CUPRINS

Introducere……………………………………………………………………….........................2

Capitolul I. Consideraţii generale privind analiza comparativă a managementului în cadrul

burselor de mărfuri europene şi americane
1.1. Metodologia analizei comparative în domeniul managementului burselor conform
principiilor de organizare în America şi Europa..............................................................................4
1.2. Locul şi rolul burselor de mărfuri în dezvoltarea pieţei mărfurilor........................................21

Capitolul II. Proiect de licenţă - metodologia implimentării organizării activtăţii bursei de

mărfuri în R. Moldova
2.1. Funcţionarea şi reformarea pieţei de capital în R. Moldova...................................................28
2.2. Activitatea şi reglementarea bursei de mărfuri în R. Moldova...............................................42

Concluzii…………………………………………………………………………………….......57

Bibliografie……………………………………………………………………………………...61

Anexe…………………………………………………………………………………………….65

1
 INTRODUCERE
Actualitatea și importanța temei cercetate. Bursa de mărfuri a apărut cu mai multe
secole în urmă, fiind urmarea evoluţiei în timp a comerţului internaţional. De atunci a avut loc
atât o creştere, cât şi o diversificare a produselor bursiere (categorii de contracte) şi a
nomenclatorului de mărfuri care formează obiectul schimburilor pe piaţa bursieră (acest
nomenclator numărând în prezent, după unele aprecieri peste 60 grupe de mărfuri). Este mai
important de subliniat însă că, odată cu creşterea volumului de contracte, a sporit mult rolul
burselor de mărfuri în economia contemporană, îndeosebi în ţările dezvoltate cu economie de
piaţă, ţări ce dispun de numeroase burse de mărfuri dintre care unele cu o mare vocaţie
internaţională.
Bursa de valori este una din cele mai importante instituţii ale economiei de piaţă, un
segment al pieţei financiare, o piaţă secundară organizată, transparentă şi supravegheataă pe care
se încheie tranzacţii referitoare la valori mobiliare, derivate ale acestora, bani.
Bursa de valori are rolul principal de a facilita acumularea fondurilor necesare finanţării
activităţii economice şi de a dirija fluxul fondurilor acumulate spre ramurile economice cele mai
rentabile. Ea îsi îndeplineşte acest rol mai ales prin operaţiunile de vânzare şi cumpărare de
acţiuni ş obligaţiuni emise de societăţile pe acţiuni. Cei care doresc să devinăproprietari şi să
participe nelimitat la riscuri şi beneflcii cumpără acţiuni simple, cei care nu doresc să-şi asume
riscuri şi beneficii nelimitate cumpără acţiuni preferenţiale cu un venit fix şi cu un risc minimal,
iar cei care nu doresc să devină proprietari ci numai creditori, micsorându-şi riscul la maximum,
cumpără obligaţiuni cu un venit fix exprimat procentual şi denumit cupon.
În condiţiile tranziţiei R. Moldova la economia de piaţă, bursa de mărfuri şi-a început
activitatea. În ciuda unui început ezitant şi a unor oscilaţii în activitatea ei, bursa de mărfuri îşi
consolidează poziţia în mecanismul economiei de piaţă, urmând să joace un rol tot mai important
în viitor.
Pornind de la aceasta realitate, am considerat oportună analiza acestei teme în cadrul
prezentei lucrări de diplomă.
Scopul şi sarcinile cercetării. Scopul prezentului studiu constă în analiza comparativă a
burselor de mărfuri americane şi europene şi elucidarea pricipalelor aspecte evolutive a acestora
de-a lungul timpului. Totodată, se analizează procesul derulării a bursei de mărfuri în R.
Moldova.
Pentru realizarea acestui scop au fost trasate următoarele sarcini:
 determinarea metodologiei de analiză în domeniul managementului burselor conform
criteriilor de organizare;
 stabilirea locului şi importanţei burselor de mărfuri în dezvoltarea piaţei mărfurilor;
2
 Baza ştiinţifico-metodologică a tezei au constituit-o conceptele, propunerile,
publicaţiile, experienţa şi cunoştinţele vaste ale îndrumătorilor contemporani, precum: G.
Anghelache, N. Dardac, G. Ciobanu, E. Drăgoescu, Al. Nedelea, A . Marin, Gh. Negoescu, G.
Prelipcean ş.a.
Obiectul cercetării îl constituie implementarea metodologiei de organizare a activităţii
bursei de mărfuri în R. Moldova.
Volumul şi structura lucrării. Scopul şi sarcinile cercetării au prefigurat structura
lucrării, care constă din introducere, două capitole, concluzii şi recomandări, lista surselor
bibliografice, anexe.
În Introducere este argumentată actualitatea temei de cercetare, sunt definite scopul şi
sarcinile cercetării. Este determinat suportul teoretico-metodologic, baza informaţională,
semnificaţia teoretică si valoarea aplicativă a lucrării.
Capitolul I “Consideraţii generale privind analiza comparativă a managementului în
cadrul burselor de mărfuri europene şi americane” cuprinde metodologia analizei
comparative în domeniul managementului burselor conform principiilor de organizare în
America şi Europa. De asemenea, este specificat locul şi rolul burselor de mărfuri în dezvoltarea
pieţei mărfurilor.
În capitolul II “Proiect de licenţă - metodologia implimentării organizării activtăţii
bursei de mărfuri în R. Moldova” este efectuată analiza organizării activităţii bursei de mărfuri
în R. Moldova. Totodată, este determinat mecanismul de funcţionare a bursei de mărfuri pe piaţa
financiară şi reglementarea pieţei de capital.
În Concluzii şi recomandări sunt formulate şi propuse anumite tendinţe şi legităţi prin
care autorul generalizează rezultatele obţinute pe parcursul cercetărilor ştiinţifice proprii. În baza
sintezei teoretice a literaturii de specialitate, se constată că bursa este o piaţă organizată în sistem
de autoreglementare, în sensul că tranzacţiile se realizează conform unor principii, norme şi
reguli cunoscute şi respectate de către toţi participanţii. Aceasta nu înseamnă administrarea
pieţei, ci reglementarea ei în scopul obţinerii unui sistem ce garantează caracterul liber şi deschis
al tranzacţiilor comerciale şi financiare.
Cuvinte cheie: bursa de mărfuri, bursa de valori, piaţa bursieră, piaţa de mărfuri şi valori,
piaţa financiară, piaţa de capital, cererea de fonduri, oferta de fonduri, investitori, intermediari
financiari, piaţa primară, piaţa secundară etc.

3
 Capitolul I. CONSIDERAŢII GENERALE PRIVIND ANALIZA COMPARATIVĂ A
MANAGEMENTULUI ÎN CADRUL BURSELOR DE MĂRFURI EUROPENE ŞI
AMERICANE

1.1. Metodologia analizei comparative în domeniul managementului burselor

conform principiilor de organizare în America şi Europa
Piaţa bursieră sau bursa în sens larg este formată din mai multe pieţe bursiere (burse).
Varietatea burselor care compun piaţa bursieră este consecinţa criteriilor luate în considerare la
delimitarea acestora. Cele mai utilizate criterii sunt: varietatea tranzacţiilor; forma de
organizare; accesul participanţilor.
În funcţie de gama şi varietatea tranzacţiilor încheiate, bursele de mărfuri pot fi
clasificate în doua mari grupe: [21]
 Bursele generale, care tranzacţionează cele mai variate mărfuri, precum şi titluri de
proprietate. Astfel de burse sunt, de exemplu, cele din Amsterdam, Lima, Rio de Janeiro,
ele purtând denumirea simplă de bursă.
 Bursele specializate, care spre deosebire de cele generale, se ocupă cu o gamă
determinată de mărfuri, uneori chiar o singură marfă. Astfel de burse au menţionat în
denumirea lor şi specificul activităţii pe care o desfăşoară: „London Metal Exchange “
(Bursa de Metale de la Londra ), „New York Cotton Exchange„ (Bursa de bumbac de la
New York ).
Ca urmare a ponderii ridicate a tranzacţiilor încheiate la unele burse de mărfuri în cadrul
comerţului internaţional cu unele produse, acestea se numesc burse caracteristice. Ele dau notă
dominată atât în ceea ce priveşte cantităţile de mărfuri oferite, cât şi în stabilirea preţurilor.
Activitatea acestor burse se desfăşoară în zonele producătoare sau în zonele de mare consum,
unde îndeplinesc şi rolul de redistribuitor al acestor mărfuri.
Din punctul de vedere al formei de organizare se disting următoarele tipuri de burse:
 Burse private, înfiinţate şi organizate de particulari, de multe ori sub forma de societăţi pe
acţiuni, de asociaţii comerciale sau de camere de comerţ constituite pe baza unor statute
de funcţionare adoptate de către fondatori. Constituirea bursei şi funcţionarea ei se face
cu aprobarea statului pe teritoriul căruia îşi desfăşoară activitatea. De exemplu, bursa din
Londra – „Royal Exchange” - funcţionează pe baza unei aprobări regale, denumită
„charter”.
 Bursele înfiinţate şi administrate de stat.
În funcţie de criteriul de admitere a participanţilor există:

4
  Burse la care participarea este nelimitată, cu condiţia de a se respecta dispoziţiile interne
specifice. De la această regulă, legea prevede excepţii în sensul interzicerii participării la
bursă a persoanelor care au comis delictul de înşelăciune. Accesul este gratuit sau contra
unei taxe de frecventare.
 Burse la care accesul este limitat numai membrilor acestora sau acelora care au obţinut
autorizaţii speciale din partea conducerii burselor.
Funcţiile economice şi comerciale ale burselor de mărfuri
Bursele de mărfuri a comeţului internaţional, îndeplinesc anumite funcţii economice cu
implicaţii profunde asupra vieţii economice contemporane.
Principalele funcţii economice ale burselor de mărfuri sunt următoarele: [24, p.18]
1. Exercitarea. Bursele de mărfuri, ca pieţe caracteristice ale economiei de piaţă şi
formă de organizare a unei influenţe determinante asupra comerţului internaţional cu produse de
bază. Cotaţiile ,,la disponibil” („spot”) şi „la termen” („forward”) se află la baza majorităţii
contractelor realizate în comertul cu cereale, bumbac, cafea, cacao, zahar, cornute vii, lână,
cositor, aluminiu, metale preţioase, placaj, produse petroliere.
2. Funcţia de informare a participanţilor la burse asupra disponibilităţilor de marfă, ca
şi a cererilor din lumea întreagă. Legătura care se stabileşte între diferitele pieţe ale produselor
face să fie cunoscute operativ cotaţiile burselor, preţurile mondiale fiind influenţate de cotaţiile
principalelor burse din lume.
Bursele de mărfuri, prin promovarea şi publicarea unor informaţii diverse, permit
evaluări pentru perioade curente cât şi viitoare, pentru perioade la termen. Informţiile referitoare
la preţurile la termen interesează deopotrivă pe toţi cei care fac uz de bursă: comercianţi,
producători, fermieri şi chiar pe speculatorii care folosesc cotaţiile la termen pentru vânzări la
termen şi cotatiile „spot” pentru vânzări de marfuri disponibile pentru livrare. Aceste informaţii
constituie un adevărat ghid în programarea acţiunilor viitoare. [22, p.46]
3. Funcţia de stabilizare şi destabilizare se realizează prin intermediul operaţiunilor la
termen ce facilitează la rândul lor operaţiunile speculatorii. Fenomenul nu trebuie supraestimat
intrucat el are loc pe perioade foarte scurte de timp ( cateva zile, saptamani, in decursul a catorva
ani ) in timp ce influenta stabilizatorie are un caracter continuu.
4. Funcţia de stabilire de preţuri reprezentative pentru produsele de bază, care reflectă
toţi factorii de influenţă: raportul cerere - ofertă, modificarea cursurilor de schimb, evoluţia
preţurilor pe piaţa respectivă, evoluţia unor evenimente politice sau sociale mai importante, care
pot să afecteze, într-o măsură sau alta, atitudinea vânzătorului şi cumpărătorului.
În legătură cu această funcţie s-au făcut numeroase critici din partea politicienilor,
consumatorilor şi producătorilor, întrucât evoluţia preţurilor nu concordă cu opinia lor despre
5
realitate. Obiectul acestei critici este confundat, deoarece nu bursa este aceea care decide
preţurile, ci interacţiunea dintre ordinele de a cumpăra sau de a vinde care ajung pe piaţă (prin
intermediul brokerilor) venind din toată lumea, bursa fiind doar un barometru.
Concentrarea comenzilor pe una sau doua pieţe la termen pentru o marfă este vitală
pentru ca preţurile să reflecte fidel situaţia ofertei şi cererii mondiale. Dacă pieţele sunt
fragmentate, apare şansa unui membru de a câştiga o poziţie dominantă, dar acest lucru
distorsionează preţurile şi are drept urmare atrofierea situaţiei micilor pieţe din cauza lipsei de
activitate comercială.
5. Funcţia de favorizare a liberei concurenţe. Bursele de mărfuri se apropie de idealul
concurenţei perfecte. Prin metoda de comercializare specifică burselor, care are loc după un
program anumit pe baza strigărilor libere, este imposibil ca un individ sau un grup să exercite o
influenţă negativă asupra preţurilor.
6. Funcţia de asigurare împotriva riscurilor. Bursele de mărfuri oferă facilităţi pentru
operaţiuni de „hedging” împotriva fluctuaţiilor preţurilor, ceea ce permite comerţului cu mărfuri
să se desfăşoare fără riscuri.
7. Funcţia de a oferi indicaţii asupra nivelului preţurilor unor mărfuri la un
anumit termen. În vederea stabilirii unui preţ corect şi rezonabil care să reflecte toţi factorii de
influenţă este necesară existenţa unui punct de întâlnire unde să se vândă şi să se cumpere o
marfă, chiar dacă şi numai pe hârtie, preţurile fiind influenţate nu numai de raportul cerere –
ofertă, ci şi de alţi factori (inflaţia, modificările cursurilor valutare, grevele).
8. Analiza funcţiilor economice ale burselor de mărfuri dezvăluie, în acelaşi
timp, importanţa economică a acestora în comerţul internaţional care poate fi redată succint
prin următoarele: constituie o piaţă caracteristică pe care se concentrează cererea şi oferta privind
anumite genuri de mărfuri, unde operaţiunile sunt încheiate pe baza unor condiţii bine
determinate; exercită o influenţă determinantă asupra comerţului mondial cu produse de bază;
influenţează nivelul preţurilor ce se formează în afara burselor; constituie locul în care se
concentrează informaţiile cu caracter economic şi politic; tranzacţiile de bursă înlătură o parte
din riscul de producţie şi din riscul comercial; ele sunt folosite şi de alte organisme de piaţă
pentru încheierea tranzacţiilor.
Din aceste funcţii reiese că rolul burselor se concretizează în asigurarea circulaţiei
libere a mărfurilor şi valorilor la un preţ care reflectă situaţia economico-financiară a
producătorilor şi emitenţilor. Pentru a-şi îndeplini funcţiile şi rolul, bursele trebuie să
îndeplinească următoarele cerinţe: lichiditate, eficienţă, transparenţă, corectitudine şi
adaptabilitate. [25, p.14]

6
Mod de organizare
O analiză atentă a modului de organizare a burselor de mărfuri scoate în evidenţă, pe de o
parte, faptul că acest proces a fost de durată, conturându-se de-a lungul timpului, iar pe de altă
parte, că el este asemănător în aproape toate ţările, existând mici deosebiri privitoare doar la
statutul intern.
Organizarea, conducerea şi administrarea burselor se realizează diferit de la ţară la ţară şi
de la bursă la bursă în funcţie de cadrul legislativ general, de regulamente proprii şi
caracteristicile pieţei în care instituţia bursei activează.
În literatura de specialitate se conturează un model de organizare care include patru
organisme: [46, p.21]
 organele de decizie;
 organele de execuţie;
 organele de consultanţă;
 organele de control.
1. Organele de decizie cuprind:
adunarea generală – în cazul burselor constituite ca SA;
asociaţia bursei – în cazul asociaţiilor fără scop lucrativ;
În principal aceste organe de decizie îşi au ca scop lucrativ:
- elaborarea şi modificarea statutului şi regulamentelor de funcţionare;
- desemnarea organelor de conducere permanentă şi a comitetelor de bursă;
- numirea şi aprobarea cadrelor de conducere;
- supravegherea şi controlul general al activităţilor bursei.
2. Organele de execuţie urmăresc desfăşurarea normală a activităţilor curente a bursei
prin angajaţi cu funcţii de răspundere şi prin funcţionari cu rol operativ. Principalele
departamente operative sunt organizate în funcţie de modul de organizare
al tranzacţiilor. (Exemplu privind principalele departamente pentru cotaţii, de supraveghere a
pieţei, de clearing, informativ, de analiză şi cercetare-dezvoltare, de relaţii internaţionale şi de
relaţii cu publicul, la care se adaugă o serie de servicii funcţionale pe probleme tehnice, de
personal, administraţie etc.) [38, p.22]
3. Organele consultative au rol de a asista şi consilia prin specialişti şi experti, organele
de conducere ale instituţiei şi se numesc generic comitete. Aceste organe de conducere au
atribuţii permanente sau speciale. Pentru atribuţiile permanente funcţionează în general patru
tipuri de comitete:
 de supraveghere;
 pentru membri;
7
  pentru etica profesională;
 pentru operaţiuni cu produse noi bursiere.
Atribuţiile speciale se referă la informatizarea şi aranjarea bursei din punct de vedere
funcţional şi ambiental.
4. Organele de control lucrează în colaborare cu comitetul de supraveghere şi cel de etică
şi răspund în faţa Adunării Generale. Personalul de control este format din specialişti, experţi sau
cenzori aleşi fie din membrii bursei, fie din membri ai organismelor şi instituţiilor financiare
centrale, ca reprezentanţi ai statului.
Ca o concluzie se poate spune că instituţia bursei este astfel concepută încât să creeze
condiţii eficiente pentru acţiunea forţelor pieţei libere, asigurând servicii şi facilităţi care să
sporească atractivitatea pentru astfel de pieţe. În primul rând atractivitatea este dată de sitemul de
tranzacţii care permite realizarea profiturilor aferente întrucât o reţea de telecomunicaţii eficientă
asigură diseminarea instantanee pe plan internaţional a preţurilor şi volumului de tranzaţii din
cadrul bursei respective.
Sediul burselor este stabilit în clădiri special construite. ,,Parterul” sau ,,ringul” bursei,
respectiv ,,corbeille”, este o sală suficient de mare unde se desfăşoară activitatea propriu-zisă a
bursei. Tranzacţia ringului s-a născut la London Metal Exchange (LME), unde sala de tranzacţii
era o cameră încăpătoare fără mobilier. În momentul când un membru al bursei desena cu creta
pe podea un cerc mare şi striga,,ring-ring”, membrii bursei care doreau să tranzacţioneze ocupau
locuri în jurul cercului.
,,Ringul” desemneaza locul tranzacţiilor şi are, de obicei, formă circulară, fiind foarte
aglomerat şi zgomotos. Aici au loc negocierile, iar brokerii sunt obligaţi să-şi transmită ofertele
sau să-şi facă cunoscute confirmările cu voce tare, sau prin semne ale mâinii. La bursa din
Chicago - cea mai mare din lume - există şapte ringuri care funcţionează concomitent. [40, p.54]
Rolul cel mai important în desfăşurarea operaţiunii la bursă îl deţin intermediarii sau
mijlocitorii. Mijlocitorii care sunt folosiţi la burse sunt denumiţi brokeri sau dealeri. Brokerii
sunt aşezaţi în jurul ringului pe trepte în funcţie de luna pentru care se încheie
tranzacţia. Brokerii nu au independenţă decizională, fiind funcţionari ai firmelor pe care le
reprezintă. Ei primesc ordine de la persoane din afara bursei. Deşi reprezentant al mandantului,
brokerul nu figurează ca parte în contractul încheiat între acesta şi terţ, deoarece nu are nici
posesia şi nici controlul cu privire la mărfurile asupra cărora se negociază. Perfectarea tranzacţiei
marchează finalizarea rolului brokerului, părţi contractante fiind numai vânzătorul şi
cumpărătorul. Remuneraţia sa constă din comisionul pe care îl încasează în urma tranzacţiei
efectuate şi care poartă numele de ,,brokerage”.

8
 Dealerul numit şi jobber încheie operaţiuni şi pe cont propriu şi el are legătură directă cu
Comitetul, de regulă prin intermediul brokerului. Ei execută ordinele primite telefonic şi
raportează tot telefonic despre modul de îndeplinire a lor. Dacă câştigul brokerului constă în
comision, cel al dealerului constă în diferenţa de preţ (curs). Firmele de comerţ numite şi firme
de brokeraj sunt intermediari care execută doleanţele clienţilor.
Participanţii la burse sunt, de regulă, oameni de afaceri, comercianţi, producători şi
consumatori care vând sau cumpără mărfuri cu livrare promptă şi plata cash; producători,
consumatori, comercianţi, bănci care investesc în mărfuri ce urmează să fie livrate la termen;
comercianţii, producătorii şi consumatorii care folosesc bursele de mărfuri pentru a încheia
operaţiuni de hedge în scopul evitării fluctuaţiilor de preţ între data contractării şi cea a livrării
mărfurilor; speculatorii, care îşi riscă banii în vederea obţinerii de profituri; mijlocitorii şi
speculatorii; primii încheie tranzacţii pentru evitarea sau reducerea riscurilor provenite din
fluctuaţiile de preţ, ultimii acceptă riscul ce decurge din operaţiunile de bursă în scopul obţinerii
de profit.
Între participantii permanenti si membrii bursei sunt deosebiri care decurg din uzuantele
existente. Membrii bursei sunt persoane fizice sau juridice, de regula, specializati in comertul cu
produse ce fac obiectul de activitate al bursei. Un membru al bursei are drepturi si obligatii.
Dintre drepturile lui amintim pe acela de a frecventa bursa, de a alege si a fi ales
in ,,Comitetul bursei”, in Comisia de arbitraj sau alte comisii infiintate in cadrul bursei etc., mai
mult, incheierea afacerilor este o functie a membrilor bursei, care joaca rolul de intermediari
profesionisti la realizarea operativa de vanzari-cumparari cu marfuri la burse. Se poate observa
ca dreptul de tranzactionare la bursa este monopolizat de membrii sai, fiecare membru avand pe
ringul bursei un reprezentant, un broker. Dintre obligatii, amintim pe acelea de a respecta
dispozitiile in vigoare la bursa respectiva, depunerea unei cautiuni, adica o anumita suma de bani
pentru garantarea obligatiilor rezultate din operatiile pe care le incheie la bursa; achitarea
cotizatiei anuale si a celei speciale pe care o plateste odata cu obtinerea calitatii de membru. [45,
p.15]
În vederea obtinerii calitatii de membru se au in vedere o serie de conditii: frecventarea
anterioara a bursei in decursul unei perioade amintite, detinerea unei firme proprii sau
exercitarea unei anumite activitati, recomandarea din partea unui anumit numar de membri ai
bursei si garantarea acestora pentru solicitant. Membrii burselor difera de la o bursa la alta. In
cazul burselor cu Casa de clearing, membrii sunt foarte numerosi, dar in practica numai un
numar limitat au un loc la burse. În ceea ce priveste bursele de mandanti, cum este cazul LME
din Londra, aceasta se bizuie pe un numar redus de membri - circa 30 maximum.

