Universitatea MARITIMĂ Constanţa

Facultatea de Navigatie si Transport Naval

Specializarea Inginerie Economica
Anul de studii 4
Semestrul I

Proiect

Piata de capital

Studentă:
Popescu Alina
Grupa IE41

2021
 Cuprins

1.Piața de capital
1.1 Trasaturile pietei de capital
1.2 Piața de capital din România
2. Componentele pieţei de capital
2.1 Piața primară
2.2 Piața secundară
3.Valorile mobiliare
3.1 Acțiunile
3.2 Obligațiunile
Concluzii
 1. Piața de capital
Piața de capital este termenul general folosit pentru a desemna piața în cadrul căreia sunt
vândute și cumpărate instrumente financiare. Această piață include toate entitățile și operațiunile
care susțin aceste procese.
Piaţa de capital este constituită din organisme cu rol de reglementare care supraveghează
piaţa şi care îndeplinesc rolul primordial de protecţie al investitorilor individuali, prin asigurarea
unor reglementări instituţionale dar si instrumentale, pentru asigurarea unor condiţii
concurenţiale cât mai aproape de condițiile de concurenţă pură şi perfectă.
Piaţa de capital este o piaţă specializată unde se întâlnesc şi se reglează în mod liber cererea şi
oferta de active financiare pe termen mediu şi lung. Pe această piaţă se tranzacţionează în mod
liber valori mobiliare (acţiuni, obligaţiuni), piața având drept rol principal mobilizarea
capitalurilor persoanelor (fizice/juridice) care economisesc (cumpărătorii de acţiuni şi
obligaţiuni) şi care urmăresc plasarea profitabila a acestor capitaluri; aceste fonduri sunt atrase
de către emitenţii de acţiuni/obligaţiuni, ce sunt în căutare de capital în vederea finanţării unor
proiecte de investiții. Desigur, piaţa de capital prezintă interes şi din alte puncte de vedere
permiţând preluarea controlului asupra unor societăţi prin achiziţii semnificative de acţiuni sau
obţinerea unor câştiguri pe termen scurt prin specularea modificărilor decurs ale valorilor
mobiliare.

1.1 Trasaturile pietei de capital

Piata de capital prezinta urmatoarele trasaturi:
 Este o piata deschisa,in sensul ca plasamentul este efectuat in marea masa a
investitorilor,iar tranzactiile cu valori mobiliare au caracter public
 Produsele piesei sunt instrumente pe termen mediu si lung,pe piata de capital banii sunt
investiti pe o perioada mai mare de un an in timp cep e piata monetara,resursele sunt
utilizate pentru finantari pe termen scurt
 Valorile mobiliare ca produse ale piesei se caracterizeaza prin negociabilitate si
transferabilitate.Ele pot fi transferate de la un posesor la altul oferind investitorului
posibilitatea de a vinde oricand produsul respective la un pret specific conditiilor
pietei,sau care rezulta din negociere la un moment dat
 Tranzactionarea valorilor mobiliare nu este directa,ci intermediate. Intermediarii au un
rol important in cee ace priveste punerea in contact a emitentilor cu investitorii sau a
investitorilor ce detin valori mobiliare in portofoliu cu cei ce doresc sa le cumpere.Riscul
investitiei apartine intotdeauna investitorilor si nu emitentilor(schema 1)
 1.2 Piața de capital din România

