Piete de Capital Si Tranzactii Bursiere

Piaţa de capital ș i reanzacț ii bursiere
PIEȚ E DE CAPITAL Ș I
TRANZACȚ II BURSIERE
-TEORIE Ș I APLICAȚ II-
FLORIN VĂDUVA
1
PIAŢA DE CAPITAL - TRĂSĂTURI CARACTERISTICE
1.1 CONCEPTE PRIVIND PIAŢA DE CAPITAL
Pe plan internaţional se disting două mari concepte cu privire la piaţa de

capital. Acestea sunt:
conceptul continental european
conceptul anglo-saxon
Conceptul continental european este de sorginte franceză. Acesta porneşte

de la premisa că atât pe piaţa monetară cât şi pe piaţa valorilor mobiliare, a
asigurărilor şi pe cea ipotecară se vehiculează capitaluri. De aceea, potrivit
acestui concept piaţa de capital cuprinde piaţa monetară, piaţa financiară şi
piaţa ipotecară (fig 1.1)
Piaţa de capital
Piaţa Piaţa Piaţa
monetară financiară ipotecară
Fig. 1.1 Structura pieţei de capital potrivit conceptului continental-european
În acest concept pe piaţa monetară se realizează tranzacţii cu

instrumente financire emise pe termen mediu şi scurt. Pe piaţa financiară se
2
tranzacţionează instrumente financiare emise pe termen lung, iar pe piaţa

ipotecară se tranzacţionează creditele ipotecare.
Conceptul anglo-saxon consideră că piaţa financiară cuprinde piaţa

monetară, piţa de capital şi piaţa asigurărilor (fig. 1.2)
Piaţa de financiară
Piaţa Piaţa de Piaţa
monetară capital asigurări-
lor
Fig. 1.2 Structura pieţei financiare potrivit conceptului anglo-saxon
În acest concept pe piaţa monetară se realizează tranzacţii cu

instrumente financire emise pe termen scurt. Pe piaţa de capital se
tranzacţionează instrumente financiare emise pe termen mediu şi lung, iar pe
piaţa asigurărilor se tranzacţionează contracte de asigurări.
Se poate observa faptul că între cele două concepte există câteva
deosebiri majore:
în primul concept piaţa de capital este mult mai cuprinzătoare în timp
ce în celălalt piaţa financiară are o extindere mai mare, incluzând şi
piaţa de capital;
potrivit conceptului continental european pe piaţa monetară se
tranzacţionează instrumente financiare emise pe termen mediu şi scurt,
iar în conceptul anglo-saxon pe această piaţă se tranzacţionează doar
instrumente emise pe termen scurt;
în primul concept piaţa ipotecară este evidenţiată în mod distinct, iar în
cel de-al doilea concept se evidenţiază separat piaţa asigurărilor. În
conceptul anglo-saxon creditele ipotecare sunt oferite de bănci (piaţa
3
monetară) şi acestea odată acordate nu mai generează alte tranzacţii cu

instrumente financiare.
În ţara noastră s-a adoptat conceprul anglo-saxon. Ca urmare, piaţa de

capital este o componentă a pieţei financiare. Abordările pe care le realizăm în
această lucrare privitor la piaţa de capital vor face referire la conceptul anglo-
saxon.
Pornind de la această ipoteză, putem defini piaţa de capital ca fiind

ansamblul relaţiilor, mecanismelor şi instituţiilor prin care se realizează
transferul capitalurilor dinspre cei care dispun de resurse băneşti temporare
către cei care au nevoie de ele prin intermediul unor instrumente financiare
emise pe termen mediu şi lung, cu respectarea unor reguli specifice.
1.2 CEREREA ŞI OFERTA DE RESURSE FINANCIARE PE PIAŢA DE

CAPITAL
Piaţa de capital poate fi văzută ca un mecanism care permite întâlnirea

cererii cu oferta de capital (resurse financiare) şi care permite transerul acestor
resurse financiare prin intermediul unor instrumente financiare emise pe
termen mediu şi lung.
Disponibilităţi temporare de capital se regăsesc atât la nivelul
persoanelor fizice cât şi la nivelul persoanelor juridice. Acestea provin din
procesul de economisire, ca rezultat al unui excedent temporar al încasărilor
faţă de cheltuieli.
Oferta de capital provine de la investitori. În funcţie de importanţa lor
pe piaţa de capital, aceştia se împart în:
 investitori individuali;
 investitori instituţionali.
Investitorii individuali sunt cei care plasează sume reduse pe piaţa de

capital. Influenţa acestora, priviţi în mod individual, asupra cursului bursier
este mică, în sensul că prin intermediul tranzacţiilor pe care le realizează nu
provoacă creşteri sau reduceri ale preţului valorilor mobiliare tranzacţionate.
Investitorii instituţionali sunt acei investitori cu forţă financiară mare,
care se implică activ pe piaţa de capital urmărind permanent evoluţia cursurilor
valorilor mobiliare pe piaţă. În funcţie de analizele realizate efectuează
tranzacţii frecvente. Aceştia efectuează tranzacţii importante din punct de
vedere al fondurilor financiare vehiculate, respectiv al numărului valorilor
4
mobiliare tranzacţionate. Putem afirma că în general, investitorii instituţionali

sunt persoane juridice care au departamente sau persoane specializate în
urmărirea cursurilor bursiere şi a evenimentelor extrabursiere cu influenţă
asupra cursurilor, analizarea şi interpretarea acestor analize, respectiv
tranzacţionarea valorilor mobiliare. Totuşi în categoria investitorilor
instituţionali pot fi incluse şi persoane fizice, cu condiţia ca acestea să realizeze
tranzacţii importante pe piaţa de capital.
Cei mai importanţi investitorii instituţionali pe piaţa de capital pot fi:
 fondurile de investiţii fie că sunt închise, fie că sunt deschise
(fonduri mutuale);
 societăţile de investiţii financiare;
 societăţile de asigurări;
 băncile comerciale;
 băncile de investiţii;
 societăţile care administrează fondurile de pensii;
 casele de economii.
Investitorii, priviţi din punctul de vedere al frecvenţei tranzacţiilor pe

piaţa de capital, se împart în: activi şi pasivi.
Investitorii activi odată ce au achiziţionat instrumente financiare se
implică în continuare pe piaţă realizând tranzacţii cu titlurile financiare
respective. Aceştia au în vedere realizarea unor speculaţii bursiere, mizând
îndeosebi pe câştigul de capital şi mai puţin pe cel financiar. Câştigul de capital
este dat de diferenţa pozitivă dintre preţul de vânzare al valorilor mobiliare şi
preţul de achiziţie. Câştigul financiar este dat de venitul adus de un titlu
financiar pe perioada deţinerii lui (dividend, dobândă).
Investitorii pasivi odată ce au intrat în posesia titlurilor, aşteaptă
încasarea dividendelor şi dobânzilor, doar o eventuală nevoie de lichiditate
determinându-i să-şi vândă titlurile din portofoliu. Aceştia mizează îndeosebi
pe câştigul financiar generat de valorile mobiliare achiziţionate. Ei sunt
investitori pe termen mediu şi lung (câţiva ani), în timp ce investitorii activi
realizează tranzacţii pe termen scurt şi foarte scurt.
Cererea de fonduri pe piaţa de capital este generată de:

 guvernele şi administraţiile locale - aceste instituţii, în vederea
atragerii resurselor de care au nevoie, prin intermediul pieţei de
capital, emit bonuri de tezaur, obligaţiuni de stat, obligaţiuni
municipale;
5
 organizaţiile nonfinanciare (care nu au ca obiect principal de

activitate tranzacţiile financiare) – acestea emit acţiuni şi obligaţiuni
corporatiste prin care îşi finanţează activitatea fără a mai apela la
creditul bancar. Emisiunea de acţiuni şi obligaţiuni asigură
finanţarea directă a emitenţilor. Prin emisiunea de acţiuni se
majorează capitalul propriu, cumpărătorii acestor titluri financiare
devenind coproprietari ai emitentului. Prin emisiunea de obligaţiuni
se atrage capitalul de împrumut, care trebuie rambursat deţinătorilor
de obligaţiuni (cumpărătorilor valorilor mobiliare respective)
 organizaţiile financiare (băncile comerciale, băncile de investiţii,
societăţi de servicii pentru investiţii financiare, societăţi de asigurări
etc.) care de asemenea pot emite atât obligaţiuni cât şi acţiuni;
 autorităţi monetare (băncile centrale).
Din punct de vedere al necesităţilor care generează cererea de capital,

aceasta poate fi :
 structurală, este legată de finanţarea nevoilor curente de capital
apărute de-a lungul ciclului de viaţă al unei organizaţii (finanţarea
înfiinţării, dezvoltării, investiţiilor productive, etc);
 conjuncturală, este legată de finanţarea unor nevoi ocazionale
(deficitele balanţelor de plăţi, goluri de casă, restricţii excesive în
acordarea creditelor în sistem bancar etc.).
Tranzacţiile cu titluri financiare pe piaţa de capital nu se realizează în

mod direct între cumpărător, ca exponent al ofertei de capital şi vânzător, ca
exponent al cererii de capital, ci prin intermediul unor persoane fizice sau
juridice special autorizate pentru intermedierea tranzacţiilor respective. În
România numai persoanele juridice pot fi autorizate ca intermediari specializaţi
pe piaţa de capital. Acestea poartă denumirea de societăţi de servicii pentru
investiţii financiare (SSIF).
1.3 RISCURILE AFERENTE INVESTIŢIILOR PE PIAŢA DE

CAPITAL
Este cunoscut faptul că orice investiţie are un anumit grad de risc.

Acesta se poate manifesta prin pierderea în totalitate sau a unei părţi din suma
investită, respectiv nerealizarea câştigului scontat. Pornind de la aceste
observaţii, în cazul investiţiilor pe piaţa de capital se pot distinge următoarele
categorii de riscuri:
6
1. riscul specific pieţei de capital – este legat de evoluţia contrar

aşteptărilor a preţului instrumentelor financiare. Aşteptarea
cumpărătorilor de titluri este ca preţul acestora să crească în viitor,
având astfel posibilitatea să le vândă cu un anumit profit. Aşteptarea
celor care vând titluri este ca în viitor preţul acestora să scadă, evitând
astfel pierderea unui câştig potenţial datorat dezinvestirii (vânzării)
timpurii. Totodată prin scăderea cursului bursier, investitorul are
posibilitatea să achiziţioneze mai multe instrumente financiare cu suma
obţinută în urma vânzării. Reducerea acestui tip de risc se poate realiza
printr-o analiză atentă şi permanentă a evoluţiei pieţei de capital şi a
factorilor care o influenţează. Astfel se realizează o serie de previziuni
cu un grad mai ridicat de acurateţe cu privire la evoluţia viitoare a
preţurilor. Având în veder varietatea factorilor care influenţează piaţa şi
evoluţia imprevizibilă a acestora este foarte dificil sau chiar imposibil
să se elimine complet riscurile. Totuşi obiectivul oricărui investitor este
să le reducă la minimul posibil şi acceptabil pentru el;
2. riscul opţional al investirii sau riscul decizional în alegerea pieţei pe
care urmează să se realizeze plasarea resurselor financiare, este legat de
opţiunea de a investii pe piaţa de capital, piaţa monetară, piaţa valutară,
piaţa de asigurări, piaţa imobiliară sau într-o afacere. Orice decizie
presupune asumarea unui risc generat de evoluţia inprevizibilă a
situaţiei decizionale şi a variabilelor care o influenţează, pe perioada
orizontului decizional. Pentru reducerea riscului opţional al investirii se
recomandă o analiză căt mai detaliată a pieţelor menţionate anterior în
vederea determinării randamentelor investiţionale la momentul analizei,
dar mai important este să se realizeze o previzionare căt mai bine
argumentată a evoluţiei acestor randamente pe perioada orizontului
decizional (perioada pentru care se intenţionează să se realizeze
investiţia);
3. riscul creditului este specific doar pieţei obligaţiunilor. Riscul cel mai
mic îl au obligaţiunile de stat urmate de obligaţiunile municipale şi
riscul cel mai mare este la obligaţiunile corporatiste. Riscul de credit
este legat de incapacitatea emitentului de a rambursa integral şi la timp
împrumutul atras prin emisiunea de obligaţiuni şi de a plăti dobânzile
aşa cum s-a angajat faţă de deţinătorii obligaţiunilor, prin intermediul
prospectului de emisiune. Acest tip de risc se poate evita prin
garantarea emisiunilor de obligaţiuni;
4. riscul afacerii este legat de riscul opţional al investirii în diferite
instrumente financiare din cadrul aceleiaşi pieţe. Pe piaţa de capital se
7
poate investi în acţiuni, obligaţiuni, titluri derivate sau sintetice, care să

genereze profitul investiţional scontat sau din contră, să genereze
pierderi sau un profit sub aşteptări. Reducerea acestui tip de risc se
poate realiza printr-o informare cât mai pertinentă şi prin analize atente
a diferitelor instrumente financiare şi a factorilor care le influenţează
randamentele;
5. riscul lichidităţii, se manifestă atunci când sunt din ce în ce mai mici
posibilităţile de vânzare rapidă şi fără pierderi a valorilor mobiliare din
portofoliu. O lichiditate bună oferită de un titlu financiar nu înseamnă
doar posibilitatea vânzării rapide a acestuia ci şi posibilitatea de a vinde
cu un profit (condiţie cumulată). Acest risc poate fi evitat prin
investirea pe acele pieţe şi în acele instrumente financiare care
înregistrează volume importante de tranzacţionare;
6. riscul schimbării cadrului legislativ, se poate manifesta atât la nivelul
pieţei de capital cât şi la nivelul întregii economii. Schimbările
legislative frecvente îngreunează sau chiar fac imposibilă realizarea
unor previziuni pertinente. Totodată poate genera categoriile de riscuri
prezentate anterior. Mai mult, investitorii consideră că acesta este un
risc suplimentar la care sunt supuşi, care poate fi evitat în condiţiile
unei economii stabile, care încurajează dezvoltarea mediului de afaceri.
De altfel, investitorii acordă o importanţă deosebită riscului legislativ.
În anul 1997 am realizat un chestionar la nivelul firmelor cu capital
străin care îşi aveau sediul la World Trade Center Bucureşti. Una din
întrebări cerea respondentului să precizeze, în opinia sa, care sunt
principalele cauze care au dus la înregistrarea unui volum redus de
investiţii străine în România până la acea dată. Cei mai mulţi au indicat
instabilitatea legislativă şi riscul generat de aceasta ca fiind una din
principalele cauze.
Dacă analizăm piaţa de capital actuală din ţara noastră, din punct de
vedere al riscurilor, putem afirma că este o piaţă cu o lichiditate relativ redusă
(sunt puţine titlurile financiare care oferă o lichiditate ridicată pentru investiţii
importante). Totodată varietatea instrumentelor investiţionale cu grade de
riscuri diferite, este redusă, îngreunând astfel posibilitatea investitorilor să
realizeze portofolii eficiente, sau să adopte strategii investiţionale care să le
permită să gestioneze riscurile (riscul pieţei, riscul creditului, riscul afacerii).
Ca urmare se recomandă introducerea la cota bursei a unor titluri financiare
derivate şi sintetice, care să permită o mai bună gestionare a riscurilor. Acest
obiectiv se pare că este avut în vedere de Bursa de Valori din Bucureşti şi este
8
foarte probabil ca până la sfârşitul anului 2007 să introducă la cotă primele

instrumente financiare derivate.
1.4 STRUCTURA PIEŢEI DE CAPITAL
Piaţa de capital este complexă, în cadrul ei tranzacţionându-se diferite

tipuri de instrumente financiare în mai multe sisteme de tranzacţionare, cu
reguli diferite. Având în vedere aceste aspecte se pot distinge mai multe criterii
de segmentare a pieţei de capital. În continuare vom prezenta pe scurt aceste
criterii şi structura pieţei de capital delimitată prin intermediul acestor criterii.
1. În funcţie de legătura care se stabileşte între emiterea şi

comercializarea valorilor mobiliare, piaţa de capital se poate împărţi
în:
a) piaţa primară, pe care se vând şi se cumpără pentru prima oară
valorile mobiliare emise de un emitent. Pe această piaţă tranzacţiile
se realizează între emitent şi investitori. Este piaţa pe care se
finanţează emitenţii atrăgând resurse financiare de la investitori;
b) piaţa secundară de capital pe care se vând şi se cumpără valorile
mobiliare aflate deja în circuitul economic (care au fost emise
anterior şi au mai făcut obiectul cel puţin al unei tranzacţii de
vânzare-cumpărare). Pe această piaţă, în general tranzacţiile se
realizează între investitori. Emitentul poate interveni pe piaţa
secundară doar în cazuri speciale, când îşi răscumpără propriile
acţiuni emise anterior.
2. După natura produselor financiare tranzacţionate, piaţa de capital se

poate împărţi în:
a) piaţa acţiunilor;
b) piaţa obligaţiunilor;
c) piaţa produselor derivate;
d) piaţa produselor financiare sintetice;
3. După modalitatea de tranzacţionare şi de formare a cursului bursier,

piaţa de capital are două segmente:
a) piaţa bursieră;
b) piaţa extrabursieră.
9
Pe piaţa bursieră tehnica de tranzacţionare folosită este dublă licitaţie,

preţul formându-se prin confruntarea directă a cererii cu oferta de titluri cu
ajutorul agenţilor de bursă.
Piaţa bursieră tradiţională are o localizare fizică centrală, un ring al
bursei. Prin dezvoltarea burselor electronice, piaţa s-a descentralizat.
Piaţa extrabursieră se bazează în principal pe activitatea formatorilor de
piaţă. Aceştia, influeţează cursul valorilor mobiliare respective echilibrând
astfel piaţa prin ofertele de vânzare şi prin cererile de cumpărare. Tranzacţiile
sunt realizate în nume propriu sau în numele clienţilor.
Piaţa extrabursieră este o piaţă electronică, între dealeri bazată pe
negociere fără localizare fizică centrală.
4. După momentul finalizării tranzacţiilor pe piaţa secundară de capital

se disting două segmente de piaţă:
a) piaţa la vedere sau piaţa cash cu finalizare imediată a tranzacţiilor.
În funcţie de reglementările pieţei respective, tranzacţiile la vedere
se pot finaliza în câteva minute sau într-o perioadă de până la 7 zile.
b) piaţa la termen cu finalizare viitoare a tranzacţiilor
La rândul ei, piaţa la termen poate fi:
 piaţa la termen ferm în care vânzarea unui pachet de titluri, care
fac obiectul contractului la termen, este obligatorie să se
realizeze la un termen şi la preţul stabilit prin contract;
 piaţa la termen condiţional în care, cumpărătorul contractului de
vânzare cumpărare are dreptul ca oricând până la scadenţă să
renunţe la executarea contractului. Preţul plătit de cumpărător
pentru această posibilitate de opţiune poartă denumirea de
primă.
Criterii de clasificare ale pieţei secundare de capital
Piaţa secundară de capital este una complexă. Pentru studierea acesteia

este utilă realizarea unei clasificări în funcţie de anumite criterii. În continuare
vom prezenta o parte dintre aceste criterii.
1. Din punct de vedere al continuităţii tranzacţiilor realizate într-o zi de

tranzacţionare, piaţa secundară de capital poate fi:
a) intermitentă. În cadrul acestei pieţe operatorii lansează ordinele în
nume propriu sau în numele clienţilor pănă la un anumit moment
10
când se opreşte introducerea ordinelor în piaţă. Se realizează apoi o

centralizare a ordinelor de cumpărare, respectiv vânzare şi se
stabileşte un preţ de tranzacţionare printr-o operaţiune de fixing.
Aceasta presupune suprapunerea cererii de cumpărare, respectiv
ofertei de vânzare şi alegerea preţului de tranzacţionare, pentru care
se tranzacţionează maximum de instrumente financiare prezente în
piaţă la momentul realizării fixingului.
b) continuă. În cadrul acestei pieţe introducerea ordinelor în piaţă se
realizează în mod continuu. Tranzacţiile se execută în momentul în
care se întâlneşte cererea cu oferta (preţul cerut de vânzător
corespunde unui preţ oferit de un cumpărător, pentru acelaşi
instrument financiar). Pieţele continue sunt caracteristice titlurilor
cu lichiditate ridicată, pentru care există în permanenţă cerere şi
ofertă pentru care se poate stabili un curs de echilibru.
c) pieţă mixtă. Aceasta combină piaţa intermitentă cu cea continuă. De
regulă există o perioadă de deschidere, în care se stabileşte un curs
de fixing (piaţă intermitentă), urmată de o perioadă de
tranzacţionare continuă.
2. După localizarea ringului de negociere (prezenţa sau lipsa acestuia),

piaţele secundare de capital poate fi:
a) pieţe descentralizate (pieţe de tip OTC sau extrabursier);
b) pieţe centralizate de tip bursier, respectiv bursele de valori care au o
localizare fizică centrală. Tendinţa este ca şi bursele să se
transforme în pieţe descentralizate prin introducerea sistemelor
electronice de tranzacţionare. Acestea permit efectuarea
tranzacţiilor de către intermediari de la distanţă, nemaifiind necesară
întâlnirea acestora într-un ring de tranzacţionare.
3. După tehnica tranzacţionării, pieţele secundare pot fi:

