UNIVERSITATEA „DUNĂREA DE JOS” din GALAŢI

FACULTATEA DE ECONOMIE ŞI ADMINISTRAREA AFACERILOR

Daniela Ancuţa Şarpe

Daniela Nechita

MICROECONOMIE

ISBN 978-606-8216-26-3

Editura EUROPLUS
Galaţi, 2010

1
CUPRINS

Introducere – obiectul de studiu al ştiinţei economice şi conceptele de bază cu care operează

aceasta

Capitolul 1.
Introducere în teoria consumatorului – analiza modelului de consum
1.1. Constrângerile bugetare ale consumatorilor
1.2. Analiza preferinţelor în consum
1.2.1. Relaţiile de preferinţă
1.2.2. Curbele de indiferenţă

Capitolul 2. Algoritmul alegerii optime de consum

2.1. Funcţia de utilitate
2.2. Utilitatea totală, utilitatea marginală, rata marginală de substituţie
2.3. Alegerea optimă a consumatorului

Capitolul 3. Cererea de bunuri

3.1. Conceptul de cerere de bunuri
3.2. Funcţia cererii de bunuri
3.3. Factorii care influenţează cererea de bunuri
3.3.1. Modificări induse de schimbarea venitului consumatorului
3.3.2. Modificări induse de schimbarea preţurilor bunurilor
3.3.3. Ecuaţia lui Slutsky şi influenţa efectelor de substitutţe şi de venit asupra modificării cererii de bunuri, ca
urmare a evoluţiei preţurilor

Capitolul 4. Aplicaţii ale modelului alegerii optime de consum: determinarea cererii brute şi
nete de bunuri; alegerea optimă de consum în timp (alegerea intertemporală)

4.1. Situaţia existenţei unei dotări iniţiale a consumatorului

4.2. Factorii de influenţă a cererii brute şi nete
4.3. Modelul opţiunii de consum în timp

Capitolul 5. Cererea agregată

5.1. Determinarea cererii agregate
5.2. Elasticitatea cererii şi influenţa acesteia asupra venitului obţinut de producători

Capitolul 6. Modelul de producţie al unei firme

6.1. Tehnologie, producţie, costuri
6.2 Producţia totală, productivitatea medie şi productivitatea marginală a unui factor de producţie
6.3. Randamentul de scară pe termen lung
6.4. Condiţiile maximizării profitului şi a minimizării costurilor la nivelul unei firme
6.4.1. Maximizarea profitului
6.4.2. Minimizarea costurilor firmei
6.5. Funcţiile costului şi randamentele de scară
6.6. Determinarea şi analiza evoluţiei curbelor costurilor

2
Capitolul 7. Piaţa – realitate complexă şi dinamică
7.1. Cererea şi oferta
7.2. Concurenţa – conţinut şi funcţii
7.3. Preţul –concept, tipologie şi funcţii

Capitolul 8. Comportamentul producătorilor în condiţiile pieţei cu concurenţă perfectă

8.1. Mediul concurenţial şi decizia de ofertă a firmei
8.2. Echilibrul general pe piaţa cu concurenţă perfectă

Capitolul 9. Comportamentul producătorilor în condiţiile pieţei cu concurenţă imperfectă

9.1. Problema concentrării pieţelor şi geneza structurilor de concurenţă imperfectă
9.2. Monopolul
9.2.1. Decizia de ofertă a firmei monopoliste
9.2.2. Ineficienţa monopolurilor
9.2.3. Cauzele apariţiei monopolurilor
9.3. Oligopolul
9.3.1. Modelul Stackelberg de decizie secvenţială
9.3.2. Modelul Cournot de decizie simultană
9.3.3. Concurenţa monopolistică

Bibliografie

3
INTRODUCERE - Obiectul de studiu al stiintei economice si conceptele de bază cu care
operează aceasta

Obiective de studiu
 Definirea economiei politice ca ştiinţă şi formă a acţiunii sociale.
 Explicarea fundamentelor activităţii economice şi a rolului lor în viaţa economică şi socială.

Tensiunea nevoi-resurse. Raritate şi alegere

În condiţiile în care au apărut şi există o multitudine de ştiinţe economice autonome, când

sistemul ştiinţei s-a îmbogăţit cu noi cuceriri, domeniul ştiinţei politice nu mai constituie un simplu
segment al economiei reale şi nici un palier al acţiunii social-economice. Economia politică este ştiinţa
care s-a autonomizat mai ales prin modul de abordare a activităţilor economice, prin premisele
adoptate şi prin concluziile pe care le formulează.
Economia politică este ştiinţa alocării resurselor rare ce au utilizări alternative. Ea studiază
formele comportamentului uman maximizator în utilizarea acestor resurse în timp, analizează şi
explică modalităţile după care un individ sau o societate alocă mijloace limitate satisfacerii nevoilor
nelimitate.
În ultimele decenii se consideră că obiectul de studiu al economiei politice îl constituie o
reflectare generalizată a realităţii economice cu ajutorul noţiunilor şi conceptelor economice. Astfel,
prin utilizarea unui ansamblu coerent de cunoştinţe, economia politică studiază motivaţia activităţii
economice a indivizilor şi obiectivele lor, măsoară rezultatele acestei activităţi şi le compară cu
motivaţia şi obiectivele propuse. Ea extinde criteriul raţionalităţii şi al eficienţei economice asupra
socialului în totalitatea sa, de aici rezultând şi legăturile acestei ştiinţe cu celelalte ştiinţe economice.
Economia politică este, în acelaşi timp, o ştiinţă fundamentală, şi prin urmare, elaborează
concepte, idei, teorii, legi, principii valabile şi folosite de toate ştiinţele economice.
Fiind o ştiinţă fundamentală, ea are atât un caracter teoretic, prin definirea conceptelor, a
instrumentelor şi metodelor de studiu, cât şi un caracter normativ, care arată cum trebuie să fie
economia, respectiv viaţa economică şi în ce sens trebuie să evolueze.
Economia politică studiază problemele la nivel micro şi macroeconomic, şi este deci o ştiinţă
economică de ansamblu, respectiv trunchiul de bază al întregii ştiinţe economice fiind structurată şi
abordată ca microeconomie, mezoeconomie, macroeconomie şi mondoeconomie.
Microeconomia constă din procesele, faptele, actele şi comportamentele agenţilor economici
individuali ce participă la fluxurile economice, privite ca acte, fapte autonome şi specifice.
Macroeconomia reprezintă acea parte a economiei care exprimă acelaşi procese şi fapte,
numai că ea se referă la mărimile şi variabilele agregate ale intrărilor şi ieşirilor rezultate din
comportamentele individuale ale participanţilor la viaţa economică.
Existenţa şi acţiunea omului presupun permanent satisfacerea unei game foarte variate de
nevoi. Nevoile umane pot fi definite drept ansamblul doleanţelor, aşteptărilor şi aspiraţiilor indivizilor
de a-şi însuşi bunuri şi servicii. Aceste nevoi devin reale, efective în funcţie de gradul de dezvoltare
economică şi de nivelul de cultură şi civilizaţie al indivizilor.
În principiu, nevoile se grupează astfel :
 În funcţie de cele trei dimensiuni ale fiinţei umane, avem nevoi somatice sau biologice, primele
resimţite de indivizi şi inerente fiecăruia dintre noi; nevoi de grup resimţite de oameni ca
participanţi la diferite sociogrupuri şi care pot fi satisfăcute numai prin acţiunea conjugată a unor
colectivităţi; nevoi spiritual-psihologice, ce apar ca urmare a progresului în instrucţie, în relaţiile
de natură morală şi presupun raţionalitate şi gândire elevată;

4
 În funcţie de posibilităţile de satisfacere, se disting nevoi solvabile şi nevoi nesolvabile;
 În funcţie de natura bunurilor necesare: nevoi materiale şi nevoi nemateriale;
 După durata de timp: nevoi prezente şi nevoi viitoare;
 În funcţie de gradul dezvoltării economice şi de nivelul de cultură şi civilizaţie, nevoile pot fi
grupate în nevoi de bază sau inferioare şi nevoi complexe sau superioare.
Acţiunea oamenilor pentru satisfacerea nevoilor reprezintă punctul de plecare în iniţierea şi
desfăşurarea oricărui gen de activitate, iar în momentul în care nevoile devin motivate şi se impun a fi
satisfăcute ele se transformă în interese economice.
Interesele economice reprezintă acele nevoi umane înţelese de oameni, care devin obiectul
acţiunii şi confruntării lor pentru dobândirea bunurilor necesare satisfacerii acestora.
În funcţie de nivelul la care ele se manifestă şi de modul lor de exprimare, interesele
economice se grupează în : personale, de grup şi generale.
Orice activitate umană presupune utilizarea de resurse specifice în cantităţi determinate şi de
calitate adecvată.
Resursele economice reprezintă totalitatea elementelor şi premiselor directe şi indirecte ale
acţiunii social practice care pot fi atrase şi efectiv utilizate în producerea de bunuri şi servicii.
Principala clasificare a resurselor le grupează astfel:
a. Resurse materiale, care includ atât resurse primare (originare), cât şi resurse
derivate (echipamente de producţie);
b. Resurse umane, care pot fi şi ele primare(potenţialul demografic), cât şi derivate
(potenţialul inovaţional);
c. Resurse informaţionale.
De-a lungul timpului, resursele s-au amplificat şi diversificat, însă au rămas limitate în raport
cu creşterea şi diversificarea nevoilor umane. Teoria economică studiază modul în care societatea
identifică şi utilizează resursele rare de care dispune în vederea satisfacerii diferitelor nevoi.
Raritatea resurselor şi a bunurilor privite cantitativ şi calitativ este o caracteristică a economiei
moderne ce îşi găseşte expresia în legea rarităţii resurselor economice. Această lege constă în aceea
că volumul, structurile şi calitatea resurselor şi a bunurilor se modifică mai încet decât volumul,
structura şi intensitatea nevoilor.
Creşterea şi diversificarea nevoilor umane în condiţiile manifestării legii rarităţii au obligat
oamenii să se adapteze creator în condiţii de timp şi loc, să aleagă din multiple alternative de folosire a
resurselor rare, pe cea care permite obţinerea de bunuri cât mai multe, de calitate corespunzătoare,
asigurându-se astfel satisfacerea cât mai bună a nevoilor, în creştere şi diversificare.
Insuficienţa resurselor în raport cu nevoile, conjugată cu multitudinea alternativelor în care
poate fi folosită orice resursă, face ca alegerea uneia dintre ele să fie însoţită de sacrificarea celorlalte.
Indiferent de felul operaţiunii economice şi de natura subiectului ei, principiul costului de oportunitate
presupune fie maximizarea utilităţii, fie minimizarea efortului (a resurselor consumate, a costurilor).
Costul de oportunitate (al alegerii) constă în valoarea bunurilor alternative la care se renunţă
(sacrificate) pentru a alege un anume bun spre a fi produs sau consumat. Costul alegerii este costul
unei activităţi măsurat în termenii celei mai bune alternative sacrificate.
În aprecierea unei alegeri ca fiind raţională este necesar să se compare utilităţile şi dezutilităţile
diferitelor mijloace ce ar permite să se ajungă la anumite rezultate prin folosirea cât mai bună a
resurselor disponibile.
În cercetarea posibilităţilor alternative de a produce se foloseşte ca instrument, curba sau
frontiera posibilităţilor de producţie, prin intermediul căruia sunt puse în evidenţă toate combinaţiile
posibile de producere a două sau mai multe bunuri, prin folosirea integrală şi eficientă a resurselor
disponibile la un moment dat.

Activitatea economică şi legile economice

5
 Prin conţinutul şi rolul său, economia este o latură inseparabilă a acţiunii sociale. Cea mai
cuprinzătoare activitate umană, care delimitează pe om ca specie, este munca.
Munca, este acea activitate care şi în care oamenii, pornind de la nevoile lor, îşi prefigurează
scopurile acţiunii lor, îşi formulează şi îşi apără interesele, caută şi creează mijloacele adecvate
scopurilor propuse.
Activitatea economică se defineşte prin lupta împotriva rarităţii, proces complex, care reflectă
actele, faptele, comportamentele şi deciziile oamenilor referitoare la atragerea şi utilizarea resurselor
economice în funcţie de nevoile şi interesele economice.
Ceea ce definim noi activitate economică este numai o faţetă a unui sistem real complex,
deoarece în societatea contemporană nu există procese exclusiv economice. Ca rezultat al dezvoltării
societăţii, al adâncirii diviziunii sociale a muncii, s-au autonomizat următoarele activităţi :
 Producţia – constă în transformarea intrărilor(resurse, factori de producţie) în ieşiri de bunuri
economice. În funcţie de caracterul rezultatelor producţiei se distinge producţia materială
(totalitatea proceselor prin care resursele naturale sau bunurile obţinute în procese de producţie
anterioare sunt supuse unor modificări substanţiale şi structurale spre obţinerea de noi produse) şi
prestări servicii(totalitatea activităţilor care transformă intrările în rezultate specifice şi care nu
îmbracă formă obiectuală);
 Schimbul – componentă a activităţii economice ce subsumează activităţi de deplasare în spaţiu a
bunurilor materiale, trecerea lor de la o persoană la alta prin vânzare-cumpărare, păstrarea şi
depozitarea lor etc.;
 Repartiţia – cuprinde activităţi economice prin care bunurile materiale şi serviciile sunt orientate
spre destinaţiile lor, prin care se distribuie şi se redistribuie veniturile participanţilor la viaţa
economică, între membrii societăţii;
 Consumul – actul ce constă în folosirea efectivă a bunurilor, act ce verifică utilitatea acestora şi
concordanţa lor cu nevoile, dorinţele şi interesele oamenilor.
Activitatea economică se desfăşoară în condiţiile şi pe baza unor multiple legături de
intercondiţionare. Unele dintre aceste legături se manifestă la suprafaţa economiei, fiind uşor de
observat, altele se derulează în profunzime şi trebuie studiate sistematic.
Fenomenul economic reprezintă forma exterioară a activităţii economice, respectiv acele
aspecte şi acte economice care apar şi se manifestă la suprafaţa acesteia şi pot fi cunoscute de oameni
direct, pe bază de experienţă. Este vorba de tranzacţii economice, de oferta şi cererea de mărfuri, de
nivelul preţurilor şi al tarifelor etc. Privite în mişcare, în dinamica lor temporală şi spaţială,
fenomenele economice devin procese economice.
Procesul economic exprimă transformările cantitative, calitative şi structurale în starea
activităţii economice, evidenţiind desfăşurarea vieţii economice în timp şi spaţiu.
Dependenţele reciproce dintre fenomenele şi procesele economice, ca şi posibilitatea devenirii
unora dintre ele din cauze în efecte şi a unora dintre efecte în cauze desemnează starea de dependenţă
mutuală. Expresia relaţiilor esenţiale, necesare, relativ stabile şi repetabile de dependenţă cauzală sau
mutuală în şi între fenomenele şi procesele economice poartă denumirea de legi economice.
Principalele trăsături distinctive ale legilor economice sunt :
 Legea economică sugerează doar ideea de relaţii constante între procesele, faptele, actele şi
comportamentele economice;
 Raporturile dintre respectivele fapte sunt necesare, numai dacă anumite condiţii prealabile sunt
îndeplinite;
 Formularea legilor şi crearea instituţiilor corespunzătoare porneşte de la comportamentele
oamenilor;
 Legile economice sunt compatibile cu iniţiativa şi activitatea individuală;
 Deşi au caracter general, legile economice au totodată caracter de tendinţă;
 Legile economice comportă previziuni, dar prevederile actuale pe baza lor nu sunt suficient de
sigure şi de clare.

6
 Prin esenţa lor, deşi obiective, legile economice nu limitează libertăţile şi iniţiativa oamenilor.
Participarea oamenilor la viaţa economică şi raportarea lor la exigenţele legilor acesteia reprezintă
condiţia unei activităţi economice utile şi eficiente.

Economia concurenţială de schimb – trăsături generale

Satisfacerea nevoilor umane se realizează fie din producţia proprie, prin autoconsum, fie
apelând la produsele altora prin intermediul schimbului. Autoconsumul desemnează procesul de
utilizare a propriilor rezultate pentru satisfacerea nevoilor. Schimbul înseamnă înstrăinarea rezultatelor
propriei activităţi pentru a primi în contraprestaţie alte bunuri necesare existenţei, inclusiv monedă.
Celor două modalităţi de satisfacere a nevoilor le corespund două forme diferite de organizare
şi funcţionare a vieţii economico-sociale : economia naturală(autarhică) şi economia de schimb
(marfară, de mărfuri, comercială).
Economia naturală reprezintă acea formă de organizare a societăţii, în care trebuinţele
individului şi ale societăţii sunt satisfăcute prin autoconsum, fără a se apela la schimb.
Realitatea economică nu poate fi delimitată rigid în economie naturală şi economie de schimb.
Aceste forme de economie au coexistat şi s-au intercondiţionat în timp. Aprecierea unei realităţi
economice ca fiind organizată ca economie naturală sau de schimb se face după criteriul
preponderenţei pe care o formă sau alta de organizare o deţine în cadrul întregii activităţi economice.
Economia naturală a fost dominantă în condiţiile unui nivel scăzut de dezvoltare economică, cu
o gamă restrânsă de trebuinţe, cele elementare fiind preponderente. De-a lungul timpului, economia
naturală a cunoscut o tendinţă evidentă de restrângere relativă, iar elemente ale economiei naturale, în
prezent, mai au semnificaţie doar în ţările slab dezvoltate din punct de vedere economic şi în
gospodăriile agrare tradiţionale.
Economia de schimb reprezintă forma universală de organizare şi funcţionare a activităţii
economice în lumea contemporană. Ca trăsături generale ale economiei de schimb, mai semnificative,
precizăm :
 Specializarea agenţilor economici - reprezintă o formă a diviziunii muncii care constă în
producerea anumitor bunuri sau desfăşurarea anumitor activităţi pe principii de raţionalitate şi
eficienţă economică. Specializarea agenţilor economici într-un domeniu sau altul de activitate are
la bază interesul economic, respectiv avantajul obţinut dintr-o activitate comparativ cu alta. Astfel,
deciziile de specializare se bazează conştient sau intuitiv pe teoria avantajului economic relativ sau
comparativ şi pe teoria avantajului economic absolut. Un agent economic deţine avantaj economic
relativ în raport cu alţi agenţi economici dacă obţine un anumit bun cu cel mai mic cost de
oportunitate. Agentul economic deţine avantaj economic absolut atunci când obţine cea mai mare
cantitate de bunuri, cu aceleaşi resurse, comparativ cu ceilalţi agenţi economici. Efectele
specializării pe baza avantajului relativ şi absolut au dus în timp la creşterea producţiei şi la
economisirea resurselor folosite.
 Autonomia şi independenţa producătorilor - ca trăsătură de bază a economiei de schimb
presupune că agenţii economici sunt abilitaţi cu dreptul de decizie, iar înstrăinarea bunurilor
economice se realizează pe criterii economice.
 Activitatea economică gravitează în jurul pieţei - între producţie şi consum, între producător şi
consumator se interpune schimbul, respectiv piaţa, care devine instituţia centrală care mediază
aceste legături şi cea care validează în ultimă instanţă deciziile economice.
 Tranzacţiile între agenţii economici sunt bilaterale de piaţă - acestea constau în mişcări
reciproce, biunivoce de bunuri între doi agenţi economici. În rândul acestora se disting tranzacţii
bilaterale coercitive, de exemplu o naţionalizare cu despăgubiri, impuse administrativ asupra unuia
dintre participanţii la tranzacţie şi tranzacţii bilaterale de piaţă, generate de întâlnirea cererii cu
oferta, a interesului cumpărătorului de a-şi maximiza utilitatea şi cel al vânzătorului de a-şi

7
 maximiza profitul. Din ansamblul tranzacţiilor economice, doar cele bilaterale de piaţă, decurg din
esenţa şi natura economiei de schimb.
 Bunurile îmbracă forma de marfă - în economia de schimb, majoritatea bunurilor economice
îmbracă forma de marfă, devin bunuri comerciale. Marfa este un bun economic care serveşte
producţiei sau satisfacerii nevoilor de viaţă ale oamenilor, destinat vânzării-cumpărării prin
tranzacţii bilaterale de piaţă. Se disting trei tipuri semnificative de bunuri economice: bunuri
integral marfare sau bunuri comerciale – sunt bunurile care trec de la producător la consumator
prin mecanismele pieţei, pe baza unor preţuri care se formează în mod liber, în raport de cerere şi
ofertă; bunuri parţial marfare sau mixte – sunt bunurile ca trec de la producător la consumator
prin vânzare-cumpărare, dar preţul la care se realizează tranzacţia se formează atât pe baza
condiţiilor pieţei, cât şi pe baza unor măsuri de protecţie socială; bunuri noncomerciale sau
nemarfare – sunt acele bunuri economice a căror producere ocazionează cheltuieli, dar ajung la
consumator în mod gratuit, costurile fiind suportate de către comunitate.
 Monetarizarea economiei – se concretizează în faptul că banii, alături de capital şi specializare
constituie cel de-al treilea aspect major al vieţii economice moderne. Importanţa banilor este pusă
în evidenţă şi de funcţiile lor. În prezent, specialiştii sintetizează trei funcţii ale banilor, şi anume :
mijloc de schimb, mijloc de măsură a activităţii economice şi mijloc de rezervă de valoare.
Funcţia de mijloc de schimb este principala funcţie a banilor şi constă în aceea că moneda este
intermediarul in procesul de schimb. Apariţia şi generalizarea rolului monedei ca mijloc de schimb
favorizează accelerarea ritmului în care se derulează tranzacţiile economice, creşterea eficienţei
economice pentru fiecare agent economic şi pe ansamblu, satisfacerea mai bună a trebuinţelor.
Funcţia de mijloc de măsură a activităţii economice – moneda reprezentând etalonul general de
măsură pentru întreaga activitate economică, stă la baza măsurării monetare, formă de măsurare
specifică economiei de schimb. Instrumentul concret al măsurării monetare este preţul, iar etalonul
general de măsurare(cel monetar) este singurul capabil să comensureze şi să compare bunurile
economice, resurse şi factori de producţie diferite din punct de vedere cantitativ, calitativ şi
structural, drepturi şi obligaţii, stocuri şi fluxuri de factori de producţie etc. Măsurarea economiei
prin intermediul monedei permite compararea diferitelor componente ale vieţii economice şi
stabilirea unei scări generale a preţurilor. În condiţiile de „ eroziune” monetară (ca urmare a
inflaţiei) această funcţie a monedei este imperfect realizată în timp; pentru a atenua acest neajuns
este necesară eliminarea efectului de creştere a preţurilor, prin evaluarea activităţii economice de
ansamblu şi a laturilor sale în preţuri constante, ale unui moment de referinţă, menţinând
neschimbată „mărimea” reală, efectivă a etalonului general de măsurare. Funcţia de rezervă de
valoare sau de economisire, de rezervă, constă în aceea că veniturile monetare necheltuite pot fi
reţinute de posesor ca rezervă pentru economii şi consumuri viitoare. În măsura în care această
funcţie este exercitată de către monedă, ea prezintă avantaje indiscutabile : pe seama monedei se
asigură o plajă extrem de largă pentru alegerea bunurilor şi actelor necesare realizării consumului
viitor şi economiilor; în al doilea rând, costul păstrării şi riscurile sunt mai reduse într-o economie
care funcţionează normal şi este neinflaţionistă.

