Ministerul Educaţiei Tineretului şi Sport al RM

Academia de Studi Economice din Moldova, or. Chişinău

Catedra „Finanțe și Bănci ”

Tema: Factorii determinanți ai cursului bursier pe piața de capital.

Elaborat de studenta anului III

Învăţămînt cu frecvenţa redusa
gr.FB272
Andronachi Diana
Conducător licenţiat în
economie
Ciobanu Ghenadie

Chişinău 2010

1
CUPRINS

Introducere
…………………………………………………………………………...3 – 5
Capitolul I ROLUL BURSEI DE VALORI PE PIATA DE CAPITAL..6 – 14

1.1 Rolul pieţei de capital în finanţarea şi dezvoltarea economiei

1.2 Bursa de valori - principala piaţă financiară secundară

1.3 Influenţa statului pe piaţa de capital

1.4 Globalizarea pieţelor internaţionale de capital.

Capitolul II FACTORII BURSIERI PE PIAȚA DE CAPITAL ȘI

MODALITĂȚI DE ATENUARE A ACESTORA………………………15 – 27

2.1 Condițiile de ieșirea societăților la bursa și Cotarea lor la bursa

2.2 Metode si factorii formarii preturilor
2.3 Factorii determinanti ai cursului hirtiilor de valoare

Capitolul III METODELE ANALIZEI FINANCIARE ÎN SCOPUL LUĂRII

DECIZIILOR INVESTIȚIONALE…………………………………….28 – 44

3.1 Modelarea prețurilor hîrtiilor de valoare. Folosirea indicilor, metodelor și a

analizei financiare
3.2 Indicii bursieri ai bursei de valori

3.3. Sistemul și indicii corespondenți la Bursele de valori. Bursa de Valori din

Luxemburg și indicele LuxX.

Concluzii şi propuneri
Bibliografie

2
Introducere
Capitalul este fructul muncii, şi nu ar fi putut
exista dacă munca nu ar fi existat mai întîi.
Capitalul conferă drepturi, care sunt la fel de
demne de protecţie ca oricare alte drepturi.
Abraham Lincoln

"O piaţă de capital eficientă este acea piaţă care procesează eficient
infomaţii. Preţurile acţiunilor la orice moment sunt bazate pe o corectă evaluare
a tuturor informaţiilor disponibile la acel moment. Într-o piaţă eficientă de
capital, preţurile oglindesc pe deplin informaţia disponibilă numai cu ajutorul
Indicatorilor bursieri, care la rîndul lor cuprind companiile listate la Bursa".
(FAMA, 1965)

O piaţă financiară în general se spune că este eficientă dacă preţurile de pe

acea piaţă reflectă în totalitate întreaga informaţie disponibilă şi care este
relevantă pentru evaluarea titlurilor cotate. Aceasta înseamnă că întreaga
informaţie referitoare la emitentul titlurilor trebuie să fie disponibilă pe piaţă
astfel încît investitorii să poată avea acces la ea. Informaţia se referă în principal
la următoarele elemente: veniturile, dividendele, creditele, istorice, prezente şi
estimările viitoare ale acestora, ratele estimate de creştere, nivelul de risc al
emitentului. De asemenea sunt importante, cu relevanţă în tendinţele generale
de evoluţie a preţului titlurilor, informaţiile cu referire la situaţia economică a
ramurii industriale în care activează firma, abilitatea managementului şi chiar
starea de sănătate a celui care controlează activitatea companiei. Piaţa de
capital, se spune că este eficientă dacă există informaţie disponibilă pe piaţă.
Aceasta înseamnă că informaţia cu referire la titlurile financiare de pe acea piaţă
să fie accesibilă participanţilor la piaţă la un cost relativ scăzut, cu ajutorul

3
Indicatorilor Bursieri prezentați pe piașa respectivă. În plus, preţul titlurilor
negociabile trebuie să includă întreaga informaţie relevantă ce poate fi obţinută.
În presenta lucrare vom analiza factorii ce determina cursul bursier pe piețele
bursiere al țărilor dezvoltate.
Formarea pretului este un proces de estimare a costului în condiții reale ai
pieței și în conduita condițiilor economice, a normelor si regulamentelor, dar și
a practicii realizate in domeniu.
In formarea prețurilor pe piața de capital participă emitenți și investitori,
vînzători și cumpărători, intermediari și specialiști, și fiecare din aceștia au
interesele sale și punctele de reper. Așadar, pentru emientul, prețul valorii
mobiliare – este valoarea cantitativă a cheltuielilor, pe care le are cu scopul
obținerii veniturilor. Pentru investitor – este expresia monetară a valorii
mobiliare procurate.
Vom analiza toate căile de atingere intereselor a tuturor părților participanți
ai pieței de capital.
Investitorii resimt nevoia de a analiza o serie de indici şi indicatori
pentru a aniliza starea pieței, și au nevoie de accesul la informaţia concentrată,
concisă, care să ofere o imagine cît mai clară asupra modului în care va evolua
piaţa.
Indicii reprezintă o categorie distinctă a indicatorilor statistici, care reflectă
cu multă expresivitate şi în mod analitic schimbările care au loc pe piață, rolul şi
influenţa diverşilor factori în variaţia fenomenelor cercetate.
În domeniul financiar, un indice reprezintă un barometru global al unei
activităţi, al performanţei financiare sau al unei evoluţii, în general.
Dar la rîndul său, studiul factorilor care influenţează procesul de stabilire a
preţurilor şi ratei valorilor mobiliare, în opinia mea, ar trebui să fie efectuat în
primul rînd cu analiza şi evaluarea proceselor economice în cadrul întreprinderii
şi, în al doilea rînd, analiza şi evaluarea factorilor de mediu, compania, ținînd
cont și de politica socio – economică a țării.

4
 Deci, voi prezenta în teza dată, factorii și sistemul de analiză a companiei
cotate la Bursa, și după voi prezenta informația referitor la caracteristica
concretă a companiei prin Indicii bursieri (așa cum sunt NYSE, FTSE, LuxX
etc.).
Voi lua ca indicele analizat LuxX (Bursa de Valori din Luxemburg) cu
companiile listate și istoricul dezvoltării pieței.

5
 Capitolul I ROLUL BURSEI DE VALORI PE PIATA DE CAPITAL

1.1 Rolul pieţei de capital în finanţarea şi dezvoltarea economiei

Economia naţională, indiferent de nivelul de dezvoltare, se caracterizează

prin existenţa şi funcţionarea unor pieţe specializate, unde se întîlnesc cererea şi
oferta de active financiare, necesare creării de resurse pentru dezvoltarea
producţiei de bunuri şi servicii.
Piaţa de capital furnizează statului cash monetar şi oferă posibilitatea
corporaţiilor şi persoanelor aparte să obţină profit din plasamentul mijloacelor
băneşti temporar libere.
Deci, resursele financiare existente într-o economie, se transferă între cei
care le deţin, către acei agenţi economici, care le folosesc, fie pentru iniţierea
unei activităţi, fie pentru întreţinerea şi dezvoltarea unei afaceri existente.
Astfel apare o relaţie între utilizatorii de fonduri şi investitorii iniţiali, prin
distribuirea profitului obţinut în urma folosirii resurselor financiare. Dar
obţinerea profitului poate fi riscant, în cazul unei utilizări neprofitabile a
fondurilor financiare. Astfel, cei doi devin prin propria voinţă două părţi ale
unui circuit financiar, a cărui finalizare poate fi profitul sau eşecul. Tranzacţiile
între aceşti participanţi şi fluxul financiar se realizează prin intermediul pieţelor
financiare.
În structura contemporană a pieţei financiare, un rol deosebit îl joacă Piaţa
Valorilor Mobiliare, ce se caracterizează printr-o marfă specifică – Valorile
Mobiliare.
Valorile Mobiliare emise în vederea atragerii de capital sunt negociabile,
adică se vînd şi se cumpără de către participanţii la Piaţa Valorilor Mobiliare,
asigurîndu-se un flux permanent între investitori şi utilizatori. Valorile
Mobiliare oferă deţinătorilor dreptul de proprietate, sunt un izvor de profit.

6
 Piaţa de capital se caracterizează prin tranzacţii pe termen mediu şi lung, cu
titluri mobiliare specifice: acţiuni, obligaţiuni, bonuri de tezaur ş. a. Clasificarea
Pieţelor Valorilor Mobiliare este asemănătoare cu clasificarea însuşi a valorilor
mobiliare. În dependenţă de plasarea geografică, valorile mobiliare pot fi
internaţionale, regionale, naţionale. În dependenţă de tipul valorilor mobiliare se
deosebesc pieţele anumitor instrumente financiare (acţiuni, obligaţiuni şi altele),
pieţele valorilor mobiliare de stat şi corporative, pieţele valorilor mobiliare
primare şi derivate, precum şi alte clasificări.
Se deosebesc pieţe financiare primare şi secundare. Piaţa primară este piaţa
primelor emisiuni. Pe această piaţă majoritatea operaţiunilor sunt extrabursiere.
Piaţa primară este strîns legată de piaţa secundară, unde circulă valori mobiliare
plasate.
Pe piaţa secundară tranzacţiile trebuie să fie cît mai posibil uşoare şi rapide,
astfel încît participanţii să obţină maximul efect în minimum timp.
Existenţa unui loc bine determinat şi centralizat, în care cererea şi oferta să
se întîlnească permanent, pentru ca finalul să reflecte echilibrul real, evitîndu-se
speculaţiile sau influenţele. Dezvoltarea economiei se caracterizează prin
activitatea diferitor pieţe printre care un rol important îl joacă piaţa de capital.
Aici principalul rol îl joacă Bursa de Valori, care este un sprijin principal pe
piaţa de capital, deoarece datorită ei, fără intervenirea statului, se poate de
colectat capitalul şi de-l îndreptat în investiţii, ce promit cel mai bun profit.
O piaţă de capital dezvoltată oferă posibilitatea întreprinzătorilor şi statului
mai uşor să obţină mijloacele intr-un termen anumit.

1.2 Bursa de valori – principala piaţă financiară secundară

Bursele de Valori sunt pieţe special organizate, în cadrul cărora se pot

încheia tranzacţii cu valori mobiliare: acţiuni, obligaţiuni, certificate de tezaur.