a) pieţe bazate pe dubla licitaţie – bursele de valori;
b) pieţe bazate pe activitatea formtorilor de piaţă – pieţe de tip OTC
4. După forma de proprietate a pieţei secundare în cauză şi după accesul

pe această piaţă al operatorilor:
a) pieţe secundare private – sunt pieţe secundare moderne care
corespund modelului anglo-saxon în care accesul este restricţionat;
b) pieţe secundare publice – de stat, asigură accesul liber al
operatorilor din piaţă.
11
5. După modul de formare al preţului de tranzacţionare al valorilor

mobiliare:
a) pieţe de licitaţie, pe care preţurile se formează la punctul de
echilibru dintre cerere şi ofertă. Sunt specifice burselor de valori. Pe
această piaţă, operatorii nu intră în contact direct. Actualizarea
preţurilor şi realizarea tranzacţiilor se realizează numai în funcţie de
informaţiile furnizate de piaţă cu privire la cerere şi ofertă;
b) pieţe de negociere (OTC) – specifică pieţei extrabursieră. Pe această
piaţă reprezentanţii cererii, respectiv ai ofertei intră în legătură
directă şi pot negocia preţul de tranzacţionare.
1.5 ROLUL PIEŢEI DE CAPITAL
Pentru a înţelege mai bine acest aspect vom prezenta separat rolul pieţei
de capital pe cele două segmemente principale, respectiv piaţa primară şi piaţa
secundară.
Rolul pieţei primare de capital este asigurarea finanţării agenţilor

economici publici şi privaţi şi a instituţiilor de stat (finanţare directă) alături de
finanţarea prin intermediul sistemului bancar (finanţare indirectă). Totodată,
pune la dispoziţia investitorilor instrumente alternative pentru plasarea
disponibilului temporar de lichidităţi.
Piaţa primară asigură întâlnirea dintre cererea şi oferta de titluri în

stadiul iniţial. Aceasta dă o imagine de ansamblu asupra cererii directe de
capital din economia reală. Cu alte cuvinte reflectă necesarul de finanţare al
agenţilor economici. Bineânţeles, pentru ca imaginea să fie cât mai completă,
la cererea de finanţare de pe piaţa primară de capital este necesar să se adauge
creditele solicitate de agenţii economici pe piaţa monetară.
În anumite economii, precum cea din SUA, principala sursă de finanţare
a agenţilor economici o reprezintă piaţa primară de capital. De altfel, din
analiza costurilor de finanţare se poate observa faptul că piaţa de capital, în
general este mai eficientă decât piaţa monetară. Cu toate acestea, în multe state,
printre care şi în ţara noastră, piaţa primară de capital este slab dezvoltată,
principala sursă de finanţare a agenţilor economici fiind piaţa monetară.
Considerăm că acest lucru se datorează mentalităţii oamenilor, tradiţiei din
sistemul financiar şi unei promovări necorespunzătoare a avantajelor specifice
pieţei de capital.
12
Rolul pieţei secundare de capital este de asigurare a lichidităţii

instrumentelor financiare, permiţând astfel investitorilor care au nevoie de
capital, să transforme aceste instrumente în lichidităţi, rapid şi la un preţ
rezonabil. Totodată, ca şi în cazul pieţei primare, piaţa secundară pune la
dispoziţia investitorilor diferite alternative de investitii.
Pentru ca o piaţă secundară de capital să fie funcţională, se impune

respectarea următoarelor condiţii:
a) să confere lichiditate instrumentelor financiare tranzacţionate;
b) să aibă transparenţă. Aceasta vizează orientarea investiţională a
celor care au investit pe piaţa de capital sau doresc să o facă şi
totodată contracararea tendinţelor de monopol, prin asigurarea
accesului facil şi rapid la informaţii;
c) să instituie un climat de siguranţă şi corectitudine prin reglementări
specifice;
d) să aibă o adaptabilitate crescută la condiţiile economice şi
extraeconomice;
e) să asigure mecanisme operative de tranzacţionare şi informare, la
costuri cât mai reduse.
Organizarea unei pieţe de capital depinde de următoarele condiţii:

1. existenţa cererii de capital (emitenţi şi investitori care vor să vândă
instrumentele financiare achiziţionate în prealabil);
2. existenţa ofertei de capital, care vine din partea investitorilor individuali
şi instituţionali şi provine în principal din economisire. Condiţia este
însă ca această ofertă de capital să fie direcţionată către piaţa de capital.
Aceasta se face prin promovarea corespunzătoare a avantajelor oferite
de această piaţă, crearea unui cadru legislativ şi instituţional adecvat şi
oferirea unor instrumente financiare cât mai diversificate;
3. existenţa unei pieţe organizate de tip bursier sau extrabursier care să
permită efectuare unor tranzacţii cât mai rapide, cu un grad ridicat de
siguranţă. Pentru aceasta este nevoie să se adopte şi să se aplice un set
de reguli clare şi coerente;
4. asigurarea unei transparenţe ridicate în cadrul pieţei, astfel încât
investitorii să aibă acces rapid şi facil la informaţii.
1.6 CARACTERISTICILE PIEŢEI DE CAPITAL
13
Luând în considerare cele prezentate anterior, se pot distinge

următoarele trăsături specifice pieţei de capital:
1. Este o piaţă deschisă, în sensul că oricine poate să cumpere şi să vândă
instrumente financiare prin intermediul acestei pieţe, valorificând astfel
un excedent de numerar sau din contră atrăgând resurse financiare;
2. Produsele pieţei de capital se numesc instrumente financiare emise pe
termen mediu şi lung;
3. Produsele pieţei de capital se caracterizează prin negociabilitate şi
tranferabilitate. Orice deţinător de instrumente financiare specifice
acestei pieţe poate să negocieze un preţ de tranzacţionare pentru acetea.
În momentul în care preţul obţinut este avantajos se poate realiza
tranzacţia şi transferul de proprietate asupra instrumentelor respective.
4. Tranzacţionarea instrumentelor financiare pe piaţa de capital este
intermediată de persoane fizice sau juridice special autorizate pentru
realizarea acestor operaţiuni. Un deţinător de instrumente financiare
specifice acestei pieţe nu le poate vinde în mod direct, chiar dacă a găsit
un cumpărător. Tranzacţia se poate realiza doar prin intermediul unor
persoane fizice şi/sau juridice (depinde de legislaţia fiecărei ţări),
special autorizate pentru realizarea acesteia. Reglementarea respectivă a
apărut pe pieţele interneţionale pentru a evita o serie de abuzuri pe care
le pot realiza persoanele avizate, care profită de lipsa de cunoştinţe a
persoanelor cu mai puţine cunoştinţe în domeniu.
14
INSTRUMENTELE FINANCIARE SPECIFICE PIEŢEI DE

CAPITAL
După cum am prcizat în capitolul anterior, pe piaţa de capital transferul

resurselor financiare de la exponenţii ofertei către exponenţii cererii de capital,
se realizează prin intermediul unor instrumente financiare emise pe teremen
mediu şi lung.
În categoria instrumentelor financiare specifice pieţei de capital
includem:
1. valorile mobiliare primare;
2. instrumentele financiare derivate;
3. instrumentele financiare sintetice.
1. Valorile mobiliare primare sunt instrumente financiare negociabile şi

transferabiel, emise pe termen mediu şi lung de către un emitent în vederea
atragerii de resurse financiare. În categoria valorilor mobiliare primare
includem:
 acţiunile;
 obligaţiunile;
 drepturile asimilate emisiunilor de acţiuni şi obligaţiuni.
Dacă analizăm valorile mobiliare primare din punctul de vedere al
veniturilor generate, acestea se pot împărţi în:
a. valori mobiliare cu venituri fixe (obligaţiuni clasice corporative şi de
stat, acţiuni preferenţiale neparticipative)
b. valori mobiliare cu venituri variabile
 acţiuni comune (ordinare)
 acţiuni preferenţiale participative
 obligaţiuni moderne ce ţin seama de evoluţia inflaţiei
(obligaţiuni indexate)
 obligaţiunile de participaţie
2. Instrumentele financiare derivate sunt tipuri de contracte care au la bază

valorile mobiliare primare sau alte active suport, cum ar fi valutele sau diferite
marfuri. În categoria instrumentelor derivate putem include:
 contracte nestandardizate - farword
15
 contracte standardizate: contracte la termen (futures), contracte

pe opţiuni (options)
3. Instrumentele financiare sintetice sunt tipuri de contracte care au la bază

valorile mobiliare sau derivatele. Sunt titluri de tip coş fiind formate din mai
multe acţiuni sau obligaţiuni sau contracte derivate cu anumite ponderi în
structura instrumentului financiar. De regulă acestea sunt reprezentate de
contractele pe baza indicilor bursieri.
2.1 VALORILE MOBILIARE PRIMARE
2.1.1 ACŢIUNILE
Acţiunea este un instrument financiar negociabil şi transferabil ce

reprezintă o fracţiune din capitalul social al emitentului. Aceasta conferă
deţinătorului dreptul de proprietate asupra unei părţi din paţrimoniul
emitentului.
Din definiţia precizată anterior rezultă că acţiunea are următoarele
caracteristici:
 este un titlu fin negociabil şi transferabil, permiţându-i
deţinătorului să-l transforme în lichidităţi (bani) atunci când
doreşte acest lucru;
 este o fracţiune din capitalul social al emitentului. Această
caracteristică îi conferă deţinătorului statutul de acţionar şi
implicit dreptul de proprietate asupra unei părţi din patrimoniul
emitentului;
 este indivizibilă, ceea ce înseamnă că un deţinător de acţiuni nu
poate vinde jumătate sau o fracţiune din aceasta. Cu toate
acestea legislaţia permite divizarea, splitarea acţiunilor de către
emitent, prin hotărârea Adunării Generale a Acţionarilor. De
regulă acest lucru se realizează pentru creşterea lichidităţii
acţiunilor ajunse la un curs de piaţă ridicat.
Tipologia acţiunilor
După forma de prezentare acţiunile pot fi:

 materializate – acestea iau forma unor hârtii de valoare.
16
 dematerializate – se prezintă sub forma unor înscrisuri în cont

pe suport de hârtie sau mai nou pe suport magnetic. Deţinătorul
acţiunilor respective probează posesia acestora printr-un extras
de cont eliberat de un registru al acţionarilor special autorizat
sau de către emitent.
După modelul de identificare al posesorului:

 nominative – precizează numele şi datele de identificare ale
posesorului. Pot să fie materializate sau dematerializate;
 la purtător – proprietatea asupra lor se dovedeşte prin posesie.
Acestea pot să fie numai materializate.
La început toate acţiunile au fost nominative, materializate. Acestea

aveau însă un mare dezavantaj legat de costul de emisiune şi tranzacţionare.
Odată cu dezvoltarea burselor şi creşterea volumului tranzacţiilor au început să
se emită acţiuni la purtător, materializate, reducându-se astfel substanţial costul
de emisiune şi de tranzacţionare. Totuşi, acestea aveau un mare dezavantaj
legat de riscul pierderii, distrugerii sau furtului. De aceea, în prezent, marea
majoritate a acţiunilor sunt nominative, dematerializate. Costul de
tranzacţionare şi emisiune al acestora este minim deoarece presupune doar
schimbarea în registrul acţionarilor a datelor de identificare a proprietarului. De
asemenea, se reduce sau chiar se elimină riscul de distrugere, pierdere şi furt.
În funcţie de stadiul ocupat în cadrul ciclului de viaţă, acţiunile

comune pot fi:
 acţiuni autorizate – reprezintă numărul total de acţiuni pe care le
poate emite un emitent. Prin hotărârea Adunării Generale a
Acţionarilor acest număr se poate majora. În prezent marea
majoritate a societăţilor din ţara noastră nu mai precizează în
actele constitutive numărul acţiunilor autorizate;
 acţiuni neemise – reprezintă acţiunile care pot fi emise de
societate până la epuizarea acţiunilor autorizate. Reprezintă
„rezerva” de acţiuni a firmei, cu care se poate majora capitalul
social;
 acţiuni puse în vânzare – reprezintă acţiunile emise de societate,
dar care nu au intrat în posesia investitorilor şi pentru care nu se
plătesc dividende;
17
 acţiuni aflate în circulaţie – sunt cele emise şi subscrise de

acţionari (au intrat în posesia investitorilor), pentru care
emitentul plăteşte dividende;
 acţiunile de trezorerie – sunt cele răscumpărate de către emitent
de pe piaţă. Pentru acestea nu se mai plătesc dividende.
O societate îşi poate răscumpăra acţiunile de pe piaţă în următoarele
condiţii:
 dacă Adunarea Generală a Acţionarilor a aprobat acest lucru;
 dacă s-au alocat fonduri speciale pentru achiziţia respectivă.
Fondurile nu trebuie să provină din rezervele legale ale societăţii;
 dacă totalul acţiunilor de trezorerie nu depăşeşte numărul maxim de
acţiuni pe care o societate le poate răscumpăra, conform legislaţiei
în vigoare. În ţara noastră numărul acţiunilor de trezorerie nu
trebuie să depăşească 10% din totalul acţiunilor emise;
 dacă acţiunile care urmează să fie răscumpărate sunt subscrise şi
integral vărsate.
În funcţie de drepturile conferite deţinătorilor, acţiunile pot fi:

 comune sau ordinare
 preferenţiale
Acţiunilor comune sunt primele acţiuni emise de către un emitent în
sensul că la înfiinţare sau în momentul în care o firmă se transformă în
societate pe acţiuni, aceasta are dreptul să emită doar acest tip de acţiuni.
Principalele drepturi pe care le are un acţionar care deţine acţiuni comune sunt:
 dreptul de proprietate asupra unei părţi din patrimoniul emitentului;
 dreptul de negociere şi transfer al acţiunilor respective;
 dreptul la dividende;
 dreptul la vot – fiecare acţiune comună conferă posesorului un vot
în Adunarea Generală a Acţionarilor;
 dreptul de a consulta situaţiile financiar-contabile ale firmei
emitente;
 dreptul de a primi o parte din patrimoniul emitentului în caz de
lichidare, proporţional cu participaţia acţionarului respectiv la
capitalul social şi numai după ce s-au plătit integral datoriile
societăţii emitente;
 dreptul de preemţiune (dreptul de a achiziţiona preferenţial, adică
înaintea altei persoane fizice sau juridice neacţionare acţiunile nou
emise) numai dacă în prospectul de emisiune se prevede acest drept
18
sau dacă AGA votează ca pentru noile emisiuni de acţiuni să fie

stipulat acest drept pentru acţiunile vechi;
 dreptul de a fi înscris în registrul acţionarilor.
Acţiunea preferenţială acordă deţinătorului anumite drepturi

suplimentare. Pe plan internaţional în funcţie de drepturile suplimentare
acordate acţiunile preferenţiale pot fi:
1. cu preferenţialitate asupra dividendului
2. cu preferenţialitate asupra dreptului de vot
3. cu preferenţialitate asupra dreptului la lichidare
4. acţiuni care combină în anumite măsuri drepturile preferenţiale menţionate.
1. Acţiunile preferenţiale cu preferenţialitate asupra dividendului conferă

deţinătorului dreptul de a încasa un dividend fix, plătibil înaintea dividendului
aferent acţiunilor comune. Dividendul fix se stabileşte prin prospectul de
emisiune şi poate fi exprimat în valoare absolută sau ca procent din valoarea
nominală a acţiunii. În general aceste acţiuni nu dau drept de vot posesorilor
sau suspendă dreptul de vot cu privire la repartizarea profitului societăţii
emitente. În unele ţări se limitează prin lege numărul maxim de acţiuni
preferenţiale pe care le poate emite o societate. Aceste restricţii urmăresc
protejarea intereselor acţionarilor cu acţiuni comune, deoarece în situaţia în
care acţionarii cu acţiuni preferenţiale ar deveni majoritari, aceştia ar putea
vota tot timpul să se repartizeze o sumă din profitul net al societăţii care să
permită doar plata dividendului fix. Astfel, acţionarii cu acţiuni comune nu ar
mai încasa niciodată dividend.
2. Acţiunile preferenţiale cu preferenţialitate pe drept de vot presupun
acordarea unui număr suplimentar de voturi în Adunarea Generală a
Acţionarilor pentru fiecare acţiune, conform prevederilor stipulate în
prospectul de emisiune.
3. Acţiunile preferenţiale cu preferenţialitate la lichidare dă dreptul posesorului
de a participa la repartiţia patrimoniului societăţii emitente, în caz de lichidare,
înaintea deţinătorilor de acţiuni comune dar după ce s-au plătit creditorii.
Cele mai răspândite acţiuni preferenţiale pe plan internaţional sunt cele
cu preferenţialitate pe dividend. De aceea, în general atunci când nu se
precizează tipul de preferenţialitate se consideră că aceasta este pe dividend.
În România ponderea acţiunilor preferenţiale în capitalul social nu
trebuie să depăşească ¼.
19
Clauze speciale care se pot atribui acţiunilor cu preferenţialitate pe

dividend
Motivul pentru care se emit acţiuni preferenţiale este de atragere a

investitorilor ca să cumpere acţiunile nou emise, participând astfel la majorarea
capitalului social şi implicit la finanţarea emitentului respectiv. În condiţiile în
care o societate este rentabilă, aceasta nu emite acţiuni preferenţiale, deoarece
cele comune (ordinare) sunt cerute de piaţă. Totodată acţionarii vechi nu sunt
interesaţi să acorde noilor veniţi drepturi suplimentare.
Pentru ca acţiunile preferenţiale să fie şi mai atractive sau pentru a
proteja emitentul împotriva unor riscuri care apar pe piaţă, prin prospectul de
emisiune se pot prevedea următoarele clauze suplimentare:
 clauza de cumulativitate – permite deţinătorului acţiunii respective
să cumuleze dividendele pentru anii în care, datorită lipsei profitului
acestea nu s-au plătit. Această clauză conferă deţinătorului un
avantaj foarte important prin faptul că i se garantează dividendul
fix. Practic această acţiune este transformată într-un instrument
financiar cu venit fix garantat (un fel de obligaţiune) cu precizarea
că în anumite condiţii veniturile se pot amâna;
 clauza de răscumpărare – este pusă în prospectul de emisiune
pentru a proteja emitentul în situaţiile în care emite acţiuni
preferenţiale cu un dividend fix mare. Această clauză permite
societăţii să răscumpere acţiunile respective la un preţ prestabilit
prin prospectul de ofertă publică. Pentru a proteja investitorul, la
emisiunea unor astfel de acţiuni prin prospectul de emisiune se
stabileşte o anumită perioadă minimă în care societatea nu poate să
răscumpere acţiunile respective. Decizia cu privire la momentul
răscumpărării îi revine emitentului, bineînţeles, cu respectarea
prevederilor prospectului de emisiune;
 clauza de convertibilitate – conferă dreptul investitorului de a
converti acţiunile preferenţiale convertibile cu acţiuni comune la un
raport de conversie specificat în prospectul de emisiune (ex. La un
raport de conversie 2-1 rezultă că la o acţiune preferenţială
convertibilă se primesc 2 acţiuni comune);
 clauza de returnare – conferă dreptul investitorului de a returna
acţiunea respectivă emitentului primind în schimb o anumită
valoare precizată în prospectul de emisiune. Este o clauză simetrică
cu cea de răscumpărare. La aceasta decizia cu privire la momentul
20
returnării îi revine investitorului. Avantajul oferit este important

deoarece garantează acţionarului o valoare minimă a acţiunii;
clauza de variabilitate a ratei dividendului. Prin această clauză
dividendul poate fi legat de evoluţia ratei medii a dobânzii pe piaţă
sau de evoluţia inflaţiei. Spre exemplu se poate preciza în
prospectul de emisiune că rata dividendului „fix” este de două
puncte procentuale peste rata inflaţiei. Această clauză are menirea
de a proteja atât interesele investitorului căt şi pe cele ale
emitentului de variaţii importante ale inflaţiei sau rentabilităţii
depozitelor bancare. În condiţiile în care o societate emitea acţiuni
preferenţiale cu preferenţialitate pe dividend în România în anii
1994-1997, când rata inflaţiei era ridicată, pentru a le face atractive
pentru investitori trebuia să ofere o rată a dividendului fix crescută.
Începând cu anul 2004 rata inflaţiei s-a redus substanţial. Dacă în
prospectul de emisiune emitentul nu introducea clauza de
variabilitate a ratei dividendului atunci era nevoit să suporte în
continuare un cost ridicat pentru acţiunile respective, oferind o
rentabilitate mult peste cea a pieţei. De regulă la acţiunile
preferenţiale care dau dreptul emitentului de a modifica rata
dividendului se atribuie şi clauza de returnare permiţând astfel
investitorului să opteze dacă mai păstrează sau nu acţiunea
respectivă în funcţie de randamentul adus;
 clauza de participare – conferă deţinătorilor acţiunilor respective
dreptul de a încasa un dividend fix precizat în prospectul de
emisiune şi în plus de a participa la distribuţia finală a profitului,
alături de acţionarii cu acţiuni comune, cu o rată de participare
precizată de asemenea în cadrul prospectului de emisiune.
Se poate observa faptulcă întodeauna se face trimitere la prospectul de
emisiune, deoarece acesta reprezintă practic un contract care se încheie între
emitent şi acţionari. În momentul în care un investitor s-a hotărât să subscrie la
o emisiune înseamnă că a acceptat clauzele prospectului de emisiune. De
aceea, emitentul are obligaţia să facă public prospectul de emisiune, astfel încât
orice investitor interesat de titlurile respective să poată să-l consulte.
2.1.2 OBLIGAŢIUNILE
Reprezintă un titlu negociabil care conferă deţinătorului un drept de

