CUPRINS

INTRODUCERE..............................................................2
I. Rolul si importanta burselor.....................................4
1.1 Etapele aparitiei burselor............................................................................................................................4
1.2 Functiile bursei in economie......................................................................................................................5

II. Tranzacţiile bursiere: mecanismul general al

tranzacţiilor bursiere......................................................8
2.1 Iniţierea tranzacţiilor................................................................................................................................10
2.2 Perfectarea tranzacţiilor...........................................................................................................................12
2.3 Formarea preţurilor bursiere....................................................................................................................13
2.4 Executarea contractelor bursiere..............................................................................................................16

III. Eficienţa funcţionării burselor in intreaga lume si

in Moldova.....................................................................19
Concluzii........................................................................24
Bibliografie....................................................................26

1
INTRODUCERE
Deşi au apărut cu secole în urmă, bursele de mărfuri şi de valori şi în prezent
au drept principală funcţie cea de a reuni cît mai mulţi vânzători şi cumpărători
pentru ca şi unii şi alţii să obţină preţul cel mai avantajos pentru ei şi, respectiv:
vânzătorul să-şi valorifice la maxim bunurile propuse spre vânzare, iar
cumpărătorii să-şi valorifice la maxim fondurile disponibile.
Din punctul de vedere a unui marketolog, am putea spune ca bursa (indiferent
de natura ei) are scopul de a-i satisface pe participanţii ei, de a le crea sentimentul
de deplina mulţămire in legătură cu faptul că au apelat la bursă. Această
"satisfacţie" a contribuit la dezvoltarea continuă şi la creşterea enormă a
importanţei burselor şi asigură, şi în prezent, perenitatea activităţii bursiere.
Din punctul de vedere a unui manager, bursa este un sistem foarte dinamic şi
complex, cu un număr important de variabile externe şi interne, care se află într-o
interacţiune continuă cu mediul format de societate.
Obiectul lucrării date ţine de aspectele generale ale organizării, conducerii şi
funcţionării burselor, totodată nu se va face o diferenţiere între bursele de mărfuri
şi cele de valori, decât în cazul prezentării unor trăsături specifice sau în cazul
unor exemple concrete ce ţin de funcţionarea unora din ele. Această abordare a
subiectului este îndreptăţită de faptul că activitatea ambelor tipuri de burse este
bazată pe aceleaşi principii, divergenţele fiind legate, în general, de natura
bunurilor tranzacţionate.
Aşadar, lucrarea e compusă din patru capitole, după cum urmează: primul
capitol este consacrat analizei etapelor aparitiei burselor si a rolului lor in
economie; al doilea capitol este rezervat tranzacţiilor bursiere, mai bine spus,
mecanismului lor, fiind descrise etapele din care el este constituit: iniţierea
tranzacţiei, perfectarea ei, formarea preţurilor bursiere şi, desigur, executarea
contractului bursier; cel de-al treilea capitol este rezervat unei încercări a autorului
lucrării de a face o analiză generală a activităţii bursiere; şi, în sfârşit, ultimul
capitol reuneşte concluziile ce se desprind din fiecare capitol, părerile proprii ale
autorului şi concluzia de încheiere.
Nu va fi uitată în această lucrare nici Moldova, respectiv activitatea bursiera
din această ţară. Dat fiind situaţia existenţei unei singure burse în ţara noastră,
toate referinţele ce vor fi făcute, se vor referi la Bursa de Valori a Moldovei.
Activitatea bursieră din Moldova va fi menţionată la locul potrivit şi ori de câte ori
va fi cazul. Această preocupare de activitatea bursieră din Moldova este
"îndreptăţită" din mai multe cauze, după cum urmează:
1. Importanţa bursei de valori pentru o ţară ce încearcă să pornească pe calea
economiei de piaţă;
2. Rolul însemnat cei revine bursei de valori în procesul de restructurare şi de
adaptare a economiei la noile condiţiile, impuse de schimbările ce au survenit
în ultimul deceniu şi de cele ce apar în continuare;

2
 3. Rolul enorm ce-i este atribuit de conducerea ţării în reformele ce se încearcă
a fi înfăptuite şi în cele ce sunt prevăzute pentru viitor, precum şi în procesul de
creştere a nivelului de trai a populaţiei Moldovei;
4. Şi, desigur, însăşi activitatea bursei de valori a Moldovei (ce numără deja al
şaptelea an de "existenţă"), rezultatele obţinute şi obiectivele atinse.
Cam aceasta ar fi introducerea la lucrarea ce urmează. Ar mai fi de menţionat
că autorul acestei lucrări este foarte interesat de tot ce este legat de bursă şi
activitatea bursieră şi, la drept vorbind, a trecut prin momente grele de decizie
referitor la informaţiile ce urma să le includă în această lucrare, pentru a nu umple
lucrarea cu tot felul de amănunte ce constituie o parte importantă a activităţii
bursei, dar, efectiv, nu constituie obiectul acestei lucrări, mai bine spus, volumul ei
nu-i permite ca tema să fie abordată detaliat.

3
 I. Rolul si importanta burselor
1.1 Etapele aparitiei burselor
Cum a mai fost menţionat, bursele au apărut cu mult timp în urmă, fiind rezultatul
unei îndelungate metamorfoze a târgurilor, pieţelor şi a altor forme primitive a
instituţiilor ce localizau comerţul cu bunuri. Această metamorfoză continuă este
datorată apariţiei permanente a unor condiţii specifice ce au făcut posibilă apariţia
bursei în forma ei actuală. Sintetizate, aceste condiţii sunt:
1. concentrarea schimburilor: înseamnă reunirea în acelaşi loc a tuturor celor
interesaţi de afaceri. Reprezentat, la început, de târguri, în prezent, acest loc este
reprezentat de instituţia bursei, apariţia primelor din ele, în ordine cronologică ar
arăta în modul următor:
 1531 - are loc înfiinţarea bursei din Anvers şi a pieţelor bursiere din oraşele
italiene Veneţia, Florenţa, Genova;
 1554 - are loc crearea burselor Royal Exchange din Londra;
 1608 - are loc crearea bursei de la Amsterdam;
 1639 - are loc crearea bursei din Paris.
Anume această perioadă este considerată drept perioada de definire a principalelor
caracteristici ale bursei moderne.
2. reglementarea tranzacţiilor: a fost impusă de garantarea corectitudinii şi
exactităţii acestora. Primele reglementări au fost:
 collegia mercantrom (adunările negustorilor) din Roma;
 codul comercial medieval;
 patentul împărătesei Maria Tereza din septembrie 1771.
3. dematerializarea schimbului : fiind o consecinţă a extinderii şi intensificării
circuitului comercial, el se prezintă ca circulaţia mărfurilor şi valorilor sub formă
de documente doveditoare ale existenţei lor, care şi circulă în incinta bursei.
4. comerţul cu bunuri viitoare : datorită dematerializării schimburilor a
fost posibilă apariţia situaţiei în care la momentul perfectării tranzacţiei, în incinta
bursei circulă eşantioanele de mărfuri, urmând ca livrarea şi plata să se facă la o
dată ulterioară numită scadenţă.
5. Extinderea creditului : permite vânzătorului să pretindă în momentul
încheierii contractului pe lângă preţul produsului bursier şi un preţ pentru
amânarea fructificării valorice a acestuia.
6. Apariţia banilor de hârtie şi titlurilor de stat
7. Apariţia societăţilor pe acţiuni : ce reprezintă o principală sursă de
creare a hârtiilor de valoare, prin emisiunea de acţiuni pentru formarea sau
suplimentarea capitalului financiar. În acest context a apărut o piaţă specifică,
bursa de valori, unde puteau fi cumpărate acţiuni emise şi vândute ce aflate în
circulaţie.
Aşadar, bursa este o piaţă, care însă se deosebeşte de o simplă piaţă de
comercializare a bunurilor. F. Kotler a definit piaţa ca "sfera schimburilor
4
potenţiale". K. R. McConnell ca: institutul sau mecanismul, ce-i reuneşte împreună
pe cumpărătorii (reprezentanţii cererii) şi vânzătorii (furnizorii) a diferitor mărfuri
şi servicii.
În cazul nostru această piaţă se deosebeşte în principal prin modul (modurile) de
tranzacţionare şi, în cazul burselor de valori, prin marfa, care este obiectul
tranzacţiilor - hârtiile de valoare. Aceste deosebiri, la rândul lor, determină
componenţa participanţilor la piaţă, drepturile lor; funcţionarea şi reglementarea
etc.Ar mai fi un moment ce merită puţină atenţie şi anume - statutul juridic al
bursei. În mod general, bursele pot fi constituite fie ca instituţii publice, fie ca
instituţii private, acestea din urmă fiind mai multe. Dacă în cazul burselor
constituite ca instituţii publice nu există, practic, deosebiri între ţări, atunci, în
cazul, celor constituite ca instituţii private există unele deosebiri. Cel mai des ele
sunt constituite ca corporaţii fără scop lucrativ: NYSE, NSE, bursa din Toronto şi
Montreal. În practica diferitor ţări existând şi alte variante: în Marea Bretanie -
"burse de investiţii reconuscute", în Germania - în absenţa unei autorităţi de
supraveghere specifice, ele sunt considerate organisme cu autoreglementare.
1.2 Functiile bursei in economie
Bursa, în sens larg, are rolul de releu între surplusul de fonduri neutilizate şi
necesităţiloe economice, transormînd economiile în capital. Prin această funcţie a
sa, ea este implicată în piaţa primară, aceea pe care se emit acţiunile firmelor, se
lansează împrumuturi obligatare etc., furnizîndu-se pe această cale fondurile
necesare agenţilor economici. Astfel, cînd o persoană cumpără titluri financiare
(acţiuni sau obligaţiuni) emise de o societate comercială din domeniul producţiei,
fomdurile băneşti respective intră în posesia firmei pentru a fi folosite în interesul
realizării activităţii sale de afaceri (achiziţionare de active fixe - bunuri de
echipament, sau de active circulante - materii prime şi materiale, stocuri de
produse etc.,); economiile, adică fondurile disponibile în public, sînt astfel
direcţionate în scopuri productive pentru o perioadă îndelungată de timp.
Dar rolul ei definitoriu este acela de piaţă secundară, dînd acces publicului larg la
titlurile care au fost deja emise; ea asigură astfel un suport pentru piaţa primară şi
permite funcţionarea mecanismului de finanţare a economiei. Vitalitatea
economiei depinde de buna funcţionare a pieţei primare, deci de posibilitatea
finanţării activităţii agenţilor economici; dar pentru ca piaţa primară să
funcţioneze, adică ca pentru ea să fie credibilă şi atractivă pentru deţinătorii de
fonduri, este necesar ca aceştia să poată oricînd lichida titlurile lor şi redobîndi - în
condiţiile pieţei - fondurile investite. Să poată, adică, trece din nou de la poziţia de
investitor (deci participant la profituri viitoare, în condiţiile asumării riscurilor
afacerii), la poziţia de deţinător de fonduri (pe care le poate folosi, de exemplu
pentru consum).
Bursa este şi un “motor” al vieţii economice dinamizînd activitatea de afaceri şi
permiţînd realizarea unor proiecte investiţionale de anvergură, care n-ar putea fi
înfăptuite cu fondurile unui grup restrîns de întreprinzători. Astfel, firmele care
doresc să mobilizeze capitalurile însemnate, vor plasa o parte din acţiunile lor