7
Bursa apare ca o asociaţie organizată a comercianţilor, industriaşilor,
agricultorilor, agenţilor de asigurări pentru negocierea de valori pe piaţa
capitalului.
Rolul burselor creşte deoarece:
1. la bursă cererea şi oferta se întîlneşte pe baza legilor liberei

concurenţe;
2. tranzacţiile în cadrul bursei se încheie în baza unor reguli bine

cunoscute, ceea ce confirmă încrederea între vînzători şi cumpărători;

3. nivelul preţurilor şi cursurilor pentru valorile mobiliare tranzacţionate
în afara burselor pot fi influenţate de cotaţiile bursiere;
4. bursa este sursa de informaţie economică, financiară, politică;
5. are loc redistribuirea fondurilor de capitaluri spre domeniile de
activitate cu o eficienţă mai mare.
Prima bursă fondată pentru obligaţiuni a apărut în Londra în 1773. Apoi au
apărut bursele americane, germane, franceze. În prezent cele mai mari burse
după nivelul capitalizării sunt bursele din Tokyo, New-York, Londra, Paris.
Bursa de valori reprezintă locul, unde vînzătorul şi cumpărătorul se întîlnesc
reciproc, unde preţurile se stabilesc conform cererii si ofertei, iar singur
procesul se reglementează de anumite norme, adică putem spune, că această
piaţă are o formă organizată. În calitate de marfă apar valori mobiliare, iar
preţurile lor sunt reprezentate de cotările acestor valori mobiliare la bursă.
Ce este comun între bursă şi piaţă, şi între bursă şi o licitaţie?
Comun pentru o bursă şi în general o piaţă – este stabilirea preţurilor în baza
cererii şi ofertei. Însă în comparaţie cu piaţa, la bursa se pot vinde nu toate
mărfurile, dar numai acele, care sunt admise şi metodele de vînzare-cumpărare
la bursă sunt cu mult mai numeroase, decît la piaţă, dar şi mai reglementate.
În ceea ce priveşte licitaţia, forma de stabilire a preţului prin strigare se
aseamănă cu cel de la bursă. În secolul electronicii aşa metodă pare a fi numai
ca una tradiţională, însă reprezentanţii bursei consideră că această metodă are şi

8
funcţii utile: formează o atmosferă de piaţă, formează o formă publică a
tranzacţiilor.
Deci bursa la baza sa are atît caracteristici specifice, cît şi caracteristici din
practica predecesorilor săi (pieţe, licitaţii, iarmaroace).
Semnificaţia burselor de valori pentru economia de piaţă depăşeşte hotarele
pieţei de valori organizate. Bursele de valori au efectuat o revoluţie şi în
problema lichidităţii capitalului. ”Minunea” constă în faptul, că pentru investitor
practic a dispărut diferenţa între alocările mijloacelor băneşti pe termen lung şi
scurt. În scopul dezvoltării relaţiilor bursiere s-au stabilit posibilităţi cînd pentru
fiecare acţionar investiţiile au un caracter într-atît de lichid, ca şi banii cash,
deoarece pot fi în orice moment vîndute la burse.
Dacă în condiţiile economiei de piaţă să luăm în considerație bursele, atunci
resursele întreprinderilor vor fi reduse la cele proprii, ceea ce va duce la
micşorarea profiturilor. Băncile pot completa capitaluri prin credite, însă
capitalul propriu nu vor putea să-i ofere. Dar prin emisia valorilor mobiliare ce
se cotează la bursă investiţiile profitabile pot fi realizate. Astfel rolul burselor în
economie este considerabil şi practica mondială confirmă acest fapt.

1.3 Influenţa statului pe piaţa de capital

Activitatea pieţei capitalurilor de împrumut este influenţată de factori pe

termen lung şi scurt. Tendinţele principale ale pieţei se stabilesc în funcţie de
volumul de producere, oscilaţiile ciclice, internaţionalizarea relaţiilor, integrarea
şi nivelul de influenţă a statului în economie. Într-o măsură mai mică implică
influenţa, inflaţia, conjunctura, mişcarea rezervelor valutare, monopolurile etc.
Piaţa de capital, permanent se află în dinamică, însă schimbarea bruscă nu-i
este caracteristică.

9
 Statul ocupă un loc important şi influent pe piaţa mondială a capitalurilor,
apărînd ca creditor, debitor, garant şi reglator.
Oferind subsidii şi ajutor ţărilor în curs de dezvoltare, statul apare pe piaţa
mondială de capitaluri în calitate de:
1. creditor;

2. asigurător, pentru o oarecare remunerare, a riscului neachitării sau

nerambursării mijloacelor împrumutate;
3. garant, statul acoperă un oarecare procent de pierderi la operaţiunile
firmelor private străine şi garantează băncile-creditoare;
4. statul, prin organele centrale şi locale de putere, Trezoreria, Banca

Centrală şi alte instituţii, reglementează structura instituţională a

pieţei de capital, formele de operaţiuni, rata dobînzii, cursurile unor
valori mobiliare, transformă depunerile, reglează accesul debitorilor
la sursele de capital pentru efectuarea programelor investiţionale de
stat.
Prin mijloace bugetare statul reglează sursele externe de formare a
capitalurilor. Însă influenţa statului poate modifica structura şi mecanismul
financiar al pieţei de capital. Mecanismul reglementării de stat diferă de la stat
la stat, însă există procese comune pentru majoritatea ţărilor. O inovaţie este
prognozarea depunerilor de capital naţionale şi internaţionale (în cadrul Uniunii
Europene) – ceea ce înseamnă perspective comune în diferite sfere, inclusiv şi
în domeniul politicii financiare. Principala direcţie a reglementării de stat este
creşterii ritmului dezvoltării economice.
Însă la fondarea Burselor (mai ales în ţările cu economie în tranziţie) este
necesar ca activitatea lor să se bazeze pe instrumente de piaţă şi să nu se
transforme în instrumente de administrare publică a investiţiilor.
Bursele de valori nu trebuie să devină un instrument de finanţare a
deficitului bugetar de stat. Ele trebuie să presteze servicii financiare şi să
contribuie la dezvoltarea pieţei de capital.

10
 Principiile de reglementare a pieţei de capital în orice stat depind de
condiţiile politice şi economice existente. Însă în acelaşi timp aceste principii
trebuie să reflecte şi practica istorică de funcţionare a pieţei de capital
internaţional, a cărei principii fundamentale de activitate sunt:
1. diferenţa metodelor de reglementare a relaţiilor emitent-investitor şi
emitent-participant profesionist pe Piaţa Valorilor Mobiliare;
2. utilizarea largă a procedurilor de divulgare a informaţiei despre
participanţii pe piaţă, ce contribuie la primirea hotărîrilor corecte;
3. stabilirea concurenţei ca un mijloc sigur de îmbunătăţire a calităţii
serviciilor şi micşorării preţurilor lor, care se efectuează prin faptul că
nu se adoptă acte normative ce oferă preferinţe unor participanţi
aparte ai pieţei;
4. împărţirea optimală a funcţiilor de reglementare între organele de stat
ţi alte organe.

1.4 Globalizarea pieţelor internaţionale de capital

Sensul economic şi rolul pieţei internaţionale de capital constă în

redistribuirea resurselor în volumul global.
Practic în toate ţările industrial dezvoltate pieţele de capital au ramificări
internaţionale. Nerezidenţii au dreptul de a procura valori mobiliare pe pieţele
naţionale, iar unele valori mobiliare emise în ţara dată, pot fi obiectul
emisiunilor paralele şi în centre financiare străine sau obiectul cotărilor pe
pieţele secundare internaţionale.
Tehnologiile electronice noi într-o mare măsură sporesc posibilităţile
prezente a pieţelor de capital, oferind participanţilor pieţei o informaţie
momentană, veridică despre starea pieţelor de capital în orice ţară şi face

11
posibilă prelucrarea datelor rapid, în corespundere cu tendinţele noi de
liberalizare a economiei.
Astfel, apare tendinţa internaţionalizării pieţelor statelor industrial
dezvoltate, la care se asociază tot mai multe alte state. În ultimii zece ani
dezvoltarea economiei mondiale a dus la apariţia noilor factori, la care se referă,
în primul rînd, revoluţia tehnologică, care se caracterizează prin folosirea largă
a calculatorului şi noilor mijloace de comunicaţii.
Piaţa internaţională a valorilor mobiliare, mai ales piaţa acţiunilor şi
obligaţiilor, devin globale. La bursele din străinătate zilnic se cotează milioane
de valori mobiliare ale companiilor americane.
La sfârşitul anilor ’90 ai sec. XX N.Y.S.E., Bursa din Chicago,
N.A.S.D.A.Q. şi alte burse, operau 24 ore pe zi. În prezent unii investitori
străini pot cumpăra sau vinde orice acţiuni accesibile, ziua sau noaptea, în
dependenţă de faptul, unde ea se cotează la moment – Tokyo, Londra, New-
York sau în altă parte.
Se poate să ne aşteptăm, că pieţele ce domină astăzi se vor integra pînă într-
atît, că vor pierde esenţa sa naţională. Avem exemplul cînd preţurile la “General
Motors” în Londra şi Tokyo într-o măsură mare se vor aprecia prin
comercializarea în New-York. Experţii presupun, că în timpul apropiat preţurile
la “Hitachi” în Londra şi New-York vor prelungi să se aprecieze faţă de cererea
şi oferta din Tokyo.
Cînd se vorbeşte despre anumite pieţe de capital, se subînţeleg pieţele ţărilor
industrial dezvoltate, însă sunt multe alte centre internaţionale de pieţe de
capital. Majoritatea investitorilor sunt cunoscuţi prin bursele Canadei (din
Toronto şi Montreal unde valorile mobiliare se cotează zilnic), unele burse
cunoscute din Mexic, Australia, Israel. În ultimii ani a crescut interesul faţă de
pieţele de capital a ţărilor din Europa Centrală şi de Est. Unii experţi europeni
cred că piaţa de capital a Rusiei va evolua în ascendenţă în următorii 10 ani.