creanţă asupra emitentului. Astfel, investitorul prin achiziţionarea acestor
instrumente financiare devine creditar al emitentului.
21
Obligaţiunile, fiind un titlu de creanţă, conferă deţinătorului

următoarele drepturi:
 dreptul de a i se rambursa suma pe care a împrumutat-o emitentului;
 dreptul de a primi dobânda cuvenită împrumutului respectiv,
precizată prin prospectul de emisiune;
 în cazul lichidării emitentului obligatarii au dreptul de a participa la
repartizarea patrimoniului înaintea acţionarilor;
 dreptul de a constitui o Adunare Generală a Obligatarilor, care însă
nu se poate implica în procesul de adoptare a deciziilor cu privire la
gestiunea economico-financiară a emitentului. Aceast organism
poate doar să vegheze la respectarea drepturilor deţinătorilor de
obligaţiuni.
Tipologia obligaţiunilor
După forma de prezentare, obligaţiunile, ca şi acţiunile pot fi:

 materializate
 dematerializate
Din punct de vedere al modului de identificare a proprietarului,

obligaţiunile pot fi:
 nominative
 la purtător
Din punct de vedere al modului de rambursare şi de plată a

dobânzii, obligaţiunile pot fi:
 cu rambursare dintr-o dată la scadenţă sau cu rambursare la final -
presupun plata anuală a dobânzii şi rambursarea integrală a
împrumutului la scadenţă;
 cu cupon unic – presupun plata dobânzii capitalizate şi a
împrumutului la scadenţă;
 cu rate anuale constante – presupun rambursarea împrumutului prin
sume anuale constante.
Rata de rambursare reprezintă practic „amortizarea” împrumutului
sau suma de bani pe care emitentul o restituie investitorului
(deţinătorului de obligaţiuni) anual pentru stingerea împrumutului
respectiv;
22
 cu anuităţi constante – presupun plata către investitor a unei sume

anuale constante reprezentând dobănda şi rambursarea anuală a
împrumutului.
Din punct de vedere al riscului pe care îl generează, obligaţiunile pot

fi:
 garantate;
 negarantate.
Obligaţiunile garantate sunt emise de societăţi care nu au o situaţie
economico-financiară foarte bună şi/sau nu sunt cunoscute în piaţă. Ca urmare,
pentru a atrage investitorii aceste companii sunt nevoite să garanteze
împrumutul. De regulă, garantarea se face cu activele finanţate prin
împrumutul respectiv sau cu alte active ale emitentului. Deţinătorii de
obligaţiuni primesc gaj de rangul întâi asupra bunurilor respective. În cazul în
care emitentul nu rambursează împrumutul şi/sau nu plăteşte dobânzile potrivit
prevederilor din prospectul de emisiune obligatarii execută gajul respectiv. De
aceea acest tip de obligaţiuni sunt considerate cu risc minim. Practic riscul
deţinătorilor de obligaţiuni este dat de întârzierea recuperării banilor până la
vânzarea bunurilor gajate sau de pierderile datorate vânzării sub preţul pieţei a
activelor respective. Pentru acoperirea ultimului tip de risc precizat anterior,
uneori se garantează cu active a căror valoare depăşete valoarea împrumutului.
Obligaţiunilenegarantate au un grad de risc mai ridicat. Acestea de
regulă sunt emise de societăţi cu o situaţie economico-financiară bună şi cu un
bun renume în piaţă, care se bucură de încrederea investitorilor.
În funcţie de emitent, obligaţiunile pot fi:

 obligaţiuni corporative;
 obligaţiuni municipale;
 obligaţiuni de stat.
Obligaţiunile corporativesunt emise de societăţi comerciale. Acestea au
un grad ridicat de risc dacă nu sunt garantate. Riscul se reduce substanţial dacă
acestea sunt garantate. Pentru emitenţi reprezintă o formă avantajoasă de
finanţare. Din păcate în Romănia încă sunt puţin utilizate.
Obligaţiunile municipale sunt emise de organeale administraţiei publice
locale (comune, oraşe, municipii etc.). Acestea reprezintă o sursă ieftină de
finanţare. În anumite ţări au un regim fiscal preferenţial (sunt scutite de la
impozitare veniturile generate de obligaţiunile respective) crescând astfel
gradul de atractivitate pentru investitori. Obligaţiunile municipale pot fi:
 generale;
23
 cu venit.
Obligaţiunile generale sunt garantate de veniturile municipalităţii.
Acestea au risc minim deoarece în cazul nerambursării împrumutului,
creditorul poate face apel la colectarea de impozite şi taxe sau alocarea de
fonduri pe cale legislativă.
Obligaţiunile cu venit sunt rambursate dintr-o sursă de venit specificată
prin prospectul de emisiune.
Principalele surse de rambursare a obligaţiunilor municipale sunt:
 taxele şi impozitele generale;
 taxe şi impozite speciale;
 profiturile viitoare opţinute din investiţia finanţată cu banii
din împrumutul obligatar;
 veniturile din chirii, caracteristice împrumuturilor realizate
pentru construcţia de locuinţe, spaţii comerciale, parcuri
industriale etc.
Obligaţiunile de stat sunt emise de organele administraţiei publice
centrale pe termene lungi de circa 10-25 ani. De regulă se emit pentru
finanţarea unor investiţii importante pe care le realizează statul (hidrocentrale,
centrale atomice, autostrăzi etc.). Acestea au cel mai redus grad de risc
deoarece beneficiază de garanţia statului.
TIPURI SPECIALE DE OBLIGAŢIUNI
Pe plan internaţional, pe lângă obligaţiunile clasice au apărut şi alte

tipuri de obligaţiuni care prezintă o serie de trăsături caracteristice. Dintre
acestea putem aminti:
 obligaţiuni cu bonuri de subscriere – au ataşat un titlu financiar care
permite deţinătorului să achiziţioneze la un anumit preţ prestabilit
acţiuni comune ale emitentului respectiv;
 obligaţiuni de participaţie – pe lângă faptul că oferă o anumită
dobândă da posibilitatea deţinătrului să participe la distribuirea
profitului înregistrat de emitentul respectiv. Având în vedere această
caracteristică de regulă dobânda aferentă obligaţiunilor respective
este mai mică decât dobânda pieţei. Ca urmare, pentru societatea
emitentă finanţarea prin intermediul unor astfel de obligaţiuni
prezintă o serie de avantaje; principalul avantaj este dat de
reducerea costurilor de finanţare. Acest tip de obligaţiune combină
caracteristicile unei emisiuni de obligaţiuni (împrumut) cu cele ale
unei emisiuni de acţiuni eliminând principalul dezavantaj al
24
emisiunii de acţiuni legat de pierderea controlului asupra companiei.

Preia avantajul specific emisiunii de acţiuni legat de costuri de
finanţare reduse. Ca urmare plăţile suplimentare faţă de dobânda
stabilită prin prospectul de emisiune se realizează de către
deţinătorii obligaţiunii respective doar dacă societatea înregistrează
profit;
 obligaţiunile convertibile – dau posibilitatea deţinătorului să le
schimbe (convertească) în acţiuni comune ale emitentului respectiv
la o anumită rată de conversie precizată prin prospectul de emisiune.
De regulă aceste obligaţiuni au o rată a dobânzii variabilă până la
expirarea termenului de conversie. Aceast în general se află sub
dobânda pieţei deoarece investitorul are posibilitatea să schimbe
acea obligaţiune cu acţiuni comune. După expirarea perioadei de
conversie de regulă dobânda se plasează peste dobânda medie a
pieţei.
 obligaţiunile indexabile – permit realizarea indexării dobânzilor, a
valorii de rambursare sau a ambelor variabile, în funcţie de
precizările din prospectul de emisiune;
 obligaţiunile cu cupon reinvestibil (OSCAR) – permit investitorului
ca din dobânda cuvenită pentru obligaţiunile deţinute la emitentul
respectiv să achiziţioneze obligaţiuni de acelaşi tip emise de
emitentul respectiv.
Statul pe lângă obligaţiuni poate să mai emită bilete de trezorerie şi

bonuri de tezaur.
Biletele de trezorerie – sunt emise pe termen scurt (mai puţin de 1 an)
pentru finanţarea îmrumuturilor pe termen scurt. Acestea sunt emise la
intervale regulate şi nu sunt purtătoare de dobânzi, câştigul investitorului fiind
dat de diferenţa între valoarea de rambursare şi valoarea de achiziţie. Vânzarea
lor se face numai către investitorii instituţionali, care participă la licitaţiile
organizate de trezoreria statului. De regulă se foloseşte procedeul „licitaţiei
olandeze”. Acesta presupune pornirea licitaţiei de la o valoare mare şi preţul
coboară până ce întraga ofertă este subscrisă.
Bonurile de tezaur – sunt emise pe perioade cuprinse între 1 şi 10 ani şi
urmăresc finanţarea unor deficite ale bugetului de stat. Aceatea pot fi
achiziţionate atât de investitori instituţionali cât şi de investitori individuali.
2.1.3 TITLURI FINANCIARE AFERENTE EMISIUNILOR DE

ACŢIUNI ŞI OBLIGAŢIUNI
25
În categoria valorilor mobiliare primare, pe lângă acţiuni şi obligaţiuni

intră titlurile aferente emisiunilor acestor instrumente financiare. Aceste titluri
sunt:
 dreptul de subscriere;
 dreptul de atribuire;
 warantul.
Dreptul de subscriere permite unui acţionar vechi al emitentului să

achiziţioneze, într-o perioadă şi la o valore precizate prin prospectul de
emisiune, acţiuni nou emise. Prin intermediul dreptului de subscriere se
urmăreşte protejarea intereselor acţionarilor vechi, permiţându-le să-şi
conserve cota de participare la capitalul social. Se evită astfel pierderile
potenţiale înregistrate de acţionarii vechi datorită diluţiei patrimoniului, diluţiei
dreptului de vot, diluţiei profitului şi reducerii cursului acţiunilor vechi (vezi
cap. 3). Drepturile de subscriere se acordă gratuit acţionarilor vechi, în funcţie
de numărul de acţiuni nou emise şi de cota de participare a acţionarilor la
capitalul social al emitentului înainte de majorare. Treptat dreptul de subscriere
a început să fie tranzacţionat pe piaţă transformându-se intr-o valoare
mobiliară. Acţionarii vechi au astfel posibilitatea să utilizeze drepturile de
subscriere în perioada de preemţiune, pentru achiziţionarea unor acţiuni nou
emise sau să le vândă pe piaţă, transformându-le în lichidităţi. Perioada de
preemţiune este intervalul de timp în care nu au dreptul să achiziţioneze acţiuni
nou emise decât acţionarii vechi, utilizând dreptul de subscriere. De regulă
această perioadă durează de la câteva săptămâni până la câteva luni.
Dreptul de atribuire este un titlu financiar negociabil şi transferabil care
conferă unui acţionar vechi al emitentului dreptul de a primi în mod gratuit un
anumit număr de acţiuni nou emise, proporţional cu ponderea deţinută în
capitalul social înainte de majorarea. Acestea se emit atunci când Adunarea
Generală a Acţionarilor hotărăşte majorarea capitalului social prin înglobarea
rezervelor. Majorarea se poate realiza fie prin creşterea valorii nominale a
acţiunilor şi pastrarea în circulaţie a acţiunilor existente în piaţă fie prin
emiterea de noi acţiuni şi menţinerea constantă a valorii nominale. Drepturile
de atribuire se emit doar în cazul în care majorarea capitalului se face conform
celei de-a doua variante. Numărul de drepturi de atribuire primite de un
acţionar vechi este în funcţie de cota de participare la capitalul social înainte de
majorare şi de numărul de acţiuni nou emise. Drepturile de atribuire trebuie să
le permită acţionarilor vechi să primească gratuit un anumit număr de acţiuni
nou emise astfel încât să-şi poată păstra cota de participare la capitalul social al
26
emitentului, după majorare. Acţionarii vechi au posibilitatea să opteze pentru

utilizarea drepturilor de atribuire sau pentru vânzarea acestora pe piaţă,
transformându-le în lichidităţi. Investitorii care cumpără drepturi de atribuire
au posibilitatea să le utilizeze pentru achiziţionarea gratuită a unor acţiuni nou
emise.
Warantul are caracteristici similare dreptului de subscriere cu deosebire
că perioada de valabilitate este mult mai extinsă putând ajunge la câţiva ani.
Sunt cazuri în care se emite pe perioadă nelimitată. Acesta dă posibilitatea
deţinătorului să achiziţioneze acţiuni ordinare (comune) ale emitentului la o
valoare prestabilită prin prospectul de emisiune. Este un titlu financiar
negociabil putând fi tranzacţionat pe bursă. Valoarea warantului depinde de
cursul acţiunii comune a emitentului, de perioada rămasă până la termenul de
expirare şi de înclinaţia spre risc a investitorilor.
2.2 VALORI MOBILIARE DERIVATE
În această categorie intră contractele forward, futures şi contractele pe

opţiuni.
Contractele forward reprezintă o înţelegere realizată între cele două
părţi contractante prin care vânzătorul se obligă ca la o dată scadentă viitoare
specificată în contractul respectiv să livreze cumpărătorului activul suport care
reprezintă obiectul contractului, iar cumpărătorul se obligă ca la data scadentă
să plătească vânzătorului pentru activul suport achiziţionat un anumit preţ
precizat în contract. Preţul contractului poartă denumirea de preţ de exerciţiu.
Acesta are o valoare fixă şi nu depinde de cursul înregistrat de activul suport pe
piaţă la momentul scadenţei.
La un contract forward cumpărătorul mizează pe creşterea preţului
activului suport pe piaţă la momentul scadenţei astfel încât să poată cumpăra la
preţul specificat de contractul forward şi să vândă la preţul pieţei (vezi fig 2.1).
câştig
forward la cumpărare
Pr
Ps2 Pe Ps1 cursul activului suport
27
Pi
forward la vânzare
pierdere
Fig. 2.1 Reprezentarea grafică a contractului forward
În reprezentarea grafică am utilizat următoarele simboluri:

Pe – preţul de exercitare al contractului sau preţul la care s-a stabilit prin
contract că se va realiza tranzacţia la scadenţă;
Ps1; Ps2– preţul activului suport pe piaţă la scadenţă;
Pr – profitul înregistrat de cumpărătorul contractului forward în cazul în care la
scadenţă preţul pieţei creşte la valoarea Ps1 ;
Pi – pierderea înregistrată de cumpărătorul contractului forward în cazul în care
la scadenţă preţul pieţei scade la valoarea Ps2
Din schema grafică a contractului forwards privit din punct de vedere al

cumpărătorului se observă faptul că în condiţiile în care preţul de piaţă al
activului suport (Ps1) este superior preţului de exerciţiu al contractului (Pe),
cumpărătorul înregistrează un câştig potenţial deoarece achiziţionează activul
suport la un preţ mai mic şi-l poate vinde imediat pe piaţă la un preţ superior.
În cazul în care preţul de piaţă este mai mic decât preţul de exerciţiu,
cumpărătorul contractului forward înregistrează o pierdere potenţială deoarece
ar fi putut să cumpere de pe piaţă mai ieftin.
Vânzătorul contractului forward mizează pe scăderea cursului activului
suport la scadenţa contractului.
Elementul caracteristic al contractului forward este dat de faptul că
acesta nu este standardizat. Ca urmare, părţile contractante sunt libere să
stabilească în urma negocierilor următoarele componente ale contractului:
activul suport;
cantitatea din activul suport care face obiectul contractului;
preţul de exerciţiu;
termenul scadent.
Contractul futures este un contract forward standardizat prin

reglementările pieţei pe care se tranzacţionează. Bursa stabileşte activele suport
care pot face obiectul contractelor futures, cantitatea din activul suport ce
urmează să se tranzacţioneze într-un contract şi termenul scadent. Ca urmare,
părţile contractante pot stabili doar următoarele elemente:
28
activul suport cu precizarea că poate alege doar din categoria

activelor care conform reglementărilor bursei unde se fac
tranzacţiile pot face obiectul contractelor futures;
preţul de exerciţiu.
Un alt element caracteristic al contractului futures este legat de faptul că

acesta se tranzacţionează pe piaţă, este cotat în perioada delimitată de
momentul încheierii contractului şi termenului scadent. Ca urmare, în funcţie
de raportul dintre cererea şi oferta pentru activul suport şi pentru contractul
respectiv şi de termenul rămas până la scadenţă cursul contractului futures
variază pe piaţă.
Contractul pe opţiuni dă posibilitatea uneia dintre părţile contractante

(cumpărătorului) ca la scadenţă să opteze între executarea contractului
respectiv sau renunţarea la el şi plata unei anumite prime către partea
contractantă. La un contract pe opţiune partea contractantă care are
posibilitatea de alegere are un risc limitat putând să înregistreze o pierdere
maxim egală cu valoarea primei. Dacă evoluţia cursului activului suport este
nefavorabilă câştigul pentru această parte contractantă teoretic este nelimitat.
Cealaltă parte contractantă (vânzătorul) îşi asumă teoretic un risc nelimitat, iar
câştigul maxim pe care-l poate obţine se limitează la valoarea primei.
2.3 ANALIZĂ COMPARATIVĂ A FINANŢĂRII UNEI SOCIETĂŢI

COMERCIALE PE PIAŢA DE CAPITAL, RESPECTIV PE PIAŢA
FINANCIARĂ
Orice companie pentru a se dezvolta are nevoie de finanţare. Aceasta se

poate realiza fie din surse proprii (rezerve, vânzări de active) fie din surse
atrase. De cele mai multe ori nu sunt suficiente resursele proprii, ca urmare,
firmele trebuie să atragă din exterior resurse financiare. Sursele externe de
finanţare sunt multiple: credit bancar, emisiune de acţiuni, emisiune de
obligaţiuni, subvenţii, donaţii, atragere de fonduri europene. Ultimele trei surse
sunt cele mai avantajoase deoarece nu presupun costuri (nu trebuiesc
rambursaţi banii şi nu se plătesc dobânzi). Însă accesul la acestea este foarte
greoi. De accea cele mai uzuale surse de finanţare rămân creditele bancare
(finanţare pe piaţa financiară) şi emisiunile de acţiuni, respectiv obligaşiuni
(finanţare pe piaţa de capital). În acest subcapitol ne propunem să realizăm o
analiză comparativă a acestor forme de finanţare. Pentru ca analiza să fie mai
29
elocventă vom realiza o comparaţie tabelară, bilaterală, identificând avantajele

şi dezavantajele fiecărei forme de finanţare.
30
Tab.2.1 Analiza comparativă a finanţării prin credit bancar respectiv prin emisiune de acţiuni
Criterii Credit bancar Emisiune de acţiuni Observaţii

Acces la finanţare Acces relativ dificil la finanţare Acces relativ dificil pentru aceleaşi Avantaj relativ
pentru firme nou înfiinţate şi societăţi categorii de firme, totuşi pe baza emisiunea de
în dezvoltare care nu au garanţii unor planuri de investiţii bune şi cu acţiuni
suficiente. Evaluarea situaţiilor ajutorul unor intermediari cu
economico-financiare se realizează de experienţă se pot găsi finanţatori. În
către persoane specializate. Ca cazul ofertelor publice de acţiuni
urmare companiile care nu au o evaluările se fac atât de către
situaţie foarte bună nu au acces la investitori specializaţi cât şi
finanţare. nespecializaţi. Acesul la finanţare
din acest punct de vedere poate fi
mai facil pentru companiile care nu
sunt foarte profitabile.
Costuri de finanţare Creditul trebuie rambursat, dobânzi, Comision intermediar, comision Avantaj emisiune
comision de gestiune, evaluare CNVM, comision bursă. de acţiuni
garanţii, asigurări
Termenul de Termen mediu Termen nelimitat Avantaj emisiune
finanţare de acţiuni
Finanţarea unor Greoaie sau imposibilă dacă nu sunt Fezabilă dacă se găsesc investitori Avantaj emisiune
investiţii majore cu alte surse de venit din care să se instituţionali de acţiuni
termen lung de plătească dobănzile şi ratele după
realizare (centrale expirarea termenului de graţie
atomice,
hidrocentrale)
31
Criterii Credit bancar Emisiune de acţiuni Observaţii