9
 Numarul limitat al membrilor bursei nu afecteaza negativ volumul tranzactiilor, intrucat
prin intermediul membrilor bursei se pot incheia un numar nelimitat de afaceri.
Concretizarea modelului general de conducere şi organizare al bursei este dependenta de
cadrul legislativ, statutul juridic şi rolul acestuia în viaţa economico-financiară a ţării unde îşi are
sediul.

Tabelul 1.1.
Condiţii pentru a deveni membru al bursei
Gruparea New YorkStock Exchange International Stock Burse de
TokyoStock
condiţiilor Exchange Valori
Exchange
Bucuresti
Criterii de Persoane fizice care au Persoane fizice si Persoane
eligibilitate implinit cel putin 21 de ani, juridice care au juridice
Persoane juridice
cetatean SUA girate de 2 capital, situatie autorizate de
autorizate de
membri ai bursei, prezinta financiara buna si Comisia
Ministerul
scrisoare de recomandare, experienta in Nationala a
Finantelor
un raport de activitate si domeniul bancar Valorilor
certificat de sanatate Mobiliare
Numar de 1366 scaune proprietate Nelimitat Nelimitat
114 membri plini
membri personala
Conditii de a. exista scaun vacant care a. plateste taxa de a. plateste
a. exista loc
obtinere a se poate cumpara sau admitere; cotizatia
vacant;
calitatii de inchiria ; anuala;
membru al b. indeplineste
b. indeplinirea
bursei b. indeplinirea criteriilor de conditii de b. indeplineste
conditiilor de
eligibilitate eligibilitate conditiile de
eligibilitate
eligibilitate
Drepturile Efectueaza direct tranzactii Efectueaza direct Efectueaza
Efectueaza direct
membrilor la bursa tranzactii la bursa direct tranzactii
tranzactii la bursa
bursei la bursa
Alte - membri cu chirie
categorii de
membri ai - membri particulari - membri saritori
bursei
- membri aliati - membri speciali

- membri acceptati
Sursa: Elaborat de autor

10
 Tabelul 1.2.
Conducerea şi organizarea bursei
SUA Japonia Marea Britanie România
New York Stock Tokyo Stock Exchange International Stock Bursa Romana de
Exchange Exchange Marfuri
I. Organe de decizie
a) Organul Suprem de Conducere a Bursei
Adunarea Generala a A.G.A. A.G.A. A.G.A.
Actionarilor
b) Organul de Conducere Permanenta
Consiliul Director Comitetul Consiliul Bursei Comitetul Directorilor
Guvernatorilor
II. Organele de executie
Directorul General Presedintele Bursei Director General Director General
Departament Servicii Departament Servicii Departament Servicii
III. Organe consultative
Comitete Comitete Comitete Comisii
VI. Organe de control
Sursa: Elaborat de autor

Conducerea bursei
Responsabilitatile pentru mersul afacerilor bursei se afla in mainile unui comitet
denumit,,Board of Directors and a Commitee of Subscribers”. Comitetul este ales anual.
Conducerea zilnica a bursei se face de catre administratia bursei in frunte cu un director si mai
multe comitete consultative, cum ar fi: Comitetul pentru stabilirea cotatiilor bursei si Comitetul
tehnic, care au sarcina sa se ocupe de buna functionare a bursei. Comitetul are sarcina de a
mentine ordinea la bursa, supravegheaza respectarea uzantelor si regulamentul bursei, avand si
calitatea de a reprezenta bursa fata de terti.
Comitetul indeplineste sarcini curente, cum ar fi: exercitarea controlului asupra
agentilor, fixeaza orele de lucru, aproba accesul la bursa, intocmeste si modifica regulile de
functionare a bursei, numeste salariatii bursei, convoaca si conduce adunarile generale ale
membrilor bursei, administreaza fondurile bursei, constata si publica cursurile oficiale,
alcatuieste comisia de arbitraj, procura materiale informative si comunica informatii institutiilor
oficiale.

11
 Casa de Clearing are un rol esential in desfasurarea operatiunilor de bursa. ,,Casa de
Clearing” (International Commodity Clearing House) este constituita din o parte a membrilor
bursei, banci, societati de asigurare, societati de transport, alte firme, cu renume in domeniul
respectiv. Ea garanteaza executarea in bune conditiuni a tuturor obligatiilor asumate de membrii
bursei prin contractele incheiate. Totodata Casa de Clearing, dupa ce verifica exactitatea datelor,
ea se substituie in cealalta parte, deci cumparator sau vanzator nu mai este brokerul care a
confirmat contractarea pe ring, ci Casa de Clearing. Capacitatea Casei de Clearing de a garanta
respectarea tuturor obligatiilor asumate de membrii bursei se bazeaza pe lichiditatea membrilor
Casei de Clearing si pe functionarea corespunzatoare a unui mecanism de percepere de fonduri
de garantie ,,deposits” sau diferente ,,margins” primele depunandu-se la incheierea contractului,
ultimele percepandu-se zilnic. [42, p.55]
În ultimii ani, International Commodity Clearing House, in vederea indeplinirii
ireprosabile a rolului sau in conducerea si derularea operatiunilor la burse, a infiintat un sistem
de clearing direct, respectiv ,,On-Line Clearing System”, al carui acronim este INTERCOM
pentru International Enquiry Response System for Commodity Markets. Acest sistem are si un
motto ,,Cand” şi ,,Unde” (WHEN and WHERE) este nevoie de informatii.
Cum este folosit sistemul INTERCOM in conducerea burselor de marfuri? Functia acestui
sistem de Clearing este aceea de a furniza informatii de management; acorda avantaje membrilor
si clientilor lor prin extinderea facilitatilor in accesul rapid la informatii chiar din birourile lor si
asigura o legatura directa cu sistemul propriu de depozitare a datelor. [66]
Statutul bursei
Întregul sistem organizatoric al bursei, precum si legaturile din cadrul ei se reglementeaza
prin statut, numit si ,,Rules and regulation”. Statutul defineste cu precizie moneda in care se
stabileste pretul si se incheie tranzactiile (de regula moneda pe teritoriul careia se gaseste bursa),
obiectul de comercializare, drepturile si obligatiile participantilor la bursa, admiterea si
modalitatea de admitere a acestora, drepturile si obligatiile membrilor bursei, sfera de actiune a
Comitetului bursei si modalitatile de exercitare a prerogativelor acestuia, reglementarea
activitatii agentilor, unitatea de masura in tranzactii, modalitatea si termenele de cotare,
lichidarea operatiunilor, obligatiile financiare pentru participanti, modul de arbitrare in caz de
litigiu, conditiile standard ale contractului de vanzare-cumparare, precum si toate celelalte reguli
economice, administrative si de conduita etica a membrilor.Precizam ca la statutul bursei adera
in mod obligatoriu toti membrii acesteia.
Condiţiile comerciale, adică uzanţele la bursa precizate prin statute au scopul de a crea
acestei instituţii o bază juridică solidă. Aceste uzuanţe pot fi valabile exclusiv pentru bursă, însă
pot avea şi rolul unei reglementări mai largi a legăturilor comerciale. [49, p.12]
12
Unitatea de măsură în tranzaţiile la bursă
Tranzactiile la bursa se efectueaza in unitatile fizice stabilite, numite contracte sau loturi;
ele sunt incheiate numai pentru unitatea de masura sau un multiplu al acesteia. Unitatea de
masura pentru cantitatile vandute si cumparate in baza contractului de bursa are scopul de a
uniformiza cantitatea marfurilor sau efectele comercializate la bursa. Ea difera de la o bursa la
alta astfel: 10 tone de boabe de cacao pentru un lot la bursa din Londra sau 50 de tone pentru
bursa de zahar din Paris s.a.
Fiecare contract ia caracterul unei tranzactii separate, deoarece decontarea dintre parti se
face pentru fiecare in parte. Uniformizarea cantitatilor permite transferul operativ al contractelor,
in cazul tranzactiilor la termen.
Obiectul tranzactiei este constituit dintr-o singura marfa (zahar brut, cafea, cacao boabe,
soia, cartofi, uleiuri comestibile, cereale, seminte) sau din mai multe produse (de exemplu LME)
caz in care pentru fiecare dintre ele se foloseste un contract de sine statator, iar operatiile se
desfasoara in mod independent.
În mod obligatoriu, la desemnarea marfurilor se indica in termeni neechivoci, soiurile si
obligatiile, admise a se comercializa.
Asociaţia bursei (bursa) şi ,,Casa de Clearing” (ICCH).
Aceste institutii au obligatia de a proteja numai interesele membrilor lor, in timp ce
guvernele statelor pe al caror teritoriu se gasesc bursele au sarcina de a proteja interesele marelui
public rezervandu-si dreptul de a interveni in afacerile bursei si de a verifica si cerceta daca sunt
respectate interesele partilor. In acest scop au fost infiintate agentii guvernamentale cu drept de
control la bursa: ,,Commodity Futures Trading Commision”, in SUA si ,,Bank of England” in
Marea Britanie la Londra. [66]
Astfel, crahul de la bursele occidentale din toamna anului 1987 care a starnit panica pe
toate pietele financiare, a avut, cum era de asteptat, si un efect asupra politicii economice
americane, mai cu seama ca pe langa nenumarati factori de raspundere din interior, care inclinau
spre aceasta idee, multi, aproape toti partenerii si aliatii SUA considera Washingtonul vinovat, in
mare masura, de caderea de la bursa din New York, urmata si de o pierdere a valorii dolarului.
Criza de la bursa si posibilele repercusiuni asupra economiei americane si internationale au
impus o anumita reactie a administratiei menita sa determine o schimbare poate chiar mai
pronuntata in politica americana.
Contractul bursei
La toate bursele din lume, in vederea simplificarii la maximum a activitatii bursiere, sunt
elaborate contracte tip de vanzare-cumparare care contin clauze standard privind marfa si
conditiile de livrare, de transport si asigurare.
13
 Prin contractele tip toate elementele activitatii bursiere sunt uniformizate si standardizate.
Mentionam ca, in cazul activitatii tranzactionale, singurele elemente pe care trebuie sa le indice
brokerului un participant la bursa sunt: cantitatea pe care doreste sa o cumpere sau sa o vanda,
termenul, limita de pret. Se defineste, de asemenea, calitatea marfii si metodele de verificare.
Un contract de cumparare la termen reprezinta intentia de a cumpara o cantitate de marfa
la un pret dinainte stabilit, intr-un anumit moment viitor, numit ,,zi” sau ,,luna finala”. Asemenea
tip de contract poate fi anulat de cumparator prin onorarea unui contract de vanzare in aceleasi
conditii. Astfel, un investitor poate sa nu fie implicat in comertul fizic de marfuri, ci poate opera
direct cu livrari prin intermediul cifrelor.
În acest caz exista trei calitati fata de bursa de marfuri: aceea de investitor, de producator
si de om de afaceri care trebuie sa-si cumpere materiile prime de pe piata.
Un fabricant care stie ca va cere o anumita cantitate de produse intr-un timp, sa spunem
sase luni, va face eforturi sa gaseasca un vanzator care sa garanteze aprovizionarea acestei
cantitati la timpul si la pretul stabilit de comun acord. Sa presupunem ca un fabricant de
bomboane de cafea se angajeaza sa cumpere 10 tone de cafea de la un cultivator de cafea la
pretul de 1 000 de dolari/tona, cafeaua urmand sa fie livrata in 6 luni. La data incheierii
contractului, cafeaua poate sa fie inca nerecoltata sau neprelucrata. Dar fara indoiala, contractul
ramane valabil intre parti. Exista un avantaj de ambele parti in stabilirea acestui contract:
cumparatorul stie ca poate obtine un profit convenabil daca isi poate cumpara materia prima cu 1
000 dolari pe tona, iar plantatorul (vanzatorul) spera la un profit asemanator. Astfel, ambele parti
au scapat de nesiguranta si riscuri. Daca pretul din disponibil creste in cele 6 luni, cumparatorul
va avea un beneficiu, dar daca acest pret scade, vanzatorul va avea avantaje mai mari. Pretul care
se stabileste in contractul preliminar nu este nevoie sa fie acelasi din disponibil, mai degraba sa
creasca decat sa descreasca in viitorul apropiat.
Contractele prestabilite nu sunt recomandabile, intrucat depind de conditiile exterioare si
nu presupun existenta unei a treia parti. Un fabricant poate descoperi ca intocmirea unui contract
prestabilit nu se poate face in momentul in care doreste.
Pentru preintampinarea acestor dificultati au aparut ,,contractele cu livrare la termen“ care
au atras un mare numar de speculanti.
Reglementarea reprezintă instituirea unor norme, într-un anumit domeniu, supravegherea
şi controlul aplicării acestora, avînd drept obiectiv transparenţa, eficienţa şi corectitudinea
activităţii domeniului respectiv.
Prin crearea unui cadru legal de operare competitiv, coerent şi transparent, legile şi
regulamentele privind piaţa de capital permit standardizarea procedurilor şi asigurarea securităţii
financiare a participanţilor, prin constrîngeri şi stimulente. [35]
14
 Organizarea reglementării şi a supravegherii pieţei de capital diferă de la o ţară la alta în
funcţie de tradiţii, dar şi de gradul de dezvoltare a acesteia şi de legătura dintre piaţa de capital şi
piaţa bancară.
În funcţie de modul de organizare, sistemul de supraveghere poate fi conceput cu o
structură dispersată (ca în cazul pieţei americane, al celei englezeşti) sau cu o structură foarte
concentrată (cazul pieţei franceze sau al celei româneşti).
În tot mai multe ţări se poate remarca tendinţa de a reuni toate responsabilităţile de
reglementare şi supraveghere a pieţei naţionale de capital în sarcina unei singure instituţii.
Pentru a înţelege exact cum funcţionează pieţele de capital şi cum sunt ele influenţate de
inovaţiile financiare, trebuie analizăm structurarea instituţiilor reprezentative care asigură
reglementarea pieţelor de capital şi care au servit drept model pentru organizarea pieţelor de
capital în ţările emergente. Pentru a putea realiza toate funcţiile pe care le au, organismele
implicate în reglementarea şi supravegherea pieţei de capital se bucură de următoarele puteri:
1. puteri de reglementare, având în vedere posibilitatea de a promova regulamente,
instrucţiuni, recomandări, avize etc.
2. puteri executive, referitoare la activităţile de avizare a ofertelor publice, de
supraveghere a pieţei
3. puteri judiciare, ţinând cont de posibilităţile de a proceda la anchete în cazul constatării
încălcării legilor în domeniu sau a reglementărilor proprii, putând trimite cazurile spre judecată
tribunalelor sau sancţiona financiar direct – prin amenzi sau măsuri administrative asupra
societăţilor de valori mobiliare.
Reglementarea pieţelor de capital se poate face atât direct de către stat prin propriile
instituţii cât şi indirect prin intermediul unor instituţii financiare cărora li se delegă puteri
regulatoare, devenind astfel organisme cu autoreglementare.
Printre primele ţări care au dezvoltat un sistem de supraveghere a pieţei de capital şi care
a reprezentat un model pentru alte economii naţionale au fost S.U.A.

În SUA, funcţia de supraveghere a pieţei de capital revine

Comisiei pentru Valori Mobiliare şi Operaţiuni Bursiere (The Securities and Exchange
Commission, SEC), instituţie creată în principal pentru a asigura protecţia investitorilor.

15
 Această instituţie a fost creată prin Securities Exchange Act din 1934, necesitatea sa fiind
demonstrată de criza bursieră din 1929 şi perioada de depresiune marcată de anul 1930 care au
afectat puternic economia americană.
În cadrul sistemului de reglementare şi supraveghere a pieţei financiare din SUA, un rol
foarte important îl are banca centrală Federal Reserve System (FED), nu numai pentru
activităţile cu caracter bancar, ci şi – parţial - pe piaţa de capital. Astfel, FED hotăreşte, în cazul
tranzacţiilor cu credit (în marjă), mărimea marjei iniţiale şi a celei permanente sau este implicată
în supravegherea dealerilor primari. [63]
A treia categorie de instituţii care contribuie la activitatea de reglementare şi
supraveghere a pieţei, alături de SEC şi FED sunt organismele cu autoreglementare (OAR):
bursele de valori şi NASD, Naţional Association of Securities Dealers (Asociaţia Naţională a
Dealerilor de Valori Mobiliare) care contribuie la acţiunea de supraveghere a intermediarilor şi a
tranzacţiilor.
În domeniul pieţelor futures, autoritatea regulatoare şi de supraveghere este Commodity
Futures Trading Commission (CFTC – Comisia pentru Negocierea Contractelor Futures pe
Mărfuri), care în ciuda denumirii restrictive cu referire directă la categoria mărfuri, se ocupă de
toate tranzacţiile cu contracte futures. Atribuţiile de reglementare în cazul opţiunilor având drept
activ suport o acţiune sau un indice bursier intră în competenţa SEC. Această departajare a
generat şi anumite divergenţe între cele două organisme, în privinţa responsabilităţilor care le
revin, mai ales după crahul bursier din octombrie 1987 şi după ce investigaţiile FBI au descoperit
abuzuri majore ale intermediarilor bursieri la două dintre cele mai mari burse americane de
contracte futures.
Piaţa titlurilor derivate din SUA are două organisme de autoreglare şi anume:
 Naţional Futures Association (NFA) pentru contracte futures;
 Options Clearing Corporation (OCC) pentru opţiuni.
În ţările Uniunii Europene reglementarea şi supravegherea pieţor financiare în general şi
a celor de capital în special a evolut diferit în funcţie de tradiţia legislativă din ţara respectivă.
Astfel, deşi membră a UE, Marea Britanie are un sitem de reglementare a pieţei mai apropiat de
sistemul american în care activităţile bancare, de asigurări şi de emitere şi tranzacţionare de
valori mobiliare sunt reglementate separat în timp ce în alte ţări cum este de exemplu Germania
funcţionează sistemul băncii universale în care instituţiile bancare au dreptul să desfăşoare
activităţi pe piaţa de capital, oferind clenţilor săi o gamă mai largă de servicii decât băncile
americane. [57]
În Marea Britanie, atribuţii în domeniul reglementării şi supravegherii pieţei de capital au
mai multe organisme guvernamentale sau profesionale:
16
  Bank of England (Banca Angliei), în special după 1986, când băncilor li s-a permis
angajarea în operaţiuni pe piaţa de capital prin societăţi special create
 Serious Fraund Office (SFO – Biroul de Fraude Grave)
 Department of Trade and Industry (DTI – Departamentul de Comerţ şi Industrie),
autoritatea supremă în domeniu, care deleagă o parte din sarcini către Securities and
Investments Board
 Securities and Investments Board (SIB – Consiliul de Valori Mobiliare şi Investiţii),
principală autoritate tutelară creată în 1987 pentru protecţia investitorilor, care
monitorizează apelul societăţilor la piaţă pentru mobilizarea capitalurilor, elaborează şi
aplică reglementările de funcţionare a pieţei de capital şi deleagă, la rândul ei, puteri de
reglementare către anumite organizaţii profesionale, considerate organisme cu
autoreglementare (prin The Financial Services Act, legea din 1986, fiecare OAR trebuie
să-şi creeze un set de reguli de conduită aplicabile membrilor dintr-un anumit domeniu)

