Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
E C O N O M I E
CLASA A-XI-A
FRECVENTA REDUSA
Pag. 1
CUPRINS
Capitolul I INTRODUCERE
1. Ce este economia ?
Capitolul V MACROECONOMIA
1. 2. 3. Corelatii macroeconomice Indicatori macroeconomici Echilibre si dezechilibre macroeconomice. Pag. 2
Pag. 3
Pag. 4
UTILITATEA ECONOMICA
Bunurile economice sunt destinate consumului. Orice consumator urmareste ca in schimbul sumei platite pentru un bun sa obtina o satisfactie maxima. Pe cumparator il intereseaza deci, utilitatea bunului cumparat. De regula, este util ceea ce este de folos. Utilitatea, in sens general, reprezinta capacitatea unui bun de a satisface o nevoie. Baza utilitatii o constituie proprietatile (insusirile) fiecarui bun economic. Din perspectiva economica, intereseaza cat de mare este efectul unui consum, adica reactiile consumatorilor. Masura acestei reactii in consum se numeste utilitate economica. Utilitatea economica reda legatura existenta intre caracteristicile proprii ale bunurilor si nevoile si preferintele consumatorului. UTILITATEA ECONOMICA consta in satisfactia resimtita de un individ ca urmare a consumarii unei cantitati, doze date dintr-un bun ( combinatie de bunuri). Dar reactiile indivizilor pot fi diferite chiar pentru acelasi bun. Aceasta inseamna ca utilitatea economica are o determinare subiectiva. Pag. 5
Caracterul subiectiv al utilitatii economice o face sa fie diferita de la individ la individ si chiar la acelasi individ in perioade diferite ale existentei sale. Factorii care impun diferenta de utilitate a aceluiasi bun in raport cu indivizi diferiti pot fi: volumul, structura si intensitatea nevoilor, situatia economica, preferintele, nivelul de cultura, obiceiurile si traditiile de consum. UTILITATEA MARGINALA ( Umg) reda satisfactia pe care o resimte o persoana prin consumarea unei unitati suplimentare dintr-un bun. Utilitatea marginala se determina ca raport intre sporul de utilitate obtinut prin cresterea cu o unitate a consumului: Umg = ^Ut/^X=Ut1-Ut0/X1-X0 unde: Ut1 si Ut0 nivelurile utilitatii totale in momentele t1 si t0; X1 si X0 - cantitatile consumate din bunul X in momentele t1 si t0; ^Ut modificarea utilitatii totale; ^X modificarea cantitatii. Utilitatea totala (Ut) reda nivelul satisfactiei totale resimtite de pe urma intregii actiuni de consum. Se calculeaza nivelul cumulat ca suma a utilitatilor marginale. Ut = Eumg Evolutia utilitatii marginale este redata de Legea lui GOSSEN sau legea utilitatii marginale descrescande. Aceasta se refera la faptul ca, pe masura ce creste cantitatea consumata dintr-un bun, sporul de utilitate este din ce in ce mai mic, devenind nul (zero) in punctul de satietate. Odata cu cresterea cantitatii consumate: * utilitatea totala creste, dar cu o ratie descrescatoare, pana la un punct de maxim ( saturare), dupa care incepe sa scada; * utilitatea marginala descreste, dar este pozitiva, pana in punctul in care este egala cu zero (acest punct coincide cu acela in care utilitatea totala este maxima), dupa care utilitatea marginala devine negativa (este zona in care utilitatea totala incepe sa scada).
Scopul oricarui consumator este o cat mai buna satisfacere a nevoilor sale. Atingerea acestui obiectiv se poate realiza numai cu conditia manifestarii unui comportament rational. Parametri firesti intre care se manifesta comportamentul consumatorului sunt: un venit intotdeauna limitat si trebuinte nelimitate,de unde nevoia de a alege intre mai multe bunuri cu utilitati diferite. Alegerea consumatorului rational se conduce dupa criteriul eficientei economice: maximum de satisfacere a trebuintelor cu un minimum de efort sau cheltuieli. Este ceea ce determina elaborarea unui program de achizitii. De cele mai multe ori, oamenii consuma combinatii de bunuri. Pag. 6
Bugetul trebuie astfel alocat incat ultima unitate monetara cheltuita pentru achizitionarea unui bun sa duca la obtinerea aceleasi satisfactii suplimentare prin achizitionarea altui bun . Aceasta este continutul legii utilitatii marginale pe unitatea monetara, formulate de P. Samuelson. Este regula de maximizare a utilitatii. Umgx/Px = Umgy/Py; Umgx/Umgy = Px/Py unde: Umgx si Umgy reprezinta utilitatile marginale generate de consumarea bunurilor X si Y iar Px si Py sunt preturile bunurilor.
