REFERAT

GUVERNANȚA
CORPORATISTĂ

Masterand,
Marian-Cistinel IVAN
 Organizarea pieței financiare

1. Introducere

De peste 100 de ani, prin funcțiile lor, piețele financiare par a fi un motor de stimulare a
tranzacțiilor internaționale și a economiei globale. Acest efect a crescut în ultimii 25 de ani, când
piețele financiare au devenit și mai complexe, sofisticate și relevante.
Motivul aprofundării acestei teme a fost acela de a înțelege mișcare accentuată în ceea ce
privește fluxurile internaționale de capital și totodată mi-a stârnit curiozitatea și dorința de a
întelege această dezvoltare de noi piețe și instrumente financiare (cum ar fi criptomonedele),
fiind pasionat de noile tehnologii digitale.
Acestea fiind spuse, ne aflăm la începutul secolului 21, o perioadă în care piețele financiare
globale au devenit mai dinamice și s-au schimbat rapid. În prezent, există mai puțin controlul
schimbului, mai multe tranzacții financiare globale și mai multe sisteme de plată.
În scopul elaborării unor idei concludente privind avantajele precum și direcția evoluției
acestui motor de stimulare al economiei, în speță piața financiară, în prezenta lucrare mi-am
propus să vorbesc despre segmentarea pieței financiare, atât din punct de vedere al modului în
care are loc transmisia posesiei titlurilor, cât și ţinând cont de caracteristicile investiţionale ale
pieţei. Totodată voi vorbi despre principalii actori ai piețelor financiare și instrumentele folosite
pentru investiții, îndreptându-mi atenția în final, ținând cont de contextual global actual critic în
care ne aflăm momentan datorat pandemiei de Coronavirus, asupra acestor noi intrumente de
refugiu numite criptomonede.

2. Segmentarea pieței financiare

Piața financiară nu diferă, în esență, de alte piețe, unde bunurile și produsele sunt cumpărate
și vândute. În loc să faceți schimb de legume sau îmbrăcăminte pentru o monedă locală sau
națională, piețele financiare se concentrează pe achiziția, vânzarea și deținerea de valori
mobiliare, produse și instrumente financiare.
Piețele financiare s-au extins exponențial în ultimele decenii și oferă acum multe tipuri de
instrumente financiare.

Abordarea sintetică a conţinutului economic al pieţei financiare ne conferă un cadru general

al caracteristicilor ea reprezentând un spaţiu economico-fianciar, unde se întâlneşte cererea şi
oferta de acrtive financiare. Segmentarea acestui spaţiu are la bază mai multe criterii:

 Din punctul de vedere al modului în care are loc transmisia posesiei titlurilor:
1. piaţa fianciară primară (piaţa primară): În cadrul pieței primare, valorile mobiliare circulă
numai prin oferta publică. Piața primară asigură întalnirea cererii cu oferta valorilor, favorizand
astfel finantarea institutiilor economice si este, totodata, o modalitate de distribuire si plasare a
titlurilor de valoare. Ageniii economici care au nevoie de fonduri, ofera pe piata primara titluri noi
care pot fi cumparate de participanții care dispund de fonduri libere. Titlurile de valoare pot fi
 emise pe piata primara prin oferta publica initiala, adica prin emiterea de catre o entitate
juridica a unor actiuni ca urmare a formarii societatii sau prin transformarea unei societati
simple in societate cotata, si prin oferta publica primara – adica prin emiterea unor valori
mobiliare noi care au mai fost puse in circulatie de catre emitent.

2. piaţa financiară secundară (piaţa secundară): În cadrul pieței secundare, valorile

mobiliare circula doar prin oferta publica prin regula plasării private adică desfășurarea
tranzacțiilor simple si speculative. Este de mentionat că circulația valorilor se desfasoară în
anumite condiții și doar prin intermediul societătilor de servicii de investitii financiare. De
menționat aici și faptul că piața secundară se poate diviza la rândul ei în piața bursieră și
piața extrabursieră ( o piaţă bazată pe servicii electronice şi pe un sistem electronic de
tranzacţionare, cunoscută și sub denumirea de piaţă OTC -Over the Counter – piaţa la
ghişeu sau piaţa electronică).