În Marea Britanie funcţionează mai multe organisme cu autoreglare şi

anume:
 The Stock Exchange (Bursa de Valori), ca organism cu autoreglementare care, la fel ca
alte OAR, asigură supravegherea operaţiunilor desfăşurate de membrii proprii;
 The Securities and Futures Authority (SFA – Autoritatea în domeniul Valorilor
Mobiliare) înfiinţată în 1991 prin unificarea a 2 alte organisme care aveau atribuţii de
reglementare şi anume The Securities Association (TSA – Asociaţia pentru Valori
Mobiliare), organism cu autoreglementare creat în 1986, care autorizează şi
reglementează activitatea intermediarilor şi a consultanţilor pe piaţa de capital şi The
Association of Futures Brokers and Dealers (AFBD – Asociaţia Brokerilor şi Dealerilor
pentru Tranzacţii Futures), organism cu autoreglementare care supraveghea operaţiunile
pe piaţa futures şi a opţiunilor, vizând în special activitatea de la London Internaţional
Financial Futures Exchange, London Metal Exchange şi London Commodity Exchange.
Organismul creat prin unirea celor două este una din cele mai importante organisme cu
autoreglare ce are atribuţii în domeniul valorilor mobiliare primare şi a pieţelor derivate;
 The Personal Investement Authority (PIA), organism cu autoreglementare care are în
atribuţii şi supravegherea activităţii societăţilor de asigurări de viaţă şi a organismelor de
17
 plasament colectiv în valori mobiliare formată prin unificarea The Life Assurance and
Unit Trust Regulatory Organisation (LAUTRO – Organizaţia de Reglementare pentru
Societăţi de Asigurări de Viaţă şi Fonduri de Investiţii) şi The Financial Intermediaries,
Managers and Brokers Regulatory Association (FIMBRA – Asociaţia de Reglementare a
Intermediarilor Financiari, Managerilor şi Brokerilor), organism cu autoreglementare
care supraveghează activitatea unor operatori pe piaţă (dealeri şi brokeri) de dimensiuni
mai mici;
 The Investment Management Regulatory Organisation (IMRO – Organizaţia de
Reglementare a Managementului Investiţiilor), organism cu autoreglementare care
supraveghează firmele implicate în gestiunea de portofolii şi consultanţă (manageri de
fonduri de pensii, de fonduri de investiţii).
Apariţia organismelor de reglementare în Marea Britanie a avut loc ca şi în SUA după
criza financiară din 1986 (Big Bang) când a apărut Legea serviciilor financiare(Financial
Services Act) deoarece înainte de această dată reglementarea pieţei valorilor mobiliare era
caracterizată de intervenţii ocazionale ale statului.
În prezent cel mai important organism de reglementare este reprezentat de Financial
Services Authority( FSA- Autoritatea pentru Servicii Financiare) înfiinţată în 2000 prin Legea
serviciilor financiare şi a pieţelor. Acest organism este de fapt o instituţie independentă
desemnată să reglementeze atât activitatea din domeniul valorilor mobiliare cât şi activitatea
bancară(depozite) şi de asigurare.
Această enumerare a instituţiilor care au atribuţii de supraveghere şi reglementare în
cazul pieţei americane de capital şi respectiv al celei britanice justifică acel calificativ de piaţă cu
o structură de supraveghere dispersată.
În afară de SUA şi într-o anumită măsură Marea Britanie, între ţările dezvoltate numai
Franţa şi Italia mai susţin ideea unor autorităti separate pentru bănci şi valori mobiliare.
În Franţa reglementarea şi supravegherea activităţilor în domeniul valorilor mobiliare a
fost reformată prin Legea nr. 88-70 din 22 ianuarie 1988 care a permis constituirea societăţilor
de bursă, apoi prin Legea 96-587 din 2 iulie 1996 având ca scop modernizarea activităţilor
financiare.
Competenţa de reglementare în materie a fost astfel atribuită unor organisme specializate:
 Commite des Operat EURs en Bourse (C.O.B.) o autoritate administrativă independentă,
în compunerea căreia intră reprezentanţi ai celor mai importante organisme judiciare, un
reprezentant al Băncii Centrale, unul al C.M.F. şi experti. Acest comitet are atributii de
protecţie a investitorilor, informarea adecvată a acestora, ofertele publice de valori
mobiliare şi administrarea investitiilor;
18
  Conseil des Marches Financiers (C.M.F),un organism având caracterul unei autorităţi
profesionale, cu personalitate juridică, ai cărei membri sunt desemnati prin hotărâre de
guvern. C.M.F. reglementează şi supraveghează pieţele organizate şi actorii pe aceste
pieţe şi stabileşte regulile referitoare la sistemul de compensare şi depozitare.
Alte organisme ce intervin pe piaţa de capital pentru a asigura reglementarea,
supravegherea şi controlul acesteia sunt: Le Commite de la Reglementation Bancaire (C.R.B.F.),
le Commite des Establissments de Credit et des Entreprises d’Investissement (C.E.C.E.I.), La
Commission Bancaire.
În ultimii ani s-a constatat o tendinţă de unificare a responsabilităţilor diferitelor
organisme cu rol în reglementarea pieţelor de capital care are în primul rând un efect de
responsabilizare mai mare decât în situaţia existenţei mai multor instituţii dar cu responsabilităţi
limitate la un segment strict din piaţa de capital. În acest sens un exemplu este procesul de
unificare care a avut loc în Marea Britanie la niveul organismelor cu autoreglare care şi-au mărit
astfel aria de cuprindere a pieţelor pe care le reglementează.
Modelul britanic de reglementare de după 2000 a fost agreat şi de ţări ca Suedia, Irlanda
sau Olanda şi chiar Australia care au instituit o singură autoritate de reglementare pentru intreaga
industrie a serviciilor financiare. De altfel şi Japonia este o ţară care are un organism de
reglementare asimilar FSA – ului britanic dar care nu este totuşi complet independent deoarece
preşedintele acestuia este un membru al guvernului.
Exemplul celor două ţări prezentate anterior (SUA şi Marea Britanie) reprezintă situaţia
în care deşi dispersată structura de reglementare a pieţei de capital este bine conturată.
Există însă ţări în care activitatea pieţei de capital nu este reglementată clar de instituţii
separate ci de aceleaşi instituţii care sunt implicate şi în reglementarea activităţilor bancare, de
cele mai multe ori băncile centrale ale acelor ţări.

Astfel, în Germania rolul central în reglementarea pieţei de

capital îl are Bundesbank în timp ce în Belgia, de exemplu, funcţionează o instituţie numită La
Commission Bancaire.
În ultimii ani, în contextul noilor tendinţe de integrare a pieţelor financiare naţionale din
UE, s-a ridicat tot mai insistent problema creării unei autorităţi unice de supraveghere şi
reglementare pentru toate segmentele pieţei financiare prin prisma suportului pe care îl are
modelul băncii universale la nivelul Uniunii.
19
 În România autoritatea pieţei este reprezentată de Comisia
Naţională a Valorilor Mobiliare care ca atribuţie principală propunerea proiectelor legislative ce
reglementează piaţa de capital pentru a fi validate de Parlamentul României emiterea de
regulamente ce reglementează activitatea participanţilor la piaţă şi desfăşurarea operaţiunilor de
piaţă .
Organismele cu autoreglementare de pe piaţa românească de capital sunt Bursa de Valori
Bucureşti, Bursa Electronică RASDAQ şi Bursa Monetară şi Financiară de la Sibiu care au
regulamente proprii privind admiterea la tranzacţionare a instrumentelor financiare, desfăşurarea
tranzacţiilor bursiere etc. [68]
Cadrul instituţional de asigurare a funcţionării pieţei de capital
În majoritatea ţărilor, guvernul dispune de organisme specializate în reglementarea pieţei
de capital.
Pe măsura liberalizării fluxurilor de capital, pieţele financiare naţionale s-au
internaţionalizat şi au apărut primele semne de integrare inter-pieţe.
Datorită internaţionalizării pieţelor de capital naţionale, recent au fost create, în întreaga
lume, agenţii guvernamentale, precum şi organisme internaţionale menite să supravegheze
pieţele financiare globale. Deşi majoritatea regulilor aplicate de acestea nu pot fi legal impuse,
respectivele organisme oferă recomandări vizînd asigurarea caracterului etic şi standardizat al
practicilor de tranzacţionare pe pieţele internaţionale de capital.
Principalele organizaţii internaţionale de acest gen sunt:
 Asociaţia Internaţională a Pieţelor de Valori Mobiliare (Internaţional Securities
Markets Association - ISMA) - un organism de autoreglementare, ai cărui membri sunt, în marea
lor majoritate, bănci angajate pe pieţele euroobhgaţiuniior. ISMA operează în sistemul
Transaction Rxchange System (TRAX). care reprezintă o facilitate on-line, în timp real, pentru
compararea şi confirmarea tranzacţiilor între dealeri.
 Banca Reglementărilor Internaţionale (Bank of International Settlement — BIS) —
asociaţie a băncilor centrale, care urmăreşte menţinerea stabilităţii pe pieţele financiare.
 Asociaţia Internaţională pentru Swapuri şi Produse Derivate (International Swaps
and Derivatives Association — ISDA) — organism de autoreglementare, care se ocupă, în
special, de pieţele OTC pentru produse derivate şi swapuri.
Organe de reglementare şi control pe piaţa de capital: practici ale SUA, UE

20
 Organizarea reglementării şi supravegherii pieţelor de capital diferă de la o ţară la alta în
funcţie de tradiţii, dar şi de gradul de dezvoltare al acestora şi de interconexiunea dintre piaţa de
capital şi cea bancară.
Reglementarea pieţelor de capital se poate realiza atît direct, de către stat prin propriile
instituţii, cît şi indirect, prin intermediul unor instituţii financiare abilitate cu funcţii de
reglementare, ultimele devenind, astfel, organisme de autoreglementare.
În funcţie de modul de organizare, sistemul de supraveghere şi reglementare a pieţei de
capital poate fi conceput ca o structură dispersată (de exemplu, cazul pieţei de capital
americane) sau cu o structură concentrată (de exemplu, cazul pieţei de capital din Marea
Britanie).
Reieşind din respectivele moduri de organizare a reglementării şi supravegherii, în practica
internaţională, se aplică două modele de reglementare a pieţei financiare:
 Twin Peaks, care presupune mai multe organe de supraveghere după principiul
sectorial/instituţional. În cadrul acestui model, de exemplu, controlul şi respăectarea intereselor
investitorilor sunt efectuate de diferite organe de control: activităţi bancare; al activităţii de
asigurare; al activităţii pieţii de capital. Drept exemplu relevant al respectivului model serveşte
piaţa de capital a SUA.
 Mega-regulatorul, care prezintă existenţa unui organ public central, care reglementează
toate segmentele pieţei financiare. La atare model a recurs următoarele ţări: Canada, Japonia,
Marea Britanie.
În majoritatea ţărilor respective, scopurile reglementării pieţei financiare sunt similare.
Principalele scopuri sunt:
 asigurarea stabilităţii financiare a pieţelor bancare, de capital, asigurărilor şi altor
organizaţii financiare, precum şi menţinerea încrederii în sistemul financiar;
 asigurarea protecţiei corespunzătoare a intereselor consumatorilor serviciilor financiare;
 crearea condiţiilor similare pentru activitatea organizaţiilor financiare în scopul
menţinerii concurenţei pe piaţa financiară.

1.2. Locul şi rolul burselor de mărfuri în dezvoltarea pieţei mărfurilor

O bună organizare şi funcţionare a burselor de mărfuri atribuie acestora o serie de
avantaje, între care: cunoaşterea preţurilor, informaţii comerciale, opţiuni în materie de fixare a
preţurilor şi finanţarea stocurilor.
Cunoaşterea preţurilor
Operaţiunile la termen permit pietelor sa cunoasca preturile in conditii de concurenta,
preturi care tin seama de informatiile disponibile si de previziunile referitoare la cerere si oferta.
21
Preturile astfel stabilite servesc ca barometru sau puncte de referinta pentru negocierea
marfurilor pe mai multe piete conexe. Exista in aceasta privinta puncte de vedere care sustin ca
bursele de marfuri bine organizate si reglementate sunt preferabile pietelor cu devize pentru
determinarea preturilor, deoarece ele ofera preturi de piata globale fixate in conditiile jocului
liber al ofertei si al cererii.
În ceea ce priveste comerciantii si negociatorii tarilor in curs de dezvoltare, constatam ca
acestia se pot folosi de aceste preturi pentru a lua o hotarare in materie de comert pentru ,,piata la
termen” a unui produs negociat la nivel international numai daca sunt indeplinite o serie de
conditii:
 preturile la termen sa fie estimari fiabile la preturile in numerar la o data viitoare
determinata. Cursul la termen da o idee corecta despre pretul in numerar al produselor de
o anumita calitate sau varietate, iar aceste produse trebuie sa fie livrabile la bursa
respectivelor marfuri;
 bursa trebuie sa fie capabila sa faca sinteza cererii si ofertei pe diverse piete nationale, in
asa fel incat preturile sa reprezinte situatii globale;
 sa existe o corelatie intre pretul produselor din tarile in curs de dezvoltare si pretul
practicat din tarile in care exista o bursa de comert, cand este vorba de produse similare
sau identice.
Informaţii cu privire la preţuri
Bursele de mărfuri sau ,,piţele la termen” îşi verifica utilitatea in comertul international
prin aceea ca ele contribuie la ameliorarea circulatiei informatiilor privind preturile curente si la
termen ale produselor. Cunoasterea si larga difuzare a cursurilor de schimb la termen,
marcheaza un progres in raport cu alte sisteme de informare in care aceste cursuri nu sunt in
general cunoscute decat de cateva persoane privilegiate. Atata timp cat exista o piata la termen,
producatorii ca si consumatorii ar trebui sa fie in masura sa negocieze cu mai multa incredere din
moment ce pot obtine cu usurinta informatii despre preturi. Atunci cand aceste informatii nu sunt
difuzate pe scara larga, micilor operatori le este foarte greu sa actioneze in mod eficace.
Majoritatea exploatantilor agricoli si a birourilor de comercializare, mai ales din tarile in
curs de dezvoltare, nu negociaza la bursele de marfuri, dar pot pleca de la informatiile despre
preturi date de bursele de marfuri in vederea luarii de decizii corespunzatoare in materii de
productie si de comercializare. Anchetele efectuate in principalele tari producatoare de bumbac
dovedesc ca intr-adevar tarile in curs de dezvoltare se folosesc de preturile la termen ca baza de
plecare pentru negocieri in vederea vanzarilor pe piata cu numerar.
Informaţii cu caracter comercial

22
 În general, participantii la bursele de marfuri dispun de suficiente informatii in domeniul
in care doresc. In acest context, agentii de bursa ca si autoritatile bursiere incearca sa atraga
clientii punandu-le la dispozitie diverse studii asupra pietii. Unele din acestea sunt liber
accesibile si foarte simple, in timp ce altele nu sunt comunicate decat clientilor importanti si sunt
foarte tehnice. [27, p.4]
Aşa cum o demonstreaza realitatea din diferite tari, mai ales dezvoltate, aici exista multe
ziare profesionale si magazine, reviste financiare si chiar presa cotidiana care trateaza aspecte
referitoare la produsele negociate la bursele de marfuri. In aceste tari exista posibilitatea ca
informarea sa mearga de la o analiza generala a situatiei economice si politice in lume, precum si
de la incidentele sale asupra cererii si ofertei unui produs ca si asupra preturilor, pana la studii
sectoriale relative la un produs, la articole, asupra comportamentului recent al pietelor sau la
analiza cu aspect de grafic. Complexitatea acestei probleme ne arata ca ar fi imposibila
enumerarea tuturor informatiilor acumulate privitoare la bursele de marfuri; ele comporta insa un
interes evident pentru cei care negociaza un produs, fie pe piata fizica, fie pe piata la termen.
Practica bursiera mondiala a demonstrat ca cercetarea ar trebui adancita pentru a stabili daca
prin difuzarea tuturor acestor date se urmareste in mod real informarea publicului, sau daca nu se
urmareste pur si simplu convingerea clientului sa efectueze operatiuni asupra carora agentul de
bursa incaseaza un comision.
De asemenea, dezvoltarea burselor de mărfuri a condus la creşterea schimburilor
comerciale pe fundalul liberalizării schimburilor, a mişcărilor de capital şi a inovaţiilor
dezvoltate de burse (noi produse standardizate, noi operaţiuni etc.). Astfel, liberalizarea
schimburilor a fost una din premisele dezvoltării burselor de mărfuri. De asemenea, liberalizarea
mişcărilor de capital a fost importantă în dezvoltarea pieţelor bursiere. În lipsa libertăţii de
finanţare a tranzacţiilor internaţionale este dificil să ai o dezvoltare a comerţului internaţional cu
materii prime. Această libertate a favorizat dezvoltarea burselor de mărfuri pentru că la permite
operatorilor internaţionali să intervină liber în vederea efectuării operaţiunilor bursiere.
Creşterea plasamentelor internaţiomale a favorizat dezvoltarea pieţelor bursiere. Mai
mulţi factori au contribuit la acest avânt:
 apariţia capitalurilor internaţionale în căutare de plasamente avantajoase şi lichide;
 emergenţa marilor averi particulare;
 avântul fondurilor mutuale pe materii prime şi mai ales a celor off-shore;
 înţelegerea de către administratorii fondurilor mutuale pe mărfuri a avantajelor
diversificării şi ale investirii unei părţi din resurse în materii prime. [27, p.6]
Inovaţia susţinută a burselor de mărfuri a influenţat comerţul cu produsele respective
datorită:
23
  introducerii de noi contracte asupra unor produse de bază din ce în ce mai complexe
(materii prime, produse financiare, clasice sau derivate etc.);
 adaptarea permanentă a contractelor la nevoile operatorilor şi la modificările
operaţiunilor efectuate pe piaţa cash;
 crearea de noi pieţe pentru materii prime strategice, ca produsele petroliere, nichel sau
pentru titlurile financiare, ce a conferit credibilitate burselor de mărfuri, permiţându-le să-
şi modifice imaginea discutabilă de pieţe speculative rezervate iniţiaţilor.
Lărgind gama de contracte la termen oferite, responsbilii burselor au permis unor noi
operatori să apară pe pieţele bursiere (bănci, instituţii financiare şi de credit, societăţi de investiţii
etc.), operatori ce aveau să atragă clientela să intervină şi să utilizeze aceste noi oportunităţi.
Pieţele bursiere sunt instrumente de gradare voluntară a expunerii la risc. [27, p.7] Prin
iniţierea unor operaţiuni de hedging cei care le iniţiază doresc să-şi protejeze mărfurile pe care le
deţin sau urmează să le deţină împotriva fluctuaţiilor preţurilor de pe pieţele “spot”.
În principiu, hedgerii pot fi fermierii, societăţile de producţie-procesare şi cele de
comercializare.
Fermierii efectuează operaţiuni de acoperire când doresc să protejeze valoarea produselor
obţinute şi să-şi acopere costurile aferente păstrării mărfii până în momentul livrării (pe pieţele la
termen sau pe piaţa “spot”); când doresc să se asigure că va exista un cumpărător pentru
producţia pe care urmează să o obţină sau când doresc să fixeze un preţ de vânzare pentru
această producţie.
Societăţile de producţie pot beneficia de avantajele ce derivă din efectuarea unui hedging,
simplu sau a unui hedging integrat, în numeroase situaţii când doresc să se protejeze împotriva
creşterii preţurilor la materiile prime şi să fixeze şi preţurile de vânzare pentru producţia
obţinută.
Comercianţii nu utilizează, în general, decât strategii simple de hedging datorită faptului
că nu sunt implicaţi în procesul de producţie şi, prin urmare, nu sunt afectaţi de fluctuaţiile
preţurilor produselor agro-alimentare; cele mai dese cazuri în care o asemenea societate apelează
la hedging sunt următoarele: trebuie să efectueze o livrare (un export) în viitor şi doreşte să se
asigure că va avea de la cine să cumpere marfa înainte de a o livra la preţul dorit; trebuie să
efectuaze un import şi doreşte să-şi asigure o alternativă pentru cazul în care marfa nu soseşte la
timp, cumpărând un număr de contracte futures care să reprezinte echivalentul mărfii importate.
Eficacitatea operaţiunilor de acoperire depinde de evoluţia preţurilor pe cele două pieţe -
cea reală (la vedere) şi cea la termen (futures). Deşi există o anumită autonomie între preţurile la
vedere şi cele la termen ele evoluează sensibil de aceeaşi manieră (au o evoluţie paralelă). Câteva
raţiuni explică acest paralelism:
24
  aceeaşi operatori intervin pe cele două pieţe;
 este întotdeauna posibil să fie executat un contract prin livrare fizică;
 vânzătorul sau cumpărătorul unui contract este obligat să livreze/primească produsul
fizic, dacă nu şi-a anulat poziţia până la ultima zi de tranzacţionare la bursă.
Această modalitate de tranzacţionare este rar întâlnită, numai 2-3% din tranzacţii
derulânduse în acest mod. Când variaţia preţurilor la termen nu este strict paralelă cu cea a
preţurilor la vedere, operaţiunile de acoperire aduc un profit sau operatorul va înregistra o
pierdere. Aceasta este situaţia cea mai des întâlnită în practică unde evoluţia preţurilor, pe cele
două pieţe nu este cvasi-paralelă. În consecinţă, protecţia nu este întotdeuna perfectă dar
operatorii care le iniţiază sunt acoperiţi faţă de riscurile de preţ importante la care sunt expuşi.
Evoluţia neidentică a preţurilor pe cele două pieţe este explicată prin faptul că:
 piaţa futures este mult mai sensibilă decât cea a produselor fizice căci speculatorii nu
raţionează de aceeaşi manieră asupra factorilor specifici care pot să influenţeze preţurile
pe cele două pieţe;
 volumul tranzacţiilor pe pieţele futures îl depăşeşte pe acela al tranzacţiilor cu produse
fizice, acest lucru având drept consecinţă modificări în cererea şi oferta de produse fizice
dar şi modificări ale preţurilor pe cele două pieţe;
 preţurile pe cele două pieţe tind să se egalizeze pe măsură ce se apropie scadenţa
contractelor.
Opţiuni în materie de fixare a preţurilor
Practica bursieră a dovedit ca, intr-o serie intreaga de regimuri de preturi, este posibila
prevederea optiunilor pentru fixarea preturilor si ca existenta preturilor la termen largeste
considerabil posibilitatile oferite in materie cumparatorilor initiati.
Opţiunile în materie de fixare a preturilor permit comerciantilor sa fixeze pretul
cumparatorilor lor pe o perioada determinata, alegand ziua sau saptamana cea mai favorabila fara
obligatia de a plati marfa inainte de livrare asa cum am vazut la aspectele legate de stabilirea
preturilor.
Finanţarea stocurilor
În cazul în care nu exista piete la termen, producatorii, consumatorii si negociatorii sunt
obligati sa detina singuri aproape totalitatea stocurilor de produse. Producatorii trebuie sa suporte
partea cea mai mare a poverii pe care o reprezinta finantarea stocurilor, mai ales atunci cand
acestea depasesc nivelul considerat normal. Atunci cand cererea de produse primare nu este
elastica, producatorii au interesul sa-si pastreze stocurile in loc sa le desfaca pe piata, ceea