PRODUCATORUL/ INTREPRINZATORUL
INTREPRINZATORUL este persoana care initiaza o afacere , investind bani, timp, energie, putere de munca si creativitate, cu scopul de a obtine un profit cat mai mare. Un intreprinzator se caracterizeaza in primul rand prin spiritul sau intreprinzator. Acesta consta in capacitatea de a genera schimbari cu caracter inovator, de a vedea, de a gandi si a face altfel si alt ceva decat majoritatea oamenilor, de a avea un alt mod de a pune o problema si de a o solutiona. Rolul producatorului/intreprinzatorului consta in: - creearea de bunuri noi care sunt cautate pe piata; luarea de decizii cu privire la nevoile umane ce urmeaza a fi satisfacute si ce resurse disponibile pot fi mobilizate in acest scop; stabilirea proportiilor intre factorii materiali si umani, modul de organizare a activitatii si tehnologiile necesare; asumarea riscurilor calculate, astfel incat sa castige; a avea un spirit independent, animat de dorinta de autonomie in actiune; optimismul, flexibilitatea si dinamismul activitatilor intreprinse. Principalul obiectiv al intreprinzatorului este acela de a obtine profit. Pentru aceasta trebuie sa produca. Intreprinzatorul/producatorul este purtatorul ofertei pe piata. Este subiectul activ care reprezinta toate deciziile necesare obtinerii produselor si serviciilor oferite pe piata, incepand cu momentul initierii lor si pana in momentul desfacerii acestora pe piata. Productia este activitatea umana care se manifesta prin crearea de bunuri si servicii capabile sa satisfaca nevoi/dorinte.
Pag. 7
LIBERA INITIATIVA
Libera initiativa constituie conditia de baza a existentei economiei de piata. In conformitate cu aceasta, agentii economici sunt liberi sa desfasoare orice activitate economica in limitele impuse de lege. Dreprul de proprietate si manifestarea sa in sectorul proprietatii private reprezinta baza liberei initiative. Libera initiativa se concretizeaza in dreptul agentilor economici: de a dispune asa cum doresc de proprietatea lor; de a-si administra dupa propria dorinta afacerea. Libera initiativa este manifestarea libertatii economice a proprietarului de a-si mentine, dezvolta sau restrange activitatea, de a decide in conformitate cu interesele proprii, tinand cont de normele legale si , mai ales, de necesitatea utilizarii rationale a resurselor. Intreprinzatorul este liber sa-si foloseasca dupa cum doreste resursele, dar cerintele rationalitatii economice, concurenta de pe piata vor corecta, adeseori dur, deciziile sale. Libera initiativa inseamna atat libertate, cat si responsabilitate. Manifestarea liberei initiative inseamna asumarea responsabilitatii unor decizii cu privire la: natura activitatii; locul de desfasurare; dimensiunea activitatii; locul de desfacere a produselor si serviciilor; persoanele implicate, etc.
FACTORII DE PRODUCTIE
Resursele economice atrase si utilizate in activitatea economica se transforma in factori de productie. Factorii de productie reprezinta totalitatea elementelor care participa la producerea de bunuri si servicii. Factorii de productie reprezinta resursele atrase si consumate in producerea bunurilor economice. Exista o mare diversitate de factori de productie, cum sunt: munca, instrumentele de productie, energia, obiectele supuse prelucrarii, unele elemente ale naturii, informatia, organizarea si conducerea activitatii economice, etc. Fiecare factor de productie are o determinare cantitativa si una calitativa. In functie de aceste determinari avem doua tipuri de dezvoltare economica: extensiva si intensiva. In dezvoltarea extensiva, cresterea productiei se datoreaza, in principal, sporirii cantitatilor factorilor de productie utilizati, iar in dezvoltarea intensiva, cresterea productiei se datoreste, in mod preponderent, aportului calitatii si eficientei utilizarii factorilor de productie. In prezent agentii economici se preocupa intens de economisirea si imbunatatirea calitatii factorilor de productie din cauza cresterii tot mai mult a nevoii de bunuri si servicii; sporirii exigentei pentru calitatea bunurilor si serviciilor; tendintei de scumpirea unor factori de productie; dificultatii de acces la unii factori; necesitatii prevenirii degradarii mediului natural. In mod traditional, stiinta economica grupeaza factorii de productie astfel: factori de productie primari (originari) : munca si natura; factor de productie derivat: capitalul neofactorii: progresul tehnic, informatia, etc.
Pag. 9
NATURA
Prin natura ca factor de productie intelegem ansamblul elementelor naturale la care omul face apel pentru a produce. Natura asigura conditii materiale oricarei productii, precum si energia primara. O importanta deosebita in cadrul naturii o are pamantul, care include si apa. Multitudinea de activitati si procese de munca sunt legate de pamant. In agricultura, silvicultura si pescuit, Pag. 10
pamantul este principalul mijloc de productie. El este singura sursa pentru producerea alimentelor si a materiilor prime agricole. Pamantul reprezinta totalitatea resurselor brute, neprelucrate, din natura (solul, apa, mineralele,padurile, fenomenele naturale atrase in productie) care pot fi utilizate si transformate in activitatea economica in conformitate cu interesele de consum. Caracteristicile principale ale pamantului sunt: - are existenta materiala; - are caracter limitat; - prezenta sa este legata de activitati specifice sectorului primar al productiei(agricultura, minerit, silvicultura, piscicultura, etc.). Aceste caracteristici impun utilizarea rationala a pamantului (resursele naturale) si sporirea eficientei economice. Folosirea rationala a pamantului cuprinde si dimensiunea ecologica, foarte importanta din perspectiva atingerii unor limite de exploatare a resurselor si de poluare care pun in pericol echilibrul si stabilitatea unor fenomene naturale.