Caracteristici ale economiei de piaţă. Tipuri de economii de piaţă

Problema esenţială a oricărei societăţi cu economie de piaţă o constituie alocarea resurselor

rare cu utilizări alternative pentru acoperirea trebuinţelor nelimitate ale indivizilor şi ale societăţii.
Într-o economie de piaţă resursele sunt alocate prin pieţe, în cazul bunurilor private şi printr-un
sistem alternativ la piaţă, în cazul bunurilor publice. Astfel, o primă delimitare răspunde unei logici
economice, distingând activităţile de piaţă şi cele de non-piaţă. Acestea din urmă nu sunt gratuite, ele
au un cost monetar, însă utilizatorul nu îl suportă nici direct şi nici total. Servicii de acest gen (şcoli,
creşe etc.) sunt puse la dispoziţia întregii populaţii sau a unei părţi a ei, organizându-le printr-o
finanţare specială de tip fiscal. A doua delimitare răspunde unei distincţii instituţionale între public şi
privat. Se consideră ca publică orice organizaţie care depinde de una sau mai multe alte organizaţii din
diversele eşaloane de reprezentare naţională. Delimitarea atât a sectorului public şi a sectorului privat,
cât şi a frontierelor lor, se poate realiza combinând cele două criterii de clasificare: public/privat şi

8
piaţă/non-piaţă. Se pot construi astfel următoarele subansamble ce au un mod propriu de alocare a
resurselor :
 Sectorul privat de piaţă – cuprinde toate firmele individuale sau societare, iar alocarea resurselor
se face prin piaţă. Aceasta constituie forma cea mai evidentă într-o economie modernă şi care îi dă
caracteristica esenţială – de piaţă, dar nu este singura;
 Sectorul public non–piaţă – respectiv, administraţiile publice, şi cuprinde toate organizaţiile
dependente de diverse eşaloane de reprezentare naţională. Alocarea resurselor se face imitând
piaţa, dar nu prin piaţă;
 Sectorul public de piaţă – cuprinde întreprinderi aflate în proprietatea statului şi care furnizează
bunuri şi servicii de piaţă. Alocarea resurselor se face printr-un sistem combinat, care permite un
control mai mare sau mai puţin accentuat al intervenţiei guvernamentale.
 Sectorul privat non-piaţă – corespunde administraţiilor private. El cuprinde administraţii private
cu scop lucrativ, dar care angajează personal salariat, iar prin distribuirea veniturilor, participă de
fapt la producţie.
Forma universală de organizare a activităţii economice este economia de schimb. În teorie însă,
există şi alte forme de organizare, ce se pot constitui în mecanismul de fundamentare şi de aplicare a
deciziilor în ceea ce priveşte mecanismul de alocare a resurselor limitate.
În acest context, au fost elaborate două modele teoretice de organizare şi funcţionare a
economiei de schimb: sistemul economic de piaţă şi sistemul economic de comandă sau centralizat, la
baza cărora stau două deosebiri principale: gradul de libertate al agenţilor economici şi caracteristicile
mecanismului de reglare. Complexitatea economiilor lumii actuale poate fi simplificată şi analizată, nu
fără riscuri, cu ajutorul sintagmei „economia de piaţă”. Economia de piaţă desemnează o structură
rezultată din interacţiunea economiilor individuale, într-o ordine stabilită în mod deliberat prin piaţă.
Economia de piaţă este acel tip de organizare a economiei în care raportul dintre cerere şi
ofertă determină principiile de stabilire a priorităţilor economice, iar preţul reprezintă principalul
instrument de reglare a accesului la bunurile existente pe piaţă.
Cu alte cuvinte, economia de piaţă este acel sistem în care mecanismele pieţei sunt singurele
care tind să asigure echilibrul cererii cu oferta, fiind exclusă orice intervenţie a monopolului sau a
statului.
Independent de modul de descriere a economiei de piaţă o condiţie esenţială a existenţei ei este
sistemul politic democratic. În această ordine de idei economiile de piaţă articulează diferite tipuri de
activităţi într-o manieră proprie.
Acest model al economiei de piaţă are la bază o serie de caracteristici structurale care îi
asigură funcţionalitatea, şi anume:
1. proprietatea privată este preponderentă, dar nu exclude existenţa în cadrul economiei naţionale a
sectorului public. Această caracteristică este esenţială, deoarece fiecare proprietar va fi interesat să-
şi valorifice cu maximum de eficienţă resursele, ceea ce va determina o creştere a performanţelor
întregului sistem economic.
2. multipolaritatea, adică pluritatea centrelor autonome de decizie şi gestiune a activităţii economice.
Aceste centre de decizie sunt unităţile economice care asigură legătura între piaţa bunurilor şi
serviciilor, piaţa muncii şi pieţele financiare.
3. principalul obiectiv al firmelor este maximizarea bunului, iar relaţiile dintre firme sunt în principal
relaţii de concurenţă. Concurenţa elimină firmele nerentabile, dar în acelaşi timp conduce la
crearea unor centre de putere de genul monopolurilor şi oligopolurilor.
4. monetizarea economiei, adică existenţa unui sistem monetar dezvoltat, în care banii şi relaţiile
monetare permit fluidizarea tranzacţiilor şi creşterea eficienţei economice de ansamblu.
5. descentralizarea presupune ca deciziile agenţilor economici să fie luate independent, iar
coordonarea şi echilibrul economic să se realizeze prin intermediul pieţei.
6. intervenţia indirectă a statului în economie pentru a preîntâmpina apariţia unei disfuncţionalităţi în
sistemul economic sau pentru a diminua efectele negative ale acestora.

9
 Pornind de la aceste trăsături şi având în vedere modul cum se operează în alegerea manierei de
alocare a resurselor în economiile de piaţă actuale se înregistrează diferenţe semnificative. Cea mai
importantă diferenţiere este gradul de control guvernamental al economiei. Utilizând acest criteriu se
deosebesc următoarele tipuri de economii: economia cu piaţă liberă şi economia mixtă.
Economia cu piaţă liberă este asociată cu capitalismul pur, unde pământul şi capitalul se află
în întregime în proprietate privată.
În acest tip de economie deciziile sunt luate de indivizi, menaje şi firme, fără nici un fel de
intervenţie sau influenţă a guvernului. Asumarea răspunderii este făcută astfel: firmele caută să-şi
maximizeze bunurile; consumatorii caută să realizeze cea mai bună întrebuinţare a banilor, în
achiziţiile lor, iar salariaţii caută să-şi maximizeze veniturile faţă de costul vieţii. Alegerea este liberă
şi fiecare îşi exprimă răspunderea să facă cea mai bună alegere: firmele sunt libere să aleagă ce să
vândă/producă şi ce metode de producţie să folosească; consumatorii sunt liberi să decidă ce să
cumpere cu venitul lor, iar salariaţii sunt liberi să aleagă ce şi cât să muncească. Oferta şi cererea, într-
o astfel de economie rezultă din deciziile firmelor şi menajelor, care sunt transmise spre altele prin preţ
pe piaţă.
O economie mixtă se compune dintr-un sector privat (de piaţă) şi un sector public (non piaţă).
Funcţionarea economiei în ansamblul ei presupune interacţiunea dintre cele două sectoare şi controlul
guvernamental. În economia mixtă, guvernele pot controla:
 preţurile relative ale bunurilor prin taxe şi subvenţii;
 veniturile relative, prin taxe şi impozite directe şi indirecte;
 echilibrul dintre producţie şi consum;
 probleme macroeconomice etc.
Formele şi întinderea intervenţiei guvernamentale sunt extrem de diferite de la o ţară la alta şi
de la o perioadă la alta si se înscriu în anumite limite. Limitele exercitării controlului guvernamental,
sunt marcate de principiile ce stau la baza funcţionării unei economii libere: libertatea; egalitatea
şanselor; eficienţa în producţie; accesul la consumul dorit; creşterea economică şi ocuparea deplină..
Opusul economiilor libere, economia de comandă – este acel tip de economie în care deciziile
sunt luate de autoritatea centrală, exercitându-se un control guvernamental integral.
În mod curent, economia de comandă este asociată sistemului socialist (comunist) unde
pământul şi capitalul sunt în proprietate colectivă, iar resursele sunt alocate prin plan, atât pentru
consumul curent, cât şi pentru investiţii. Deciziile sunt formulate prin indicatori de plan, şi tot prin
plan sunt distribuite rezultatele pentru consum.

1
CAPITOLUL 1 - INTRODUCERE IN TEORIA CONSUMATORULUI: ANALIZA
MODELULUI DE CONSUM

Obiective:
 înţelegerea procesului de modelare a restriţiilor bugetare în procesul consumului
 definirea conceptelor de bază cu care operează microeconomia în cadrul teoriei
consumatorului

1.1. Constrângerile bugetare ale consumatorilor

Activitatea de producţie, deciziile şi acţiunile întreprinzătorilor au ca referinţă nevoile de

consum, preferinţele şi comportamentul consumatorului, în întâmpinarea cărora trebuie să vină
bunurile oferite de către producător.
Finalitatea activităţii economice este satisfacerea nevoilor, respectiv consumul. În spiritul
acestei axiome, proiectarea activităţii de producţie, deciziile şi acţiunile întreprinzătorilor au ca
referinţă nevoile de consum, preferinţele şi comportamentul consumatorului, în întâmpinarea cărora
trebuie să vină bunurile oferite de producător. Satisfacerea oricărei nevoi se face prin consumul de
bunuri.
Bunul reprezintă orice element al realităţii apt să satisfacă o nevoie, indiferent de forma lui de
existenţă, de natura nevoii satisfăcute, precum şi de modul în care este procurat de către consumator.
După provenienţa lor, bunurile se clasifică în bunuri libere şi bunuri economice. Bunurile
libere sunt toate elementele realităţii care în condiţii date de loc şi timp, sunt virtual nelimitate în
raport cu nevoile (sunt abundente faţă de nevoi). Bunurile economice au drept caracteristică
definitorie raritatea, respectiv insuficienţa lor în raport cu nevoile, în condiţii date de loc şi timp.
După cum rezultă din procesul de producţie, se disting bunuri principale (sunt bunuri ce
rezultă în mod prioritar dintr-un proces de producţie) şi bunuri derivate (sunt bunurile ce rezultă în
mod inevitabil pe lângă bunul principal).
În funcţie de gradul de prelucrare se disting bunuri primare (sunt cele preluate direct din
natură şi asupra cărora nu s-a acţionat), bunuri intermediare (sunt cele aflate în diferite stadii de
prelucrare) şi bunuri finale (cele destinate consumului final).
După destinaţie, avem bunuri de consum (satisfactori) şi bunuri de producţie (prodfactori).
După modul în care circulă de la producător la consumator, se disting bunuri economice
marfare sau comerciale şi bunuri economice nemarfare sau necomerciale (sunt bunurile care ajung
la consumator în mod gratuit).
După modul de utilizare se disting bunuri complementare şi bunuri substituibile. Bunurile
complementare sunt caracterizate prin faptul că nu-şi pot manifesta utilitatea independent unele de
altele. Bunurile substituibile sunt bunurile care în anumite limite se pot înlocui unele cu altele, având
caracteristici şi utilităţi similare.
Consumatorul este unul din personajele centrale în teoria economică, exclusiv preocupat de a
găsi cea mai bună modalitate de a-şi cheltui bugetul limitat. Utilitatea este obiectivul urmărit de orice
consumator, iar alternativele şi restricţiile bugetare cu care acesta se confruntă constituie argumente
pentru fundamentarea alegerii raţionale a acestuia.
Orice consumator întâmpină anumite restricţii bugetare, deoarece el nu poate cheltui, pe termen
lung, mai mult decât venitul de care dispune. Această restricţie bugetară este reprezentată analitic prin
ecuaţia bugetară, iar grafic prin dreapta bugetului (vezi fig.1.1).

11
 x2

m/p2

panta dreptei = -p1/p2

Fig. 1.1.

m/p1 x1

Fără a afecta gradul de generalitate al concluziilor, se poate opera cu un set de consum (pachet
de consum) format din două bunuri x1 şi x2, ale căror preţuri sunt P1 şi respectiv P2. Preţurile se
consideră predeterminate pentru consumator.
Drepta bugetului este formată prin unirea tuturor combinaţiilor (seturilor) de consum (x1,x2)
care costă exact valoarea m a venitului, ecuatia bugetara fiind de forma:
P1x1  P2 x 2  m , în care: x1, x2 - cantităţile consumate din cele două bunuri.

Panta dreptei bugetului (-p1/p2) are o semnificaţie economică interesantă. Ea măsoară raportul
în care piaţa, prin condiţiile de preţ, permite schimbul unui bun cu altul, în procesul consumului. Dacă
presupunem că persoana ce consumă doreşte să-şi mărească consumul din primul bun cu x1, atunci ea
trebuie să-şi modifice consumul din al doilea bun, pentru a se conforma aceloraşi restricţii bugetare.
Cum, initial, ecuatia bugetara era de forma:
P1x1  P2 x 2  m

şi în urma modificărilor în consum ea devine:

P1 x 1  x 1   P2 x 2  x 2   m

Făcând diferenţa dintre prima ecuaţie şi cea de-a doua, obţinem:

P1x1  P2 x 2  0

Această relaţie indică faptul că valoarea totală a variaţiilor cheltuielilor cu consumul celor două
bunuri trebuie să fie nulă. Rezolvând pentru x2/x1 obţinem:
x 2 x 1  P1 P2 

Aceasta corespunde pantei dreptei bugetului. Semnul negativ al pantei rezultă din variaţiile de
sens contrar ale consumurilor celor două bunuri. Panta dreptei bugetului măsoară, de asemenea, costul
de oportunitate al consumului primului bun.
Setul bugetar este aria descrisă de toate perechile (seturile) de bunuri ce pot fi achiziţionate în
anumite condiţii de preţ şi de venit. În figura 1.1, setul bugetar acoperă spaţiul dintre dreapta bugetului
si axele de coordonate.

1.2 Analiza preferinţelor în consum

1.2.1. Relaţiile de preferinţă
În acest subcapitol vom examina modalităţile de manifestare a preferinţelor pentru consumul

1
diferenţiat al bunurilor, astfel încât consumatorul să atingă un prag cât mai înalt de satisfacţie.
Definim pentru început obiectul alegerii pentru consum ca fiind setul de consum şi anume lista
completă a bunurilor şi serviciilor ce constituie opţiunea consumatorului.
Când se studiază preferinţele consumatorului, foarte mare importanţă trebuie acordată
descrierii bunurilor, adică unde, când şi în ce circumstanţe sunt puse acestea la dispoziţia
consumatorului. Aceasta deoarece consumatorul poate aprecia diferit acelaşi bun dacă circumstanţele
de timp sau spaţiu o impun.
Considerând că structura consumului cuprinde o multitudine de bunuri, continuăm însă a folosi
diagrame bidimensionale (asociate consumului a două bunuri) pentru a descrie aspectele legate de
preferinţele consumatorului.
Astfel dacă (x1,x2) şi (y1,y2) sunt două seturi de consum, utilizatorul le poate ordona după
intensitatea nevoii pe care o resimte pentru fiecare.
Relaţiile dintre cele două seturi pot fi simbolizate astfel:
> - relaţie de strică (puternică) preferinţă;
~ - relaţie de indiferenţă;
≥ - relaţie de slabă preferinţă (atunci când un set e preferat sau indiferent în raport cu
altul).
Aceste relaţii de strictă preferinţă, slabă preferinţă sau indiferenţă nu constituie concepte
independente, ele generând determinări reciproce.
De exemplu:
daca x1, x 2   y1, y2 

si y1 ,   x , x  atunci  (x1,x2)(y1, y2)

y2
1 
2

Adică, dacă consumatorul consideră că setul (x1,x2) este cel puţin la fel de bun ca setul (y1,y2)
şi invers, consumatorul este indiferent în ceea ce priveşte consumul unuia sau altuia dintre seturile
respective, oricare dintre ele generându-i acelaşi grad de satisfacţie. Dacă, însă consumatorul consideră
setul (x1,x2) ca fiind cel puţin la fel de bun ca setul (y1,y2), dar nu-i este indiferentă structura
consumului [(x1,x2)(y1,y2)] atunci setul (x1,x2) va fi strict preferat setului (y1,y2).

1.2.2. Curbele de indiferenţă

Curbele de indiferenţă reprezintă descrierea grafică a preferinţelor consumatorului.
Determinarea grafică a curbei de indiferenţă presupune unirea tuturor punctelor ce corespund
seturilor de consum între care consumatorul este indiferent, adică cele care-i conferă acestuia un
acelaşi grad de satisfacţie.
Expresia grafică generală a unei curbe de indiferenţă este prezentată în figura 1.2, în care aria
haşurată este determinată de totalitatea seturilor de consum ce sunt cel puţin la fel de bune ca şi cele ce
determină respectiva curbă de indiferenţă.

13
 x2

Fig. 1.2. x'2

x'1 x1

Determinarea curbelor de indiferenţă se poate face şi utilizând teoria colinelor de utilitate,

astfel:
- se consideră un sistem format din trei axe de coordonate pe care se reprezintă, în ordine, cantitatea
consumată din bunul 1 (x1), cantitatea consumată din bunul 2 (x2) şi respectiv nivelul utilităţii asociate
fiecărei opţiuni privind combinaţii de bunuri în consum (u) (vezi fig.1.3)

U U(x20 )

U(x10 )
Fig. 1.3.
x1

x2

x10

x20 0

- originea axelor (0) marchează punctul în care utilitatea totală este minimă;
- varful colinei (punctul de saturaţie S) marchează nivelul maxim al utilităţii generate de
consumul bunului 1 şi 2.
Secţionând cu planuri orizontale colina utilităţii prezentată în figura 1.3., se obţine o hartă a
curbelor de indiferenţă de tipul celei prezentate în figura 1.4.

1
 x2

IV III

x2S S
Fig. 1.4.

I II

x1S x1

Aşa cum rezultă şi din figură, singurul cadran ce exprimă un comportament raţional al
consumatorului este cadranul I. Aici se observă că orice creştere a cantităţii consumate din bunurile 1
şi 2 duce la creşterea utilităţii, avansându-se spre vârful colinei. Pentru menţinerea pe aceeaşi curbă de
indiferenţă, creşterea în consum a bunului 1 trebuie să fie însoţită de o scădere cantitativă în consum a
bunului al 2-lea sau invers.
Cadranul II este caracterizat de faptul că limita consumului din bunul 1 a fost atinsă, în sensul
că, cu cât va creşte consumul acestui bun utilitatea percepută de consumator se va diminua. Acest
cadran descrie, de fapt, un comportament neraţional al consumatorului.
Situaţia în care, pentru ambele bunuri sunt depăşite limitele de con-sum, suplimentarea acestuia
din urmă generând un deficit de utilitate, este descrisă în cadranul III. Şi aceasta constituie expresia
unui comportament neraţional al consumatorului.
Cadranul IV este caracterizat de faptul că limita consumului din bunul al 2-lea a fost atinsă,
astfel că orice supliment va genera o pierdere ulterioară de utilitate. Şi acest cadran descrie un mod
neraţional de comportament al consumatorului.
În urma acestei analize rezultă, credem cu claritate, raţiunea conform căreia singurul cadran ce
sintetizează preferinţele general - valabile ale consumatorilor, rămâne cadranul I, forma cea mai
întâlnită a curbelor de indiferenţă fiind cea indicată de curbele marcate din figura 1.4.
În general, construirea unei curbe de indiferenţă are ca punct de plecare descrierea verbală a
preferinţelor.
Astfel, se stabileşte un set de consum, ex.: (x1,x2), se modifică x1 cu Δx1, generând un alt set de
consum (x1+Δx1,x2). Se caută în continuare cantitatea cu care trebuie să se modifice consumul bunului
al 2-lea (Δx2) astfel încât consumatorului să-i fie indiferent ce set va consuma.
(x1+Δx1,x2+Δx2) (x1,x2)

Modificarea ulterioară a consumului unuia dintre bunuri şi găsirea soluţiei pentru modificarea
consumului celuilalt, astfel încât să nu fie afectat gradul de satisfacţie al consumatorului, va genera
apariţia unui al treilea set de consum, respectiv al treilea punct ce aparţine aceleiaşi curbe de
indiferenţă.
Curba de indiferenţă este, în fapt, locul geometric al punctelor care desemnează combinaţii de
bunuri ce au utilităţi totale egale, deci genereaza acelasi nivel de satisfactie consumatorului.

15
CAPITOLUL 2 - ALGORITMUL ALEGERII OPTIME DE CONSUM

Obiective:
 Inţelegerea procesului de optimizare a alegerii în consumul de bunuri
 Familiarizarea cu noţiunile de utilitate a bunurilor, proces de selecţie şi de substituţie a
bunurilor în consum

2.1. Funcţia de utilitate

În epoca victoriană, utilitatea era definită ca un indicator al bunăstării unei persoane, ca o măsură
numerică a fericirii personale, problema care apărea era legată, însă, de posibilitatea cuantificării
cantităţii de utilitate asociată diferitelor opţiuni.
Astăzi, în teoria economică, utilitatea a fost reformulată în termenii preferinţelor
consumatorului, ca fiind o modalitate de descriere a preferinţelor acestuia.
Important este dacă un set de consum are o utilitate mai mare decât altul, din punctul de vedere
al consumatorului şi nu cu cât este mai mare utilitatea unuia faţă de a celuilalt set.
În acest sens, funcţia utilităţii este definită ca fiind un mod de alocare a unui număr fiecărui set
de consum astfel încât seturilor mai preferate în consum li se alocă numere mai mari decât celor mai
puţin preferate.
x1, x 2 
Fiind y , y două seturi de consum, atunci, prin definiţie, funcţia de utilitate u asociază

 1 2
valori astfel:

dacă (x1,x2) > (y1,y2)  u(x1,x2) > u(y1,y2)

Singura proprietate a funcţiei de utilitate este aceea că ea ordonează seturile de consum,
neacordând importanţă mărimii diferenţei de utilitate. Aceasta este şi semnificaţia conceptului de
utilitate ordinală.
Cum ierarhizarea seturilor de bunuri are importanţă, se poate afirma că nu există o unică
modalitate de a aloca utilitate unui set de consum, ci există o infinitate de asemenea modalităţi. Astfel,
dacă u(x1,x2) reprezintă un mod de a aloca un număr (nivel de utilitate) setului (x 1,x2), atunci, de
exemplu, 2u(x1,x2) descrie aceeaşi modalitate, în sensul că ordonează în aceeaşi manieră preferinţele
consumatorului. Multiplicarea cu 2 este un exemplu de transformare monotonă a funcţiei de utilitate.
Prin definiţie, o transformare monotonă este modalitatea de a transforma un set de numere într-
un alt set în aşa fel încât să se păstreze ordinea iniţială a acestora.
În general, reprezentăm o transformare monotonă printr-o funcţie f(u) ce transformă fiecare
număr u într-un alt număr f(u) în aşa fel încât se păstrează ordinea iniţială a numerelor, adică dacă: u1
> u2  f(u1) > f(u2).
O funcţie monotonă şi o transformare monotonă sunt, în esenţă acelaşi lucru.
Dacă f(u) este orice transformare monotonă a unei funcţii de utilitate u(x1,x2) ce este expresia
unor tipuri specifice de preferinţe, atunci f[u(x1,x2)] este, ea însăşi, o funcţie de utilitate ce reprezintă
aceleaşi preferinţe ale consumatorului.
Din punct de vedere geometric, funcţia de utilitate este o modalitate de fapt, de a numi sau
eticheta curbele de indiferenţă. Cum toate seturile de consum ce se găsesc pe aceeaşi curbă de
indiferenţă prezintă acelaşi grad de preferinţă în optica consumatorului, o funcţie de utilitate este, de
fapt, modalitatea de alocare a unui număr fiecărei curbe de indiferenţă astfel încât curbele de
indiferenţă superioare (mai depărtate de originea axelor de coordonate) au alocat un număr mai mare
decât cele inferioare (mai apropiate de originea axelor).

Există în literatura economică teorii care conferă semnificaţie mărimii absolute a utilităţii ataşate
consumului unui bun sau serviciu. Aceste teorii definesc, în fapt, conceptul de utilitate cardinală. Se
consideră, în acest sens, că este necesar şi posibil a se cuantifica mărimea utilităţii fiecărui set de
bunuri.
Se poate aprecia că o persoană preferă un bun altuia, dar cum s-ar putea cuantifica situaţia în
care o persoană ar aprecia un bun de două ori mai

1
mult decât altul ? De exemplu, s-ar putea răspunde astfel: când este dispusă să plătească dublu pentru a
obţine bunul preferat, când este dispusă să aştepte o perioadă de timp dublă pentru a obţine bunul
respectiv sau, să zicem, când este dispusă să parcurgă de două ori mai mult spaţiu pentru a şi-l procura
etc.
Datorită dificultăţilor de ordin operaţional pe care le-ar ridica folosirea conceptului de utilitate
cardinală preferăm, în continuare, să rămânem în cadrul procesului de alocare a utilităţii descris
conform conceptului de utilitate ordinală.

2.2. Utilitatea totală, utilitatea marginală şi rata marginală de substituţie

Dacă setul de consum (x1,x2) este opţiunea iniţială a unui consumator, se pune problema cum se
modifică utilitatea, în optica consumatorului, dacă variază cantitatea consumată din bunul 1 ? Sau din
bunul al 2-lea ?
Utilitatea totală reprezintă satisfacţia globală resimţită de consumator în urma consumării
întregii cantităţi dintr-un bun/serviciu.Utilitatea marginală (UM) se defineşte ca fiind sporul total de
utilitate generat de modificarea cantitativă a consumului unui bun, în condiţiile în care consumul
celuilalt bun rămâne constant (fig. 2.1.)

Utilitatea
totală

U(x)

q cantitatea
consumată
Utilitatea
marginală

Umg

Umg = 0 (punct de saturaţie)

q cantitatea
consumată

Fig. 2.1. Utilitatea totală şi marginală

Astfel, corespunzător modificării consumului din primul bun, vom avea:

UM1  U1  u x 1  x 1 , x 2   u x 1 , x 2 
x1 x1

în care:U1 - schimbarea utilităţii totale;

x1 - modificarea consumului bunului 1.
U1  UM1  x1

17
 De fapt, cunoscând funcţia de utilitate asociată:

UM  lim u x 1  x 1 , x 2   u x 1 , x 2  u x 1 , x 2 
1  

x10 x1 x1

corespunzător, în condiţiile în care se modifică consumul bunului al 2-lea iar consumul primului bun
rămâne constant:

UM 2  U2  u x 1 , x 2  x 2   u x 1 , x 2  ;  UM2  x2

x2 U
x2 2

iar, pentru modificări foarte reduse ale lui x2 şi în condiţiile cunoaşterii funcţiei de utilitate:

UM  lim u x 1 , x 2  x 2   u x 1 , x 2  u x 1 , x 2 
2  

x2 0 x2 x2

De remarcat este faptul că mărimea utilităţii marginale depinde de cea a utilităţii alocate prin
forma specifică a funcţiei de utilitate. Prin ea însăşi, utilitatea marginală nu descrie un comportament
specific al consumatorului.
Rata marginală de substituţie (RMS) măsoară proporţia în care consumatorul schimbă un bun
cu altul în procesul consumului fără a-şi afecta gradul de satisfacţie. Ea reprezintă, de fapt, panta
curbei de indiferenţă, in orice punct al acesteia.
O funcţie de utilitate u(x1,x2) poate fi utilizată pentru a măsura rata marginală de substituţie
(RMS) definită în capitolul anterior.
Considerând consumurile din ambele bunuri modificându-se (x1,x2) iar gradul de satisfacţie
al consumatorului neschimbat, vom parcurge, de fapt, aceeaşi curbă de indiferenţă (U = 0):
UM1x1  UM 2 x 2  U1  U2  U  0
x
RMS  2 UM1
x1   UM2
de fapt:
RMS   u x 1 , x 2 u x 1 , x 2 
x1x2

De remarcat este faptul că, dacă funcţia utilităţii marginale depinde de alegerea funcţiei de
utilitate iniţială (multiplicând u(x1,x2) cu 2, UM va deveni 2UM), rata marginală de substituţie nu este
influenţată RMS = -2UM1/2UM2 = -UM1/UM2, iar această proprietate este valabilă pentru orice
transformare monotonă a funcţiei utilităţii.