25
ce duce la cresterea preturilor. In perioadele de apatie a cererii si de desfacere a stocurilor
producatorilor, rentabilitatea productiei - si de aici solvabilitatea producatorilor - vor fi slabe.
Prezenta unei burse de marfuri poate ajuta intervenientii in sensul ca le da posibilitatea
de a-si finanta stocurile in conditii mai favorabile. Mijlocul cel mai simplu consta in vanzarea
stocurilor excedentare ale unui produs direct printr-o bursa de comert, livrand marfa la destinatii
stabilite cand un contract ,,vanzator /de vanzare” ajunge la scadenta, ceea ce are ca efect
sustragerea de pe piata a unei parti din surplus. In cazul unui produs perisabil, nu poate fi decat o
masura temporara, caci produsul va trebui retras din stocurile bursei si vandut unui consumator
inainte de a se degrada prea tare, fiind deci repus pe piata.
În ceea ce priveste produsele neperisabile, ca metalele, este posibila conservarea
stocurilor excedentare cativa ani, in antrepozitele pietelor la termen (aproape 10% din consumul
anual mondial de cupru rafinat a fost stocat in antrepozitele LME si COMEX intre anii 1974-
1978). Faptul ca aceste doua burse au putut, fara mari greutati, sa absoarba un tonaj atat de mare
de cupru atesta rolul pe care ele il pot juca in finantarea stocurilor.
Economia unei ţări poate beneficia de efectele favorabile ale unei pieţe de capital, numai
cu condiţia ca investitorii să aibă încredere în instituţiile şi mecanismele specifice acesteia, iar
transparenţa şi integritatea constituie fundamentul construcţiei cadrului legal şi instituţional de
asigurare a funcţionării pieţei de capital atît la nivel internaţional, cât şi naţional. [30, p.12]
Operaţiunile speculative sunt indispensabile unei bune funcţionări a pieţelor, în ideea că
ele sunt contrapartea celor de hedging. Întreprinzătorul se protejează împotriva scăderii/creşterii
preţului vânzând/cumpărând futures. Cel ce vinde futures poate contracta cu un operator care
cumpără futures, dar este puţin probabil, poate chiar imposibil, ca pe piaţă să existe tot atâţia
operatori care se protejează contra creşterii preţului câţi sunt şi cei care se protejează împotriva
scăderii acestuia, deoarece este constatat statistic că pe toate pieţele futures hedger-ii sunt mai
mult ca sigur majoritar de o parte sau de cealaltă. Diferenţa între cele două categorii este
transmisă şi preluată de către speculatori care acceptă să-şi asume riscul de preţ. Opinia
specialiştilor este că pieţele futures funcţionează cu atât mai bine cu cât hedgerii nu intervin între
ei (unul care se protejează contra scăderii cu unul care se protejează împotriva creşterii preţului
activului de bază) ci îşi realizează contractele cu speculatorii.
Funcţia economică a pieţelor futures este cu atât mai bine pusă în evidenţă cu cât
intervenţia speculatorilor este marginală şi nu are alt obiectiv în afara preluării riscurilor de care
vor să se debaraseze hedgerii. Atunci când ei ajung să realizeze tranzacţii între ei, influenţa lor
poate deveni considerabilă, preţul contractelor putând cunoaşte o evoluţie fără nici o legătură cu
piaţa cash a activului de bază. La limită, creşterile şi scăderile preţurilor determinate de
intervenţiile speculative pot antrena variaţii ale preţurilor pe pieţele cash ale activelor de bază
26
care nu s-ar fi produs în absenţa pieţelor futures. Capacitatea pieţelor futures de a identifica
preţul de echilibru al activului de bază reprezintă o componentă integrală a unui sistem economic
eficient. Tranzacţiile futures au loc exclusiv în cadrul burselor; contractele futures asupra
aceleiaşi mărfi, dar cu termene de livrare diferite, se tranzacţionează simultan. Aceasta are ca
rezultat formarea de preţuri futures diferite pentru aceeaşi marfă, la momente diferite din viitor.
Toate aceste preţuri reflectă nivelul cererii şi al ofertei pentru marfa respectivă, atât în prezent cât
şi în viitor. În continuare aceste preţuri sunt diseminate în mod continuu pe plan mondial. Deci
pieţele futures identifică preţurile de echilibru curente, cât şi cele ce vor exista la anumite
momente din viitor.
Două motive stau la baza importanţei cunoaşterii preţurilor futures. În primul rând, în
cazul mărfurilor depozitate, aceste preţuri determină deciziile firmelor comerciale referitoare la
mărimea stocurilor; preţuri futures scăzute vor determina creşterea acestora. Astfel, prin
determinarea mărimii stocurilor, ca răspuns la diferenţele 18 temporale dintre cerere şi ofertă,
preţurile futures ajustează oferta unei mărfi, pe o anumită perioadă de timp, contribuind la
evitarea condiţiilor de sub sau supra-ofertă.
În al doilea rând, cunoaşterea preţurilor futures, afectează deciziile de producţie şi
consum. Preţuri futures înalte reprezintă un semnal pentru o producţie mai ridicată; în mod
similar, preţuri futures scăzute pot constitui un motiv pentru amânarea deciziei de consum pentru
o perioadă ulterioară. În concluzie, capacitatea pieţelor futures de a asigura informaţiile cu
privire la preţurile de echilibru reduce costurile aferente obţinerii acestor informaţii şi contribuie
la o mai eficientă alocare a resurselor economice.

27
 Capitolul II. PROIECT DE LICENŢĂ – METODOLOGIA IMPLIMENTĂRII
ORGANIZĂRII ACTIVITĂŢII BURSEI DE MĂRFURI ÎN R. MOLDOVA

2.1. Funcţionarea şi reformarea pieţei de capital în R. Molodva

Piaţa de capital din R. Moldova, deşi are o infrastructură creată din două burse (“Bursa de
Valori a Moldovei” S.A. şi “Bursa de Valori Chișinău” S.A.), doi depozitari („Depozitarul
Naţional de Valori Mobiliare al Moldovei” S.A. şi „Depozitarul Central”S.A.), 10 registratori, 22
companii de brokeraj (11 companii de brokeraj bancare) şi 5 companii de estimare a valorilor
mobiliare funcţionează slab şi nu corespunde standardului pieţei de capital occidentale. De
remarcat este faptul, că din două burse şi doi depozitari, doar Bursa de Valori a Moldovei şi
Depozitarul Naţional de Valori Mobiliare activează.
În general, piaţa se caracterizează prin:
 volume mici de efectuare a operaţiunilor cu valorile mobiliare (din 2008 până în
trimestrul II 2013 au avut loc tranzacţii în volum de cca. 2 271,15 mil. lei sau dacă
raportat la cursul valutar, 181,69 mil. dolari); [50]
 dezvoltare slabă a bazei materiale (lipsa investiţiilor suficiente pentru crearea atât a bazei
materiale a pieţei, cât şi a subsistemelor de asigurare a ei);
 lipsa instrumentelor financiare (pe piaţa bursieră se emit şi se tranzacţionează doar
acţiuni iar emisiune de obligaţiunilor corporative au fost doar 3 precedente) şi grad înalt
de riscuri (riscuri creditare, ale dobânzilor, riscul lichidităţii, valutar, legislativ).
În mare parte tranzacţiile care au loc la bursă, sunt tranzacţii de consolidare a pachetelor
de acţiuni. Acest proces a început odată cu repartizarea bonurilor patrimoniale şi a procesului de
privatizare din anii 90. Acest proces a fost numit proces de legalizare a acţiunilor, deoarece în
anii 90, populaţiei i-a fost repartizate bonuri patrimoniale, dar nu au fost educaţi cum pot să le
folosească, atunci în acel moment „băieţii deştepţi” au început un proces de barter, schimbând
unele bunuri şi mijloace băneşti pe acţiuni. Normal că barterul nu a fost unul echitabil, populaţia
primind o valoare mult mai joasă decât acţiunile deţinute. Din cauza unor conjuncturi legislative,
aceste acţiuni n-au fost înregistrate pe noii acţionari, iar după schimbarea legislaţiei în domeniul
pieţei de capital, procesul început mai înainte a ajuns la punctul final. Dar o tragedie mai mare
reprezintă schemele de fraudare prin fondurile de investiţii, care peste o noapte au falimentat,
lăsând populaţia fără acţiuni şi resurse financiare. Statistica anuală a BVM este prezentată în
(Anexa 2)
Practic toate emisiunile de acţiuni care se fac în Republica Moldova sunt închise, într-un
cerc restrâns de persoane, iar acestea nu se fac prin intermediul bursei, ceea ce limitează şi
participarea altor potenţiali investitori. De exemplu, emisiile de acţiuni au înregistrat o majorare
28
cu 63%, în primul trimestru din 2013 faţă de aceeaşi perioadă a anului precedent, iar emisiunile
suplimentare de acţiuni, 16 la număr au totalizat 551 mil. de lei, ceea ce totuşi indică atragerea
resurselor de pe piaţa de capital”. [57]
Economia R. Moldova este destul de mică, ori majoritatea companiilor sunt şi ele mici,
iar cele mai multe dintre ele sunt orientate în special spre importul produselor, în condiţiile
creşterii continue a remitenţelor, ceea ce nu implică listarea neapărată la bursă sau atragerea
resurselor de pe piaţa de capital. Miza pentru acestea este creditul bancar. Însă la bursă, în mare
parte, ar trebuie să se listeze companii din sectorul real, cum se face în statele dezvoltate. Iar în
Republica Moldova sectorul real e slab dezvoltat, iar la bursă se listează în mare parte băncile
comerciale moldoveneşti.” [57]
Conform programului Ministerul Finanţelor „Managementul datoriei de stat pe termen
mediu (2013-2015)”, “În perioada 2010- 2011, valorile mobiliare de stat emise pe piaţa primară
au deţinut ponderea majoră în portofoliul datoriei de stat interne. În componenţa acestora intră
valorile mobiliare de stat pe termen scurt (bonuri de trezorerie cu scadenţa 21, 91, 182 şi 364
zile), precum şi valorile mobiliare de stat pe termen mediu (obligaţiuni de stat pe termen de 2 ani
şi obligaţiuni de stat plasate prin subscriere). [69]
Valorile mobiliare de stat, chiar dacă sunt acceptate pentru tranzacţionare la bursă,
oricum se tranzacţionează pe piaţa extrabursieră prin intermediul băncilor, care participă în
calitate de dealeri primari. Ratele dobânzilor la valori mobiliare de stat sunt foarte mici, aproape
de nivelul inflaţiei (pentru şapte luni ale anului 2013 rata medie ponderată a dobânzii la VMS
comercializate prin licitaţii a constituit 4,94 % (pe tipuri de VMS: 91 zile – 4,23%, 182 zile –
4,84%, 364 zile – 5,90%, 2 ani – 5,50%), ceea ce este cu 1,82 puncte procentuale mai mică
comparativ cu perioada analogică a anului 2012, iar inflaţia la 31.07.2013 de 4,3%), şi chiar dacă
riscul de investiţie în aceste instrumente este zero, în afară de bănci nu se găsesc alţi investitori
interesaţi. La data de 31.07.2013, Ministerul Finanţelor prin emisiuni de valori mobiliare de stat
avea atrase datorii de pe piaţa internă de cca. 6 388,0 mil. lei.
S-a ca în perioada 2014-2016 ponderea datoriei de stat interne în total datorie de stat să
fie de ≥ 20% şi un alt scop neprielnic pieţei valorilor mobiliare de stat: majorarea constantă a
datoriei de stat, susţinută de evoluţia ascendentă a datoriei de stat externe, precum şi de
majorarea în ritmuri mai lente a datoriei de stat interne. Astfel, finanţarea internă netă va fi în
2014 – 236,9 mil. lei, în 2015 – 189,6 mil. lei şi în 2016 – 171,1 mil. lei. [70]
La momentul dat, CNPF în comun cu BNM urmează să elaboreze un mecanism unic de
tranzacţionare a VMS pentru a stabili regulile pe piaţă pentru jucători, precum băncile din
Republica Moldova. Astfel valorile mobiliare de stat de până la un an care circulă, vor fi pe piaţa
secundară reglementată de BNM, iar cele cu termenul mai mare de un an pot fi tranzacţionate şi
29
la Bursa de Valori, pentru care deja a fost elaborat un concept, ce urmează a fi aprobat şi
implementat. [51]
În contextul intrării în vigoare a noii legi cu privire la piaţa de capital, actorii de pe piaţă,
în rol principal băncile, speră să se schimbe multe lucruri, în condiţiile în care vechile
reglementări limitau dezvoltarea pieţei şi existau mai multe bariere, care puneau piedici atât
intermediarilor din piaţă, dar şi nemijlocit emitenţilor valorilor mobiliare.
Starea generală a pieţei se poate de caracterizat prin:
 lichiditate redusă– în ultimii 5 ani avut loc tranzacţii în volum de 2.663,8 mln lei sau 134
mln euro, [52] iar în întreaga perioadă de activitate 1995-2014 au avut loc tranzacţii în
volum de 8.173,2 mln lei sau cca 413,3 mln euro;
 numărul redus de emitenţi – la sfârşitul anului 2014 în lista Bursei de Valori a Moldovei
(BVM) erau înscrise 958 societăţi pe acţiuni din care acţiunile doar ale 166 emitenţi au
fost tranzacţionate.
 dezvoltare slabă a bazei materiale – lipsa investiţiilor suficiente pentru crearea atât a
bazei materiale a pieţei, cât şi a subsistemelor de asigurare a ei;
 lipsa instrumentelor financiare – pe piaţa bursieră se emit şi se tranzacţionează doar
acţiuni;
 grad înalt de risc – risc de credit, de dobândă, de lichiditate, valutar, legislativ etc.
Cel mai bun an pentru piaţa bursieră a fost 2013, în care s-a înregistrat un volum record
comparativ cu perioada analizată, Volumul tranzacţiilor a fost de 822 mln lei sau cu 306,8 la sută
mai mult decât în anul 2010, când economia Republicii Moldova încă resimțea efectele crizei
mondiale din 2008.
În anul 2014 a fost înregistrat un volum de 708,5 mln lei, în descreştere cu 13,7 la sută
comparativ cu anul 2013 dar în creştere cu 264,5 la sută comparativ cu anul 2010.

Figura 2.1. Volumul tranzacţiilor bursiere

Sursa: elaborată de autor conform datelor CNPF
30
 În această perioadă s-a observat modificări în structura tranzacţiilor bursiere. Dacă în anul
2010 la BVM predominau tranzacţiile prin intermediul pieţei directe (88,67 la sută), atunci în
2013 şi 2014 pe primul loc sunt tranzacţiile prin intermediul pieţii interactive, 72,55 la sută şi
respectiv 72,6 la sută. Acest fapt dovedeşte apariţia pe piaţa a unui spirit speculativ. Pe piaţa
interactivă au loc două tipuri de tranzacţii, prin ordin limită şi de piaţă. [64]
Piaţa directă este mult mai diversificată după tipul de tranzacţii, pe care se înregistrează:
tranzacţiile Agenţiei de Privatizare (Agenţiei Proprietăţii Publice), licitaţiile speciale, negocierile
directe, licitaţiile cu strigare, tranzacţiile prin Hotărârile instanţelor de judecată, ofertele publice
pe piaţa secundară, tranzacţiile unităţii administrativ-teritoriale şi tranzacţiile conform Regulilor
BVM 43.4.h.

Figura 2.2. Ponderea tranzacţiilor pe piaţa directă (2010-2014)

Sursa: elaborată de autor conform datelor CNPF

Pe întreaga perioadă analizată, pe piaţa directă, se observă că cele mai multe tranzacţii au
avut loc prin intermediul tranzacţiilor Agenţiei de Privatizare, în volum de 345,3 mln lei sau 33
la sută, urmate de licitaţiile cu strigare – 302,5 mln lei sau 28 la sută, negocierile directe – 195,8
mln lei sau 18 la sută şi ofertele publice pe piaţa secundară – 188,6 mln lei sau 18 la sută. Cele
mai puţine tranzacţii au fost prin intermediul licitaţiilor speciale – 196,5 mii lei şi tranzacţiilor
conform Regulilor BVM – 54 mii lei.
Analizând structura pieţei directe în anul 2014, putem observa că, 55 la sută din totalul
tranzacţiilor pe acest segment au avut loc prin intermediul tranzacţiilor Agenţiei Privatizări în
volum de 345,3 mln lei şi 44 la sută prin intermediu licitaţiilor cu strigare – 302,5 mln lei.

31
 Figura 2.3. Ponderea tranzacţiilor pe piaţa directă (2014)
Sursa: elaborată de autor conform datelor CNPF

Pe piaţa bursieră din Republica Moldova în perioada anilor 2008-2014 brokerii au

efectuat tranzacţii în numele clienţilor sau în numele propriu în valoare de 7.603,53 mil lei.
În anii respectivi, top 5 companii de brokeraj au deţinut peste 50,47% din valoarea totală
a tranzacţiilor efectuate pe piaţa bursieră. Acest fapt ne dovedeşte că pe piaţa bursieră există o
concurenţă bună şi tranzacţiile nu sunt consolidate prin intermediul doar a cateva companii de
broleraj. [64]

Tabelul nr.2.3.
Top 5 companii de brokeraj după volumul tranzacţiilor 2008-2014

Nr.1 Companie de brokeraj Volum (lei) Cotă (%)

1. CB ”PROAJIOC” SA 1 168 539 318 15,37

2. BC ”VICTORIABANK” SA 725 377 735 9,54

3. S.V.M. ”Iuventus-DS” S.A 659 442 889 8,67

4. BC ”UNIBANK” SA 644 602 092 8,48

5. “OLDEX” SA 639 424 673 8,41

Sursa: elaborată de autor conform datelor CNPF

32
 În perioada analizată, numărul companiilor de brokeraj active pe piaţa bursieră a fost în
scădere, de la 23 înregistrate în 2008 la 21 înregistrate în 2014, cu mici fluctuaţii în acest
interval.

Diagrama 2.1. Numărul companiilor de brokeraj

Sursa: elaborată de autor conform datelor CNPF

În mare parte tranzacţiile care au loc la BVM, sunt tranzacţii de consolidare a pachetelor
de acţiuni, raportul fiind 5 ordine de vanzări la un ordin de cumpărare. Acest proces a început
odată cu repartizarea bonurilor patrimoniale şi a procesului de privatizare din anii 90, numit şi
proces de legalizare a acţiunilor, din motiv că, în anii 90 populaţiei i-a fost repartizate bonuri
patrimoniale, dar nu au fost educaţi cum pot să le utilizeze, şi de acest moment s-u folosit unii
jucătorii pe piaţă care au început un proces de barter, schimbând unele bunuri şi mijloace băneşti
pe bonuri. Barterul nu a fost unul echitabil, populaţia primind o valoare mult mai joasă decât
valoarea bonurilor deţinute. Din cauza unor conjuncturi legislative, bonurile patrimoniale
convertite în acţiuni n-au fost înregistrate pe noii acţionari (barterii), iar după schimbarea
legislaţiei în domeniul pieţei de capital, procesul început mai înainte ajunge la punctul final. [64]
Practic toate emisiunile de acţiuni care se fac în Republica Moldova sunt închise, într-un
cerc restrâns de persoane, iar acestea nu se fac prin intermediul bursei, ceea ce limitează şi
participarea altor potenţiali investitori.
Potrivit statisticilor bursiere, doar un sfert dintre cele aproximativ o mie de societăţi pe
acţiuni, care sunt admise la Bursă, se tranzacţionează. Totuşi, lucrul acesta nu înseamnă că în
interiorul societăţilor nu continuă lupta pentru acţiuni şi nu se schimbă proprietarii. Pur şi
simplu, aceste procese nu sunt deschise şi sunt aplicate metode mai puţin transparente, inclusiv
dispersarea pachetului deţinut de oponent prin intermediul emisiei suplimentare, cesiunea de
drepturi în baza deciziilor judecătoreşti, aportul în acţiuni la capitalul social al altei societăţi ş. a.
Astfel, acest specific local nu contribuie la dezvoltarea ca atare a pieţei. Lucrul dat este
confirmat şi de raportul poziţiilor deschise de la Bursă, unde sunt expuse sute de oferte de
33
vânzare şi sunt înregistrate doar câteva oferte de cumpărare. Aceasta, la fel, indică dezechilibru
pieţei autohtone de valori mobiliare. Iar atunci când piaţa este dezechilibrată, nu este posibilă
promovarea instrumentelor derivate (pe acţiunile nelichide, care stau la baza instrumentelor
financiare derivate).
Natan Garştea preşedinte al Agenţiei de Rating şi Estimare „Estimator-VM” S.A. a
declarat că „Economia Republicii Moldova este destul de mică, ori majoritatea companiilor sunt
şi ele mici, iar cele mai multe dintre ele sunt orientate în special spre importul produselor, în
condiţiile creşterii continue a remitenţelor, ceea ce nu implică listarea neapărată la bursă sau
atragerea resurselor de pe piaţa de capital. Miza pentru acestea este creditul bancar. Însă la
bursă, în mare parte, ar trebuie să se listeze companii din sectorul real, cum se face în statele
dezvoltate. Iar în Republica Moldova sectorul real e slab dezvoltat, iar la bursă se listează în
mare parte băncile comerciale moldoveneşti”.
În acelaş timp ex ministru al Economiei Valeriu Lazăr: „Piaţa de capital în Republica
Moldova nu a ieșit din faza incipientă și nu oferă populaţiei și sectorului real suficiente
instrumente de intermediere financiară”.
Este important de remarcat că în Republica Moldova, evoluţia pieţei de capital se
desfăşoară în acord cu trăsăturile modelului german, care poziţionează piaţa de capital în spatele
pieţei bancare.
În contextul intrării în vigoare a noii legi cu privire la piaţa de capital, actorii de pe piaţă,
în rol principal băncile, speră să se schimbe multe lucruri, în condiţiile în care vechile
reglementări limitau dezvoltarea pieţei şi existau mai multe bariere, care puneau piedici atât
intermediarilor din piaţă, dar şi nemijlocit emitenţilor valorilor mobiliare.
În acest context Corneliu Dodu a declara anterior adoptării noii legi, „Sper că odată cu
intrarea în vigoare a noii legi cu privire la piaţa de capital lucrurile se vor îmbunătăţi, însă nu pot
spune acest lucru cu certitudine, ci mai degrabă aş compara noua lege de capital cu nişte reguli
de circulaţie rutieră foarte bune, dar inaplicabile. Dacă se merge cu automobile proaste pe
drumuri foarte înguste şi deteriorate, nimic bun din asta nu va rezulta. Ba mai mult, activarea
concomitentă a două legi de capital (legea veche şi legea nouă) pe o perioadă de un an şi
jumătate va aduce doar nelinişte pe piaţă. În această perioadă vor fi elaborate de regulator noi
acte normative care se vor referi la noua lege. Astfel legea va intra în vigoare, iar regulile de joc
nu vor fi clare pentru participanţi, ceea ce nu va impulsiona dezvoltarea pieţei de capital. În acest
context, într-o perioadă scurtă de timp ar trebui făcute clare regulile jocului. Iar regulatorul
trebuie să ştie care este impactul măsurilor, înainte ca acestea să fie implementate. Principala
regulă e să nu se facă rău pieţei”.