5
publicului, prin distribuţie primară sau distribuţiei secundară; aceasta reprezintă
operaţiunea de difuzare a capitalului în masa investitorilor..
Difuzarea capitalului este esenţială pentru dinamismul economiei, bursa - şi piaţa
financiară în general - fiind un factor de stimulare a interesului pentru afaceri în
rîndul marei mase a deţinătorilor d fonduri. Dar, pentru ca publicul să investească
fonduri în titlurile puse în vînzare de firme, trebuie să fie informat în legătură cu
posibilităţile şi perspectivele acelor firme, cu valoarea titlurilor respective. Bursa
este tocmai piaţa pe care se realizează evaluarea activelor financiare, titlurile
financiare cunoscînd la rîndul lor, o dedublare; între valoarea nominală (respectiv
valoarea la care au fost emise şi care are ca bază costul activelor reale) şi valoarea
de piaţă (dată de cursul bursei, care oscilează zilnic în funcţie de raportul între
cererea şi oferta pentru titlurile respective).
Toate acestea creează, în mod corespunzător, motivaţii pentru investitori sau
creditori, respectiv oportunităţi de cîştig. In practică, factorii motivaţionali sînt de
natură economică (obţinerea unei părţi din profitul afacerii în care au făcut
plasamentul), şi cu caracter specific bursier. Astfel faptul că preţul titlurilor se
modifică zilnic, ca efect al cererei şi ofertei de titluri financiare, permite
investitorului ca, pe lîngă rezultatele pe care le aduce în mod direct investiţia, să
poată urmări un alt obiectiv: obţinerea de profit din diferenţa de curs dintre
momentul cumpărării şi cel al revînzării titlurilor. De aici,întregul miraj al
cîştigului imens prin jocul de bursă, care - dincolo de potenţialul de risc - are un
rol major nu numai în creşterea atractivităţii bursei, ci şi în funcţionarea ordonată a
pieţii secundare şi în formarea unor preţuri corecte şi echitabile pentru titluri.
Piaţa bursieră are n loc însemnat îm reorientarea şi restructurarea activităţilor
economice. Prin funcţionarea acestei pieţe distribuirea fondurilor pe ramuri ale
economiei şi firme se realizează în raport cu gradul de atractivitate a titlurilor, iar
aceasta este ca o reflectare a performanţelor firmelor respective, a gradului de
rentabilitate, precum şi - ca o consecinţă - a modului cum acestea sînt evaluate în
bursă. Deci, bursa distribuie fondurile, în principiu spre domeniile cele profitrabile
sau/şi cu cele mai mari perspective de dezvoltare. Existenţa ei îi permite
investitorului să renunţe la o investiţie sau un plasament în care nu mai are
încredere (vînzînd titlurile contra bani) şi să facă un plasament într-un domeniu pe
care îl socoteşte mai rentabil (cumpărînd titlurile respective). In acest fel, firmele
performante - şi sectoarele economice de viitor - vor fi alimentate cu fonduri în
timp ce domeniile în declin vor pierde o parte din masa de investitori. Bursa
realizează, deci, o redistribuir a mijloacelor de finanţare în cadrul economiei,
stimulînd ramurile industriile şi companiile în plină dezvoltare. In plan
macroeconomic, aceasta contribuie la mobilitatea structurilor economice, în
general, şi industriale, în special, şi permite modernizarea economiei, introducerea
progresului tehnic. In acest proces, piaţa bursieră însăşi se perfecţionează şi se
extinde, trecînd de la formele consacrate (bursa tradiţională) la forme noi (bursa
modernă, cu o nouă bază tehnologică, sisteme de tranzacţii perfecţionate şi o mare
diversitate de produse bursiere).
Activitate bursieră duce la dezvoltarea concurenţei dintre firme, la stimularea
tranzacţiilor intercorporaţii. Prin dedublarea activelor reale sub formă de titluri
6
financiare, firmele capătă, pe lîngă existenţa lor reală o existenţă financiară.
Cumpărarea şi vînzarea de acţiuni înseamnă practic comercializarea în parte sau în
totalitate a firmelor respective. Aceasta înseamnă că o companie poate fi
achiziţionată prin cumpărarea titlurilor ei, că ea devine o valoare mobiliară.
Acţiunile nu sînt simple “pretenţii asupra unor venituri viitoare” decît dacă le
privim la nivelul deţinătorului individual, al acţionarului anonim; concentrarea
unui volum de acţiuni suficient de important este mijlocul de a controla o firmă cu
caracter public. Posibilitatea achiziţionării de acţiuni în bursă, inclusiv al
pachetului de control a unei firme, duce la amplificarea mobilităţii structurilor
industriale, la redistribuiri de capitaluri între diferite sectoare ale activităţii
economice.
Deci, bursa reprezintă un “barometru” al vieţii economico-financiare într-o ţară
sau pe un plan internaţional, un indicator al stării lumii de afaceri, al
perspectivelor pe (termen scurt) al economiei.

