Piața primară de capital și piața secundară

Cuprins
Piața de capital-Definiție............................................................................................................................2
Caracteristicile pieței de capital.................................................................................................................3
Rolul pieței de capital.................................................................................................................................4
Piața primară și piața secundară.................................................................................................................4
Bibliografie................................................................................................................................................ 8

Piața de capital-Definiție
Ca idee generală, putem să considerăm piața de capital ca fiind piața asociată
operațiunilor de vânzare și cumpărare de instrumente financiare. Piața de capital include
piețele diverselor instrumente financiare și instituțiile financiare care activează și care
sunt implicate în buna funcționare a acestei piețe.
Sau altfel spus, piața de capital este un ansamblu de relații economice și mecanisme
asociate prin care investitorii - entități care au surplus de capital și doresc să îl fructifice
intră în contact cu emitenții de titluri (instrumente financiare), adică cei care au nevoie
de investiții. Aceștia fac schimb de fonduri bănești prin intermediul valorilor
mobiliare/instrumentelor financiare. Astfel capitalurile disponibile din economie ajung
la cei care au nevoie de ele pentru a dezvolta activități economice.

Cele mai comune forme ale pieței de capital sunt bursele de valori, piețele de acțiuni și
de obligațiuni și piețele valutare. Majoritatea piețelor de capital se regăsesc în centre
financiare mari, precum New York, Londra, Frankfurt, Hong Kong, Tokyo, etc.

Scopul piețelor de capital este acela de a îmbunătăți eficiența tranzacțiilor.

Piața de capital înseamnă în primul rând piața investițiilor pe termen lung, adică acele
investiții care blochează capital pentru perioade mai mari de un an.
Se consideră că piața de capital este parte a pieței financiare pe care o formează alături
de piața asigurărilor și piața monetară.

Astfel:

✦ Piața de capital sau piața valorilor mobiliare - are drept obiect de activitate
capitalurile și investițiile pe termen mediu și lung

✦ Piața monetară este piața care se ocupă cu capitalurile și investițiile pe termen scurt,

pe această piață au loc tranzacțiile cu numerar și banii din conturi curente. Aici se includ
tranzacțiile comerciale curente, bonurile de tezaur, certificatele de depozit, biletele de
trezorerie. Participanți pe piața monetară sunt băncile comerciale, băncile centrale,
trezoreria statului, societățile de asigurări, etc.

✦ Piața asigurărilor - care are rol de suport pentru celelalte piețe.

Caracteristicile pieței de capital
Piața de capital se caracterizează prin:
✔️ Mobilizează sumele economisite pentru a finanța investiții pe termen lung;

✔️ Tranzacțiile cu titluri de valoare sunt publice;

✔️ Facilitează tranzacționarea titlurilor de valoare, care se realizează cu ajutorul

intermediarilor și nu în mod direct;

✔️ Minimizează costurile de tranzacționare și informare;

✔️ Încurajează diversitatea proprietății asupra activelor productive;

✔️ Asigură evaluarea rapidă a diverselor instrumente financiare cum sunt acțiunile;

✔️ Facilitează executarea tranzacțiilor în conformitate cu termenii contractuali definiți;

✔️ Oferă posibilități de asigurare împotriva riscurilor de preț sau de piață, prin

intermediul tranzacționării produselor derivate;

✔️ Îmbunătățește eficiența alocării capitalului, cu ajutorul unui mecanism de preț

competitiv, în baza raportului cerere – ofertă;

✔️ Investițiile se realizează în primul rând pe termen mediu și lung.

Rolul pieței de capital

Piața de capital este barometrul care arată starea de sănătate a unei economii și
joacă un rol important în dezvoltarea economică deoarece:
• atrage resurse financiare din economie și asigură plasarea lor în vederea creșterii
rentabilității capitalurilor;
• asigură variante de finanțare directă pentru companii publice sau private, prin
emisiuni de titluri de valoare, acțiuni sau obligațiuni;
• pune la dispoziție informații exacte referitoare la activitatea și starea financiară a
companiilor care se tranzacționează pe piața de capital;
Structura pieței de capital
Piața de capital funcționează în baza unor platforme electronice computerizate și
se poate clasifica în funcție de diverse criterii.
Cel mai important este cel a modului cum se achiziționează titlurile de valoare. Astfel
avem:

• Piața primară
• Piața secundară

Piața primară și piața secundară

Dacă se are în vedere momentul emiterii de valori mobiliare ori faza ulterioară
inregistrării acestora ca atare la autoritatea de reglementare, piața valorilor
mobiliare este o piață primară, adică o piață pentru noile emisiuni sau o piață secundară,
adică o piață pentru tranzacți 757i81h onarea valorilor mobiliare existente în circulație.
Piața primară este segmentul de piață în cadrul căreia se emit valori mobiliare.
În cadrul pieței primare, valorile mobiliare circulă numai prin oferta publică.
Valorile mobiliare pot fi emise pe piața primară prin :
-oferta publică initială, ceea ce reprezintă emiterea, de către o persoană juridică, pentru
prima dată a unor valori mobiliare, spre exemplu, emiterea de acțiuni ca urmare a
constituirii unei societăți prin subscripție publică sau prin transformarea unei societăți
obișnuite în societate cotată;
-oferta publică primară, ceea ce reprezintă emiterea de noi valori mobiliare de către un
emitent care a mai pus deja în circulație valori mobiliare.
Piața secundară este segmentul de piață în cadrul căreia se tranzacționează valori
mobiliare deja emise și aflate în circulație. În cadrul pieței secundare, valorile mobiliare
circulă în mod excepțional prin oferta publică, regula fiind aceea a plasamentului privat
(tranzacții obișnuite și tranzacții speculative). În ambele situații, circulația juridică a
valorilor mobiliare se efectuează obligatoriu prin intermedierea societăților de servicii de
investiții financiare (SSIF). În anumite condiții, valorile mobiliare pot face, însă, și
obiectul unor tranzacții directe, adică fără intermedierea acestor societăți.
 Piata primară inseamnă circulația valorilor mobiliare de la emitent la investitor, în
timp ce piața secundară înseamnă circulația valorilor mobiliare de la investitor la
investitor. Piața primară are rolul de a transforma activele financiare disponibile pe
termen scurt, în capitaluri disponibile pe termen lung. Piața primară este o piață a
emitenților, fluxurile financiare fiind direcționate de la investitori către emitenți. Pe piața
primară emitenții atrag capital de la investitori. Pe piața primară există un singur
vânzător, respectiv emitentul valorilor mobiliare și, de regulă, un preț unic de vânzare al
valorilor mobiliare. Participanții pe piața primară, în cadrul căreia se emit și se subscriu
valori mobiliare nou emise, sunt: solicitanții de capital (statul si colectivitățile locale,
întreprinderile publice și companiile private), ofertanții de capital (persoane particulare,
agenți economici, bănci, case de economii, societăți de asigurare, fonduri de pensii),
intermediari (societăți de servicii în investiții financiare, bănci comerciale, societăți de
investitii financiare care prin reteaua proprie asigură vânzarea titlurilor).
Tranzacțiile propriu-zise cu valori mobiliare, atât cele obișnuite sau speculative,
cât și cele majore (oferte publice de cumpărare sau preluare) sunt, de fapt, specifice
pieței secundare.Piața secundară este, spre deosebire de piața primară, o piață a
investitorilor, fluxurile financiare fiind direcționate de la un investitor la altul. Emitenții
nu atrag resurse bănești de pe piața secundară. Ei câștigă doar prestigiu si publicitate
prin tranzacționarea pe piața secundară a valorilor mobiliare emise. Piața secundară
oferă, însă, pieței primare informații despre vandabilitatea produselor emise și prețul la
care pot fi atrase noi fonduri bănești (nivelul de absorbție și prețul unei noi
emisiuni). Pentru investitori, piața secundară furnizează lichiditate.
 Piața secundară asigură, prin intermediul bursei de valori mobiliare și a piețelor
extrabursiere, atât buna funcționare a pieței primare, cât și lichiditatea si mobilitatea
economiilor. Investitorii au posibilitatea de a negocia, în orice moment, acțiunile și
obligațiunile deținute în portofoliu, sau pot cumpara noi valori mobiliare.
Bursa de Valori Bucuresti, o societate comercială pe actiuni constituită din primii 16
brokeri ca importanță în cadrul pieței, funcționează în principal ca piețe secundare, dar
poate asigura și cadrul instituțional pentru derularea ofertelor publice primare (finanțarea
emitenților prin piața de capital).
Dintr-o altă perspectivă, piața secundară a valorilor mobiliare poate fi, în principiu, o
piață de licitație sau o piață de negociere.
Piața de licitatie este o piață în care tranzacția este perfectată de un terț (agent de
piață), în funcție de suprapunerea prețurilor la ordinele primite de a cumpara sau vinde o
anumită valoare mobiliară. Cererile si ofertele menționeaza atât prețul, cât și cantitatea.
Tranzacțiile se realizează la acele prețuri pentru care există atât cerere, cât și oferta.