34
 Mulţi specialişti în domeniul pieţei de capital îşi pun speranţa în această nouă lege, dar
mai există persoane care o văd ca un factor negativ pentru tânăra noastră piaţă.
În susţinerea noii legi vine expertul Alexandru Sava „Oponenţii legii nu doresc să
recunoască un lucru: legislaţia anteriorară a fost benefică doar unor operatori ai pieţei,
deoarece obligă societăţile pe acţiuni şi investitorii să folosească serviciile acestora, şi
respectiv, să le achite plăţile de rigoare. S-ar fi putut trece cu vederea peste aceste privilegii,
dacă situaţia pe piaţa de capital nu ar fi catastrofală. Dar anume ele au pus pe brânci întreaga
piaţă de capital. Legislaţia există de peste 14 ani, iar piaţa a degradat constant în această
perioadă. Emisiunile şi tranzacţiile pe piaţa de capital se mai efectuau doar din motivul că
legislaţia, sub o formă sau alta, obligă societăţile pe acţiuni şi investitorii să le urmeze. În caz
contrar, nimeni nu ar apela la astfel de mecanisme. Legea privin piaţa de capital vine să excludă
privilegiile de care dispun aceşti operatori. De aceea, ei au luptat activ împotriva ei.”.
Situaţia pe piaţa de capital din Republica Moldova a fost critică în anul 2015. Volumul
tranzacţiilor cu valori mobiliare corporative a scăzut dramatic, înregistrând o diminuare de 70 la
sută în comparaţie cu anul precedent. Vicepreşedintele Comisiei Naţionale a Pieţei Financiare
susţine că acest lucru a fost determinat, într-o măsură considerabilă, de marile scandaluri din
sectorul bancar, care au generat panică şi incertitudine inclusiv pe piaţa financiară nebancară.
Diminuarea cu 70% a volumului de tranzacţii pe piaţa financiară a generat o scădere a
încasărilor la bugetul instituţiei cu peste 5 milioane de lei, bani pe care CNPF planifică să-i
acumuleze din taxe. Totodată, societăţile pe acţiuni au emis în anul 2015 cu 80% mai puţine
hârtii de valoare în raport cu 2014. Acest lucru s-a întâmplat, pe de o parte, din cauză că Bursa
de Valori din Moldova a fost nevoită să-şi sisteze activitatea pentru câteva luni, la începutul
anului 2015, în urma unor modificări legislative. Totuşi, explicaţia cea mai potrivită ar fi
scandalul din sectorul bancar.
Situaţia de piaţa financiară ar putea să se înrăutăţească şi mai mult, din cauza că Moldova
a fost exclusă din sistemul internaţional de Carte Verde, în luna aprilie a anului 2016. Asta va
genera pierderi în domeniul asigurărilor, aflat, în prezent, în stagnare.
Din cauza acestor evoluţii nefaste pe piaţa nebancară, s-a ajuns în situaţia ca angajaţilor
CNPF să li se micşoreze salariile cu până la 40 la sută şi să se renunţe la toate cheltuielile
investiţionale. Astfel, în 2016, Comisia Naţională a Pieţei Financiare va avea un buget auster, cu
un volum de venituri de 17 milioane 700 de mii de lei - în descreştere cu aproape 3 milioane şi
jumătate faţă de volumul încasărilor prognozate în anul 2015. [64]
Până la 14 martie 2015, participanţii profesionişti pe piaţa de capital activau în
conformitate cu Legea nr. 199-XIV din 18 noiembrie 1998 “privind piaţa valorilor mobiliare” şi
primeau licenţe respectând cerinţele Regulamentului nr. 53/12 din 31.10.2008 “privind modul de
35
acordare şi retragere a licenţelor pentru activitatea profesionistă pe piaţa valorilor mobiliare”.
Prin această lege, ei erau definiți ca persoane juridice constituite în forma juridică de organizare
de societate pe acţiuni, care desfăşoară în exclusivitate activităţi profesioniste pe piaţa valorilor
mobiliare în baza licenţei acordate de Comisia Naţională a Pieţei Financiare (CNPF).
CNPF acorda licenţă pentru 10 tipuri de activităţi de bază şi 3 activităţi conexe pe o
perioadă de 5 ani. Pentru obţinerea licenţelor, participanţii profesionişti trebuiau să respecte
normativele privind suficienţa capitalului propriu minim (în valută naţională), normativele
fondului de garanţie (30% din mărimea capitalului propriu minim), fondul de risc al
participanţilor, să dispună de două persoane cu funcţii de răspundere şi doi specialişti cu
certificate de calificare eliberate de CNPF etc. La situaţia din 19 noiembrie 2014 pe piaţa
valorilor mobiliare (piaţa de capital) erau înregistraţi 39 de participanţi profesionişti, din care: 6
companii de brokeraj, 17 companii de dealer, 10 registratori independenți, 2 burse de valori, 2
depozitari centrali şi 2 companii de estimare a valorilor mobiliare. Lista participanţilor
profesionişti la situaţia din 2015 este prezentată în (Anexa 2).
La situaţia din 14 martie 2015, pe piaţa de capital existau 29 de participanţi profesionişti,
din care, 18 societăţi de investiţii şi 11 societăţii de registru. În comparaţie cu perioada
anterioară, numărul participațiilor profesionişti s-a micşorat cu 10 unităţi. Recent, Bursa de
Valori a Moldovei şi Depozitarul Naţional de Valori Mobiliare, dar şi alţi participanţi, au obţinut
licenţe pentru activitate, în aşa fel, pe piaţa de capital la situaţia din 22 mai 2015 sunt 33 de
participanţi profesionişti: 19 societăţi de investiţii, 12 societăţii de registru, 1 operator de piaţă şi
1 depozitar central.
Din 6 companii de brokeraj – 4 au obţinut licenţă de societate de investiţii de categoria
„B”, 1 de categorie „A” şi 1 nu a solicitat licenţă; iar din 17 companii de dealeri – 12 au obţinut
licenţă de societate de investiţii de categoria „C”, 1 de categorie „B” şi 4 companii nu au solicitat
licenţă. Lista societăţilor de investiţii este prezentată în (Anexa 3).
Toţi participanţii profesionişti ce au avut licenţă de ţinere a registrului au obţinut licenţă
de societate de registru pentru un termen de 5 ani. Restul participanţiilor au obţinut licenţă pe o
perioadă nedeterminată.
Nu a fost solicitată, până la moment, nici o autorizaţie pentru crearea unui sistem
multilateral de tranzacţionare.
Una din cele mai importante modificări în activitatea participanților profesionişti pe care
a adus-o Legea „privind piaţa de capital” se poate considera liberalizarea acestei activităţi prin
acordarea posibilităţii că societăţile de investiţii autohtone să poată deschide filiale în alte state
dar şi posibilitatea societăţilor de investiţii din Uniunea Europeană să activeze pe teritoriul
Republicii Moldova fără a obţine licenţă de activitate, doar cu aprobare de la CNPF în calitate de
36
persoane acceptate. Aceasta ar presupune că va avea loc un schimb de practică, mecanisme şi
tehnologii cu pieţele de capital mult mai dezvoltate decât piaţa autohtonă.
Totodată, reforma pieţei de capital a îmbunătăţit cerinţe prudenţiale faţă de conducătorii
participanţilor profesionişti, minim 2 la număr, care trebuie să deţină studii şi experienţă în
domeniul economic, financiar-bancar, pieţe de capital, cât şi o bună reputaţie în societate, dar şi
cerinţele faţă de acţionarii participanţilor, care trebuie de fiecare dată să notifice CNPF despre
dorinţa de a cumpăra sau a vinde acţiunile, volumul care ar trece nivelul în ambele sensuri de
10%, 20%, 30% şi 50% din acţiunile total emise, prin aşa mod CNPF poate să garanteze
transparenţa şi calitatea acţionarilor participațiilor profesionişti. Au fost modificate cerinţele faţă
de normativul capitalului necesar pentru activitate.
Bursa de Valori a Moldovei (BVM) a început activ anul 2016 în a treia zi de
tranzacţionare din 6 ianuarie. Prima tranzacție a avut loc cu acţiunile „BC Moldova-
Agroindbank” S.A. Prin intermediul unei tranzacţii de tip interactiv au fost vândute 40 de acţiuni
la preț de 1 050 lei per acțiune. Valoarea totala a tranzacţiei a constituit 42 000 lei. Statistica
BVM pe jumatea lunii mai este prezentată în (Anexa 4)
Considerăm că pentru a acorda participanţilor profesionişti autohtoni o perioadă de
adaptare la noile cerinţe, este nevoie de a fi stabilită o perioadă de 3-5 ani pentru interzicerea
intrării pe piaţa a persoanelor acceptate.
Reformele implementate în domeniul pieţei de capital din Republica Moldova conform
Directivelor din domeniul valorilor mobiliare ale Uniunii Europene influenţează direct
activitatea participanţilor profesioniști autohtoni.
Noile cerințe impuse pieţei prin noua Lege nr. 170 din 11 iunie 2012 „privind piaţa de
capital” care vine să substituie Legea nr. 199-XIV din 18 noiembrie 1998 „privind piaţa
valorilor mobiliare”, sunt o provocare atât pentru organul de supraveghere şi reglementare a
pieţei, Comisia Naţională a Pieţei Financiare (CNPF), cât şi pentru toţi participanţii profesionişti.
Nivelul de pregătire a pieţei pentru schimbare nu a fost şi nu este la nivelul aşteptat.
Scepticismul şi conservatorismul participanților profesionişti, lipsa unei cererii din partea pieţei
pentru reformare, subdezvoltarea pieţei bursiere, implementare a reformei cu-n plan propus într-
o perioadă prea scurtă, lipsa prezentării pieţei a unei istorii de succes pentru reper şi a unei
standardizării a actelor normative interne ale participanţilor a creat o perioadă de stagnarea şi
incertitudine a activităţii pieţei de capital.
Procesul de reformare complexă pieţei de capital al Republicii Moldova a început odată
cu aprobarea de către Parlamentul Republicii Moldova a Legii nr.170 din 11 iunie 2012 „privind
piaţa de capital”, care a fost publicată la 14 septembrie 2012 în Monitorul Oficial al Republicii
Moldova şi a intrat în vigoare la un după publicare, la 14 septembrie 2013. [2]
37
 Scopul acestei reforme poate fi determinat ca relansarea activității pieței de capital din
Republica Moldova în conformitate cu Directivele Uniunii Europene din domeniul valorilor
mobiliare şi practica de activitate a pieţelor din această regiune.
Această lege a devenit un instrument şi „o injecţie viabilă” în mâna CNPF, pentru a duce
piaţa de capital din Republica Moldova la nivelul standardelor Uniunii Europene şi a elimina
diferenţele esenţiale dintre piaţa autohtonă şi cea comunitară. Comisia a primit o perioadă de 18
luni pentru a elabora regulamentele de activitate a pieţei.
Obiectivele propuse sunt:
 crearea şi dezvoltarea unei noi infrastructurii a pieţei de capital;
 dezvoltarea unei bursei de valori lichide; implementarea sistemelor multilaterale de
tranzacţionare; modernizarea tehnologiilor informaţionale;
 îmbunătăţirea serviciilor acordate de participanţii profesionişti; deschiderea accesului la
piaţă a participanților profesionişti străini; ridicarea nivelului de transparenţă;
 diversificarea instrumentelor financiare; îmbunătăţirea accesului la finanţare a
emitenţilor;
 liberalizarea pieţei de capital;
 îmbunătăţirea atractivităţii pieţei pentru investitorii instituţionali şi ridicarea nivelului de
protecţie al acestora.
Necesitatea reformării pieţei de capital a apărut din cauza stării generale a pieţei de
capital dar şi a angajamentului asumat de Republica Moldova în vederea liberalizării comerţului
cu Uniunea Europeană.
Starea generală a pieţei se poate de caracterizat prin:
 lichiditate redusă – în ultimii 5 ani avut loc tranzacţii în valoare de 2.663,8 mln lei sau
134 mln euro iar în întreaga perioadă de activitate 1995-2014 au avut loc tranzacţii în
valoare de 8.173,2 mln lei sau 413,3 mln euro;
 numărul redus de emitenţi – la sfârşitul anului 2014 în lista Bursei de Valori a Moldovei
erau înscrise 958 societăţi pe acţiuni din care acţiunile doar ale 166 emitenţi au fost
tranzacţionate;
 dezvoltare slabă a bazei materiale – lipsa investiţiilor suficiente pentru crearea atât a
bazei materiale a pieţei, cât şi a subsistemelor de asigurare a ei;
 lipsa instrumentelor financiare – pe piaţa bursieră se emit şi se tranzacţionează doar
acţiuni;
Trecerea la economia de piaţă implică reînfiinţarea principalelor instituţii de piaţă, printre
care şi cea a burselor de valori. Procesul trecerii la o economie competitivă de piaţă implică

38
parcurgerea unei perioade de timp îndelungate, cu etape individuale, distincte, cu strategii,
obiective şi tactici adecvate. Tranziţia, însa, trebuie planificată, iar procesul de reformă şi
restructurare nu trebuie să cunoască sincope. Obiectivul strategic al societăţii în tranziţie este
formarea şi dezvoltarea pieţelor specializate, împreună cu toate conexiunile cerute de legile
economice, precum ş a mecanismelor specifice de funcţionare, conform unui model de
dezvoltare coerent şi adaptat realităţilor ţării noastre.
Reformele implementate în domeniul pieţei de capital în Republica Moldova conform
Directivelor din domeniul valorilor mobiliare ale Uniunii Europene influenţează direct
activitatea participanţilor profesionişti/persoane licenţiate şi autorizate autohtoni. Noile cerinţe
impuse pieţei prin noua Lege nr. 170 din 11 iunie 2012 „privind piaţa de capital” care
reglementează activitatea societăţilor de investiţii, a organismelor de plasament colectiv şi a
fondului de compensare a investitorilor, ofertele publice, ofertele de preluare, infrastructura
pieţei de capital, inclusiv pieţele reglementate, defineşte abuzul pe piaţa de capital şi stabileşte
cerinţe privind dezvăluirea informaţiei în scopul menţinerii standardelor înalte de activitate pe
piaţa de capital, precum şi crearea de condiţii optime pentru investiţiile financiare,vine să
substituie regulile impuse anterior pe piaţă prin Legea nr. 199-XIV din 18 noiembrie 1998
„privind piaţa valorilor mobiliare”. [1]
Din Directivele UE transpuse în noua lege poate fi enumerate:
 Directiva nr.97/9/CE din 3 martie 1997 a Parlamentului European şi a Consiliului privind
sistemele de compensare pentru investitori, publicată în Jurnalul Oficial al Comunităţilor
Europene nr.L 84 din 26 martie 1997;
 Directiva nr.98/26/CE din 19 mai 1998 a Parlamentului European şi a Consiliului privind
caracterul definitiv al decontării în sistemele de plăţi şi de decontare a titlurilor de
valoare, publicată în Jurnalul Oficial al Comunităţilor Europene nr.L 166 din 11 iunie
1998;
 Directiva nr.2001/34/CE din 28 mai 2001 a Parlamentului European şi a Consiliului
privind admiterea valorilor mobiliare la cota oficială a unei burse de valori şi informaţiile
care trebuie publicate cu privire la aceste valori mobiliare, publicată în Jurnalul Oficial al
Comunităţilor Europene nr.L 184 din 6 iulie 2001;
 Directiva nr.2003/6/CE din 28 ianuarie 2003 a Parlamentului European şi a Consiliului
privind utilizările abuzive ale informaţiilor confidenţiale şi manipulările pieţei (abuzul de
piaţă), publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene nr.L 96 din 12 aprilie 2003;
 Directiva nr.2003/71/CE din 4 noiembrie 2003 a Parlamentului European şi a Consiliului
privind prospectul care trebuie publicat în cazul unei oferte publice de valori mobiliare
sau pentru admiterea valorilor mobiliare la tranzacţionare şi de modificare a Directivei
39
 2001/34/CE, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene nr.L 345 din 31 decembrie
2003;
 Directiva nr.2004/25/CE din 21 aprilie 2004 a Parlamentului European şi a Consiliului
privind ofertele publice de cumpărare, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene
nr.L 142 din 30 aprilie 2004;
 Directiva nr.2004/39/CE din 21 aprilie 2004 a Parlamentului European şi a Consiliului
privind pieţele instrumentelor financiare, de modificare a Directivelor 85/611/CEE şi
93/6/CEE ale Consiliului şi a Directivei 2000/12/CE a Parlamentului European şi a
Consiliului şi de abrogare a Directivei 93/22/CEE a Consiliului, publicată în Jurnalul
Oficial al Uniunii Europene nr.L 145 din 30 aprilie 2004;
 Directiva nr.2004/109/CE din 15 decembrie 2004 a Parlamentului European şi a
Consiliului privind armonizarea obligaţiilor de transparenţă în ceea ce priveşte informaţia
referitoare la emitenţii ale căror valori mobiliare sînt admise la tranzacţionare pe o piaţă
reglementată şi de modificare a Directivei 2001/34/CE, publicată în Jurnalul Oficial al
Uniunii Europene nr.L 390 din 31 decembrie 2004;
 Directiva nr.2006/49/CE din 14 iunie 2006 a Parlamentului European şi a Consiliului
privind rata de adecvare a capitalului întreprinderilor de investiţii şi al instituţiilor de
credit, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene nr.L 177 din 30 iunie 2006;
 Directiva nr.2006/73/CE din 10 august 2006 a Comisiei de punere în aplicare a Directivei
2004/39/CE a Parlamentului European şi a Consiliului privind cerinţele organizatorice şi
condiţiile de funcţionare ale întreprinderii de investiţii şi termenii definiţi în sensul
directivei menţionate, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene nr.L 241 din 2
septembrie 2006;
 Directiva nr.2009/65/CE din 13 iulie 2009 a Parlamentului European şi a Consiliului de
coordonare a actelor cu putere de lege şi a actelor administrative privind organismele de
plasament colectiv în valori mobiliare (OPCVM), publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii
Europene nr.L 302 din 17 noiembrie 2009.
Această reformă este o provocare atât pentru organul de supraveghere şi reglementare a
pieţei, Comisia Naţională a Pieţei Financiare (CNPF), cât şi pentru toţi participanţii profesionişti,
deoarice nivelul de pregătire a pieţei pentru schimbare nu a fost şi nu este la nivelul aşteptat.
Scepticismul şi conservatorismul participanţilor profesionişti, lipsa unei cererii din partea pieţei
pentru reformare, subdezvoltarea pieţei bursiere, implementare a reformei cu-n plan propus într-
o perioadă prea scurtă, lipsa prezentării pieţei a unei istorii de succes pentru reper şi a unei

40
standardizării a actelor normative interne ale participanţilor a creat o perioadă de stagnarea şi
incertitudine a activităţii pieţei de capital.
Însuşi procesul de reformare complexă pieţei de capital al Republicii Moldova a început
odată cu aprobarea de către Parlamentul Republicii Moldova a Legii nr.170 din 11 iunie 2012
„privind piaţa de capital”, care a fost publicată la 14 septembrie 2012 în Monitorul Oficial al
Republicii Moldova şi a intrat în vigoare la un an după publicare, la 14 septembrie 2013. [2]
Scopul acestei reforme poate fi determinat ca relansarea activităţii pieţei de capital din
Republica Moldova în conformitate cu Directivele Uniunii Europene din domeniul valorilor
mobiliare şi practica de activitate a pieţelor din această regiune.Această lege a devenit un
instrument şi „o injecţie viabilă” în mâna CNPF, pentru a duce piaţa de capital din Republica
Moldova la nivelul standardelor Uniunii Europene şi a elimina diferenţele esenţiale dintre piaţa
autohtonă şi cea comunitară. CNPF a primit o perioadă de 18 luni pentru a elabora regulamentele
de activitate a pieţei.
Obiectivele propuse de către CNPF pot fi redate ca:
 crearea şi dezvoltarea unei noi infrastructurii a pieţei de capital;
 dezvoltarea unei bursei de valori lichide;
 implementarea sistemelor multilaterale de tranzacţionare;
 modernizarea tehnologiilor informaţionale;
 îmbunătăţirea serviciilor acordate de participanţii profesionişti;
 deschiderea accesului la piaţă a intermediarilor străini;
 ridicarea nivelului de transparenţă;
 diversificarea instrumentelor financiare;
 îmbunătăţirea accesului la finanţare a emitenţilor;
 liberalizarea pieţei de capital;
 îmbunătăţirea atractivităţii pieţei pentru investitorii instituţionali şi ridicarea nivelului de
protecţie al acestora.
Necesitatea reformării pieţei de capital a apărut din cauza stării generale a pieţei de
capital dar şi a angajamentului asumat de Republica Moldova în vederea liberalizării comerţului
cu Uniunea Europeană pentru aderarea republicii la Uniunea Europeană.