7
II. Tranzacţiile bursiere: mecanismul general al
tranzacţiilor bursiere
Înainte de a descrie mecanismul tranzacţiilor bursiere ar trebui să dăm o
caracteristica a obiectului acestor tranzacţii şi a tranzacţiilor însăşi.
O tranzacţie la bursă este un bun aparţinând unei persoane fizice sau juridice cu
condiţia să îndeplinească caracteristicile următoare:
 Individualizare, prin măsurare, cântărire, numărare, număr de ordine, sau
numele titularului;
 Fungibilitate, adică poate fi înlocuit cu alt bun şi poate să înlocuiască alt bun;
 Mobilitate, adică esenţialmente negociabile.
În funcţie de modul de creare, obiectul tranzacţiei este: primar, derivat sau
sintetic.
Obiectul primar aparţine sau este emis de proprietarii acestuia. În cazul
apartenenţei obiectul îl constituie marfa sau acţiunea. În cazul emiterii, obiectul
este acţiunea, obligaţiunea, bonul de tezaur, etc.
Obiectul derivat este un document (de regulă contract) creat de însuşi instituţia
bursieră. Aceste contracte întrunesc toate calităţile unui produs.
Obiectul sintetic este tot un produs bursier, rezultat din combinarea obiectelor
primare (indicii bursieri rezultaţi din combinarea acţiunilor) sau produselor
bursiere derivate (opţiuni combinate cu contracte futures).
Astfel avem:
 Produse bursiere primare (acţiuni, obligaţiuni, euroacţiuni, euroobligaţiuni,
etc.);
 Produse bursiere derivate (contracte cu opţiuni, contracte futures);
 Produse bursiere sintetice (indici bursieri, opţiuni cu futures etc.).
Există trei accepţiuni a conceptului de tranzacţie bursieră, însă cel mai bine
corespunde condiţiilor actuale în care se desfăşoară activitatea bursieră, cel liberal,
respectiv: tranzacţii bursiere sunt toate operaţiile privind iniţierea, încheierea şi
executarea contractelor de vânzare/cumpărare de produse bursiere în incinta sau în
afara bursei.
Categoriile de tranzacţii bursiere sunt grupate în dependenţă de următoarele
criterii:
a) natura produselor bursiere;
b) scopul efectuării tranzacţiilor.
în funcţie de natura produsului bursier, care face obiectul tranzacţiilor, acestea
sunt:
 tranzacţii cu produse bursiere primare (acţiuni, mărfuri, etc.), ce sunt operaţii
specifice de tip american şi de tip european;
 tranzacţii cu produse bursiere derivate (contracte futures, opţiuni, etc.).
Tranzacţiile de tip american sunt pe bani gheaţă, în marjă şi vânzările "scurte"
(fără acoperire).

8
Tranzacţiile pe bani gheaţă (for cash) au loc atunci când investitorii trebuie să
acopere integral cu fonduri lichide contravaloarea produsului bursier cumpărat,
astfel:
 imediat, condiţia executării (predarea) plăţii are loc chiar în ziua perfectării
contractului la bursă;
 normal, când executarea contractului se face după un anumit număr de zile de
la încheierea acestuia (5 zile - NYSE, 3 zile - NSE);
 pe bază de aranjament special (la opţiunea uneia din părţi, prin înţelegere între
părţi).
Tranzacţiile în marjă se caracterizează prin creditarea de către societatea de bursă a
vânzătorului şi cumpărătorului cu scopul încheierii şi executării contractului.
Vânzările "scurte" se disting prin executarea contractului după formula lichidării
normale, dar au ca suport titluri împrumutate.
Tranzacţiile de tip european sunt următoarele:
 la vedere când executarea contractului are loc la câteva zile de la încheierea
acestuia;
 la termen (reglementate lunar) când executarea contractului (indiferent de data
la care este perfectat) se lichidează la o dată fixă din lunile următoare (ziua
lichidării).
Tranzacţiile cu produse bursiere derivate sunt:
 tranzacţii cu contracte futures;
 tranzacţii cu opţiuni;
 tranzacţii combinate cu produse bursiere derivate (opţiuni cu contracte futures).
Tranzacţiile cu contracte futures constau din obligaţia contractuală a participanţilor
(cumpărător şi vânzător) de a cumpăra sau vinde o anumită cantitate dintr-un activ
(marfă, valută, titluri financiare) la un anumit preţ stabilit, în momentul perfectării
contractului cu livrării sau lichidare la o dată viitoare fixă (scadenţă).
Tranzacţiile cu opţiuni sunt operaţiuni cu contracte standardizate (opţiuni) care
dreptul cumpărătorul (în schimbul plăţii unei prime) să exercite sau să abandoneze
contractul la scadenţă (opţiuni de tip european) sau în orice moment până la
scadenţă (opţiuni de tip american).
O categorie aparte de tranzacţii cu opţiuni este opţiunea cu indici de bursă.
După scopul urmărit în efectuarea tranzacţiilor, acestea sunt: speculative, de
arbitraj, cu caracter tehnic.
Tranzacţiile speculative au ca scop obţinerea unui profit din diferenţa de preţuri
din momentul perfectării tranzacţiei şi momentul lichidării acesteia. Speculaţia
poate fi făcută la "scădere" (bear) sau "la creştere" (bull).
Tranzacţiile de arbitraj permit obţinerea unui câştig din diferenţa de preţuri fără ca
arbitrajorul să-şi asume riscul modificării acestuia. În acest caz operaţiunile se pot
face:
 concomitent la două burse, dar cu sensuri diferite;

9
 la termene diferite la aceiaşi bursă sau la burse diferite (caz în care se numeşte
spreading).
Tranzacţiile de acoperire sunt efectuate cu scopul apărării împotriva riscului de
preţ. Scopul lor este de a conserva valoarea produselor bursiere deţinute în
condiţiile unei pieţe instabile. Aceste operaţiuni sunt cunoscute sub denumirea de
hedging cu cele două variante de cumpărător şi vânzător.Tranzacţiile cu caracter
tehnic sunt efectuate cu scopul menţinerii echilibrului şi stabilităţii pieţei. Ei,
creatorii de piaţă, vând produse bursiere pe cont propriu când se manifestă o cerere
neacoperită la bursă şi cumpără când oferta este excedentară.Tranzacţiile bursiere
se desfăşoară după aceleaşi etape indiferent de obiectul (natura activului) şi scopul
urmărit.
2.1 Iniţierea tranzacţiilor
În această etapă au loc, în general, trei acţiuni:
a1. În primul rând, clientul cumpărător/vânzător se adresează:
 unei societăţi de bursă care are calitatea de membru a bursei şi lucrează în
incinta bursei;
 unei firme din afara bursei, care la rândul ei va apela la un agent de bursă
prezent în sala de negocieri ;
 unui agent de bursă independent (liber profesionist).
Dintre aceste trei posibilităţi este preferabilă societatea de bursă, membră a bursei,
deoarece oferă garanţii de seriozitate şi profesionalism în efectuarea tranzacţiilor.
În acest clientul contactează serviciul de tranzacţii.
a2. Societatea de bursă deschide un cont în favoarea clientului pentru
reglementarea financiară a operaţiunii. Contul poate fi:
 în numerar şi imune existenţa unui disponibil pentru finanţarea operaţiunii;
 "în marjă" şi permite clientului obţinerea (în anumite limite) a unui împrumut
din partea societăţii de bursă.
Contul "în marjă" dă posibilitatea clientului să cumpere titluri cu plata amânată în
condiţiile:
 toate titlurile cumpărate "în marjă" rămân până la rambursarea creditului la
societatea de bursă şi înregistrate în numele ei;
 clientul semnează un acord cu societatea de bursă prin care îi dă dreptul
acesteia să folosească titlurile drept garanţie pentru creditul acordat.
a3. Clientul plasează ordinul brokerului din departamentul tranzacţii a societăţii de
bursă. Ordinul dat de client este o ofertă fermă şi trebuie să conţină elemente:
 sensul operaţiunii (vânzare/cumpărare);
 produsul bursier (specificare titlului financiar sau mărfii care face obiectul
ordinului;
 cantitatea oferită sau solicitată (numărul de titluri primare, număr de contracte
sau cantitate de marfă);
 tipul tranzacţiei (cash, futures, opţion, etc.),

