ECONOMIE

CURSUL 1

Conf. Univ. dr. VIRJAN DANIELA

ACADEMIA DE STUDII ECONOMICE, BUCURESTI, ROMANIA
CATEDRA DE ECONOMIE SI POLITICI ECONOMICE
daniela_virjan@yahoo.com
 ECONOMIA SI STIINTA ECONOMICA

• 1.1. Nevoile umane si resursele economice;

• 1.2. Raritate si alegere. Frontiera posibilitatilor de productie

(FPP);
• 1.3. Activitatea economica si legile economice;

• 1.4. Geneza stiintei economice contemporane;

• 1.5. Economia si locul sau in stiinta economica;

• 1.6. Metode, tehnici si instrumente de analiza economica

 1.1. Nevoile umane si resursele economice
1.Nevoile reprezinta dorinte, preferinte, asteptari ale
oamenilor de a avea, de a fi, de a stii si de a crede,
respectiv de a-si insusi bunuri, necesare satisfacerii
trebuintelor ca fiinte naturale si membri ai societatii, fara
de care existenta noastra nu ar fi posibila, in conditii de loc
si timp.
2. Caracteristicile nevoilor:
 Sunt dinamice si nelimitate (ca numar), dar pot fi limitate in capacitate;
 Sunt conditionate subiectiv (individ) si obiectiv (societate);
 Sunt complementare (masina-benzina);
 Sunt substituibile (unt-margarina);
 Sunt regenerabile;
 Se succed continu si neintrerupt, fiind de o mare complexitate si
importanta pentru existenta si progresul omului, societatii si pentru
mediul natural;
 Orice nevoie se stinge momentan prin satisfacere (stari latente si active);
 Purtatorii nevoii sunt indivizii, familiile, intreprinderile, locuitorii unui
oras, institutiile, economia nationala, etc.
 3. Clasificarea nevoilor (vezi piramida lui A.Maslow)

a) In functie de cele 3 dimensiuni ale fiintei umane (biologica, sociala si

ratioanala):
- fiziologice;
- sociale, de grup;
- rationale, spiritual-psihologice
b) In functie de gradul dezvoltarii economice si de nivelul de cultura si
civilizatie:
- de baza , fundamentale, elementare, inferioare
- complexe, elevate, superioare;
 Bunurile economice

4. Bunurile si clasificare acestora

Bunurile reprezinta toate elementele de care omul are nevoie pentru a-
și satisface cat mai bine nevoile
Bunurile pot fi : bunuri economice
bunuri libere.
Clasificare bunurilor economice
a) dupa forma lor materiala: obiecte stabile, serviciile, informatiile, etc.
(tangibile si netangibile);
b) dupa modul de prelucrare: primare, intermediare si finale;
c) dupa modul cum sunt consumate: satisfactori si prodfactori;
d) dupa modul cum circula in economie: marfa si nonmarfa
5. Interesele economice - reprezinta manifestari constientizate ale nevoilor
umane care devin mobiluri ale activitatii economice. Ele determina
anumite comportamente in vederea realizarii performantelor economice
necesare dobandirii acelor bunuri capabile sa satisfaca nevoile.
 Resursele economice
1. Resursele economice – reprezinta totalitatea elementelor de care
oamenii au nevoie in mod direct sau indirect (producerea si obtinerea
de bunuri economice) pentru satisfacerea trebuintelor.
2. Caracteristicile resurselor
 sunt limitate;
 Limitarea este o problema pentru intreaga omenire;
 Sunt limitate la potentialul Planetei Pamant (nu s-au
descoperit resurse pe alte planete);
 Pentru ca sunt limitate trebuie sa le utilizam rational si sa
evitam risipa;
 Consumul lor este direct proportional cu gradul de cultura si
civilizatie al unui popor;
 Cresterea nevoilor nu poate fi insotita de o crestere similara a
resurselor;
 Ele sunt suportul consumului
 Clasificarea resurselor
3. Clasificarea resurselor:
- primare sau originare (resursele naturale si resursele umane);
- derivate (pot fi materiale-echipamente, constructii, stocuri de
materiale, energie, infrastructuri
economice sau umane – stocul de invatamant,
potentialul inovational, etc.)
4. Clasificarea resurselor naturale
a) din punct de vedere al duratei folosirii resurselor naturale:
- neregenerabile sau epuizabile;
- regenerabile (pamant, apa, aer).
b) din punct de vedere al posibilitatilor de recuperare sau de reutilizare
in procesele de productie sau de consum:
- recuperabile;
- partial recuperabile;
-- - nerecuperabile.
 1.2. Raritate si alegere. Frontiera posibilitatilor de productie
(FPP)
 Raritatea – este starea de tensiune intre resursele economice limitate si
nevoile nelimitate care trebuie satisfacute cu ajutorul lor
 Legea raritatii consta in aceea ca volumul, structurile si calitatea resurselor si
bunurilor economice evolueaza mai incet decat volumul, structurile si
intensitatea nevoilor umane
 Principiul rationalitatii in economie – realizarea functiei de maximizare a
efectelor utile prin minimizarea consumului de resurse. Rationalitatea
confera activitatii economice eficienta.
 Principiul eficientei economice – a avea eficienta in activitatea economica
inseamna a satisface trebuinte mai mari cu aceleasi resurse sau cu resurse
mai putine. Eficienta releva in ce masura activitatea economica poate
satisface trebuientele cu resursele pe care ea insasi le asigura.
 Principiul optimalitatii- maximizarea avantajelor obtinute la un efort integral
dat sau minimizarea efortului integral depus pentru realizarea efectului dorit.
 Problema generala a economiei – preocuparea oamenilor de a alege
resursele si de a ierarhiza folosirea lor pentru satisfacerea cat mai buna a
nevoilor.
 Ce ? Cat? Cum? Pentru cine sa se produca?
 Costul de oportunitate
Costul de oportunitate – pretuirea, aprecierea acordata celei
mai bune dintre sansele sacrificate atunci cand se face o
alegere, de a produce, a cumpara sau a intreprinde o
anumita actiune dintr-o plaja posibila. Pretul sacrificiului.
Δy - cantitatea sacrificata din y
COx= - -----
Δx - cantitatea castigata din x
Δx - cantitatea sacrificata din x
COy= - -----
Δy - cantitatea castigata din y
 Frontiera posibilitatilor de productie (FPP)