41
 2.2. Activitatea şi reglementarea Bursei Universale de Mărfuri în R. Moldova
Istoria dezvoltării relaţiilor economice deseori relevă faptul că î dependenţă de
particularităţile reglementării de către stat a acestora, agenţii economici profită deseori de
caratcerul netransparent al afacerilor sale. În unele cazuri acestea din urma sunt nevoiti sa
apeleze la astfel de scheme netransparente gratie politicilor fiscale existente. Statul la randul sau,
fiind constient de necesitatea facilitarii poverii fiscale, nu poate recurge la aceasta vis-a-vis de
necesitatile crescande pentru acoperirea articolelor de cheltuieli bugetare. Mai mult ca atat,
deseori iesirea din umbra, ar insemna pentru unii agentii economici sfarsitul activitatii sale de
antreprenoriat, devenind mai putin competitivi fata de acei ce isi continua activitatea sa
netransparenta. Astfel, acest cerc inchis nu numai ca impiedica dezvoltarea in contiunare a
relatiilor economice, ci duce la retrogradarea acestora, stabilirea unor principii netransparente de
activitate, micsorarea defalcarilor in buget prin micsorarea bazei de impozitare si ca rezultat
cresterea cotei economiei tenebre.
Aceasta situatie dicteaza aparitia unui instrument obiectiv care ar fi atat o parghie
eficienta utilizata de catre stat pentru stimularea relatiilor economice transparente si reglemntarea
obiectiva a acestora, cat si o oportunitate pentru agentii economici in lupta cu birocratii si
coruptionerii din organele de stat abilitate cu functii de control. Unul din instrumentele efectiv
utilizate in experienta mondiala in aceste scopuri este mecanismul tranzactiilor bursiere.
Important este ca acest mecanism este utilizat destul de activ de catre agentii economici in scopul
determinarii preturilor reale de piata pentru diferite categorii de marfuri, preturi ce nu pot fi puse
la indoiala de organele fiscale, vamale sau alte organe cu functii de control. De asemenea statul
profita de posibilitatea reglementarii obiective a preturilor pentru unele produse strategice prin
interventiile sale pe aceste piete. [65]
În condiţiile când o buna parte a fluxurilor financiare nu sunt supuse evidentei si servesc
drept factor primordial pentru dezvoltarea economiei tenebre, una din functiile primordiale ale
statului este crearea mecanismelor care vor stimula agentii economici de asi spori transparenta
fluxurilor sale de marfuri si servicii.
Aparitia bursei de marfuri a fost dictata de reformele economice ce au loc in Republica
Moldova, modificarea relatiilor economice si stabilirea unor relatii bazate pe principii de piata
precum si de necesitatea existentei unui mecanism ce ar permite crearea conditiilor necesare
pentru interactiunea cererii si ofertei si determinarea preturilor de piata pentru diferite categorii
de marfa. Tranzactiile bursiere au la baza principii echitabile de organizare a licitatiilor bursiere,
dand posibilitate tuturor doritorilor sa-si expuna cererile si ofertele in conditii egale de piata.
Mentţionăm faptul că mecanismul bursier asigura accesul tuturor agentilor economici la
cererile la cumparare si ofertele la vanzare plasate.
42
 Problematica crearii unei burse de marfuri in Republica Moldova a fost destul de activ
studiata pe parcursul anilor 1999-2002, apelindu-se la o anumita etapa la ajutorul specialistilor
bursieri din tarile vecine Romania si Ukraina. Se preconiza chiar si creare la Chisinau a unei
filiale a Bursei de Marfuri din Bucuresti. In cele din urma s-a ajuns la concluzia de a crea bursa
de marfuri cu aportul specilistilor autohtoni in domeniu, fiind implicati in calitate de fondatori
doar companii autohtone. Tinand cont de necesiatatea evidenta a aparitiei bursei de marfuri si
importanta acesteea in sporirea transparentei econmiei nationale, principalul promotor al
procesului dat a fost Guvernul Republicii Moldova, care la 9 iulie 2002 aproba Hotararea nr. 899
„Cu privire la stimularea comertului bursier”. Datele generale ale Bursei Universale de mărfuri
sunt prezentate în (Anexa 5).
Bursa Universala de Marfuri a Moldovei a fost creata în baza legii „Cu privire la bursele
de marfuri” din 26/02/1997, de către 15 fondatori - persoane juridice, fiind inregistrata, in
conformitate cu legislatia in vigoare a RM, la 23 august 2002. Capitalul statutar al Bursei
constituie 1 005 mii lei. In prezent Bursa intruneste 22 membri. Procesul de primire a noilor
membri ai bursei de marfuri nu s-a finisat, si orisicare persoana juridica poate deveni membru al
bursei cu conditia indeplinirea unor conditii stabilite de bursa. Membrii Bursei de Mărfuri sunt
prezentaţi înm (Anexa 6).
Primele tranzacţii în cadrul Bursei Universale de Mărfuri a Moldovei au fost efectuate la
30 septembrie 2002, pentru ce anterior au fost aprobate Regulile provizorii si un sir de
regulamente interne. Necatand la numeroasele probleme si obstacole ce au aparut in dezvoltarea
unui nou instrument de piata totusi putem deja afirma ca obiectivele inaintate au fost atinse.
Astfel, pe parcursul unei perioade restranse de timp Bursa Universala de Marfuri a atins deja un
nivel inalt de dezvoltare, dispunand de reguli de tranzactionare, specialisti calificati in domeniu,
sala de negocieri, experienta de organizare a licitatiilor zilnice. In vederea facilitarii inregistrarii
tranzactiilor economice externe, a fost elaborat mecanismul inregistrarii tranzactiilor economice
externe, reglementat prin Hotararea Bancii Nationale „Cu privire la unele aspecte de efectuare a
decontarilor pentru tranzactiile de export/import incheiate la Bursa Universala de Marfuri a
Moldovei” din 27 februarie 2003.
De comun acord cu Departamentul Vamal, a fost stabilita procedura de verificare a
tranzactiilor economice externe inregistrate cu participarea mecanismului bursier. Remarcabil
este faptul ca analiza comparativa a tranzactiilor economice externe releva faptul ca tranzactiile
de export inregistrate prin intermediul bursei sunt efectuate la preturi mai mari decat acele
inregistrate in afara bursei cu aceleasi categorii de marfuri. In atentia agentilor economici ce
efectueaza tranzactii extrabursiere, este de mentionat faptul ca drept baza pentru impozitare

43
serveste preturile de piata formate la bursa in ziua incheierii tranzactiei, si nu valoarea pe care ei
o indica in contract.
Bursa de marfuri poate deveni un partener important pentru producatorii produselor
agricole si in deosebi a cerealierilor. Astfel, conform modificarilor operate la Regulile
comertului bursier, agentii economici au obtinut posibilitatea inregistrarii contractelor forward cu
avansare. Aceste contracte permit producatorilor obtinerea unor plati in avans pentru productia
produsa in viitor, fixand initial preturile la productia sa. Obtinand garantia sigura ca productia sa
va fi procurata, vanzatorul are posibilitatea sa fixeze un pret ce i-i va asigura un profit optim.
Mai mult ca atat prin aceste contracte are loc asigurarea contra riscului calimitatilor naturale,
fiind prezenta polita de asigurare achitata de catre cumparator. Contractele forward pot servi de
asemenea pentru obtinerea unui credit bancar in contul productiei viitoare. Experienta mondiala
demonstreza ca utilizarea contractelor bursiere la termen este principalul instrument de
minimizarea a riscurilor sezoniere si de pret in producerea produselor agroalimentare.
In scopul sporirii transparentei activitatii bursiere, a fost elaborat si incepind cu mai 2003
se publica primului buletin bursier national „BURSA - cotaţiile bursiere”. Buletinul bursier apare
saptamanal, fiind repartizat gratis catre 1700 de adresaţi. A fost definitivata elaborarea sait-lui
bursier, care poate fi accesat pe adresa www.bursa.md.
In cadrul licitatiilor bursiere deschise pe parcursul anului 2015, s-au inregistrat 5392
contracte in volum total de 232.17 mil. lei. Din ele contracte bursiere interne in valoare de
127,89 mil.lei si 106 contracte externe cu produse ale complexului agroindustrial - 104.28 mil.
lei. La licitati au participat 10 dintre 20 de companii de brokeraj acreditate la BUMM. Subiectii
contractelor sunt atat agentii economici rezidenti, cat si nerezidenti din Romania, Bulgaria,
Grecia, SUA, Rusia, Ucraina, Belorusia si Tarile Baltice.
Una din directiile prioritare de dezvoltare ale Bursei de Marfuri in anul 2016 va deveni
organizarea comercializarii bunurilor sechestrate si confiscate de catre organele cu atributii
fiscale. In scopul sporirii transparentei procesului de comercializare, in decembrie 2015 au fost
introduse modificarile corespunzatoare in Codul Fiscal, portivit carora bunurile sechestrate
calificate ca marfuri bursiere vor fi expuse la vanzare doar prin intermediul bursei de marfuri. O
astfel de practica a fost efectiv implementata in tarile CSI (spre exemplu Ukraina si Kazakstan).
Nu mai putin important pentru economisirea mijloacelor bugetului de stat poate deveni
asigurarea achizitiilor de marfuri si servicii pentru necesitatile statului prin intermediul licitatiilor
bursiere. Remarcam faptul ca in practica mondiala aceasta modalitate este pe larg utilizata, iar in
Kazakstan incepand cu ianuarie 2003 toate bunurile pentru necesitatile statului calificate ca
marfuri bursiere sunt achizitionate doar prin intermediul licitatiilor bursiere deschise,
inregistrindu-se o micsorare considerabila a preturilor.
44
 Bursa de marfuri poate deveni un instrument efectiv in minile statului la reglementarea
pietei diferitor produse strategice cum ar fi, circulatia alcoolului etilic, produselor petroliere si
preintampinarea contrabandei cu aceste produse. Este bine cunoscut ca o buna parte din
produsele petroliere se importa in Republica Moldova prin diferiti intermediari inregistrati in
zonele off-shore la preturi mult mai sporite ca cele de la producator. Utilizarea mevcanismului
bursier ar putea permite contractarea acestor produse direct de la producator, find excluse
companiile intermediare nerezidente ale Republicii Moldova care obtin diferentele pozitive din
aceste operatiuni.
Rezultatele obtinute pe parcursul primului an de activitate al bursei ne permit sa afirmam
cu siguranta ca aparitia acesteea poate fi calificata doar ca o necesitate evidenta a reformelor ce
au loc in republica. Este cert faptul ca Bursa Universala de Marfuri a Moldovei este abea la
inceput de cale, insa cu cat mai repede acest mecanism de piata isi va ocupa locul sau in
asigurarea unui caracter de piata transparent al relatiilor economice, cu atat mai devreme vom
putea vorbi despre o economie bazata pe principii de piata ce va asigura un nivel inalt de
dezvoltare a tuturor ramurilor economiei nationale.
Piaţa de capital, constituită după declararea independenţei Republicii Moldova, este un
domeniu relativ nou pentru economia autohtonă.
Cadrul legal al pieţei de capital din Republica Moldova este reprezentat de:
 Legile adoptate de Parlamentul Republicii Moldova;
 Decretele Preşedintelui Republicii Moldova;
 Hotărîrile Guvernului Republicii Moldova;
 Codul Penal, Codul Civil, Codul Administrativ etc. (în care sunt stipulate anumite
norme privind piaţa de capital);
 Regulamentele elaborate şi aprobate de Comisia Naţională a Pieţei Financiare
 alte acte normative elaborate de instituţiile de autoreglementare (de exemplu,
Regulile Bursei de Valori).
Evoluţia cadrului legal de asigurare a funcţionării pieţei de capital din Republica
Moldova a contribuit la dezvoltarea acesteia şi are o istorie conturată (figura 2.4).

45
 Figura 2.4. Evoluţia cadrului legal de asigurare a funcţionării pieţei de capital din
Republica Moldova
Sursa: www.molse.md

Unul din cele mai importante acte legislative, prezentate în figura 1.1, este Legea cu privire
la piaţa valorilor mobiliare, care, de la adoptarea sa şi până în prezent, este supusă unor
permanente modificări. [1]
O analiză expres a legislaţiei naţionale în domeniul pieţei de capital şi legislaţiei similare a
Uniunii Europene permite să se constate un şir de diferenţe de reglementare, ce ţin de activitatea
pe piaţa de capital, de condiţiile desfăşurării operaţiunilor cu valori mobiliare, de infrastructura
pieţei, de realizarea ofertelor publice de valori mobiliare etc.
Un principiu prioritar pentru Republica Moldova, în condiţiile de aspirare la integrarea în
comunitatea europeană, îl constituie adaptarea legislaţiei din domeniul pieţei de capital
autohtone la cea europeană.
Organe de reglementare şi control pe piaţa de capital în R. Moldova
Modelul de reglementare a pieţei de capital din Republica Moldova se realizează după
modelul Mega-regulator, doar că reglementării îi este supus un segment restrîns al pieţei
financiare -piaţa financiară nebancară.
Comparând cele doua modele de reglementare, se poate menţiona faptul că, în ultimul
timp, în majoritatea ţărilor, se observă tendinţa de delegare a responsabilităţilor de reglementare
46
şi supraveghere a pieţei naţionale de capital în sarcina unei singure instituţii (modelul Mega-
regulator).
Printre primele ţări, care au dezvoltat un sistem de supraveghere a pieţei de capital,
devenind model pentru alte economii naţionale, a fost SUA. În SUA, funcţia de supraveghere a
pieţei de capital revine Comisiei pentru Valori Mobiliare şi Operaţiuni Bursiere (The Securities
and Exchange Commission - SEC), instituţie creată, în principal, pentru a asigura protecţia
investitorilor.
Piaţa financiară autohtonă a înregistrat importante modificări în plan instituţional şi
regulator, ca urmare a constituirii, în anul 2007, a Comisiei Naţionale a Pieţei Financiare.
Comisia Naţională a Pieţei Financiare este o autoritate autonomă a administraţiei publice
centrale, responsabilă faţă de Parlament, care autorizează şi reglementează activitatea
participanţilor pe piaţa financiară nebancară, precum şi supraveghează respectarea legislaţiei de
către ei.
Comisia Naţională a Pieţei Financiare este succesoare, în drepturi şi obligaţiuni, a
Comisiei Naţionale a Valorilor Mobiliare, a Inspectoratului de Stat pentru Supravegherea
Asigurărilor şi Fondurilor Nestatale de Pensii şi a Serviciului supravegherii de stat a activităţii
asociaţiilor de economii şi împrumut ale cetăţenilor, de pe lîngă Ministerul Finanţelor al
Republicii Moldova.
Obiectivele de bază ale Comisiei Naţionale a Pieţei Financiare sunt:
 consolidarea stabilităţii;
 asigurarea transparenţei, siguranţei şi eficienţei sectorului financiar, prin adoptarea şi
menţinerea unui cadru regulator şi de supraveghere a participanţilor pieţei financiare
adecvat pentru reducerea riscurilor sistemice. precum şi pentru prevenirea practicilor
neloiale, abuzive şi frauduloase în sectorul financiar, în scopul protejării intereselor
clienţilor şi investitorilor.
Autoritatea Comisiei Naţionale a Pieţei Financiare se extinde asupra:
 emitenţilor,
 investitorilor,
 participanţilor profesionişti ai pieţei valorilor mobiliare, definiţi de legislaţia privind piaţa
valorilor mobiliare,
 companiilor de asigurare,
 brokerilor de asigurare,
 fondurilor nestatale de pensii,
 organizaţiilor de microfinanţare,

47
  asociaţiilor de economii şi împrumut,
 organizaţiilor de credit ipotecar,
 birourilor istoriilor de credit.
CNPF dispune de anumite atribuţii şi drepturi. Atribuţiile Comisiei Naţionale a Pieţei
Financiare privind reglementarea, autorizarea şi supravegherea participanţilor profesionişti nu
coincid cu atribuţiile Băncii Naţionale a Moldovei.
Controlul exerciţiului economico-financiar al CNPF se efectuează de către Curtea de Conturi.
Guvernul, Banca Naţională a Moldovei, ministerele, alte autorităţi ale administraţiei
publice coordonează cu Comisia Naţională a Pieţei Financiare proiectele actelor normative ce
vizează piaţa financiară nebancară. [67]
Comisia Naţională este condusă de Consiliul de administraţie, care este un organ colegial
compus din 5 membri, inclusiv preşedinte şi doi vicepreşedinţi ai Consiliului de administraţie.
Reglementarea şi supravegherea activităţii intermediarilor de valori mobiliare au ca
scop asigurarea funcţionării adecvate a acestor societăţi, astfel încât să poată absorbi fluctuaţiile
financiare, îndeplinindu-şi corect îndatoririle. Reglementarea pieţelor de capital vizează cadrul
de organizare a pieţei, instituţiile, mecanismele, produsele şi controlul asupra activităţii celor
care sunt implicaţi în tranzacţionarea valorilor mobiliare.
Un alt aspect administrativ şi de control al activităţii CNPF este reprezentat de licenţierea
participanţilor profesionişti ai pieţei de capital, fenomen care nu ţine doar de acordarea de licenţe
participanţilor, ci şi de supravegherea ulterioară a celor cărora li s-a acordat dreptul de activitate
pe piaţa de capital.
În scopul asigurării controlului de stat asupra activităţii participanţilor profesionişti pe
piaţa valorilor mobiliare şi protejării intereselor investitorilor, CNPF, este in drept să acorde
licenţe de prticipare la piaţa valorilor mobiliare tuturor participanţilor profesionişti, cu excepţia
instituţiilor financiare, cărora le este acordată licenţa doar cu condiţia prezentării autorizaţiei la
Banca Naţională a Moldovei.
Din peisajul pieţei de capital a Republicii Moldova fac parte nu doar subiecţii nemijlociţi
ai acestei pieţe: emitent şi investitor, precum şi participanţii profesionişti pe piaţa de capital care
contribuie fundamental in procesul de plasare a valorilor mobiliare.
Astfel, un rol important pe piaţa de capital le revine intermediarilor (participanţilor
profesionişti) de valori mobiliare, care:
 işi asumă angajamentul de distribuire a titlurilor emise;
 efectuează comerţul cu titluri, respectiv vinzarea-cumpărarea de valori mobiliare in nume
şi pe cont propriu;

48
  efectuează intermedierea în comerţul cu titluri, respectiv vinzarea-cumpărarea acestora in
contul unor terţi etc.
Scopul principal al activităţii participanţilor profesionişti pe piaţa de capital este de a face
posibilă compatibilitatea dintre vinzători (emitent) şi cumpărători (investitor), asigurind o
tranzacţie benefică pentru toate părţile, inclusiv pentru ei inşişi.
Definind statutul juridic al participantului profesionist, este necesară, in opinia noastră,
analiza celor două categorii de subiecţi ai pieţei secundare, aşa cum ar fi: investitorul şi
participantul profesionist.
În ceea ce priveşte diferenţa dintre investitor şi participantul profesionist, putem constata
că investitorul, inainte de toate, este orice persoană fizică sau juridică care, pe cont propriu,
cumpără, deţine şi vinde valori mobiliare. Spre deosebire de investitor, participantul profesionist
poate fi doar persoană juridică special autorizată, care cumpără şi/sau vinde valori mobiliare ori
drepturi aferente lor sau derivind din acestea.
În al doilea rind, investitorul ciştigă din aprecierea valorii acţiunii şi din dividendele pe
care le incasează anual. Participantul profesionist ciştigă din comisioanele percepute după
exercitarea intermedierii de vinzare-cumpărare, precum şi din diferenţele de preţ la operaţiunile
pe cont propriu, fără a avea dreptul să deţină pe o bază indefinită valori mobiliare.
Aşadar, activitatea de intermediere a participantului profesionist inseamnă activitatea
desfăşurată de persoanele autorizate la prestarea de servicii investiţionale, in contul lor şi/sau in
contul altor persoane, pentru transferul de instrumente financiare sau drepturi aferente acestora.
Pe piaţa de capital, un rol important le revine participanţilor profesionişti, care desfăşoară
activitate de intermediere a operaţiunilor cu valori mobiliare între emitenţi şi investitori atît pe
piaţa primară, cît şi pe piaţa secundară.
Pentru prima dată, actul normativ complex care a reglementat, in special, piaţa valorilor
mobiliare şi activitatea subiecţilor acesteia a apărut la 18.11.98, cind în Republica Moldova a
fost adoptată Legea cu privire la piaţa valorilor mobiliare. În baza acestei legi a fost determinat
grupul participanţilor profesionişti pe piaţa valorilor mobiliare şi statutul lor juridic.
Prezenta lege stabileşte dispoziţiile generale privind activitatea pe piaţa valorilor
mobiliare, măsurile de protecţie a intereselor investitorilor şi răspunderea pentru incălcarea
legislaţiei pe piaţa valorilor mobiliare.
Conform art.1 alin.(2) din Legea cu privire la piaţa valorilor mobiliare, subiecţii prezentei
legi sint:
 Comisia Naţională a Pieţei Financiare, o autoritate a administraţiei publice imputernicită
cu administrarea pieţei valorilor mobiliare
 emitenţii, investitorii, inclusiv participanţii profesionişti la piaţa valorilor mobiliare.
49
 Art.3 din prezenta lege propune următoarea definiţie a participanţilor profesionişti la
piaţa valorilor mobiliare, in calitatea cărora pot apărea persoane juridice cu forma juridică de
organizare societate pe acţiuni, care desfăşoară unul sau mai multe activităţi profesioniste pe
piaţa valorilor mobiliare.
De asemenea, conform art. 32 din prezenta lege sint desprinse două tipuri de activităţi
profesioniste, care sint desfăşurate de persoanele juridice pe piaţa valorilor mobiliare:
 activităţile de bază
 activităţile conexe.
Astfel, potrivit ultimelor modificări, pentru prima dată în lege se concretizează activităţile
care pot fi desfăşurate în baza licenţei corespunzătoare şi se propune o nouă clasificare a
activităţilor profesioniste pe piaţa valorilor mobiliare, cu divizarea acestora in activităţi de bază
şi conexe. [1]
Prin urmare, persoanele juridice licenţiate pe piaţa valorilor mobiliare pot desfăşura
următoarele activităţi de bază:
 de brokeraj;
 de dealer;
 de administrare fiduciară a investiţiilor;
 de ţinere a registrului;
 bursieră pe piaţa valorilor mobiliare;
 de depozitar central;
 de estimare a valorilor mobiliare şi a activelor ce se referă la ele;
 de consulting investiţional;
 fond de investiţii.
În funcţie de activitatea de bază desfăşurată conform licenţei obţinute, titularului de
licenţă i se acordă dreptul de a desfăşura următoarele activităţi conexe:
 de underwriting;
 de clearing şi decontare;
 de consulting.
Prin derogare (abatere, excepţie) de la prevederile legii, activităţile de brokeraj, de ţinere
a registrului şi de consulting investiţional pot fi desfăşurate şi ca activităţi conexe, iar activitatea
de clearing şi decontare ca activitate de bază.
Licenţa pentru activitatea de brokeraj ca activitate de bază acordă titularului ei dreptul de
a desfăşura consultingul investiţional ca activitate conexă.