10
 scadenţa dacă tranzacţia este la termen;
 preţul la care se oferă sau se solicită produsului bursier.
Cel mai important este preţul la care se cumpără sau vinde.
Acesta diferă în funcţie de tipul de ordin dat şi face obiectul formării preţului la
bursă. Cele mai utilizate tipuri de ordine sunt:
 ordinul "la piaţă" care înseamnă vânzare/cumpărare la cel mai bun preţ de pe
piaţă;
 ordinul "limită" este dat de client când acesta doreşte să plătească un preţ
maxim în calitate de cumpărător şi să accepte un preţ minim în calitate de
vânzător;
 ordinul "stop" acţionează în sens contrar ordinului "limită" şi este dat de client
când preţul evoluează în sens contrar aşteptărilor.
Ordinele la bursă sunt însoţite şi de alte instrucţiuni cum ar fi:
 "la zi" când ordinul este valabil numai pentru şedinţa din ziua respectivă;
 "bun până la anulare" sau "ordin deschis" înseamnă că ordinul rămâne valabil
până când clientul îl anulează sau tranzacţia este exercitată;
 "execută sau anulează", exprimă ordinul de cumpărare/vânzare imediată şi
completă a unei anumite cantităţi de titluri sau renunţarea la executare;
 "la deschidere", semnifică faptul că ordinul trebuie executat imediat ce bursa a
fost deschisă;
 "la închidere" înseamnă că ordinul trebuie executat imediat înaintea închiderii
şedinţei de bursă;
 "totul sau nimic", exprimă ordinul clientului de a cumpăra/vinde un volum
important de titluri într-o perioadă precizată.
Brokerul înscrie în tichetul de ordine, ordinele însoţite de instrucţiunile primite de
la clienţi. Ordinele de cumpărare sunt înregistrate în succesiune descrescătoare şi
cele de vânzare în ordine crescătoare, deoarece brokerul are obligaţia să respecte
regulile de prioritate.
La Bursa de valori din Republica Moldova, această etapă a tranzacţiei bursiere este
practic identică modelului expus mai sus. Clientul se adresează biroului de brokeri,
unde ordinul său este înregistrat în scris la recepţionare. Înainte de a introduce
ordinul pentru comercializare din numele clientului, biroul de brokeri trebuie să
primească banii la un subcont special în Banca de Decontări a Bursei de valori în
totalul sumei negocierilor propuse, respectiv la Bursa de valori din Moldova pot fi
deschise suconturi doar în numerar.
Toate ordinele trebuie să conţină simbolul hârtiei de valoare, preţul, identificarea
biroului de brokeri, informaţia privind contul de tranzacţie.
La Bursa de valori din Moldova se primesc 3 tipuri de bază de ordine:
 ordin de piaţă - ordin efectuat conform preţului calculat la deschidere, iar restul
ordinului parţial citat se convertează într-un ordin-limită şi rămâne în cartea
ordinelor pentru citare cu ordinele ulterioare;

11
 ordinul-limită - ordin ca are un preţ limită determinat la care sau la un preţ mai
mic poate fi citat ordinul pentru cumpărare sau la care sau la un preţ mai mare
poate fi citat ordinul pentru vânzare;
 ordinul de tranzacţii directe - ordine, care se execută sau cu privire la care se
înţeleg 2 birouri de brokeri în afara sistemului de negocieri şi se înregistrează
de sistem ca tranzacţii directe.
2.2 Perfectarea tranzacţiilor
După cum a mai fost menţionat, perfectarea tranzacţiilor cuprinde următoarele
operaţiuni: transmiterea ordinului primit de la clienţi de către brokerul (angajat a
societăţii de bursă) brokerului din incinta bursei (angajat a bursei ), efectuată, de
obicei, prin telefon sau printr-un curier; formarea preţurilor titlurilor printr-o
modalitate de negociere; executarea ordinelor la bursă şi încheierea contractului;
notificarea încheierii contractului.Toate aceste operaţiuni se realizează în funcţie
de modalitatea (tehnica) de negociere adoptată de bursă. În practică s-au consacrat
următoarele modalităţi de negociere:
Negocierea pe bază de carnete de ordine presupune centralizarea de către brokeri a
ordinelor primite, respectând regulile de prioritate. Carnetul poate fi deschis pentru
consultare de către alţi agenţi de bursă sau închis, când se anunţă la bursă numai
preţul şi volumul celor mai bune cotaţii. Această modalitate are un caracter
bilateral: un agent de bursă răspunde favorabil la oferta făcută de un altul.
Negocierea prin înscrierea pe tablă se realizează prin afişarea pe un tabel
electronic (bursa din Toronto) sau tablă (Sidney, Singapore) a primelor două
preţuri (cel mai bun la vânzare şi cel mai bun la cumpărare). Executarea ordinului
are loc când un agent de bursă acceptă cotaţia înscrisă pe tablă de un alt agent de
bursă.
Negocierea prin anunţarea publică a ordinelor se practică pe pieţele intermitente ţi
cele continue. Fiecare titlu este repartizat pentru tranzacţionare la unul din
ringurile din incinta bursei, unde este strigat când urmează a fi negociat, de un
funcţionar al bursei. Apoi agenţii anunţă cu voce tare preţurile lor şi caută
parteneri interesaţi. Executarea are loc când un agent de bursă primeşte un răspuns
afirmativ din partea altui agent de bursă.
Negocierea în ‘groapă’ este o variantă a negocierii prin anunţare publică unde
ringul este înlocuit cu un spaţiu semicircular şi toate titlurile sunt strigate în acest
spaţiu.
Negocierea pe blocuri de titluri are loc de obicei în afara principale de negociere a
bursei. Această metodă este utilizată dacă un client deţine sau comandă un
important pachet de titluri. Când clientul deţine titluri, vânzarea se face prin:
 Distribuţie în bursă, când clientul se adresează unui broker şi acest încearcă să
găsească investitori; când se convinge că aceştia există, transmite ordine de
vânzare şi cumpărare în bursă;
 Distribuţie secundară, când o societate financiară cumpără blocul de titluri şi le
oferă spre vânzare publică după orele de bursă la preţul de închidere din ziua
respectivă.
12
Clientul cumpărător al unui bloc de titluri face o "achiziţie în bursă".
Negocierea electronică se bazează pe transmiterea şi executarea ordinelor la bursă
cu ajutorul ordinatoarelor.
Tranzacţiile la Bursa de valori din Republica Moldova pot fi efectuate în secţia de
bază şi în sec Decontărilor directe.
În Secţia de bază tranzacţionarea în regim de licitaţie se desfăşoară numai prin
sistemul automat în computerele Bursei de către operatorii ce lucrează în birourile
de brokeri ale bursei, desemnaţi şi posedând permisiunea scrisă a Bursei. Toate
ordinele sunt introduse în cartea ordinelor. Fiecare ordin introdus în sistem trebuie
să aibă: codul utilizatorului, codul hârtiei de valoare, indicatorul vânzare/cupărare,
numărul de hârtii de valoare, contul de decontare, tipul ordinului şi altă infomaţie
la solicitarea Bursei.
Secţia Decontărilor Directe este folosită pentru Tranzacţiile comerciale directe şi
pentru răscumpărarea obligaţiunilor neîndeplinite a participanţilor la negocierile
bursiere.
La majoritatea burselor executarea ordinelor de către broker se face în funcţie de
regulile de prioritate şi anume:
 ordinele de cumpărare aflate deasupra preţului de echilibru;
 ordinele de vânzare aflate sub preţul de echilibru;
 la preţul (cursul) de echilibru, ordinele de cumpărare sau de vânzare la nivelul
cel mai mic şi în ordinea plasării.
Tranzacţiile se desfăşoară sub supravegherea administraţiei bursei, asigurată de
curtieri. Şeful curtierilor, împreună cu grupul care formează "comisia cotei"
consemnează tranzacţiile în registrul de procese verbale.
Tranzacţiile încheiate oral se consemnează ulterior în scris, printr-un contract tip,
cuprinzând clauze standard şi acceptat necondiţionat de către toate părţile.
2.3 Formarea preţurilor bursiere
Formarea preţului la vedere este operaţia cea mai importantă din etapa de
perfectare a tranzacţiei.
În şedinţa de negociere, brokerii concentrează ordinele de vânzare şi cumpărare şi
din confruntarea lor rezultă un preţ care exprimă echilibrul dintre cerere şi ofertă.
Astfel, brokerii în realitate doar constată şi nu stabilesc preţul produsului bursier.
Stabilirea preţului depinde de însăşi natura pieţei bursiere: intermitente sau
continuă.
Pe pieţele intermitente, unde negocierile sunt delimitate ca timp, în cursul zilei se
stabileşte un preţ unic la o anumită oră.
Pe pieţele continue, corelaţia se realizează în tot cursul zilei de bursă, fără
întrerupere rezultând preţuri diferite: primul preţ al zilei, cel mai mare preţ, cel mai
mic preţ, ultimul preţ al zilei.
Pentru pieţele continue procedura de formare a preţului la un activ, în linii
generale, este următoare:
 şeful negocierii anunţă un preţ p1 pe o acţiune emisă de o firmă;
13
 brokerul sau brokerii prezintă ofertele lor de vânzare şi cererile de cumpărare la
acest preţ precum şi cantităţile;
 în urma negocierii rămân (presupunem) un număr de cereri nesatisfăcute; preţul
a fost prea mare;
 şeful de negocieri anunţă alt preţ p2 pe acţiune;
 brokerii prezintă noi cantităţi oferite şi cerute;
 în urma negocierii, un număr de oferte (presupunem) rămân nesatisfăcute;
preţul a fost prea mare;
 şeful de negocieri propune un alt preţ mai scăzut p3;
Procedura se repetă până se ajunge la un preţ la care toate cererile şi ofertele sunt
satisfăcute. Acest preţ este preţul şedinţei de bursă, (al zilei etc.).Transmiterea şi
executarea ordinelor sunt orientate pentru menţinerea lichidităţii bursei.
Lichiditatea se apreciază prin: "adâncimea", "lărgimea" şi "consistenţa" pieţei.
Adâncimea este dată de numărul de ordine la preţuri peste şi sub preţul de
echilibru.Lărgimea este dată de numărul ordinelor respective (volumul cererii şi
ofertei).Consistenţa este dată de atragerea rapidă de noi ordine, dacă echilibrul nu
se realizează la un anumit preţ.Forţa cererii şi ofertei nu este singura care
acţionează pe piaţă, pentru a stabili preţul de echilibru. Ea este corectată, prevenită
(când se constată abateri de la realitate) prin reglementări elaborate de instituţiile
de supraveghere şi însăşi instituţia bursei cum ar fi:
 limite maxime de variaţie a preţurilor;
 obligaţia creatorilor de piaţă pentru a asigura un preţ corect;
 neacceptarea ordinelor care pot destabiliza piaţa.
Formarea preţurilor produselor bursiere derivate.
Preţurile futures se formează pornind de la preţurile la vedere. Indiferent de
produsul bursier suport a contractului futures, relaţia generală de calcul a preţului
futures este următoarea:
P ft,T = Pt(1+i)T-1 + C (1)
P ft,T preţul futures în momentul t cu termen de livrare în T;
Pt preţul la vedere în momentul t;
i rata dobânzii pentru împrumuturile pe termen scurt;
C costuri specifice păstrării produsului bursier din momentul t (achiziţionare) până în
momentul t (livrare).
Rata dobânzii influenţează mărimea preţului futures de pe poziţia vânzătorului
care are posibilitatea să se împrumute pentru a produce sau achiziţiona produsul
bursier până la livrare.
Costurile specifice păstrării produsului bursier sunt reclamate de natura acestuia.
De exemplu mărfurile reclamă costuri de depozitare.
Diferenţa dintre preţul la vedere (spot) şi preţul futures este cunoscută sub
denumirea de bază. Baza poate fi pozitivă când preţurile futures sunt mai mici
decât cele la vedere. Baza este negativă când preţurile futures, influenţate parţial
sau total de alţi factori, decât costul, sunt mai mari decât cele la vedere. În acest
14
caz preţurile futures sunt influenţate numai de cost. Relaţia de calcul pentru bază
este următoarea:
Bt = Pt - P ft,T (2)
B - mărimea bazei în momentul t;
Pt - preţul la vedere în momentul t;
P ft,T - preţul futures în momentul t cu lichidare (scadenţă) a tranzacţiei în T.
Preţul din contractele cu opţiuni este format din preţul de exercitare (exerciţiu) şi
primă.
Preţul de exercitare este stabilit de bursă (standardizat) în funcţie de preţul de piaţă
a produsului bursier suport (marfă, acţiune, valută, indice bursier).
Prima sau preţul opţiunii este preţul plătit de cumpărător, vânzătorului, pentru
dreptul de a exercita sau abandona opţiunea. Prima este achitată de către
cumpărător în momentul perfectării contractului. Mărimea primei se stabileşte la
bursă pentru fiecare scadenţă şi este influenţată de: preţul de piaţă a produsului
bursier suport, preţul de exercitare, timpul până la expirare, rata dobânzii pentru
împrumuturile fără risc şi volatilitatea.Primii patru factori sunt luaţi în calculul
primei în funcţie de tipul opţiunii call sau put.Pentru opţiunea call prima se
estimează după relaţia:
P c(t) = P(t) – P e/(1+i) T+1 (3)
Pc prima sau preţul opţiunii call în momentul t;
P(t) preţul de piaţă a produsului bursier suport în momentul t;
Pe preţul de exercitare prevăzut în contractul call;
i rata dobânzii pentru împrumuturile pe termen scurt fără risc;
T scadenţa opţiunii call;
T,t zile, luni.