2.3. Alegerea optimă a consumatorului

În cadrul acestui subcapitol, vom analiza în paralel restricţiile bugetare ale consumatorului şi
preferinţele acestuia, pentru a putea determina setul optim de consum.
Cazul tipic de determinare a optimului este ilustrat grafic în figura 2.2. În figură au fost
reprezentate câteva curbe de indiferenţă corespunzătoare diferitelor nivele de satisfacţie ale
consumatorului, precum şi setul bugetar al acestuia.

1
 x2

curbe de indiferenţă
Fig. 2.2. *
x2

* x1
x 1

Dorim să identificăm setul de consum din cadrul setului bugetar, care se află pe cea mai
depărtată curbă de indiferenţă (CI) faţă de origine.
Mişcarea de-a lungul dreptei bugetului, de la dreapta spre stânga, ne duce spre CI din ce în ce
mai depărtate faţă de origine, oprindu-ne în punctul de tangenţă dintre dreapta bugetului şi CI.
Alegerea setului x*, x*  constituie aşa numitul optim al consumatorului, fiind cea mai bună structură
1 2

a consumului pe care acesta şi-o poate realiza în condiţiile de preţuri şi de venit date.
Din punct de vedere economic, condiţia de tangenţă dintre linia bugetului şi curba de
indiferenţă presupune ca rata marginală de substituţie dintre bunurile consumate să fie egală cu rata de
schimb a bunurilor pe piaţă, adică:
p
RMS   1
p2
Cu alte cuvinte, dacă punctul în care rata schimbului la care consumatorul poate înlocui un bun
cu altul, în condiţiile unei curbe de indiferenţă ce-i reprezintă preferinţele, corespunde ratei la care
piaţa (prin condiţiile de preţ) permite efectuarea acestui schimb, atunci putem afirma că punctul
respectiv (setul de consum) reprezintă alegerea optimă a consumatorului.
Algoritmul alegerii optime a consumatorului poate fi descris şi analitic, utilizând
multiplicatorul Lagrange.
Dacă:
U = f(x,y) - este funcţia obiectiv
m = xPx + yPy - este ecuaţia bugetară
lagrangianul (£) se defineste astfel:
£  f x, y  m  x  P  y  P 
x y

Utilitatea consumatorului se maximizeză dacă următoarele condiţii sunt îndeplinite:

£ U
 P 0
x x x
£ U
 P 0
y y y

£
 mxP yP 0
x y

de unde:

19
   U x  U y
Px Py

Adaugând ecuaţia bugetară, vom creea un sistem de două ecuaţii cu două necunoscute x si y,
prin rezolvarea căruia vom determina setul optim de consum (x*,y*).
Observaţie:
Putem obţine acelaşi rezultat definind funcţia de utilitate ca fiind o funcţie de o singură
variabila (x).
Avem:
mx m  x  Px
Px y y
Py Py
de unde:
U  f x, y   U  f 
x,  m  x  Px 
 Py 
 

Utilitatea consumatorului se maximizează când:

f ' x  0 si f " x  0

2
CAPITOLUL 3 - CEREREA DE BUNURI

Obiective:

 Modelarea cererii de consum, pornind de la restricţiile bugetare şi ţinând cont de preferinţele

consumatorilor
 Identificarea şi analiza factorilor de influenţă ai cererii
 Descrierea tipurilor principale de bunuri ce fac obiectul opţiunii de consum

3.1. Conceptul de cerere de bunuri

Noţiunea de cerere vizează, în substanţa sa, relaţia dintre cantitatea ce se doreşte a fi consumată dintr-
un bun şi preţul unitar al acestuia.
Această cantitate depinde semnificativ de dorinţele consumatorilor (înclinaţia lor spre achiziţia
anumitor bunuri, gusturile etc.), adică reprezintă cantitatea de bun pe care consumatorii sunt dispuşi a
şi-o procura, în condiţiile date ale preţului bunului, ale preţurilor altor bunuri şi ale venitului
disponibil. Ea depinde de asemenea, de repartiţia veniturilor la nivelul societăţii, de mărimea
populaţiei şi de cea a puterii de cumpărare a acesteia.
Am văzut în capitolul precedent că, în faţa unei alegeri între mai multe bunuri (şi vom
continua, pentru simplificarea expunerii, să considerăm numărul bunurilor redus la două tipuri),
consumatorul raţional acţiona astfel încât raporturile utilitate marginală/preţ să se egaleze, respectând
însă restricţiile bugetare impuse de nivelul venitului său disponibil.
În această problemă de opţiune, am considerat (în precedentele capitole) că preţurile şi
veniturile sunt predeterminate. Necunoscutele deveneau astfel cantităţile consumate, care constituie
obiectul deciziei la nivelul consumatorului. Aceste cantităţi depind deci, în evoluţia lor, de preţuri şi de
venit.
Problema este în ce manieră, cu ce intensitate influenţează aceşti parametri opţiunea de
consum. Creşterea preţului unui bun duce la creşterea consumului din bunul respectiv sau a
consumului unui alt bun? Care este influenţa exercitată de o suplimentare a venitului asupra deciziei
de consum?
Pentru a răspunde acestor întrebări, microeconomia a definit conceptul central de funcţie a
cererii, concept ce va face obiectul capitolului de faţă.

3.2. Funcţia cererii de bunuri

Setul x , x 
* *
la nivelul preţurilor p1 şi p2 şi al venitului m, alegerea optimă a consumatorului, mai
1 2

poate fi numit şi setul cerut de consum din bunurile 1 şi 2.

În general, odată cu modificările de preţuri sau venit, alegerea optimă a consumatorului se
schimbă. În acest sens, funcţia cererii de bunuri este acea funcţie ce descrie dependenţa dintre
cantităţile cerute de bunuri şi diferitele niveluri ale preţurilor sau ale venitului consumatorului.
Funcţiile cererii de bunuri 1, respectiv 2, sunt descrise astfel:
x1 p1, p2 , m
x2 p1 , p 2 , m 

21
 Fiecărui set de preţuri şi venit îi corespunde o combinaţie diferită de bunuri, ce constituie, în
acelaşi timp, alegerea optimă a consumatorului. Presupunând că funcţia de utilitate ce descrie
comportamentul consumatorului este de tip Cobb-Douglas şi are forma:
ux , x   xcxd
1 2 1 2

se poate determina optimul consumatorului, respectiv funcţia cererii de bunuri x1 şi x2 folosind

multiplicatorul Lagrange.
Astfel, considerând transformarea monotonă a funcţiei de utilitate (ce păstrează ordonarea
preferinţelor consumatorului) de tipul:
ln u x 1 , x 2   c ln x 1  d ln x 2

problema de rezolvat va fi:

maxc ln x1  d ln x 2 
x1 ,x2 a.î. p1x1  p2 x 2  m

Definim Lagrangianul:
L  c ln x 1  d ln x 2   p1x 1  p 2 x 2  m 

Derivăm pentru aflarea condiţiilor de ordinul întâi:

L c
x1  x  p 1 0
1

L d
  p  0
x x2
2
2
L
px p x m0
1 1 2 2

Rezolvăm întâi pentru  şi apoi pentru x1 şi x2:
c  p1x1 
d  p x
2 2 
c  d   p1x 1  p 2 x 2   m 

Substituind în ecuaţiile iniţiale vom găsi expresiile funcţiilor cererii de bunuri x1 şi x2:
x1  c m
c  d p
1

d
x2 c m
d p
2

3.3. Factorii ce influenţează cererea de bunuri

Vor fi studiate în cadrul acestui subcapitol, situaţii statice comparative înainte şi după influenţa
schimbărilor de mediu concretizate în modificări ale preţurilor bunurilor sau ale venitului
consumatorului.

2
3.3.1. Modificări induse de schimbarea venitului consumatorului

Se pune problema, în acest caz, a determinării diferenţei dintre alegerea optimă a consumatorului la un
nivel al venitului său faţă de altul. Considerând preţurile bunurilor constante şi aflându-ne în
continuare în situaţia consumului a două bunuri x 1 şi x2, când venitul se modifică, va avea loc, din
punct de vedere grafic, o deplasare a dreptei bugetului (spre originea axelor de coordonate, în situaţia
diminuării venitului şi în sens opus, în cea a creşterii acestuia).
După felul în care cererea de bunuri reacţionează la modificarea venitului, identificăm două
tipuri de bunuri:
a. Bunuri normale - sunt cele a căror cerere evoluează în acelaşi sens cu venitul
consumatorului, adică, dacă x1 este un bun normal:
x1/m > 0
În figura 3.1 sunt prezentate două bunuri normale, x1 şi x2 şi evoluţia alegerii optime a
consumatorului în contextul creşterii venitului acestuia.

x2
Alegerile optime
corespunzătoare celor două
niveluri ale venitului

dreptele bugetului înainte şi

Fig. 3.1 după modificarea venitului

x1

b. Bunuri inferioare - sunt cele a căror cerere evoluează în sens invers evoluţiei venitului
consumatorului, adică, dacă x1 este un bun inferior, atunci:
x1/m < 0
Bunurile inferioare sunt o categorie aparte de bunuri, numele lor derivând din
calitatea inferioară ce le caracterizează. În viaţa reală se întâmplă adesea ca populaţia cu
venituri mici să-şi crească cererea de bunuri inferioare, chiar când venitul înregistrează o
creştere, dar, peste un anumit nivel, consumul acestor bunuri va începe să scadă pe măsură ce
venitul înregistrează creşteri progresive.
În figura 3.2, bunul x1 este considerat a fi un bun inferior, evoluţia cererii sale fiind de
sens contrar evoluţiei crescătoare a venitului.

23
 x2

dreptele bugetului
înainte şi după mo-
dificarea venitului

Fig.3.2

x1

Corespunzător modificărilor induse asupra cererii de bunuri de către evoluţia venitului

consumatorului se pot defini două tipuri de curbe ce reuşeşc să surprindă particularităţile acestor
procese paralele.
Este vorba de curba ofertei de venit (sau curba nivelului de trai, cum mai este întâlnită în
literatura economică) şi de curba lui Engel.
Construcţia curbei nivelului de trai presupune unirea tuturor seturilor de consum
corespunzătoare alegerii optime în condiţiile diferitelor niveluri ale venitului. Dacă ambele bunuri sunt
normale, curba nivelului de trai va fi de pantă pozitivă, ca în figura 3.3.
Construcţia curbei lui Engel presupune unirea tuturor consumurilor optime ale unui bun,
pentru fiecare nivel al venitului consumatorului. Astfel, dacă x1(p1,p2,m) reprezintă funcţia cererii de
bunuri x1, în condiţiile în care p1 şi p2 sunt fixe, curba lui Engel evidenţiază cum se modifică cererea
bunului x1 când venitul consumatorului se modifică (vezi fig.3.4). Ea poate fi de pantă pozitivă (pentru
bunurile normale) şi de pantă negativă (pentru bunurile inferioare).

x2 m

curba nivelului de
trai

punctele de optim cores-

punzătoare fiecărui nivel
al venitului în condiţiile în
care p1 şi p2 sunt constante

x1
x1
Fig. 3.3 Fig. 3.4 Curba lui Engel pentru un
bun normal

- dacă funcţia de utilitate descrie tipul de preferinţe Cobb-Douglas, fiind de forma:

ux , x   x a x1a ,
1 2 1 2

funcţiile cererii de bunuri sunt:

 m
x p , m  a   m 
x p1
1
 1 1 

 p
x 2
 2
2
 p1
m
, m   1  a  
p
2

25
 - cum funcţiile cererii, în condiţiile preţurilor fixe, sunt liniare în raport cu venitul m,
funcţiile de venit vor fi şi ele tot liniare. Astfel, în figura 3.5 este prezentată curba nivelului de
trai, iar în figura 3.6 curba lui Engel pentru acest tip de preferinţe.

x2 m
curbe de indiferenţă

curba nivelului de trai

panta = p1/a
drepte ale bugetului

x1 x1
Fig. 3.5. Fig. 3.6.

Toate exemplele analizate anterior au tratat cazuri de preferinţe pentru bunuri a căror cerere
evoluează proporţional cu evoluţia venitului consumatorului (curbele lui Engel fiind reprezentate de
drepte ce pornesc din origine).
În viaţa reală însă, dinamica cererii de bunuri nu se identifică întotdeauna cu dinamica
venitului consumatorului, existând, din acest punct de vedere două categorii de bunuri:
- bunuri de lux - dinamica cererii acestora depăşeşte dinamica venitului
consumatorului:
%x1/%m > 1
- bunuri de strictă necesitate - dinamica venitului consumatorului depăşeşte dinamica
cererii acestora:
%x1/%m < 1

3.3.2. Modificări induse de schimbarea preţurilor bunurilor

În acest caz, se pune problema determinării alegerii optime a consumatorului pentru diferite niveluri
ale preţurilor bunurilor.
După cum evoluează cererea unui bun, când preţul acestuia se modifică, distingem două tipuri
de bunuri:
- bunuri obişnuite (ordinare) - a căror cerere evoluează în sens opus evoluţiei preţului
lor (vezi fig.3.7).

2
 x2

Condiţii:
curbe de indiferenţă
p1
m,p1 =ct.
dreapta bugetului
Rezultat:
iniţială şi finală
Fig. 3.7 x1

puncte de optim înainte

şi după schimbarea pre-
ţului

m/p1 m/p'1 x1

- bunuri Giffen - a căror cerere evoluează în acelaşi sens cu evoluţia preţului

acestora (vezi fig.3.8)

x2

Condiţii: p1
m,p1 =ct.
Rezultat: x1

Fig. 3.8

m/p1 m/p'1 x1

Numele acestor bunuri derivă de la cel al economistului din secolul al XIX-lea, Giffen, care a
studiat piaţa cartofilor din Irlanda, ocupându-se de evoluţia cererii bunurilor inferioare în raport cu
preţul lor.
Consumul din bunul inferior (Giffen) se va menţine cel mult constant, în cazul scăderii preţului
sau se disponibilizează resurse pentru consumul suplimentar al bunului al doilea, decizându-se în
final chiar să se consume mai puţin din respectivul bun. Aceasta se întâmplă deoarece micşorarea
preţului bunului Giffen este percepută de consumator ca o modificare a venitului său (sau a puterii de
cumpărare) şi cum bunurile Giffen sunt bunuri inferioare, mărirea venitului determină o reducere a
cererii acestora.
Corespunzător modificărilor induse asupra cererii de bunuri de către evoluţia preţurilor
acestora, se pot defeni două tipuri de curbe ce surprind particularităţile acestor procese paralele. Ele
sunt curba ofertei de preţ (curba preţ-consum) şi curba cererii.
Construcţia curbei preţ-consum presupune unirea tuturor punctelor de optim ce reprezintă
seturi de consum ce vor fi cerute la diferite preţuri ale unui bun (vezi fig.3.9).
Construcţia curbei cererii unui bun presupune ca, pentru fiecare nivel al preţului bunului, să se
reprezinte nivelul optim al consumului acestuia. În figura 3.10 este reprezentată forma generală a
funcţiei cererii pentru un bun obişnuit (x1/p1 < 0), curba fiind de pantă negativă.

27
 x2 p1
p1
p2,m = ct.

curba preţ-consum Graficul funcţiei cererii: x1(p1,p2,m) pt. care m,p2= ct.

x1 x1

Fig. 3.9 Fig. 3.10

În cazul bunurilor Giffen, curba cererii va fi de pantă pozitivă (x1/p1 > 0).

3.3.3. Ecuaţia lui Slutsky şi influenţa efectelor de substituţie şi de venit asupra modificării cererii de bunuri,
ca urmare a evoluţiei preţurilor

Când preţul unui bun se modifică, generează două tipuri de efecte asupra cererii de bunuri. În
primul rând, rata de schimb dintre bunuri se modifică, iar în al doilea rând, puterea de cumpărare totală
a venitului se modifică.
Primul tip de influenţă se mai numeşte şi efect de substituţie, el descriind modificarea cererii
datorată modificării ratei de schimb dintre cele două bunuri. Al doilea tip se numeşte efect de venit şi
descrie evoluţia cererii bunului ca urmare a modificării puterii de cumpărare, generate de schimbarea
preţului.
Grafic, în cazul reducerii preţului p1 la nivelul p'1, situaţia este ilustrată în figura 3.11, p1 
linia bugetului se roteşte în jurul intersecţiei cu ordonata (m/p 2), aplatizându-se.
Procesul modificării cererii în urma reducerii preţului p1 se defalcă în
două:
I. pivotăm linia bugetului în jurul setului originar de optim (setul iniţial cerut de
consumator) X;
II. translatăm linia pivotată către noua alegere a consumatoru-lui, în noile condiţii de
preţ, Z.
x2

m/p2 dreapta
finală a

dreapta bugetului
iniţială

* X
x Z dreapta pivotantă
2 (efect de substituţie)
Y

II
I
*
x m/p1 m/p'1 x1
1

2
 Fig 3.11

29
 Mişcarea I defineşte efectul de substituţie, fiind o mişcare care modifi-că panta dreptei
bugetului, dar puterea de cumpărare rămâne constantă (în sensul că setul X este încă abordabil şi în
condiţiile noului buget).
Se poate calcula care trebuie să fie modificarea venitului astfel încât consumul setului X să se
poată realiza în continuare. Astfel, notând cu m' su-ma de bani necesară pentru a menţine consumul X
la acelaşi nivel, setul X de coordonate (x* ,x
1
*
) trebuie să satisfacă ambele ecuaţii bugetare:
m'  p' x*  p x*
1 1 2 2
m  p x*  p x*
1 1 2 2

scăzând a doua ecuaţie din prima:

m'm  x*1p' 1p 1

adică:
m  x*p - modificarea venitului pentru a putea păstra acelaşi
1 1
consum este dată de produsul dintre cantitatea iniţial
consumată şi variaţia preţului.

În condiţiile noii drepte a bugetului (cea pivotată), X nu mai este setul optim de consum, ci Y
constituie alegerea optimă. Mişcarea de la X la Y de-scrie efectul de substituţie, indicând modul în
care consumatorul substituie un bun cu altul când preţul se schimbă, dar puterea de cumpărare rămâne
constantă.
Notând cu xs modificarea cererii bunului 1 când p1 se modifică deve-nind p'1, iar m se
1
modifică la m' (efectul de substituţie) vom avea relaţia:

xs  x
1 1
p'1 , m'  p1 , m 
x1
Efectul de substituţie este numit şi modificarea cererii compensate, în ideea că utilizatorul este
compensat (sau acoperit) în condiţiile modificării preţului, dispunând de suficient venit pentru a-şi
permite să-şi menţină consumul iniţial.
Mişcarea II defineşte efectul de venit, translatarea liniei pivotate a bu-getului fiind expresia
schimbării venitului, de fapt a puterii de cumparare, când preţurile rămân constante (adică panta
dreptei rămâne neschimbată). Trecerea de la Y la Z corespunde acestei situaţii. Modificarea venitului
de la m' la
m, ţinând preţurile neschimbate (p' ,p ) determină modificarea cererii ca urmare a efectului de venit xm
1 2 1
după relaţia:
xm  x p' , m  x p' , m'
1 1 1 1 1

Cantitatea cerută din bunul 1 creşte sau scade odată cu creşterea sau scăderea venitului sau
invers, după cum bunul 1 este normal sau inferior.
În acest sens, este important de definit semnul unui efect. Astfel, vor-bim de semn al unui efect
în relaţie cu sensul modificării cererii în raport cu preţul, ca urmare a efectului respectiv.
Semnul pozitiv are efectul prin intermediul căruia cererea evoluează în acelaşi sens cu preţul
bunului. Semnul negativ are efectul prin intermediul căruia cererea evoluează în sens contrar preţului
bunului.
Dacă semnul efectul de venit poate fi pozitiv sau negativ, după cum bunul a cărui cerere se
modifică este normal sau inferior, semnul efectului de substituţie este în general negativ, în sensul că
acesta determină modificarea cererii în sens contrar modificării preţului bunului.
Semnul efectului de substituţie va fi negativ în condiţiile alegerii raţionale deoarece, aşa cum
3
 reiese şi din figura 3.11, noul punct de optim Y, generat de efectul de substituţie se află pe noua linie a
bugetului (cea pivotată), deci cantitatea cerută din bunul 1 creşte când preţul acestuia scade. Setul Y nu
s-ar putea găsi la stânga vechiului set X (determinând un semn pozitiv al efectului de substituţie)

31
deoarece ar însemna un regres din punct de vedere al satisfacţiei consumatorului şi a situaţiei acestuia,
toate punctele ce se află pe noua dreaptă (pivotată) la stânga setului X făcând parte şi din vechiul set
bugetar, fiind toate surclasate de setul originar de optim X. Este clar, deci, că opţiunea raţională a
consumatorului se va putea situa numai la dreapta acestui set iniţial, implicând o creştere a cantităţii
cerute x1 şi ge-nerând semnul negativ al efectului de substituţie.
Eugen Slutsky (1880÷1948), un economist rus ale cărui cercetări s-au axat pe teoria cererii, a
fost cel ce a demonstrat că modificarea totală a cererii unui bun ca urmare a modificării preţului
acestuia este dată de suma modificărilor generate de efectul de substituţie şi de cel de venit. Astfel:
x 1  x 1 p'1 , m   x 1 p1 , m 
x  xs  xm
1 1 1

Înlocuind cu formulele de calcul ale efectelor de substituţie şi de venit, avem:

x1(p'1 ,m)  x1(p1,m)  [x1(p'1 ,m')  x1(p1,m)]  [x1 (p'1 ,m)  x1 (p'1 ,m')] 
 x1 (p'1 , m)  x1 (p1 , m) q.e.d.

Identitatea lui Slutsky serveşte şi determinării semnului modificării to-tale a cererii unui bun,
în raport cu preţul acestuia.
Astfel, pentru un bun normal, când preţul scade, cererea totală creşte, deci semnul modificării
este negativ:
x 1  xs1 xm1
  

p 1   Δxs este de semn negativ

1
e fect subs titu tie
   
x
1
p  efectvenit  m  x   Δx m este de semn negativ
1 1 1

Deci, în cazul bunurilor normale, efectele de substituţie şi de venit se accentuează reciproc.

Dacă bunul face parte din categoria celor inferioare, semnul modificării totale a cererii poate fi
pozitiv sau negativ, funcţie de raportul de mărime dintre modificările cererii generate de efectul de
substituţie şi de efectul de venit. Astfel, ştiind că în cazul unui bun inferior, efectul de venit este de
semn pozitiv (evoluţia cererii este de acelaşi sens cu evoluţia preţului acestuia), dacă efectul de venit
depăşeşte efectul de substituţie, semnul întregii modificări a cererii va fi pozitiv, deci respectivul bun
inferior va fi în acelaşi timp şi un bun Giffen. Daca, dimpotriva, efectul de sustitutie depaseste efectul
de venit, semnul întregii modificări a cererii va fi negativ, bunul inferior fiind in acelasi timp un bun
obisnuit.
x1  xs1 xm1
?  

p 1   Δxs este de semn negativ

1
e fect subs titu tie
   
x
1
p  efectvenit  m  x   Δx m este de semn pozitiv
1 1 1

Dacă: xm  xs - semnul întregii expresii va fi pozitiv  bun Giffen

1
(p1  x1)
Dacă: xm  xs - semnul întregii expresii va fi negativ  bun inferior obişnuit
1 1

3
 (p1  x1)

O importantă concluzie ce reiese din analiza anterioară este aceea că bunurile Giffen sunt în
acelasi timp si bunuri inferioare. Reciproca nu este însă, adevărată.

33
 Teoria consumatorului nu se limitează, aşa cum am văzut, la studiul modificării cererii când
preţurile sau venitul se schimbă, ci analizează şi modul în care aceste tipuri de modificări
interacţionează.
În termenii identităţii lui Slutsky, legea generală a cererii poate fi refor-mulată astfel:

"Dacă cererea unui bun creşte când venitul consumatorului creşte, cererea acelui bun
trebuie să scadă când preţul acestuia creşte."
Demonstraţia acestei afirmaţii se face cu ajutorul identităţii lui Slutsky astfel:
- dacă cererea unui bun creşte când venitul creşte, înseamnă că suntem în prezenţa
unui bun normal în cazul căruia efectele de substituţie şi de venit ce generează modificarea
cererii funcţie de preţ se accentuează reciproc, cererea totală a bunului scăzând când preţul
său creşte;
dacă mx1bun normalaccentuare efect substituţieefect venitp1x1

De menţionat este şi faptul că, în cazul bunurilor substituibile, modificarea preţului unui bun
determină modificarea cererii influenţată numai de efectul de substituţie (vezi fig.3.12).

x2
curbe de indiferenţă

p1 dreapta bugetului

se aplatizează
*
x2
dreapta dreapta finală a
bugetului iniţială bugetului

*
x 1
x1

Fig. 3.12. Modificarea cererii se datorează numai efectului de substituţie ce generează

schimbarea alegerii optime x2* cu x1*

În cazul bunurilor complementare însă, întreaga modificare a cererii unui bun ca urmare a
schimbării preţului acestuia se datorează efectului de venit (vezi fig.3.13).