50
 Licenţa pentru activitatea de dealer ca activitate de bază acordă titularului ei dreptul de a
desfăşura activităţile de brokeraj, de underwriting şi de consulting investiţional ca activităţi
conexe.
Licenţa pentru activitatea de administrare fiduciară a investiţiilor ca activitate de bază
acordă titularului ei dreptul de a desfăşura consultingul investiţional ca activitate conexă.
Licenţa pentru activitatea de ţinere a registrului ca activitate de bază acordă titularului ei
dreptul de a desfăşura activitatea de consulting ca activitate conexă.
Licenţa pentru activitatea de depozitare ca activitate de bază acordă titularului ei dreptul
de a desfăşura activitatea de consulting ca activitate conexă.
Licenţa pentru activitatea bursieră pe piaţa valorilor mobiliare ca activitate de bază
acordă titularului ei dreptul de a desfăşura activitatea de clearing şi decontare şi activitatea de
consulting ca activităţi conexe.
Licenţa pentru activitatea depozitarului central de valori mobiliare acordă titularului ei
dreptul de a desfăşura activităţile de depozitare, de clearing şi decontare, de ţinere a registrului ca
activităţi de bază şi activitatea de consulting ca activitate conexă.
Licenţa pentru activitatea de estimare a valorilor mobiliare şi a activelor ce se referă la ele
ca activitate de bază acordă titularului ei dreptul de a desfăşura activitatea de consulting ca
activitate conexă.
Fondurile de investiţii desfăşoară activitatea profesionistă pe piaţa valorilor mobiliare în
conformitate cu Legea cu privire la fondurile de investiţii, cu prezenta lege şi cu actele normative
ale Comisiei Naţionale.
O persoană juridică poate să deţină o singură licenţă pentru activitate profesionistă pe
piaţa valorilor mobiliare.
Activităţile profesioniste, pe piaţa valorilor mobiliare din Republica Moldova, sunt
reglementate de Legea privind piaţa valorilor mobiliare, nr. 199-XIV din 18.11.98 (republicat:
Monitorul Oficial nr. 183-185/655 din 10.10.2008)
 activitate bursieră;
 activitate de brokeraj;
 activitate de dealer;
 activitate de underwriting;
 activitate de administrare a investiţiilor;
 activitate de ţinere a registrului;
 activitate de depozitare;
 activitate de clearing;

51
  alte genuri de activităţi.
Aceste activităţi pot fi efectuate de persoanele juridice autorizate, numite participanţi
profesionişti pe piaţa valorilor mobiliare. Aceştia, la rîndul lor, pot desfăşura unul sau mai multe
genuri de activitate profesionistă pe piaţa valorilor mobiliare.
De asemenea, pentru ca societatea emitentă pe acţiuni să poată acţiona rapid şi eficace, de
cele mai multe ori se face apel la altă categorie de intermediari, şi anume bănci care, prin
intermediul sistemului informaţional propriu, formează un flux de distribuire a valorilor
mobiliare emise.
Reglementarea activităţii burselor de mărfuri
Legea cu privire la bursele de mărfuri, nr. 1117 – VIII din 26.02. 1997. Monitorul oficial,
Nr. 70 din 25.07.1998 reglementează înfiinţarea şi activitatea burselor de mărfuri, drepturile şi
obligaţiile membrilor lor, organizarea comerţului de bursă şi apărarea drepturilor şi intereselor
legale ale participanţilor la aceasta. [5]
Bursa de mărfuri este în drept să desfăşoare activitate care este nemijlocit legată de
organizarea comerţului de bursă. Acţiunile bursei de mărfuri care au drept scop ori consecinţă
înlaturarea sau limitarea concurenţei în cadrul comerţului de bursă se considera ilegale, iar
acordurile încheiate în legătură cu aceasta, nule.
Regulile comerţului de bursă sunt principalul document ce reglementează efectuarea
operaţiunilor de bursă, desfăşurarea licitaţiilor de bursă şi soluţionarea litigiilor apărute în cadrul
lor.
Regulile comerţului de bursă, aprobate de adunarea generală a fondatorilor şi membrilor
bursei de mărfuri, vor stabili: [5]
 locul şi ora desfăşrării licitaţiilor de bursă;
 organizarea funcţionării sălii bursei;
 modul desfăşurării licitaţiilor de bursă;
 tipurile licitaţiilor de bursă;
 tipurile tranzacţiilor de bursă;
 denumirea secţiilor de mărfuri;
 lista subdiviziunilor interioare ale bursei;
 modul de informare despre apropiatele licitaţii de bursă;
 modul de înregistrare şi evidenţă a tranzacţiilor de bursă;
 modul de corectare, dupa confirmarea rezultatelor licitaţiilor, a greşelilor din fişa de
comandă, care se expediază intermediarului bursei;
 modul de cotare a preţurilor la mărfurile de bursă;

52
  modul de informare despre tranzacţiile de bursă efectuate la licitaţiile de bursă
precedente;
 modul de informare a membrilor bursei şi a altor participanţi la comerţul de bursă despre
pieţele de mărfuri şi conjunctura de piaţă a mărfurilor de bursă;
 modul de achitare reciprocă a membrilor bursei şi altor participanţi la comerţul de bursă
la încheierea tranzacţiilor de bursă;
 măsurile de control asupra procesului de formare a preturilor la bursa in scopul de a nu
admite ridicarea brusca a nivelurilor preturilor, majorarea sau scaderea lor artificiala,
cirdasia sau raspindirea unor informatii false spre a influenta preturile;
 masurile de asigurare a ordinii si disciplinei la licitatiile de bursa, precum si modul si
conditiile de aplicare a acestor masuri;
 masurile de asigurare a respectarii de catre membrii bursei si alti participanti la comertul
de bursa a deciziilor autoritatilor administratiei publice in probleme ce se refera la
activitatea bursei, a documentelor de constituire a bursei, a regulilor comertului de bursa,
a hotaririlor adunarii generale a fondatorilor si membrilor bursei si ale altor organe de
conducere ale bursei;
 lista incalcarilor ce atrag aplicarea de catre bursa a unor amenzi participantilor la
comertul de bursa, precum si cuantumurile amenzilor si modul lor de percepere;
s) cuantumurile defalcarilor, taxelor, tarifelor si ale altor plati si modul de percepere a
acestora de catre bursa.
Regulile comertului de bursa trebuie sa prevada asigurarea riscului in cazul in care vreun
membru al casei de clearingnu-si va putea onora obligatiile financiare. Deficitul de mijloace se
completeaza din activele bursei, din capitalul de rezerva si din fondul de garantie al bursei, din
contributiile altor membri ai bursei proportional cotei de participare la operatiunile de bursa.
Aceste reguli trebuie sa fie puse la dispozitia oricarui participant potential la licitatiile de bursa
pentru a lua cunostinta de ele.
Adunarea generala a fondatorilor si membrilor bursei de marfuri
Adunarea generala a fondatorilor si membrilor bursei este organul suprem de conducere
al bursei de marfuri. La lucrarile adunarii generale pot participa, fara drept de vot deliberativ, si
functionari ai bursei, imputerniciti ai Ministerului Economiei, alte persoane invitate.
[Alin. (1) modif. prin Legea N 250-XV din 19.06.2003]
Suplimentar la competenta stabilita de Legea cu privire la antreprenoriat si intreprinderi
si de Legea privind societatile pe actiuni, adunarea generala a fondatorilor si membrilor bursei de
marfuri:

53
  aproba modul de eliberare catre intermediarul bursei a autorizatiei pentru efectuarea
tranzactiilor in comertul de bursa, stabileste modul de retribuire a muncii lui;
 aproba regulamente, reguli, instructiuni si alte documente ce reglementeaza activitatea
subdiviziunilor bursei;
 determina cuantumul taxei de bursa pentru tranzactii, platii de intrare de la vizitatorii
permanenti si ocazionali ai bursei care nu sint membri ai acesteia, platii pentru serviciile
prestate de bursa, stabileste modul de aplicare a amenzilor pentru incalcarea regulilor
comertului de bursa;
 alege organele de conducere ale bursei;
 examineaza cererile de acordare si retragere a calitatii de membru al bursei si decide
asupra lor;
 examineaza cererile privind incalcarea de catre comitetul de bursa a hotaririlor adunarii
generale si regulilor stabilite de bursa;
 aproba si anuleaza deciziile comitetului de bursa.
Adunarea generala a fondatorilor si membrilor bursei de marfuri este constituita valabil
daca la ea participa cel putin 2/3 din numarul fondatorilor si membrilor bursei. Hotarirea adunarii
generale a fondatorilor si membrilor bursei de marfuri se considera adoptata daca pentru ea au
votat 2/3 din numarul fondatorilor prezenti si majoritatea simpla a membrilor bursei prezenti.
Adunarea generala a fondatorilor si membrilor bursei de marfuri are loc, de regula, o data
pe an. Adunarea extraordinara se convoaca la cererea unuia sau a mai multor fondatori sau a 1/3
din membrii bursei.
Comitetul de bursă
În perioada dintre adunarile generale ale fondatorilor si membrilor bursei de marfuri
conducerea generala a bursei o efectueaza comitetul de bursa. Comitetul de bursa, în componenta
presedintelui, vicepresedintilor si membrilor comitetului, se alege la adunarea generala a
fondatorilor si membrilor bursei de marfuri. La aceeasi adunare se stabileste componenta
numerica si nominala a comitetului de bursa si durata mandatului lui. In caz de activitate
nesatisfacatoare, comitetul de bursa poate fi reales inainte de termen.
Pentru exercitarea unor atributii ce necesita cunostinte speciale, in componenta
comitetului de bursa pot fi alesi reprezentanti plenipotentiari ai altor intreprinderi si persoane
fizice care nu sint membri ai bursei. Repartizarea obligatiilor intre membrii comitetului de bursa
se face la prima lui sedinta. Competenta comitetului de bursa se stabileste de adunarea generala a
fondatorilor si membrilor bursei de marfuri.
Comitetul de bursa este in drept sa ia decizii daca la sedinta sint prezenti cel putin 1/2 din
membrii lui. Decizia comitetului de bursa se considera adoptata daca pentru ea a votat
54
majoritatea simpla a membrilor lui prezenti la sedinta. In caz de paritate de voturi, votul
presedintelui comitetului este decisiv.
Organul executiv al bursei de mărfuri
Activitatea curenta a bursei de marfuri este condusa de consiliul de administratie sau de
managerul bursei. Membrii consiliului de administratie si managerul bursei nu pot fi membri ai
bursei si lucreaza ca angajati prin contract de munca. Drepturile si obligatiile managerului, ale
consiliului de administratie al bursei le stabileste comitetul de bursa.
Consiliul de administratie al bursei sau managerul conduce toate domeniile de activitate
ale bursei de marfuri, cu exceptia celor ce tin de competenta exclusiva a adunarii generale a
fondatorilor si membrilor bursei de marfuri si a comitetului de bursa.
Comisiile de bursă
Comisiile de bursa sint subdiviziuni ale bursei de marfuri si, in functie de problemele pe
care le solutioneaza, pot fi: de control, de revizie, financiara, de marfuri, de ring, de transport, de
marketing, de arbitraj, de primire a noilor membri, pentru etica de afaceri, pentru marfurile noi,
de depozitare a marfurilor, pentru statistica etc.
Activitatea fiecarei comisii este reglementata de un regulament respectiv, elaborat de
consiliul de administratie al bursei sau de manager si aprobat de adunarea generala a fondatorilor
si membrilor bursei de marfuri (pina la aprobarea de catre adunarea generala, regulamentele pot
fi aprobate provizoriu de comitetul de bursa).
Comisia de arbitraj (arbitrajul)
Comisia de arbitraj si presedintele ei se aleg la adunarea generala a fondatorilor si
membrilor bursei de marfuri. Activitatea comisiei de arbitraj este reglementata de regulamentul
acesteia, precum si de legislatia cu privire la judecata arbitrala (arbitraj) iar deciziile comisiei de
arbitraj sint obligatorii. Daca arbitrii in solutionarea vreunei chestiuni nu ajung la intelegere,
bursa desemneaza un prim-arbitru, a carui decizie este definitiva.
Funcţionarii bursei de mărfuri
Funcţionari ai bursei de mărfuri sunt persoanele fizice care participa la activitatea bursei
in baza contractului de munca. Functionarilor bursei li se interzice sa participe la tranzactiile de
bursa si sa infiinteze firme de brokeri proprii, precum si sa utilizeze informatia de serviciu in
interese personale.
Membrii bursei de marfuri
Membri ai bursei de marfuri pot fi persoane fizice si juridice, indiferent de tipul de
proprietate si de forma juridica de organizare a activitatii de intreprinzator, cu exceptia celor care
au participat la formarea capitalului social al bursei ori varsa cotizatii sau alte plati cu destinatie
speciala in patrimoniul bursei.
55
 Persoanele fizice si juridice se primesc in rindurile membrilor bursei in modul si
conditiile stabilite de documentele statutare ale bursei si calitatea lor de membru este confirmata
printr-un certificat eliberat de bursa. Drepturile si obligatiile membrilor bursei, modul de incetare
a calitatii lor de membru al bursei se stabilesc de adunarea generala a fondatorilor si membrilor
bursei.
Membri ai bursei de mărfuri nu pot fi:
 funcţionarii bursei respective sau ai oricarei alte burse de mărfuri;
 întreprinderile ai căror conducători (locţiitori ai conducătorilor sau conducătorii filialelor
şi ai altor subdiviziuni separate ale acestora) sunt funcţionari ai bursei respective;
 băncile şi instituţiile de credit, companiile şi fondurile de asigurare şi de investitii,
companiile fiduciare;
 autoritatile administraţiei publice centrale şi locale;
 organizaţiile (asociaţiile) şi fundaţiile obsteşti, religioase, politice şi filantropice;
 persoanele fizice care, conform legii, nu au dreptul să desfăşoare activitate de
întreprinzator.

56
 CONCLUZII
Pieţele financiare internaţionale, prin amploarea şi prin viteza cu care evoluează se află
într-un proces de schimbare fără precedent. Prin modul lor de funcţionare pieţele bursiere au fost
dintotdeauna caracterizate de un grad ridicat de senzitivitate la schimbările ce se produc la
nivelul investitorilor, asupra evoluţiilor şi perspectivelor economiei reale şi a sistemului
financiar.
Economia internaţională este în continuu proces de restructurare şi tranziţie, cu impact
asupra tuturor naţiunilor, acestea fiind nevoite să se adapteze la modificările rapide ce au loc pe
plan mondial. Acest proces de restructurare este condus de două forţe dinamice şi
intedependente: adâncirea procesului de globalizare a economiei mondiale şi apariţia şi
dezvoltarea aranjamentelor economice regionale.
Printre cele mai importante modificări manifestate la nivelul pieţelor financiare mondiale
au fost cele legate de fenomenul de accelerare a integrării şi globalizării lor. Această evoluţie,
direct determinată de liberalizarea pieţelor financiare naţionale, progresul tehnologic rapid şi
salturile uriaşe din domeniul telecomunicaţiilor, a condus la apariţia unor noi oportunităţi de
investiţii şi finanţări pentru actorii pieţelor financiare din toată lumea.
Piaţa financiară naţională sau internaţională oferă întreprinderilor o gamă complexă de
mijloace de finanţare. La nivelul întreprinderilor, managerii acestora trebuie să aleagă dintre
resursele accesibile şi să le combine, conturând astfel politica financiară a întreprinderii. Unul
din cele mai importante avantaje ale listării companiilor la bursă este că prin această operaţiune
acţiunile societăţii devin mai lichide oferind recompense şi libertate financiară pentru fondatori
şi angajaţi.
Resursele financiare existente pe pieţele de capital pot reprezenta o componentă
semnificativă de finanţare pentru companiile care acced la această piaţă şi utilizează
instrumentele ei. Finanţarea prin piaţa de capital este o variantă mult mai ieftină, ea surclasează
împrumutul bancar şi este mai accesibilă pentru firmele performante datorită dinamicii pieţei şi
percepţiei investitorilor. În decursul anilor s-a demonstrat faptul că o IPO (oferta publică
iniţială) este rapid analizată şi asimilată atât de speculatori cât şi de investitorii de portofoliu.
Menţinerea atenţiei acestora prin folosirea frecventă a instrumentelor pieţei şi după
admiterea la tranzacţionare a acţiunilor companiei, pot asigura firmei un aflux continuu de
resurse financiare, asociat cu satisfacerea aşteptărilor investitorilor privind profitabilitatea şi
perspectivele companiei.
Capitalul străin care a intrat în ultima perioadă în R. Moldova, reprezintă o foarte mică
parte din cantitatea totală investită în Europa Centrală şi de Est. Datele statistice evidenţiază
faptul că şi pieţele de capital maghiare, poloneze şi (în mai mică măsură), cehe depend în mare
57
parte de capitalul străin. Diferenţele dintre aceste pieţef iind date în principal de istoria lor post-
comunistă.
Economia Republicii Moldova este destul de mică, or majoritatea companiilor sunt şi ele
mici, iar cele mai multe dintre ele sunt orientate în special spre importul produselor, în condiţiile
creşterii continue a remitenţelor, ceea ce nu implică listarea neapărată la bursă sau atragerea
resurselor de pe piaţa de capital. Miza pentru acestea este creditul bancar. Însă la bursă, în mare
parte, ar trebuie să se listeze companii din sectorul real, cum se face în statele dezvoltate. Iar în
Republica Moldova sectorul real e slab dezvoltat, iar la bursă se listează în mare parte băncile
comerciale moldoveneşti.
Companiile noastre nu fac emisiuni de acţiuni, deoarece economia ţării este destul de
mică, iar orice afacere poate fi cumpărată de o persoană sau alta. Iar după perioada de privatizare
prin care a trecut Republica Moldova investitorii au urmărit doar să-şi consolideze proprietatea.
Piaţa de capital a fost şi este, însă dacă se va dezvolta nu pot spune cu certitudine. În condiţiile în
care Republica Moldova se aproprie de UE şi se va deschide piaţa am putea avea mai multe
companii, dar pe de altă parte nu ne putem aştepta la o evoluţie considerabilă a pieţei de capital
moldoveneşti, deoarece Republica Moldova este o ţară mică şi nu putem compara piaţa de
capital autohtonă cu cea din SUA, Marea Britanie sau alte ţări dezvoltate.
Plasarea la bursă a valorilor mobiliare, instrument insuficient de promovare
Una din cele mai importante probleme din Republica Moldova este că plasarea valorilor
mobiliare de către companii nu este un instrument suficient de bine promovat. Cineva trebuie să
vină să le pună pe masă cum se face acest lucru. Dacă ne aducem aminte acum ceva vreme şi
creditul era un instrument sofisticat, dar băncile au reuşit să-l promoveze şi să-l ambaleze foarte
bine. Un model în prezent sunt companiile de micro finanţare, care îşi promovează produsul
altceva că banii acestora sunt destinaţi consumului şi nu business-ului. Astfel ar trebui să facă şi
cei care sunt interesaţi să promoveze valorile mobiliare şi aici nu e vorba de autorităţi, care ar
trebui să ofere suportul necesar ci mai mult de profesioniştii de pe piaţă, care să aducă la
cunoştinţa companiilor că valorile mobiliare sunt o alternativă la creditul bancar.
A doua problemă, sunt barierele de reglementare a emisiunilor valorilor mobiliare. Este
destul de complicat şi costisitor să faci emisiunile de acţiuni. Şi atunci calculul este în favoarea
creditului. Dacă vorbim de costul instrumentelor financiare, atunci putem spune că obţinerea
unui credit e mai ieftină decât emisiunea de acţiuni.
O bună parte a pieţei de capital trebuie să se bazeze pe banii obţinuţi de la persoanele
fizice, aşa cum se face în străinătate. Cei mai mari investitori în străinătate sunt structurile
colective, care colectează bani de la persoanele fizice. Evident sumele sunt mici, dar cumulate
acestea devin foarte mari. În Republica Moldova acest lucru lipseşte. Ar trebui promovat acest
58
lucru în condiţiile în care investiţiile respective le-ar aduce persoanelor fizice un profit de 10-
12% faţă de depozitul bancar. La noi se investeşte în piaţa de capital, însă investiţiile sunt mai
mult de portofoliu. Cei care achiziţionează acţiuni, doresc să se implice în administrarea
companiei. Însă piaţa de capital este formată din proporţii mici de acţiuni ale persoanelor care nu
vor să se implice în administrare, ci doar să cumpere acţiuni, iar ulterior să le vândă mai scump.
E nevoie de intermediari serioşi pentru investiţiile în piaţa de capital
Problema achiziţiei pachetelor semnificative în companii în Republica Moldova ţine de
reglementări de natură fiscală, implicarea autorităţilor în activitatea companiilor şi atunci agenţii
economici prin diferite scheme scot mijloace financiare fără a face public profitul, detaliu care
este gestionat de acţionarii majoritari, iar minoritarilor nu le mai ajunge nimic. Şi atunci nimeni
nu este interesat să investească în achiziţia valorilor mobiliare în scop speculativ. Trebuie să
apară nişte intermediari serioşi, care să investească în piaţa de capital, în activităţi de
intermediere în piaţa de capital. Or în prezent nu există asemenea potenţiali investitori. Vom
vedea dacă acest aspect va fi inclus în condiţiile noii legi de capital. Cel puţin câţiva investitori
din regiune şi-au arătat disponibilitatea, însă iniţial doresc să vadă cum va merge noua lege a
pieţei de capital
Piaţa de capital este în strictă dependenţă de economia reală şi de economia de piaţă, dar
în Republica Moldova este la un nivel modest cu unele excepţii, care sunt concentrate în
domenii-cheie de activitate şi nu doresc să participe pe piaţa de capital. Iar piaţa de capital
presupune aspectul public şi dorinţa câtor mai mulţi investitori de a-şi plasa resursele financiare.
În Republica Moldova sunt concentrate în mâinile a câţiva proprietari şi nu au nevoie de
investiţii.
În ceea ce priveşte noua lege cu privire la piaţa de capital, Alexandru Sava spune că
efectul acesteia depinde de cum vor implementa autorităţile noua lege a pieţei de capital şi cum
vor susţine dezvoltarea business-ului fără să intervină în activitatea acestuia aşa cum s-a mai
întâmplat în Republica Moldova când organele de forţă, sau chiar reprezentanţi din Guvern,
Parlament au intervenit în anumite domenii.
În Republica Moldova pe piaţa de capital sunt foarte puţine valori mobiliare profitabile,
de pe urma cărora se pot obţine profituri din dividende sau vânzări speculative. Astfel de acţiuni
deţin doar băncile. Aceste lucruri se întâmplă în timp ce acţionarii majoritari ai companiilor din
sectorul real al economiei sunt orientaţi în mare parte spre a-şi consolida pachetul majoritar.
principalul aspect al pieţei de capital moldoveneşti, care indică refuzul companiilor de a face
emisiuni deschise de acţiuni, este faptul că acestea sunt controlate de acţionarii care deţin
pachetul majoritar, care nu vor să îşi piardă sau să îşi reducă participaţia. Cu siguranţă, atragerea
resurselor de pe piaţa de capital este mai ieftină, dar pentru asta trebuie să se schimbe
59
mentalitatea acţionarilor majoritari, însă o alternativă ar fi emisiunea valorilor mobiliare
preferenţiale, fără dreptul de vot al acţiunilor. Adevărul e că aici există reglementări care
limitează acest lucru. Ponderea acţiunilor preferenţiale nu trebuie să depăşească 25% din
capitalul social al companiei, iar obligaţiile – 100%. Totodată, un aspect important este
simplificarea procedurii de înregistrare a emisiei acţiunilor companiilor şi costurilor acestora.
Pe piaţă, în prezent, sunt valori mobiliare profitabile şi se poate câştiga în urma
dividendelor, dar şi a diferenţei de curs. În primul rând, acestea sunt acţiunile băncilor, care se
bucură de cerere din partea persoanelor fizice şi juridice. De exemplu, dacă preţul nominal al
unei acţiuni de la o bancă este de 200 de lei, câştigul din dividende este 75%, iar din depozitele
bancare câştigul e de 12%. Totodată, preţul de piaţă al acţiunilor respectivei bănci e de 5 ori mai
mare faţă de preţul nominal. Aceasta e valabil pentru mai multe categorii de acţiuni, însă cu
părere de rău, în Republica Moldova sunt insuficiente astfel de valori mobiliare, iar cel mai des
câştigul este acumulat din dividendele bancare.
În contextul intrării în vigoare a noii legi cu privire la piaţa de capital, actorii de pe piaţă
speră să se schimbe multe lucruri, în condiţiile în care vechile reglementări limitau dezvoltarea
pieţei şi existau mai multe bariere, care puneau piedici atât intermediarilor din piaţă, dar şi
nemijlocit emitenţilor valorilor mobiliare.