Finanţarea unor Relativ simplă dacă sunt garanţii Simplă dacă intermediarul reuşeşte Avantaj relativ
investiţii mici să realizeze un plasament privat, credit bancar
numai că investitorii instituşionali
nu prea sunt interesaţi de investiţii
foarte reduse. Prin ofertă publică
procedura este mai complicată şi
durează mai mult
Garanţii Sunt obligatorii Nu sunt necesare Avantaj emisiune
de acţiuni
Perioada de timp în Variază de la câteva zile până la Variază de la câteva săptămîni până Avantaj credit
care se poate obţine câteva săptămâni la câteva luni. Este mai rapidă în bancar
finanţarea cazul plasamentului privat. Depinde
destul de mult de intermediar.
Controlul asupra Banca stabileşte condiţiile de Firma stabileşte condiţiile de Avantaj emisiune
condiţiilor de finanţare. finanţare prin intermediul de acţiuni
finanţare prospectului de emisiune.
Păstrarea controlului Nu are influenţă asupra proprietăţii Se poate pierde controlul afacerii Avantaj credit
asupra afacerii afacerii decăt dacă sunt probleme cu dacă finanţarea este mare bancar
rambursarea creditului şi plata
dobânzilor
32
Din analiza realizată este dificil de spus tranşant care din cele două
tipuri de finanţare este mai avantajoasă. Fiind vorba de o decizie multicriterială
trebuie mers pe cazuri concrete, unde în funcţie de specificul situaţiei se acordă
coeficienţi de importanţă pentru fiecare criteriu. Oricum dacă prevalează
costurile atunci emisiunea de acţiuni este mai avantajoasă. Practic costurile
sunt infime în comparaţie cu creditul bancar. Pentru acţiuni nu se plătesc
dobănzi, firma acordă doar dividende. Acestea însă sunt plătite doar dacă
societatea are profit şi Adunarea Generală a Acţionarilor hotărăşte repartizarea
profitului. De asemenea, în cazul finanţării prin emisiune de acţiuni banii
obţinuţi nu se mai rambursează investitorilor.
În situaţia în care se poate pierde controlul afacerii este indicat creditul
bancar. Sânt totuşi situaţii când deşi se pierde controlul afacerii, acţionarii
vechi optează pentru finanţarea prin emisiunea de acţiuni.
Spre exemplu o companie are un produs foarte bun, vandabil, pentru
care cererea este în creştere. Din analizele de piaţă realizate rezultă că firma ar
putea să-şi dubleze capacitatea de producţie şi tot nu ar putea face faţă cererii.
Ca urmare a acestei analize conducerea companiei hotărăşte să realizeze o nouă
hală unde să instaleze încă o linie de producţie. Construcţia halei şi montarea
liniei în mod normal durează un an şi jumătate. Firma obţine de la o bancă un
credit pentru finanţarea investiţiei cu un termen de graţie de un an. Din
calculele realizate de directorul financiar rezultă că din rezervele firmei şi din
veniturile obţinute de la linia de producţie veche ar putea susţine plata ratelor
bancare şi a dobănzilor un an şi şase luni, urmănd ca apoi să intre în funcţiune
linia nouă care le va permite să plătească fără probleme creditul. Din anumite
motive se întârzie cu darea în folosinţă a noii linii şi firma intră în incapacitate
de plăţi. Într-o asemenea situaţie pentru firma respectivă este foarte dificil să
obţină un credit bancar de refinanţare. De accea pe plan internaţional se
apelează la finanţări de la fonduri de risc, prin emisiune de acţiuni, chiar dacă
se pierde controlul afacerii. Practic acţionarii vechi au de ales între închiderea
afacerii sau continuarea ei dar cu pierderea controlului.
În situaţia unor investiţii foarte mari care nu pot fi date în folosinţă pe
stadii intermediare de execuţie, se preferă finanţarea pe piaţa de capital, prin
emisiuni de acţiuni sau mai indicat după cum o să vedem, se realizează
emisiuni de obligaţiuni. Creditul bancar este rar utilizat deoarece termenul de
graţie şi durata de acordare sunt reduse. Ca urmare eforturile financiare pe care
trebuie să le realizeze compania sunt foarte mari, de multe ori insuportabile.
Un alt avantaj important al finanţării prin emisiunea de acţiuni este dat
de faptul că nu necesită acordarea unor garanţii finanţatorilor. Sun multe
companii care nu au cu ce să garanteze creditele.
33
Tab.2.2 Analiza comparativă a finanţării prin credit bancar respectiv prin emisiune de obligaţiuni
Criterii Credit bancar Emisiune de obligaţiuni Observaţii

Acces la finanţare Acces relativ dificil la finanţare Acces relativ dificil pentru aceleaşi Avantaj relativ
pentru firme nou înfiinţate şi societăţi categorii de firme, totuşi pe baza emisiunea de
în dezvoltare care nu au garanţii unor planuri de investiţii bune şi cu obligaţiuni
suficiente. Evaluarea situaţiilor ajutorul unor intermediari cu
economico-financiare se realizează de experienţă se pot găsi finanţatori. În
către persoane specializate. Ca cazul ofertelor publice de obligaţiuni
urmare companiile care nu au o evaluările se fac atât de către
situaţie foarte bună nu au acces la investitori specializaţi cât şi
finanţare. nespecializaţi. Acesul la finanţare
din acest punct de vedere poate fi
mai facil pentru companiile care nu
sunt foarte profitabile.
Costuri de finanţare Creditul trebuie rambursat, dobânzi, Comision intermediar, comision Avantaj emisiune
comision de gestiune, eventual CNVM, comision bursă, rambursare de obligaţiuni
comision de neutilizare a creditului, credit, dobănzi.
evaluare garanţii, asigurări. Toate comisioanele se acordă o
singură dată la început şi în general
sunt reduse. Dobânzile sunt mai mici
decât la creditul bancar. Se situează
între dobânda practicată de bănci la
de pozite şi cea aferentă creditelor.
34

Termenul de Termen mediu Termen lung 10-25 ani Avantaj emisiune
finanţare de obligaţiuni
Finanţarea unor Greoaie sau imposibilă dacă nu sunt Fezabilă deoarece împrumutul se Avantaj emisiune
investiţii majore cu alte surse de venit din care să se poate lua pe termen lung şi se poate de obligaţiuni
termen lung de plătească dobănzile şi ratele după face plata integrală la scadenţă, când
realizare (centrale expirarea termenului de graţie investiţia este pusă în funcţiune şi
atomice, generează venituri.
hidrocentrale)
Finanţarea unor Relativ simplă dacă sunt garanţii Simplă dacă intermediarul reuşeşte Avantaj relativ
investiţii mici să realizeze un plasament privat, credit bancar
numai că investitorii instituşionali
nu prea sunt interesaţi de investiţii
foarte reduse. Prin ofertă publică
procedura este mai complicată şi
durează mai mult
Garanţii Sunt obligatorii Nu sunt obligatorii în toate cazurilr. Avantaj emisiune
Se poate realiza şi împrumut de obligaţiuni
obligatar negarantat
Perioada de timp în Variază de la câteva zile până la Variază de la câteva săptămîni până Avantaj credit
care se poate obţine câteva săptămâni la câteva luni. Este mai rapidă în bancar
finanţarea cazul plasamentului privat. Depinde
destul de mult de intermediar.
35

Controlul asupra Banca stabileşte condiţiile de Firma stabileşte condiţiile de Avantaj emisiune
condiţiilor de finanţare. finanţare prin intermediul de obligaţiuni
finanţare prospectului de emisiune.
Păstrarea controlului Nu are influenţă asupra proprietăţii Nu are influenţă asupra proprietăţii Nu se diferenţiază
asupra afacerii afacerii decăt dacă sunt probleme cu afacerii decăt dacă sunt probleme cu cele două tipuri
rambursarea creditului şi plata rambursarea creditului şi plata de finanţare
dobânzilor dobânzilor
36
Tab.2.3 Analiza comparativă a finanţării prin emisiune de acţiuni, respectiv prin emisiune de obligaţiuni
Criterii Emisiune de acţiuni Emisiune de obligaţiuni Observaţii

Acces la finanţare Acces relativ dificil la finanţare Acces relativ dificil pentru aceleaşi Nu se pot
pentru firme nou înfiinţate şi societăţi categorii de firme, totuşi pe baza departaja
în dezvoltare , totuşi pe baza unor unor planuri de investiţii bune şi cu
planuri de investiţii bune şi cu ajutorul unor intermediari cu
ajutorul unor intermediari cu experienţă se pot găsi finanţatori. În
experienţă se pot găsi finanţatori. În cazul ofertelor publice de obligaţiuni
cazul ofertelor publice de acţiuni evaluările se fac atât de către
evaluările se fac atât de către investitori specializaţi cât şi
investitori specializaţi cât şi nespecializaţi. Acesul la finanţare
nespecializaţi. Acesul la finanţare din din acest punct de vedere poate fi
acest punct de vedere poate fi mai mai facil pentru companiile care nu
facil pentru companiile care nu sunt sunt foarte profitabile.
foarte profitabile.
Costuri de finanţare Comision intermediar, comision Comision intermediar, comision Avantaj emisiune
CNVM, comision bursă. CNVM, comision bursă, rambursare de acţiuni
Nu se plătesc dobânzi, dividendele se credit, dobănzi.
plătesc doar dacă este profit şi acesta Toate comisioanele se acordă o
se repartizează singură dată la început şi în general
sunt reduse. Dobânzile sunt mai mici
decât la creditul bancar. Se situează
între dobânda practicată de bănci la
de pozite şi cea aferentă creditelor.
37

Termenul de Termen nelimitat Termen lung 10-25 ani Avantaj emisiune
finanţare de acţiuni
Finanţarea unor Fezabilă dacă se găsesc investitori Fezabilă deoarece împrumutul se Avantaj emisiune
investiţii majore cu instituţionali. Nu se rambursează poate lua pe termen lung şi se poate de acţiuni
termen lung de sumele atrase face plata integrală la scadenţă, când
realizare (centrale investiţia este pusă în funcţiune şi
atomice, generează venituri.
hidrocentrale)
Finanţarea unor Simplă dacă intermediarul reuşeşte să Simplă dacă intermediarul reuşeşte Nu se poate face
investiţii mici realizeze un plasament privat, numai să realizeze un plasament privat, departajare
că investitorii instituşionali nu preanumai că investitorii instituşionali
sunt interesaţi de investiţii foarte nu prea sunt interesaţi de investiţii
reduse. Prin ofertă publică procedura foarte reduse. Prin ofertă publică
este mai complicată şi durează mai procedura este mai complicată şi
mult durează mai mult
Garanţii Nu se acordă Nu sunt obligatorii în toate cazurilr. Avantaj emisiune
Se poate realiza şi împrumut de acţiuni
obligatar negarantat
Perioada de timp în Variază de la câteva săptămîni până Variază de la câteva săptămîni până Nu se poate face
care se poate obţine la câteva luni. Este mai rapidă în la câteva luni. Este mai rapidă în departajare
finanţarea cazul plasamentului privat. Depinde cazul plasamentului privat. Depinde
destul de mult de intermediar. destul de mult de intermediar.
38

Controlul asupra Firma stabileşte condiţiile de Firma stabileşte condiţiile de Nu se poate face
condiţiilor de finanţare prin intermediul finanţare prin intermediul departajare
finanţare prospectului de emisiune. prospectului de emisiune.
Păstrarea controlului Se poate pierde controlul afacerii Nu are influenţă asupra proprietăţii Avantaj
asupra afacerii dacă finanţarea este mare afacerii decăt dacă sunt probleme cu emisiunea de
rambursarea creditului şi plata obligaţiuni
dobânzilor
39
ANALIZA ACŢIUNILOR
În literatura de specialitate se utilizează două metode de evaluare a

acţiunilor:
1. metoda analizei fundamentale
2. metoda analizei tehnice sau grafice
3.1 ANALIZA FUNDAMENTALĂ A ACŢIUNILOR
Metoda analizei fundamentale realizează evaluarea acţiunilor pe baza unor

indicatori specifici valorii mobiliare respective şi a unor indicatori care
caracterizează situaţia economico-financiară a emitentului.
Se consideră faptul că situaţia economico-financiară a emitentului
influenţează substanţial preţul de piaţă al acţiunii. De aceea, de multe ori
specialiştii în portofolii şi investiţii în valori mobiliare, atunci când îşi
fundamentează politica investiţională pornesc de la analizarea emitentului
titlului financiar. În acest tip de analiză se parcurg următoarele etape:
1) Analiza echilibrului financiar pe bază de bilanţ
2) Analiza pe baza contului de rezultate
3) Analiza cash flow-urilor
4) Analiza rentabilităţii firmei
5) Analiza patrimonială a riscului de faliment
În etapa de analiză a echilibrului financiar pe bază de bilanţ se calculează şi
se interpretează următorii indicatori:
situaţia netă;
fondul de rulment;
necesarul de fond de rulment;
trezoreria netă;
viteza de rotaţie a necesarului de fond de rulment;
viteza de rotaţie a fondului de rulment;
rata autonomiei financiare;
rata de finanţare a stocurilor;
rata de finanţare a necesarului de fond de rulment;
rata de autofinanţare a activelor.
În etapa de analiză pe baza contului de rezultate se calculează şi se
interpretează următorii indicatori:
marja comercială;
40
producţia exerciţiului;
valoarea adăugată;
excedentul brut de exploatare;
rezultatul exploatării;
rezultatul curent înaintea impozitării;
rezultatul excepţional;
rezultatul net al exerciţiului;
capacitatea de autofinanţare;
autofinanţarea efectivă.
În etapa de analiză a cash-flow-rilor se urmăreşte studierea variaţiei
disponibilităţilor şi determinarea unei valori juste a întreprinderii, adică a ceea ce
reprezintă ea din punct de vedere valoric în calitate de entitate participantă la piaţă şi
nu ca valoare istorică a partimoniului ei. Pornind de la această premisă, se calculează:
cash-flow-ul de gestiune;
cash-flow-ul disponibil.
În etapa de analiză a rentabilităţii firmei se calculează şi se interpretează
următorii indicatori:
rentabilitatea economică;
rata rentabilităţii financiare a capitalurilor proprii;
rata rentabilităţii financiare a capitalurilor permanente;
efectul de levier.
În etapa de analiză patrimonială a riscului de faliment se calculează şi se
interpretează următorii indicatori:
rata solvabilităţii generale;
rata lichidităţii generale;
rata lichidităţii parţial;
rata lichidităţii imediate.
Ne-am rezumat doar la enumerarea indicatorilor respectivi, deoarece modul
de calcul şi interpretarea lor face obiectul unei alte discipline.
Se consideră faptul că atunci când o companie are o situaţie economico-
financiară solidă se dezvoltă cererea pe piaţă pentru titlurile emise de aceasta,
antrenănd o creştere a preţului respectivelor valori mobiliare.
În analiza fundamentală, pe lăngă calculul şi interpretarea indicatorilor
precizaţi anterior, pentru o fundamentare cât mai pertinentă a strategiei
investiţionale se are în vedere şi analizarea unor indicatori specifici acţiunilor.
În această categorie includem:
1. valoarea nominală;
2. valoarea patrimonială;
3. valoarea de rentabilitate;
41
4. valoarea de piaţă sau cursul acţiunii;

5. valoarea de emisiune;
6. valoarea prezentă a aţiunii;
7. profitul pe acţiune;
8. dividendul pe acţiune;
9. randamentul acţiunii;
10. coeficientul PER.
1. Valoarea nominală (VN) reprezintă valoarea înregistrată în

contabilitatea emitentului. Pe baza ei se determină capitalul social.
CS VN * N (1)
unde
CS – capitalul social al emitentului;
VN- valoarea nominală a acţiunii;
N – numărul de acţiuni emise.
Valoarea nominală este fixă (nu variază în funcţie de cerere şi ofertă) şi

se stabileşte prin actele constitutive ale societăţii. Ea poate fi modificată doar
prin hotărâre a Adunării Generale a Acţionarilor.
Matematic, pornind de la relaţia (1), valoarea nominală se determină
prin raportarea capitalului social al emitentului la numărul acţiunilor emise:
CS
VN
N
Valoarea nominală (în engleză face value) este aceeaşi pentru toate
acţiunile comune ale firmei. În România şi acţiunile preferenţiale ale unei firme
au valoare nominală identică cu a acţiunii comune.
În cazul în care majorarea capitalului social se face prin creşterea
valorii nominale, atunci creşte valoarea tuturor acţiunilor emitentului. În cazul
majorării de capital prin emisiune de noi acţiuni (creştere reală a capitalului
social şi a capitalului propriu) precum şi în cazul încorporării rezervelor la
capitalul social prin emisiune de noi acţiuni (mişcare contabilă în interiorul
capitalului propriu al firmei), valoarea nominală nu se modifică.
Valoarea nominală este o valoare convenţională pe baza căreia capitalul
social este împărţit între asociaţi.
42
Adunarea Generală a Acţionarilor poate hotărâ creşterea valorii

nominale a acţiunilor, de regulă când se înglobează rezervele societăţii în
capitalul social, dar poate hotărâ şi reducerea valorii nominale. Acest lucru, de
regulă se realizează pentru a creşte lichiditatea acţiunilor. Spre exemplu dacă
valoarea nominală a unei acţiuni este de 20 lei, pentru achiziţionarea unui bloc
sau pachet de tranzacţionare (100 acţiuni) pe Bursa de Valori din Bucureşti,
orice investitor ar trebui să investească cel puţin 2000 lei. Acest lucru poate
conduce la reducerea numărului investitorilor potenţiali de pe piaţă, implicit la
scăderea cererii şi la diminuarea cursului acţiunii, influenţând defavorabil
valoarea de piaţă a emitentului. De aceea, în asemenea situaţii emitenţii
splitează acţiunile reducând valoarea nominală a acţiunii. Astfel, unui acţionar
pentru o acţiune veche i se dau 2 sau mai multe acţiuni în funcţie de raportul de
splitare hotărât de Adunarea Generală a Acţionarilor.
2. Valoarea patrimonială se exprimă prin valoarea contabilă şi

valoarea intrinsecă. Aceşti indicatori se calculează pe baza valorilor din
bilanţul contabil al emitentului ţinând cont de patrimoniul acestuia (activele
societăţii respective). Prin determinarea acestor indicatori un investitor
potenţial îşi face o imagine despre averea societăţii emitente care revine pe
fiecare acţiune. Valoarea indicatorilor respectivi se compară cu valoarea de
piaţă a acţiunii, evidenţiindu-se dacă acţiunea este subevaluată sau
supraevaluată pe piaţă. În funcţie de rezultatul comparaţiilor, investitorul îşi
poate fundamenta politica investiţională, hotărând dacă este indicat să cumpere
sau să vândă.
Valoarea contabilă se calculează prin repartizarea acţivului net al
societăţii emitente pe acţiunile emise de aceasta.
An
Vc
N
unde:
Vc – valoarea contabilă a acţiunii;
An – activul net al societăţii;
N – numărul de acţiuni emise de societate.
Activul net reprezintă activele societăţii degrevate de datorii. Acesta se

calculează ca diferenţă dintre activele totale şi datoriile totale.
An At Dt
43
unde:
At – activul total al societăţii emitente;
Dt – datoriile totale ale societăţii.
Potrivit legii contabilităţii, într-un bilanţ activul este egal cu pasivul.