3
 p1 dreapta bugetului se aplati-
x2 zează, dar alegerea optimă după
pivotarea liniei bugetului rămâne
în acelaşi punct  efectul de sub-
dreapta iniţială a stituţie = 0
bugetului

dreapta pivotantă (efect

de substituţie = 0)
y

efect de venit

x dreapta finală a
bugetului

x1

Fig.3.13. Modificarea cererii se datorează numai efectului de venit ce

generează mişcarea de la x la y

Identitatea lui Slutsky poate fi formulată şi considerând modificările re-lative ale cererii, ca
urmare a schimbării preţului. Astfel, pornind de la identitatea iniţială:
x  xs  xm
1 1 1

şi raportând la variaţia preţului (p1), obţinem:

x xs xm
1 1 1
 
p1 p1 p1
ştiind că:
m  x p  p m
1 1 1 
x1
deci:
x xs xm
1
 1
 1 x1
p1 p1 m
Exemplu numeric pentru analiza modificării modificării cererii unui bun ca urmare a efectelor
de substituţie şi de venit.
Fiind dată funcţia cererii unui bun, de forma:
2m
x p , m  100 
1 1
p1
şi iniţial: m = 1000 u.m.
p1 = 5 u.m./buc.
2000
deci cererea iniţială este: x 5,1000  100   500 buc.
1
5
Presupunând că preţul p1 scade, devenind p'1 = 4u.m./buc., cererea fi-nală a bunului va fi:
2000
x p' , m  100   600 buc. , deci modificarea totală a cererii x1 va fi de 100 buc.
1 1
4
Influenţa efectului de substituţie asupra modificării cererii bunului 1 se determină astfel:

35
 a. calculăm întâi care trebuie să fie modificarea venitului astfel încât consumatorul să
poată consuma la acelaşi nivel:
m  x1p1  500  4  5  500
m'  m  m  1000  500  500
1000
x p' , m'  x4,500  100   350 buc.
1 1
4
b. deci, modificarea cererii ca urmare a efectului de substituţie este:
xs  x 4,500  x 5,1000  350  500  150 buc.
1 1 1

c. efectul de venit se determină scăzând din cererea finală în condiţiile noului preţ
cererea intermediară (ce corespunde păstrării puterii de cumpărare), astfel:
xm  x 4,1000  x 4,500  600  350  250 buc.
1 1 1

Se verifică astfel ecuaţia lui Slutsky, conform căreia modificarea totală a cererii bunului este
dată de suma modificărilor cererii, induse de efectele de substituţie şi de venit.

3
CAPITOLUL 4 - Aplicaţii ale modelului alegerii optime de consum: determinarea cererii brute
şi nete de bunuri; alegerea optimă de consum în timp (alegerea intertemporală)

Obiective:
 Analiza opţiunii de consum în situaţia existenţei unei dotări iniţiale cu bunuri
 Definirea calităţii în care o persoană poate opera pe piaţa unui bun – calitate de vânzător net
sau cumpărător net al bunului respectiv
 Analiza opţiunii de consum în perioade diferite de timp; calitatea de creditor sau de debitorî
în care pot opera consumatorii pe piaţa monetară

4.1. Situaţia existenţei unei dotări iniţiale a consumatorului

În studiul anterior am considerat venitul consumatorului ca dat sau pre-determinat şi nu obţinut de

acesta prin vânzarea bunurilor pe care le posedă (bunuri mobile, active fixe, forţă de muncă etc.).
Să presupunem acum că utilizatorul porneşte, în consumul său, de la o dotare iniţială cu bunuri,
notată simbolic:
(d1,d2)
în care : d1 - dotarea iniţială din bunul 1;
d2 - dotarea iniţială din bunul 2.

Definim cererea brută ca fiind cantitatea totală consumată dintr-un bun. Cererea netă se
defineşte, în acest context, ca fiind diferenţa dintre cererea brută şi dotarea iniţială cu bunuri a
consumatorului. Deci:
(x1,x2) - cererea brută;
(x1 - d1, x2 - d2) - cererea netă.

Ecuaţia bugetară pentru cazul existenţei dotării iniţiale cu bunuri va fi de forma:

p1x1 + p2x2 = p1d1 + p2d2
sau
p1(x1 - d1) + p2(x2 - d2) = 0

Dacă totalul cantităţii consumate dintr-un bun depăşeşte dotarea iniţială cu bunul respectiv,
spunem că, consumatorul este un cumpărător net al bunului respectiv, determinând cerere netă pentru
acesta (vezi fig.4.1).
Dacă, însă, dotarea iniţială depăşeşte consumul total al unui bun, consumatorul este un
vânzător net al bunului respectiv, determinând oferta netă pentru acesta (vezi fig.4.2).

37
 x2 x2
dreapta bugetului
curba de indiferenţă
curba de indiferenţă

punct de optim

punct de optim
d2 x* 2
*
x2
d2 dreapta bugetului

d1 x1* x1 x1* d1 x1

Fig. 4.1. Fig. 4.2.

x - d > 0  cumpărător net al bunului 1
*
x - d < 0  vânzător net al bunului 1
*
1 1 1

Cum valoarea bunurilor cumpărate trebuie să egaleze valoarea bunurilor vândute:

p1x1 + p2x2 = m
p1d1 + p2d2 = m
Dacă p1, p2 sunt fixe, dreapta bugetului va conţine întotdeauna setul dotării iniţiale,
 
d ,d
 1 2
deoarece suma totală ce poate fi cheltuită de consumator este exact valoarea dotării iniţiale.
Cererea netă negativă poartă numele şi de ofertă netă. Consumatorul poate alege între a fi
cumpărătorul sau vînzătorul unui bun în raport cu preţurile bunurilor de pe piaţă.

4.2. Factorii de influenţă a cererii brute şi nete

Factorii ce influenţează comportamentul consumatorului şi alegerea optimă a acestuia în condiţiile
existenţei dotării iniţiale sunt:
1. modificarea cantitativă a dotării iniţiale cu bunuri;
2. modificarea preţurilor de piaţă ale bunurilor.

4.2.1. Modificarea cantitativă a dotării iniţiale cu bunuri

Dacă dotarea iniţială creşte, p1d'1 + p2d'2 > p1d1 + p2d2, venitul ce poate fi obţinut de consumator prin
comercializarea acesteia sporeşte, situaţia consumatorului îmbunătăţindu-se prin lărgirea posibilităţilor
sale de consum.
Cererea pentru fiecare bun va evolua crescător sau descrescător, după cum bunul respectiv este
normal sau inferior (vezi fig.4.3).

x2

dreapta bugetului iniţială

Fig.4.3.

d'2 dreapta bugetului finală

d2

d1 d'1 x1

3
4.2.2. Modificarea preţurilor de piaţă ale bunurilor

Până acum am studiat separat influenţa modificărilor de venit sau preţuri asupra comportamentului
consumatorului.
În cazul existenţei dotării iniţiale, însă, schimbarea preţului unui bun duce automat la
schimbarea venitului creat pe baza acesteia.
Dacă consumatorul este un vânzător net al bunului 1, iar preţul acestuia scade, aşa cum reiese
şi din fig.4.4., dreapta bugetului se aplatizează, rotindu-se în jurul setului (d1,d2), deoarece dotarea
iniţială este întotdeauna disponibilă. În această situaţie, dacă consumatorul decide să-şi păstreze
calitatea de vânzător, starea sa se va înrăutăţi, noua sa opţiune aflându-se în cadrul vechiului set
bugetar. Dacă, însă, decide să cumpere, în loc să vândă, este dificil de prevăzut în ce sens va evolua
situaţia sa.
În situaţia în care consumatorul este un cumpărător net, dacă preţul bunului scade, nu se poate
afirma cu certitudine dacă acesta va utiliza mai mult sau mai puţin din bunul respectiv, dar sigur el nu-
şi va schimba calitatea de cumpărător. El va acţiona (vezi fig.4.5) pe porţiunea de pe noua dreaptă a
bugetului numai spre dreapta faţă de setul dotării iniţiale, îmbunătăţindu-şi astfel situaţia.

x2 x2 dreapta bugetului
finală
set optim originar
dreapta bugetului
iniţială
dreapta bugetului
punct de optim iniţial
iniţială
dreapta bugetului
d2 finală punctul optim final va
d2 fi pe această porţiune

d1 x1 d1 x1

Fig. 4.4. Fig. 4.5.

Dacă, prin absurd, ar decide să devină vânzător al bunului respectiv, alegerea sa s-ar situa la
stânga punctului corespunzător dotării iniţiale şi s-ar realiza analizând seturi disponibile şi în cazul
alegerii optime iniţiale, ceea ce ar duce, evident, la înrăutăţirea situaţiei consumatorului.
În fig.4.6 este prezentată curba preţ - consum corespunzătoare dotării iniţiale. Se observă că
graficul preţ - consum conţine setul dotării iniţiale deoarece, la un anumit preţ, consumatorul va
prefera acest set, mulţumindu-se cu autoconsumul şi nedorind să devină nici vânzător nici cumpărător
al vreunuia dintre bunuri. În fig. 4.7 este prezentată forma generală a curbei cererii brute şi apoi, în fig.
4.8 sunt exemplificate distinct graficele cererii nete, brute şi ale ofertei nete pentru cazul linear al
acestora.

39
 x2 p1

dreapta bugetului

curba preţ-consum
curba cererii brute
d *
2 p1

d1 x1 d1 x1

Fig. 4.6. Curba preţ-consum în

cazul existenţei dotării iniţiale Fig.4.7.
a consumatorului

p1 p1 p1

*
p1

x1n d1 x1b x10

cererea netă cererea brută oferta netă

Fig. 4.8. Graficele cererii nete, brute şi al ofertei nete pentru bunul 1

4.3. MODELUL OPŢIUNII DE CONSUM ÎN TIMP

Pentru a analiza modalităţile optime de structurare a consumului unei persoane pe perioade

diferite de timp, modelul considerat porneşte de la ur-mătoarele premise:
a. se analizează consumul unui bun în două perioade distincte, preţul consumului în
ambele perioade fiind egal cu unitatea, deoarece ambele consumuri sunt exprimate valoric (c 1,
c2 - consumurile în pe-rioada 1, respectiv 2, p1=p2=1);
b. veniturile consumatorului în fiecare din cele două perioade de timp se cunosc şi sunt
simbolic notate cu: m1 - venitul în prima pe-rioadă; m2 - venitul în a doua perioadă;
c. presupunem, iniţial, că singura modalitate de a transfera banii dintr-o perioadă în
alta este aceea de a-i economisi fără a încasa dobân-dă (r=0, unde r este rata nominală a
dobânzii practicate în economie);
d. se presupune, de asemenea, că utilizatorul nu poate lua bani cu împrumut în prima
perioadă, deci poate cheltui maximum venitul m1 al primei perioade. Dreapta bugetului şi setul
bugetar sunt prezentate în fig.4.9. Aşa cum rezultă şi din figură, cu cât se consumă mai puţin în
prima perioadă, cu atât se va putea consuma mai mult în a doua perioadă.

4
 c2

panta (-1)

Fig. 4.9.
m2

m1 c1

Ecuaţia bugetară va fi de forma:

c1 + c2 = m1 + m2
e. presupunem acum că persoana poate da sau lua cu împrumut sume de bani, la o rată
nominală a dobânzii r0.
I. dacă persoana economiseşte în prima perioadă c1<m1, consumul viitor va fi:
c2 = m2 + (m1 - c1) + r(m1 - c1) = m2 + (1+ r)(m1 - c1)
deci ecuţia bugetară va fi de forma:
c1(1+ r) + c2 = m1(1+ r) + m2

II. dacă persoana ia cu împrumut bani în prima perioadă c1>m1, consumul

viitor va fi:
c2 = m2 - r(c1 - m1) = m2 + (1+ r)(m1 - c1)
deci ecuaţia bugetară va fi de forma:
c1(1+ r) + c2 = m1(1+ r) + m2

În prima situaţie, consumatorul are calitatea de creditor, iar în cea de-a doua, de
debitor.
Mai poate exista şi cazul în care consumatorul nu are nici una din cele două calităţi,
alegerea sa optimă în timp corespunzând cu setul dotării monetare de care dispune în cele
două perioade (aşa-numitul punct al lui Polonius), astfel:
m1 = c1  m2 = c2
De menţionat este faptul că ecuaţia bugetară ce derivă din restricţiile monetare ale
consumatorului în timp se poate exprima în două forme, în funcţie de momentul de referinţă utilizat:
a. în termenii valorii viitoare a inzestrarii monetare si a consumurilor:
c1(1+ r) + c2 = m1(1+ r) + m2
b. în termenii valorii prezente a inzestrarii monetare si a consumurilor:
c
c  2 m
1  r  m1  1 2
1   

41
 Valoarea prezentă a unei dotări (înzestrări) monetare în două perioade este suma de bani în
perioada I care ar genera acelaşi set bugetar ca şi dotarea respectivă în perioada a II-a. Aşa cum rezultă
şi din fig.4.10, valoarea prezentă este chiar intersecţia cu abscisa, cea care măsoară consumul maxim
posibil al primei perioade.
c2

m1(1+r)+m2
setul dotarii monetare

dreapta bugetului de pantă -(1+r)

m2
Fig. 4.10

m1 m1+m2/(1+r) c1

Intersecţia cu ordonata a dreptei bugetului, determinată de ecuaţia bu-getară (în oricare din cele
două forme ale sale) reprezintă dotarea monetară în termenii valorii viitoare.
Analiza valorii viitoare a unei dotări monetare răspunde, de fapt, la în-trebarea: Care este
valoarea viitoare a unei unităţi monetare azi ?, astfel:
(1 + r) unităţi monetare

Analiza valorii prezente arată că o unitate monetară în viitor valoarea-ză, în termenii unei
unităţi monetare actuale, 1/(1+r).
Considerând cazul unui model de consum în trei perioade, ecuaţia bu-getară, în situaţia în care
rata nominală a dobânzii rămâne constantă în timp (r), va ţine seama de faptul că preţul
consumului perioadei a doua în termenii perioadei întâi este 1/(1+r), iar preţul consumului
perioadei a treia în aceeaşi termeni este 1/(1+r)2, astfel:

c1 
c2 c3
  m1  m2  m3 2
1 1  1 1  r 
r r
2
r

în care:c1, c2, c3 - consumurile celor trei perioade;

m1, m2, m3 - veniturile (dotările monetare) corespunzătoare celor
trei perioade.

Dacă rata dobânzii diferă de la o perioadă la alta, r1r2, ecuaţia buge-tară va avea forma:
c1  2
  m1  m 
3 2 3
c  c m
1  r1 1  r1 1  r2 1  r1 1  r1 1  r2 

preţul consumului la momentul t fiind:
1
pt 
1 
r
t1

4
 Preferinţele consumatorului în ceea ce priveşte consumul în timp al acestuia, sunt exprimate
grafic tot prin curbele de indiferenţă cărora li se aso-ciază niveluri diferite de utilitate.

43
 Alura curbelor de indiferenţă indică preferinţele consumatorului pentru diferite perioade de
timp astfel:
a. dacă curbele de indiferenţă sunt reprezentate de drepte de pantă negativă egală cu
unitatea, consumatorul nu este interesat când consumă (astăzi sau în viitor);
b. dacă curbele de indiferenţă au forma de L (ca în cazul ante-rior analizat al
bunurilor perfect complementare), consumatorul doreş-te să consume cantităţi egale în ambele
perioade, nefiind dispus să substituie consumul prezent cu cel viitor, oricât l-ar costa aceasta;
c. dacă curbele de indiferenţă exprimă preferinţe de tip Cobb-Douglas (cea mai
răspândită situaţie), consumatorul este dispus să substituie o anumită cantitate a consumului
prezent pentru cel viitor, cantitatea depinzând de structura consumului specific al acestuia.

Dacă setul alegerii optime în timp (c1*, c2*) se află, pe dreapta bugetu-lui, în partea dreaptă faţă
de setul dotării monetare în cele două perioade, consumatorul este debitor (vezi fig.4.11). Dacă setul
de optim este la stânga punctului corespunzător dotării monetare, consumatorul se comportă ca un
creditor (vezi fig.4.12)

c2 c2

*
2c

m2

m2
*
2c

*
m1 1c * c1 c1 m1 c
1

Fig. 4.11. Debitor Fig. 4.12.

Consumatorul va alege între a fi debitor sau creditor, funcţie de evo-luţia ratei nominale a
dobânzii, depinzând însă şi de calitatea pe care a avut-o iniţial.
Astfel, dacă rata nominală a dobânzii creşte, în situaţia în care consu-matorul era creditor
iniţial, el va decide să rămână creditor în continuare, îm-bunătăţindu-şi astfel situaţia.
În acelaşi fel, dacă rata dobânzii scade, iar calitatea iniţială a consumatorului era de debitor, el
va dori să-şi păstreze această calitate, situaţia lui îmbunătăţindu-se. Evident, în situaţia creşterii ratei
dobânzii, păstrarea calităţii de debitor va duce la înrăutăţirea situaţiei consumatorului, gradul lui de
satisfacţie diminuându-se.

4
 CAPITOLUL 5 - CEREREA AGREGATĂ

Obiective:
 analiza cererii totale(agregate) la nivelul pieţei unui bun
 definirea conceptului de elasticitate a cererii şi analiza acestuia în corelaţie cu venitul
obţinut de producători

5.1. Determinarea cererii agregate

În capitolele anterioare s-a studiat modelul opţiunii consumatorului individual. Pentru a se

ajunge la determinarea cererii totale (agregate) la nivelul întregii pieţe a unui produs, modalitatea o
constituie însumarea cererilor individuale pentru bunul respectiv. Astfel, dacă:
X 1 p , p , m  - reprezintă funcţia cererii consumatorului i pentru bunul 1
i 1 2 i
X 2 p , p , m  -reprezintă funcţia cererii consumatorului i pentru bunul 2
i 1 2 i

în care : i = 1,n
cererea agregată pentru bunul 1 va fi:

X1p , p , m ,…,   n X 1  p ,p ,m 
m
i 1 2 1 n i 1 2 i
i1

iar pentru bunul al doilea va fi:

X2 p , p , m ,…,
m   n X 2 p ,p ,m 
i 1 2 1 n i 1 2 i
i1

Aşa cum am văzut, fiecare cerere individuală depinde de preţurile bunurilor şi de venitul
consumatorului, deci şi cererea totală (agregată) va depinde atât de preţuri cât şi de distribuţia
veniturilor consumatorilor. Dar, pentru simplificarea modelului, frecvent se consideră un consumator
reprezentativ ce dispune de un venit egal cu suma veniturilor tuturor consumatorilor.
Şi în cazul cererii agregate, putem determina atât forma directă cât şi inversă a funcţiei cererii.
Curba inversă a cererii agregate P(X) măsoară cât trebuie să fie preţul bunului astfel încât acesta să fie
cerut pe piaţă sau, altfel spus, măsoară rata marginală de substituţie a oricărui consumator dispus să
cumpere respectivul bun.
Din punct de vedere geometric, cererea agregată se determină însu-mând pe orizontală
cantităţile dintr-un bun cerute individual de către fiecare consumator. De exemplu, considerând cazul
liniar al funcţiei cererii individuale, funcţiile cererii pentru un bun, ce provin de la doi consumatori
sunt următoarele:
X1p  max40  p,0
X2 p  max10  2p,0

Funcţia cererii agregate va fi, deci, de forma:

45
 50  ;0  p  5
3p
XTOT  ;5  p  40
p   40  ; p  40
p


0

Grafic, însumarea cererilor individuale se prezintă ca în fig.5.1:

p p

50 50

40 40

30 30

20 20

10 10
5 5

10 20 30 40 50 x1,x2 10 20 30 40 50 x1,x2

Fig. 5.1.

5.2. Elasticitatea cererii şi influenţa acesteia asupra venitului obţinut de producători

Felul în care cererea răspunde la modificările de preţ sau de venit este legat de elasticitatea
acesteia. Elasticitatea cererii exprimă sensibilitatea cererii la modificarea preţului sau a altei condiţii a
cererii. Ea se măsoară cu ajutorul coeficientului de elasticitate, care arată procentul, proportia
modificării cererii în raport cu factorii săi de influenţă.
Coeficientul de elasticitate a cererii funcţie de preţ este, prin definiţie, dat de raportul dintre procentul
modificării cantităţii cerute şi procentul schimbării preţului. Astfel, formula de calcul a acestuia este:

qp
  qp

în care:q - cantitatea cerută;

p - preţul bunului.

Am considerat modul din ε pentru a avea măsura exactă a elasticităţii, neluând în considerare
semnul coeficientului de elasticitate (în general negativ).
În funcţie de mărimea coeficientului de elasticitate cerere la preţ, se disting următoarele
categorii de cerere :
 cerere elastică pentru >1;
 cerere inelastică pentru <1;
4
 cerere unitară pentru = 1;
 cerere perfect elastică pentru   ;
 cerere perfect inelastică pentru = o.

47
 Este interesant de analizat elasticitatea cererii pe diferite segmente ale acesteia. De exemplu,
considerând forma directă a funcţiei liniare a cererii:
q(p) = a - bp (panta = -b)
cum:
p dq
p dq , iar dq/dp = -b, înseamnă că:     pb
 

q dp q dp a  bp

Dacă:
p 0  0
q0 


  1 bp  1  bp  a  bp   2bp  a  p  a
 a 2b
bp
Grafic, situaţia este prezentată în fig. 5.2, evidenţiindu-se porţiunile pe care cererea este
elastică, cu elasticitate unitară sau inelastică.

= 
a/b cerere elastică  > 1

Fig. 5.2.
= 1 cerere inelastică  < 1
a/2b

= 0
a/2 a q

În general, elasticitatea cererii unui bun depinde de cât de apropiaţi substituenţi are ca şi concurenţi. În
acest sens, cererea foarte elastică prezintă bunurile cu foarte mulţi substituenţi şi cererea foarte
inelastică prezintă bunurile cu puţini substituenţi.
Cei mai importanţi factori ce influenţează elasticitatea cererii sunt :
 ponderea venitului cheltuit pentru un anumit bun în bugetul total al unei familii – cu cât ponderea
cheltuielilor pentru cumpărarea unui bun sau categorie de bunuri este mai ridicată, cu atât
coeficientul de elasticitate al cererii la preţ este mai mare şi invers, în situaţia în care celelalte
condiţii rămân constante. Totodată, unele categorii de bunuri au o pondere mai mare în cheltuielile
totale, în timp ce altele au o pondere mai redusă. Creşterea diferenţelor dintre veniturile băneşti
determină modificări în ponderile cheltuielilor pentru diferite categorii de bunuri. Astfel, pe
măsură ce veniturile băneşti cresc, ponderea cheltuielilor pentru alimente devine mai mare pentru
persoanele cu venituri reduse decât pentru cele cu venituri mari. În această situaţie, coeficientul
elasticităţii cererii pentru bunurile alimentare este mult mai mare pentru persoanele cu venituri
mici în comparaţie cu persoanele care au venituri mari şi foarte mari.
 Gradul de substituire a bunurilor – între gradul de substituire a bunurilor şi elasticitatea cererii la
preţ există o relaţie pozitivă.
 Gradul necesităţii în consum – pentru bunurile de lux, nivelul coeficientului de elasticitate a cererii

4
 în funcţie de preţul acestora este mai mare decât al celui pentru bunurile necesare. De regulă,
bunurile care pot fi considerate de lux au o cerere elastică, iar cererea pentru bunurile vitale este
inelastică. Însă, în cadrul fiecărei categorii de bunuri există diferenţe între nivelele coeficientului
elasticităţii cererii în funcţie de preţul acestora.

49
 Durata perioadei de timp de la modificarea preţului – între durata perioadei de timp de la
schimbarea preţului unui anumit bun şi mărimea coeficientului elasticităţii cererii la preţ există o
relaţie directă, pozitivă. Astfel, dacă preţul unui bun se dublează, atunci cantitatea cerută pentru
bunul respectiv într-o perioadă scurtă de timp se va reduce, dar pe o perioadă îndelungată de timp
se va reduce cu un procent mult mai mare.
Cunoaşterea influenţei acestor factori asupra elasticităţii cererii în funcţie de modificarea
preţului prezintă importanţă deosebită pentru estimarea venitului total încasat de producatori.
Venitul obţinut de producător este dat de produsul dintre cantitatea vândută şi preţul practicat.
Este interesant de analizat cum evoluează venitul odată cu modificarea preţului, acesta depinzând de
cât de elastică este cererea în raport cu preţul.
V = pq
în care:V - venitul obţinut de producător;
p - preţul bunului produs;
q - cantitatea cerută (deci vândută).

dacă: p  q  V?
Răspunsul depinde de elasticitatea cererii, măsurată prin coeficientul de elasticitate.
Considerând că:
- preţul se modifică cu Δp, devenind p+Δp;
- cantitatea vândută se modifică cu Δq, devenind q+Δq;

noul venit obţinut de producător va fi:

V' = (p+Δp)(q+Δq) = pq +pΔq + qΔp + ΔqΔp
deci variaţia totală a venitului:
ΔV = V'-V = pΔq + qΔp + ΔqΔp
Pentru valori foarte mici ale lui Δp şi Δq, produsul acestor modificări poate fi neglijat, astfel
încât variaţia totală a venitului va fi dată de relaţia (vezi fig.5.3):
ΔV = V'-V = pΔq + qΔp

p+p
qp pq
Fig. 5.3. Modificarea
venitului producătorului p
odată cu schimbarea
preţului bunului produs
p

q+q q q

Variaţia venitului producătorului în raport cu modificarea preţului bunului poate fi măsurată cu

ajutorul formulei:

5
 V q
p q
p p
p dq V  p q 
şi cum:    , rezultă q   1  q1   
că:
 
q dp  
p  q p 
Se observă că variaţia venitului este de acelaşi sens cu variaţia preţului (venitul producatorului
creşte sau scade când preţul creşte sau scade) numai în cazul în care cererea este inelastică (   1 ).
V
0  1
p

În cazul unei cereri elastice a bunului respectiv (   1 ) venitul producătorului se modifică în

sens invers modificării preţului bunului.