Instrument cu care se cerceteaza combinatiile posibile de a produce doua bunuri prin folosirea integrala
si eficienta a resurselor disponibile la un moment dat si poate fi utilizata in fundamentarea deciziei
producatorilor de folosire a resurselor.
 Panta FPP are o inclinatie negativa (pentru a produce mai mult dintr-un bun este posibil doar daca se
produce mai putin din celelalte, in conditiile in care se folosesc deplin si eficient resursele);
 Punctele A-G s indica o folosire eficienta a resurselor de care se dispune, punctul U semnifica o folosire
ineficienta sau un esec in ceea ce priveste folosirea lor integrala;, iar punctul H– bunuri ce nu pot fi
produse la un moment dat;
 Pe termen mediu sau lung, odata cu cresterea volumului si eficientei resurselor folosite, curba se
deplaseaza spre dreapta sus, desemnand combinatii posibile in noile conditii;
 Deplasarea spre dreapta se poate realiza pe cale extensiva sau intensiva;
 FPP punctata semnifica sensul general de progres, fie pe seama cresterii volumului resurselor, fie pe
baza cresterii eficientei folosirii acestora.
 Costul de oportunitate este ilustrat de panta negativa (concava) a frontierei.
 Pe masura ce cantitatea produsa dintr-un bun creste, costul oportunitatii al unei unitati din acest bun
are tendinta de crestere, tendinta care are caracter de lege economica: legea cresterii costurilor
relative.
• Curba AG este curba (frontiera) posibilităţilor de producţie care delimitează toate
combinaţiile posibile dintre cele două bunuri şi indică o folosire raţională a resurselor
(punctele B, C, D). Punctul U semnifică o folosire ineficienta sau un eşec în ceea ce priveşte
folosirea integrală a resurselor, iar punctul H semnifică faptul că acele bunuri nu pot fi
produse la un moment dat, pentru că nu există resurse.
• Dreapta AO relevă că toate resursele se folosesc pentru bunuri industriale, iar dreapta OG
arată că toate resursele se folosesc pentru bunurile agricole. În punctul A toate resursele se
folosesc pentru bunuri industriale, când începe să se producă şi bunuri agricole, scade
producţia de bunuri industriale până la punctul zero şi creşte producţia de bunuri agricole,
astfel în punctul G toate resursele se folosesc pentru bunuri agricole.
• Pe măsură ce se renunţă la bunuri industriale şi creşte cea de bunuri agricole pe curba OG,
pentru că resursele erau mai bine utilizate în producţia industrială, iar în producţia agricolă
au un randament mai mic rezultă că: pentru a creşte producţia de bunuri agricole trebuie să
se renunţe la cantităţi tot mai mari de resurse în favoarea acesteia şi să se diminueze cele
destinate bunurilor industriale. Motivul: pentru un bun agricol consumul de resurse este mai
mare decât cel pentru un bun industrial. Curba AG se poate deplasa spre dreapta (extensiv
sau intensive) odata cu cresterea volumului şi eficienţei resurselor folosite, desemnând
combinaţii posibile în noile condiţii.
 1.3. Activitatea economica si legile economice;