Dacă din pasiv scădem datoriile totale ne rămâne capitalul propriu al societăţii
şi provizioanele pentru riscuri şi cheltuieli. Ţinând cont de aceste consideraţii
putem scrie formula valorii contabile astfel:
An At Dt Pt Dt Cp Pr Cs R Pr
Vc
N N N N N
unde:
Pt – pasivul total al emitentului;
Cp – capitalul propriu;
Cs – capitalul social;
R – rezerve;
Pr - provizioane.
Având în vedere această relaţie putem spune că valoarea contabilă a

acţiunii reprezintă valoarea capitalul propriu şi a provizioanelor repartizată pe o
acţiune.
Valoarea intrinsecă este activul net corectat cu plusurile sau minusurile

de active la termen împărţit la numărul de acţiuni.
Valoarea intrinsecă (Vi) reprezintă valoarea pe acţiune pe care o
primeşte acţionarul în cazul lichidării firmei emitente.
Activele la termen sunt provizioanele pentru riscuri şi cheltuieli care nu
s-au soldat prin conturile de venituri.
Formula matematică de determinare a valorii intrinseci este următoarea:
Anc An Pr At Dt Pr
Vi
N N N
unde:
Vi – valoarea intrinsecă;
Anc – activul net corectat;
N – numărul de acţiuni emise de firmă;
44
Pr – provizioanele pentru riscuri şi cheltuieli;

At – active totale;
Dt – datorii totale.
Valoarea intrinsecă se poate calcula de asemenea, pornind de la pasivul

firmei, prin înlocuirea activului total din relaţia (1) cu pasivul total. Formula de
calcul va fi:
Pt Dt Pr Cp Cs R
Vi
N N N
Se consideră că nu avem subvenţii pentru investiţii, iar rezultatul
exerciţiului a fost inclus în rezerve.
unde:
Pt – pasiv total;
Cp – capital propriu;
Cs – capital social;
R - rezerve
3. Valoarea de rentabilitate se exprimă prin valoarea financiară şi

valoarea de randament.
Valoarea financiară reprezintă suma de bani care, dacă ar fi investită la
un randament egal cu dobânda medie a pieţei monetare ar aduce un câştig egal
cu dividendul pe acţiune plătit de companie. Cu alte cuvinte un investitor prin
investiţia realizată vrea să obţină cel puţin un randament al dividendului egal
cu dobânda medie bancară şi atunci el este dispus să plătească pentru o acţiune
cel mult o valoare egală cu valoarea financiară. Dacă la un moment dat cursul
de piaţă este sub valoarea financiară înseamnă că acţiunea a adus un randament
superior dobânzii medii bancare şi este oportun să fie cumpărată. Atenţie însă
că valoarea financiară este una istorică, calculată pe date din trecut. Nu
garantează nimeni că în anul viitor randamentul va fi acelaşi. De aceea, pentru
a reduce acest risc, de regulă în calculul valorii financiare se ia un dividend
mediu acordat de firmă în ultimii ani.
Valoarea financiară se calculează ca raport între dividendul mediu şi
rata medie a dobânzii pieţei (rata medie a dobânzii bancare):
Dm
Vf
rm
45
unde:
Vf – valoarea financiară;
Dm – dividendul mediu acordat de emitent în ultimii ani;
rm – rata medie a dobânzii bancare
Valoarea de randament reprezintă suma de bani care, dacă ar fi

investită la un randament egal cu dobânda medie a pieţei monetare, ar aduce un
câştig egal cu profitul pe acţiune obţinut de companie.
Dacă la valoarea financiară investitorul ia în calcul doar câştigul
financiar exprimat prin dividend, la valoarea de randament adaugă şi câştigul
potenţial de capital dat de creşterea valorii acţiunii prin reinvestirea unei părţi
din profitul obţinut de firmă. De aceea, la determinarea randamentului se ia în
calcul întregul profit pe acţiune şi nu numai profitul repartizat (dividendul).
Interpretarea indicatorului este similară cu cea de la valoarea financiară.
Ţinând cont de cele prezentate, valoarea de randament se determină cu
formula:
Pm
Vr
rm
unde:
Vr – valoarea de randament;
Pm – profitul mediu din ultimii ani;
rm – rata medie a dobânzii bancare.
Din acelaşi raţionament prezentat la valoarea financiară, în calculul

valorii de randament se utilizează profitul mediu obţinut de firmă în ultimii ani
şi nu profitul ultimului exerciţiu financiar.
4. Valoarea de piaţă sau cursul acţiunii (C) se stabileşte ca urmare a

raportului dintre cerere şi ofertă pe piaţa bursieră. Când cererea depăşeşte
oferta de acţiuni, atunci cursul este în creştere, iar când cererea este mai mică
decât oferta, cursul acţiunii este în scădere. Ca urmare, valoarea de piaţă nu
poate fi impusă nici de emitent nici de investitor. Însă cu cât emitentul are
performanţe economice mai bune şi oferă rentabilităţi mai bune investitorilor,
cu atât acţiunile respective sunt mai căutate şi le creşte cursul de piaţă. De
asemene, cu cât sunt mai mulţi investitori interesaţi de acele acţiuni cu atăt
cursul de piaţă creşte mai mult.
46
În funcţie de relaţia dintre cursul bursier şi valoarea nominală a acţiunii,

putem avea:
curs all parii atunci când C = VN
curs supra pari atunci când C > VN
curs sub pari atunci când C < VN
5. Valoarea de emisiune sau preţul de emisiune este preţul la care

societatea emitentă vinde pe piaţă acţiunile nou emise. Pentru determinarea
preţului de emisiune se utilizează următoarea relaţie de calcul:
PE VN pe
unde:
PE – preţul de emisiune al acţiunii;
VN – valoarea nominală a acţiunii;
pe – prima de emisiune.
Valoarea dată de produsul dintre prima de emisiune şi numărul de

acţiuni nou emise intră în rezervele societăţii. Capitalul social el emitentului se
majorează cu valoarea dată de produsul dintre valoarea nominală şi numărul de
acţiuni nou emise:
CP0 CS 0 R0
CP1 CS1 R1
CS1 CS 0 CS CS 0 n * VN
R1 R0 R R0 n * pe
unde:
CP0 – capitalul propriu al societăţii emitente înainte de emisiunea de
acţiuni;
CP1 - capitalul propriu al societăţii emitente după emisiunea de
acţiuni;
CS0 - capitalul social al societăţii emitente înainte de emisiunea de
acţiuni;
CS1 - capitalul social al societăţii emitente după emisiunea de
acţiuni;
R0 – rezervele societăţii emitente înainte de emisiunea de acţiuni;
R1 - rezervele societăţii emitente după emisiunea de acţiuni;
47
ΔCS – creşterea capitalului social după emisiunea de acţiuni;

ΔR – creşterea de rezerve după emisiunea de acţiuni;
n – numărul de acţiuni nou emise.
Pentru ca emisiunea de acţiuni să aibă succes trebuie ca preţul de

emisiune să fie inferior cursului de piaţă al acţiunii respective. În caz contrar
investitorii nu vor dori să cumpere ecţiuni din noua emisiune şi vor prefera să
achiziţioneze acţiuni de pe piaţă. Ca urmare, între valoarea nominală, preţul de
emisiune şi cursul de piaţă există următoarea relaţie:
VN PE C
În condiţiile în care noua emisiune se reslizează cu drepturi de

subscriere, atunci preţul de vânzare al noilor acţiuni este:
N
Pv PE * Ds
n
unde:
Pv – preţul de vânzare al noilor acţiuni;
PE – preţul de emisiune (preţul la care achiziţionează acţiunile
acţionarii vechi, utilizând drepturile de subscriere obţinute gratuit);
N – numărul de acţiuni vechi;
n – numărul de acţiuni nou emise;
Ds – dreptul de subscriere. Pentru investitorii noi se ia în calcul
valoarea de piaţă a dreptului de subscriere.
6. Valoarea prezentă a acţiunii
Înainte de a discuta despre valoarea prezentă a acţiunii vom prezenta

modalitatea de determinare a valorii prezente sau actuale a unui activ în
general.
Valoarea prezentă a unui venit viitor se calculează obligatoriu de către
cei care gestionează portofolii de titluri cât şi de cei care gestionează altfel de
active. De regulă decizia de investire într-un activ trebuie să se ia pornind de la
valoarea economică a acelui activ.
Valoarea economică a unui activ este suma valorilor prezente (actuale)
ale activului. Aceasta reprezintă capacitatea acestui activ de a aduce
posesorului venituri în viitor.
48
Deşi valoarea economică este asemănătoare cu rentabilitatea calculul

este diferit. În calculul valorii economice se ia ca punct de plecare realitatea
economică conform căreia un venit realizat în viitor valorează mai puţin decât
un venit egal realizat în prezent. Cu cât momentul viitor al realizării acelui
venit este mai îndepărtat cu atât activele respective sunt mai puţin valoroase în
prezent deoarece valoarea banilor are o dimensiune temporală. Putem spune că
valoarea banilor se reduce în timp, pe de o parte din cauza inflaţiei, pe de altă
parte din cauza costului de oportunitate.
Evaluarea valorii economice a activelor implică ajustarea fluxurilor
viitoare de venituri aduse de activ pentru a stabili valoarea acestora în prezent.
Estimarea valorii prezente a unui venit obţinut în viitor se numeşte actualizare.
Actualizarea se realizează pe baza unei rate de actualizare.
Întrucât dobânda este preţul plătit pentru utilizarea banilor în timp rata
medie a dobânzii pieţei este folosită deseori ca rată actuală.
Pentru actualizarea unui venit V1 obţinut anul viitor, se utilizează
relaţia:
V1
Vp
1 r1
unde:
Vp – valoarea prezentă
V1 – valoarea venitului obţinut în primul an de la data evaluării
r1 – rata de actualizare din primul an
Valoarea prezentă a unui venit obţinut peste 2 ani se calculează cu

relaţia:
V1 V2
Vp (1)
1 r1 (1 r1 )(1 r2 )
unde:
V2 - valoarea venitului obţinut în al doilea an de la data evaluării
r2 - rata de actualizare din al doilea an
În cazul în care coeficienţii de actualizare sunt egali în primul şi în al

doilea an (r1 = r 2), atunci relaţia (1) devine:
49
2
Vi
Vp
i 1 (1 r ) i
Valoarea prezentă a unui venit obţinut peste n ani se calculează cu

relaţia:
V1 V2 Vn
Vp
1 r1 (1 r1 )(1 r2 ) (1 r1 )(1 r2 ) * * (1 rn )
În cazul în care coeficienţii de actualizare, sunt egali în fiecare an

(r1=r2= -------- =r n), atunci relaţia de calcul devine:
n
Vi
Vp
i 1 (1 r ) n
unde:
Vi – valoarea venitului obţinut în anul i
i = 1, n - anii în care se obţin venituri
Valoarea economică netă (VEN) reprezintă valoarea economică a

activului, din care se scade preţul de achiziţie. Aceasta reprezintă un surplus
realizat din plasarea economiilor pentru achiziţionarea activului, surplus
înregistrat la sfârşitul perioadei de viaţă a activului.
Preţul de achiziţie al activului trebuie comparat cu valoarea economică

a acestui activ. Astfel:
atunci când preţul de achiziţie este mai mare decăt valoarea
economică (VEN<0) înseamnă că investiţia nu este oportună,
deoarece formarea unui depozit monetar aduce un randament mai
bun
atunci când preţul de achiziţie este egal cu valoarea economică
(VEN=0) înseamnă că investiţia în acel activ aduce o fructificare
egală cu cea a unui depozit monetar
atunci când preţul de achiziţie este mai mic decăt valoarea
economică (VEN>0) înseamnă venit aduse de acest activ sunt mai
mari decât cele obţinute ca urmare a efectuării unui plasament
monetar.
50
Având în vedere precizărizările făcute anterior putem spune că valoarea

prezentă a acţiunii reprezintă valoarea actualizată a fluxurilor de numerar
generate de aceasta. Aceasta se determină cu următoarea relaţie:
D1 D2 Dn
Vp
1 k1 (1 k1 )(1 k 2 ) (1 k1 )(1 k 2 ) * * (1 k n )
Unde:
Vp – valoarea prezentă a acţiunii
D1, D2,---Dn – dividendul previzionat pentru acţiunea respectivă în anii
următori
k1, k2,-----k n – coeficienţii de actualizare din anii următori
În cazul în care coeficienţii de actualizare sunt egali în fiecare an, atunci

relaţia de determinare a valorii prezente a acţiunii este:
Di
Vp
i 1 (1 k ) i
unde:
i - reprezintă numărul anilor
7. Profitul pe acţiune
Reprezinţă profitul net care revine fiecărei acţiuni. Se calculează cu

următoarea relaţie de calcul:
Pn
PPA
N
unde:
PPA – profitul pe acţiune
Pn – profitul net înregistrat de societatea emitentă
N – numărul de acţiuni emise de societatea emitentă
Profitul pe acţiune exprimă capacitatea emitentului de acţiuni de a

obţine profit.
51
8. Dividendul pe acț iune
Reprezintă câș tigul înregistrat efectiv de acț ionar pentru o acț iune
deț inută. Se calculează cu următoarea formulă:
Pnr
DPA
N
unde:
DPA – dividendul pe acț iune
Pnr – profitul net repartizat
9. Randament
Pentru determinarea rentabilităț ii investiț iilor în acț iuni este util să

se calculeze indicatorul randamentul investiț iei. Acesta reprezintă raportul
dintre câș tigul obț inut ș i preț ul plătit pentru realizarea investiț iei
respective.
(C1 C0 ) D
C0
unde:
C1- cursul de vânzare a acț iunii
C0- cursul de achiziț ie a acț iunii
D- dividendul
10. Coeficientul PER
Reprezintă raportul dintre cursul acț iunii ș i profitul pe acț iune.
C
PER
P
unde:
C – cursul acț iunii
P – profitul pe acț iune
52
PIEȚ E DE CAPITAL I
-APLICAȚ II-
53
ACŢIUNI
Aplicaţii rezolvate:
1. Acţiunile sunt:
1. fracţiuni egale ale capitalului social;
2. valori mobiliare derivate;
3. valori mobiliare divizibile;
4. instrumente negociabile;
5. valori mobiliare cu risc redus.
Sunt false următoarele afirmaţii:
a) 1, 3, 4, 5;
b) 3, 4, 5;
c) 2, 3, 4;
d) 2,3,5;
e) 1, 2, 5.
2. În cazul ofertei publice secundare de vânzare de acţiuni suma rezultată

revine:
a) societăţii care a emis acţiunile respective
b) autorităţii de reglementare
c) societăţii de intermediere
d) proprietarului acţiunilor
e) BVB
3. Decizia cu privire la repartizarea profitului unei societăţi comerciale pe

acţiuni o ia:
a) directorul general;
b) adunarea generala a acţionarilor.
c) consiliul de administraţie;
d) acţionarii care deţin acţiuni preferenţiale;
e) CNVM;
4. Preţul de vânzare al acţiunilor în cazul unei oferte publice primare este dat
de:
54
a) valoarea nominală a acţiunii;

b) valoarea contabilă a acţiunii;
c) valoarea nominală a acţiunii la care se adaugă prima de emisiune;
d) valoarea de piaţă a acţiunii;
e) valoarea intrinsecă a acţiunii.
5. Acţiunile preferenţiale conferă deţinătorului următoarele drepturi:

a) dreptul de vot în AGA, dreptul de a transfera acţiunile, de a participa la
repartizarea în caz de lichidare
b) dreptul la un dividend prioritar, dreptul de a transfera acţiunile, de
a participa la repartizarea patrimoniului în caz de lichidare
c) dreptul de a consulta bilanţul societăţii emitente, dreptul de a transfera
acţiunile, dreptul de a încasa dividend după plata dividendului pentru
acţiunile comune
d) dreptul de a consulta bilanţul societăţii emitente, dreptul de vot în
AGA, de a participa la repartizarea în caz de lichidare
e) dreptul de a consulta bilanţul societăţii emitente, dreptul la un dividend
prioritar, dreptul de vot în AGA
6. Dreptul de preemţiune:
a) îl au doar acţionarii cu acţiuni preferenţiale;
b) reprezintă dreptul de a primi dividende;
c) îl au atât acţionarii cu acţiuni preferenţiale cât şi cei cu acţiuni comune;
d) îl au pe o perioadă limitată doar acţionarii cu acţiuni comune;
e) îl au deţinătorii de obligaţiuni.
7. Randamentul unei acţiuni:

a) este dat de fluxul dividendelor viitoare;
b) este produs atât de dividende cât şi de creşterea valorii de piaţă a
acţiunii;
c) reprezintă raportul dintre profitul net repartizat şi numărul de acţiuni;
d) este raportul dintre preţul pieţei şi preţul de achiziţie;
e) este raportul dintre cursul acţiunii şi valoarea nominală.
8. O societate pe acţiuni decide majorarea capitalului social prin încorporarea

din rezerve, distribuind acţiuni gratuite acţionarilor săi.Acţionarul „A”
deţinea 800 acţiuni comune înaintea distribuirii acţiunilor dividend.
Valoarea nominală a acţiunilor firmei este 1 000 u.m./acţiune. Numărul
acţiunilor dividend primite de acţionarul „A” este de 80 AD.
55
Dividentul aferent unei acţiuni comune va fi:

a) 6 u.m.;
b) 175 u.m.;
c) 26,66 u.m.;
d) 80 u.m.;
e) 100 u.m..
Rezolvare:
D * Nact" A" Nad * VN 80 *1000

Nad D 100
VN Nact" A" 800
Unde:
Nad – numărul acţiunilor dividend primite de acţionarul „A”;
D – dividendul aferent unei acţiuni comune;
Nact”A” – numărul acţiunilor deţinute de acţionarul „A”;
VN – valoarea nominală a unei acţiuni.
9. Se obţine o rentabilitate a capitalului investit de 18,4% ca efect al investirii

a 30% din profitul net. Rentabilitatea investiţiei aşteptată de acţionarii
acestei societăţi este de 16%.
În aceste condiţii raportul preţ al acţiunii/profit generat de acţiune va fi:
a) 7,76;
b) 6,83;
c) 7,05;
d) 5,25;
e) 7,83.
Rezolvare:
C0
PER
P0
D1 D0 (1 g ) P0 * d (1 g )
C0
k g k g k g
56
P0 * d (1 g )
k g d (1 g )
PER
P0 k g
d 1 b
g b * Rp 0.3 * 0.184 0.0552
(1 b)(1 g ) (1 0.3)(1 0.0552 ) 0.739
PER 7.05
k g 0.16 0.0552 0.1048
unde:
C0 – cursul la momentul 0
P0 – profitul pe actiune la momentul 0
D1 – dividendul in anul urmator
d – rata de distribuire a dividendului
g – rata de crestere a dividendului
k – rentabilitatea asteptata de piata
b – rata de investire a profitului
Rp – rata profitului
10. O societate comercială are capitalul social de 8400000 u.m., iar valoarea
nominală a acţiunilor este de 1200 u.m. Acţionarul Popescu are 350 de
acţiuni la societatea respectivă. Adunarea Generală a acţionarilor hotărăşte
distribuirea unui număr de 1500 de acţiuni sub formă de dividende.
Numărul de acţiuni dividend primate de Popescu este:
a) 85;
b) 71;
c) 75;
d) 26;
e) 57.
Rezolvare:
N = CSo/VN = 8400000/1200 = 7000

S = n/N = 1500/7000 = 0,2143
Nad = Np * S = 350 * 0,2143 = 75
Unde:
N – numărul de acţiuni înainte de majorarea capitalului;
CSo – capitalul social înainte de majorarea capitalului social;
VN – valoarea nominală a acţiunilor;
57
S – rata de subscriere;
Nad – numărul de acţiuni dividend primite de acţionarul Popescu;
Np – numărul de acţiuni deţinute de acţionarul Popescu înainte de majorare.
11. Un investitor plasează 1 000 000 u.m. în acţiuni ale unei societăţi care
asigură o rată de creştere a dividendelor de 35%. Ultimul dividend
distribuit pentru actiunile acestei societăţi a fost de 900 u.m./ acţiune.
Cursul bursier al acţiunilor în momentul cumpărării este de 3 000 u.m.
Randamentul acestei investiţii va fi:
a) 42.3%;
b) 36%;
c) 40,5%
d) 42,3%;
e) 41,33%.
Rezolvare:
D 900 *1.35 1215

*100 *100 *100 40.5%
C 3000 3000
Unde:
η – randamentul investiţiei;
D – dividendul;
C – cursul bursier al acţiunii.
12. Un investitor a cumpărat acţiuni la preţul de 5000 u.m./acţiune şi le-a

vândut la 5735 u.m./acţiune. Dividendul încasat este de 1230 u.m./acţiune.
Performanţa anuală a investiţiei este de:
a) 25,7%;
b) 48,2%;
c) 39,3%;
d) 52%;
e) 55,8%.
Rezolvare:
C1 C 0 D 5735 5000 1230

*100 *100 39.3
C0 5000
58
Unde:
C0 – cursul de achiziţie;
C1 – preţul de vânzare;
D – dividendul.
13. Cursul bursier al unei acţiuni cumpărate la 20 ianuarie anul n este de 5 000
u.m. Dividendul oferit de această acţiune este de 1200 u.m.. În anul
următor dividendele cresc cu 60% faţă de cel precedent iar cursul acţiunii
se apreciază atingând nivelul de 5 800 u.m.
Performanţa acţiunii pentru anul n şi pentru anul n+1 este:
a) 24% ; 54,4%;
b) 24% ; 35,33%;
c) 33,33%; 39,44%;
d) 33,33%; 54,4%;
e) 15%; 34%.
Rezolvare:
η1 = (D1/C1) * 100 = (1200/5000) * 100 = 24%

D2 = D1 (1+g) = 1200(1+0,6) = 1920
(C 2 C1) D2 (5800 5000) 1920
2 *100 *100 54.4%
C1 5000
Unde:
η1 – randamentul în primul an;
D1 – dividendul în primul an;
D2 – dividendul în al doilea an;
C1 – cursul de achiziţie;
C2 – cursul potenţial de vânzare;
η2 - randamentul în al doilea an.
14. Suma de care va dispune după 6 plasamente un investitor care în fiecare an

pe o periadă de 6 ani plasează o sumă de 1 200 000 de lei la o rată anuală a
dobânzii de 15% va fi:
a) 12 080 159,04
b) 9 682 951,863;
c) 11 522 712,73;
d) 10 528 412,45;
59
e) 13 522 478,45 .
Rezolvare:
Di = Vri * r
Vri = Vri-1 + Di-1 + Ia
Vn = Vrn + Dn
An i Vri Di Vn
1 1200000.00 180000.00
2 2580000.00 387000.00
3 4167000.00 625050.00
4 5992050.00 898807.50
5 8090857.50 1213628.63
6 10504486.13 1575672.92 12080159.04
Unde:
Di – dobânda în anul „i”;
Di-1 - dobânda în anul „i-1”;
Vri – valoarea investiţiei în anul „i”;
Vri-1 - valoarea investiţiei în anul „i-1”;
Ia – investiţia anuală;
Vn – valoarea investiţiei la orizontul de timp solicitat (în anul „n”);
Dn - dobânda în anul „n”;
Vrn - valoarea investiţiei în anul „n”.
15. societate comercială cu capitalul social de 380 milioane a obţinut un profit

net de 520 milioane, din care a reinvestit 420 milioane. Care este rata de
repartizare a profitului:
a) 19,23%;
b) 7,8%;
c) 20%;
d) 12%;
e) 15%.
Rezolvare:
D = Pn – Pr = 520000000 – 420000000 = 100000000

d = (D/Pn) * 100 = (100000000/520000000) * 100 = 19,23%
60
Unde:
D – dividendul total sau profitul repartizat;
Pn – profitul net;
Pr – profitul reinvestit;
d – rata de repartizare a profitului.
16. Societatea comercială „X” a înregistrat în exerciţiul financiar anterior un

profit net de 900 mil. lei. Sunt în circulaţie 1,2 mil. de acţiuni comune şi 1,1
mil. de acţiuni preferenţiale. Dividendul anual plătit pentru o acţiune
preferenţială este de 120 lei/acţiune. În aceste condiţii dividendul pentru o
acţiune comună este:
a) 400 lei/acţiune;
b) 600 lei/acţiune;
c) 620 lei/acţiune;
d) 640 lei/acţiune;
e) 750 lei/acţiune.
Dpt = Np * Dp = 1100000 * 120 = 132000000