5.3. Elasticitatea cererii în raport de preţ şi influenţa ei asupra venitului marginal al producătorului

Prin definiţie, venitul marginal obţinut de producător reprezintă sporul de venit generat de
producerea unei unităţi suplimentare dintr-un bun. Astfel, pornind de la relaţia de determinare a
variaţiei venitului total al producătorului şi raportând-o la variaţia cantităţii de bunuri produse, vom
avea:
V q
q p
p p
p dq V  q p   1
şi cum:    , atunci:  Vm arg  p   

 1  p1  
q dp 
 p q   
p
În condiţiile unei cereri cu elasticitate unitară, venitul marginal este nul, venitul total al
producătorului nemodificându-se odată cu schimbarea producţiei.
În cazul cererii inelastice, însă, venitul producătorului evoluează în direcţie opusă evoluţiei
cantităţii produse. Aceasta se întâmplă deoarece, în cazul cererii inelastice, pentru a creşte cantitatea
oferită trebuie ca preţul să scadă, ducând la diminuarea venitului total obţinut de producător.
1
  1 V
 11   0  V 0
1

 q
marg

deci venitul creşte când cantitatea scade şi invers.

Pentru a determina grafic evoluţia venitului marginal, să pornim tot de la cazul liniar al funcţiei
cererii unui bun, folosind însă forma inversă a acestei funcţii, astfel:
p(q) = a - bq (panta = -b)
cum:
p dq
  q  dp

51
 p(q) dp 
V  p(q)  q   p(q)  q 
dq 
marg
q
dp   Vmarg  p(q)  bq  a  2bq
 b 
dq 

Deci funcţia venitului marginal este tot liniară, graficul acesteia împreună cu cel al funcţiei
cererii iniţiale fiind prezentate în fig.5.4.

a Vmarg (panta -2b)

Fig. 5.4. = 1 cererea (panta -b)

a/2

a/2b a/b q

CAPITOLUL 6 - MODELUL DE PRODUCŢIE AL UNEI FIRME

Obiective:
 identificarea conceptelor ce definesc modelul de decizie a firmelor
 analiza corelaţiei dintre preţul produsului final, costul şi productivitatea factorilor de
producţie, pentru a determina modelul maximizării profitului
 determinarea, analitică şi grafică, a funţtiilor costurilor la nivel de firmă

6.1. Tehnologie, producţie, costuri

Într-o economie bazată pe proprietatea privată, deciziile firmelor pot fi examinate prin prisma
teoriei studiate anterior, aceea a alegerii între mai multe variante de comportament, pentru
maximizarea gradului de satisfacţie. Economia firmei (sau teoria producătorului) studiază
comportamentul acesteia, modul de luare a deciziei sub influenţa consumatorilor, a concurenţei şi nu
în ultimul rând al naturii tehnologiei utilizate, precum şi influenţa acestor decizii asupra pieţei
bunurilor şi bunăstării sociale. Înainte de a analiza diverse structuri de piaţă şi modul lor de
funcţionare, este nevoie să înţelegem cum pot fi determinate şi măsurate costurile producţiei.
Studierea combinaţiilor productive constituie primul pas în abordarea teoriei comportamentului
firmelor. Deciziile acestora privind oferta de piaţă precum şi cererea de factori de producţie depind în
mod hotărâtor de restricţiile tehnologice în cadrul cărora operează. Natura tehnologiei utilizate de
fiecare firmă presupune existenţa numai a anumitor moduri de combinare a intrărilor în procesul
productiv - factorii de producţie - pentru a obţine anumite cantităţi de produs final.
Abordarea teoriei firmei o vom realiza în aceeaşi manieră ca şi pe cea a teoriei consumatorului,
prezentată anterior. Astfel, rolul tehnologiei în teoria producătorului (sau a firmei) este similar cu cel
jucat de preferinţele consumatorului în teoria comportamentului acestuia. Firmele combină factori de

5
 producţie (muncă, pământ, capital etc.) pentru a produce bunuri finale, consumatorul combină bunuri
în consum pentru a produce utilitate (satisfacţie personală). Firmele urmăresc minimizarea cheltuielilor
cu factorii de producţie pentru fiecare nivel al producţiei finale considerate, analog cu tendinţa
consumatorilor de a-şi maximiza utilitatea pentru fiecare nivel al cheltuielilor ocazionate de procurarea
bunurilor în consum. Am aplicat teoria alegerii optime a consumatorului pentru a putea determina
cererea de bunuri la nivel individual şi agregat (la nivelul pieţei) şi oferta de factori de producţie.
Putem acum aplica teoria producătorului (a firmei) pentru a determina oferta de bunuri şi cererea de
factori de producţie.
Cele mai întâlnite tipuri de combinaţii tehnologice de factori de productie la nivel de firma sunt
cele descrise prin funcţii de producţie de tip Cobb-Douglas si reprezentate grafic prin izocuante (cu
aceleasi caracteristici ca si curbele de indiferenta din teoria consumatorului)
Formula completă a funcţiei Cobb-Douglas ce descrie tehnologia unei firme care combină două
categorii de factori de producţie x1 şi x2 este următoarea:
f x , x   A  x a  x b
1 2 1 2

În teoria producătorului , nivelul de produs final asociat prin funcţia de producţie are o
semnificaţie importantă, astfel că parametrul A măsoară nivelul producţiei obţinute ca urmare a
folosirii unei unităţi din fiecare factor de producţie.
Parametrii a, b măsoară în ce fel cantitatea de produs final variază odată cu variaţia intrărilor.
Ei reprezintă coeficienţii de elasticitate a producţiei în raport cu evoluţia fiecărui factor de producţie
(cu câte procente sporeşte producţia, când consumul dintr-un factor sporeşte cu un procent).

6.2. Producţia totală, productivitatea medie şi productivitatea marginală a unui factor de producţie

Deciziile privind producţia unei firme vizează în primul rând viitorul imediat, pe termen lung fiind
operante doar planurile şi programele strategice ale acesteia.
În general, pe termen scurt se consideră că modalităţile tehnologice de combinare a factorilor
de producţie nu se schimbă şi cel puţin consumul unui factor de producţie rămâne constant.
Astfel, considerând în continuare o tehnologie ce utilizează doi factori de producţie x 1 şi x2, din
care cel de-al doilea, pe termen scurt, este fix, putem defini curba producţiei totale a factorului de
producţie variabil ca fiind cea care descrie relaţia dintre cantitatea de factor de producţie utilizată şi
producţia finală maximă posibilă a fi obţinută. În fig.6.1 este reprezentată curba producţiei totale a
factorului de producţie x1, pe termen scurt, pornind de la harta izocuantelor corespunzătoare
tehnologiei date, ce utilizează o cantitate fixă din factorul x2: ( x2 ) . Se observă că proporţia în care
se combină
factorii de producţie se modifică odată cu sporirea cantităţii din x 1 consumate în condiţiile menţinerii
constante a factorului x2.

53
 x2
ya
yc

A B C D
x20

Fig. 6.1
x1ax1b x1c x1d x1
y
yc
c
d
b

ya a

x1

Există, de asemenea, alte două modalităţi de măsurare a productivităţii factorului de producţie

variabil: productivitatea medie şi productivitatea marginală (W) ale acestuia.
Productivitatea medie a factorului de producţie variabil se determină ca raport între produsul
total realizat prin consumul acestuia şi cantitatea totală consumată din factorul de producţie respectiv :
y
W 
m1
x1

În fig. 6.2 este ilustrată curba productivităţii medii a factorului de producţie x1 pentru o
anumită funcţie a producţiei totale creată de acesta.
Pornind din origine, raportul y/x1 creşte până la nivelul punctului a, unde atinge maximul, în
condiţiile în care o dreaptă din origine este tangentă la curba producţiei totale. Trecând de punctul a,
raportul y/L descreşte cu cât consumul din x1 creşte, chiar dacă, cantitativ, producţia finală y continuă
să sporească. Curba producţiei totale creată de factorul x1 prezintă, astfel o tendinţă de creştere iniţială
a productivităţii medii a factorului x1, pentru ca apoi aceasta să descrească.
Productivitatea marginală a unui factor de producţie este dată de sporul producţiei finale
obţinută prin sporirea cantităţii utilizate din respectivul factor, în condiţiile în care ceilalţi factori de
producţie rămân constanţi.
Astfel, continuând exemplul anterior, dacă x2 este fix, iar x1 este factorul variabil,
productivitatea marginală a factorului de producţie x1, (PM1) va fi dată de raportul dintre variaţia
producţiei şi variaţia consumului din x1:
y
PM  ; x ct.x
1 2 2
x 1
În condiţiile în care se cunoaşte forma funcţiei de producţie ce descrie tehnologia firmei,
productivitatea marginală se poate determina folosind formula:
PM1 f(x1 , x2 )
 x
1

În fig.6.2 este prezentat şi graficul productivităţii marginale a factorului de producţie x1.

Productivitatea marginală în orice punct al curbei producţiei totale este, de fapt, panta tangentei la

5
 graficul funcţiei producţiei totale în acel punct. Aşa cum rezultă din fig.6.2, productivitatea marginală
creşte până în punctul de inflexiune de-a lungul curbei producţiei totale a factorului de producţie.
y
max Wm1
b
PM1 = 0
a

punct de inflexiune

StadiulStadiulStadiul IIIIII

x1

y/x1

max PM1

Wm1
PM1 = Wm1

PM1 = 0

x1a x1b x1

Punctul de inflexiune apare acolo u Fig nde6.2 ducţia totală încetează să sporească cu mărimi
crescătoare şi începe să crească cu valori descrescânde. După punctul de inflexiune, productivitatea
marginală a factorului de producţie x1 începe să descrească, depăşind ca mărime însă, productivitatea
medie a factorului respectiv, până la nivelul punctului a. În acest punct, unde productivitatea medie
atinge maximul, productivitatea marginală este egală cu productivitatea medie. Trecând de acest punct,
productivitatea marginală continuă să descrească. El este chiar depăşit de valoarea productivităţii
medii.
Producţia finală (y) atinge maximul în punctul b, unde productivitatea marginală este nulă.
După acest punct, productivitatea marginală devine negativă, deoarece producţia finală descreşte odată
cu sporirea consumului din x1, atât timp cât x2 se menţine constant.
Pot fi identificate, pornind de la evoluţiile producţiei totale, productivităţii medii şi
productivităţii marginale a factorului de producţie variabil x1, trei stadii ale producţiei unei firme:

55
 stadiul I Corespunde perioadei de creştere a productivităţii medii a
factorului variabil.Punctul de tranziţie dintre stadiile I şi II
apare în momentul în care productivitatea medie egalează
productivitatea marginală, iar productivitatea medie
atinge valoarea sa maximă
stadiul II corespunde porţiunii pe care productivitatea medie este în
scădere iar productivitatea marginală ia valori pozitive.
Punctul de tranziţie dintre stadiile II şi III apare când
productivitatea marginală este nulă, iar producţia totală
atinge maximul
stadiul III corespunde situaţiei în care, productivitatea marginală ia
valori negative (sau cel mult este nulă).

Legat de conceptele prezentate anterior, se poate defini coeficientul elasticităţii producţiei în

raport cu modificarea consumului dintr-un factor de producţie (x1) astfel:

x1 %y
 %x
1

Coeficientul de elasticitate apare ca raport între modificarea procentuală a producţiei finale şi

modificarea procentuală a consumului din factorul de producţie. Cum %y = y/y şi %x1 = x1/x1,
rezultă:

x1 PM1
 yx1  y x1 
yx1 y x1 W 1
m
Deci, coeficientul de elasticitate a producţiei funcţie de modificarea cantitativă a consumului
unui factor de producţie este dat de raportul dintre productivitatea marginală a factorului de producţie
şi productivitatea medie a acestuia. Se observă că în punctul de tranziţie între stadiul I şi II, acest
coeficient de elasticitate este unitar şi scade spre valoarea 0 cu cât se apropie de stadiul al III-lea al
producţiei.
Stadiul al III-lea este, din punct de vedere tehnologic, ineficient, deoa-rece producţia scade sau
cel mult rămâne constantă când numai un factor de producţie variază. Deci, regiunea economică
(raţională) a producţiei se află numai în intervalul pe care tehnologia prezintă valori pozitive ale
productivităţii marginale a factorului de producţie variabil, aşa cum este ilustrat şi în fig.6.3

x2

PM2 = 0

Fig. 6.3 yc
yb
ya
PM1 = 0

PM1 > 0
PM2 > 0

x1

5
 Aria ce descrie regiunea economică (raţională) a producţiei este cea delimitată de liniile
punctate ce reprezintă situaţia în care productivităţile mar-ginale ale factorilor de producţie se anulează
(PM1=0, PM2=0).
Pe termen lung, toţi factorii de producţie sunt variabili iar combinaţiile tehnologice permit
substituţia factorilor în cadrul procesului productiv. Mişcarea de-a lungul unei izocuante descrie
procesul înlocuirii în producţie a factorilor utilizaţi, astfel încât producţia finală să rămână
neschimbată. Raportul în care se substituie factorii, deoarece este determinat de specificul tehnologiei,
poartă numele de rată tehnică de substituţie.
Rata tehnică de substituţie măsoară cantitatea dintr-un factor de producţie ce trebuie
suplimentată pentru a compensa scăderea cantitativă a celuilalt factor de producţie, astfel încât
producţia totală să rămână neschimbată (să se menţină pe aceeaşi izocuantă, în regiunea economică a
acesteia).
Rata tehnică de substituţie măsoară panta izocuantei, fiind determinată de raportul variaţiilor
factorilor de producţie, în condiţiile menţinerii constante a producţiei (vezi fig.6.4).
Dacă factorul de producţie x1 se modifică cu x1, iar x2 cu x2, pentru a menţine constantă
producţia (y=0) trebuie ca: PM1x1 + PM2x2 = 0.

x2

A


Fig. 6.4 izocuantă

B
x2
x1
x1
x1
Rata tehnică de substituţie va fi dată de formula:
x
RTS  2
PM1
x1  
PM 2

6.3. Randamentul de scară pe termen lung

Randamentul de scară este o modalitate de a caracteriza evoluţia producţiei totale a unei firme în
condiţiile modificării simultane şi cu aceeaşi mărime a cantităţilor de factori de producţie utilizate.
Cum, pe termen lung se consideră că toţi factorii de producţie variază, randamentul de scară
caracterizează evoluţia tehnologică a firmei pe termen lung. Aşa rezultă şi din fig.6.5, curba producţie
totale a unei firme este dată de evoluţia producţiei totale în condiţiile modificării factorilor de
producţie, păstrându-se însă proporţiile existente între aceştia în cadrul tehnologiei date.

57
 x2

x2/x1 = 1,5

30 B

y =100
15 A

y =50

Fig. 6.5 1020 x1

y

curba producţiei
100 b totale

50 a

10,15 20,30 x1,x2

Se observă că, prin mişcarea de la A la B, producţia finală a firmei se dublează, în condiţiile dublării
cantităţilor de factori de producţie utilizate.
În exemplul anterior, se poate spune că funcţia de producţie ce descrie tehnologia este
caracterizată de randamentul de scară constant. Această caracteristică se verifică pentru orice valoare
a multiplicatorului consumului de factori de producţie (t), astfel: dacă ()t >1, f(tx1,tx2) = tf(x1,x2),
atunci f(x1,x2) prezintă randamentul de scară constant.
Daca dinamica producţiei totale depăşeşte dinamica modificării factorilor de producţie, funcţia
de producţie prezintă randament de scară crescător. Astfel:
() t > 1, f(tx1,tx2) > tf(x1,x2)
Figura 6.6 prezintă această situaţie, în care dublarea intrărilor conduce la obţinerea unei
producţii finale de 2,4 ori mai mare.

5
 x2

x2/x1 = 1,5

30 B

y =120

15 A

y =50

Fig. 6.6 10 20 x1

curba producţiei totale

120
b

50 a

10,15 20,30 x1,x2

Dacă dinamica modificărilor factorilor de producţie depăşeşte dinamica modificării producţiei

totale, funcţia de producţie prezintă randament de scară descrescător , adică:
() t > 1, f(tx1,tx2) < tf(x1,x2)

6.4. Condiţiile maximizării profitului şi a minimizării costurilor la nivelul unei firme

6.4.1. Maximizarea profitului

Analizând problema maximizării profitului unei firme pe termen scurt, considerând că unul din
factorii de producţie utilizaţi este fix (x2=ct.), funcţia de producţie ce descrie tehnologia firmei este
f(x1,x2), iar preţurile de achiziţie de pe piaţă ale factorilor de producţie sunt 1 şi 2, preţul produsului
final fiind p, problema de optim va fi formulată astfel:


max p  f x1, x2   1x1   2x2
1x

în care : x2 - cantitatea fixă consumată din factorul de producţie x2.

Condiţia de optim ce determină cantitatea din factorul de producţie x 1 ce trebuie consumată

pentru obţinerea profitului maxim, se va obţine anulând prima derivată a funcţiei profitului mai sus
menţionată:
fx1, x2 
p  1  0
x1
deci:

59
 p
PM 1

 x *1,  ,
2
x

valoarea productivităţii marginale a factorului de producţie x1 trebuie să egaleze valoarea preţului de

achiziţie a acestuia în condiţiile maximizării profitului firmei.
Condiţia de optim poate fi şi rezultatul unei analize grafice. Astfel, dacă din funcţia generală a
profitului:
Pr p  y  1x1  2 x 2

se deduce cantitatea de produs final y ca o funcţie de x1:

y 2 1
Pr  x  x
2 1
p p p

Această ecuaţie descrie o întreagă familie de drepte de pantă 1/p, numite drepte ale
izoprofitului (vezi fig.6.7).

y
drepte izoprofit

*
y y = f(x1,x2)

Pr/p + (2/p)x2
Fig. 6.7

*
x 1 x1

Orice dreaptă a izoprofitului este dată de toate combinaţiile intrări/ieşiri ce generează un

anumit nivel constant al profitului Pr. Intersecţia fiecărei drep-te cu axa ordonatelor depinde de nivelul
profitului total al firmei, fiind dată de suma: Pr p  2 p   x 2
Cu cât dreptele izoprofitului au intersecţia cu ordonata mai depărtată faţă de origine, cu atât ele
sunt asociate unor niveluri mai ridicate ale profitului total al firmei.
Problema maximizării profitului firmei devine astfel, aceea a găsirii punctului în care,
tehnologic, producţia este posibilă, iar profitul asociat este cel mai mare. Acesta este punctul A din
fig.6.7 adică punctul de tangenţă dintre dreapta izoprofitului şi graficul funcţiei de producţie.
Condiţia de tangenţă impune egalitatea dintre panta dreptei izoprofitului (1/p) şi panta
tangentei la graficul funcţiei în punctul de optim, adică exact valoarea productivităţii marginale a
factorului de producţie (PM1):
1
 PM
1
p
6
adică înseamnă, de fapt, tot egalitatea dintre valoarea productivităţii marginale a factorului de
producţie variabil şi preţul de achiziţie al acestuia, în condiţiile obţinerii profitului maxim.
Pe termen lung, în condiţiile în care toţi factorii de producţie variază, problema maximizării
profitului presupune determinarea funcţiilor cererii de factori de producţie x1 şi x2.

61
 max p  f  x1, x2   1x1  

2x2 x1 ,x2

Condiţiile de optim vor fi de forma: p  PM1  , iar funcţiile cererii de factori vor depinde
1

p  PM  
 2 2

de preţurile de achiziţie ale acestora precum şi de preţul produsului final: x1(1, 2, p) şi x2(1, 2, p).
Funcţia inversă a cererii de factori (vezi fig.6.8) măsoară cât trebuie să fie preţul factorului
pentru ca o anumită cantitate din acel factor să fie cerută de către producător.
1

pPM1(x1,x*2 )
Fig. 6.8

x1

6.4.2. MINIMIZAREA COSTURILOR FIRMEI

I. Problema de optim în cazul minimizării costurilor se formulează astfel:

min 1 x1   2 x 2  a.î. f(x1,x2) = y
x1 ,x2

Rezolvarea acestei probleme de minim permite determinarea funcţiei costurilor firmei c(1, 2,
y) care măsoară costurile minime pentru producerea a y unităţi de produs final în condiţii de preţuri 1
şi 2 ale factorilor de producţie x1 şi x2.
Condiţia de optim se deduce pornind de la restricţiile tehnologice (reprezentate grafic prin
izocuante) şi de la cele privind cheltuielile (repre-zentate grafic prin izocosturi) (vezi fig.6.9).
Izocosturile sunt dreptele generate de toate combinaţiile posibile de factori de producţie ce
determină un acelaşi nivel total al costului firmei. Astfel, dacă costul total (c) este suma cheltuielilor
cu fiecare factor de producţie: c= 1x1 + 2x2, cantitatea posibil a fi consumată din x2 în condiţiile
costului c va fi:

x2

izocosturi

Fig. 6.9 *
x2
izocuanta

*
x 1 x1

6
 x2  
c2  1  x
 2
1

Această ecuaţie descrie o întreagă familie de drepte izocost ce au panta negativă (1/2), iar
intersecţia cu ordonata depinde de nivelul costului total al firmei (c/2).
Relaţia de optim se deduce analitic din condiţia de tangenţă dintre izocuantă şi cea mai
apropiată, de origine, dreaptă a izocostului, astfel: panta izocuantei trebuie să egaleze panta izocostului
în punctul de optim.
Panta izocuantei este dată de rata tehnică de substituţie dintre factorii de producţie (RTS), iar
panta izocostului este dată de raportul dintre preţurile de achiziţie ale factorilor de producţie, deci:
PM1
RTS   
 1
PM 2
2

ecuaţia de mai sus reprezentând condiţia de optim pentru minimizarea costurilor firmei.
Alegerea optimă a producătorului pentru minimizarea costului duce la determinarea funcţiilor
cererii de factori de producţie, ce pun în relaţie cantităţile consumate din aceştia cu preţurile de
achiziţie a factorilor şi cu nivelul producţiei finale y. Astfel, x1(1,2,y) şi x2(1,2,y) descriu alegerea
producătorului în condiţiile minimizării costului total pentru obţinerea unui anumit nivel al produsului
final y.
Acestea se mai numesc şi funcţii ale cererii condiţionate de factori de producţie şi diferă de
funcţiile cererii de factori rezultate din problema de optim privind maximizarea profitului firmei.

6.5. Funcţiile costului şi randamentele de scară

În cazul tehnologiilor ce prezintă randament de scară constant, costurile totale ale firmei depind liniar
de volumul producţiei finale a acesteia.
Astfel, presupunând că s-a rezolvat problema minimizării costului pentru obţinerea unei unităţi
de produs final c(1,2,1), cea mai ieftină cale pentru a produce y unităţi de produs final va fi
c1, 2 ,1  y , deci:
c1,  2 , y  c1,  2 ,1  y - în cazul randamentului de scară constant
În cazul tehnologiilor cu randament de scară crescător, costurile totale cresc în mai mică
măsură decât produsul final al firmei, deci, dacă firma decide, de exemplu, să producă de două ori mai
mult, va realiza acest lucru fără să-şi dubleze costurile.
Dacă tehnologia unei firme prezintă randament de scară descrescător însă, dinamica costurilor
totale va depăşi dinamica producţiei în sensul că, cheltuielile vor spori în măsură mai mare decât
creşterea producţiei.
Deoarece, în general, preţurile de achiziţie a factorilor de producţie sunt predeterminate (fixe),
în continuare vom pune în relaţie costul firmei numai cu volumul producţiei acesteia, pentru
simplificarea argumentaţiei.
Problema determinnării costurilor minime pentru orice nivel al producţiei firmei se pune atât
pe termen scurt cât şi lung.
Astfel, pe termen scurt se consideră că unii dintre factorii de producţie se folosesc în cantităţi
fixe, iar pe termen lung, toţi factorii de producţie variază cantitativ.
Problema minimizării costurilor pe termen scurt îmbracă forma:

63
 CS y, x2   min 1x1   a.î. f  x1, x2   y
2x2 
x1

unde cu x2 am notat cantitatea fixă utilizată din factorul de producţie x2.

Rezolvând, vom determina funcţiile cererii condiţionate de factori :
x  x S  ,  , x , y
1 1 1 2 2
x 2  x 2

şi respectiv forma funcţiei costului minim : C y, x   xS  , , x , y   x

S

2 1 1 2 2 2
Pe termen lung, problema minimizării costurilor este formulată astfel:
Cy  min 1x1  
a.î. f  x1, x2   y
2x2 
x1 ,x2
x1 1, 2 , y
rezultând funcţiile cererii condiţionate :  şi funcţia costului:
 x2 1, , y
2

Cy  1  x11,  2 , y   2  x2 1, 2 , y

De menţionat este faptul că se poate vorbi atât de costuri fixe (asociate consumurilor de factori
de producţie ficşi) ce sunt independente de volumul producţiei şi care, în particular, trebuie suportate
indiferent dacă firma produce sau nu ceva, precum şi de costuri quasi - fixe, care sunt şi ele
independente de volumul producţiei, dar ele trebuie plătite numai dacă firma produce o anumită
cantitate (oarecare) de produs final.
Pe termen lung se consideră că orice categorie de cost, asociată consumului de factori de
producţie, este variabilă.