 Din punct de vedere al caracteristicilor investiţionale ale pieţei:

1. Conceptul european – Conform acestui concept, piaţa financiară este împărţită în:
a) piaţa de capital: includ piețele de acțiuni și obligațiuni (atât obligațiuni din sectorul public, cât
și din cele private).
b) piaţa monetară: este acel segment al pieţei financiare, specific investiţiilor financiare pe
termen scurt, adică pe o perioadă mai mică de un an. Instrumentele folosite pe aceast piaţă sunt
de natură bancară realizând fluxurile financiare pe termen scurt.
2. Conceptul American- Pe lângă piața de capital și cea monetară identificate și în conceptul
European, acest concept propune și un al treilea segment de piață financiară și anume piața
ipotecară: este caracteristic finanţării achiziţiei sau construcţiei de locuinţe, un domeniu al vieţii
economice şi sociale foarte dinamic.

3. Principalii actori ai piețelor financiare și instrumentele folosite pentru investiți

Participantii pe piata primara, in cadrul careia se emit si se subscriu valori mobiliare nou
emise, sunt:
 Solicitantii de capital, adica statul si colectivitatile locale;
 Intreprinderile publice si companiile private, ofertantii de capital - agenti economici, banci,
societati de asigurare, fonduri de pensii;
 Intermediari - societati de servicii in investitii financiare, banci comerciale, societati de investitii
financiare etc
Participantii pe piata secundara sunt:
-Investitorii si emitentii;
-Intermediarii;
-Participantii auxiliari;
-Infrastructura.
 Bursa de Valori Bucuresti este o societate comerciala care functioneaza ca piata
secundara, insa poate asigura si cadrul institutional pentru desfasurarea ofertelor publice primare,
adica finantarea emitentilor prin piata de capital.
În mod iniţial, instrumentele financiare sunt emise pe piaţa primară. Pentru a se reuşi
identificarea corectă a posibilităţilor de finanţare, trebuie să se parcurgă câţiva paşi esenţiali
pentru succesul emisiunii iniţiale şi anume:
 Să se stabilească instrumentul utilizat în vederea realizării finanţării;
 Să se stabilească nivelul de finanţare dorit;
 Să se stabilească un calendar care să cuprindă termene pentru realizarea emisiunii;
 Să se identifice o unitate bancară pentru realizarea emisiunii de titluri;
 Să se negocieze cu unitatea bancară condiţiile de realizare ale emisiunii.
Odată realizată emisiunea pe piaţa primară, titlurile financiare pot fi supuse operaţiunilor
de vânzare-cumpărare pe piaţa secundară. De fapt, caracteristicile instrumentelor financiare
rezidă tocmai din posibilitatea lor de a fi vândute sau cumpărate pe piaţa secundară, piaţa
bursieră sau piaţa extrabursieră. Astfel, instrumentele financiare au o tipologie variată, în funcţie
de caracteristicile lor şi de caracteristicile investitorilor.

4. Studiu de caz: Pot fi considerate criptomonedele un instrument

financiar?

Criptomonedele sunt o reprezentare digitală a unei valori care nu a fost emisă sau
garantată de către o bancă centrală sau un organism public și care nu este neapărat legată de o
monedă specificată de lege și care nu are statutul juridic al unei monede sau bani, dar este
acceptată ca mediu de schimb de către persoane fizice sau juridice și poate fi transmis, stocat și
tranzacționat electronic.