Activitatea economica- domeniu fundamental si complex al activitatii umane care cuprinde ansamblu
faptelor, actelor si reactiilor oamenilor, concretizate in comportamente si decizii privitoare la atragerea si
folosirea resurselor economice rare, in vederea producerii, distributiei, schimbului si consumatiei de
bunuri, in functie de nevoile si interesele lor.
Economia este structurata si abordata ca microeconomie; mezoeconomie; macroeconomie si
mondoeconomie
Microeconomia- procesele, faptele, actele si compoortametele participantilor individuali la activitatea
economica (firme, gospodarii familiale, administratii, banci, etc.)
Mezoeconomia- procesele, faptele, actele si comportamentele care se refera la sectoarele de activitate
economica (primar, secundar, tertiar si cuaternar), la ramurile activitatii economice (siderurgie, chimie,
transport, educatie, sanatate, etc.)
Macroeconomia- procesele, faptele, actele si comportamentele economice referitoare la grupuri de subiecti
economici reuniti in categorii omogene si degajate de comportamentele lor individuale, precum si la
intreaga economie privita ca agregat sau ca sistem.
Mondoeconomia- cuprinde totalitatea economiilor nationale, respectiv procesele, faptele, actele si
comportamentele subiectiilor economici si ale comunitatilor internationale privite atat prin prisma
legaturilor economice dintre economiile nationale, cat si ca inreg considerat la scara planetara sau zonal-
internationala.
Legile economice
Fenomenul economic- reprezinta forma exterioara a activitatii ec., acele elemente, aspecte si/sau acte ale
vietii economice care apar si se manifesta la suparafata acesteia, putand fi cunoscute de oameni direct, pe
baza de experienta. Acestea devin procese ec.
Procesul economic – exprima transformarile in starea activitatii economice, acestea evidentiind dezvoltarea in
timp si spatiu a fonomenului economic.
Legile economice – expresia legaturilor esentiale, necesare, relativ stabile si repetabile de dependenta cauzala
sau mutuala existente in mod obiectiv in si intre fenomenele si procesele economice.
 1.4. Geneza stiintei economice contemporane;
I. Prima etapa in evolutia gandirii ec. Isi are inceputurile in gandirea antica greco-romana si asiatica si se
incheie spre sfarsitul secolului al XVIII-lea, prin contributia lui Adam Smith. El este considerat parintele
stiintei economice (Avutia natiunilor”1776). W.Petty (Aritmetica politica), F.Quesnay cu faimosul sau
“Tablou economic”, etc.
II. Sfarsitul sec. al XVIII-lea si inceputul ultimei treimi al sec.XIX-lea. David Ricardo “Despre principiile
economiei politice si ale impunerii” (1817); Thomas Malthus “Eseu asupra principiului populatiei”(1798)
“Principii ale economiei politice” (1820); J.S.Mill “Despre definitia economiei politice si metoda ei
caracteristica de investigatie”(1836) si “Principiile economiei politice”(1848). In aceasta perioada a trait si
a creat K.Marx, care este considerat un fondator de noua scoala economica. Opera sa fundamentala este
“Capitalul” (vol.I-1867, vol.II-1885 si vol.III-1893).
III. Anii ‘70 ai secolului al XIX-lea si marea recesiune mondiala din anii ‘30 ai secolului al XX-lea.
Scoala germana: W.Roscher, G.Schmoller, si Fr.List (“Sistem national de economie politica”-1841
Marginalistii vienezi, specialisti in teoria valorii si a distributiei: C.Menger, E.Bohm-Bawerk, F.von Wieser)
Un loc aparte l-au ocupat economistii: Leon Walras (Elemente de economie politica pura-1877);
Vilfredo Pareto (“Manual de economie politica”-1906); Alfred Marshall (“Principii ale economiei politice”-
1890 si “Banii, creditul si comertul”-1923)
IV. Anii’20 si anii ‘70 ai secolului al XX-lea. Perioada marcata pregnant de J.M.Keynes si opera sa
fundamentala “Teoria generala a folosirii mainii de lucru, a dobanzii si a banilor”
Ca replica la curentul dirijist keynesist, s-a constituit liberalismul clasic al secolului al XX-lea, ai carui
reprezentanti au fost: L.Mises (“Economia nationala”-1910 si “Probleme de epistemologie economica”-
1933), Fr.Hayek (“Drumul catre servitute”-1944,”Constitutia libertatii”-1960), M.Friedman (“Eseuri
privind economia pozitiva”-1953; “Capitalism si libertate”-1995; “Teoria cantitativa a monedei”-1969)