12
 În perioada’80 pînă la sfârşitul anilor ’90 ai sec. XX pe piaţa mondială de
capital au avut loc unele schimbări structurale, majoritatea ţărilor dezvoltate şi
ţărilor în curs de dezvoltare şi-au reformat Piaţa Valorilor Mobiliare. După anii
1987-1988 au crescut investiţiile din America de Nord, Japonia şi Europa, iar
volumul mondial de capital a crescut de la 48 miliarde dolari în 1981 până la
235 miliarde dolari în 2000.
Încă 10 ani în urmă mai mult de 2/3 din resursele pieţei internaţionale de
capital se plasau în ţările în curs de dezvoltare şi anume în America Latină, Asia
de Sud-Est şi ţările producătoare de petrol.
În prezent debitorii principali de mijloace pe pieţele internaţionale de capital
sunt băncile şi companiile financiare a ţărilor Organizaţiei de Colaborare şi
Dezvoltare Economică, iar cei ce furnizează capitalurile sunt – guvernele,
puterea locală şi organizaţiile internaţionale financiare. Internaţionalizarea
relaţiilor economice, lărgirea necesităţilor în alocări de mijloace în know-how
duc la dezvoltarea Pieţei Valorilor Mobiliare.
Cu susţinerea băncilor a fost fondată Asociaţia Internaţională a Cluburilor
Investiţionale. Comitetul de experţi a clubului, periodic efectuează analiza
comparativă a pieţelor de capital, şi a constatat că fiecare piaţă de capital – este
un organism specific, fondarea şi funcţionarea lui într-o mare măsură depinzînd
de dreptul de stat şi privat, tradiţii, istoria financiară a ţării. Dar necătînd la
diferenţa naţională a pieţelor, ele au şi caracteristici comune:
1. nivel înalt de monopolizare;
2. creşterea rolului statului ca debitor, creditor şi garant;
3. creşterea rolului investitorilor instituţionali;
4. tendinţa spre unificare şi internaţionalizare.
În acest scop ţările efectuează reforme bancare, a sistemelor economice şi
creditare, a burselor de valori.
În prezent investitorii îşi pot vinde valorile mobiliare pe o piaţă globală în
proces de evoluţie. Tehnologiile informaţionale lărgesc posibilităţile

13
investitorilor în evaluarea riscurilor financiare. Prin noile metode de asigurare a
riscurilor, investitorii pot efectiv să supravegheze riscurile, legate de anumite
tranzacţii. Totodată are loc aprofundarea integrării regionale în Europa,
America de Nord, în ţările Oceanului Pacific. A apărut tendinţa de formarea
serviciilor unice a pieţei de capital, care s-au transformat într-un izvor important
de mobilizare a resurselor investiţionale. Internaţionalizarea economiei a obţinut
un conţinut calitativ nou şi a atins astfel de volum, încît se poate vorbi despre o
economie global-integrată.

14
 Capitolul II FACTORII BURSIERI PE PIATA DE CAPITAL SI
MODALITATI DE ATENUARE A ACESTORA

3.1 Condițiile de ieșirea societăților la bursa și Cotarea lor la bursa

Societăţile comerciale pe acţiuni au la dispoziţie două surse de finanţare din

exterior al activităţii lor: bancile comerciale ( investiții directe ) şi piaţa de
capital ( investiții indirecte ). În ceea ce priveşte participarea lor pe piaţa de
capital, aceasta are ca prima etapa transformarea societăţii comerciale pe acţiuni
din “societate închisă” în “societate deschisă”, prin realizarea unei oferte publice
de vînzare de valori mobiliare (acţiuni, obligaţiuni) autorizate de Comisia
Naţională de Valori Mobiliare, în conformitate cu legislația în
vigoare. Obiectivul cel mai important al unei astfel de oferte
publice este atragerea, pe piaţa de capital, de resurse financiare de la investitorii
interesaţi în achiziţionarea de valori mobiliare.
Pentru a beneficia în totalitate de avantajele participării sale pe piaţa
de capital, este necesar ca societatea comercială angajată în procesul emisiunii
de valori mobiliare să menţioneze în Prospectul de oferta publică faptul că are
intenţia de a face demersurile necesare pentru înscrierea sa la cota Bursei de
Valori, urmînd a trece la realizarea acestui lucru după încheierea ofertei publice.
Acesta deoarece investitorii doresc să li se ofere posibilitatea ca în orice
moment să-şi poată vinde valorile mobiliare achiziţionate, realizînd eventual un
profit, cu un cost cît mai mic şi intr-un timp cît mai scurt. Ei sunt deci foarte
interesaţi ca valorile mobiliare să posede un grad mare de lichiditate. Acest
lucru se poate realiza tocmai prin înscrierea acestor valori mobiliare la cota
Bursei de Valori, unde ele pot fi tranzacţionate în condiţiile cele mai bune de
lichiditate. Investitorii îşi vor focaliza astfel cu prioritate atenţia asupra
societăţilor comerciale “deschise” înscrise la cota bursei, acordînd mult mai
puţin interes societăţilor necotate pe aceasta piaţă.

15
 Înscrierea la cota bursei aduce cu sine surse noi de finanţare, materializate
printr-o gamă variata de instrumente specifice pieţei de capital. În aceasta
categorie se includ emisiunile de obligaţiuni convertibile sau de acţiuni avînd
ataşate “warrant”. Aceste instrumente acorda un drept de cumpărare ulterioară
de acţiuni al emitentului, la un preţ prestabilit, formul foarte atractivă pentru
investitori.
Toate societăţile comerciale care au valori mobiliare înscrise la cota bursei
beneficiază de publicitate gratuită, prin apariţia denumirii fiecărei societăţi
comerciale în paginile principalelor ziare şi în programele posturilor de
televiziune din țară, care preiau cu regularitate informaţii referitoare la fiecare
şedinţă de tranzacţionare, precum şi prin difuzarea, prin comunicatele de presa
ale Bursei, a unor diverse informaţii referitoare la acestea. Acest gen de
publicitate se realizează şi pe plan extern, în reţelele agenţiilor internaţionale de
presa Reuters şi Dow Jones Telerate, care preiau informaţii emise de burse,
precum şi în internet, unde bursele sunt prezente cu programele informative
proprii.
Statistica internaţională arată că înscrierea la cota unei burse de valori a
acţiunilor unei societăţi comerciale “deschise” măreşte reputaţia acesteia, avînd
loc o creştere a preţului acţiunilor sale cu o medie de aproximativ 20%. Acest
fapt poate duce de asemenea la creşterea segmentului de piaţă comercială pe
care acţionează aceste societăţi, ceea ce constituie un avantaj concurenţial
important.
Valoarea de piaţa a acţiunilor arată de fapt modul în care este percepută de
public activitatea emitentului. Creditorii potenţiali ai emitentului au
posibilitatea să compare valoarea contabilă a acţiunilor cu valoarea lor de piaţă.
Atunci cînd emitentul îşi desfăşoară activitatea în condiţii bune, valoarea de
piaţă a acţiunilor sale este mai mare decît valoarea lor contabilă. Față de
societăţile comerciale “închise”, la care valoarea reală a acţiunilor este greu de
cuantificat, societăţile comerciale care au acţiunile înscrise la cota bursei pot

16
apela mult mai uşor la credite, deoarece creditorilor le este mai la îndemînă
valoarea bursieră a acţiunilor deja existente, decît aproximarea teoretică pe care
trebuie să o efectueze în cazul emitenţilor necotaţi.
Valorile mobiliare înscrise la cota unei burse de valori sunt mai repede
acceptate drept garanţie pentru creditele acordate decît cele neînscrise la cota
bursei. Creditorii pot calcula mult mai realist suma pe care o pot împrumuta,
marja de risc fiind mai mică. În caz de imposibilitate de rambursare a creditelor,
creditorii pot vinde cu mai mare uşurinţă valorile mobiliare înscrise la cotă.
Existenţa unei valori recunoscute de piaţa pentru o societate comercială are
o mare importanţă în operaţiunea de fuziuni, preluări sau orice fel de relaţie
partenerială de tip “joint-venture”. Analizele generate de aceste operaţiuni vor
folosi valoarea deja existentă şi reală prezentată de piaţa bursieră,
care este preferată valorii contabile. În acelaşi timp cota de bursă a acţiunilor
facilitează stabilirea parităţii de schimb între acţiunile iniţiale şi cele rezultate în
urma programului de fuziune a patrimoniului societăţilor.
Emitenţii înscrişi la cota bursei au ca modalitate de lichidare a creditelor
către diverşi creditori ( furnizori, bănci, etc.) acoperirea sumei datoriilor cu
echivalentul în acţiuni, a căror valoare de piaţă le conferă lichiditatea necesară,
aceasta desigur în cazul în care creditorii emitentului sunt de acord cu aceasta
variantă.
Conform Legiilor privind Societățile Comeriale pe Acțiuni, societăţile sunt
obligate să ţină prin grija Consiliului de Administraţie, Registrul de acţiuni,
Registrul acţionarilor şi Registrul obligaţiunilor. Emitenţii înscrişi la cota bursei
încheie un contract cu bursa prin care îi transferă ei această obligaţie prin
Registrul al Acţionarilor sau printr-un registru privat, înregistrarea efectuîndu-se
rapid riguros, cu un cost redus şi în deplină siguranţă.
COTA BURSEI reprezintă lista valorilor mobiliare admise la
tranzacţionare în bursă şi este structurată pe următoarele sectoare :
Sectorul acţiunilor emise de persoane juridice rezidente

17
 Sectorul obligaţiunilor şi a altor valori mobiliare emise de către stat, de
către autorităţi ale administraţiei publice centrale şi locale şi de către alte
autorităţi;
Sectorul internaţional.