Dct = P – Dpt = 900000000 – 132000000 = 768000000
Dc = Dct/Nc = 768000000/1200000 = 640
Unde:
Dpt – dividendul total pentru acţiunile preferenţiale;
Np – numărul de acţiuni preferenţiale emise de societate;
Dp – dividendul pentru o acţiune preferenţială;
Dct – dividendul total pentru acţiunile comune;
P – profitul net al societăţii;
Dc – dividendul pentru o acţiune comună;
Nc – numărul de acţiuni comune.
17. Acţiunile de trezorerie sunt:

a) acţiuni emise de stat ;
b) acţiuni proprii pe care o societate şi le răscumpără de pe piaţă
pentru a le revinde când va creşte preţul;
c) acţiunile depozitate la Banca Naţională;
d) acţiuni emise de o societate comercială şi aflate în procesul vânzării
iniţiale;
e) acţiunile depozitate în trezoreria statului.
61
18. Majorare de capital de la 16 000 la 20 000 de acţiuni. Condiţiile emisiunii

sunt :
Valoarea nominală a unei acţiuni este 300 u.m.
Prima de emisiune pe acţiune este 20 u.m.
Cursul bursier al acţiunilor vechi înainte de majorare este 450 u.m.
Cursul bursier al dreptului de subscriere este 25 u.m.
Preţul plătit de un acţionar nou pentru o acţiune nou emisă va fi:
a) 375 u.m.;
b) 435 u.m.;
c) 420 u.m.;
d) 425u.m.;
e) 445 u.m..
Rezolvare:
Pa Pe ns * Ds
n 4000
s 0.25
N 16000
ns 1 / s 4
Pa VN pe ns * Ds 300 20 4 * 25 420
Unde:
Pa – preţul plătit de un acţionar nou pentru o acţiune;
Pe – preţul de emisiune;
ns – numărul de drepturi de subscriere necesare pentru achiziţia unei acţiuni
noi;
s – raportul de subscriere;
N – numărul de acţiuni vechi;
pe – prima de amisiune.
19. Un investitor investeşte pe o perioadă de un an în acţiunea firmei “X” care

cunoaşte o dezvoltare constantă. Ultimul dividend distribuit de firmă a fost
de 3 000 u.m. Preţul de vânzare previzionat este de 28 000 u.m. Rata de
creştere a dividendului este de 12%, iar rentabilitatea cerută de piaţă de
18%.
Valoarea prezentă a acestei acţiuni este:
62
a) 26 576,27 u.m.;
b) 25 000 u.m.;
c) 24 589,2 u.m.;
d) 26 412.12 u.m.;
e) 24 829 u.m..
Rezolvare:
Pv D0 (1 g ) 28000 3000 *1.12 31360

Vp 26576 .27
1 k 1.18 1.18
Unde:
Vp – valoarea prezentă a acţiunii;
Pv – preţul de vânzare previzionat;
Do – dividendul distribuit de firmă;
g – rata de creştere a dividendului;
k – rentabilitatea cerută de piaţă.
20. Un investitor achiziţionează 3 500 acţiuni la începutul anului. Dividendul

preconizat este de 250 u.m./acţiune. Cursul de piaţă după un an al acţiunii
este de 2000 u.m./acţiune (valoare preconizată). Rentabilitatea cerută de
piaţă este de 18%.
Valoarea de piaţă a acţiunii este:
a) 163,934;
b) 3 440;
c) 2 622,95;
d) 1906,78;
e) 2 800.
Rezolvare:
D C1 C 0 D C1 250 2000
C0 1906 .78
C0 1 1 0.18
Unde:
η – randamentul investiţiei în acţiunea respectivă;
D – dividendul adus de acţiune;
C1 – cursul de piaţă după un an;
Co – valoarea de achiziţie;
63
21. O societate comercială are un capital social de 60 milioane compus din

30000 acţiuni comune. Conform bilanţului rezervele legale ale societăţii
sunt de 25 milioane, datoriile pe termen lung sunt de 28 milioane, iar
datoriile pe termen scurt de 18 milioane. AGA hotărăşte emiterea a 12000
de acţiuni la preţul de 2300 lei/acţiune. Care va fi valoarea intrinseca a
acţiunii după realizarea emisiunii:
a) 2680,95;
b) 1500,47;
c) 2520,32;
d) 3000,12;
e) 4833.
Rezolvare:
CS 0 60000000
VN 2000
N 30000
CS n * VN 12000 * 2000 24000000
pe Pe VN
Rl n * pe 12000 * (2300 2000 ) 3600000
CS1 Rl1 CS 0 CS Rl 0 Rl
VI 1
N n N n
60000000 24000000 25000000 3600000 112600000
2680 .95
30000 12000 42000
Unde:
VN – valoarea niminală a acţiunii;
CSo – capitalul social înainte de majorare;
N – numărul de acţiuni înainte de majorare;
ΔCS – creşterea capitalului social;
pe – prima de emisiune;
Pe – preţul de emisiune al noilor acţiuni;
ΔRl – creşterea rezervelor legale;
VC1 – valoarea contabilă a acţiunii după majorarea capitalului social;
CS1 – valoarea capitalului social după majorare;
Rl1 – valoarea rezervelor legale după majorarea capitalului social;
Rl0 - valoarea rezervelor legale înainte de majorarea capitalului social.
64
22. O societate pe acţiuni a reinvestit 84% din profitul net de 250 000 000 lei.
Impozitul pe profit este de 16%. Rata de distribuire a dividendelor şi
profitul brut sunt:
a) 15% ; 340 000 000;
b) 87% ; 375 000 000;
c) 16% ; 297 619 047.62;
d) 17% ; 280 597 312.67;
e) 25% ; 375 000 000.
Rezolvare:
d = 100% – ri = 100% - 84% = 16%

Pn = Pb(1 – i) => Pb = Pn/(1 – i) => Pb = 250000000/(1-0.16) = 250000000/0.84
= 297619047.62
Unde:
d – rata de distribuţie a dividendului;
Pn – profitul net;
Pb – profitul brut;
i – rata impozitului pr profit.
23. Profitul net al unei societăţi pe acţiuni este de 400 000 000 u.m. Numărul
acţiunilor în circulaţie ale firmei este de 40 000. Preţul de piaţă al acestei
acţiuni este de 15 000 u.m.
Coeficientul PER este:
a) 33.33%;
b) 1,5;
c) 1.8;
d) 2,5%;
e) 25.
Rezolvare:
Pa = Pn/N = 400000000/40000 = 10000

PER = C/Pa = 15000/10000 = 1.5
unde:
Pa – profitul net pe actiune;
Pn – profitul net total inregistrat de firma;
65
N – numarul de actiuni emise de firma;

C – cursul sau pretul de piata al actiunii
24. Rata de distribuire a dividendelor este 21%. Cursul de piaţă al acţiunii este
de 26000 u.m. iar dividendul pe acţiune de 300 u.m.
a) 18.2;
b) 108,57;
c) 2 800;
d) 2,714;
e) 10,857.
Rezolvare:
C
PER
PPA
D D 300
d PPA 1428 .57
PPA d 0.21
26000
PER 18.2
1428 .57
Unde:
C – cursul de piaţă al acţiunii;
PPA – profitul pe acţiune;
d – rata de distribuire a dividendelor.
25. Ultimul dividend încasat pentru acţiunea comună X a fost de 800 u.m. Rata
de creştere a dividendului este de 15 %. Următorul dividend încasat pe o
acţiune comună X va fi:
a) 630 u.m.;
b) 920 u.m.;
c) 608 u.m.;
d) 945 u.m.;
e) 745,3 u.m..
Rezolvare:
D1 D0 (1 g ) 800(1 0.15) 920
66
Unde:
Do – dividendul încasat pe acţiune în anul anterior;
D1 – dividendul care urmează să fie încasat pentru anul curent;
g – rata de creştere a dividendului.
26. O societate pe acţiuni decide majorarea capitalului social, prin distribuirea

a 3 000 de acţiuni gratuite. Numărul vechilor acţiuni era la data majorării
egal cu 15 000.
Situaţia înaintea majorării de capital :
ACTIV u.m. PASIV u.m.

A.I. 2000000 C.P 2200000
A.C. 1900000 C.S. 1500000
Stocuri 400000 Rezerve 700000
Creanţe 500000 Datorii 1700000
Disponibilităţi băneşti 1000000 Împrumuturi 1000000
Furnizori 700000
TOTAL - ACTIV 3900000 TOTAL - PASIV 3900000
Pierderea din valoarea acţiunii datorată majorării şi valoarea bilanţieră

după majorare sunt:
a) 24.45; 122.22;
b) 20,12 ; 312,2;
c) 18,35 ; 146,66;
d) 18,7 ; 225;
e) 18,80 ; 146,66.
Rezolvare:
CP0 2200000
VI 0 146.67
N 15000
CP1 2200000
VI 1 122.22
N n 15000 3000
67
VI VI1 VI 0 122.22 146.67 24.45

An At Dt 3900000 1700000 2200000
VC1
N n N n 15000 3000 18000
122.22
Unde:
VIo – valoarea intrinsecă a acţiunii înainte de majorarea capitalului social;
VI1 – valoarea intrinsecă a acţiunii după majorarea capitalului social;
N – numărul de acţiuni emise de societate înainte de majorarea capitalului
social;
n – numărul de acţiuni nou emise de societate;
CPo – capitalul propriu înainte de majorarea capitalului social;
CP1 - capitalul propriu majorarea capitalului social;
ΔVI – variaţia valorii intrinseci a acţiunii;
VC1 – valoarea contabilă sau bilanţieră a acţiunii după majorarea capitalului
social;
An – activul net al societăţii;
At – activul total al societăţii;
Dt – datoriile totale ale societăţii.
27. Dividendul oferit de o acţiune preferenţială neparticipativă este de 6000

u.m.. Rentabilitatea cerută de acţionari este de 17%. Rata de creştere a
profitului firmei este de 11%.
a) 972;
b) 30 972;
c) 35 294.12;
d) 77 142,86;
e) 35 400.
Rezolvare:
D0 6000
V 35294 .12
k 0.17
Unde:
V – valoarea prezentă a acţiunii;
Do – dividendul acţiunii preferenţiale;
k – rentabilitatea cerută de acţionari.
68
28. O societate pe acţiuni este total protejată împotriva inflaţiei, rata de creştere
a dividendelor nedepăşind rata inflaţiei. Profitul pe acţiune estimat este de 3
000 u.m.. Valoarea prezentă a acţiunii este de 70 000 u.m.. Rata anuală a
inflaţiei este de 7%. Profitul se repartizează integral.
Rata de rentabilitate aşteptată de investitori este:
a) 12%;
b) 11%;
c) 15%;
d) 20%;
e) 22%.
Rezolvare:
D1 D1 C*g 3000 70000 * 0.07

C k 0.11
k g C 70000
Unde:
C – valoarea prezentă a acţiunii;
D1 – dividendul în anul curent;
g – rata de creştere a dividendului, care în cazul nostru este egală cu rata
inflaţiei;
k – rata de rentabilitate aşteptată de investitor.
29. O societate pe acţiuni îşi majorează capitalul social prin încorporarea a

250000 u.m. din rezervele sale. Valoarea nominală a acţiunii este de 100
u.m. Pentru 4,2 acţiuni vechi se distribuie gratuit o acţiune nouă. Cursul
bursier al acţiunilor la data încorporării rezervelor este de 110 u.m.
Numărul de acţiuni dividend primite de un acţionar care deţinea 420 acţiuni
înainte de majorarea capitalului social, valoarea teoretică a dreptului de
atribuire şi dividendul aferent unei acţiuni comune sunt:
a) 100; 25,6; 24,13;
b) 35; 15,3; 13,33;
c) 100; 21,15; 23,81;
d) 33; 13,61; 12,44;
e) 100; 21,85; 23,97.
69
Rezolvare:
Nd 420
Nad 100
s 4.2
N
s N s * n 4.2 * (250000 / 100) 4.2 * 2500 10500
n
n 2500
Da C * 110 * 21.15
n N 13000
D VN / s 100 / 4.2 23.81
Unde:
Nad – numărul de acţiuni dividend primite de acţionar;
Nd – numărul de acţiuni deţinute de acţionar înainte de majorare;
s – numărul de acţiuni vechi pentru care se atribuie o acţiune nouă;
N – numărul de acţiuni emise de societate înainte de majorare;
n – numărul de acţiuni cu care se majorează capitalul social;
Da – valoarea teoretică a dreptului de atribuire;
D – dividendul aferent unei acţiuni comune.
30. O societate pe acţiuni cu un capital social reprezentat de 20 000 de acţiuni a

4 000 u.m. valoare nominală şi a cărei capitalizare bursieră este de 80 000
000u.m., majorează capitalul social cu suma de 8 000 000 u.m.ca urmare a
deciziei Adunării Generale a Acţionarilor, prin creşterea valorii nominale a
tuturor acţiunilor aflate în circulaţie.
După operaţiunea de majorare valoarea nominală a acţiunii şi capitalul
social sunt:
a) 6 000 u.m. ; 84 000 000 u.m.;
b) 4 400 u.m. ; 88 000 000 u.m.;
c) 5 600 u.m. ; 84 000 000 u.m.;
d) 6 200 u.m. ; 75 000 000 u.m.;
e) 6 000 u.m. ; 99 000 000 u.m..
Rezolvare:
CS 0 N * VN 0 20000 * 4000 80000000

CS1 CS 0 CS 80000000 8000000 88000000
70
CS1 88000000
VN1 4400
N 20000
Unde:
CS0 – capitalul social înainte de majorare;
N – numărul de ecţiuni emise de societate;
VN0 – valoarea nominală a acţiunii înainte de majorare;
ΔCS – majorarea de capital social;
VN1 – valoarea nominală a acţiunii după majorare;
CS1 - capitalul social după majorare.
31. Profitul net înregistrat de o societate pe acţiuni este de 150 u.m. pe acţiune,
cursul bursier al acţiunii fiind de 3 200 u.m.. Rata anuală de creştere a
beneficiului este de 20%. Acţiunea va înregistra peste 5 ani un curs de 13
ori mai mare decât profitul.
Cursul bursier al acţiunii după 5 ani va fi:
a) 4 260,18 u.m.;
b) 5 320,3 u.m.;
c) 3 712,93 u.m.;
d) 4 450,65 u.m.;
e) 4 855,5 u.m..
Rezolvare:
Cn = 13 * Ppan
Ppan = Ppao(1+g) n = 150(1+0,2)5 = 150 * 2,49 = 373,5
Cn = 13 * 373,5 = 4855,5
Unde:
Cn – cursul după „n” ani;
Ppan – profitul pe acţiune după „n” ani;
Ppao – profitul pe acţiune în anul curent;
g – rata de creştere a profitului.

300000 u.m. din rezervele sale. Valoarea nominală a acţiunilor este 150
u.m.. Pentru 6 acţiuni vechi se distribuie gratuit o acţiune nouă. Cursul
bursier al acţiunilor la data încorporării rezervelor este 200 u.m. Numărul
acţiunilor dividend primite de un acţionar care deţinea 300 de acţiuni
71
comune înaintea încorporării în cadrul societăţii, valoarea teoretică a

dreptului de atribuire şi dividendul aferent unei acţiuni comune sunt:
a) 13,33 ; 33 ; 14,12;
b) 43 ; 30,33 ; 16;
c) 30 ; 20 ; 13,33;
d) 50; 28,57;25;
e) 41 ; 33; 14,12.
Rezolvare:
Na 300
Nd 50
s 6
N
s N s * n 6 * (300000 / 150) 6 * 2000 12000
n
n2000
Da C * 200 * 28.57
n N 14000
D VN / s 150 / 6 25
Unde:
Nd – numărul de acţiuni dividend primite de acţionar;
Na – numărul de acţiuni deţinute de acţionar înainte de majorarea
capitalului social;
s – coeficientul de subscriere;
N – numărul de acţiuni înainte de majorarea capitalului social;
Da – valoarea dreptuli de atribuire;
C – cursul bursier din momentul majorării capitalului social;
D – dividendul aferent unei acţiuni comune;
VN – valoarea nominală.
33. Pentru o acţiune rata de distribuţie a dividendului este de 43%, cursul de

piaţă este de 3500 u.m., iar dividendul pe acţiune este de 850 u.m. Valoarea
coeficientului PER este de:
a) 1,77;
b) 1,69;
c) 2,14;
d) 2,24;
e) 1,5.
72
Rezolvare:
d = D/Ppa => Ppa = D/d = 850/0.43 = 1976.74
PER = C/Ppa = 3500/1976.74 = 1.77
Unde:
d – rata de distribuţie a dividendului;
D – dividendul;
Ppa – profitul pe acţiune;
C – cursul acţiunii.
34. Valoarea intrinsecă a unei acţiuni reprezintă:

a) raportul dintre activul net şi numărul de acţiuni;
b) raportul dintre profitul net şi numărul de acţiuni;
c) raportul dintre capitalul social şi numărul de acţiuni;
d) raportul dintre activul net corectat şi numărul de acţiuni;
e) raportul dintre cursul acţiunii şi valoarea nominală.
35. Preţul de achiziţie al unei acţiuni preferenţiale neparticipative este egal cu

valoarea nominală şi este de 1 300 u.m.,privilegiul de dividend anual fiind
de 14%.Se estimează un curs bursier după trei ani la 1 600 u.m.moment în
care se va vinde această acţiune, după încasarea dividendului. Rata
dobânzii pieţei în acestă perioadă este stabilă şi este de 16%.
Valoarea actualizată netă a titlului şi câştigul viitor net neactualizat vor fi:
a) 1446,16 u.m.; 912,5 u.m.;
b) 133.804 u.m.; 846 u.m.;
c) 350 u.m.; 562,5 u.m.;
d) 135.75 u.m.; 897 u.m.;
e) 194,5 u.m.; 915 u.m..
Rezolvare:
n
Di Vn
Va
i 1 (1 rd ) i (1 rd ) n
Di VN * d 1300 *14% 182
73
An Di (1+rd)î Di/(1+rd)î Vn Vn/(1+rd)^n

1 182 1.16 156.8966
2 182 1.3456 135.2556
3 182 1.560896 116.5997 1600 1025.052278
408.7519
Va = 408.752 + 1025.052 = 1433.804

Va neta = Va – Vachiz = 1433.804 – 1300 = 133.804
Castigul viitor net neactualizat = Vvanz – Vachiz + 3*D = 1600-1300 + 3*182 =
846
Unde:
Va – valoarea actuală a titlului financiar;
Di – dividendul acţiunii;
rd – rata dobânzii pieţei;
i – numărul de ani de deţinere a acţiunii;
Vn – valoarea acţiunii in momentul vânzării;
d – rata dividendului pentru acţiunea preferenţială sau privilegiul de dividend;
Vachiz – valoarea de achiziţie a acţiunii.
36. Se estimează că în următorii 5 ani o acţiune generează următoarele fluxuri

financiare pentru posesor: primul an 125 u.m.; al II-lea an 115 u.m.; al III-
lea an 145 u.m.; al IV-lea an 134 u.m.; al V-lea an 190 u.m. Rentabilitatea
cerută de piaţă este de 14%. Valoarea actuală a acţiunii este de:
a) 473,99 u.m.;
b) 476,42 um.;
c) 520,345 u.m.;
d) 487,456 u.m.;
e) 386,425 u.m.
Rezolvare:
n
Di
V
i 1 (1 k ) i
74
Anul i Di (1+k)î Di/(1+K)î

1 125 1.14 109.649
2 115 1.3 88.462
3 145 1.482 97.841
4 134 1.689 79.337
5 190 1.925 98.701
473.99
Unde:
Di – dividendul în anul „i”;
k – rentabilitatea cerută de piaţă;
V – valoarea actuală a acţiunii.
37. O societate comercială pe acţiuni are capitalul social de 10 000 000 u.m.
Dividendul brut acordat este de 700 u.m. Se prognozează o creştere anuală
constantă a dividendului de 10%. Rata rentabilităţii cerute de piaţă este de
14%. Impozitul pe dividend este de 16%. Cursul acţiunii este de:
f) 14 250 u.m.;
g) 15 700 u.m.;
h) 16 170 u.m.;
i) 16 320 u.m.;
j) 13 700 u.m..
Rezolvare:
D0 Db0 (1 I d ) 700(1 0.16) 588