Pentru o opţiune put, prima se estimează după relaţia:

Pp = P e/(1+i) T+1 - P(t) (4)
Pp prima sau preţul opţiunii put în momentul t.
P(t) preţul de piaţă a produsului bursier suport în momentul t;
Pe preţul de exercitare prevăzut în contractul call;
i rata dobânzii pentru împrumuturile pe termen scurt fără risc;
T scadenţa opţiunii call;
T,t zile, luni.
Preţul opţiunilor cu futures are ca bază da calcul relaţia de paritate put-call.
Această paritate se stabileşte când opţiunile put şi call au acelaşi produs suport,
acelaşi preţ de exercitare, şi aceeaşi scadenţă. Relaţia de calcul a parităţii folosind
formulele (3) şi (4) este:
P c(t) = P p(t) – P e /(1+i)T+1 (5)
această relaţie devine în cazul primei (preţului opţiunilor cu futures:

15
P c(t) = P p(t) – P f (t,T) - Pe (6)
Necesitatea actualizării preţului de exercitare dispare, deoarece nu se apelază
la împrumut.
Procedura de formare a preţului bursier la Bursa de valori din Moldova este
determinat de particularităţile bursei autohtone.
Formula preţului de deschidere (preţul pieţei) determină preţul la care un număr
maximal de ordine introduse în sistem în perioada preţului de deschidere poate fi
citaţionată pentru fiecare hârtie de valoare.
Formula preţului de deschidere sumează toate ordinele introduse în Perioada
preţului de deschidere la fiecare preţ şi determină numărul generalizator de hârtii
de valoare care vor fi cumpărate, şi numărul generalizator de hârtii de valoare care
vor fi vândute la preţul dat, dacă va fi disponibil un număr suficient de hârtii de
valoare pentru citaţionarea la acest preţ. Atunci se calculează numărul de hârtii de
valoare, care efectiv pot fi citaţionate la fiecare preţ, şi preţul de deschidere - este
preţul, la care vor trece majoritatea negocierilor. În anumite circumstanţe această
formulă va da mai multe preţuri sau nu va da preţul de deschidere a pieţei, în
aceste cazuri este prevăzută aplicarea anumitor reguli.
Dacă determinarea Preţului de deschidere este imposibilă utilizând aceste reguli şi
există cel puţin 10 ordine (de vânzare sau cumpărare) în cartea ordinelor în
Perioada preţului deschis, atunci poate fi calculată mărimea medie ponderată, care
va servi drept preţ de deschidere.
Dacă în cartea ordinelor în perioada preţului de deschidere sunt mai puţin de 10
ordine, atunci hârtia de valoare nu va fi citaţionată nici în perioada preţului de
deschidere, nici în perioada preţului de piaţă. Când determinarea preţului de
deschidere este imposibilă, atunci negocierile se pot desfăşura numai în formă de
Tranzacţii comerciale contractuale - tranzacţii comerciale încheiate în afara bursei,
dar despre care şi vânzătorul şi cumpărătorul trebuie să informeze bursa.
2.4 Executarea contractelor bursiere
Executarea contractului bursier este consecinţa închiderii celor două ordine în sens
contrar (vânzare/cumpărare) la aceeaşi scadenţă, în aceeaşi cantitate, şi la acelaşi
preţ. Există două sisteme de executare a contractului bursier:
 Lichidare directă;
 Lichidare centralizată (cliring).
Lichidarea directă a fost utilizată în perioadele de început a activităţii bursiere. Ea
cuprinde următoarele operaţiuni:
 Compararea documentelor, care constă în verificarea înscrisurilor ce atestă
perfectarea contractului de către brokerul vânzător şi cel cumpărător;
 Brokerul vânzătorului trimite produsul bursier printr-un curier brokerului
cumpărătorului;
 Brokerul cumpărătorului la primirea produsului bursier eliberează un cec cu
valoarea cestuia.