3.2 Metode și factorii formării prețurilor

Stabilirea a preţurilor pe piaţa bursieră se efectuează în conformitate cu

anumite reguli, folosind tehnici specifice, bazate pe principii generale acceptate
şi ţinînd cont de anumiţi factori. Acestea includ:
♦ stabilirea frontierelor şi intervalelor de timp pentru analiză;
♦ identificarea criteriilor principale;
♦ evaluarea principalelor evenimente ale perioadei analizate;
♦ determinarea nivelul de saturaţie a pieţei;
♦ evidența integrării a cererii şi ofertei;
♦ analiza şi evaluarea mediului concurenţial;
♦ detectarea şi studiul cauzelor de creştere sau cădere nivelurilor preţurilor,
volumului cererii şi ofertei.
Principalele metode prin care se efectuează stabilirea a preţurilor pe piaţa
valorilor mobiliare, sunt: de expertiză, analitic, statistic, de reglementare şi
normativ-parametric (zecimi), echilibrul şi metodele de modelare economico-
matematice.
În dependența de scopul și conjunctura pieței se folosesc diferite metode din
cele enumerate.
Fiecare metoda este bazată pe anumite criterii pe baza carora trebuie să fie
efectuată evaluarea în scopul determinării eficacității acestor hîrtii de valoare.
În orice caz, pe piaţa de valori mobiliare pot fi utilizate analize conceptuale,
matematice, de trend, analiza componentelor, structurale, statistice, factoriale,

18
grafice, logice şi simulări. Aceste modele reprezintă o schemă de reflectare a
influenţei unor factori asupra nivelului preţurilor.
Dificultatea metodei constă în alegerea celui mai bun model pentru un lanţ
specific de hîrtii şi tranzacţii bursiere.
Un loc aparte printre metodele de stabilire a preţurilor își ia rating-ul. Mulţi
investitori instituţionali şi privaţi, bănci, brokeri, companii de asigurări ţin
seama de rating-ul hîrtiilor de valoare în luarea deciziilor de investiţii atunci
cînd își fac portofoliile. Evaluarea la studiu se efectuează de către participanţii
profesionişti la piaţa valorilor mobiliare, precum şi de analişti individuali.
Toate companiile cu rating utilizează simboluri identice. Fiecare simbol
reprezintă aproximativ aceeaşi ca și rating-ul de investiţii:

♦ cel mai înalt nivel – AAA;

♦nivelul ridicat – AA;
♦ nivelul de investiţii peste medie, investiții de speranță – A;
♦ nivelul mediu, oarecare incertitudine – BBB+, BBB – ;
♦ niveull mediocru, nivelul ridicat de incertitudine ~ BB;
♦ speculative – B;
♦ speculative, cu risc ridicat de nestingere a obligațiunilor –CCC;
♦ speculativ, este probabilitate de nestingere a obligațiunilor – CC, C;
♦ restante, şi valoarea aparentă nu au - BBB, BB.
Creșterea raitingului duce la creşterea preţurilor titlurilor de valoare, o
scădere duce la colapsul ei. În cazul în care ratingul este ridicat deodată de mai
multe firme în acelaşi timp, acţiunile ar putea ridica la zece la sută sau mai mult
în cîteva minute. Cauza după care se schimbă raitingul acţiunilor sunt foarte
diverse: așteptare de reducere a vînzărilor de produsele companiei, creșterea
costurilor globale datorită majorării preţurilor la transport, materii prime, etc.
Alegerea unei metode pentru determinarea preţului titlurilor de valoare
depinde de: tipul titulului, statutul, apartenenţa teritorială și de ramură a

19
emitentului, caracteristicile de investiţii: modul de rotație (cotate şi necotate),
lichiditatea (înaltă, medie de lichiditate, nivelul redus de lichiditate, non-
lichiditate), forma de producţie (de emisie şi non-emisie), rentabilitatea,
fiabilitatea şi siguranţa valorilor mobiliare, numărul de titluri de valoare,
timpul, forma şi condiţiile de plată şi de înregistrare a tranzacţiilor, precum şi de
evaluare obiectivă.

3.3 Factorii determinanti ai cursului hirtiilor de valoare

La formarea preţurilor pe piaţa de captal influențează un număr foarte mare

de factori, care pot fi împărţite în trei grupuri. Deci, primul grup include factorii
tradiţionali şi specifici, al doilea grup - obiective, subiective şi factorii
speculativi; factori din al treilea grup - interni şi externi.
Pocesul de stabilire a preţurilor este influențat de doua medii: mediul intern al
întreprinderii - emitentului, mediul extern al întreprinderii-emitentului.
Prin urmare, studiul factorilor care influenţează procesul de stabilire a
preţurilor şi ratei valorilor mobiliare, în opinia mea, ar trebui să fie efectuat în
primul rînd cu analiza şi evaluarea proceselor economice în cadrul întreprinderii
şi, în al doilea rînd, analiza şi evaluarea factorilor de mediu, compania, ținînd
cont și de politica socio – economică a țării.
În realitate, aceşti doi factori sunt interconectați şi interdependenți, ei sunt dificil
de separat unul de altul.
1. Primul grup cuprinde factori legaţi de mediul exterior al întreprinderii
-emitentului.Acestea includ mai presus de toate elementele economice, sociale,
politice, juridice, internaţionale, reglementări ştiinţifice, tehnice şi de altă natură
ale ţării care au o influenţă majoră asupra procesului de stabilire a preţurilor în
cadrul întreprinderii în sine şi pe piaţa valorilor mobiliare ca într-un întreg.
În condițiile pieții moderne, acest grup de factori este de o importanţă deosebită,

20
deoarece factorii interni sunt mai controlate independent de întreprindere şi
rezolvabile, dacă există o necesitate.
Mediul extern este alcătuit din aceleaşi elemente pe care compania poate
controla, precum şi factorii necontrolabili de către companie. În acest caz,
mediul extern pune bariere în jurul sistemului intern şi îl limitează.
Încetinirea creşterii economice, problemele fiscale, bancare, de credit şi a altor
sisteme, inflaţia afectează imediat puterea de cumpărare a investitorilor şi, prin
urmare capitalizarea; situaţia financiară şi economică a companiei, riscul de
investiţii, şi, în consecinţa, ratingul întreprinderii şi cursul valorilor mobiliare a
societății.
Legislaţia statului, amplasarea sistemelor politice afectează activitatea de
investiţii a întreprinderii. Acest lucru se reflectă în impactului juridic pentru
compania prin publicarea reglementărilor relevante, care direct sau indirect
reglementează această activitate.
Cel mai important factor asociat cu mediul extern este problema a sistemului
fiscal al țării. Taxele sunt printre principalele pîrghii de management financiar
de stat. Utilizarea lor este reglementată de nivelul de profitabilitatea, şi de
mărimea economiilor rămase în dispoziţia întreprinderilor şi
organizaţiilor. Nivelul de impozitare înalt limitează capacităţile financiare a
companiilor pentru o creştere de eficienţa economică, prin integrarea lor în
procesul de investiţii.
Factorii mediului extern sunt dificil de gestionat de către o companie sau
care nu sunt reglementate deloc de compania. Neutralizarea e practic
imposibilă, putem incerca numai pentru evitarea, reducerea impactului negativ
sau sporirea efectelor pozitive asupra mediului prin colectarea periodică,
analizarea informaţiilor privind tendinţele în procesele de mediu şi prognozarea
posibilelor schimbări în cadrul mediului extern al companiei.
2. Al doilea grup de factori sunt factorii asociaţi cu mediul
intern. Problemele sunt cauzate de punerea în aplicare a funcţiilor de bază şi a

21
obiectivelor. În primul rînd, principala sarcină a oricărei întreprinderi este
gestionarea eficientă a potenţialului socio - economic al întreprinderii, şi anume,
tuturor mecanismelor economice şi activităţilor de investiţii.
De o importanţă deosebită este situaţia financiară a societăţii, imaginea şi
credibilitatea instituţiilor financiare care au un impact semnificativ asupra
cererii şi preţului tranzacţiilor cu valori mobiliare.
Procesul de formare a preţurilor este influenţat în primul rînd: de infrastructura
companiei constînd în serviciile ale întreprinderii (contabilitate, mediul
financiar-economic, comercial, servicii, resurse umane, analiza informațiilor,
etc); model de intra-relaţie la companie (o formă de recrutare, sistem de
salarizare, sistemul de răspundere, sistemul de stimulare, cultura organizaţională
a întreprinderii); model de formare a programelor financiare, modele de stabilire
a preţurilor, modele de responsabilitate reciprocă; model de distribuţie a
veniturilor.
Crearea infrastructurii la întreprindere ar trebui să rezolve următoarele
sarcini: să dezvolte politica economică şi financiară a întreprinderii,
managementul de dezvoltare organizaţională, managementul resurselor umane,
monitorizarea şi reglementarea intra-relaţiilor în procesul formării preţurilor,
punerea în aplicare a auditului intern, coordonarea intereselor intra-economice şi
sociale, reglementarea juridică a intra-relaţiilor ; derijarea sistemul informatic de
management în cadrul întreprinderii, punerea în aplicare şi reglementare a
activităţilor comerciale, efectuarea politicii de credit intern şi extern - politicii
financiare a întreprinderii, furnizarea de consultanţă de specialitate, de predicţie
şi de analiză a situaţiilor de risc, prognozarea, planificarea şi analiza a
schimburilor comerciale a întreprinderii.
Gestionarea eficientă a preţurilor necesită îmbunătăţirea continuă a nivelului
de lucru financiar, a calificărilor corecte pentru personalul biroului, a
îmbunătăţirii metodelor sale şi de tehnologii. Şi acest lucru este posibil datorită
informatizării.