D0 (1 g ) 588(1 0.1) 646.8
C 16170
k g 0.14 0.1 0.04
Unde:
Do – dividendul net din anul anterior;
Dbo – dividendul brut din anul anterior;
Id – impozitul pe dividend;
g – rata de creştere a dividendului;
k – rentabilitatea cerută de piaţă;
C – cursul acţiunii.
38. Un investitor a cumpărat 100 000 acţiuni cu 5 000 u.m./acţiune şi le-a

revândut cu 5 600 u.m./acţiune. Dividendul/acţiune încasat a fost de 700
u.m.. Performanţa anuală a investiţiei este:
75
a) 15%;
b) 0%;
c) 145%;
d) 26%;
e) 34,61%.
Rezolvare:
(C1 C 0 ) D (5600 5000 ) 700

*100 *100 26%
C0 5000
Unde:
η – randamentul investiţiei (performanţa anuală a investiţiei);
Co – cursul de cumpărare al acţiunii;
C1 – cursul de vânzare al acţiunii;
D – dividentul produs de acţiunea respectivă.
39. O acţiune generează în următorii cinci ani dividendele: 250 u.m/acţiune în

primul an, 325 u.m./acţiune în al doilea an, 430u.m./acţiune în al treilea an,
385 u.m./acţiune în al patrulea an şi 315 u.m./ acţiune în anul cinci.
Rentabilitatea cerută de piaţă este de 15%.
Valoarea actuală a fluxurilor generate de acţiune este:
a) 1 023,35;
b) 2 145;
c) 1 122,518;
d) 1 205,325;
e) 1 452,14.
Rezolvare:
n
Di
Va
i 1 (1 k ) i
76
An i Di (1+k)î Di/(1+k)î
1 250 1.15 217.391
2 325 1.323 245.654
3 430 1.521 282.709
4 385 1.749 220.126
5 315 2.011 156.638
1122.518
Unde:
Va – valoarea actuală a acţiunii calculată pe baza fluxului de numerar generat;
Di – dividendul în anul „i”;
k – rentabilitatea cerută de piaţă sau coeficientul de actualizare a fluxului de
numerar;
40. Se anticipează un profit pentru acţiunea societăţii „X” de 700 u.m. pentru
anul următor. Rata de distribuire a dividendelor este de 70%. Analiştii
titlurilor societăţii „X”, anticipează o creştere a beneficiului de 5% pentru
anii următori. Rata de randament sperată de investitori este de 8%.
Cursul acţiunii este:
a) 16333,33 u.m.;
b) 16425,15 u.m.;
c) 17000 u.m.;
d) 16725,05 u.m.;
e) 8025 u.m..
Rezolvare:
D1 P1 * d
D1 700 * 0.7 490
C 16333 .33
k g 0.08 0.05 0.03
Unde:
C – cursul acţiunii;
D1 – dividendul anticipat pentru anul următor;
P1 – profitul net anticipat pentru anul următor;
d – rata de distribuire a dividendelor.
41. Profitul net total distribuit acţionarilor societăţii „X” este de 1 300 000 lei.
Dividendele preferenţiale fixe distribuite acţionarilor preferenţiali sunt de
77
350 000 lei. Numărul acţiunilor comune ale firmei este de 3 000. Numărul
acţiunilor preferenţiale este de 2 000. Procentul de participativitate al
acţiunilor preferenţiale este de 30%. Dividendul pe o acţiune preferenţială
cuvenit acţionarului privilegiat va fi:
a) 190 u.m.;
b) 205,45 u.m.;
c) 254,17 u.m.;
d) 313,4 u.m.;
e) 380 u.m..
Rezolvare:
Pnr Df 1300000 350000 950000

Dc 263.89
Nc Np * cp 3000 2000 * 0.3 3600
Dp Dc * cp Df / Np 263.89 * 0.3 350000 / 2000
79.17 175 254.17
Unde:
Dc – dividendul aferent unei acţiuni comune;
Pnr – profitul net repartizat;
Df – dividendul fix aferent acţiunilor preferenţiale;
Nc – numărul de acţiuni comune emise de societate;
Np – numărul de acţiuni preferenţiale participative emise de societate;
cp – coeficientul de participare a acţiunilor preferenţiale participative la
distribuţia finală a dividendelor;
Dp – dividendul total aferent acţiunilor preferenţiale participative.
42. Coeficientul PER al acţiunii unei societăţi pe acţiuni este 14.7. Rata de
creştere a beneficiului pe acţiune este de 21%, iar rata de randament a
pieţei înregistrată la obligaţiunile pe termen lung este de 5,3%.
Numărul de ani în care se recuperează investiţia în această acţiune este:
a) 7;
b) 7,8;
c) 8;
d) 7.34;
e) 6,9.
78
Rezolvare:
g r 0.21 0.083
ln[PER( ) 1] ln[14.7( ) 1
TR 1 r 1 .053
1 g 1.21
ln( ) ln
1 r 1.053
0.127
ln(14.7 1)
1.053 ln 2.773 1.02
7.34
ln 1.149 ln 1.149 0.139
Unde:
TR – perioada de recuperare a investiţiei în acţiunea respectivă;
g - rata de creştere a beneficiului pe acţiune;
r - rata de randament a pieţei înregistrată la obligaţiunile pe termen lung.
43. societate comercială are rata de rentabilitate a capitalului propriu de 30%.

Dacă se reinvesteşte 20% din profit, rata de creştere a dividendului este de:
a) 12%;
b) 6%;
c) 7%;
d) 10%;
e) 9,2%.
Rezolvare:
Consideram CP1= 1000 => P1=CP1*30%=1000*0.3=300

D1=80%*P1=0.8*300=240
CP2=CP1+0.2*P1=1000+0.2*300=1060
P2=CP2*30%=1060*0.3=318
D2=80%*P2=0.8*318=254.4
D2/D1=254.4/240=1.06 => rata de crestere a dividendului este de 6%
Sau
CP2 CP1 Rl2 CP1 0.2P1
79
P1 P2 P1 CP1 P1 CP1 1
CP1 CP2 P2 CP2 P2 CP1 0.2 P1 P1
1 0.2
CP1
P1
0.3
CP1
P1 1 1
P2 P1 * 1.06
P2 1 0.2 * 0.3 1.06
D1
D1 P1 * 0.8 P1
0.8
D2
D2 P2 * 0.8 P2
0.8
D2 D1
* 1.06 D2 D1 * 1.06 dividendul creste cu
0.8 0.8
o rata de 6%
Unde:
CP1 – capitalul propriu în primul an;
CP2 – capitalul propriu în anul al II-lea;
Rl2 – rezervele legale în anul al II-lea;
P1 – profitul în primul an;
P2 – profitul în anul al II-lea;
D1 – dividendul în primul an;
D2 – dividendul în anul al II-lea.
44. Despre dreptul de atribuire nu se poate afirma că:

a) se calculează când se distribuie dividende sub forma acţiunilor gratuite;
b) nu poate fi negociat de vechiul acţionar dacă acesta preferă să
deţină lichidităţi în locul acţiunilor gratuite;
c) valoarea sa teoretică se stabileşte ca produs între cursul acţiunilor vechi
şi raportul dintre numărul acţiunilor dividend şi numărul total al
acţiunilor comune, vechi şi noi;
d) se comportă ca un produs bursier ce derivă din majorarea capitalului
social;
e) valoarea sa de piaţă se situează în jurul valorii teoretice.
45. Curba mediilor mobile dă semnal de vânzare dacă:
80
a) curba cursului real al acţiunii, aflată pe un trend descrescător

intersectează curba mediilor mobile;
b) curba cursului real al acţiunii, aflată pe un trend descrescător îşi
modifică trendul la limita curbei mediilor mobile;
c) curba cursului real intersectează curba mediilor mobile şi ia o valoare
superioară celei din urmă;
d) curba cursului real al acţiunii, aflată pe un trend crescător intersectează
curba mediilor mobile;
e) nu poate oferi un semnal de vânzare.
46. În analiza tehnică a acţiunilor, configuraţia cap-umeri inversată:

a) indică un semnal de cumpărare;
b) indică un semnal de vânzare;
c) nu poate anticipa cursul;
d) se formează pe parcursul a 2-3 săptămâni;
e) se formează pe parcursul a 2-3 ani.
47. Canalul de trend:

a) dacă este străpuns de curs prin partea inferioară este un moment
optim pentru cumpărarea titlurilor;
b) ascendent străpuns de curs prin partea inferioară semnifică schimbarea
tendinţei;
c) dacă este străpuns de curs prin partea inferioară indică oportunitatea
vânzării acelui titlu;
d) se caracterizează prin mişcarea cursului bursier între două trepte;
e) are ca limită inferioară dreapta suport.
Care afirmaţie este falsă?
48. Configuraţia „în zig zag” specifică analizei tehnice a acţiunilor:

a) se obţine pe o durată de câteva luni;
b) indică un semnal de vânzare la străpungerea dreptei suport;
c) indică un semnal de vânzare la străpungerea dreptei de rezistenţă;
d) specifică trendul acţiunilor;
e) nu poate anticipa cursul.
49. În cazul analizei tehnice, configuraţia triunghi:

a) indică semnal de cumpărare la ieşirea cursului prin partea de sus a
vârfului triunghiului;
81
b) indică semnal de cumpărare la ieşirea cursului prin partea de jos a

vârfului triunghiului;
c) se formează pe o perioadă de 2 săptămâni;
d) caracterizează evoluţia previzibilă a cursului;
e) nu poate indica un semnal de cumpărare sau vânzare.
Aplicaţii propuse pentru rezolvare:
1. În cazul unei acţiuni preferenţiale:

 clauza de convertibilitate conferă deţinătorului dreptul de ......................
.......................................................................................................
 clauza de răscumpărare conferă deţinătorului dreptul de ......................
.......................................................................................................
 clauza de cumulativitate conferă deţinătorului dreptul de ......................
.......................................................................................................
 clauza de participare conferă deţinătorului dreptul de ......................
.......................................................................................................
 clauza de returnabilitate conferă deţinătorului dreptul de ......................
.......................................................................................................
2. În funcţie de faza ciclului de viaţă în care se află, acţiunile pot fi:

 ...........................................................................................
 ...........................................................................................
 ...........................................................................................
 ...........................................................................................
 ...........................................................................................
3. Valoarea patrimonială a unei acţiuni se exprimă prin:

 .................................................................
82
 .................................................................
4. Valoarea de rentabilitate a unei acţiuni se exprimă prin:

 .................................................................
 .................................................................
5. Analiza tehnică utilizează următoarele tipuri de reprezentări grafice:

 ...........................................................................................
 ...........................................................................................
 ...........................................................................................
 ...........................................................................................
6. Un investitor plasează 1 000 000 u.m. în acţiuni ale unei societăţi care
asigură o rată de creştere a dividendelor de 30%. Ultimul dividend
distribuit pentru actiunile acestei societăţi a fost de 800 u.m./ acţiune.
Cursul bursier al acţiunilor în momentul cumpărării este de 2 500 u.m.
Randamentul acestei investiţii va fi:
a) 35%;
b) 36%;
c) 41,6%;
d) 42,3%;
e) 33,33%.
Rezolvare:
83
7. O societate pe acţiuni cu un capital social reprezentat de 15 000 de acţiuni

a 5 000 u.m. valoare nominală şi a cărei capitalizare bursieră este de 90
000 000u.m., majorează capitalul social cu suma de 9 000 000 u.m.ca
urmare a deciziei Adunării Generale a Acţionarilor, prin creşterea valorii
nominale a tuturor acţiunilor aflate în circulaţie. După operaţiunea de
majorare valoarea nominală a acţiunii şi capitalul social sunt:
a) 6 000 u.m. ; 84 000 000 u.m.;
b) 5 600 u.m. ; 99 000 000 u.m.;
c) 5 600 u.m. ; 84 000 000 u.m.;
d) 6 200 u.m. ; 75 000 000 u.m.;
e) 6 000 u.m. ; 99 000 000 u.m..
Rezolvare:
8. Preţul de achiziţie al unei acţiuni preferenţiale neparticipative este egal cu

valoarea nominală şi este de 1 250 u.m., privilegiul de dividend anual fiind
de 15%.Se estimează un curs bursier după trei ani la 1 600 u.m.moment în
care se va vinde această acţiune, după încasarea dividendului. Rata
dobânzii pieţei în acestă perioadă este stabilă şi este de 16%. Valoarea
actualizată netă a titlului şi câştigul viitor net neactualizat vor fi:
a) 1446,16 u.m.; 912,5 u.m.;
b) 196,16 u.m.; 912,5 u.m.;
c) 350 u.m.; 562,5 u.m.;
d) 1446,16 u.m.; 350 u.m.;
e) 187,5 u.m.; 156,9 u.m..
84
Rezolvare:
An Di (1+rd)î Di/(1+rd)î Vn Vn/(1+rd)^n
9. Dividendul oferit de o acţiune preferenţială neparticipativă este de 5 400

u.m.. Rentabilitatea cerută de acţionari este de 18%. Rata de creştere a
profitului firmei este de 11%. Valoarea prezentă a acestei acţiuni este:
a) 972;
b) 30 972;
c) 30 000;
d) 77 142,86;
e) 35 400.
Rezolvare:
10. O societate comercială pe acţiuni are capitalul social de 10 000 000 u.m.
Dividendul brut acordat este de 600 u.m. Se prognozează o creştere anuală
85
constantă a dividendului de 10%. Rata rentabilităţii cerute de piaţă este de

14%. Impozitul pe dividend este de 10%. Cursul acţiunii este de:
a) 14 250 u.m.;
b) 15 700 u.m.;
c) 14 850 u.m.;
d) 12 300 u.m.;
e) 13 700 u.m..
Rezolvare:
11. Se estimează că în următorii 5 ani o acţiune generează următoarele fluxuri

financiare pentru posesor: primul an 100 u.m.; al II-lea an 115 u.m.; al III-
lea an 135 u.m.; al IV-lea an 154 u.m.; al V-lea an 180 u.m. Rentabilitatea
cerută de piaţă este de 12%. Valoarea actuală a acţiunii este de:
a) 477,075 u.m.;
b) 476,42 um.;
c) 520,345 u.m.;
d) 487,456 u.m.;
e) 386,425 u.m.
Rezolvare:
Anul i Di (1+k)î Di/(1+K)î
86
12. O societate comercială are rata de rentabilitate a capitalului propriu de

20%. Dacă se reinvesteşte 40% din profit, rata de creştere a dividendului
este de:
a) 12%;
b) 8%;
c) 7%;
d) 10%;
e) 9,2%.
Rezolvare:
87
13. Un investitor a cumpărat 100 000 acţiuni cu 2 000 u.m./acţiune şi le-a

revândut cu 2 600 u.m./acţiune. Dividendul pe acţiune încasat a fost de
300 u.m. Performanţa anuală a investiţiei este:
a) 15%;
b) 0%;
c) 145%;
d) 45%;
e) 34,61%.
Rezolvare:
14. Rata de distribuire a dividendelor este 25%. Cursul de piaţă al acţiunii este
de 76000 u.m. iar dividendul pe acţiune de 700 u.m.
a) 27,14;
b) 108,57;
c) 2 800;
d) 2,714;
e) 10,857.
Rezolvare:
88
15. Ultimul dividend încasat pentru acţiunea comună X a fost de 630 u.m.
Rata de creştere a dividendului este de 22 %. Următorul dividend încasat
pe o acţiune comună X va fi ?
a) 630 u.m.;
b) 768,6 u.m.;
c) 608 u.m.;
d) 720 u.m.;
e) 745,3 u.m..
Rezolvare:
16. O societate pe acţiuni decide majorarea capitalului social, prin distribuirea

a 2 000 de acţiuni gratuite. Numărul vechilor acţiuni era la data majorării
egal cu 15 000.
Situaţia înaintea majorării de capital :
ACTIV u.m. PASIV u.m.

A.I. 2000000 C.P 2200000
A.C. 1900000 C.S. 1500000
Stocuri 400000 Rezerve 700000
Creanţe 500000 Datorii 1700000
Disponibilităţi băneşti 1000000 Împrumuturi 1000000
Furnizori 700000
TOTAL - ACTIV 3900000 TOTAL - PASIV 3900000
Pierderea din valoarea acţiunii datorată majorării şi valoarea bilanţieră

după majorare sunt:
a) 17,26 ; 129,4;
b) 20,12 ; 312,2;
89
c) 18,35 ; 146,66;
d) 18,7 ; 225;
e) 18,80 ; 146,66.
Rezolvare:
17. Coeficientul PER al acţiunii unei societăţi pe acţiuni este 15,2. Rata de
creştere a beneficiului pe acţiune este de 24%, iar rata de randament a
pieţei înregistrată la obligaţiunile pe termen lung este de 8,3%.
Numărul de ani în care se recuperează investiţia în această acţiune este:
a) 7;
b) 7,8;
c) 8;
d) 8,6;
e) 6,9.
Rezolvare:
90
18. O societate pe acţiuni a reinvestit 75% din profitul net de 300 000 000 lei.
Impozitul pe profit este de 25%. Rata de distribuire a dividendelor şi
profitul brut sunt:
a) 15% ; 340 000 000;
b) 35% ; 375 000 000;
c) 25% ; 400 000 000;
d) 10% ; 400 000 000;
e) 25% ; 375 000 000.
Rezolvare:
19. Profitul net al unei societăţi pe acţiuni este de 300 000 000 u.m. Numărul
acţiunilor în circulaţie ale firmei este de 30 000. Preţul de piaţă al acestei
acţiuni este de 25 000 u.m.
a) 33.33%;
b) 2,5;
c) 33,33;
d) 2,5%;
e) 25.
Rezolvare:
91
20. O societate pe acţiuni decide majorarea capitalului social prin încorporarea

din rezerve, distribuind acţiuni gratuite acţionarilor săi. Acţionarul „A”
deţinea 400 acţiuni comune înaintea distribuirii acţiunilor dividend.
Valoarea nominală a acţiunilor firmei este 2 000 u.m./acţiune. Numărul
acţiunilor dividend primite de acţionarul „A” este de 30 AD.
Dividentul aferent unei acţiuni comune va fi:
a) 6 u.m.;
b) 175 u.m.;
c) 26,66 u.m.;
d) 80 u.m.;
e) 150 u.m..
Rezolvare:
21. O societate comercială cu capitalul social de 250 milioane a obţinut un

profit net de 400 milioane, din care a reinvestit 240 milioane. Care este
rata de repartizare a profitului:
a) 40%;
b) 7,8%;
c) 20%;
d) 12%;
e) 15%.
Rezolvare:
92
22. O acţiune generează în următorii cinci ani dividendele: 300 u.m/acţiune în

primul an, 345 u.m./acţiune în al doilea an, 397 u.m./acţiune în al treilea
an, 456 u.m./acţiune în al patrulea an şi 525 u.m./ acţiune în anul cinci.
Rentabilitatea cerută de piaţă este de 18%.
Valoarea actuală a fluxurilor generate de acţiune este:
a) 2 023;
b) 2 145;
c) 1 208;
d) 1 205;
e) 1 452.
Rezolvare:
An i Di (1+k)î Di/(1+k)î
23. Se anticipează un profit pentru acţiunea societăţii „X” de 600 u.m. pentru
anul următor. Rata de distribuire a dividendelor este de 50%. Analiştii
93
titlurilor societăţii „X”, anticipează o creştere a beneficiului de 8% pentru

anul următor. Rata de randament sperată de investitori este de 13%.
Cursul acţiunii este:
a) 6000 u.m.;
b) 9000 u.m.;
c) 7000 u.m.;
d) 6725 u.m.;
e) 8025 u.m..
Rezolvare:
24. Majorare de capital de la 4 000 la 6 000 de acţiuni. Condiţiile emisiunii

sunt :
Valoarea nominală a unei acţiuni este 350 u.m.
Prima de emisiune pe acţiune este 25 u.m.
Cursul bursier al acţiunilor vechi înainte de majorare este 450 u.m.
Cursul bursier al dreptului de subscriere este 30 u.m.
Preţul plătit de un acţionar nou pentru o acţiune nou emisă va fi:
a) 375 u.m.;
b) 435 u.m.;
c) 475 u.m.;
d) 425u.m.;
e) 445 u.m..
Rezolvare:
94
25. Profitul net total distribuit acţionarilor societăţii „X” este de 1 700 000 lei.
Dividendele preferenţiale fixe distribuite acţionarilor preferenţiali sunt de
570 000 lei. Numărul acţiunilor comune ale firmei este de 4 000. Numărul
acţiunilor preferenţiale este de 3 000. Procentul de participativitate al
acţiunilor preferenţiale este de 50%. Dividendul pe o acţiune preferenţială
cuvenit acţionarului privilegiat va fi:
a) 190 u.m.;
b) 205,45 u.m.;
c) 292,73 u.m.;
d) 313,4 u.m.;
e) 380 u.m..
Rezolvare:
26. Societatea comercială „X” a înregistrat în exerciţiul financiar anterior un

profit net de 800 mil. lei. Sunt în circulaţie 1 mil. de acţiuni comune şi 1
mil. de acţiuni preferenţiale. Dividendul anual plătit pentru o acţiune
preferenţială este de 100 lei/acţiune. În aceste condiţii dividendul pentru o
acţiune comună este:
a) 400 lei/acţiune;
b) 600 lei/acţiune;
c) 800 lei/acţiune;
d) 700 lei/acţiune;
e) 750 lei/acţiune.
95
Rezolvare:
27. O societate comercială are un capital social de 30 milioane compus din