6.6. Determinarea şi analiza evoluţiei curbelor costurilor

a. Costul mediu (unitar)

Pornind de la definiţia costului total al firmei, ca sumă a costurilor variabile şi fixe ale acesteia,
costul unitar (mediu) se determină ca raport între valoarea costului total şi volumul total al producţiei
sau ca sumă a costului variabil unitar şi costului fix unitar.
Cy  CV y  CF
Cy CV y CF y  y
c y     c
cu
y y
vu fu

în care : C(y) - costul total;

CV(y) - costul variabil total;
CF - costul fix total;

6
 cu(y) - costul unitar (mediu);
y - volumul producţiei;
cvu(y) - costul variabil unitar;
cfu(y) - costul fix unitar.

65
 În general, alura curbei costului fix unitar este a unei curbe descrescătoare (vezi fig.6.10.a), a
curbei costului variabil unitar este crescătoare (vezi fig.6.10.b), rezultând deci curba costului unitar
(vezi fig.6.10.c).

cfu(y) cvu(y) Cu

y y
a. Evoluţia costului c. Evoluţia costului
fix unitar y unitar
b. Evoluţia costului
variabil unitar

Fig. 6.10.

Curba costului mediu (unitar) va fi descrescătoare iniţial, datorită descreşterii costurilor fixe
unitare şi crescătoare ulterior, ca urmare a creşterii costurilor variabile unitare.

b. Costul marginal

Prin definiţie, costul marginal măsoară sporul de cost generat de producerea unei unităţi
suplimentare de produs.

Cmarg y C( y) CV

Cy  y  Cy
  y  y
y
y

Dacă se cunoaşte funcţia costurilor totale ale unei firme, funcţia costului marginal va rezulta ca
derivată a funcţiei costului total:

Cm arg dC( y)
y  dy
Cum costurile variabile sunt nule când nu se produce nici o unitate de produs final, înseamnă
că, în cazul primei unităţi de bun produse, costul marginal se identifică cu costul variabil unitar.
Astfel:
CV 1  CF  CV 0  CF C V 1
C marg 1  cvu
1 1
Pe porţiunea descrescătoare a curbei costului variabil mediu (unitar) fiecare nouă unitate
produsă are un cost marginal mai mic decât costul variabil în acel punct (deoarece, pentru a determina
costul mediu să descrească trebuie adăugate unităţi suplimentare ce costă mai puţin decât media).
Analog, pe porţiunea crescătoare a curbei costului variabil mediu, fiecare unitate nou produsă
are asociat un cost marginal mai mare decât costul variabil unitar. De aceea, curba costului marginal
trebuie să se găsească sub curba costului mediu, la stânga punctului de minim al acesteia şi deasupra

6
curbei costului mediu, la dreapta punctului de minim al acesteia (vezi fig.6.11).

67
 Cmarg
Cu(y)
cvu(y) Cmarg Cu

Fig. 6.11.

cvu

De fapt, curba Cmarg trece prin punctele de minim atât al curbei costului variabil unitar cât şi al curbei
costului mediu.

6
CAPITOLUL 7 PIAŢA – REALITATE COMPLEXĂ ŞI DINAMICĂ

Obiective de studiu

 Definirea pieţei şi a elementelor ce caracterizează piaţa: cerere, ofertă, preţ;

 Prezentarea concurenţei ca permanenţă a economiei de piaţă.

7.1. Cererea şi oferta

În general, cererea se defineşte ca fiind dorinţa de a intra în posesia unui bun material sau
serviciu, la care se adaugă posibilitatea şi dispoziţia de a plăti preţul cerut pentru acesta.
În sens restrâns, cererea reprezintă cantitatea dintr-o anumită marfă, ce poate fi
cumpărată de un individ, într-o perioadă determinată de timp, la un preţ unitar dat.
Prin însumarea cererii tuturor cumpărătorilor de pe piaţa bunului respectiv, se determină
cererea agregata (totală) de piaţă a acelui bun. Această cerere exprimă raportul în legătură cu
cantitatea maximă dintr-un bun care la un anumit preţ este dorită şi poate fi cumpărată şi preţul maxim
ce poate fi achitat de cumpărătorul unei anumite cantităţi din bunul dorit.
Legea generală a cererii exprimă existenţa unui raport invers proporţional între cantitatea
cerută şi preţul ce trebuie plătit pentru un anumit bun.
Această lege se verifică în cazul bunurilor normale, a căror cerere creşte odată cu creşterea
veniturilor, şi în cazul majorităţii bunurilor inferioare, a căror cerere scade odată cu creşterea
veniturilor.
De asemenea, există situaţii care numai aparent contrazic legea generală a cererii. Astfel, se
poate ca unii cumpărători să cumpere mai mult de la unele firme chiar dacă acestea practică preţuri
mai ridicate pe fondul unei economii de timp. În situaţia în care preţul şi calitatea bunului sunt în
relaţie directă, creşterea preţului poate fi însoţită şi de o sporire a cantităţii cerute, deoarece diferenţa
de preţ va fi compensată de diferenţa de calitate câştigată. Totodată, creşterea preţului poate fi însoţită
şi de o creştere a cantităţii cerute, în situaţia creşterii veniturilor, a numărului de cumpărători, a
preferinţelor etc. Nici în aceste situaţii legea generală a cererii nu este contrazisă, deoarece ea exprimă
relaţiile de cauzalitate dintre preţ şi cantitatea cerută, considerând celelalte condiţii ale cererii
constante.
Datorită diversificării nevoilor de consum şi cuprinderii în sfera relaţiilor de piaţă a celei mai
mari părţi a bunurilor economice, în economia contemporană se constată multiplicarea formelor de
manifestare a cererii. Acestea pot fi delimitate în baza mai multor criterii:
 După natura bunurilor care fac obiectul cererii, se disting – cerere de satisfactori sau bunuri
destinate consumului personal; cerere de prodfactori, care vizează bunuri de capital; cerere de
forţă de muncă; cerere de capital bănesc etc.
 După relaţia dintre bunuri – cerere pentru bunuri substituibile; cerere pentru bunuri
complementare; cerere derivată.
 După purtătorii cererii – cerere individuală, exprimă cererea unor subiecţi pentru un anumit bun,
la diferite niveluri de preţ, într-o perioadă dată. Această formă este influenţată în mare măsură de
factori subiectivi(preferinţe, dorinţe, tradiţii, opţiuni,etc.); cerere colectivă, care reflectă relaţia
existentă la un moment dat, între diferite nivele de preţ şi cantitatea pe care ansamblul
consumatorilor unui bun are intenţia să o cumpere; cerere globală sau totală, ca expresie la nivel
naţional, a tuturor cheltuielilor de consum care prezintă un grad foarte ridicat de agregare.
 După modul de manifestare – cerere potenţială, care reflectă nevoia de consum a subiecţilor;
cerere amânată, care din diverse motive, nu poate fi satisfăcută în prezent, urmând ca acest lucru
să aibă loc într-o perioadă viitoare.

69
 După concordanţa cererii cu nevoile autentice ale subiecţilor – cerere reală, exprimă cerinţe
efective; cerere întreţinută artificial, ca rezultat al strategiilor promovate de unele firme, cu
scopul convingerii consumatorilor să prefere produsele sau serviciile lor.
Evoluţia cererii de consum se află sub incidenţa unei diversităţi de factori care acţionează cu
intensităţi şi în sensuri diferite, se intersectează, se completează şi uneori chiar îşi anulează reciproc
influenţa.
Unii factori sunt de natură obiectivă : nevoile de consum ale agenţilor şi veniturile lor; preţul
pieţei; calitatea bunurilor; conjunctura economică etc., iar alţii au un caracter subiectiv: preferinţele
subiecţilor, dorinţele, opţiunile lor, gradul de satisfacere a nevoilor etc., precum şi intervenţia unor
agenţi în mecanismul cererii şi ofertei.
Dorinţa de a beneficia de utilitate unui bun este rezultatul nemijlocit al manifestării unei nevoi
de consum. Astfel, nevoia este primul factor ce determină apariţia cererii. Între mărimea şi intensitatea
nevoii de un anume gen, pe de o parte, şi mărimea şi intensitatea cererii de bunuri capabile să satisfacă
nevoia respectivă, pe de altă parte, există un raport direct proporţional, ceea ce nu înseamnă că cererea
se modifică (scade sau creşte) în aceeaşi proporţie în care se schimbă nevoia, deoarece ea poate fi
influenţată şi de alţi factori ce-i pot imprima un caracter progresiv sau regresiv în raport cu nevoia de
consum.
În majoritatea cazurilor, nevoile de bunuri depăşesc posibilităţile de satisfacere a lor, motiv
pentru care cererea se va plasa întotdeauna sub nivelul necesităţilor de consum. Astfel, datorită
caracterului limitat al resurselor financiare, naturale şi de muncă, producătorii nu vor fi niciodată
capabili să producă întreaga cantitate de bunuri necesară pentru satisfacerea integrală a nevoilor
consumatorilor. Pe de altă parte, nivelul limitat al disponibilităţilor băneşti ale cumpărătorilor va face
ca întotdeauna o parte din nevoi să rămână nesatisfăcute.
În literatura de specialitate se operează şi cu noţiunea de nevoie solvabilă, care exprimă nevoia
ce poate fi acoperită cu oferta existentă. Derivată din această noţiune, cererea solvabilă desemnează
cererea pentru care consumatorii dispun de acoperire bănească, şi depinde atât de mărimea ofertei, cât
şi de nivelul veniturilor şi al preţurilor.
Neconcordanţele ce există între nevoie şi cerere derivă din aceea că, spre deosebire de cerere,
care este prin excelenţă o categorie a pieţei (satisfăcută numai prin intermediul actelor de vânzare-
cumpărare), nevoia se poate manifesta şi respectiv acoperi şi în afara pieţei sau a circulaţiei bunurilor,
direct din producţia proprie.
Din multitudinea de factori ce influenţează cererea consumatorilor, analizele economice reţin
cu prioritate preţul de vânzare şi veniturile subiecţilor, asa cum s-a prezentat in capitolele anterioare..
Există şi alte situaţii care se abat de la legea cererii, situaţii întâlnite sub denumirea de cerere
atipică.
O reacţie atipică a cererii este prezentată şi în cazul „efectului ostentativ”, care reflectă
comportamentul unor categorii de subiecţi , ce doresc să etaleze un anumit statut social şi reacţionează
la ridicarea preţului cu mărirea cererii.
O altă situaţie de cerere atipică este reprezentată prin efectul de venit nul. În acest sens, există
mărfuri foarte scumpe, la care accesul este extrem de limitat tocmai datorită preţului, iar marea
majoritate a populaţiei nu are acces la aceste bunuri datorită venitului insuficient în raport cu preţul. În
consecinţă, reducerile succesive de preţ nu afectează cererea, în măsura în care sunt suficiente pentru a
permite accesul altor categorii sociale pe piaţă.
Tot în categoria cererii atipice se încadrează şi efectul de anticipaţie. Astfel, în perioadele
inflaţioniste, populaţia anticipează creşteri continue ale preţurilor, şi pentru a se proteja în faţa acestor
creşteri, populaţia încearcă să-şi facă rezerve, cumpărând mai mult, chiar dacă preţul creşte, deoarece
anticipează creşteri şi mai mari în viitor.
Într-o perioadă determinată de timp, cererea pentru un anumit bun se poate modifica în funcţie
de evoluţia unor factori sau condiţii ale cererii, considerând că diferitele niveluri de producţie nu se

7
modifică. Principalii factori sau condiţii ale cererii care determină creşterea sau reducerea cererii pe
piaţa unui anumit bun sunt :
 Modificarea veniturilor băneşti ale consumatorilor;
 Modificarea preţurilor altor bunuri. În situaţia în care două bunuri x şi y sunt substituibile, între
modificarea preţului bunului x şi evoluţia cererii bunului y există o relaţie directă, şi respectiv
indirectă, în cazul în care bunurile sunt complementare.
 Numărul de cumpărători – între numărul de cumpărători şi cererea pentru un anumit bun există o
relaţie directă, pozitivă;
 Preferinţele cumpărătorilor – dacă preferinţele consumatorilor pentru un anumit bun se
accentuează, cererea pentru bunul respectiv creşte, şi invers în situaţia în care se înregistrează o
diminuare a preferinţelor acestora;
 Previziunile privind evoluţia preţului şi a veniturilor – în situaţia în care se prevede o creştere a
preţului unui anumit bun, cererea prezentă va creşte şi invers, iar în situaţia în care se prevede o
creştere a veniturilor băneşti, cererea prezentă pentru un anumit bun creşte şi invers.

Oferta sintetizează şi concretizează comportamentul şi opţiunile întreprinzătorului. Ea exprimă

capacitatea de reacţie şi adaptare a întreprinzătorilor la modificările şi exigenţele cererii.
Ca şi cererea, oferta poate fi abordată în două moduri distincte, respective ca ofertă individuală
şi ofertă globală (agregata). În general, oferta individuală exprimă cantităţile dintr-un bun material sau
serviciu pe care o firmă sau un agent economic doreşte şi este capabilă să le pună în vânzare la un
moment dat şi la un anumit preţ al pieţei. Oferta globală se obţine prin agregarea într-o mărime
sintetică a tuturor ofertelor individuale din acelaşi bun material sau serviciu, exprimând cantităţile pe
care piaţa le pune la dispoziţia cumpărătorilor la un moment dat, la fiecare preţ în parte.
În definirea ofertei se pleacă de la relaţia funcţională care există între cantităţile de bunuri pe
care vânzătorii le aduc pe piaţă şi preţurile acestora, în condiţiile în care ceilalţi factori sunt consideraţi
constanţi. Chiar dacă este strâns legată de categoria economică de producţie, cu care adeseori se
confundă, oferta se deosebeşte, în esenţa ei, de producţie. Astfel, în timp ce producţia este privită ca un
rezultat al procesului de transformare fizică a factorilor în bunuri, fiind legată de procesul propriu-zis
de producţie, oferta este legată, prin excelenţă, de procesul de valorificare, respective de piaţă. În al
doilea rând, între producţie şi ofertă există o diferenţă cantitativă, în sensul că producţia care nu este
destinată pieţei, nu afectează nivelul ofertei. În consecinţă, oferta este cea care mediază legăturile între
nevoia de consum, exprimată prin cerere şi producţie.
Oferta reprezintă cantitatea maximă dintr-un bun pe care un vânzător intenţionează să o vândă
într-o perioadă determinată de timp, la un preţ existent pe piaţă.
Prin însumarea cantităţilor oferite, la acelaşi preţ de către toţi vânzătorii, rezultă oferta de
piaţă, care constituie expresia intenţiilor vânzătorilor, a abilităţii şi a dorinţei lor de a vinde pe piaţă
bunuri materiale şi servicii. În funcţie de natura bunurilor, se distinge ofertă de bunuri independente,
ofertă de bunuri complementare şi ofertă mixtă (când mai multe bunuri oferite satisfac aceeaşi cerere).
Spre deosebire de cerere, oferta se află într-o mai mare dependenţă de producţie. Modificările
în volumul acesteia sunt influenţate, substanţial, de factorul timp, respectiv de perioada necesară
obţinerii bunurilor oferite spre vânzare.
Pe termen foarte scurt, oferta se reglează pe seama stocurilor sau rezervelor, dacă bunurile
respective sunt stocabile. Aceasta este oferta instantanee sau curentă.
Pe termen scurt, oferta poate fi mărită prin utilizarea intensivă a capacităţilor de producţie
existente sau prin angajarea de forţă de muncă suplimentară, prin prelungirea timpului de lucru etc.,
fără să fie nevoie de sporirea cantităţii tuturor factorilor de producţie. Pentru adaptarea urgentă a
ofertei la cerere se poate apela la import.
Pe termen lung, însă, acoperirea eventualelor deficite de ofertă necesită noi capacităţi de
producţie sau extinderea capacităţilor de producţie existente, prin lucrări de investiţii, prin proiectarea
şi omologarea noilor tehnologii, prin calificarea forţei de muncă etc.
71
 Volumul ofertei este influenţat şi de numărul de ofertanţi pentru bunul respectiv, precum şi de
ponderea fiecăruia în oferta totală.
În principal, oferta se raportează la cererea de consum şi perspectivele ei. Nici un întreprinzător
nu va face investiţii pentru o eventuală ofertă, dacă nu există sau nu se intuieşte în perspectivă, o
cerere corespunzătoare.
Legea generală a ofertei presupune existenţa unui raport direct proporţional între preţ şi
cantitatea oferită.
Oferta de bunuri este influenţată de o multitudine de factori. Unii dintre aceştia au o acţiune
directă asupra ofertei (preţul de vânzare, costul de producţie, cererea de consum, capacităţile de
producţie), iar alţii se manifestă prin intermediul altor factori sau fenomene (dezvoltarea căilor de
comunicaţie, conjunctura economică, sezonalitatea unor activităţi, perfecţionarea tehnologiilor,
expansiunea comerţului exterior etc.).
Printre factorii cu acţiune directă se detaşează ca importanţă :
 Preţul pieţei – oferta de bunuri se află într-o strânsă dependenţă faţă de preţul pieţei, fiind în
anumite limite, sensibilă la variaţiile acestuia. La preţuri ridicate, vânzătorii sunt dispuşi să
mărească oferta şi o diminuează la preţuri reduse. Dacă preţul pieţei este mai scăzut decât cel la
care întreprinzătorii intenţionează să vândă marfa, ei preferă să retragă cantitatea de bunuri oferite,
stocându-le, în aşteptarea unor preţuri mai ridicate. Reacţia ofertei la modificarea preţului prezintă,
uneori, abateri de la regula generală. Aceste situaţii depind de caracteristicile bunurilor economice
şi de posibilităţile practice de modificare a volumului producţiei. Datorită interdependenţelor dintre
producţie şi desfacerea diferitelor bunuri, oferta unui bun economic reacţionează nu numai la
modificarea preţului acestuia, ci şi la variaţia preţului altor mărfuri, îndeosebi a celor substituibile,
manifestându-se ca ofertă încrucişată. Reducerea preţului la un bun substituibil măreşte oferta la
înlocuitori, după cum majorarea o reduce. În cazul bunurilor complementare, variaţia preţului la
produsul de bază modifică simultan şi în acelaşi sens oferta bunului complementar.
 Costul de producţie – impactul costului de producţie asupra volumului ofertei este diferită în
timp. Pe termen scurt, decizia de ofertă se raportează la costul marginal. Astfel, în situaţie de
concurenţă liberă, când preţul pieţei nu poate fi controlat de întreprinzători, aceştia decid să
mărească oferta atât timp cât preţul este superior costului marginal, deoarece nici un întreprinzător
nu este interesat să producă şi să vândă dacă preţul pieţei nu acoperă cheltuielile cu producţia
suplimentară. Pe termen lung, decizia de ofertă se raportează la costul mediu, agenţii economici,
optând pentru cantităţile care pot fi obţinute cu cele mai mici costuri de producţie. Decizia de
mărire a ofertei se menţine atât timp cât preţul pieţei depăşeşte costul mediu, acesta reprezentând
limita minimă acceptată de ofertanţi sau nivelul critic al ofertei. Când preţul egalează costul
mediu, profitul devine zero. Dacă vânzările continuă la un preţ inferior costului mediu, firma
înregistrează pierderi şi va trebui să renunţe la activitatea respectivă.
 Numărul şi dimensiunile firmelor care fabrică şi livrează acelaşi bun sau categorie de bunuri
influenţează direct volumul şi dinamica ofertei, condiţionând posibilităţile ei de adaptare la
variaţiile cererii, mai ales în cazul unei cereri elastice.
 Anticipaţiile asupra preţului bunului, ale bunurilor complementare şi a celor substituibile, preţul
resurselor, constituie un alt factor direct care îşi pune amprenta asupra evoluţiei ofertei.
 Conjunctura economică – are un impact decisiv asupra ofertei printr-o serie de procese şi
fenomene economice : activitatea investiţională, ocuparea forţei de muncă, evoluţia comerţului
exterior, nivelul ratei dobânzii etc. În strânsă legătură cu conjunctura economică acţionează şi alţi
factori stimulatori sau restrictivi, cum sunt progresul tehnic, costul resurselor, prelevările fiscale,
taxe, impozite, precum şi forţe imprevizibile de natura riscului şi incertitudinii. Taxele şi
subvenţiile practicate de către stat, în cazul anumitor bunuri, se constituie ca factori care contribuie
la încurajarea sau descurajarea ofertei de bunuri asupra cărora se aplică. Deşi ele se pot lua în
considerare separate atunci când se studiază evoluţia ofertei, ca efect al modificării lor, în cele din
urmă influenţa acestora se transmite la fel ca şi influenţa factorilor de producţie, chiar dacă ele nu
afectează costurile, ci direct rezultatele financiare ale ofertanţilor. În condiţiile în care ceilalţi

7
 factori de influenţă sunt constanţi, mărirea taxelor conduce la diminuarea ofertei, în timp ce
sporirea subvenţiilor are ca efect impulsionarea ofertei.
 Cererea de consum – volumul şi dinamica ofertei este expresia cererii. Dacă cererea este în
creştere, agenţii economici sunt stimulaţi să mărească oferta şi invers. Tendinţa de reducere a
cererii devine un semnal pentru ajustarea deciziei de ofertă. Când preţul pieţei nu se modifică,
cererea influenţează oferta în sensul creşterii sau al scăderii, în raport de gradul de saturaţie al
acesteia.
Elasticitatea ofertei exprimă gradul modificării ofertei în funcţie de schimbarea preţului sau a
oricăreia din condiţiile ofertei. Elasticitatea poate fi evidenţiată prin coeficientul de elasticitate :
Eo/p = %O
%P
În funcţie de mărimea acestui coeficient se disting următoarele categorii de ofertă:
 pentru Eo/p > 1 , avem ofertă elastică;
 pentru Eo/p < 1, avem ofertă inelastică;
 pentru Eo/p = 1, avem ofertă unitară;
 pentru Eo/p = 0 , ofertă perfect inelastică;
 pentru Eo/p   ofertă perfect elastică.
Elasticitatea ofertei are o importanţă deosebită în luarea deciziilor, deoarece în funcţie de
evoluţia preţului de pe piaţa fiecărui bun, veniturile totale încasate de o firmă, depind atât de forma
de elasticitate a cererii, cât şi de posibilitatea de adaptare a ofertei la această evoluţie. Elasticitatea
ofertei este determinată de o serie de factori, mai importanţi fiind :
 Costul de producţie – în situaţia în care pe piaţa unui se înregistrează o creştere a cererii, iar
celelalte condiţii rămân neschimbate, creşterea ofertei depinde de nivelul costului de producţie.
La un nivel dat al eficienţei utilizării factorilor de producţie, mărimea costului depinde de preţul
resurselor economice utilizate. Astfel, între nivelul costului şi elasticitatea ofertei există o relaţie
negativă. Creşterea costului va determina o scădere a elasticităţii ofertei şi invers, dacă toate
celelalte condiţii rămân constante.
 Posibilităţile de stocare a bunurilor – dacă bunurile pot fi depozitate şi păstrate o anumită
perioadă de timp, elasticitatea ofertei în funcţie de preţul acestor bunuri creşte şi invers, în cazul
în care posibilităţile de stocare sunt reduse. De regulă, între posibilităţile de stocare a bunurilor şi
nivelul coeficientului elasticităţii ofertei la preţ există o relaţie pozitivă.
 Costul stocării – acest cost include cheltuielile de depozitare, chirii, salarii, dar şi cheltuieli
ocazionate de pierderea prin depreciere sau schimbare a modei, cheltuieli ce se adaugă la costul
de producţie, motiv pentru care între elasticitatea ofertei la preţ şi costul de stocare există o relaţie
inversă.
 Perioada de timp de la modificarea preţului – dacă preţul de pe piaţa unui bun se majorează,
iar celelalte condiţii ale ofertei rămân constante, forma elasticităţii ofertei depinde de durata
perioadei de timp care a trecut de la modificarea preţului. În acest context există trei perioade de
timp, respectiv perioada pieţei, o perioadă scurtă de timp şi o perioadă lungă de timp. Perioada
pieţei se caracterizează printr-o durată foarte scurtă de timp de la modificarea preţului unui bun,
ca urmare a creşterii cererii, perioadă în care ofertanţii se găsesc în imposibilitatea sporirii
producţiei, oferta fiind perfect inelastică. Perioada scurtă de timp imprimă ofertei un caracter
inelastic. În această perioadă, în condiţiile creşterii preţului, ca rezultat al creşterii cererii, există
posibilitatea sporirii, în anumite limite, a cantităţii ofertei prin utilizarea unui volum mai mare de
resurse disponibile, însă procentul de creştere a cantităţii oferite este mai mic decât procentul de
sporire a preţului. Perioada lungă de timp asigură posibilitatea unei oferte elastice. În cadrul
acestei perioade, producătorii pot spori cantitatea factorilor de producţie implicaţi în producerea
bunurilor, printr-un proces investiţional susţinut, în scopul lărgirii capacităţii de producţie
existente sau prin intrarea de noi firme în industria bunurilor respective, ca urmare a creşterii
cererii şi, în final, a preţului.