22
 Astfel de factori cum ar fi: cantitatea de resurse umane, structura de
calificare profesională, de planificare, de plasare, de rotaţie. Recalificarea
influențează formarea prețului al companiei. Pentru luarea decizilor de calitate
asupra preţurilor la valori mobiliare, avem nevoie de oameni dotați cu anumite
calităţi, cu un anumit nivel de competenţă şi profesionalism, capabili să
reacţioneze rapid la condiţiile în contiunuă schimbare. Resurse umane,
pregătirea lor, calificările, cunoştinţele şi experienţa, calităţile lor personale nu
contribuie doar la gestionarea eficientă procesului de stabilire a preţurilor, dar
de asemenea, la creşterea poziţiei competitive a companiei prin intermediul
mecanismului de formare şi utilizarea eficientă a profitului.
Apariţia noilor tehnologii informaţionale, accesul la reţeaua de calculatoare
în întreaga lume, creînd noi forme de plăţi fără numerar (plăţi virtuale)
contribuie la intrarea în structura formării a preţurilor cu elemente noi, ceea ce
duce la soluţionarea problemelor şi de crearea altelor.
O analiză cuprinzătoare a tuturor efectelor posibile ale mediului extern şi
intern se poate face numai la nivelul de creare a strategiei
companiei. Planificarea strategică ne permite să legăm diversele aspecte ale
politicilor existente (resurse umane, economice, sociale, de risc, finanțe,
investiții). Acest lucru este valabil mai ales în domeniul investiţiilor, în cazul în
care există o nevoie de a integra factorii de mediu şi influenţa lor asupra
comportamentului investitorilor şi a emitenţilor, care sunt greu
regulate. Rezultatele de prelucrare a informaţiilor de marketing, de planificare
strategică reduc semnificativ riscul de selecţie şi de punere în aplicare a
proiectului de investiţii ineficient din cauza lipsei și incertitudinii de
informaţii. Simultan, în procesul de elaborare a unei strategii este îndepărtarea
de incertitudine asociat cu evaluările subiective ale analiştilor.
Factorii de mai sus care influențează procesul de stabilire a preţurilor, fac
posibil să se ia în considerație diversitatea mediului extern şi intern pentru a găsi
metode eficiente şi modalităţi de rezolvare a tuturor problemelor, care ar trebui

23
să ducă la stabilirea cea mai optimă a preţului la valori mobiliare la costuri
minime şi perioada scurtă de timp.
Un alt grup de factori care influenţează procesul de stabilire a preţurilor,
include atît factorii tradiţionali (cerere, ofertă, costuri, concurenţă), cît şi
specifici (tipul, forma, capacitatea de gestionare, ratingul și reputația
emitentului, ramura în care activează, locaţia teritorială, climatul investiţional şi
capacităţile de investire a pieţei).
În practica, în procesul de formare a preţurilor, în acelaşi timp se iau în
considerație mulți factori tradiţionali, care sunt combinate în 3 grupuri: cerere,
concurenţă şi costuri.
Factori de cerere sunt: volumul de investiţii potenţial, gusturile
investitorilor şi obiceiuri, veniturile lor, prezenţa de titluri de valoare similare pe
piaţă şi preţul pentru acestea, costul la alte instrumente financiare.
Factorii de concurenţă includ: numărul şi diversitatea de emitenţi, existenţa
unor valori mobiliare similare, preţurile concurenţilor.
Factorii de cost sunt: costurile de emisie, de marketing şi alte costuri
asociate cu emiterea şi circulaţia valorilor mobiliare.
Ar trebui să remarcăm faptul că aceşti factori pot atît mări, cît şi scade nivelul
preţurilor.
Următorul grup de factori constă din trei sub-grupe: obiective, subiective şi
speculative. La rîndul lor, subgrupuri factorilor de mai sus includ propriul set de
factori. Astfel, într-un grup de factori obiectivi, se disting două subgrupuri:
1) factori care operează la nivel micro,
2) factori care acţionează la nivel macro
Factorii care operează la nivel micro – sunt factorii care influenţează
mărimea preţului la emisiunea de acţiuni. Acestea includ:
♦ situaţia financiară a emitentului. Acest factor afectează în primul rînd gradul
de risc de investiţii: cu cît e mai bună situaţia financiară a companiei, cu atît e
mai sigură investiţia în titluri de valoare şi cu atît e mai mare preţul titlurilor de

24
valoare;
♦ costul şi numărul de acţiuni în mîinile proprietarilor. Acest factor afectează
lichiditatea acţiunilor: cu cît e mai mare numărul de acţiuni aflate în circulaţie,
cu atăt e mai mare lichiditatea lor;

♦ profitul operaţional a societății pe acțiuni. Profiturile actuale determină

valoarea dividendelor plătite acţionarilor, iar acest lucru, în schimb, influențează
creşterea valorilor mobiliare;

♦ perspectiva ramurii, în care activează emitentul. Investitorii pot concentra nu

numai asupra valorii plăţilor de dividende, ci şi pe creşterea viitoare aşteptată de
preţul acţiunilor, ceea ce este tipic pentru societăţile comerciale în industriile de
înaltă tehnologie.
Factorii care acţionează pe piaţa de valori mobiliare, se referă la factorii
nivelului macro, care caracterizează starea generală a economiei. Acestea
includ:
♦ potenţialul economic al țării: stabilitatea, echilibrul si perspectivele de
creştere, fiabilitatea sistemului financiar. Aceşti factori afectează atractivitatea
investiţională a ţării şi gradul de risc de investiţii;

♦ pieţele materiilor prime, pieţe de aur, de imobiliare afectează alegerea de

destinaţii pentru investiţii. Deținători de numerar compară formele alternative de
investiţii şi își aleg cea mai avantajoasă formă pentru ei.
Preţul acțiunilor e puternic influenţat de factorii speculativi şi subiectivi.

Factorii speculativi sunt următorii:

♦ volumul de tranzacţionare programată. "Tranzacţionarea programată" –

25
reprezintă profitul cîștigat în urma schimbării cursului acțiilor și prețurilor
contactuale asupra acestora;

♦ starea "poziţiei scurte totale" pe pieţele bursiere caracterizează numărul total

de acţiuni vîndute. Dacă aceasta cifră este foarte mare, aceasta înseamnă că un
număr mare de investitori joacă acelaşi timp la scadență;

♦ achiziţionarea de către societate pe actiuni acţiunilor sale. Acest factor indică

o dorință a societăţii de îmbunătăţire a poziţiei sale financiare (valorii nominale,
în faţa unor posibile achiziţii), sau intenţia grupului major să îşi consolideze
poziţia dominantă în cadrul companiei.
Impactului specific de factori speculativi constă din faptul că acestea
schimbă echilibrul factorilor de stabilire a preţurilor din condiţiile obiective
pentru procesul de reproducere în partea aşteptărilor. În prezent, preţurile
acţiunilor sunt determinați deja nu pur și simplu de situația capitalului real,ci
într-o mare măsură de aşteptările schimbării cursului, deoarece pe piețe de
capital există o cantitate mare de capital speculativ. Importanţa deosebită
constituie posibilitatea cîştigurilor pe diferențe de curs, ci nu pe mărimea
dividentelor primite.
Funcționarea valorilor mobiliare are loc într-un mediu caracterizat prin
numeroși parametri, care, în mod obiectiv, nu pot fi întotdeauna
cuantificate. Prin urmare, este necesar să analizăm factori subiectivi care
afectează procesul de stabilire a preţurilor. Factori subiectivi sunt legați:
♦ cu aspectele tehnice ale funcționării pieţei de valori (echipamente tehnice de
comerţ);
♦ cu metodele de analiză a hîrtiilor de valoare şi predicţia dinamicii lor.
♦ cu poziţiile şi punctele de vedere ale anumitor persoane. Declaraţiile
profesioniştilor financiari, care au încrederea investitorilor, utilizarea de

26
informaţie confidenţială de către participanții pieței bursiere poate duce la o
creştere speculativă a preţurilor sau scăderea cursurilor bursiere a acțiunilor.
Importanța deosebită pentru circulaţia cursului bursier a acțiunilor o au:
volumul pieţei valorilor mobiliare; volumul operațiunilor efectuate de brokeri;
echipamente tehnice ale comerţului. Cu cît e mai mare volumul piaţei, și bun
echipamentul său, cu atît e mai redus riscul de investiţie. Orice eroare tehnică în
cotaţiile şi o defecţiune a sistemului pot duce la rezultate imprevizibile.
Cursul de securitate este influențat de: apartenența ramurală a emitentului şi
condiţiile teritoriale a asezării lui; gradul tehnic de producţie a emitentului;
calitatea de titluri de valoare; specificitatea fiecărei regiuni în parte;
caracteristicile de investiţii de valori mobiliare şi a capacităţilor de management;
reglementări de stat a preţurilor;evidența interschimbabilității; evidența
preţurilor titlurilor de valoare şi serviciilor similare pe pieţele externe; în special
sistemul de formare a preţurilor în valorile mobiliare ale emitenţilor diferiți;
concurenţa; monopolul; gradul de dezvoltare a relaţiilor de piaţă; raportul dintre
cerere şi ofertă; ratele de impozitare.
Întreprinderea trebuie să analizeze în continuu cererea de cumpărare din
partea clientului, structura veniturilor provenite din comercializarea; să dezvolte
activitatea publicitar-informațională; să îmbunătăţească procesul comercial-
tehnologic, procesul de producţie; să asigure încheierea la timp a contractelor cu
furnizorii şi clienţii; să facă alegerea corectă de strategie, bazată pe cunoştinţele
şi analiza; să îmbunătească formele de comercializare; să reguleze cashflow, etc.
Avînd în vedere că, în orice moment preţurile hîrtiilor de valorare sunt
determinate nu doar de activitatea reală a companiei şi a economiei în ansamblu,
dar şi de aşteptările, investitorii acordă o atenţie deosebită analizei şi
prognozării preţurilor.

27
 Capitolul III METODELE ANALIZEI FINANCIARE ÎN
SCOPUL LUĂRII DECIZIILOR INVESTIȚIONALE

3.1 Modelarea preturilor hîrtiilor de valoare. Folosirea indicilor,

metodelor și a analizei financiare

Comerțul la Bursa de Valori este influențat de criterii fundamentale ale

afacerilor, evenimentele la nivel de companie şi nivel mondial, psihologia
umană, şi multe altele.
Comerțul bursier este condus de psihologia omenească la fel de tare ca și de
criterii fundamentale ale afacerilor. Frica şi lăcomia sunt două din cele mai
puternice emoții umane care afectează piaţa.
Unul dintre factori iprincipali de afaceri în determinarea preţului unui stoc
este –Veniturile unei companii, inclusiv cîştigurile actuale şi cîştigurile viitoare
estimate. Știrile din societate şi alte evenimente naţionale şi mondiale, de
asemenea joacă un rol important în direcţia pieţei de valori. Cîteva exemple în
acest sens sunt preţuri la combustibil, inflaţia, şi atacurile teroriste.
Fiecare analist şi comerciant are o percepţie diferită referitor la preţul
bursier actual cum trebuie să fie, şi care ar putea fi în viitor, dar luarea deciziilor
de tranzacționare sunt făcute în mod corespunzător.
Vestea proastă sau vestea proastă ”BUNĂ”?

• Concedieri

Aceasta este, de obicei un eveniment pozitiv pentru compania și prețul

acțiunilor, deoarece cheltuielile vor fi reduse în mod semnificativ şi rapid. Acest
lucru ar trebui să ajute la creașterea cîştigurilor imediate. Nu este intotdeauna un
semn de avertizare majoră; ar putea fi doar o reacţie la o economie mai

28
lentă. Este una dintre cele mai rapide moduri pentru o companie de a reduce
cheltuielile în cazul în care vînzările nu au avut loc la nivelul așteptat.