CAPITALUL
Capitalul, ca factor de productie, reprezinta asamblul bunurilor produse prin munca si folosite in activitatea economica pentru producerea altor bunuri si/sau servicii destinate vanzarii. Capitalul ca factor de productie derivat, este rezultatul interactiunii dintre munca si natura. Este format din bunuri de productie care se mai numesc si capital tehnic. Dupa modul in care participa la activitatea economica, dupa cum se consuma si se inlocuiesc, elementele capitalului tehnic se impart in : a) Capital fix reprezinta acea parte a capitalului formata din bunuri care participa la mai multe cicluri de productie, se consuma treptat si se inlocuiesc dupa mai multi ani de utilizare (o perioada de timp indelungat), cum sunt: cladiri, utilaje, masini unelte, calculatoare, etc.; b) Capitalul circulant este acea componenta a capitalului care participa la un singur ciclu de productie si se consuma integral sau se transforma dintr-o data si se inlocuieste la fiecare nou ciclu de productie, ca, de pilda, materiile prime, combustibilii, energia, etc.
intrari: cumpararea de factori de productie necesari in producerea de bunuri economice si veniturile provenite din vanzarea bunurilor economice; - iesiri: vanzarea bunurilor economice produse si cheltuielile cu achizitionarea factorilor de productie. Cele mai raspandite tipuri de firme in Romania sunt: a) societatile comerciale: pot avea diverse obiecte de activitate; detin un patrimoniu propriu; pot fi in proprietate privata, dar si publica sau mixta; proprietarii lor pot fi autohtoni sau straini. b) regiile autonome: sunt in proprietatea publica; sunt orientate spre activitati de importanta strategica pentru economia nationala. Deoarece in economia de piata firmele sunt titulare ale patrimoniului lor, ele se caracterizeaza prin: autonomie; independenta; libertate de decizie.
Productivitatea reprezinta expresia sintetica a eficientei utilizarii factorilor de productie in producerea de bunuri economice, prin care se intelege rodnicia sau randamentul factorilor de productie utilizati. Marimea acestei rodnicii (randament) a factorilor de productie se apreciaza (masoara) cu ajutorul nivelului productivitatii (W), calculat ca raport intre productia obtinuta (Q) si factorii folositi (Fi) dupa formula: W = Q/Fi, unde: W = nivelul productivitatii; Q = efectul rezultat, adica bunurile economice obtinute, exprimate in unitati fizice sau valorice (monetare) ; Fi = efortul depus, adica factorii de productie utilizati, evaluati fizic sau valoric (monetar). Nivelul productivitatii se determina pe firma, ramura si economie nationala. Importanta cresterii productivitatii pentru o firma consta in: a) reducerea costului total mediu; b) cresterea competitivitatii firmei si capacitatii de a face fata concurentei; c) obtinerea de venituri mai mari pentru posesorii factorilor de productie. Pentru economia nationala, cresterea productivitatii are ca rezultat: Pag. 12
producerea unei bogatii mai mari cu acelasi volum de factori de productie; satisfacerea mai buna a trebuintelor; atenuarea tensiunii dintre nevoi si resurse; bunastarea unui popor este direct proportionala cu nivelul productivitatii; prin cresterea productivitatii se poate reduce timpul de munca (saptamana de lucru), ramanand mai mult timp liber pentru instruire, recreere, activitati culturale, etc. f) Cand nivelul productivitatii se reduce apar fenomene negative: inflatie,reducerea consumului,etc. Nivelul si evolutia productivitatii depind de: 1. Calitatea factorilor de productie; 2. Abilitatea intreprinzatorului; 3. Calitatea organizarii si conducerii activitatii; 4. Motivatia economica a posesorilor factorilor de productie; 5. Conditiile naturale. Numim productivitate a unui factor de productie X, volumul de productie realizat cu ajutorul acestuia in raport cu cantitatea consumata din acel factor. Stiinta economice analizeaza productivitatea sub mai multe forme. Acestea sunt: 1. Productivitatea medie = productia obtinuta pe unitatea de factor de productie folosita. Wm=Q/X 2. Productivitate marginala = sporul de productie generat de cresterea cu o unitate a consumului dintr-un factor de productie. Wmg=DQ/DX=Q1-Q0/X1-X0 Wmg= productivitatea marginala; DQ= variatia absoluta a productiei ; DX= variatia absoluta a factorului de productie X.
a) b) c) d) e)
Pag. 13