60
 BIBLIOGRAFIE
Legislaţie, acte normative
1. Legea cu privire la piaţa valorilor mobiliare. Nr. nr. 199-XIV din 18.11.98, Monitorul Oficial
al R. Moldova nr.27-28/123 din 23.03.1999. [1]
2. Legea privind piaţa de capital, nr. 171 din 11.07.2012. Monitorul Oficial nr.193- 197/665 din
14.09.2012. [2]
3. Legea privind societăţile pe acţiuni, nr. 1134-XIII din 02.04.97. Monitorul oficial, Nr. 38 – 39,
din 12 iunie 1997.
4. Legea despre fondurile de investiţii. Monitorul oficial, Nr. 45, din 10 iulie 1997.
5. Legea cu privire la bursele de mărfuri, nr. 1117 – VIII din 26.02. 1997. Monitorul oficial, Nr.
70 din 25.07.1998. [5]
6. Statutul Bursei de Valori a Moldovei.
7. Legea privind Comisia Naţională a Pieţei Financiare, Nr. 192-XIV din 12.11.98, Monitorul
oficial, Nr. 22-23 din 04 martie 1999.
8. Hotărârea nr. 62/14 din 26.12.2008 a Comisiei Naţionale a Pieţei Financiare “cu privire la
aprobarea Regulilor Bursei de Valori a Moldovei“.
9. Regulamentului nr, 53/12 din 10.2008 “privind modul de acordare şi retragere a licenţelor
pentru activitatea profesionistă pe piaţa valorilor mobiliare”.
10. Regulamentului nr. 56/11 din 14 noiembrie 2014 „privind licenţierea şi autorizaţia pe piaţa
de capital”.

Manuale, cărţi, monografii

11. Anghelache, G., Dardac, N., Stancu, I. – Pieţe de capital şi burse de valori, Ed. Adevărul,
Bucureşti, 1992.
12. Anghelache, G., - Pieţe de capital şi tranzacţii bursiere, Ed. Didactică şi Pedagogică,
Bucureşti, 1997.
13. Anghelache G., - Piaţa de capital, Ed. Economică, Bucureşti, 2004.
14. Anghelache, G., - Bursa şi piaţa extrabursieră, Ed. Economică, Bucureşti 2000.
15. Abil Lucia - Dicţionar bursier, Editura Economică, 1995.
16. Birsan Mihaela, Analiza diagnostic a costurilor şi orientarea strategică a întreprinderii,
Editura Didactică şi Pedagogică-RA., 2.
17. Burciu A., Sandu P., si Sandu Gh., Activitatea bancara internaţională: Editura Economică,
Bucureşti, 1999.

61
18. Boşcoianu, M., Prelipcean G., Lupan M., Investiţiile străine directe în economiile emergente
şi adaptarea multinaţionalelor în contextul globalizării, Editura Didactică şi Pedagogică-RA.,
2005.
19. Ciobanu, G., - Burse de valori şi tranzacţii la bursă, Ed. Economică, Bucureşti, 1997.
20. Dardac, Nicolaie, - Burse de valori, Ed. Didactică şi Pedagogică, Bucureşti 1997.
21. Dardac, N., Anghelache, G. – Scenarii pentru crearea şi funcţionarea pieţelor de capital, în
revista Finanţe, Credit şi Contabilitate nr. 3/1991. [21]
22. Drăgoescu E. - Pieţe financiare - primare şi secundare şi operaţiuni de bursă, Ed. Mesagerul,
1995. [22, p.46]
23. Gradu M. - Tranzacţii bursiere, Ed. Economică, Bucureşti, 1995.
24. Gallois, D., - Bursa – origine şi evoluţie, Ed. Teora, Bucureşti, 1997. [24, p.18]
25. Ghilic – Micu B., - Bursa de valori, Ed. Economică, Bucureşti, 1997. [25, p.14]
26. Gruia A. I., V. Stoica - Piaţa de capital şi produse bursiere. Editura Universitară, Bucureşti,
2006.
27. Hurduzeu Gh., Pieţe şi burse internaţionale de valori. Editura Pro Universitaria. Bucureşti
2007. [27, p.4-7]
28. Hlaciuc E., Contabilitate financiară armonizată cu directivele contabile europene şi
standardele internaţionale de contabilitate (O.M.F.P. nr. 306/2002), Editura Didactică şi
Pedagogică, Bucureşti 2002.
29. Fătu, S., - Piaţa românească de capital – privită din interior, Ed. VOX, 1998
30. Frâncu, M., - Piaţa de capital, Ed. Tribuna Economică, Bucureşti, 1998. [30, p.12]
31. Lupan M., Globalizarea: viziuni, context, tendinţe, Ed. Economică, Bucureşti, 2005.
32. Lupan M., (coautor), Rolul şi evoluţia societăţilor transnaţionale în economia mondială, în
vol. Europa şi noi. Studii de istorie a economiei, cu studiu de caz pentru România în perspectiva
integrării, Ed. ASE, Bucureşti, 2005.
33. Lupu Radu, Piaţa instrumentelor financiare derivate. Editura Economică, 2008, Bucureşti.
34. Năstase, C., Economie concurenţială, vector al economie moderne de piaţă, Editura
Universităţii Suceava, 2006.
35. Marin A., Reformarea pieţei de capital, Necesitate sau moft? Profit nr.4., aprilie 2012. [35]
36. Nedelea Alexandru – Marketing; Editura Didactică şi Pedagogică – R.A., 2003.
37. Negoescu Ghe,, - Piaţa de capital, Ed. Alter Ego Cristian, Galaţi, 1998.
38. Negoescu Ghe., Bontaş C., - Instituţia bursieră, Ed. Evrika, Galaţi, 1999. [38, p.22]
39. Popa, I. – Bursa. Organizare, funcţii, experienţe, Ed. Adevărul, Bucureşti, 1993.
40. Popa, I. – Bursa. Tehnica tranzacţiilor, Ed. Adevărul, Bucureşti, 1993. [40, p.54]
41. Popescu, V., - Bursa şi tranzacţii cu titluri financiare, Ed. CALL Clubul Român, 1993.
62
42. Prelipcean G., Tranzactii bursiere, Ed. Universitatii. Suceava, 2000. [42, p.55]
43. Prelipcean G., Modelarea deciziilor pe pietele financiare; Ed. Didactica si Pedgogica - R.A.,
2002.
44. Popa Suzana, Abordări conceptuale ale investiţiilor străine ca factor de creştere şi dezvoltare.
Editura Pro Universitaria, Bucureşti, 2013.
45. Stancu, I., - Finanţe. Teoria pieţelor financiare. Finanţele întreprinderilor. Analiza şi
gestiunea financiară, Ed. Economică, Bucureşti, 2002. [45, p. 15-18]
46. Stoica V., Ionescu E., - Pieţe de capital şi burse de valori, ediţia a II-a, Ed. Economică,
Bucureşti, 2002. [46, p.21]
47. Tulai H. - Pieţe financiare, Casa Cărţii de Ştiinţă, 2004.
48. Todea A. - Managementul investiţiilor pe piaţa de capital, Casa Cartii de Stiinta, 2003.
49. Vâşcu – Barbu, T., Dragotă, V., - Pieţe de capital. Evaluarea şi gestionarea valorilor
mobiliare, Ed. Fundaţiei „România de Mâine”, Bucureşti, 1998. [49, p.12]

Publicaţii periodice
50. Buletinul informativ „Bursa de Valori a Moldovei” (1995-2014), http://moldse.md. [50]
51. Clasamentul capitalizării bursiere a Agenţia de Rating şi Estimare „Estimator-VM” S.A.
conform situatiei din 31.07.2013, http://www.evm.md. [51]
52. Comerzan D. „Dinamica şi structura tranzacţiilor bursiere la Bursa de Valori a Moldovei
(2010-2014)”, Wall Street Moldova http://www.wall-street.md/dinamica-si-structura-
tranzactiilor-bursiere-la-bursa-de-valori-a-moldovei-2010-2014/. [52]
53. Lista participanţilor profesionişti la piaţa valorilor mobiliare din 19 noiembrie 2014, CNPF,
http://cnpf.md/md/part/.
54. Lista persoanelor licenţiate şi autorizate din 14 aprilie 2014 conform Legii nr. 171 din
11.07.2012 „Privind piaţa de capital”, CNPF, http://cnpf.md/md/part/.
55. Marin A., Reformarea pieţei de capital, Necesitate sau moft?, Profit nr 4 din aprilie 2015,
http://www.profit.md/articles-ro/number_01_02_2012/548489/.
56. Oxana M., „Valeriu Lazăr: Piaţa de capital în Republica Moldova nu a ieşit din faza
incipientă”, 13 iunie 2013,http://tribuna.md/.
57. Ursu V., „Foarte puţine valori mobiliare profitabile. Cine ar trebui să mişte piaţa?”, Capital
Market Nr.24 (495) din 26 iunie 2013. [57]
58. Voineagu, V., Ghilic – Micu, B. – Eficienţa bursieră, în Tribuna Economică nr. 3/1995.
59. Voineagu, V., Ghilic – Micu, B. – Investiţiile pe piaţa de capital, în Curierul Naţional din 1
februarie 1996 şi 8 februarie 1996.

63
Surse electronice
60. http://www.nasdaq.com
61. http://www.kmarket.ro
62. http://www.rasdaq.ro
63. http:// www.gelsor.ro [63]
64. www.cnpf.md [64]
65. www.molse.md [65]
66. http://www.business24.ro/bursa/bursa-de-valori-internationala/ [66]
67. https://www.bnm.md/ [67]
68. http://www.kmarket.ro [68]
69. http://www.mf.gov.md/common/publicdebt/statedebt/mang/program_221.pdf [69]
70. http://www.mf.gov.md/ro/publicdebt/statedebt/intern/ipd/ [70]

64
 Anexa 1.
Statistica Anuală BVM

Volum, USD
Anul Cantitatea Volum, MDL
(Echivalent)
1995 339 602 2 226 031 494 673

1996 3 520 596 11 468 821 2 466 413

1997 22 446 673 178 060 595 38 128 607

1998 74 870 241 437 523 827 52 586 998

1999 66 761 368 371 067 781 36 025 883

2000 87 378 370 288 502 703 23 880 770

2001 71 783 463 275 529 095 21 425 279

2002 59 461 753 252 609 320 18 278 533

2003 54 489 853 480 302 403 36 359 000

2004 60 916 929 281 989 320 21 691 486

2005 34 633 500 216 345 586 16 641 968

2006 23 216 260 342 977 763 30 325 175

2007 42 698 803 1 233 387 679 109 052 845

2008 50 622 391 996 250 431 80 965 032

2009 22 798 932 141 218 896 12 965 867

2010 28 775 888 267 894 184 22 041 829

2011 26 334 697 241 969 254 20 707 863

2012 20 219 337 623 291 181 0

2013 26 363 584 822 011 277 0

2014 44 859 806 708 597 775 0

2015 10 313 668 182 952 635 0

Total La BVM 832 805 714 8 356 176 557 544 038 221

65

Participanţii profesionişti pe piaţa de capital din Republica Moldova
Nr Activitate de bază
1 de brokeraj
2 de dealer
Anexa 2.
Activitate conexă Participanţi
profesionişti
de consulting investiţional „Daac-Invest” S.A.
„Broking-VM” S.A.
„ASITO-BROKER”
S.A. „Iuventus-DS”
S.A. „Oldex” S.A.
„Proajioc” S.A.
de brokeraj „Gest-Capital” S.A.
de underwriting „VAL-Invest” S.A.
de consulting investiţional „Fincom” S.A. „Broker
M-D” SA „BrokWest”
S.A. „Broker – Capital”
S.A. „Banca de
Economii” S.A. BC
„Moldinconbank” S.A.
BC „Victoriabank” S.A.
BC „Unibank” S.A. S.A.
BC „Banca Socială”
S.A. BC „Moldova-
Agroindbank” S.A. BC
„Mobiasbancă –
Groupe Societe
Generale” S.A. BC
„Eximbank -Gruppo
Veneto Banca”SA BC
„Energbank” S.A. BC
„Banca de Finanţe şi
Comerţ” S.A.
BC„EuroCreditBank”
S.A.
66
3 de administrare de consulting investiţional
fiduciară a investiţiilor –

4 de ţinere a registrului de consulting „Registru-Corect” S.A.

“Registru” S.A. „Grupa
Financiară” S.A.
“REGISTRU-GARANT”
S.A. “Registrator-
Centru” S.A. “Registru
Ind” S.A. “Real-
Registr” S.A.
“Soliditate” S.A.
“Intermedia-Group”
S.A. „Comitent”S.A.

5 de depozitare de consulting
-

6 bursieră de clearing “Bursa de Valori a

de decontare Moldovei” S.A. “Bursa
de consulting de Valori Chişinău”
S.A.

7 depozitar central de consulting „Depozitarul Naţional

– de depozitare de Valori Mobiliare al
– de clearing Moldovei” S.A.
– de decontare „Depozitarul Central”
S.A.

8 de estimare de consulting “Bartol- Consulting”

S.A. ”Evalestim” S.A.

67
9 de consulting
investiţional - -

10 de fond de investiţii
- -

68
 Anexa 3.

Societăţi de Investiţii

Membrii Pieţei Reglementate şi Membrii MTF

N Denumirea Adresa Fax Telefon Email

MD-2071, mun. Chisinau, str. 990-
1 "ASITO-BROKER" SA 990-735 asitobroker.invest@gmail.com
Stefan cel Mare, 147 735
MD-2004, mun. Chisinau, str. 990-
2 "BROKING-VM"SA 990-734 broking-vm@mail.ru
Bucuriei, 18 734
str. Tighina 65, of 207, 272-
3 "FINCOM"SA 541-917 mail@fincom.md
Chisinau, MD2001 564
str. Tighina 49/3, Chisinau, 548-
4 "GEST-CAPITAL" SA 548-193 gest-capital@mail.ru
MD2001 156
MD-2001, mun. Chisinau, str. 221-
5 "VALINVEST"SA 221-355 valinvest.sa@gmail.com
Ghenadie Iablocikin, 5/1 255
MD-2001, mun. Chisinau, 858- 264-736,
6 BC "ENERGBANK"SA office@energbank.com
str.Tighina, 23/3 080 858-038
BC "EUROCREDITBANK" MD-2001, mun. Chisinau, str. 548- 500-120,
7 t.caciuc@ecb.md
SA Izmail, 33 827 500-157
BC "EXIMBANK - Gruppo Bd Stefen cel Mare, 171/1 601-
8 300-140 trezorerie@eximbank.com
Veneto Banca" SA Chisinau, MD 2004 619
BC"BANCA DE FINANTE SI str. Puschin 26, Chisinau MD 237-
9 220-080 svm@fincombank.com
COMERT"SA 2012 308
812-380,
BC"MOBIASBANCA-Groupe MD-2012, mun. Chisinau, str. 541-
10 812-548, vm@mobiasbanca.md
Societe Generale"SA bd. Stefan cel Mare, 81a 936
812-944
str. Armeana 38, Chisinau, 279-
11 BC"MOLDINDCONBANK"SA 576-835 sosna@micb.md
MD2012 195
BC"MOLDOVA- str. Cosmonautilor 9, Chisinau, 226-
12 220-671 investment@maib.md
AGROINDBANK"SA MD2005 162
MD-2012, mun. Chisinau, str.31 233- 576-350,
13 BC"VICTORIABANK"SA valori.mobiliare@vb.md
August 1989,141 089 576-354
MD-2069, mun. Chisinau, str. 746- 220-677,
14 C.B."DAACInvest" S.A. invest@daac.md
Calea Iesilor,10 397 741-572
str. Dacia 53/4,of 5,Chisinau, 567-
15 CB"PROAJIOC" SA 923-429 proajioc@mail.ru
MD2062 646
MD-2068, mun. Chisinau, str. 322-
16 FB"BROKWEST"SA 404-214 brokwest@gmail.com
Matei Basarab, 2/A 418
MD-2012, mun. Chisinau, str. 815-
17 S.C. "BROKER M-D" S.A. 815-180 broker.md.sa@gmail.com
Vasile Alecsandri, 143 180
MD-2062, mun. Chisinau, str.
271-
18 S.V.M."Iuventus-DS"S.A bd. Dacia, 47/2 po bd. Stefan cel 270-035 iuventus@iuventus.md
337
Mare, 65, of. 708

69
 Anexa 4.

Statistica BVM la 13/05/2016

Hirtii
Pretul % din Tipul
Data/ora Simbolul HV Emitentul de Pretul Volumul Emisia
nominal emisie transactiei
valoare
13.05.2016 SA Combinatul de panificatie Cumparare
MD14FRAN1004 517 18 9306 20,00 1779826 0,03
13:01:01 "FRANZELUTA" vinzare

70
 Anexa 5.

Date generale Bursa Universală de Mărfuri a Molrovei

PAGINA PRINCIPALA >DESPRE NOI

Denumirea completă Societatea cu Răspundere Limitată "Bursa Universală de Mărfuri a Moldovei"

Denumirea prescurtată SRL BUMM

Adresa juridică Bd. Ştefan cel Mare şi Sfânt 73, etaj 3, MD 2001, Chişinău

Adresa efectivă Bd. Ştefan cel Mare şi Sfânt 73, etaj 3, MD 2001, Chişinău

Capital social 2000600 lei

Certificat de înregistrare nr. 108002207

Licenţa Nr. 010172 din 15.09.2003

Cod fiscal nr. 1003600001830

Banca de decontare BC „Moldindconbank" SA SWIFT MOLDMD2X

Cod bancar 280101309

Cod de decontare LEI 2251709006231

Cont multivalutar USD EUR ROR

2251009706231
ROL

Fax (0037322) 277590, 500832

Telefon (0037322) 274416, 500833

E-mail office@bursa.md

71
 Anexa 6.

Membrii Bursei - Fondatori

NR Denumirea Companiei Nr. Telefon/Fax Adresa Accesul la sectii
1 (373) 22 27 14 92, 0 Chisinau, str.Armeneasca 35, Toate
"AMT-Garant" SRL
691 05 935 ap 3 sectiile

2 (373) 22 272065, mun Chisinau, bul.Stefan cel Toate

"Export-Invest" SRL
069888818 Mare si Sfint 1, of.534 sectiile

3 +(373) 299 52644,

Toate
"Floarea Soarelui" SA 069997600 mun. Balti, str.31 August 6
sectiile
(373) 31 25414
4 Chisinau, Stefan cel Mare si Toate
"Franzeluta" SA Fil. Nr.1 (373) 22 277190
Sfint, 3 sectiile

5 (373) 22 779637, Toate

"Labioza" SRL Chisinau, str. Pandurilor 12
079500880 sectiile

6 (373) 22 540159, Toate

"Market-Test" SRL mun.Chisinau,str.N.Iorga 11
069101747 sectiile

7 (373) 22 213734, Toate

"Metcomex-SPD" SRL Dosoftei 115,
079600006 sectiile

8 Chisinau, bld. Stefan cel

(373) 22 277376, Toate
"Moldresurse" IS Mare si Sfint 162, et. 2,
69412655 sectiile
of.214/209
9 (373) 22 549630, Chisinau, str. Bucuresti 23, Toate
"Ornatus" SRL
069110724 of. 320 sectiile

10 +(373) 231 30190, mun.Balti, str.Pamintenilor Toate

"Produse Cerialiere " SA
069145458 17 sectiile

11 (373) 22 229991, Chisinau, blvd.Stefancel Mare Toate

"TransOil" LTD Filiala
069141476 202 sectiile

12 (373) 22 766474, Toate

"Vivaura-CH" SRL Chisinau, str.Grenoble 106
721329 sectiile

13 (373) 22 221349, jud.Chisinau, s.Bulboaca, Toate

ICS "Anengrain" SRL
069134640 str.K.Zaslonov sectiile

14 (373) 22 226033, Toate

ICS"Flograin" SRL or.Floresti, str.31 August 101
069123441 sectiile

Membrii Bursei
NR Denumirea Companiei Nr. Telefon/Fax Adresa Accesul la sectii
1 +(373) 889313, mun. Chisinau, str. Belinski Productie
"Molgranum" SRL
069565316 V. 61, apt. 53 agroindustriala

2 mun. Chisinau, or. Vatra, str. Productie

"Pietris" SA +(373) 22 715794
Feroviarilor 4 agroindustriala

3 Productie
"Prut" SA (373) 22 22-51-70
agroindustriala

4 +(373) 299 33330, Productie

"Trans-Butu-Auto" SRL
079739169 agroindustriala

5 Productie
"Transexim" SRL (373) 22 22-60-33
agroindustriala

6 Productie
"TRANSTERMINAL-S" SRL (+373) 22 22 60 33
agroindustriala

72
7 (373) 22 556134,
Str. Gradina Botanica 14/3, Productie
Ascensus Capital SRL 069130033
mun. Chisinau agroindustriala
(37322) 55 61 34
8 (373) 22 22-51-70, Liszt Ference u.21, Gzor, Productie
W.J Grain Ltd
069139099 Hungary agroindustriala

73
 Anexa 3.

Clasamentul primelor companii de asigurare din Republica Moldova

pentru IANUARIE - MARTIE 2014

Top 10 - Total piaţă

COMPANIE Prime brute
subscrise
mil. MDL
1. MOLDASIG 54.99
2. ASITO 48.77
3. GRAWE CARAT ASIGURARI 28.98
4. DONARIS-GROUP 27.08
5. MOLDCARGO 20.56
6. VICTORIA ASIGURARI 15.06
7. ASTERRA-GRUP 15.00
8. GARANTIE ASIGURARI 14.83
9. ACORD-GRUP 10.82
10. KLASSIKA ASIGURARI 5.64

Top - Asigurări de viaţă

COMPANIE Prime brute
subscrise
mil. MDL
1. GRAWE CARAT ASIGURARI 18.99
2. SIGUR-ASIGUR 1.05
3. ASITO 0.13

Top 10 - Asigurări Generale

COMPANIE Prime brute
subscrise
mil. MDL
1. MOLDASIG 54.99
2. ASITO 48.64
3. DONARIS GROUP 27.08
4. MOLDCARGO 20.56
5. VICTORIA ASIGURARI 15.06
6. ASTERRA GRUP 15.00

74
 7. GARANTIE 14.83
8. ACORD-GRUP 10.82
9. GRAWE CARAT ASIGURARI 9.99
10. KLASSIKA ASIGURARI 5.64

Sursa: CNPF

75