• Închiderile magazinelor

Acest eveniment adesea influențează preţul bursier să crească din aceleaşi

motive ca şi concedieri. Cu toate acestea, aceste evenimente nu întotdeauna duc
la consecințele date. Închiderea magazinelor necesită de fapt, o mulţime de bani,
şi efectele pozitive nu vor avea loc imediat. Acest lucru ar putea fi un semn că
societatea într-adevăr se confruntă cu problemele în acest moment. Ei au,
probabil, vînzări mai mici şi cheltuieli mai mari decît se dorește, probabil din
cauza unei încetiniri în industria sau a economiei în ansamblu. Vestea bună este
că managementul lor este pro-activ cu privire la menţinerea profitabilităţii. Din
păcate, preţul bursier poate să meargă în jos pentru următoarele cîteva luni.

• Corupția pe piața

Comercianţii au tendinţa de a se încrunta la corupţie la Bursa de valori.

Scandaluri pe piața fondurilor mutuale care au avut loc în ultimii ani şi a
corupţiei corporative, cum ar fi Enron, sunt două astfel de exemple. Dacă
oamenii nu pot avea încredere în piaţa de valori, de ce ar investi ei baniii
cîştigaţi cu greu în ea? În aceste situaţii, pentru piaţa e mai greu să crească
deoarece cererea la Bursa e mai joasă.

• Recomandări Analitice

Mulţi afaceriști se bazează pe opiniile experţilor cu privire la companii şi

preţurile lor viitoare pe acțiuni. Au ei întotdeauna dreptate? Bineînţeles că nu. E
greu de prezis ce se va întîmpla în viitor. Ei pot, totuşi, face analize de perioade

29
anterioare pentru a prognoza situația viitoare a pieței și prețului la acțiune a unei
companii, cît şi a ramurii industriale.

• Analiza Tehnică

Una dintre cele mai populare metode pentru a prezice prețul unei acțiuni, cel
puţin pe termen scurt, este Analiza Tehnică. Această metodă implică căutarea
indicatorilor în prețurile acțiunilor, volumul, mișcări medii, în concordanța cu
timp. Evident, nimeni nu poate prezice viitorul, dar această metodă poate fi
eficientă în multe cazuri, pentru că fiinţele umane sunt oarecum previzibile.
De exemplu, atunci cînd personele care joacă la Bursa, văd că prețul acțiunii
începe să scadă, ei ca de obicei cu panică vînd poziţiile lor, fără a investiga ce a
cauzat căderea. Acest lucru ii face pe oameni mai mult să vîndă acţiunile lor şi
acest lucru conduce adesea la o "depăşire" a preţului bursier. Dacă credeţi că
preţul a mers prea mult în jos încercăm să-l cumpărăm în partea de jos în
speranţa că va veni înapoi pînă nivelul mai rezonabil.
Un alt exemplu comun implică deplasează în medie. Multor participați pe
piața îi place diagramă pe 50 de zile şi medii pe 200 de zile. Mutarea a
prețurilor titlurilor, împreună cu preţurile însăși. Cînd vor vedea preţul actual să
intersecteze una din aceste medii, acesta poate fi un indicator al unei modificări
într-un trend pe termen lung, şi acesta poate fi momentul pentru a cumpara (sau
vinde) titlul.
Trendul este o mişcare a preţului spre creștere sau scădere. Există trei tipuri
de trend:

♦ trendul taurilor - preţurile merg în sus: preţurile sunt în creştere mai mare şi
mai rapidă decît în scădere;

30
♦ trendul urșilor - preţurile merg în jos: preţurile sunt în scădere mai mare şi mai
rapidă decât în creştere;

♦ trendul lateral - direcţia definită de mişcare a preţului nu e prezentă.

Pentru trendurile se folosesc următoarele legi de mişcare: "trendul actual cu o

mai mare probabilitate să continue mișcarea, decît să schimbe direcţia" şi
"trendul se va îndreaptă într-o direcţie, pînă cînd se va slăbi".
Trendul are perioada de valabilitate adică, ciclul de viaţă. Tendinţa poate fi pe
termen scurt, mediu sau lung. Trendul pe termen lung durează 2-2,5 ani, pe
termen mediu - de la 3 luni la un an, pe termen scurt - de la o zi la 3 luni.
Determinarea duratei de viață a unui trend poate fi efectuată prin analiza ciclului
de viață, care constă din 3 perioade: începutul unui trend, trendul de maturitate,
și finalizarea unui trend.
Este important de determinat cu exactitate durata ciclului şi amplitudinea
acestuia: uşoară schimbare de curs (în hol îngust), o schimbare puternică a
cursului (de regulă, modificat cu mai mult de 1% pe zi sau mai mult de 0,3% pe
ora-calendaristică).
Determinînd aceste trei componente ale dinamicii preţurilor, se poate cu un
anumit grad de încredere de cumpărat sau de vîndut titlul studiat.
Analiza tehnică se reduce la construirea diagramelor şi graficelor, care arată atît
performanţele comerciale cît şi alţi factori. Analiza graficelor este folosită,
deoarece: 1), puteţi efectua prognoza preţului real,
2) să determinați ora exactă a evenimentelor, şi
3) să stabiliți dinamica preţurilor pentru ca să manifeste tendinţele
persistente.
Analiza fundamentală vă permite să alegeţi din varietatea de titluri de
valoare, aceea care este mai eficientă din punctul de vedere al investitorului, de

31
exemplu, ajută de a răspunde la întrebarea care hîrtii de valoare ar trebui să fie
cumpărate sau vîndute, şi analiza tehnică - atunci cînd ar trebui să fie făcută
operațiunea.

3.2. Indicii bursieri la piaţa valorilor mobiliare

Pentru a aprecia activitatea unei pieţe bursiere, investitorii resimt nevoia de

a analiza o serie de indici şi indicatori care să ofere posibilitatea de a accesa o
informaţie concentrată, concisă, care să ofere o imagine cît mai clară asupra
modului în care va evolua piaţa.
Indicii reprezintă o categorie distinctă a indicatorilor statistici care au
căpătat o largă aplicabilitate în toate domeniile activităţii economice şi sociale,
datorită faptului că reflectă cu multă expresivitate şi în mod analitic schimbările
care au loc, rolul şi influenţa diverşilor factori în variaţia fenomenelor cercetate.
În domeniul financiar, un indice reprezintă un barometru global al unei
activităţi, al performanţei financiare sau al unei evoluţii, în general. De
exemplu, indicele preţurilor de consum este un coş valoric format din preţurile
bunurilor de larg consum utilizate de populaţie, calculat periodic, care se
substituie cu succes nivelului general al inflaţiei dintr-o anumită ţară. Aceeaşi
metodologie se foloseste şi în cazul indicilor bursieri. Astfel, un asemenea
indice nu este decît o colecţie de acţiuni listate la bursă, care reflectă statistic
valoarea componentelor sale. Un indice bursier este folosit pentru a reliefa
caracteristicile acţiunilor componente, care au în comun diferite similarităţi:
faptul că se tranzacţionează pe aceeaşi piaţă de capital, că fac parte dintr-un
anumit sector economic de activitate sau că au aceeaşi clasă de capitalizare
bursieră.
Indice bursier reprezintă o categorie distinctă de indicatori statistici care
reflectă evoluţia în timp, în raport cu un anumit moment de referinţă, a

32
performanţelor de ansamblu şi a dinamicii valorice asociate unei pieţe
reglementate de capital, unui anumit sector industrial ori de servicii. În unele
cazuri se pot determina indici regionali, baza de includere a firmelor în
componenţa indicelui fiind aşezarea lor geografică. Această situaţie se întîlneşte
adesea în cazul indicilor internaţionali.
În concluzie, un indice bursier este un indicator menit să reflecte
schimbările valorice ale unui grup specific de acţiuni. Acurateţea cu care un
indice bursier urmează piaţa acţiunilor depinde de tipul emitenţilor selectaţi în
coşul indicelui, de compoziţie (procentul deţinut de o acţiune în total) şi de
metodologia de calcul. Urmărind evoluţia nivelului unui indice bursier se poate
evidenţia tendinţa de ansamblu a unei pieţe bursiere sau a sectorului urmărit,
adică sensul mişcării generale a cursurilor titlurilor de valoare, în general a
acţiunilor, de pe respectiva piaţă sau din cadrul sectorului analizat.
Indicii bursieri care caracterizează o piaţă pot să includă în componenţa lor,
fie un număr reprezentativ de titluri emise de firme considerate ca fiind
„reprezentative” pentru piaţa în cauză, fie include aproximativ toate titlurile
emise de firmele cotate la un moment dat, pe respectiva piaţă.
În vederea clasificării indicilor bursieri, se evidențiază după urnătoarele
criterii:
a) în funcţie de natura valorilor mobiliare pentru care se construiesc indicii:
indici pentru acţiuni: Dow Jones Industrial Average (DJIA) şi Standard &
Poor’s 500 (S&P500) în Statele Unite, Financial Times Stock Exchange (FT-SE
sau Footsie) în Marea Britanie, CAC-40 în Franţa, DAX în Germania, TOPIX
în Japonia, BET, BET-FI, BET-NG, BET-XT, ROTX şi BET-C în România;
indici pentru obligaţiuni;
indici pentru titlurile emise de fondurile mutuale.

b) în funcţie de modul de calcul al indicilor:

33
 indicii din prima generatie, in structura carora se cuprind acțiuni ai caror
emitenți aparțin aceluiați domeniu de activitate (Dow Jones Industrials,
Financial Times, Nikkei etc.), au o capacitate de informare limitată.
indicii din generația a doua, denumiți și indici compoziți (NYSE pe piața
New- York-ului, FT-SE – 100 pe piata Londrei sau TOPIX pe piața japoneză),
au un grad de relevanță mai ridicat, datorită cuprinderii unui numar mai mare de
firme aparținînd unor domenii de activitate diferite, inclusiv instituții bancare,
de asigurări, firme din ramura transporturilor, telecomunicațiilor etc.

c) în funcţie de gradul de cuprindere al indicilor:

indici generali, care cuprind acţiuni aparţinînd mai multor domenii de
activitate, avînd ca scop o reflectare cît mai fidelă a evoluţiei pieţei respective la
un moment dat;
indici sectoriali, care reflectă evoluţia unui singur domeniu de
activitate: industria extractivă, industria aeronautică, industria bancară, industria
alimentară, etc.

d) în funcţie de componenţa valorilor mobiliare ce intră în calculul indicilor:

indici ce cuprind valori mobiliare cotate pe o singură piaţă bursieră;
indici mondiali, ce cuprind valori mobiliare cotate pe diferite pieţe
bursiere (MSCI - calculat de Morgan Stanley, Dow Jones Euro-STOXX, FT
Actuarial World Stock Index, Frank Russell, etc.);

e) în funcţie de tipul pieţei pentru care se calculează indicii:

indici pentru pieţe de tip bursier (S&P200, BET);
indici pentru pieţe de tip extrabursier (Nasdaq 100).

f) în funcţie de intervalul de timp la care se calculează indicii:

indici calculaţi în timp real;

34
 indici calculaţi la sfîrşitul unei zile de tranzacţionare.

g) în funcţie de instituţia care calculează indicii:

indici oficiali ai unei pieţe, calculaţi de instituţiile care administrează

respectivele pieţe
indici calculaţi de instituţiile pieţei de capital în colaborare cu publicaţii
financiare (Dow Jones împreună cu Wall Street Journal, FT-SE împreună cu
Financial Times);
indici calculaţi de diverse alte publicaţii în domeniul financiar (indicele
Capital-15, indicele Ziarul Financiar);
indici calculaţi de diverse societăţi de brokeraj.