Cumpărătorii și vânzătorii nu tranzacționeaza unul cu celalalt și în general, nu cunosc
identitatea celeilalte părți. Piața de licitatie este impersonală. O astfel de piață este bursa
din New York (New York Stock Exchange, NYSE) și, în principiu, Bursa de Valori
Bucuresti (BVB).
Piața de negociere este piața în care cumpărătorii și vânzătorii negociază prețul și
volumul valorilor mobiliare, în mod obișnuit prin intermediul unui broker sau dealer.
Dacă tranzacția se realizează printr-un dealer sau brocker, identitatea părților rămâne
anomimă. O astfel de piață de negociere este Nasdaq și la fel modelul său românesc,
Rasdaq (fosta piașă extrabursieră românească, actualmente transformată într-o secțiune
separată a BVB, în urma fuziunii prin absorbție, finalizată în anul 2007). Și pe piața
organizată de BVB există o secțiune care permite tranzacții deal (negociate), dacă
volumul tranzacției este mai mare decât cel al tranzacțiilor obișnuite. Piața de negociere
este tipică valorilor mobiliare inactive și tranzacțiilor foarte mari. Obligațiunile se vând
în general pe această piață. Piața de negociere a apărut ca piața ”la ghiseu” (Over-the-
Counter), adică o piață localizată la birourile brokerilor, dealerilor și emitenților de
valori mobiliare secundare, cum sunt băncile comerciale sau societățile de asigurări.
Deoarece tranzacțiile au loc în mai multe locuri, piața „la ghiseu” este o piață ce se
derulează prin telefon, telex sau computer.
În general, piața de licitatie se suprapune bursei de valori, în timp ce piața de
negociere se suprapune piețelor extrabursiere. Principala diferență dintre tranzacțiile
bursiere și cele extrabursiere  consistă în faptul că bursa este un loc fizic unde sunt
tranzacționate titlurile, în timp ce piața extrabursieră este un non-loc, un loc virtual,
tranzacțiile fiind derulate prin telefon sau mijloace de comunicare electronică (on line).
La bursă cererile si ofertele sunt făcute prin strigare deschisă (open outcry), pe când în
sistemul Nasdaq titlurile sunt tranzacționate direct între intermediari, piața neavând o
locație fizică. Piața extrabursieră, inclusiv fostul Rasdaq, nu are o locație fizică, ci
reprezintă o rețea de calculatoare care leagă între ele societățile de servicii de investiții
financiare membre ale sistemului. Piețele extrabursiere nu sunt, totuși, în esență, diferite
de cele bursiere, ambele având același rol.
Din punct de vedere statistic, se poate observa că la bursă se tranzacționează
acțiuni ale celor mai dinamice și mai bine capitalizate societăți, în condiții de maximă
transparență, în timp ce piața extrabursieră este locul tranzacționării acțiunilor
societăților care nu îndeplinesc criteriile de admitere la cota bursei.
Dematerializarea titlurilor și generalizarea tehnicilor de comunicare on-line au dus, însă,
la apropierea celor două tehnici de tranzacționare, la aplatizarea diferențelor, apărând
sisteme mixte de licitație-negociere on line. Bursa din Paris precum si cea din Londra
sunt modele ale acestui sistem mixt. Aceeași caracteristică o are BVB. La BVB licitațiile
nu se desfasoară în ringul bursei, ci prin sistemul computerizat Horizon (o retea de
calculatoare la care sunt logg-ati toți intermediarii și investitorii care au achitat o taxă de
acces în retea). Deși, în principiu, este o piață de licitatie (asa sunt piața Regular și piața
Odd Lot), bursa poate fi și o piață de negociere (așa sunt piața Deal și piața valorilor
mobiliare ne-cotate). Prin generalizarea sistemului computerizat, on-line, se pierde din
spectaculozitate, dar se câștigă în eficiență și securitate.
Procedurile concrete de tranzacționare în România sunt, totuși, complicate și
greoaie. În Statele Unite s-a pus la punct o metodologie de lucru on line (prin Internet) :
investitorii americani, simpli particulari, rareori intră în relații directe cu brokerii,
tranzacțiile fiind derulate on line; de altfel, pe această piață nu exsită un monopol pe
tranzacțiile bursiere în favoarea brokerilor, așa cum există în România; înainte de a
decide care acțiuni să fie tranzacționate, investitorii pot obține informațiile economico-
financiare necesare, precum si date despre mersul bursei în ziua și chiar momentul
respectiv. Odata luată decizia de a cumpara și/sau a vinde anumite acțiuni, ordinul se
tastează pe computer și se afisează pe monitor, el fiind executat rapid, în câteva secunde,
fără a pierde momente oportune de tranzacționare. Rolul intermediarului este redus la
minimul necesar.

Bibliografie
1.https://www.stiucum.com/economie/piata-de-capital/Piata-primara-si-piata-secunda95782.php
2.https://admiralmarkets.com/ro/education/articles/forex-basics/piata-de-capital