73
7.2. Concurenţa – conţinut şi funcţii

Alături de cerere, ofertă şi preţ, concurenţa este una din variabilele definitorii ale pieţei.
Forma activă a liberei iniţiative este concurenţa, trăsătură esenţială a economiei de piaţă, al
cărei mecanism este concurenţial. Concurenţa reprezintă confruntarea deschisă dintre agenţii
economici vânzători - ofertanţi pentru a atrage de partea lor clientela, respectiv cumpărători -
solicitanţi. Concurenţa este confruntarea deschisă, loială, în cadrul căreia vânzătorii şi cumpărătorii
urmăresc să-şi amelioreze situaţia pe piaţă, fiind considerată calea de satisfacere a intereselor tuturor
participanţilor la viaţa economică. De asemenea, orientând agenţii economici spre producerea a ceea
ce este cerut şi dorit de către consumatori la costuri cât mai reduse în condiţiile date, concurenţa
asigură producătorilor profiturile aşteptate, iar consumatorilor satisfacerea nevoilor.
În funcţie de instrumentele luptei de concurenţă, care pot fi de natură economică(reducerea
preţurilor de vânzare, reducerea costurilor bunurilor sub cele ale concurenţei, ridicarea calităţii
bunurilor etc.) şi de natură extraeconomică (furnizarea de informaţii generale pentru toţi clienţii,
sponsorizarea unor acţiuni sociale de interes local sau naţional etc.), ea poate fi departajată în
concurenţă loială şi concurenţă neloială. Concurenţa loială se caracterizează prin folosirea
nediscriminatorie de către vânzători a unora din instrumentele luptei concurenţiale, în condiţiile
accesului liber pe piaţă şi a deplinei posibilităţi de cunoaştere a mijloacelor de reglementare a relaţiilor
vânzător-cumpărător. Concurenţa neloială constă în acordarea unor stimulente deosebite clienţilor, în
utilizarea anumitor mijloace extraeconomice de pătrundere şi menţinere pe piaţă etc.
În economia de piaţă, concurenţa, prin funcţiile ei, este apreciată ca o lege economică cu un
important rol în realizarea progresului tehnico-economic. Astfel, în primul rând, concurenţa stimulează
progresul general – prin competiţia pe care o întreţine între firme, ea deschide perspective de profituri
convenabile pentru toţi participanţii, favorizându-i pe cei abili şi eliminându-i pe cei care nu au
posibilitatea de a se adapta la noile cerinţe ale pieţei. În al doilea rând, fiind potrivnică scumpetei,
concurenţa duce la reducerea preţurilor de vânzare. În al treilea rând, prin influenţele directe asupra
psihologiei agenţilor economici, mediul concurenţial alimentează optimismul acestora, stimulându-le
creativitatea şi preocuparea continuă de creştere a eficienţei întregii activităţi, de maximizare a
profiturilor, dar şi de satisfacere mai bună a nevoilor de consum.
Ca şi piaţa, concurenţa a cunoscut o amploare diferită în timp şi spaţiu. Amploarea concurenţei
este influenţată de numeroase împrejurări, cum ar fi :
 numărul şi puterea economică a agenţilor cererii şi ofertei;
 gradul de diferenţiere a ofertei şi preferinţelor;
 Gradul de transparenţă a pieţei;
 măsura în care societatea, mediul economic, social, politic, cultural sunt capabile să stimuleze
iniţiativa, creativitatea, riscul, spiritul de competiţie, dar şi de cooperare;
 reglementările privind intrarea/ieşirea de pe o anumită piaţă;
 gradul de substituibilitate şi complementaritate a bunurilor economice;
 mărimea veniturilor şi mecanismele prin care acestea se obţin;
 nivelul de dezvoltare economică, cultural-spirituală şi morală a membrilor societăţii.

7.3. Preţul - concept – tipologie - funcţii

Ca evaluări concrete la care circulă bunurile, preţurile reprezintă cea mai complexă formă de
măsurare economică. În sens general, preţul exprimă cantitatea de monedă ce trebuie plătită pentru
achiziţionarea de bunuri materiale şi servicii în cadrul tranzacţiilor bilaterale de piaţă. Nivelul şi
evoluţia preţului sunt influenţate din latura cererii de utilitatea bunului ce urmează a fi achiziţionat, de
capacitatea de plată a cumpărătorului, de costul cumpărării bunului din altă parte, etc. Din unghiul

7
ofertei, preţul este influenţat în mod deosebit de costul de producţie, respectiv de consumul de factori
necesar producerii bunului oferit şi de preţurile bunului respectiv practicate pe alte pieţe.
Preţul şi teoria preţului ocupă un loc central în ştiinţa economică. De altfel, neoclasicii au
considerat teoria economică ca ştiinţă a formării şi evoluţiei preţului. Indiferent de optica sub care este
privit, preţul măsoară ceva. La întrebarea ce anume măsoară preţul, principalele şcoli economice au
dat explicaţii diferite cunoscute ca teorii ale preţului. Acestea sunt : teoria clasică a preţului; teoria
neoclasică a preţului; teoriile mixte ale preţului.
În teoria clasică, preţul are substanţă în valoarea economică a bunurilor supuse tranzacţiilor,
valoare determinată de consumul de factori de producţie şi de remuneraţiile revendicate de către
posesorii acestora. Situaţia concretă de pe piaţă face ca preţul să se fixeze la nivelul valorii economice
sau să oscileze în jurul său, însă în condiţii normale, el nu se rupe de baza sa obiectivă, respectiv de
valoarea economică.
Şcoala neoclasică a fundamentat teoria subiectivă a preţului, după care acesta este determinat
de utilitatea marginală şi de raritatea respectivului bun, de cantitatea în care se află bunul comparativ
cu nevoile şi cu cererea solvabilă. Valoarea economică şi preţul unui bun sunt cu atât mai mari cu cât
el are o utilitate marginală mai mare şi este mai rar. Pe baza lor se formează de fiecare dată un raport
între cerere şi ofertă care influenţează nivelul şi dinamica preţurilor.
Deosebirea dintre teoria clasică şi cea neoclasică derivă din cauza primară care determină
preţul. Astfel, după clasici, preţul exprimă, în principal, condiţiile de producţie ale bunului, modul în
care el se obţine prin combinarea factorilor de producţie, iar producătorul este „dirijorul” preţului. La
neoclasici, preţul este determinat de condiţiile pieţei, de modul în care sunt percepute şi se manifestă
raritatea şi utilitatea marginală, iar rolul decisiv în formarea şi evoluţia preţului aparţine
cumpărătorilor.
Teoria mixtă sau teoria contemporană a valorii economice a preţului a fost elaborată de şcoala
de la Cambridge. Ea pleacă de la premisa că cele două teorii nu sunt opuse, ci doar constituie
explicaţii incomplete şi soluţii parţiale privind valoarea economică şi preţul. În acest sens, interesele
producătorului şi consumatorului, raportul dintre ele determină raportul dintre cerere şi ofertă, şi
reprezintă, în ultimă instanţă, substanţa preţului şi influenţează nivelul şi dinamica lui.
În realitatea economică există o multitudine de preţuri. În raport de situaţia pieţei şi de scopul
analizei, preţul poate fi analizat ca o variabilă dependentă sau independentă. În primul caz se apreciază
că preţul este un rezultat al pieţei, care se impune agenţilor ei; fiecare este un „primitor de preţ”. În
acest caz, agenţii cererii şi ofertei influenţează piaţa, în principal, prin cantităţi. În cel de-al doilea caz,
un agent sau un grup de agenţi economici reuşesc, au forţă şi dispun de mijloace specifice pentru a
influenţa sau determina nivelul preţului. În această situaţie, preţul este cel care influenţează direct
interesele vânzătorilor şi ale cumpărătorilor.
După modul în care se formează, preţurile pot fi :
 preţuri libere – care se formează şi evoluează pe baza condiţiilor pieţei; teoretic, nu există forţe
suficient de puternice pentru a-i fixa nivelul şi pentru a-i determina evoluţia.
 preţuri administrate – care sunt rezultatul deciziilor statului şi ale altor centre de forţă economică;
 preţuri mixte – sunt cele care funcţionează efectiv în ţările cu economie de piaţă şi rezultă din
intersectarea mecanismelor de piaţă cu mecanisme dirijist-intervenţioniste rezultate din
reglementări legislative ale administraţiilor publice şi/sau din forţa de care dispun anumite centre
de forţă economică.
Prin funcţiile lui economice, preţul este nu numai o categorie valorică, ci şi o importantă
pârghie economică prin intermediul căreia se realizează anumite obiective economice şi sociale. Rolul
esenţial al preţurilor în cadrul mecanismelor economice este reliefat prin următoarele funcţii :
 Funcţia de calcul şi de măsurare a cheltuielilor şi rezultatelor;

75
 Preţul, ca şi costul pe baza căruia se formează, are o puternică încărcătură informaţională, el
exprimând „tensiunile” de raritate a bunurilor, serviciilor şi a factorilor de producţie, orientând
atât opţiunile, cât şi deciziile producătorilor şi consumatorilor;
 Funcţia de stimulare a producătorilor – preţul reprezintă în acest sens, elementul central al
strategiilor agenţilor economici, stimulându-i în adaptarea permanentă a nivelului calitativ şi a
structurilor producţiei la cerinţele reale ale pieţei;
 Funcţia de recuperare a costurilor şi de distribuire a veniturilor, presupune, în primul rând, ca,
prin nivelul lor, preţurile să asigure agenţilor economici compensarea cheltuielilor şi obţinerea
unui anumit profit.

7
CAPITOLUL 8 - COMPORTAMENTUL PRODUCĂTORILOR ÎN CONDIŢIILE PIEŢEI CU
CONCURENŢĂ PERFECTĂ

Obiective:
 Descrierea mediului economic specific concureţei perfecte
 Analiza deciziei de ofertă cantitativă a firmelor, având ca obiectiv maximizarea profitului
 Analiza echilibrului general pe piaţa cu concurenţă perfectă

8.1. Mediul concurenţial şi decizia de ofertă a firmelor

Concurenţa constituie un mijloc de coordonare şi de orientare a eforturilor indivizilor şi

totodată o modalitate de adaptare a activităţilor indivizilor fără o intervenţie coercitivă sau arbitrară a
autorităţilor.
Deşi ca principiu de organizare socială, concurenţa exclude unele tipuri de intervenţie, ea este
compatibilă cu alte intervenţii care, uneori pot să o completeze sau chiar presupun anumite tipuri de
acţiuni din partea statului.
În general, în materie de concurenţă, accentul cade pe aspecte care exclud utilizarea
constrângerilor de orice natură, deoarece, participanţii la tranzacţiile de piaţă trebuie să aibă libertate
de decizie.
În aceste condiţii apare esenţial accesul tuturor indivizilor la diferite schimburi, în aceleaşi
condiţii. Astfel, orice încercare de a controla preţurile sau cantităţile produse sau vândute diminuează
rolul concurenţei în capacitatea ei de a genera o coordonare eficientă a eforturilor individuale, întrucât
modificările în preţuri nu mai reflectă schimbările intervenite în condiţiile producţiei şi desfacerii,
respectiv nu mai oferă repere pentru orientarea acţiunilor indivizilor.
Concurenţa perfectă constituie un model de referinţă, ce face abstracţie de diversitatea formelor
de piaţă. Acest model teoretic de piaţă a suscitat numeroase observaţii critice, legate, în principal, de
aspectele contradictorii pe care le conţine.
Astfel, în primul rând, preţul care se prezintă într-o dublă ipostază : ca variabilă exogenă şi ca
unică informaţie a pieţei luată în considerare de toţi participanţii la schimb, presupune o mare
centralizare, paradoxală pentru o teorie care îşi propune să descrie funcţionarea unei economii
descentralizate, cum este economia de piaţă. Mai mult, modelul nu tratează costul funcţionării unei
astfel de organizări.
În al doilea rând, concurenţa perfectă presupune o implicare redusă a agenţilor economici, în
sensul că, ea semnifică, de exemplu, faptul că firmele îşi stabilesc producţia fără să se preocupe de
problemele comercializării, plecând de la premisa că îşi pot vinde producţia la preţul pieţei, iar
cumpărătorii decid să cumpere pe principiul că vor putea să găsească oricând bunurile de care au
nevoie. Aceste aspecte contradictorii ale concurenţei perfecte au imprimat acestui tip de piaţă o
importanţă tehnică, intuitivă şi nu una practică.

În cadrul acestui subcapitol vom analiza modalitatea de determinare a curbei ofertei unei firme
ce operează în condiţii de concurenţă perfectă, pornind de la funcţia costului acesteia şi folosind
modelul maximizării profitului.
Deoarece o firmă, pe piaţa cu concurenţă perfectă, nu poate influenţa preţul, problema
maximizării profitului acesteia presupune formularea deciziei cu privire la cantitatea de produs final y
oferită pentru a obţine cel mai mare profit.
Profitul fiind dat de diferenţa dintre venituri şi costuri, problema maximizării profitului poate fi
formulată astfel:

77
 
max p  y  cy
y

unde: p·y = V(y) - funcţia venitului total al firmei;
iar condiţia de optim va fi dată de egalitatea dintre venitul marginal obţinut de firmă şi costul
marginal: Vmarg(y) = Cmarg(y) (obţinută prin anularea primei derivate a funcţiei profitului total).
Firma va opera la acel nivel al producţiei finale y unde venitul suplimentar obţinut de o unitate
suplimentară de producţie egalează costul suplimentar ocazionat de producerea acestei unităţi de
produs. Dacă această condiţie nu este îndeplinită, firma ar putea oricând să-şi mărească profitul
modificând nivelul producţiei finale.
În cazul firmei ce operează în condiţii de concurenţă perfectă, venitul marginal obţinut este
chiar preţul de echilibru al pieţei. Pentru a demonstra aceasta este suficient să ne întrebăm: cât venit
suplimentar realizează o firmă când îşi sporeşte producţia y cu y ?
Răspunsul este: V = py şi cum preţul p nu se modifică, rezultă că V/y = p = Vmarg.
Concluzia ce se impune este aceea că nivelul optim al lui y pentru maximizarea profitului firmei se
află acolo unde Cmarg(y) = p, sau altfel spus, curba costului marginal este chiar curba ofertei firmei.
Se poate demonstra însă, că nu întreaga curbă a costului marginal se poate identifica cu cea a
ofertei firmei.
Astfel, aşa cum rezultă şi din fig.8.1, pe porţiunea curbei costului marginal aflată sub curba
costului variabil unitar există mai multe niveluri ale producţiei (y) pentru care Cmarg(y) = p. În fig.8.1,
aceste niveluri au fost notate cu y1 şi y2. Care dintre acestea este nivelul optim ?

Cmarg
Cu
Cmarg
Cvu
Cu

Fig. 8.1
Cvu

y1 y2 y

Considerând că y1 este nivelul optim (deci în cazul căruia profitul este maxim), cum pe această
porţiune curba costului marginal este descrescătoare, prin creşterea cantităţii produse, costul fiecărei
unităţi suplimentare de produs va descreşte ducând, în condiţiile în care preţul p rămâne constant, la
creşterea profitului. Deci, y1 nu reprezintă nivelul optim al ofertei. Curba ofertei firmei se regăseşte pe
partea crescătoare a curbei costului marginal (vezi fig.8.1)
Cmarg(y) = p este o condiţie necesară, nu şi suficientă, în sensul că se pot determina niveluri y ce
satisfac egalitatea de mai sus, dar care nu generează maximul profitului firmei.
Reciproca este însă adevărată, deoarece în orice punct ce corespunde unui nivel cantitativ y al
ofertei ce asigură atingerea profitului maxim, costul marginal egalează preţul de piaţă al produsului.
Comentariul anterior a pornit de la premisa că este întotdeauna profitabil să produci un anume
volum de producţie. În unele cazuri însă, cel mai bun lucru pentru o firmă este să nu producă nici o
unitate de produs final. Să analizăm în continuare cum se poate aplica modelul maximizării profitului
în această situaţie.

7
 Astfel, dacă o firmă nu produce nimic într-o anumită perioadă (y = 0), ea trebuie să-şi plătească
însă, costurile fixe. În acest caz, profitul va fi dat de (-CF), adică valoarea negativă a costurilor fixe
totale.
În general, profitul generat de obţinerea unei anumite cantităţi y este:
py - CV(y) - CF
iar firma este mai bine să-şi întrerupă activitatea când: -CF > py - CV(y) - CF, adică în cazul în
care: Cvu CV ( y)
y  y
 p.

Această demonstraţie argumentează faptul că numai porţiunea curbei costului marginal ce se

găseşte deasupra curbei costului variabil unitar reprezintă curba ofertei firmei (vezi fig.8.2).

Cmarg
Cu
Cmarg
Cvu
Cu

Fig. 8.2.
Cvu

8.2. Echilibrul general pe piaţa cu concurenţă perfectă

Combinând analiza comportamentului consumatorilor cu cea a comportamentului firmelor ce operează

în condiţii de concurenţă perfectă, se poate studia rezultatul echilibrului generat de interacţiunea
acestora pe piaţă. Preţul de echilibru (p*) şi cantitatea tranzacţionată în condiţii de echilibru (q*) se vor
obţine punând semnul egalităţii între funcţia cererii totale (CTOT) şi cea a ofertei totale (OTOT) la
nivelul pieţei (vezi fig.8.3) :
p*

CTOT (p)  OTOT p  
*
q
p OTOT

p2

Fig. 8.3

p*
CTOT
p1

79
qc qo
q* qc qo q

8
 Preţul de echilibru este unic, practicarea oricărui alt preţ diferit de acesta fiind posibilă doar pe
perioade scurte. Astfel, dacă s-ar stabili un preţ p1 < p*, cantitatea cerută ar depăşi cantitatea oferită şi
atunci unii ofertanţi vor realiza că-şi pot vinde produsele la preţuri mai mari. Cu cât vor fi mai mulţi
cei ce vor realiza acest lucru, cu atât mai puternic va fi stimulat preţul p1 să crească spre nivelul
preţului de echilibru p* (vezi fig.8.3).
Dacă s-ar impune practicarea unui preţ p2 > p*, în acest caz, cantitatea cerută ar fi depăşită de
cea oferită şi atunci câţiva ofertanţi nu vor fi capabili să-şi vândă produsele conform previziunilor lor.
Singura cale care le-ar salva situaţia ar fi să reducă preţul şi, dacă unii o fac îi vor obliga şi pe ceilalţi
ofer-tanţi să se adapteze, preţul p2 reducându-se până la nivelul preţului de echili-bru p* (vezi fig.8.3).
Pot exista şi două cazuri speciale, determinate de caracteristicile ofertei. Astfel, în cazul ofertei
fixe perfect neelastice (vezi fig.8.4.a) cantitatea de echilibru (q*) este determinată integral de condiţiile
ofertei, iar preţul de echilibru (p*), de condiţiile cererii.
În cazul ofertei perfect elastice (vezi fig.8.4.b), industria va putea oferi orice cantitate la un
preţ constant, preţul de echilibru (p*) fiind determinat de condiţiile ofertei, iar cantitatea de echilibru
(q*) de condiţiile cererii.

p p
OTOT CTOT

b
a
OTOT
p*

CTOT

q* q q* q

Fig. 8.4

Pentru determinarea echilibrului se pot folosi şi formele inverse ale funcţiilor cererii totale şi
ofertei totale:
po(q) = pc(q)

în care : po - preţul primit de ofertant;

pc - preţul plătit de consumator.

În acest cadru, preţul de echilibru este determinat prin găsirea cantităţii de produse în cazul
căreia suma pe care componenţii cererii (consumatorii) sunt dispuşi s-o plătească pentru a consuma
respectiva cantitate, corespunde cu suma pe care trebuie ofertanţii să o primească pentru a fi dispuşi să
ofere această cantitate.
Pentru a exemplifica modalitatea de determinare a cantităţii şi preţului de echilibru pe o piaţă
cu concurenţă perfectă, să pornim de la cazul liniar general al funcţiilor cererii şi ofertei totale:
CTOT = a - bp
OTOT = c + dp

Preţul de echilibru se va determina acolo unde:

81
a  bp  c  dp  ac
p* 
ba  cd
*
  ad  bc *
   a  bp  a  b
CTOT p bd q
 bd


La acelaşi rezultat se ajunge şi considerând funcţiile inverse ale cererii şi ofertei totale, astfel:
aq
p (q) 
a  q qc  * ad  bc
c
b 

 p (q)  p (q)   q 
p (q)  q  c c o
b d bd
o
d 

8
 CAPITOLUL 9 – COMPORTAMENTUL PRODUCĂTORILOR ÎN CONDIŢIILE PIEŢEI
CU CONCURENŢĂ IMPERFECTĂ

Obiective:
 analiza deciziei de ofertă a firmelor în condiţii de concurenţă imperfectă
 descrierea mediilor concurenţiale de tip monopol, oligopol sau concurenţă monopolistică şi a
implicaţiilor acestora asupra comportamentului firmelor

9.1. Problema concentrării pieţelor şi geneza structurilor de concurenţă imperfectă

Pe piaţa cu concurenţă perfectă nu există nici o rivalitate între întreprinzători în încercarea de a câştiga
întâietatea. Pe o astfel de piaţă, fiecare firmă vede în fiecare dintre celelalte firme un concurent mult
prea neînsemnat pentru ca acesta să poată schimba condiţiile jocului pe piaţă.
Există însă şi pieţe intermediare cu structură oligopolistică sau specifică tipului de concurenţă
monopolistică, structuri de piaţă ce fac obiectul de studiu al prezentului capitol.
În primul rând, este util a analiza câteva concepte cheie ce diferenţiază un tip de piaţă de altul,
în funcţie de gradul de concentrare al fiecăreia.
Prin concentrarea pieţei se înţelege gradul în care o piaţă este dominată de câteva firme mari,
spectrul fiind de la o concentrare totală (în cazul monopolului), la o concentrare nesemnificativă (în
cazul concurenţei perfecte).
Rata de concentrare exprimă măsura în care piaţa este dominată de câteva firme. Cea mai
uzuală rată este aceea a primelor patru firme de pe piaţă, respectiv procentajul vânzărilor acestora în
cadrul vânzărilor total înregistrate, folosindu-se şi măsura în care îşi împart piaţa primele opt firme.
Din păcate, aceste rate ignoră concurenţa pe care o poate face importul, pentru că, în realitate
sunt relativ puţine pieţele dominate exclusiv de firmele naţionale. Problema se pune şi invers, căci
multe din firmele naţionale acţionează pe piaţa mondială, caracterizată prin importul şi exportul de
bunuri înalt prelucrate, piaţă mondială pe care şi-au făcut apariţia şi firmele multinaţionale. Se poate
afirma de aceea, că piaţa mondială este mult mai concentrată decât ar sugera-o rata de concentrare.
Deşi există mai multe teorii ce încearcă să explice procesul concentrării pieţelor, esenţiale sunt
economia de scară şi barierele la intrarea unei noi firme pe piaţă.
O firmă prezintă economie de scară atunci când costurile sale medii sunt în scădere iar
vânzările în creştere. La una din extreme se află monopo-lul, în cazul căruia economia de scară este
atât de puternică încât costul minimizat al producţiei îi permite acestei firme să acapareze întreaga
piaţă. La cealaltă extremă, este posibil ca punctul de minimă eficienţă al unei firme, punctul în care
curba costului mediu total încetează să coboare şi începe să urce, are un nivel atât de mare încât numai
câteva firme pot coexista pe piaţă.
Barierele puse noilor firme la intrarea pe o piaţă sunt un alt motiv pentru care o industrie este
mai concentrată decât o arată indicatorii săi economici. Barierele pot fi definite ca fiind orice factor ce
împiedică o nouă firmă să concureze în condiţii egale cu firmele deja existente pe piaţă. Uneori
barierele la intrarea în industriile oligopol sunt puse în mod deliberat de către autorităţile locale sau
guvernamentale. În astfel de cazuri, guvernul încearcă să împiedice monopolul, dar limitează numărul
întreprinderilor ce ar putea apărea prin intrarea liberă. Un alt mod de a crea bariere la intrarea într-o
ramură (sau industrie) este legat de proprietatea asupra resurselor neregenerabile (mine, petrol etc.).
Patentele şi drepturile de autor sunt o altă categorie de bariere, putând fi privite ca reglementări
restrictive ca orice altă proprietate asupra resurselor nereproductibile.
De fapt, bariera la intrare este adesea aceea care nu permite noilor firme să atingă performanţa
celor existente în ceea ce priveşte costurile şi calitatea produselor. Aceasta nu înseamnă, însă, că

83
fiecare efort şi cheltuială pe care o firmă trebuie să le facă la intrarea pe piaţă ar putea fi interpretat ca
o piedică. În scopul lansării unei noi firme, întreprinzătorul îşi asumă riscuri, caută investitori,
angajează lucrători, practică diverse forme de promovare pentru a-şi atrage clientela etc., toate aceste
activităţi dovedindu-se, pentru unii, suficient de grele pentru a-i descuraja să le întreprindă. Dar,
necesitatea acestor eforturi nu se constituie într-o barieră la intrarea într-o ramură, în sensul economic
al cuvântului.

9.2. MONOPOLUL

9.2.1. Decizia de ofertă a firmei monopoliste

Concurenta imperfecta de tip monopol apare in conditiile existenţei unei singure firme ce domină piaţa
unui produs, firmă ce nu va accepta sa preia pretul liber format pe piata, ci va urmari sa-si impuna
propriul pret , avand in vedere acelasi obiectiv al maximizarii profitului.
Formularea problemei de maxim in cazul firmei monopoliste este urmatoarea:

p y  este functia inversã a cererii pietei

- dacă  , atunci:
 
c y  este functia costului
firmei

vy  py  y este funcţia venitului firmei: max vy  cy
y

Rezolvarea problemei de maxim presupune găsirea nivelului y al ofer-tei pentru care Vmarg(y) =
Cmarg(y), sau V/y = C/y.
În cazul firmei ce opera pe o piaţă cu concurenţă perfectă exista, în plus, egalitatea dintre
venitul marginal şi preţul pieţei [Vmarg(y) = p] de unde se deducea relaţia de optim pentru determinarea
nivelului y ce maximizează profitul firmei, de forma: p = Cmarg(y).
În cazul monopolistului însă, mecanismul formării şi evoluţiei venitului marginal este ceva mai
complicat. Astfel, dacă monopolistul decide să-şi mărească oferta y cu y, vor apare două tipuri de
efecte asupra profitului total al acestuia. În primul rând, monopolistul va putea vinde mai mult,
primind suma py pentru aceasta. În al doilea rând, prin creşterea cantitativă a ofertei, preţul
produsului va tinde să se diminueze (cu p), noul preţ fiind valabil pentru întreaga cantitate y vândută.
Efectul total asupra venitului producătorului va fi:
V = py + yp
deci venitul marginal se poate deduce astfel:
V p
p  p (formulă pe care am menţionat-o şi comentat-o anterior)
y
 1 
y
cum Vmarg y  py 
:  , iar condiţia de optim impune ca: Vmarg(y) = Cmarg(y), unde
1  y 

(y) reprezintă modulul coeficientul de elasticitate a cererii funcţie de preţ, atunci:
 1 
py  1  Cm arg y .
   y  

8
 După cum am mai arătat, în cazul concurenţei perfecte, firma percepe o curbă a cererii plată
(cerere infinit elastică), deci   , 1/  0, condiţia de optim devenind p(y) = Cmarg(y).