3.3. Sistemul și indicii corespondenți la Bursele de valori. Bursa de

Valori din Luxembourg și indicele LuxX.

20 mari Burse de valori: sfîrșitul 31 decembrie 2009

Sursa: World Federation of Exchanges - Statistics/Monthly

35
 Market Trade
Economy Stock Exchange Capitalization Value
(USD Billions) (USD Billions)
United
New York Stock Exchange 11838 17521
States
Japan Tokyo Stock Exchange 3306 3704
United
NASDAQ 3239 13608
States
Europe Euronext 2869 1935
United
London Stock Exchange 2796 1772
Kingdom
China Shanghai Stock Exchange 2705 5056

Hong Kong Hong Kong Stock Exchange 2305 1416

Canada Toronto Stock Exchange 1677 1245

Spain BME Spanish Exchanges 1435 1259

Brazil BM&F Bovespa 1337 645

India Bombay Stock Exchange 1307 264

Germany Deutsche Börse 1292 1517

Australian Securities
Australia 1225 799
Exchange
National Stock Exchange of
India 1225 792
India

Switzerland SIX Swiss Exchange 1065 740

China Shenzhen Stock Exchange 868 2772

South
Korea Exchange 835 1570
Korea
Nordic NASDAQ OMX Nordic
817 697
Countries Exchange
South
JSE Limited 799 271
Africa
Taiwan Taiwan Stock Exchange 658 905

Italy Borsa Italiana 656 948

36
 În anul 1927, a fost creată Bursa de Valori din Luxemburg. În decursul
periodadei de activitate, Bursa din Luxemburg a listat un lanț extins de titluri cu
un grad ridicat de comercializare. Cu mai mult de patru mii de emitenţi din
peste 100 de ţări şi mai mult de optzeci de ani de experienţă, Bursa de Valori
din Luxemburg se descurcă cu participanții pieţei de capital cu ajutorul
serviciilor calitative și condițiilor flexibile. Bursa de Valori din Luxemburg a
semnat o înţelegere cu Euronext în noiembrie 2000.
Lista posibilităților este oferită prin intermediul a două căi la Bursa din
Luxemburg. Acestea sunt:
• principala piaţă din lista pieţelor reglementate a Uniunii Europene este
Principala Piaţă Reglementată (the Main Regulated Market) sau Bursa de
Luxemburg. De Bursa de Valori din Luxemburg este oferit Paşaportul
European, care pare să extindă șansa pentru investitori internaţionali.

37
 • Piața Euro MTF sau piaţa reglementată de schimb, inaugurată în anul 2005
pentru emitenţii, care nu doresc pașaport Uniunii Europene şi, de asemenea,
pentru cei care nu au constituit informaţii financiare în conformitate cu IFRS
sau standardele egale de contabilitate.
Fără restricţii sunt aplicate toate tipurile de securitate care vor fi listate atît
pe piața de schimb reglementată cît şi pe piaţa principală. Emitenţilor în
conformitate cu piaţa lor alesă, trebuie doar să urmeze cerinţele
corespunzătoare. Responsabilităţile oficiale sunt aplicabile pentru listări pe
ambele pieţe.
Principalele caracteristici şi cerinţele necesare pentru a fi listat pe piața
principală de la Bursa din Luxemburg sunt:
• Un sistem de formare profesionistă, împreună cu un loc de executare a
operațiunilor pentru durata întreagă de tranzacţionare. Transparenţa pentru
titluri pre şi post – tranzacționate în conformitate cu IFRS.
• Metodă simplă şi uşoară pentru ofertele de valori mobiliare peste hotare.
• Informațiile ar trebui să fie supravegheate de către CSSF.
Principalele caracteristici şi cerinţele necesare pentru a fi listat pe piața
bursieră reglementată de la Bursa din Luxemburg:
• Bursa de Valori din Luxemburg, în asociere cu Directiva MiFID operează
MTF sau tranzacționează Multilateral Facility.
• Condiţii pentru listarea sunt foarte asemănătoare cu piaţa principală a
Bursei de Valori din Luxemburg, cu aceleaşi taxe de listare.
• Sisteme de comercializare sunt aceleaşi cu un loc de executare a
operațiunilor pentru durata întreagă de tranzacţionare. Transparenţa pentru
titluri pre şi post tranzacționate.
• Luxemburg Bursa de Valori are doi indici bursieri. Acestea sunt:
• Luxembourg Stock Price este ajustat pentru tranzacţiile obişnuite, altele
decît dividendele.

38
 • Luxembourg Stock Return Index este ajustat pentru plăți în dividend și,
inclusive dividendele care sunt plătite actual pe piața.
Mai jos este prezentată diagrama nivelării a Bursei din Luxemburg, care
acum activează ca componenta pieței bursiere Euronext.

LuxX Index este principalul indice bursier de piaţă Bursei de Valori din
Luxemburg, la bursa cu sediul în Luxembourg City, în sudul
Luxemburgului. LuxX este unul din 11 cele mai valoroase indice ponderat pe
piaţa bursieră (zece pînă la colapsul Fortis în 2008 şi adițional a două noi
listări). Indicele a fost fixat la 1,000 la 04 ianuarie 1999: prima zi de
tranzacţionare, după ce Luxemburg a adoptat moneda euro.

Schema: Acționării Bursei de Valori din Luxemburg

Numărul de
Principalii acționari %
acțiuni
Banque et Caisse d'Epargne de l'Etat, Luxembourg 21,498 22.74
Dexia Banque Internationale à Luxembourg S.A. 20,238 21.41
Etat du Grand-Duché de Luxembourg 11,708 12.39
Tradhold S.A. 9,960 10.54

39
 Număr de
Alții %
acțiuni
Alți acționari privați și instituționali 31,125 32.92

Total 94,529 100

Cele 10 societăţi incluse în prezent în lista bursieră la Bursa din

Luxemburg sunt:
Company Industry Country Weighting
Arcelor Mittal Steel LUX 20.00%
BIP Investment Partners Investment LUX 3.47%
Dexia Banking BEL 10.28%
Foyer Insurance LUX 1.35%
KBC Group Banking BEL 5.88%
Intercultures Resource extraction LUX 1.97%
Luxempart Investment LUX 5.82%
Reinet Investments Investment LUX 20.00%
RTL Group Media LUX 11.24%
SES Telecommunications LUX 20.00%
Source: Luxembourg Stock Exchange, as of 1 July 2009

Legea de instituire a unei burse de valori din Luxemburg a fost adoptată la

30 ianuarie 1927. La 05 aprilie 1928 fost înfiinţată compania Société Anonyme
de la Boursa din Luxembourg, cu emisia iniţială de 7.000 de acțiuni, fiecare în
valoare de 1000 de franci.
În noiembrie 2000, Bursa din Luxemburg a intrat într-un acord cu Euronext.

Istoricul fluctuațiilor indicelui LuxX în decursul perioadei de 10 ani (1999-

2008) este prezentat mai jos:
Istoricul LuxX
Annual
Year end Close
change (%)
Start 1,000 -
1999 1,397 ▲ +39.7%

40
 2000 1,388 ▼ –0.7%
2001 1,116 ▼ –19.6%
2002 790 ▼ –29.2%
2003 1,019 ▲ +29.0%
2004 1,292 ▲ +26.8%
2005 1,637 ▲ +26.7%
2006 2,177 ▲ +33.0%
2007 2,419 ▲ +11.1%
2008 981 ▼ –59.4%
Source: Luxembourg Stock Exchange

2010 Raportul perioadei de 6 luni pentru Bursa de Valori din

Luxembourg
09/07/10
• Primă jumătate putenică a noii listări la bursa
• Poziţionarea mai bună a pieţei secundare, în special segmentului de
obligaţiuni
• Rezultate foarte bune pentru diseminarea de informaţii financiare şi de
piaţă
• Creşterea de activităţi de promovare

In primele șase luni ale anului 2010, Bursa de Valori din Luxemburg a
admis la tranzacţionare 4457 titluri noi, împotriva 3608 în prima jumătate a
anului 2009, o creştere de 23.53%. Această tendinţă pozitivă a fost văzută în
special în segmentele de obligaţiuni şi warrant-uri.
Această creştere a fost legată de condiţii mai favorabile, care s-au observat
pe piaţa primară, dar au fost, de asemenea, rezultate din acţiuni pozitive
întreprinse de către LuxSE cu privire la emitenţii şi profesioniştii pieţei de
capital.
Listări notabile pentru Bursa din Luxemburg în prima jumătate a inclus a
doua emisiune de obligaţiuni de către Luxemburg State la 18 mai 2010, care a
urmat o emisie în 2008. Destinată investitorilor instituţionali, o nouă emisiune a

41
fost de două miliarde de euro, cu un cupon anual de 3.375% şi scadenţa finală la
data de 18 mai 2020. În segmentul de obligaţiuni, activitatea puternică a fost
observată, de asemenea, în sectorul obligaţiunilor de randament înalt.
În ceea ce priveşte sectorul de Certificate de depozit, numarul de listări noi a
crescut de la şase în şase luni pe 30 iunie 2009 la douăzeci şi patru în prima
jumătate a anului 2010. Această creştere confirmă rolul central jucat de LuxSE
pentru certificatele, în special pentru emitenţii din India. În general, 250 de
certificate de depozit sunt listate în prezent pe Bursa din Luxemburg, care este
Centrul Lider de listare din Europa pentru acest tip de instrument.
În total, la 30 iunie 2010, numărul de linii cotate pe cele două pieţe le Bursa
din Luxemburg a ajuns la 44648 de unităţi, care cuprinde 38670 de pe piaţa
reglementată şi 5978 pe piata Euro MTF. Noile listări pe piata Euro MTF a
crescut semnificativ (68.40%), comparativ cu prima jumătate a anului
2009. Totalul titlurilor de valori mobiliare enumerate a fost format din 29,878
obligaţiuni, 313 acțiuni, 7229 fonduri de investiţii şi 7228 warrant-uri.