Piața de capital a existat în România, sub forme incipiente de foarte mult timp. Nu
putem considera că au existat elemente concrete ale pieței de capital, dar România a fost în
centrul pieței europene, sub formele specifi ce timpului. În perioada comunistă (1945-1989), nu
putem vorbi despre o piață de capital, în sensul larg al cuvântului cu segmentele specifice.
România participa la bursele europene fără a avea o autoritate specială. În principal, țara
noastră era activă pe piața cerealelor, cu rezultate bune în veniturile realizate concretizate în
crearea Produsului Social, indicatorul apropiat de PIB. După 1990, prin piața liberă aflată în
dezvoltare s-au reluat preocupările de constituire a pieței de segment al pieței financiare
nebancare. Piața de capital a cunoscut un curs ascendent în cei 24 de ani de la înființare,
înregistrând un salt calitativ după aderarea României la Uniunea Europeană. Acesta a fost un
moment important în evoluția pieței de capital, atât din punctul de vedere al deschiderii față de
investitorii străini, cât mai ales prin aplicarea standardelor europene de către toate entitățile
reglementate specifice pieței.
Prin intermediul pieței de capital se asigură circuitul fluxurilor bănești în procesul de
economisire-investire, transformând activele financiare pe termen scurt în capitaluri disponibile
pe termen lung. Emitenții atrag capitalurile disponibile prin intermediul operațiunilor de piață, cu
respectarea standardelor și practicilor specifice. La rândul lor, investitorii, exponenți ai ofertei de
capital, beneficiază de condiții de transparență și de protecție a propriilor investiții. Piața de
capital este o piață intermediată, legătura dintre emitenți și investitori nu este directă, realizându-
se prin intermediul societăților de investiții financiare (SSIF) și a instituțiilor de credit care
desfășoară activitate directă de intermediere pe piața de capital. Intermediarii, la rândul lor,
prestează servicii de investiții financiare numai dacă sunt îndeplinite cerințele de capital, în
conformitate cu directivele Uniunii Europene. Aceștia au obligația de a respecta regulile de
prudențialitate și de conduită, precum și cerințele de adecvare a capitalului, conform cu legislația
comunitară. Instrumentele financiare se tranzacționează pe piețe reglementate, pe platforme
multilaterale de tranzacționare sau în cadrul sistemelor alternative de tranzacționare.
Evoluția pieței de capital este determinată de modificările legislative care pot fi
considerate ca un proces continuu de adaptare la cerințele pieței unice europene, precum și de
diversificarea produselor fi nanciare, a tipurilor de operațiuni, a numărului de investitori și de
emitenți, a valorii tranzacțiilor și a modalităților de acces la piață

2. Componentele pieţei de capital

În funcţie de momentul în care se realizează tranzacţia, piaţa de capital se împarte în două

segmente:
- Piaţa primară. Este piaţa pe care emisiunile noi de valori mobiliare sunt negociate pentru prima dată.
Concret, este vorba de procesul prin care intermediarii financiari, care de regulă fac legătura între
societatea emitentă şi investitori, se obligă să plaseze valorile mobiliare nou emise în schimbul unui
comision;
- Piaţa secundară. Odată puse în circulaţie valorile mobiliare pe piaţa primară, acestea fac obiectul
tranzacţiilor pe piaţa secundară. Funcţionarea efectivă a pieţei secundare se realizează prin intermediul
pieţelor de negocieri sau organizate: este în principal vorba de bursa de valori şi de piaţa extrabursieră
(sau piaţa OTC - Over the Counter Market).
Diferenţa dintre cele două forme organizate ale pieţei de capital (bursa şi piaţa OTC) constă în
existenţa unor condiţii şi criterii de eficienţă economico-financiară, de informare a investitorilor,
referitoare la numărul de acţiuni puse în circulaţie, etc. pentru accesul la bursă, conferind societăţii cotate
pe această piaţă garanţii superioare pentru investitori. De asemenea, există diferenţe între modul de
funcţionare şi organizare a celor două pieţe – bursa de valori este o piaţă de licitaţie, în timp ce piaţa
Rasdaq este o piaţă de negociere1.
Mişcarea fondurilor în economie se poate realiza în două mari moduri :
- prin concentrarea disponibilităţilor băneşti la bănci şi utilizarea de către acestea a resurselor astfel atrase
pentru creditarea utilizatorilor băneşti;
- prin emisiunea de titluri financiare de către utilizatorii de fonduri, pe piaţa financiară.
În acest din urmă caz se pun în circulaţie titluri financiare şi odată cu ele se stabileşte o reţea de relaţii
între emitenţii de titluri, care reprezintă cererea de fonduri şi cumpărătorii acestora, investitorii, cei care
reprezintă oferta de fonduri.
Piaţa de capital asigură legătura permanentă dintre emitenţi şi investitori, atât în momentul acoperirii
cererii de capital, cât şi în procesul transformării în lichidaţi a valorilor mobiliare deţinute.