16
Lichidarea prin cliring (compensare) constă în compensarea vânzărilor cu
cumpărările făcute la bursă pentru acelaşi tip de produs bursier.
Operaţiunile sunt:
 Livrarea produsului bursier; vânzătorul (participantul cu sold negativ) are
obligaţia să livreze produsul bursier şi cumpărătorul (participantul cu sold
pozitiv) are dreptul să-l primească;
 Lichidarea bănească constă în dreptul vânzătorului de a încasa contravaloarea
produsului bursier livrat şi obligaţia cumpărătorului de a plăti valoarea acestuia.
În lichidarea centralizată intervin două organisme specializate, casa de depozit şi
casa de compensaţie (cliring).
Casa de depozit asigură păstrarea centralizată a produselor bursiere, aparţinând
membrilor săi sub forma materializată în acţiuni, obligaţiuni, mărfuri, etc. sau sub
forma unui sistem computerizat de conturi (formă electronică). Ea garantează
securitatea produselor bursiere şi raţionalizează circulaţia lor.
Casa de compensaţie prestează servicii privind lichidarea tranzacţiei. Ea poate fi
organizată în una din următoarele forme: departament a bursei, firmă cu statut de
filială a bursei, organizaţie independentă de bursă, servicii în cadrul băncilor.
Deoarece în fiecare zi la bursă se încheie mii de tranzacţii stabilirea legăturii între
vânzător şi cumpărător în cazul fiecărui contract ar fi imposibilă pentru brokeri, cu
aceasta şi se ocupă Casa de compensaţie. Ea asigură integritatea operaţională şi
financiară a tuturor tranzacţiilor, încheiate la bursă.
Membru al Casei de cliring poate deveni doar membru al bursei, dar el nu
numaidecât e şi broker şi desigur brokerii nu numai decât să fie membrii ai Casei
de cliring. Criteriile financiare pentru membrii celei din urmă sunt foarte drastice,
dat fiind faptul că anume fondurile financiare colective garantează executarea
tuturor contractelor. Orice broker sau societate de brokeri trebuie să deţină un cont
în Casa de cliring, în caz că ea nu este membru a ei, trebuie să deschidă un cont
într-o societate de cliring pentru a putea efectua tranzacţii.
Pe lângă funcţia de garantare a tranzacţiilor, Casa de cliring deţine funcţia de
evidenţă şi corectare a totalităţii tranzacţiilor încheiate la bursă, precum şi de
livrare activelor ce au fost obiectul tranzacţiilor încheiate.
Fiecărui contract încheiat de biroul de brokeri Bursa pune la dispoziţie un Aviz de
contract în care sunt indicate condiţiile contractului încheiat în procesul
negocierilor la Bursă.
Fiecare birou de brokeri este obligat să expedieze confirmarea clientului său în
decursul unei zile lucrătoare după recepţionarea Avizului de contract, despre
încheierea tranzacţiei.
Din cauza lipsei unei Case de depozit livrările de hârtii de valori erau efectuate de
însăţi birourile de brokeri prin certificatele de livrare în forma stabilită de Bursă,
valabil pentru toate hârtiile de valoare, atât materializate cât şi dematerializate.
Biroul de brokeri purta responsabilitatea pentru livrările hârtiilor de valoare şi
garanta că:
 hârtiile de valoare sunt valabile, nu sunt falsificate şi în stare bună;
17
 registratorul nu va refuza să înregistreze aceste hârtii de valoare;
 persoana semnatară este posesor real înregistrat şi a fost juridic în capacitate de
exerciţiu şi competenţă să semneze;
 semnăturile pe andosament şi procurile de transfer a hârtiilor de valoare sunt
autentice.
Dacă biroul de brokeri nu primea hârtiile de valoare în conformitate cu condiţiile
livrării, de la client, el putea decide de a livra hârtiile de valoare proprii pentru a-şi
îndeplini obligaţiile privind livrarea.
Odată cu înregistrarea la Bursa de valori a Depozitarului Central (Casă de
depozit) toată procedura de executare a contractelor va deveni similară celei de la
bursele din alte ţări.

18
III. Eficienţa funcţionării burselor in intreaga lume si
in Moldova
În zilele noastre bursele au devenit adevărate "inimi" ale vieţii economico-
financiare, generatoare de fluxuri enorme de capitaluri şi mărfuri, garanţi ai
dezvoltării atât a economiilor naţionale, cât şi a economiei mondiale în întregime.
Şi aşa cum de ele depinde dezvoltarea de mai departe a economiilor naţionale, este
normal ca persoanele ce au legătură cu acest domeniu să-şi fi pus întrebarea despre
eficienţa funcţionării a acestei instituţii. Aceeaşi întrebare mi-am pus-o şi eu şi în
cele ce urmează vor fi prezentate unele aspecte ale activităţii bursiere ce au o
influenţă directă asupra eficienţei funcţionării bursei.
Ca în cazul oricărei analize voi începe cu partea teoretică, şi anume teoria
pieţei eficiente.
Primele elemente ale acestei teorii pot fii găsite la A.Smith, dar anume la
Samuelson ea a fost expusă într-o formă concretă, fiind specificate şi condiţiile în
care poate exista o astfel de piaţă, după cu urmează:
 costurile tranzacţiilor să fie nule;
 toţi participanţii să aibă acces - fără cost - la informaţiile curente disponibile
despre viitor;
 toţi participanţii să se caracterizeze prin raţionalitate economică, având estimări
omogene privind viitorul şi acelaşi orizont de timp.
Deşi sunt imposibile de a fi realizate (în întregime) în viaţa de toate zilele,
majoritatea specialiştilor recunosc că aceste condiţii, într-o măsură oarecare (sub
diferite forme), sunt îndeplinite la marea majoritate a burselor, dar nicidecum nu
putem vorbi pentru moment despre o piaţă eficientă. În acest context este actuală
problema informaţiei confidenţiale deţinute de agenţii bursieri. Aceste informaţii,
ce devin cunoscute agenţilor de bursă în calitatea lor de intermediari pentru clienţii
lor, pot fi folosite în scopul îmbogăţirii proprii, lucru legitim, nelegitimă fiind
folosirea informaţiei. Totodată este încălcată şi una din condiţiile existenţei pieţei
eficiente - accesul tuturor la informaţiile disponibile. "Insider trading", cum sunt
numite astfel de persoane, pot folosi informaţia confidenţială fie pentru scopuri
proprii, fie sunt vândute unor terţe persoane, aceştia din urmă utilizându-le pentru
speculaţii la bursă.
Un concept ce este nemijlocit legat de teoria pieţei eficiente, este cel a preţurilor
bursiere sau mai bine spus a mişcării lor. Începând cu L.Bachelier s-a instituit
ipoteza mişcării întâmplătoare a preţurilor bursiere, acesta din urmă mergând şi
mai departe, el afirmă că speculaţia este un "fair play": adică nici vânzătorul, nici
cumpărătorul nu realizează - pe ansamblu - un profit net. Această ipoteză a fost
completată cu ideea că cursurile au o mişcare random walk, ce exprimă ipoteza că
preţurile diferitor active tranzacţionate la bursă variază independent, iar corelaţiile
ce există sunt neglijabile. Dacă totuşi se reuşeşte de a le determina, atunci această
informaţie serveşte pentru nimic deoarece creşterea profitului este suprimată de
costurile efectuate pentru determinarea acestor corelaţii. Astfel se ajunge la