Așa cum de-a lungul istoriei, în multe perioade au coexistat mijloace de plată diferite, alături
de cash, plastic – carduri, AliPay, Wechat, Paypal, criptomonedele încep să fie o metodă de plată
acceptată de mulți comercianți. Pe măsură ce proiectele devin tot mai performante va crește și
adopția. Pe de altă parte, în fiecare zi auzim tot mai des de intenția tot mai multor state de a-și
crea monede naționale bazate pe tehnologia blockchain, un prim proiect fiind Petro, o
criptomonedă lansată de guvernul de Venezuela, un stat afectat grav de inflație.
Un alt stat care anul acesta a acceptat oficial criptomonedele ca și instrument financiar este
Germania, un mare actor economic al Europei. Olanda este și ea pe lista statelor care sunt
pregătite să investească în zona crypto-exchange. Asistăm așadar la un situația în care multe
firme de brokeraj orientate către bursă sau orientate spre valută sunt dornice să devină parte a
tendinței cripto.
Japonia este cunoscută ca având unele dintre cele mai progresive reglementări ale
criptomonedelor din lume. Suedia, Italia, Franţa, Malta și Liechtenstein sunt, de asemenea, state
care văd oportunităţi de creștere în Bitcoin și Blockchain.
Cu toate că Banca Centrală Europeană susține că criptomonedele pot fi o alternativă pentru
cash, iar în America, JP Morgan, unul dintre giganții financiari care în trecut a manifestat o
politică anticripto, și-a reactualizat poziția și politica și recent a deschis conturi pentru două
exchangeuri mari de cripto, la nivel național, nu există reglementări pentru piața de
criptomonede.
În cele ce urmează voi analiza din punct de vedere al riscurilor la care sunt supuși atât
investitorii individuali sau personae fizice, cât și investitorii instituționali care realizează
tranzacţii importante şi care prin activitatea lor investiţională pot influenţa evoluţia cursului unui
instrument financiar dacă investiția în piața cripto poate fi una viabilă, și dacă criptomonedele
pot fi considerate sau nu un instrument finaciar de refugiu.
 Riscul optimal al investirii – este un risc specific care apare în momentul realizării
efective a investiţiei. Este evident că bursele pe care se tranzacţionează criptomonede
sunt foarte volatile şi speculative, însă tocmai de aceea, atâta timp cât volumele nu
devin derizorii, tranzacţionarea automată devine mult mai interesantă decât multe alte
strategii optimiste.
 Riscul afacerii – apare datorită produselor ce există pe piaţă la un moment dat sub
forma instrumentelor financiare şi al posibilei evoluţii nefavorabile ale acestora
pentru investitori. Este important să se evite confuzia dintre tehnologiile blockchain și
criptomonede, care reprezintă doar un tip de aplicație blockchain. Blockchain poate
sta la baza unei game largi de aplicații în diverse sectoare, care pot să nu fie limitate
doar la criptomonede sau chiar la FinTech.
 Riscul lichidităţii – apare în situaţia în care nu mai este posibilă transformarea
rapidă şi fără pierderi a titlurilor financiare în numerar la un curs avantajos. Trebuie
avut în vedere faptul că desi criptomonedele au o lichiditate rapidă, au și o volatilitate
extrem de ridicată, asta însemnând faptul că există riscul ca la momentul necesității
de a lichida suma investită intr-o anumită criptomoedă, aceasta să se afle la o valoare
mult scăzută față de suma investită.
 Riscul schimbării cadrului legislativ – un risc caracteristic ţărilor aflate în tranziţie
care vizează modificarea legislaţiei în general şi al celei financiare în special. Statutul
juridic al monedei bitcoin, precum și al celorlalte criptomonede, diferă substanțial de
la țară la țară și este încă nedefinit sau în continuă schimbare în multe țări. În timp ce
majoritatea țărilor nu interzic utilizarea monedelor de tip bitcoin, statutul lor de
„bani” sau „valută„ variază, cu diferite implicații din punct de vedere fiscal. În timp
ce unele țări au permis „explicit” utilizarea acestor monede și comerțul cu ele, altele
le-au interzis sau limitat.

5. Concluzii

Criptomonedele își dovedesc utilitatea atât în economiile emergente, cât și în economiile