2.1 Piața primară

Piaţa primară reprezintă acel segment de piaţă pe care se emit şi se distribuie valorile mobiliare către
primii deţinători. Aceasta piaţă permite transformarea directă a economiilor în resurse pe termen lung, de
care vor beneficia colectivităţile publice şi private. Pe piaţa primară se emit valori mobiliare ce conferă
anumite drepturi posesorilor lor, deci celor care au calitatea de furnizori de fonduri. Prin intermediul
pieţei primare se pun în evidenta mişcările de capitaluri dintr-o economie, generate de către emitenţi, în
calitatea lor de solicitanţi de capitaluri. Aceasta piaţă permite finanţarea agenţilor economici.

Participanţii pe piaţa financiară primară, în cadrul căreia se vând şi se cumpăra valori

mobiliare nou emise, sunt:
- solicitanţii de capital: statul şi colectivităţile locale, întreprinderile publice şi cele private;
- ofertanţii de capital: persoane particulare, agenţi economici, bănci, case de economii,
societăţi de asigurare;
- intermediarii: societăţi de servicii de investiţii financiare, bănci comerciale, societăţi de
investiţii financiare care, prin reţeaua proprie, asigură vânzarea titlurilor.
Preţul de vânzare al titlurilor (curs) este valoarea nominală, suma înscrisă în titlu şi este un
preţ ferm.
Piaţa primară are deci rolul de a transforma activele financiare pe termen scurt în capitaluri
disponibile pe termen lung. Se vând valori mobiliare emise de societăţile economice care au
nevoie de resurse financiare şi se cumpără de către alte entităţi posesoare de economii pe termen
mediu şi lung.

1
 Piaţa primară permite atragerea capitalurilor în scopul constituirii sau majorării capitalului
social, precum şi apelarea la resurse împrumutate. De asemenea, ea oferă cadrul şi posibilitatea
practică ca o societate închisă să devină o societate comercială deschisă, prin oferta publică de
vânzare de acţiuni, prin emiterea unor obligaţiuni convertibile în acţiuni, etc.

2.2 Piața secundară

Piaţa secundară asigură, prin intermediul bursei de valori mobiliare şi al pieţelor

extrabursiere, atât buna funcţionare a pieţei primare, cât şi lichiditatea şi mobilitatea economiilor.
Investitorii au posibilitatea de a negocia, în orice moment acţiunile şi obligaţiunile deţinute în
portofoliu sau pot cumpăra noi valori mobiliare. Piaţa secundară concentrează cererea şi oferta
derivată, care se manifestă după ce piaţa valorilor mobiliare s-a constituit.
Un rol important pe piaţa financiară revine societăţilor de intermediere a valorilor
mobiliare care:
- îşi asumă angajamentul de distribuire a titlurilor emise;
- efectuează comerţul cu titluri, respectiv, vânzarea – cumpărarea de valori mobiliare în
nume şi în cont propriu;
- efectuează intermedierea în comerţul cu titluri, respectiv vânzarea – cumpărarea acestora
în contul terţilor.
Societăţile de intermediere se pot specializa în una sau mai multe activităţi:
- unele acţionează prioritar pe piaţa primară, asigurând distribuirea şi plasamentul noilor
emisiuni,
- altele acţionează numai pe piaţa secundară, fiind considerate firme de “broker/ dealer”.
Piaţă secundară este o piaţă organizată care asigură operatorilor următoarele avantaje:
- oferă informaţiile referitoare la produsul ce urmează a fi tranzacţionat;
- informaţiile despre produs şi despre emitent sunt difuzate în marea masă a investitorilor;
- oferă informaţii privind nivelul şi mişcarea preţului de piaţă.
Obiectivele pieţei secundare sunt :
- protecţia investitorilor, realizată prin transparenţă, reglementarea şi supravegherea
pieţei;
- lichiditatea pieţei şi stabilitatea cursului.
Caracteristic este faptul că pe o piaţă de capital matură preţul este corelat cu rentabilitatea
societăţii cotate. Cele două segmente de piaţă se intercondiţionează2.
Piaţa secundară nu poate exista fără piaţă primară şi, totodată, funcţionarea pieţei primare
este influenţată de capacitatea pieţei secundare de a realiza transferabilitatea valorilor mobiliare
şi transformarea lor în lichidităţi.
2
 Piaţa secundară poate fi reprezentată astfel:

Sursa: www.stareanatiunii.com

3. Valorile mobiliare

Valorile mobiliare – sunt instrumente negociabile emise în formã materializatã, sau

evidenţiate prin înscrieri în cont, care conferă deţinătorilor lor drepturi patrimoniale asupra
emitentului, conform legii si în condiţii specifice privind emisiunea acestora. Conform legislaţiei
în vigoare valorile mobiliare reprezintă „instrumente financiare negociabile, transmisibile prin
tradiţiune sau prin înscriere în cont, care conferă drepturi egale pe categorie, dând deţinătorilor
dreptul la o fracţiune din capitalul social al emitentului sau un drept de creanţă general asupra
patrimoniului emitentului, şi sunt susceptibile de tranzacţionare pe o piaţă reglementată”.
Valorile mobiliare includ:
a) acţiuni;
b) titluri de stat, obligaţiuni emise de administraţia publică centrală sau locală şi societăţi
comerciale, precum şi alte titluri de împrumut cu scadentă mai mare de un an;
c) drepturi de preferinţă la subscierea de acţiuni şi drepturi de conversie a unor creanţe în acţiuni;
d) alte instrumente financiare, cu excluderea instrumentelor de plată, care dau dreptul de a
dobândi valori mobiliare echivalente celor menţionate mai sus prin subscriere, schimb sau la o
compensaţie bănească;
e) orice alte instrumente financiare calificate de CNVM ca valori mobiliare.
Valorile mobiliare sunt titluri de proprietate sau de creanţă care conferă titularului anumite
drepturi bine stabilite asupra unor entităţi ale societăţii emitente. Valorile mobiliare sunt
înscrisuri (documente de valoare) negociabile, ce pot fi transformate oricând în bani pe piaţă de
capital.
În sens restrâns, valorile mobiliare sunt acţiunile şi obligaţiunile emise de o societate
comercială. Valorile mobiliare sunt instrumente negociabile emise în formă materializată sau
evidenţiate prin înscrieri în cont care conferă deţinătorilor lor drepturi patrimoniale asupra
emitentului, conform legii şi în condiţii specifice privind emisiunea acestora. Valorile mobiliare
reflectă modul de existentă al activelor bancare.
Pentru a desemna instrumentele emise şi tranzacţionate pe piaţă de capital a României se
foloseşte noţiunea de valoare mobiliară.
Valori mobiliare pot fi: acţiunile, obligaţiunile, instrumentele financiare derivate sau orice
alte titluri de credit, încadrate de CNVM în această categorie .
Trei elemente esenţiale caracterizează valorile mobiliare :
- valorile mobiliare sunt instrumente negociabile, constând în posibilitatea transmiterii lor către
alte persoane pe baza mecanismului cerere/ofertă şi cu respectarea prescripţiilor imperative ale
legii în vigoare;
- valorile mobiliare pot fi emise în formă materiala sau evidenţiate prin înscrieri în cont;
- valorile mobiliare conferă deţinătorilor lor drepturi patrimoniale şi nepatrimoniale, drepturi ce
decurg din caracteristicile emisiunii de valori mobiliare .
Totalitatea valorilor mobiliare ce se tranzacţionează pe o piaţă poartă denumirea generică
de produse bursiere.Aceasta noţiune nu desemnează strict valorile mobiliare tranzacţionate la
bursă, ci ansamblul instrumentelor pieţei de capital, indiferent dacă acestea se vând şi se
cumpără pe o piaţă de licitaţii sau piaţă de negocieri.
Scopul emisiunii valorilor mobiliare îl constituie, pe de o parte, mobilizarea capitalurilor
disponibile şi dispersate, iar pe de altă parte, transformarea economiilor în capital social al unei
întreprinderi private sau publice, în resurse financiare destinate realizării de investiţii sau capital
de împrumut.
Din punct de vedere al caracteristicilor lor, valorile mobiliare se structurează în:
1)valori mobiliare primare, emise pentru mobilizarea capitalurilor proprii sau pentru atragerea
capitalului de împrumut;
2)valori mobiliare derivate, care pot rezulta din combinarea caracteristicilor obligaţiunilor cu cele ale
acţiunilor, pot fi contracte încheiate între emitent şi investitor (forward) sau pot fi contracte standardizate
(futures şi options);
3) valori mobiliare sintetice (basket securities), care rezultă din combinarea de către societăţile
financiare a unor active diferite şi crearea pe această bază a unui instrument de plasament nou 3.
Produsele primare ale pieţei de capital sunt acţiunile, obligaţiunile şi produsele speciale generate
de acţiuni (drepturi de subscriere, de atribuire şi warante).
În funcţie de modul de fructificare a plasamentelor, produsele de bază pot fi :
- valori mobiliare cu venit variabil (acţiunile), caz în care nivelul remunerării este dat de rezultatul
financiar al exerciţiului şi de politica promovată de emitent cu privire la repartizarea profitului;
- valori mobiliare cu venit cert (obligaţiuni private, titluri de rentă, titluri de stat, etc.) pentru care se
asigură o fructificare prin dobândă. Certitudinea decurge din faptul că emitentul se angajează irevocabil
să plătească dobânzi, indiferent de rezultatul financiar al activităţii desfăşurate. În funcţie de condiţiile
emisiunii, dobânda poate fi fixă sau variabilă.