V. A cincea perioada a inceput in deceniul al optulea al secolului nostru si continua si astazi.Toate teoriile
elaborate in trecut au fost si sunt dezvoltate si actualizate.
Economisti romani: Dimitrie Cantemir, Teodor Diamant, N.Balcescu, Ion Ghica, George Baritiu, Dionisie Pop
Martian, P.S.Aurelian, Virgil Madgearu, Victor Slavescu, G.Mladenatz, Ion Raducanu, Ion N.Angelescu,
George Tasca, Mihail Manoilescu, N.Georgescu-Roegen, Ionel Blaga, Costin Murgescu, Victor Jinga,
N.N.Constantinescu, Mihai Todosia, Ioan Zahiu, Costin C.Kiritescu, etc.
 1.5. Economia si locul sau in stiinta economica;
Stiinta economica s-a conturat ca stiinta spre sfarsitul secolului al XVIII-lea, atunci cand capitalismul s-a dezvoltat si
s-a consolidat in tarile vest-europene.
Initial, noua stiinta a fost denumita economie politica. Termenul a fost consacrat de francezul Antoine de
Montchrestien, prin tratatul sau “Tratat de economie politica” (1615)
Acest termen provine de la trei cuvinte de origine greaca:
- oikos (gospodarie, gospodarire);
- nomos (lege, regula); E.P semnifica regulile (legea) de gospodarire a societatii
- polis (orase, cetate).
Treptat, stiinta economica s-a diversificat, astfel incat a devenit improprie folosirea termenului de economie
politica pentru a desemna stiinta economica in totalitatea ei.
Stiinta economica consta in ansamblul coerent de notiuni, idei, teorii si doctrine prin care sunt reflectate in
planul gandirii actele, faptele si comportamentele economice, din judecatile de valoare asupra acestora, precum
si din tehnicile, metodele si procedeele de masurare, evaluare, gestionare si de stimulare a activitatii economice.

Principalele stiinte economice actuale sunt: economia, microeconomia, macroeconomia, mondoeconomia,

relatiile ec.internationale, economia comunitara europeana, finantele, contabilitatea, statistica economica,
managementul, marketingul, istoria economica, etc.

Economia este o stiinta teoretico-metodologica fundamentala si se constituie intr-un sistem coerent de teorii
(notiuni, concepte, reguli, legi, principii) despre realitatea economica contemporana in ansamblul ei si care
analizeaza esenta faptelor, actelor si comportamentelor economice privite in general.

Economia pozitiva – evidentiaza ceea ce este in economie si ceea ce se poate intampla daca va avea loc un
anume eveniment (endogen sau exogen), daca se vor produce anumite acte si fapte economice, naturale,
tehnico-stiintifice, politice, culturale, etc.

Economia normativa - arata cum ar fi bine sa se desfasoare activitatile economice si ce ar trebui facut pentru ca
procesele economico-sociale sa se incadreze in normalitate.
 1.6. Metode, tehnici si instrumente de analiza economica

• “Metoda unei stiinte depinde de natura acesteia” (Andre Marchal) Metoda trebuie conceputa in
functie de specificul fiecarui domeniu de cercetat, in cazul nostru in functie de specificul economiei
ca stiinta teoretica fundamentala.
• Sistemul metodologic al economiei:
- inductie-deductie;
- principiul caeteris paribus;
- abstractia stiintifica;
- analiza-sinteza;
- metoda istorica si cea logica de analiza economica;
- analiza calitativa-analiza cantitativa;
- modelare matematica.
Formarea, dezvoltarea si abandonara teroriilor economice. Orice teorie economica
autentica se formeaza, se dezvolta si poate sa dispara intr-un proces complex in cadrul caruia se
opereaza cu:
 Definitii care descriu variabilele (v.ec-endogene si exogene; v.de flux; v.de stoc);
 Ipoteze, presupuneri despre comportamentul acestor variabile (realiste sau nerealiste);
 Predictii, prognoze care sunt deduse din ipotezele teoriei;
 Teste prin care predictiile sunt confruntate cu realitatea.
INTREBARI ? Multumesc pentru atentie!