Poziţia nouă a Bursei din Luxemburg pe piaţa de capital.

Indicele LuxX a închis prima jumătate a anului 2010 la 1,384.13 puncte faţă
de 1,118.31 la 30 iunie 2009.
În prima jumătate a anului 2010, volumul tranzacţiilor la Bursa din
Luxemburg a ajuns la totalul de 133.62 milioane de euro, cu segmentul
acțiunilor reprezentînd 69% din această sumă.
Bursa de Valori din Luxemburg a iniţiat o serie de măsuri pentru
poziţionarea sa pe piaţă secundară prin creşterea numărului membrilor. Unele
dintre aceste instituţii, cu sediul în Germania, Belgia şi Ţările de Jos, lucrează
de la distanţă pe piaţa din Luxemburg, prelucrează sau furnizează preţurile
pentru titluri selectate. În acest sens, Bursa de Valori din Luxemburg a trecut, pe

42
30 martie 2010, bariera de 1.000 de obligaţiuni în tranzacţionarea continuă pe
UTP (Universal Trading Platform).
Modul continuu de tranzacționare cu obligaţiunile este determinat de către
market makeri care oferă preţuri executabile pe parcursul ședintei de
tranzacționare. Această activitate pe piaţa obligaţiunilor este o parte a unei
strategii de dezvoltare care vizează creşterea de lichiditate şi de transparenţă.

Dinamica activităţii de diseminare

Bursa de Valori din Luxemburg, şi filiala sa Finesti, specializată în informaţii

referitoare la fondurile de investiţii, a avut o abordare proactivă pentru difuzarea
de informaţii financiare şi de piaţă, în conformitate cu necesitățile
managmentului LuxSE referitor la diversificarea titlurilor. LuxSE continuă
dezvoltarea sa de sinergii cu filiala sa Finesti, în special în domeniul
tehnologiilor informaţionale şi dezvoltării afacerilor.
Site-urile de LuxSE (www.bourse.lu) şi Finesti (www.finesti.com) a
înregistrat o creştere semnificativă de utilizare în prima jumătate care a ajuns la
o cifră lunară de aproximativ de două milioane de hit-uri pentru fiecare dată de
30, pînă 30 iunie 2010. Activitatea referitoare la publicarea anunţurilor oficiale
a crescut, de asemenea, în mod favorabil, cu o medie zilnică de douăzeci şi cinci
de anunţuri. În plus, Bursa de Valori din Luxemburg oferă servicii numite OAM
("Officially Appointed Mechanism") pentru emitenţii de valori mobiliare
admise pe piaţa reglementată de UE, aceste servicii fiind de înregistrare şi
arhivare a informaţiilor reglementate.

Dezvoltarea puternică a activităţilor de promovare

La 04 martie 2010 a avut loc Ziua tradiţională Bursei de Valori din

Luxemburg, care a prezentat recordul perioadei. La evenimentul din acest an,

43
ministrul Finanţelor, dl. Luc Frieden, invitatul serii, a susţinut un discurs
intitulat "Luxemburg în epoca de G20."
În plus, Bursa de Valori din Luxemburg a contribuit lucrul şi activităţile ale
Federaţiei Europeane a Burselor de Valori, în special în domeniul proiectelor de
legi şi regulamentelor europene. Au fost discutate diferite soluții cu privire la
revizuirea instrumentelor de piețe financiare, în scopul de a ajunge la soluții
adoptate la modelele de operatori de piața și în interesul investitorilor.

BLOOMBERG INFO Platform

Last Update: 8:32 AM ET, Sep 23
-1.341%
VALUE: 1,450.503 EUR
1 LUXEMBOURG LuxX INDEX (LUXXX:IND)

BLOOMBERG Anywhere

SUMMARY ONE-YEAR
CHART INTERACTIVE CHART

44
 Value 1,450.50

-19.717
Change (-1.341%)

Open 1,470.22

High 1,475.67

Low 1,450.50
1.1 Interactive Chart

Conform datelor acestei platforme, care putem viziona în mod direct cu

ajutorul rețelei, putem analiza situația curentă, și s-o comparăm cu datele
anterioare pe anumită perioda (1 oră, zi, anul, etc.), pentru efectuarea analizei
fluctuațiilor indicelui. Datele privind mișcările indicelui ne arată informația
despre companiile listate pe anumită piată în anumite ramuri.
În dependența de direcția în care se îndreptă indicele putem prognoza
trenduri-le și lua deciziile referitor la tranzacții cu titluri de valoare pentru
obținerea rezultatelor positive din tranzacții efectuate.
Concluzii şi propuneri
Transferul de fonduri dinspre economia financiară spre economia reală prin
plasament se realizează pe piaţa primară de capital. Pe piaţa secundară de
capital se tranzacţionează titluri deja emise între investitori şi/sau investitori de
portofoliu care urmăresc fie să speculeze o mai bună estimare a evoluţiei
viitoare a pieţei, fie o investiţie strategică pe termen lung.
Circuitul capitalului financiar în economie se realizează între deţinătorii unui
surplus de fonduri şi utilizatorii de capital. Cei dintîi plasează resursele
financiare în scopul valorificării capitalului (obţinerii de rentabilitate), iar
ceilalţi emit activele financiare în schimbul resurselor obţinute. Profitului îi
corespunde un risc într-o relaţie directă, risc ce însoţeşte profitul în procesul de
transfer. Astfel, putem spune că activele financiare cu risc mai mare au un profit
45
estimat mai mare, respectiv activele financiare cu risc minim generează un
profit estimat minim dacă piaţa este eficientă. Transferul de fonduri între
deţinătorii şi utilizatorii lor, asigură şi transferul de fonduri între economia
financiară, simbolică şi cea reală, utilizatorii de fonduri valorificînd activele
financiare în procese direct productive. Deţinătorii de fonduri ce transferă
surplusul spre utilizatori în scopul valorificării acestui capital financiar şi cu
intenţia de a obţine profit din dividende sau dobînzi la activele financiare
respective se numesc investitori. „Acel investitor care are capacitatea de a
evalua riscul investiţional şi resursele necesare pentru a-şi asuma acest risc se
numeşte investitor sofisticat.”
Dar pentru a evalua riscul investiţional este necesar de a analiza corect
informațiile necesare luării deciziilor investiționale. Informațiile necesare pe
piața de capital, îndeosebi la Bursa de Valori găsim în forma de Indici bursieri
și platfome informative respective.
Reţelele internaționale ale agenţiilor de presa, cum sunt Reuters şi Dow
Jones Telerate, preiau informaţii emise de burse, precum şi în internet, unde
bursele sunt prezente cu programele informative proprii, și le aranjează pentru
ca să fie folosite de patricipanții pieței bursiere.
Deci indicator bursier reflectă schimbările valorice al unui grup specific de
acţiuni. Acurateţea cu care un indice bursier urmează piaţa acţiunilor depinde de
tipul emitenţilor selectaţi în coşul indicelui, de compoziţia (procentul deţinut de
o acţiune în total) şi de metodologia de calcul. Urmărind evoluţia nivelului unui
indice bursier se poate evidenţia tendinţa de ansamblu a unei pieţe bursiere sau
a sectorului urmărit, adică sensul mişcării generale a cursurilor titlurilor de
valoare, în general a acţiunilor, de pe respectiva piaţă sau din cadrul sectorului
analizat.
În prezenta lucrare am luat ca reper indicele LuxX a Bursei din Luxemburg.
Indicele Luxx este calculat pe baza preţului acţiunilor următoarele:

46
ArcelorMittal, SIB, Dexia, Foyer, Intercultures, KBC Group, Luxempart, Reinet
Investments, RTL Group, şi SES.
Aceste companii cotate la bursa din Luxemburg la rîndul său are istoricul
dezvoltării sale, care putem vedea dacă analizăm indicele mai amănunțit.
Analiza unui segment de piață sau a unei companii ne poate informa referitor la
factorii care au influențat fluctuațiile busriere anumitui indice.

Bibliografie
1. Галанова В.А., Басова А.И. ”Биржевое Дело” Российская
Экономическая Академия им. Плеханова Москва 2003 302 стр.
2. Negoescu G. ”Piața de capital” Alter Ego Cristian Galați 1998
203 p.
3. Oprițescu M. și alții ”Piețe de capital” Editura Universitară
Craiova 2002 401 p.
4. Дегтярёва О.И. и др. ”Рынок ценных бумаг и биржевое дело”
Москва 2003 501 стр.
5. Caraganciu A. și alții ”Piețe de capital” Editura ASEM Chișinău
2005 358 p.
6. Боровкова В.А. ”Рынок ценных бумаг” Питер 2006 316 стр.

47
7. Альпина Паблишер, редактор Ильин А. ”Фондовый Рынок”
Москва 2002 276 стр.
8. Ionescu E. ”Piețe de capital și titluri de valoare ” Editura
Fundației Romania de Mîine 2003 240 p.
9. Bratu S. ”Bursa de valori si tranzactiile cu valori mobiliare”
Editura Universitară Craiova 1998 388 p.
10. FTSE.com
11. www.bourse.lu Pagina principală a Bursei de Valori din
Luxemburg
12. Bloomberg.com
13. Wikipedia.com, informații referitor la Bursele Mondiale de Valori.

48