3
 3.1 Acțiunile

Acţiunile sunt titluri ce atestă un drept de proprietate asupra unei părţi a capitalului social
al societăţii emitente. Practic, proprietarul acţiunilor este proprietarul unei părţi din societatea
emitentă, parte corespunzătoare cu numărul de acţiuni deţinute. Pe lângă dreptul de proprietate
asupra unei părţi a societăţii emitente, acţiunile conferă şi alte drepturi, dintre care cele mai
importante sunt:
- dreptul de a primi în fiecare an o cotă parte din profitul societăţii (sub forma de dividende)
corespunzătoare cu numărul de acţiuni deţinute şi cu suma alocată de conducerea societăţii
pentru plata dividendelor. Datorită faptului ca acest dividend poate varia (sau poate fi chiar
zero), acţiunile se mai numesc şi valori mobiliare cu venit variabil;
- dreptul la informare cu privire la evoluţia economico-financiară a întreprinderii;
- dreptul de a participa la hotărârile importante cu privire la activitatea societăţii, precum şi la
conducerea societăţii, prin participarea la Adunările Generale ale Acţionarilor (AGA), respectiv
prin posibilitatea de a alege şi de a fi ales în consiliul de administraţie al societăţii;
- dreptul de proprietate asupra unei părţi a activelor societăţii, în cazul lichidării (încetării
funcţionării) acesteia, etc.
În momentul de faţă, acţiunile societăţilor româneşti cotate se tranzacţionează pe doua
pieţe organizate: Bursa de Valori Bucureşti şi societatea de bursa Rasdaq4.
Totalul acţiunilor emise de o firmă constituie capitalul social. La emisiune, acţiunile au o
anumită valoare nominală sau paritară (“face value”), care rezultă din împărţirea capitalului
social la numărul de acţiuni emise. Numărul de acţiuni deţinute de o persoană fizică sau juridică
e materializat în certificatul de acţiuni, care trebuie se conţină :
- valoarea nominală ;
- numele companiei emitente
- numărul de acţiuni emise
- un număr de înregistrare dat de organul de control al pieţei financiare
- un număr de identificare a titlului ;
- un desen greu de reprodus, pentru a împiedica falsificarea certificatului;
- semnătura persoanei autorizate din partea firmei emitente ;
- data
4
 - numele persoanei fizice sau juridice care poate utiliza certificatul de acţiuni, dacă
acţiunile sunt nominative ;
- numărul de acţiuni la care se referă certificatul.