dezvoltate, care iau în considerare inclusiv varianta lansării de monedele digitale ale băncilor
centrale. Pentru economiile emergente din ţările în curs de dezvoltare, avantajul principal al
utilizării criptomonedelor ar fi posibilitatea de transfer între populaţia fără conturi bancare. În
ceea ce privește ecomoniile deja dezvoltate, criptomonedele oferă o alternativă la numerar, pe
măsură ce frecvenţa de utilizare a acestuia scade.
 Printre avantajele adoptării criptomonedelor ca un instrument financiar recunoscut și
reglementat din punct de vedere legislativ se numără:
 protecția vânzătorilor de anularea tranzacțiilor ( odată finalizată, tranzacția este
înregistrată pe blockchain și nu poate fi anulată),
 viteza de tranzacție (în unele cazuri, băncile trebuie să își dea acordul pentru
tranzacții, ceea ce înseamnă timpi de așteptare mari, însă când vine vorba de
criptomonede, tranzacția se întregistrează în maxim un minut),
 oferta variată de metode de plată ( numărul de utilizatori ai criptomonedelor crește în
fiecare zi, ceea ce înseamnă că cererea pentru acnst sistem de plată este de asemenea
în creștere)
 Protecția împotriva fraudei (când vine vorba despre criptomonede, nu există credit,
ele există sau nu în contul clientului, astfel încât se reduce la zero potențialul de
fraudă. De asemenea, tranzacțiile sunt finale și imutabile, deci nu pot fi anulate
ulterior ca în cazul cardurilor de credit)
Există însă și o serie de dezavantaje sau mai bine spus riscuri privind plasarea
economiilor în piața crypto și anume faptul că până în prezent nu au fost descoperite metode
infailibile de protecție, iar criptomonedele nu pot fi asigurate . Cele mai mari motive de abținere
însă în rândul investitorilor râmân volatilitatea prețurilor și incertitudinea legală. În România în
speță, Banca Națională a României (BNR) a emis un comunicat de presă cu privire la poziția
instituției față de criptomonede, clasificându-le drept “active speculative, extrem de volatile și
riscante. De precizat este însă că, Banca Centrală Europeană evaluează în prezent costurile și
beneficiile creării propriei monede digitale a băncii centrale (central bank digital currency).
La nivel global, interesul băncilor pentru criptomonede este în creștere. Din păcate,
băncile din România evită deschiderea de conturi firmelor care deţin platforme de tranzacţionare
cu monede virtuale, cel mai probabil din lipsa unui cadru legal. Atât băncile, cât și companiile
cripto așteaptă, transpunerea în legislaţia românească a Directivelor UE și reglementarea pieţei
cripto. Cea de-a 5-a Directivă a Parlamentului European a determinat Guvernul României să
emită, în luna aprilie a acestui an, un Proiect de Ordonanță de Urgență privind modificarea și
completarea Legii nr.129/2019 pentru prevenirea și combaterea spălării banilor și finanţării
terorismului, prin care se dorește reglementarea pieţei crypto.
În concluzie plasarea economiilor pe piața crypto are avantajul creșterii valorii în funcție
de popularitate și de tranzacțiile de pe piața digital, are avantajul creșterii valorii în funcție de
popularitate și de tranzacțiile de pe piața digital. Fiind o piață în expansiune, să investești în
cripto-monede va însemna o creștere și o generalizare a utilizării cripto-monedelor. Monedele au
fost inițial lingouri de metale, apoi bucăți ștanțate de metale prețioase (monede), apoi bancnote
(bilete de bancă tipărite a căror valoare depinde de cantitatea de metal prețios deținut de banca
emitentă), apoi bani electroniciși, iar în ultimă instanță virtuali. Criptomonedele oferă șansa unor
beneficii în timp, de aceea speculanții, amatorii de profituri imediate vor pierde dacă se vor
implica în tranzacționarea cripto-monedelor. Piața criptomonedelor este una sigură, față de piața
interbancară unde fraudele cu carduri bancare, furtul de date personale sunt o tristă realitate. Tehnologia
Blockchain permite utilizatorilor să aibă imaginea tuturor tranzacțiilor, oriceintervenție a unui hacker
putând fi obersvată, măcar de un utilizator, fiindcă hackerul nu își poate șterge urmele din toate
calcualtoarele conectate în rețea, care au o copie a operațiunilor efectuate.
 Criptomonedele vor contribui la accelerarea procesului de globalizare. Tot mai multe
entități multinaționale vor intra pe piața cripto-monedelor, ceea ce va duce la crearea unui mediu
propice și sigur pentru cripto-monede în economia globală.

BIBLIOGRAFIE

1. Stancu Ion – Finanţe, Ediţia a treia,Editura Economică, Bucureşti, 2002;

2. Oprescu Gheorghe - Microeconomie, macroeconomie, Editura Economică, 2000.
3. Maria Constantinescu - Criptomonedele. Aspecte tehnologice, economice și implicații asupra
securității naționale, 2020.