19
concluzia că chiar dacă există anumite corelaţii între cursuri, costurile cercetării
acestora sunt superioare eventualelor profituri.
Ar mai fi de menţionat că în legătură cu teoria pieţei eficiente există un paradox şi
anume: pentru ca această teorie să fie valabilă este necesar ca investitorii s-o
ignore, în special condiţia comportamentului economic raţional.
Tot din domeniul teoretic fac parte şi indicii bursieri. Aceştia sînt indicatorii
activităţii bursiere; ei arată starea preţurilor bursieri la un moment dat. Deşi nu
cuprind totalitatea cursurilor de pe piaţă, după ei se poate de urmărit trendul
evoluţiei pieţei bursiere. Cei mai importanţi indici bursieri sunt: Dow Jones
(NYSE), Nikkei(NSE), FTSE-100(London ISE), DAX-30, CAC-40. Aceşti indici
definesc evoluţia cursurilor unui număr determinat de acţiuni a celor mai
importante companii dintr-un domeniu sau altul.
Dacă tot am abordat tema mişcării preţurilor bursiere, am mai putea menţiona că
aceste din urmă sunt influenţate de o mulţime de factori. Dacă influenţa factorilor
economici (fenomenelor economice) şi celor politici este de înţeles, atunci
influenţa unor factori poate fi doar presupusă. De exemplu, aşa-numitul "efect de
week-end" care se manifestă prin faptul că lunea, de obicei, activitatea la orice
bursă se înviorează. Cea mai problematică fiind problema demonstrării influenţei
acestor factori, problemă ce este uşor de soluţionat în cazul factorilor economici şi
politici ei, acţiunea lor având consecinţe clare asupra preţurilor bursiere..
Un alt aspect al activităţii bursiere, nemijlocit legat şi de influenţa mediului asupra
preţurilor bursiere, este cel al comportamentului participanţilor la activitatea
bursieră. În primul rând, ei sunt cei ce activează în bursă şi, respectiv, ei sunt cei
ce-i determină evoluţia. În al doilea rând, ei sunt acei prin care se transpune în
realitate influenţa diverşilor factori asupra preţurilor bursiere.
Deşi s-a mai încercat clasificarea participanţilor la activitatea bursieră, cea mai
reuşită, după părerea mea este cea dată de L. Summmers de la Havard University.
Aşadar, după comportamentul său, participanţii se împart în:
 investitori pe termen lung, de tip feed back negativ, care acţionează conform
teoriei pieţei eficiente, caracterizându-se prin faptul că cumpără când preţurile
scad şi vând când preţurile cresc;
 investitori pe termen scurt, de tip feed back pozitiv, caracteristic fiindu-le
comportamentul următor: cumpără când preţurile cresc şi vând când preţurile
scad.
Dacă pe piaţa bursieră există mişcare redusă a cursurilor, rezultă că predomină
investitorii de tip feed back negativ, ceea ce prezervează stabilitatea pieţei. Dacă,
însă, au loc creşteri sau scăderi mari de cursuri, atunci au loc procese cumulative
de creştere sau de scădere ceea ce antrenează reacţii de panică din partea
participanţilor de tip feed back pozitiv, aceste reacţii putând duce la un crah al
bursei. Astfel în urma unui comportament iraţional din punct de vedere economic
a câtorva participanţi la piaţa bursieră, exemplul lor fiind urmat de o mulţime de
alţi investitori, se poate ajunge la o situaţie de criză, chiar dacă nu existau motive
întemeiate pentru aceasta.

20
În felul următor ajungem la concluzia că un comportament de obţinere a unui
profit imediat, anume el fiind tipic investitorilor pe termen scurt care la orice
scădere a cursului încearcă să se debaraseze de activele contractate, poate duce la
urmări foarte grave pentru o economie întreagă sau chiar pentru economia
mondială.
În acest context trebuie de menţionat că crahurile bursiere ce au avut loc în istoria
bursei se pare că n-au servit drept lecţii şi n-au schimbat situaţia "miopiei bursei"
de care ne prevenea J.M.Keynes, care afirma că ea poate transforma procesul de
dezvoltare economică al unei ţări în procesul secundar al unui joc de cazino.
Această afirmaţie se adevereşte prin mai multe fapte. Goana unor investitori după
venit imediat duce la mari variaţii a cursurilor acţiunilor şi pot crea o situaţie în
care întreprinderea în încercarea de a-şi salva situaţia pe piaţa bursieră, ajunge într-
o situaţie de penurie de fonduri, în special de lichiditate sau chiar îndatorată.
Ajunsă într-o astfel de situaţie ea devine o pradă uşoară pentru invadatori
-"raiders" care cumpără companiile pentru ca apoi să le vândă pe părţi, obţinând
profit din diferenţa dintre preţul de achiziţionare şi suma preţurilor de vânzare a
întreprinderii vândute pe părţi. Chiar dacă întreprinderea nu devine victimă a unui
"raider", din cauza variaţiei cursurilor acţiunilor scade credibilitatea ei, creditorii
încep să se îngrijoreze, încep a presa asupra rambursării datoriilor ş.a.m.d., astfel
încep problemele întreprinderii, până se ajunge la falimentul ei. Există şi alte
pericole pentru întreprindere, mai puţin tragice, care după părerea unor economişti
sunt provocate de goana nebună după venit imediat.
O altă latură a activităţii bursiere este crahul bursier - prăbuşirea cursurilor
titlurilor pe piaţa bursieră.
În istoria bursei au avut loc mai multe cazuri de crahuri bursiere dintre care doar
câteva au avut urmări însemnate la scară naţională sau mondială (cel mai recent
fiind cel din toamna anului 1997). Acest pericol persistă şi în prezent, deşi, după
cum s-a adeverit în urma crizei financiare din toamna anului 1997, macanismele
financiare sunt bine puse la punct, reuşind să aplaneze situaţia în marele centre
financiare în doar câteva zile (mai puţin şi acolo unde a început, Asia de Sud-Est).
Aceste crahuri se datorează nu numai speculaţiilor ce sunt prezente pe toate pieţele
bursiere, dar şi stării de falsă euforie ce se instituie pe aceste pieţe. Acest lucru e
valabil atât pentru crahul din 24 octombrie 1929, 19 octombrie 1987, cât şi pentru
cel din 1997. În toate cazurile se crease o stare de euforie ce devine evidentă dacă
analizăm raportul dintre cursul acţiunii la bursă şi venitul adus de acţiune, acest
raport fiind de fiecare dată foarte departe de starea reală a lucrurilor (de exemplu
în august 1987 el era de 23 la 1). Toate crahurile pot fi explicate de ciclicitatea
fenomenelor economice, totuşi nu trebuie negată lipsa de gândire raţională care
fiind cuprinşi de starea de euforie contau pe o creştere continuă a indicilor bursieri.
Acelaşi lucru s-a întâmplat şi în 1997 când o mulţime de întreprinderi din Asia de
Sud-Est şi nu numai, ce-şi finanţau cheltuielile investiţionale din împrumuturi pe
termen scurt, s-au pomenit într-o stare de îndatorare extremă. Deţinătorii titlurilor
de valoare a acestor întreprinderi la primele semne de agravare a situaţiei
financiare a acestora au început să le vândă provocând o reacţie în lanţ ce a dus la

21
retragerea unui mare număr de investitori, respectiv de fonduri, şi ce s-a soldat cu
o criză financiară mondială.
Această criză, totodată, a demonstrat clar profunzimea relaţiilor existente între
centrele financiare prin faptul că criza financiară ce s-a dezlănţuit în Asia a avut
urmări nefaste în toate colţurile lumii: a dus l a o scădere record a indicelui Dow
Jones (cu peste 550 puncte) şi, deşi, nivelul indicelui a revenit la valoare normală
peste câteva zile urmările s-au făcut simţite încă mult timp după criză.
Aşadar suntem prinşi într-o dilemă: de a dezvolta piaţa bursieră, cu implementarea
a tot mai multe instrumente şi tehnici noi care implică tot mai multe operaţii
speculative şi au ca scop atragerea a tot mai multor fonduri în sfera financiară în
detrimentul sferei productive şi comerciale, respectiv crescând posibilitatea unor
crize financiare, dar tot odată de a dezvolta o piaţă bursieră ce să asigure circulaţia
titlurilor de valoare, extinderea întreprinderilor prin emiterea şi plasarea pe această
piaţă a acţiunilor şi obligaţiunilor, şi nu în ultimul rând dezvoltarea economică.
Părerea mea este că trebuie să se elaboreze mecanisme mai eficiente ce ar preveni
apariţia unor astfel de situaţii din cauza cărora cel mai mult suferă micii deţinători
de titluri de valoare şi nu cei ce fie operează cu fonduri străine, fie suferă pierderi
neînsemnate cu averea lor totală.
Nu poate fi neglijat şi aspectul informatizării bursei, proces ce a crescut
rentabilitatea şi eficacitatea bursei, dar care odată cu conectarea burselor între ele
şi la alte reţele publice devin ţinte ale "viruşilor" şi în special a spionajului. Pentru
a ne da seama de graviditatea problemei e de ajuns să ne închipuim ce s-ar
întâmpla dacă la un moment toate echipamentele electronice ale NYSE ar rămâne
blocate pe vre-o câteva ore sau s-ar defecta complet. O problemă şi mai actuală
este cea a "clonului 2000", fiind necunoscute consecinţele trecerii computerelor în
mileniul 2.
Cât despre Bursa de Valori a Moldovei, cred că e prea devreme să vorbim despre
eficienţă în funcţionarea ei. Activând din 1995, ceea ce s-a reuşit este prea puţin
însemnat pentru a putea afirma că Bursa de Valori a Moldovei funcţionează cu o
oarecare eficienţă şi dă anumite rezultate. Dacă ar fi să analizăm activitatea
bursieră desfăşurată în toţi aceşti ani se creează impresia că majoritatea agenţilor
bursieri sunt interesaţi în deţinerea titlului de participant la piaţa hârtiilor de
valoare, nu şi în activitatea pe această piaţă. Aici are o influenţă importantă şi lipsa
de interes şi de cunoştinţe, în primul rând, a deţinătorilor hârtiilor de valoare, în
special a celor din populaţia de rând. În urma privatizării marea majoritate a
populaţiei a devenit deţinătoare de acţiuni a întreprinderilor naţionale. Pentru a le
face să aducă venit şi s-a creat bursa de valori, însă se pare că populaţia Moldovei
este indiferentă la această oportunitate de a se "îmbogăţi", iar autorităţile publice
nu se grăbesc deloc să incite pe aceştia din urmă să o facă. În această direcţie este
prea evident indiferentă poziţia atât a autorităţilor cât şi a agenţilor bursieri faţă de
situaţia când populaţia, din lipsă de informaţie şi cunoştinţe respective, se
debarasează de acţiuni pentru un preţ simbolic. La bursa de valori au fost
înregistrate şi cazuri când s-au întreprins acţiuni de preluare a controlului asupra
întreprinderilor, atât agenţii bursieri cât şi autorităţile respective fiind doar nişte