Din punct de vedere al drepturilor pe care le conferă, acţiunile se împart in:

- comune, care sunt mai cunoscute şi dau deţinătorului lor legal :
- dreptul la vot în AGA
- dreptul la dividend
- preferenţiale, care dau dreptul la un dividend fix, ce este plătit înaintea dividendului pentru
acţiunile comune, în schimb ele nu dau drept la vot5.
Acţiunile sunt emise în cele 2 forme :
- acţiuni la purtător – sunt anonime, iar societatea nu cunoaşte numele acţionarilor.
Dematerializarea valorilor mobiliare nu a făcut să dispară titlurile la purtător; din contră,
acţiunile dematerializate sunt în cea mai mare parte la purtător, iar depozitarii au obligaţia de a
păstra secretul profesional privind posesorii lor;
- acţiuni nominative – acţiuni care conţin numele acţionarilor aşa cum sunt acestea menţionate în
registrul societăţii, alături de toate modificările de titluri ce afectează repartiţia capitalului social.
Societatea cunoaşte toţi acţionarii şi poate imediat să dezvăluie apariţia unui nou acţionar. Se
disting 2 tipuri :
- acţiuni nominative pure – presupun tranzacţionarea lor la sediul social al societăţii cotate,
asigură convocarea rapidă a AGA, gestiunea şi efectuarea de tranzacţii de vânzare sau cumpărare
prin curtaje echivalente în sistemul bancar. Acţionarii beneficiază automat de un supliment de
10% la dividend dacă şi-au păstrat acţiunile timp de mai mult de 2 ani;
- acţiuni nominative administrative – depozitate într-o bancă ce deţine dreptul de a le păstra şi
administra.
Caracteristicile:
- sunt fracţiuni ale capitalului social care au o valoare nominală ;
- sunt fracţiuni egale ale capitalului social (există şi excepţii) ;
- sunt indivizibile ;
- sunt instrumente negociabile.
Principala obligaţie a acţionarului e aceea de a efectua plata vărsămintelor datorate.