85
 În ceea ce-l priveşte pe producătorul aflat în condiţii de monopol, acesta nu va decide niciodată
să opereze în regiunea cu cerere inelastică. Dacă cererea ar fi inelastică, acesta ar înregistra pierderi,
venitul marginal neputând egala costul marginal:
 < 1  1/ > 1  Vmarg < 0  Vmarg  Cmarg

Se poate analiza mai profund ce se întâmplă în condiţiile cererii inelastice. Astfel, în cazul
reducerii ofertei firmei (y), venitul producătorului ar creşte ca urmare a faptului că, în condiţiile cererii
inelastice, venitul marginal este negativ. De asemenea, o reducere a ofertei (y) ar duce şi la diminuarea
costului total al firmei. Aceste două efecte ar genera, pe ansamblu, o sporire a profitului, deci punctul
în care cererea este inelastică ( < 1) nu poate fi un punct ce corespunde ofertei ce maximizează
profitul, atât timp cât profiturile monopolistului pot creşte producând mai puţin.
Pornind de la funcţia cererii unui bun se poate determina şi grafic aria profitului unei firme în
condiţii de monopol (vezi fig.9.1). Se consideră forma liniară a funcţiei inverse a cererii:
p( y)  a  by

venitul producătorului: V( y)  p( y)  y  ay  by2 , deci funcţia venitului marginal va fi de

forma:
dV( y)
Vm ( y)   a  2by
arg d( y)

p
Cu
a Cmarg

Fig. 9.1
yM - producţia optimă a monopolistului

graficul cererii
profitul firmei
in conditii de

punct optim
Vmarg

yM a/2b a/b y

9.2.2. Ineficienţa monopolului

Dacă pe piaţa cu concurenţă perfectă firma operează în condiţiile în care preţul pieţei egalează costul
marginal, iar pe piaţa cu concurenţă imperfectă de tipul monopolului, firma acţionează în condiţiile în
care preţul depăşeşte costul marginal, dezavantajaţi sunt consumatorii ce trebuie să plătească un preţ
mai ridicat decât în condiţiile competiţiei perfecte. O primă concluzie ar afirma că firma monopolistă
este întotdeauna avantajată, în acest context, ceea ce, vom vedea în continuare, nu este exact. Luând în
considerare atât consumatorul cât şi firma, nu este suficient de clar care aranjament este mai
convenabil: cel ce funcţionează în cadrul concurenţei perfecte sau cel din cazul monopolului?
Să luăm, de exemplu, situaţia de monopol descrisă grafic în fig.9.2. Cu yM am notat oferta
firmei în condiţii de monopol, iar cu pM, preţul practicat de aceasta.

8
 p

opţiune în condiţii de monopol

opţiune în condiţii
de concurenţă perfectă

pM
Fig. 9.2 Cmarg
pc

Vmarg cererea

yM yc y

Dacă am putea constrânge firma să se comporte ca în contextul concurenţei perfecte, atunci yc

ar corespunde ofertei acesteia, iar pc ar corespunde preţului de echilibru de pe piaţa cu concurenţă
perfectă.
Aprecierea eficienţei din punct de vedere paretian (după numele economistului Pareto, care a
studiat formele de manifestare ale acesteia) se bazează pe afirmaţia conform căreia, un aranjament
economic este Pareto eficient dacă nu există nici o cale de a îmbunătăţi situaţia unei părţi implicate în
respectivul aranjament, fără a înrăutăţi situaţia altei părţi.
Este, în acest sens, util a analiza dacă monopolul este eficient din punct de vedere paretian.
Pornind de la definirea curbei inverse a cererii [p(y)] care măsoară, la fiecare nivel y al
cantităţii produse, cât de mult este dispus să plătească consu-matorul pentru o unitate suplimentară de
produs, cum p(y) > Cmarg(y) () y  (yM,yc), există un întreg interval de niveluri ale producţiei y pentru
care consumatorii sunt dispuşi să plătească (pentru fiecare unitate de bun) mai mult decât costul
realizării acelei unităţi. Înseamnă că este posibilă (şi probabilă) realizarea unei îmbunătăţiri în sensul
eficienţei de tip Pareto.
De exemplu, pornind de la nivelul ofertei monopolistului yM, p(yM) > Cmarg(yM) ştim că va exista
cel puţin o persoană dispusă să plătească mai mult decât costul acelei unităţi suplimentare. Dacă firma
produce acea unitate suplimentară şi o vinde cu preţul p astfel încât:
Cmarg(yM) < p < p(yM)

atunci se va putea realiza o ameliorare în sens paretian a situaţiei ambelor părţi. Pe de o parte,
consumatorul îşi va îmbunătăţi situaţia, deoarece era dis-pus să plătească p(y M) şi în final a plătit doar
la nivelul preţului p. Pe de altă parte, firma monopolistă operează eficient obţinând pe produsul său
preţul p, aceasta costând-o, însă, numai valoarea Cmarg(yM). Concluzia este, deci, că monopolul este un
aranjament ineficient din punct de vedere Pareto.
Motivul acestei ineficienţe rezultă din faptul că nivelul optim al produsului final este acolo
unde capacitatea şi dorinţa de plată a unei unităţi suplimentare egalează costul producerii acesteia
(situaţie realizabilă numai în condiţii de concurenţă perfectă). Producătorul monopolist este însă
preocupat de efectul creşterii ofertei asupra venitului perceput din unităţile marginale. El va fi oricând
dispus să vândă o unitate suplimentară la un preţ mai redus decât cel fixat, dacă aceasta nu afectează
preţul celorlalte unităţi suplimentar produse.

87
9.2.3. Cauzele apariţiei monopolurilor

Una din cauzele apariţiei monopolurilor este legată de relaţia ce există între curba costul unitar al unei
firme şi curba cererii la nivelul pieţei.
Factorul crucial, în acest sens, este aşa numitul minim eficient, adică nivelul producţiei (y) ce
minimizează costul unitar, raportat la mărimea cererii totale a pieţei.
Aşa cum reiese şi din fig.9.3, dacă minimul eficient y este redus în raport cu dimensiunea
cererii pieţei, condiţiile concurenţei perfecte vor prevala. În acest caz, este loc pe piaţă pentru multe
firme, fiecare stabilind un preţ apropiat de nivelul p* şi operând la scară redusă.
În cazul prezentat în fig.9.4, deoarece minimul eficient are un nivel ridicat, numai o firmă poate
obţine profituri pozitive. Ramura respectivă de activitate va face obiectul intervenţiei regulatoare a
statului (puterii centrale sau locale).

p p

yef - minimul eficient

cererea pieţei
cererea pieţei

Cu Cu

p*

yef y yef y

Fig. 9.4. Monopolul

În concluzie, alura curbei costului unitar, care este determinată, de fapt, de natura tehnologiei
utilizate, este un aspect foarte important ce determină dacă pe o piaţă se operează conform concurenţei
perfecte (vezi fig.8.3) sau în condiţii de monopol (vezi fig.9.4).
Politica economică promovată poate influenţa însă, mărimea pieţei unui produs, prin practicile
comerciale pe care le promovează. Astfel, dacă o ţară elimină barierele vamale în comerţul său
internaţional, atunci firmele autohtone trebuie să facă faţă concurenţei străine, abilitatea lor în ceea ce
priveşte domi-narea preţului reducându-se. În mod similar, dacă o ţară adoptă politici comerciale
restrictive, este de aşteptat ca firmele să aibă un comportament monopolist.
O a doua cauză a apariţiei monopolurilor o constituie formarea cartelurilor ce se constituie prin
fuziunea mai multor firme ce-şi propun să restricţioneze oferta pentru a putea creşte preţul şi a-şi mări
astfel profiturile.
O altă cauză a dezvoltării monopolurilor o poate constitui existenţa unei firme dominante, pe
considerente istorice, în cadrul unei industrii. Această firmă este, de regulă. prima intrată în cadrul
industriei, având suficient avantaj de cost pentru a descuraja alte firme să intre în industria respectivă.

9.3. Oligopolul

Oligopolul descrie situatia existentei pe o piata a unui numar redus de firme ce se confrunta cu o mare
masa de consumatori (pastreaza atomicitatea cererii, dar nu si a ofertei).

8
 O ramură sau o industrie este în situaţie de oligopol atunci când acţiunile unui producător
determinat au o influenţă semnificativă asupra concurenţilor săi. Caracteristica fundamentală a
structurilor de tip oligopolist este interdependenţa acţiunilor diferiţilor vânzători; pe o piaţă de acest
tip, preţurile produsului, cantitatea vândută şi profitul unui producător determinat depind de reacţiile
celorlalţi. În cazul oligopolului, fiecare dintre producători poate să fixeze cantitatea pe care o oferă pe
piaţă, iar preţul de vânzare şi profitul depind de ceea ce fac ceilalţi producători.
Pătrunderea pe o piaţă cu structură oligopolistă este dacă nu imposibilă, cel puţin dificilă.
Oligopolul se protejează prin bariere similare monopolului. Astfel, avantajele tehnologice combinate
cu o producţie de scară mare, asigură firmelor costuri unitare reduse şi o puternică flexibilitate a
preţului. De regulă, firmele mic cooperează sau fuzionează cu cele mari.
Pe o piaţă de tip oligopolist domină două tendinţe majore: de confruntare (deschisă sau nu) sau
de cooperare.
Prima tendinţă se rezumă la împărţirea pieţei. Atât pe termen scurt, cât şi pe termen lung,
oligopolistul urmăreşte să-şi păstreze partea sa de piaţă şi eventual să o extindă. Confruntarea se poate
desfăşura fie prin preţuri, fie prin diferenţierea produselor. Războiul preţurilor presupune reduceri
alternative şi permanente ale acestora de către firmele rivale. Se poate ajunge astfel chiar la dispariţia
profiturilor economice, singurele profituri realizate fiind cele normale.
Diferenţierea produselor reprezintă o altă consecinţă a rivalităţii oligopoliste şi, în acelaşi timp,
o alternativă la concurenţa prin preţuri. Ea se dezvoltă cu atât mai mult cu cât limitarea concurenţei
prin preţuri este accentuată, iar preţul în această situaţie nu constituie un argument puternic.
Atunci când firmele îşi dau seama că profiturile lor depind de acţiunea lor conjugată, iar
confruntarea este defavorabilă fiecăreia, ele apar dispuse la cooperare. În consecinţă, producătorii vor
stabili împreună preţul, producţia, împart piaţa şi iau decizii de afaceri împreună.
Modelarea comportamentului firmelor în condiţii de duopol face obiectul jocurilor de decizie,
referitoare la interacţiunea deciziilor firmelor. Pentru simplificarea expunerii modului de operare al
firmelor in conditii oligopoliste, se recurge la modele bidimensionale . Aceste modele au in vedere
cazul existentei a doar doua firme pe o piata, interdependenta deciziilor lor facand obiectul analizei in
cadrul modelului (duopol). Studiul acestuia va permite relevarea caracteristicilor specifice ale firmelor
angajate într-o strategie interactivă, rezultatele fiind valabile si in cazul modelelor ce presupun
existenţa a mai mult de două firme.
În teoria jocurilor sunt descrise modele de decizie secvenţială, de decizie simultană sau jocuri
de decizie cooperative. Există patru concepte ce descriu un model (joc) de decizie secvenţială:
- decidentul (sau firma principală) este cel ce fixează primul preţul produsului oferit;
- firma secundară este cea care preia preţul astfel fixat
sau:
- decidentul (firma principală) fixează cantitatea de producţie finală oferită;
- firma secundară preia ca predeterminată cantitatea oferită de firma principală,
adaptându-şi apoi propria producţie.
Modelul de decizie simultană descrie situaţia în care o firmă îşi formulează decizia de ofertă
neştiind care este alegerea celeilalte firme (presupunând-o doar).
Jocul de decizie cooperativ descrie comportamentul firmelor ca fuzionează formând carteluri şi
căutând să fixeze preţurile şi cantităţile oferite astfel încât să maximizeze suma profiturilor lor.

89
9.3.1. Modelul Stackelberg de decizie secvenţială

Modelul Stackelberg este folosit deseori în cazul industriilor (ramurilor) în care există o firmă
dominantă (un lider natural).
Modelul teoretic construit de Stackelberg presupune existenta a doua firme 1 şi 2, care trebuie
să decidă asupra cantităţii ce o vor oferi pe piaţă. Firma 1 este (firma principală, ea stabilind prima cât
să ofere pe piaţă: volumul ofertei sale fiind simbolizat cu y1. Firma 2 este firma secundară şi răspunde
stabilind oferta y2.
Fiecare firmă cunoaşte faptul că preţul de echilibru depinde de totalul producţiei firmelor 1 şi
2, funcţia inversă a cererii pieţei fiind de forma: p(y1 + y2).
În procesul deciziei privind oferta sa cantitativă (pentru maximizarea profitului), firma 1
trebuie să prevadă şi cum va reacţiona cealaltă firmă (secundară), adică trebuie să ia în considerare
problema maximizării profitului firmei secundare.
Formularea problemei de optim în cazul firmei secundare apare astfel:
max py1  y2   y2  c2
y2  y2
în care : p(y1 + y2) - cererea totală a pieţei;
y2 - oferta firmei secundare;
y1 - oferta firmei principale;
c2(y2) - costul firmei secundare.

Din punctul de vedere al firmei secundare, producţia firmei principale este predeterminată,
considerând-o ca pe o constantă. Firma secundară, în aceste condiţii va alege un nivel al producţiei (y2)
astfel încât venitul marginal să egaleze costul marginal în condiţiile respectivului nivel y2. Astfel:
V  p
py y  y C
m arg2 m arg2
1 2 2
y 2

Din această condiţie de optim va rezulta funcţia de reacţie a firmei secundare: y2 = f2(y1), ce
măsoară cantitatea ce maximizează profitul firmei secundare ca o funcţie a producţiei firmei
principale.
Să luăm un exemplu:
- considerăm funcţia liniară a cererii totale de piaţă: p(y1 + y2) = a - b(y1 + y2)
- din ipoteză presupunem că c(y1 + y2) = 0
- atunci funcţia profitului va fi de forma:
Pr2 y1 , y 2 a  by1  y 2   y 2

deci profitul firmei secundare va fi dat de ecuaţia:

Pr y , y ay  by y  by2
2 1 2 2 1 2 2

Această ecuaţie descrie o întreagă familie de curbe ale izoprofitului da-tă de combinaţiile
diverse de cantităţi y1 şi y2 ce generează un acelaşi nivel al profitului Pr2 (vezi fig.9.5). Profitul firmei
secundare (Pr2) creşte cu cât curbele izoprofitului sunt mai apropiate de ordonată. Aceasta se explică
analizând funcţia profitului determinată anterior. Dacă se fixează y2 la un anumit nivel, se observă că
profitul creşte (Pr2) pe măsură ce y1 scade. Profitul este maxim când y1 = 0, deci când firma 2 se află
în poziţie de monopol.
9
 Pentru fiecare nivel al ofertei firmei principale (y1), firma secundară va fixa oferta sa (y2) acolo
unde, grafic, se întâlneşte cea mai apropiată curbă a izoprofitului faţă de ordonată. Acest punct (de
optim) satisface condiţia de tangenţă: tangenta la curba izoprofitului trebuie să fie verticală în punctul
de optim. Unirea tuturor acestor puncte de optim (corespunzătoare diverselor niveluri ale profitului
firmei secundare) determină dreapta corespunzătoare funcţiei de reacţie a firmei secundare f2(y1).

y2

curbele izoprofit

f2(y1)

Fig. 9.5.

dreapta de reactie a
f2(y1)
firmei secundare

y1 y1

Pornind de la funcţia profitului firmei secundare (Pr2) se poate determina funcţia venitului
marginal:
Vm
arg
 a  by1  2by2
2

iar condiţia de optim: Vm  Cm arg 2în ipoteza C(y1 + y2) = 0, deci a Cm arg  0 devine:
arg 2

a  by1  2by2  0

Rezultă ca ecuaţia curbei de reacţie a firmei secundare pentru exemplul considerat este de
forma:

a  by
y  2b 1
2
In cazul firmei principale, aceasta, când ia decizia de ofertă, prevede reacţia firmei secundare.
De aceea, problema de optim în acest caz este formulată astfel:


max py1  y2   y1  a. î . y2  f2 y1
c1y1
y

1

sau
 
max p y1  f2  y1   y1  c1y1
1y

Continuând exemplul anterior, preluând rezultatul referitor la oferta firmei secundare:
a  by
y  2b 1
2
cum şi C(y1) = 0
a  by1
Pr y ,y py y  y ay by2 by y ay by2 by f (y )ay by2 by 
1 1 2 1 2 1 1 1 1 2 1 1 1 2 1 1 1 1
2b

91
 a b
Pr y , y  y  y2
1 1 2 1 1
2 2

9
 a d Pr1
V   by deoareceV (y )
marg 1
marg1
2
1 dy1
Cm arg ( y1 )  0
 * a
y 1 
a by1  0  2b
 ab
a
2
y*  2b a
 2 
 2b 4b
3a
y*  y* 
1 2
4b

Grafic, soluţia modelului Stackelberg privind decizia secvenţială este prezentată în fig.9.6.
Firma principală (lider) alege punctul de pe curba de reacţie a firmei secundare ce atinge cea
mai joasă (apropiată de abscisă) curbă izoprofit a firmei 1. Punctul de optim, de coordonate (y* 1,y* 2)
este, de fapt, punctul de tangenţă dintre graficele celor două funcţii.

y2

dreapta de reacţie a

optim

*
y2
f2(y1
Fig. 9.6.

curbe izoprofit

y* y1

9.3.2. Modelul Cournot de decizie simultană

Modelul Cournot descrie comportamentul simultan a două firme, fiecare trebuind să prevadă decizia
de ofertă a celeilalte. Odată făcută previziunea, firma va alege propriul nivel al producţiei. Echilibrul
(soluţia optimă privind oferta cantitativă) se realizează în situaţia în care fiecare firmă se comportă
exact aşa cum a prevăzut cealaltă firmă că o va face, într-un cuvânt, când realitatea confirmă
previziunile.
Astfel:

- firma 1 prevede că firma 2 va produce o anumită cantitate ya ;

2
- cantitatea totală cerută de piaţă este y  ya , deci funcţia cererii pieţei este
1 2
p( y  ya ) ;
1 2

- problema maximizării profitului firmei 1 are formularea:


max p y  ya
1
 y
2 1
 cy 
1
y1

93
 unde: y  f y a
1
 
1 2
- este funcţia de reacţie care, în acest caz, pune în relaţie alegerea optimă

a unei firme cu previziunile acesteia privind alegerea optimă a altei firme.

2 2
 
Analog, oferta stabilită simultan de firma a 2-a este  f y a . Când y*  f ( y* ) şi
y
1 1
y*  f ( y* ) , deci când oferta reală a firmei 1 ( y* corespunde cu previziunile făcute de firma 2 şi
)
2 2 1 1

acelaşi lucru se aplică ofertei reale a firmei 2, se realizează echilibrul în modelul Cournot. Fiecare
firmă îşi maximizează profitul în condiţiile în care produce exact cât a previzionat cealaltă firmă că o
va face (vezi fig.9.7).
y2

punct optim echilibru Cournot

izoprofituri
Fig. 9.7.

f2(y1)

f1(y2)

y1
9.4. Concurenţa monopolistică

Firmele implicate în concurenţa monopolistică îşi asumă sarcina de a face faţă pantei negative
a curbei cererii, acţionând asupra preţurilor cu scopul de a-şi adapta cantitatea oferită. Cu toate acestea,
ca şi firmele implicate în concurenţa perfectă, concurentul monopolistic acceptă să împartă piaţa cu
multe alte firme de dimensiuni reduse. Spre deosebire, însă de modelul oligopolistic, cel al concurenţei
monopolistice nu ia în seamă posibilele interdependenţe, considerând că fiecare firmă este mult prea
mică pentru a putea afecta semnificativ deciziile celorlalte.
În figura 9.8 sunt ilustrate poziţiile de echilibru pe termen scurt (fig. 9.8.a) şi lung (fig.9.8.b)
pentru cazul tipic al unei firme monopolistice. Panta curbei cererii este negativă, iar produsele fiecărei
firme diferenţiază semnificativ producătorii între ei. De aceea, fiecare firmă poate mări în mod
substanţial preţul fără riscul de a-şi pierde clienţii, aceasta datorită faptului că, anumiţi clienţi acordă
mai multă atenţie decât alţii unui anume produs, stil, calităţi, prezentări etc., avantaje pe care, în opinia
lor, nu le oferă alte firme. Modul de maximizare a profitului pe termen scurt este realizat, după cum o
ilustrează şi figura, ca în cazul monopolului pur. Volumul vânzărilor este determinat de punctul de
intersecţie al curbelor costului marginal şi al venitului marginal, iar preţul este obţinut la nivelul
punctului de intersecţie dintre curba cererii şi verticala din punctul de intersecţie al curbelor costului
marginal şi venitului marginal (vezi fig. 9.8.a).

9
 p p
cererea Cmarg Cmarg
cu

cu

su praprofit Vmarg
min cu

min cu
cererea
Vmarg

Q Q
(a) - termen scurt (b) - termen lung
Fig. 9.8.

În cazul concurenţei monopolistice, fiecare firmă percepe o curbă proprie a cererii, de pantă negativă,
dar nu există piedici în calea intrării de noi firme. Pe termen scurt, o firmă care produce la punctul de
intersecţie al curbelor Cmarg - Vmarg poate câştiga un (supra)profit, astfel încât pe termen lung sunt
atrase pe piaţă firme noi. Tocmai de aceea, panta negativă a cererii pentru unele dintre firmele
existente deja pe piaţă se va accentua. În consecinţă, acele firme vor trebui să lupte pentru a-şi păstra
segmentul lor de piaţă, ceea ce înseamnă folosirea unor mijloace ce conduc la creşterea costurilor.
Intrarea noilor firme va continua până ce echilibrul pe termen lung este atins prin eliminarea
(supra)profitului, aşa cum apare în figura 9.8.b.
Supraprofitul atrage, aşadar, firme noi pe piaţă, odată cu apariţia acestora având loc două
fenomene:
a) - curba cererii proprie fiecăreia din firmele deja existente se aplatizează (cererea se reduce şi
mai elastic la creşterea preţurilor) deoarece produsele firmelor nou - venite, deşi nu identice cu
acelea ale firmelor vechi, sunt valabile ca substituienţi ai acestora;
b) - ca reacţie în faţa noilor veniţi, firmele vechi măresc cheltuielile cu reclama, îmbunătăţesc
calitatea produsului etc., tocmai pentru a-şi recâştiga clientela. Aceasta măreşte costurile vechii
întreprinderi, astfel încât curba costurilor medii suferă o translatare în sus.
Aplatizarea curbei cererii vechilor firme, simultan cu translatarea în sus a curbei costurilor unitare
ale acestora, continuă, până ce, devenind tangente una alteia, supraprofitul dispare (nu mai există nici
o diferenţă între cele două pe verticala ce trece prin intersecţia curbelor costului marginal şi venitului
marginal), astfel încât nu mai sunt atrase noi firme pe piaţă.
Diferenţa dintre preţul de vânzare şi costul marginal reprezintă valoarea adăugată potenţială, de
care pot beneficia atât producătorul cât şi consumatorul. Mai mult, în concurenţa monopolistică, o
firmă nu este exploatată la punctul de minim al curbei costului unitar pe termen lung. Dacă există
puţine firme, atunci fiecare va produce la maximul posibil al volumului vânzărilor, aceeaşi cantitate de
bunuri fiind produsă la costuri mai mici.

95
BIBLIOGRAFIE

Abraham Frois, G., Economie politique, ed. 4a, Economica, Paris, 1988.
Brozen, Y., The Competitive Economy, Morristonn, New York, General Learning Press, 1975.
Dixit, A.K., Optimization in economic theory, Oxford, University Press, 1990.
Eaton, B.C., Microeconomics, W.H. Freeman and Company, New York, 1988.
Gherasim, T., Microeconomie, vol.1, Editura Economica, 1993.
Lancaster, K., Introduction to Modern Microeconomics, Rand McNally College Publishing Company,
Chicago.
Lindsey, D., Microeconomics, The Dryden Press, New York, 1987.
Marrio, R., The Economic Theory of Managerial Capitalism, MacMillan, London,
1964. Marshall, Alfred, Principles of Economics, MacMillan Press, London, 1920.
Samuelson, P.A. - Economics, 12th ed., Mc Graw - Hill Book, Company, 1985.
Sarpe, D. , Gavrila, E., Microeconomie – Teorie si aplicatii, Ed. Economica, Bucuresti, 2002
Nechita, D. – Microeconomie. Teorie si aplicatii, EDP, Bucuresti, 2010