22
observatori indiferenţi ai acestor acţiuni. În plus o mulţime de tranzacţii sunt
încheiate în afara bursei, la preţuri departe de realitate.Oricum există şi fenomene
pozitive care să sperăm că se vor înmulţi şi vor duce la dezvoltarea Bursei de
Valori a Moldovei în viitorul cel mai apropiat.

23
Concluzii
Toată istoria dezvoltării bursei constă dintr-o continuă perfecţionare a metodelor
de tranzacţionare, tehnicilor şi instrumentelor, creştere a prestigiului, importanţei
şi influenţelor în economie şi desigur a rolului lor în dezvoltarea de mai departe a
întregii economii mondiale. Apărută de acum câteva secole, ele au evoluat de la
nişte piese şi târguri de o importanţă locală sau regională, la nişte pieţe de
importanţă naţională, continentală şi chiar mondială. Formele lor au evoluat pentru
a se ajunge la: corporaţii nonprofit, societăţi pe acţiuni ş.a.La fel au evoluat şi tot
ce-i legat de membrii bursei: statutul, rolul, funcţia, drepturile şi alte aspecte ale
activităţilor
N-a fost ocolită de schimbări nici structura organizatore a burselor. Ea a avut o
istorie complicată, cu variaţii diferite de la o ţară la alta, pentru ca acuma să se
ajungă la forma actuală, comună pentru toate bursele: cu trei nivele de conducere,
două organe superioare, un organ de conducere permanentă şi cu comisii şi
comitete specializate (numărul cărora variază de la o bursă la alta) ce constituie
managementul de jos.Participanţii nemijlociţi la activitatea bursieră au trecut şi ei
prin unele schimbări. De la acea libertate, în privinţa numărului şi calificării
participanţilor, caracteristică pentru primele burse s-a ajuns la un număr restrâns
de agenţi bursieri ce por încheia tranzacţii la bursă (pentru o mare parte a
burselor), dat mai important este că s-a ajuns la un set de condiţii obligatorii
privind profesionalismul şi solvabilitatea participanţilor la activitatea bursieră.
Aceste condiţii de admisibilitate sunt un garant a bunei executări a ordinelor
clienţilor, precum şi a bunei funcţionări a bursei, în general. Situaţia actuală a
mecanismului tranzacţiilor bursiere nu este nici ea finală şi cunoaşte o perpetuă
modificare şi perfecţionare. Odată cu apariţia noilor tehnici şi instrumente
bursiere, mecanismul tranzacţiilor tinde să se complice, autorităţile bursiere
tinzând, din contra, să-l simplifice pentru a preveni maşinaţiile. Astfel are loc o
perfecţionare continuă a acestui mecanism care la momentul dat reuşeşte să pună
în mişcare fluxuri enorme de capitaluri. Oricum cele patru etape ale unei tranzacţii
bursiere: iniţiere, perfectare, formarea preţului şi lichidarea tranzacţiei; rămân
aceleaşi, se schimbă doar modalitatea de efectuare a lor.Un impact important î-l
are şi informatizarea bursei care a schimbat esenţial modul de încheiere a unei
tranzacţii, introducând unele elemente ce au crescut eficienţa lucrului atât agenţilor
bursieri cât şi funcţionare bursei.
În ceea ce priveşte eficienţa funcţionării bursei a-ş putea menţiona că, deşi,
existenţa ei duce la un aflux de capital ori din sfera productivă şi comercială în
favoarea celei financiare, ea totuşi rămâne a fi un pilon foarte important a
economiei oricărei ţări, fără de care ar fi practic imposibilă dezvoltarea de mai
departe a oricărei economii moderne. Cât de perfecţionat n-ar fi în momentul dat
mecanismul tranzacţiilor bursiere, structura organizatorică a bursei şi cadrul legal
aferent, precum şi alte elemente legate de activitatea bursieră, există totuşi încă
multe "nişe" între cei ce încearcă să obţină profituri fabuloase prin metode mai
mult sau mai puţin legale.

24
De asemenea ar trebui ca şi investitorii să aibă un comportament mult mai raţional
pentru ca să nu între în panică la orice zvon sau informaţie imprecisă. Una din
căile de cultivare a unui astfel de comportament ar fi o informare mult mai precisă
şi mai completă a tuturor investitorilor.Nu poate fi uitată nici problema
interdependenţei burselor între ele, precum şi a celei dintre bursă şi alte instituţii,
agenţi economici implicaţi în activitatea bursieră. Falimentul a peste 100 de bănci
în urma crizei financiare din toamna anului 1997 ne demonstrează foarte clar
această interdependenţă. Aşadar se impune revizuirea mecanismului economic ce
n-a putut preveni aceste urmări tragice.
În final aş dori să spun câteva cuvinte despre Bursa de Valori a Moldovei. Deşi
funcţionează din 1995 ea nu ne prea bucură cu rezultate pozitive. Să sperăm,
totuşi, că în viitorul cel mai apropiat ea va începe să funcţioneze eficient şi să
îndeplinească funcţiile sale la fel cum o fac bursele din toată lumea. deşi nu cred
într-o dezvoltare a Bursei de Valori a Moldovei până la nivelul unei burse de
importanţă internaţională, sper ca ea să devină pentru întreprinderile şi populaţia
autohtonă o instituţie cu aceleaşi funcţii ca şi oricare bursă dintr-o ţară dezvoltată.
Ne rămîne să sperăm că Bursa de Valori a Moldovei, dintr-o instituţie ce serveşte
drept loc de încheiere a tranzacţiilor între diferite grupări financiar-mafiote, se va
transforma într-o instituţie cu ajutorul căreia populaţia de rând va putea valorifica
acţiunile şi obligaţiunile deţinute de ea.

25
Bibliografie
1. Constantin Floricel. ‘Relatii valutar – financiare internationale’.Bucuresti 1995
2. Ioan Popa. ‘Bursa’ vol. I, vol.IIBucuresti 1994
3. Igor Dodon ‘Bursa de valori din Moldova – principala piata secundara
aMoldovei’. Referat .Chisinau 1997
4. Gheorghe Ciobanu ‘Tranzactii la bursele de marfuri si valori’. Bucuresti 1997
5. Prescariu Maria. Tranzactii la bursele de marfuri si valori’. Bacau 1996
6. Luca Baucer. ‘Burse de valori. Notiuni juridice. Operatiuni de bursa’ Chisinau
1998
7. Ghilic – Nicu Bogdan. ‘Bursa de valori’.Bucuresti1997
8. Anghelache Gabriela. ‘Piete de capital si burse de valori’ Bucuresti1992

26
RECENZII

27