3.2 Obligațiunile

5
 Obligaţiunile reprezintă un titlu de creanţă asupra societăţii emitente. Concret, societatea
emitentă are nevoie la un moment dat de un împrumut şi emite obligaţiuni. Cumpărătorii
obligaţiunilor împrumută societatea emitentă cu suma pe care au plătit-o pentru cumpărarea
obligaţiunilor.
Obligaţiunile nu conferă aceleaşi drepturi ca şi acţiunile, dar posesorul lor beneficiază
de o dobândă periodică fixă (din acest motiv, obligaţiunile numindu-se valori mobiliare cu
venituri fixe) şi, la expirarea perioadei de împrumut, de rambursarea sumei plătite pentru
cumpărarea obligaţiunilor. Există o mare varietate de tipuri de obligaţiuni, după modul de
răscumpărare şi de plată a dobânzii, garanţii, etc.
Obligaţiunile sunt instrumente de credit, pe termen mediu şi lung, emise de societăţi
comerciale sau de organisme ale administraţiei de stat centrale şi locale.
Obligaţiunile certifică deţinătorului dreptul de a încasa o dobândă şi de a recupera suma
investită dintr-o dată, la scadenţă, sau în tranşe pe durată de viaţă. Obligaţiunile sunt titluri de
creanţă negociabile.
Emitenţi ai obligaţiunilor sunt statul şi colectivităţile locale precum şi agenţii economici care
îşi procură pe aceasta cale resurse împrumutate, renunţând la creditul tradiţional sau
complementar cu acesta. Investitorii pe piaţa obligaţiunilor sunt persoanele fizice şi juridice din
ţară şi străinătate care deţin capitaluri băneşti temporar libere.
După modul de identificare a deţinătorului obligaţiunile pot fi :
- la purtător, caz în care drepturile conferite revin posesorului ;
- nominative, având specificat numele posesorului ;
După tipul de venit pe care îl generează, obligaţiunile pot fi :
- cu dobândă, care sunt emise la valoare nominală, valoare care se rambursează la scadenţă şi
generează venituri din dobânzi care se plătesc în conformitate cu condiţiile emisiunii;
- cu cupon zero, denumite şi obligaţiuni cu discount (cu reducere) care sunt emise la un preţ de
emisiune decât valoarea nominală ce este plătită la scadenţă.
După forma în care sunt emise, obligaţiunile pot fi:
- materalizate, emise pe suport de hârtie;
- dematerializate, înscrise prin înscriere în cont pe suport magnetic.
După gradul de protecţie a investitorilor, sunt:
- garantate cu anumite active;
- negarantate, ce reprezintă împrumuturi pe termen lung si sunt emise de către societăţi fără nici
o garanţie specifică.
În practica internaţională, piaţa obligaţiunilor s-a diversificat foarte mult, utilizându-se,
alături de obligaţiunile clasice noi tipuri de obligaţiuni:
- obligaţiuni cu bonuri de subscriere, care combină o obligaţiune clasică simplă cu un drept
negociabil;
 - obligaţiuni de participaţie, în cadrul cărora rata dobânzii şi preţul de rambursare sunt
fixate la un nivel minim în momentul emisiunii, dar acestea pot fi majorate în
conformitate cu rezultatele financiare obţinute de debitor;
- obligaţiuni convertibile în acţiuni. Deţinătorul acţiunii are dreptul ca în cadrul unui
termen fixat prin contractul de emisiune (2-4 luni) să-şi exprime operaţiunea de
convertire a titlurilor în acţiuni.
Obligaţiunile convertibile comportă două tipuri de rată a dobânzii :
- o rată variabilă pe perioada ce se scurge din momentul emiterii obligaţiunii şi data începerii
dreptului de convertire, rată la stabilirea căreia se ţine seama de faptul că deţinătorul are
acest avantaj, fiind mai mică decât cea a pieţei;
- o rată egală cu dobânda pieţei practicată la obligaţiunile ce nu vor fi convertite în perioada de
opţiune şi care, la expirarea acestei perioade devin obligaţiuni clasice sau ordinare.
Obligaţiunile indexate : emitentul îşi asumă obligaţia de a actualiza valoarea acestor titluri
în funcţie de un indice în comun acord cu investitorul. Indexarea se aplică: asupra dobânzii,
asupra preţului de rambursare, asupra ambelor elemente. Scopul indexării este de a asigura
investitorului posibilitatea recuperării reale a capitalului investit şi implicit, realizarea unor
venituri comparabile cu alte tipuri de plasament.
- obligaţiuni cu dobânda variabilă. Emitentul se obligă să modifice rata dobânzii pe durata
de viaţă a obligaţiunii, pentru a asigura o fructificare în conformitate cu condiţiile pieţei;
- obligaţiuni speciale cu cupon ce poate fi reinvestit – OSCAR. 6 Acestea permit
deţinătorului să aleagă între a primi cupon de dobândă în numerar sau de a primi
obligaţiuni identice cu cele iniţiale.

6
Popa I., Bursa, organizare, funcţii,experienţe, Ed. Adevărul, Bucureşti, 1993, pag. 123
 CONCLUZII

În condiţiile economiei de piaţă, piaţa financiară şi piaţa de capital devin

elementele centrale al sistemului economic actual. Specificul acestor pieţe şi particularităţile lor
au fost expuse pe larg în această lucrare.

Sintetizând toate cele spuse în prezenta lucrare putem concluziona că piaţa financiară are ca
obiect vânzarea şi cumpărarea hârtiilor de valoare, cu predilecţie a acţiunilor şi obligaţiunilor,
prin care se asigură transformarea banilor din economii în capital şi mişcarea capitalului de la un
posesor la altul.

Piaţa de capital este piaţa specializată în tranzacţii cu active financiare pe termen

mediu şi lung, prin intermediul lor asigurându-se transferul de capital financiar disponibil către
utilizatorii pe piaţa primară şi între investitori pe piaţa secundara. Motivaţia fundamentală a unei
pieţe de capital constă în plasarea titlurilor financiare emise de agenţii economici pentru căutarea
de capital provenit de la potenţiali investitori deţinători de excedent de capital datorită
economisirii sau din restructurarea portofoliilor lor.
 CONCLUZII
În condiţiile economiei de piaţă, piaţa financiară şi piaţa de capital devin
elementele centrale al sistemului economic actual. Specificul acestor pieţe şi particularităţile lor
au fost expuse pe larg în această lucrare.

Sintetizând toate cele spuse în prezenta lucrare putem concluziona că piaţa financiară are ca
obiect vânzarea şi cumpărarea hârtiilor de valoare, cu predilecţie a acţiunilor şi obligaţiunilor,
prin care se asigură transformarea banilor din economii în capital şi mişcarea capitalului de la un
posesor la altul.

Piaţa de capital este piaţa specializată în tranzacţii cu active financiare pe termen

mediu şi lung, prin intermediul lor asigurându-se transferul de capital financiar disponibil către
utilizatorii pe piaţa primară şi între investitori pe piaţa secundara. Motivaţia fundamentală a unei
pieţe de capital constă în plasarea titlurilor financiare emise de agenţii economici pentru căutarea
de capital provenit de la potenţiali investitori deţinători de excedent de capital datorită
economisirii sau din restructurarea portofoliilor lor.
 Bibliografie
S. Fătu, Piaţa românească de capital – privită din interior, Ed. Vox, Bucureşti, 1998, pag. 59

OUG 28/2002- privind valorile mobiliare, serviciile de investiţii financiare si pieţele reglementate-art.2 pct.40-
Monitorul Oficial 238 din 9 aprilie 2002
Gallois D., Bursa, origine şi evoluţie, Ed. Teora, Bucureşti, 1997, pag. 23

Fatu S., Piaţa românească de capital, Ed. Vox, Bucureşti, 1998, pag. 26

http://www.revistadestatistica.ro/supliment/wp-
content/uploads/2018/04/rrss_4_2018_A06_ro.pdf

https://books.google.ro/books?
id=urGr1idtnYEC&pg=PA19&lpg=PA19&dq=capita
l+market+project&source=bl&ots=pD0POj3B0U&si
g=ACfU3U3KfQaaGENGR1ExkQNop3aDBy0dJA
&hl=ro&sa=X&ved=2ahUKEwj0s4my2djoAhULxY
sKHf7nB7MQ6AEwGXoECAYQAQ#v=onepage&q
&f=true

 https://asfromania.ro/consumatori/intrebari-
frecvente/piata-de-capital
https://asfromania.ro/files/analize/Evolutia%20pietei%20de%20capital%202017_20180329.pdf

biblioteca.regielive.ro/referate/economie/principalele-categorii-de-valori-mobiliare-324711.html