20000 acţiuni comune. Conform bilanţului rezervele legale ale societăţii
sunt de 36 milioane, datoriile pe termen lung sunt de 40 milioane, iar
datoriile pe termen scurt de 14 milioane. AGA hotărăşte emiterea a 10000
de acţiuni la preţul de 2500 lei/acţiune. Care va fi valoarea contabilă a
acţiunii după realizarea emisiunii:
a) 3033,33;
b) 1500;
c) 2500;
d) 3000;
e) 4833,33.
Rezolvare:
96

200 000 u.m. din rezervele sale.Valoarea nominală a acţiunilor este 100
u.m.. Pentru 7,5 acţiuni vechi se distribuie gratuit o acţiune nouă.Cursul
bursier al acţiunilor la data încorporării rezervelor este 120 u.m. Numărul
acţiunilor dividend primite de un acţionar care deţinea 250 de acţiuni
comune înaintea încorporării în cadrul societăţii, valoarea teoretică a
dreptului de subscriere şi dividendul aferent unei acţiuni comune sunt:
a) 13,33 ; 33 ; 14,12;
b) 43 ; 30,33 ; 16;
c) 30 ; 20 ; 13,33;
d) 33 ; 14,12 ; 13,33;
e) 41 ; 33; 14,12
Rezolvare:
97
29. Un investitor investeşte pe o perioadă de un an în acţiunea firmei “X” care

cunoaşte o dezvoltare constantă. Ultimul dividend distribuit de firmă a fost
de 2 000 u.m. Preţul de vânzare previzionat este de 30 000 u.m. Rata de
creştere a dividendului este de 20%, iar rentabilitatea cerută de piaţă de
28%.
a) 25 312,5 u.m.;
b) 25 000 u.m.;
c) 24 589,2 u.m.;
d) 25 412.12 u.m.;
e) 24 829 u.m..
Rezolvare:
30. Se obţine o rentabilitate a capitalului investit de 24,4% ca efect al

investirii a 40% din profitul net. Rentabilitatea investiţiei aşteptată de
acţionarii acestei societăţi este de 20%.
În aceste condiţii raportul preţ al acţiunii/profit generat de acţiune va fi:
a) 9,76;
b) 2,99;
c) 6,43;
d) 5,25;
e) 7,83.
Rezolvare:
98

200000 u.m. din rezervele sale. Valoarea nominală a acţiunii este de 100
u.m. Pentru 7,5 acţiuni vechi se distribuie gratuit o acţiune nouă. Cursul
bursier al acţiunilor la data încorporării rezervelor este de 120 u.m.
Numărul de acţiuni dividend primite de un acţionar care deţinea 350
acţiuni înainte de majorarea capitalului social, valoarea teoretică a
dreptului de atribuire şi dividendul aferent unei acţiuni comune sunt:
a) 33; 14,12; 15,43;
b) 35; 15,3; 13,33;
c) 46; 14,12; 13,33;
d) 33; 13,61; 12,44;
e) 33; 13,61; 14,44.
Rezolvare:
99
100
OBLIGAŢIUNI
Aplicaţii rezolvate:
1. Deţinătorii de obligaţiuni nu au:

1. calitatea de acţionari;
2. dreptul de a cere dobânda promisă şi restituirea sumei împrumutate;
3. calitate de creditori ai emitentului;
4. drept de vot;
5. calitate de debitori ai emitentului.
Sunt adevărate:
a) 1,2,4,5;
b) 1,4,5;
c) 2,3,4;
d) 1,2,3,4,5;
e) 3.
2. Pentru o obligaţiune, numărul de zile scurs de la ultima detaşare de cupon

este 87. Rata anuală a dobânzii este de 15%. Valoarea nominală a
obligaţiunii este de 1000 u.m. Dacă se utilizează procedeul real de calcul al
dobânzii, valoarea cuponului aferent perioadei scurse de la ultima detaşare
este de:
a) 35,75 u.m.;
b) 34,53 u.m.;
c) 35,39 u.m.;
d) 34,82 u.m.;
e) 35,3 u.m.
Rezolvare:
VN * r * n 1000 * 0.15 * 87
da 35.75
N 365
Unde:
da – dobânda acumulată;
VN – valoarea nominală a obligaţiunii;
101
r – rata anuală a dobânzii;

n – numărul de zile scurse de la ultima detaşare de cupon;
N – numărul de zile din an.
3. O obligaţiune cu valoarea nominală de 1000 u.m. este cumpărată de pe

piaţa secundară cu 1200 u.m. Rata anuală a dobânzii este de 25%. Timpul
rămas până la scadenţă este de 4 ani, iar modalitatea de rambursare a
împrumutului este „la final”. Randamentul la maturitate este:
a) 17,7%;
b) 25%;
c) - 16%;
d) 18,18%;
e) 12%.
Rezolvare:
D VN * r 1000 * 0.25 250

VN P 1000 1200
D 250
n *100 4 200
M *100 *100
VN P 1000 1200 1100
2 2
18.18%
Unde:
D – dobânda;
VN – valoarea nominală;
P – preţul de achiziţie;
n – numărul de ani până la scadenţă;
ηM – randamentul la maturitate.
4. O societate comercială emite 300000 de obligaţiuni cu un preţ de emisiune

de 950 u.m. Valoarea nominală a obligaţiunilor este de 1000 u.m., preţul de
rambursare este de 1100 u.m., rata nominală a dobânzii este de 12%,
cheltuielile de emisiune de 400000 u.m. şi durata împrumutului de 4 ani.
Rambursarea împrumutului se face în rate anuale egale. Cheltuielile de
emisiune şi primele de rambursare sunt amortizate linear în cei patru ani.
Anuitatea plătită de emitent către investitori în anul patru şi cheltuielile
totale suportate de emitent în acelaşi an sunt:
a) 85000000; 85100000;
102
b) 63000000; 64000000;
c) 89000000; 89100000;
d) 61000000; 61100000;
e) 97000000; 98000000.
Rezolvare:
Di = Vri * r
Vri = Vri-1 – Ri-1
Ai = Ri + Di + Pri
Ri = Vri/n
Pri = Pr/n
An i Vri Di Ri Pri Ai Chi

1 300000000 36000000 75000000 5000000 116000000 100000
2 225000000 27000000 75000000 5000000 107000000 100000
3 150000000 18000000 75000000 5000000 98000000 100000
4 75000000 9000000 75000000 5000000 89000000 100000
Unde:
Vri – valoarea rămasă în anul „i”;
Ri – rata de rambursare în anul „i”;
Pri – prima de rambursare în anul „i”;
Ai – anuitatea în anul „i”;
Chi – cheltuielile de emisiune în anul „i”;
n – numărul de ani până la scadenţă.
5. Valoarea nominală a unei obligaţiuni X este 1 000u.m. Durata de viaţă a

acestui împrumut obligatar este de 6 ani. Un investitor achiziţionează 6 000
de obligaţiuni X la preţul de 941.73 u.m./titlu, iar timpul rămas până la
scadenţă este de 4 ani. Modalitatea de rambursare a împrumutului: la final.
Rata anuala a dobanzii este 12%.
Rata dobânzii la termen este:
a) 16,2%;
b) 14%;
c) 15,08%;
d) 13,9%;
e) 15,4%.
103
Rezolvare:
Vrt = Vrt-1 – Rt-1

Dt = Vrt * rt
At = Dt + Rt
n
At
P t
având în vedere că pentru determinarea lui r avem o ecuaţie
t 1 (1 r )
de gradul patru, care este mai dificil de rezolvat, soluţia problemei se

gaseşte prin încercări. Trebuie remarcat faptul că, cu cât r ia o valoare mai
mare, P scade, între cele două valori existând un raport de inversă
proporţionalitate.
Ant Vrt Dt Rt At (1+r)^t At/(1+r)^t

1 1000 120 120 1.139 105.3556
2 1000 120 120 1.297321 92.49831
3 1000 120 120 1.477649 81.21011
4 1000 120 1000 1120 1.683042 665.4618
944.5258

1 1000 120 120 1.14 105.2632
2 1000 120 120 1.2996 92.3361
3 1000 120 120 1.481544 80.99658
4 1000 120 1000 1120 1.68896 663.1299
941.7258

1 1000 120 120 1.1508 104.2753
2 1000 120 120 1.324341 90.61113
3 1000 120 120 1.524051 78.73751
4 1000 120 1000 1120 1.753878 638.5848
912.2088
Unde:
Ant – anul „t” din cadrul duratei de viaţă a obligaţiunii;
Vrt – valoarea rămasă pentru obligaţiune în anul „t”;
Dt – dobănda în anul „t”;
Rt – rata de rambursare a împrumutului în anul „t”;
At – anuitatea în anul „t”;
r – rata dobânzii la termen;
rt – rata dobânzii în anul „t”;
P – preţul obligaţiunii.
104
6. O obligaţiune este emisă în următoarele condiţii: valoarea nominală 5 000

u.m.; rata nominală a dobânzii 10%; rata dobânzii pieţei 13%; durata de
viaţă 6 ani şi modalitate de rambursare “la final”. Valoarea reală la
cumpărare este:
a) 3100 u.m.;
b) 4408.35 u.m.;
c) 2850 u.m.;
d) 4400,404 u.m.;
e) 2820 u.m..
Rezolvare:
Di = Vri * r
Ai = Di + Ri
n
Ai
P i
i 1 (1 k )
An i Vri Di Ri Ai (1+k)î Ai/(1+k)î

1 5000 500 500 1.13 442.478
2 5000 500 500 1.277 391.543
3 5000 500 500 1.443 346.5
4 5000 500 500 1.63 306.748
5 5000 500 500 1.842 271.444
6 5000 500 5000 5500 2.082 2641.691
4400.404
Unde:
Ri – valoarea rambursată în anul „i”;
k – rata dobânzii pieţei;
r – rata nominală a dobânzii;
Vri-1 - valoarea rămasă în anul „i-1”;
P – valoarea la cumpărare;
n – durata de viaţă (numărul de ani pentru care a fost emisă obligaţiunea).
105
7. O obligaţiune este emisă în următoarele condiţii: valoare nominală 1 600

u.m.; preţ de emisiune la paritate, durată de viaţă 3 ani, rată nominală a
dobânzii 12%. Rambursarea se face sub forma cuponului unic. Dobanda
incasata de investitor va fi :
a) 647.88 u.m.;
b) 180 u.m.;
c) 239,58 u.m.;
d) 615,2 u.m.;
e) 360 u.m..
Rezolvare:
Vri = Vri-1 + Dcapi-1

Dcapi = Vri * r
n
D Dcapi
i 1
Ai Vri Dcapi
1 1600 192
2 1792 215.04
3 2007.04 240.8448
647.8848
Unde:
Vri-1 – valoarea rămasă în anul „i-1”;
Dcapi – dobânda capitalizată în anul „i”;
Dcapi-1 – dobânda capitalizată în anul „i-1”;
r – rata nominală a dobânzii.
8. O societate comercială emite o obligaţiune cu durata de viaţă de patru ani,

valoarea nominală de 1200 u.m., rata anuală a dobânzii este de 14%, rata
dobânzii la termen este de 17%. Rambursarea se face sub forma cuponului
unic. În aceste condiţii preţul de emisiune al obligaţiunii este de:
a) 1081,511;
b) 920,362;
c) 1236,14;
d) 886,321;
e) 910,476.
106
Rezolvare:
Di = Vri * r
Vri = Vri-1 + Di-1
n
Rn = Vrn + Dn sau Rn VN Di
i 1
n
Ai
P
i 1 (1 k ) i
An i Vri Di Ri Ai (1+i)^k
1 1200 168 1.17
2 1368 191.52 1.369
3 1559.52 218.333 1.602
4 1777.853 248.899 2026.752 2026.752 1.874 1081.511
Unde:
Rn – rata în anul „n”;
n – anul scadenţei;
Dn – dobânda în anul scadenţei;
k – rata dobânzii la termen;
P – preţul de emisiune.
9. Rata nominala a dobanzii pentru o obligatiune este: în anul întâi 12,5%,în

anul al doilea 14% şi în anul al treilea 14,5%. Rata dobânzii la termen este
11%. Obligaţiunea este emisă pe 3 ani la o valoare nominală de 900u.m.
Rambursarea se face prin tranşe anuale egale din împrumut.
Intervalul de timp în care se amortizează investiţia în această obligaţiune
este:
a) 1,67 ani;
b) 1,77 ani;
c) 1,87 ani;
d) 2,5 ani;
e) 2,3 ani.
107
Rezolvare:
Di = Vri * di
Ai = Di + Ri
Ri = VN/n
3
i * Ai
i 1 (1 k ) i 1748 .288
D 3
1.87
Ai 934.406
i 1 (1 k ) i
Ai Vri di Di Ri Ai (1+k)î i*Ai Ai/(1+k)î i*Ai/(1+k)î

1 900 0.125 112.5 300 412.5 1.11 412.5 371.622 371.622
2 600 0.14 84 300 384 1.232 768 311.688 623.377
3 300 0.145 43.5 300 343.5 1.368 1030.5 251.096 753.289
934.406 1748.288
Unde:
D – durata obligaţiunii sau intervalul de timp în care se amortizează investiţia
în această obligaţiune;
di – rata nominală a dobânzii în anul „i”;
Ri – valoarea rambursată în anul „i”;
k – rata dobânzii la termen;
n – numărul de ani pentru care a fost emisă obligaţiunea.
10. Avantajele aduse unei societăţi de emisiunea obligaţiunilor pot fi:

a) societatea se împrumută direct de la publicul investitor;
b) rata dobânzii la împrumutul obligatar poate fi fixă pentru un termen mai
lung decât în cazul creditului bancar;
c) permite o negociere a contractului de împrumut cu creditorii;
d) deţinătorii obligaţiunilor nu au drept de vot;
e) aduce societăţii resurse suplimentare fără a creşte numărul acţionarilor.
Care afirmaţie este falsă ?
108
11. Împrumut obligatar cu caracteristicile:

Valoare nominală: 1 000 u.m.
Preţ de emisiune: 901.807 u.m.
Rata nominală a dobânzii: 12%
Scadenţa după 4 ani
Număr obligaţiuni emise : 100 000
Rambursare sub forma anuităţilor constante
Rata actuarială brută a împrumutului este:
a) 12%;
b) 9,14%;
c) 15%;
d) 19%;
e) 17%.
Rezolvare:
VN * rd 1000 * 0.12 120 120 120

A 328.767
1 1 1 1 0.635 0.365
1 1 1
(1 rd ) n 1.12 4 1.574
4
A
Pe
t 1 (1 k ) t
Având în vedere că pentru determinarea lui r avem o ecuaţie de gradul patru,

care este mai dificil de rezolvat, soluţia problemei se gaseşte prin încercări.
Trebuie remarcat faptul că, cu cât r ia o valoare mai mare, P scade, între cele
două valori existând un raport de inversă proporţionalitate.
Ant At (1+k)^t At/(1+k)^t

1 328.767 1.15 285.884
2 328.767 1.323 248.501
3 328.767 1.521 216.152
4 328.767 1.749 187.974
938.511
1 328.767 1.19 276.275
2 328.767 1.416 232.18
3 328.767 1.685 195.114
4 328.767 2.005 163.974
109
867.543

1 328.767 1.17 280.997
2 328.767 1.369 240.151
3 328.767 1.602 205.223
4 328.767 1.874 175.436
901.807
Unde:
Ant – anul „t” din cadrul duratei de viaţă a obligaţiunii;
Rt – rata de rambursare a împrumutului în anul „t”;
k – rata actuarială brută a împrumutului;
rd – rata nominală a dobânzii;
P – preţul obligaţiunii.
12. Durata pentru care se lansează un împrumut obligatar este de 5 ani,

rambursarea prin tranşe anuale egale, randamentul la maturitate este 14%,
randamentul nominal 12%, iar valoarea nominală a obligaţiunii este 1 000
u.m.
Preţul de emisiune este:
a) 950,45 u.m.;
b) 925,93 u.m;
c) 835,94 u.m.;
d) 743,5 u.m.;
e) 918,6 u.m..
Rezolvare:
CD
n * 100 CD 0.12 * 1000 120
VN
110
VN PE 1000 PE
CD 120
n 0.14 5
M
VN PE 1000 PE
2 2
140 0.14 PE 600 1000 PE
700 0.7 PE 3200 2 PE
2 5
2500
2.7 PE 3200 700 PE 925.93
2.7
Unde:
ηn – randamentul nominal;
CD – cuponul de dobânda;
ηM – randamentul la maturitate;
PE – preţul de emisiune.
13. O obligaţiune cu valoare nominală de 15 000 u.m. este cumpărată de pe

piaţa secundară cu 18 000 u.m. Rata anuală a dobânzii este 17%. Timpul
rămas până la scadenţă este de 5 ani iar modalitatea de rambursare a
împrumutului este “la final”.
Randamentul la maturitate va fi:
a) 15,14%;
b) 12,16%;
c) 35%;
d) 11,82%;
e) 20,91%.
Rezolvare:
VN PA 15000 18000
CD 15000 * 0.17
n * 100 5
M
VN PA 15000 18000
2 2
2550 600
*100 *100 11.82%
16500
Unde:
ηM – randamentul la maturitate;
CD – cuponul de dobanda;
VN – valoarea nominala a obligaţiunii;
111
PA – preţul de achiziţie al obligaţiunii;

14. Precizaţi care dintre afirmaţiile de mai jos sunt false. Deţinătorii de
obligaţiuni au:
a) calitatea de creditori;
b) dreptul de a cere dobândă;
c) dreptul de a vinde obligaţiunile deţinute;
d) dreptul la vot;
e) o singură afirmaţie este corectă.
15. Precizaţi care dintre afirmaţiile următoare este falsă. Principalele elemente
tehnice ale împrumutului obligatar sunt:
a) termenul de rambursare;
b) riscul de rată a dobânzii;
c) preţul de emisiune;
d) cuponul de dobândă;
e) cursul obligaţiunii.
16. O obligaţiune este emisă la 30 septembrie 2002 la o valoare nominală de 5

000 u.m. şi cu o rată nominală a dobânzii de 12%. La data de 1 februarie
2003 cursul procentual al acestei obligaţiuni era de 95%.
Preţul de piaţă absolut la 1 februarie 2003 este, ştiind că nu s-a plătit
dobânda:
a) 318,2;
b) 4830,17;
c) 4952,192;
d) 5321,172;
e) 480.6.
Rezolvare:
VN * rd * n 5000 * 0.12 * 123

da 202.192
N 365
P
C * 100 P C * VN / 100 95 * 5000 / 100 4750
VN
Pa P da 4750 202.192 4952 .192
Unde:
112
n – numărul de zile pentru care se calculează dobânda acumulată;
N – numărul de zile din an
C – cursul procentual al obligaţiunii;
P – preţul de piaţă sau valoarea obligaţiunii;
Pa – preţul de piaţă absolut al obligaţiunii.
17. Condiţiile emisiunii unei obligaţiuni sunt:

Durată de viaţă: 4 ani
Valoare nominală:1 500 u.m.
Rată anuală a dobânzii:10%
Rata dobânzii la termen:12%
Rambursare sub forma cuponului unic.
Preţul de emisiune al acesti obligaţiuni este:
a) 880 u.m.;
b) 1 120,536 u.m.;
c) 850 u.m.;
d) 1395,27 u.m.;
e) 899,66 u.m..
Rezolvare:
Vrt = Vrt-1 + Dt-1

Dt = Vrt * rn
n
At
P t
t 1 (1 r )
Rambursarea se face sub forma cuponului unic, ca urmare atât rata cât şi
dobânda capitalizată se plătesc la cadenţă.
An = Rn = Vrn + Dn
An Vrt Dt Rt At (1+r)^t At/(1+r)^t

1 1500.00 150.00 1.12 0.00
2 1650.00 165.00 1.25 0.00
3 1815.00 181.50 1.41 0.00
4 1996.50 199.65 2196.15 2196.15 1.57 1395.27
696.15 1395.27
113
Unde:
Vrt – valoarea rămasă în anul „t”;
Vrt-1 – valoarea rămasă în anul „t-1”;
Dt – dobânda în anul „t”;
rn – rata nominală a dobânzii;
P – preţul de emisiune al obligaţiunii;
r – rata dobânzii la termen.
18. O obligaţiune este emisă în următoarele condiţii:

Preţ de emisiune: 979,92 u.m.
Cupon de dobândă anual: 110 u.m.
Durată de viaţă : 2 ani
Rata dobânzii la termen va fi:
a) 12,42%;
b) 15,38%;
c) 13,72%;
d) 16,87%;
e) 18,2%.
Rezolvare:
Având în vedere că dobânda se plăteşte anual şi este constantă rezultă că

obligaţiunea este cu rambursare la final. Ca urmare Rn = VN
At = Rt + Dt
n
At
P t
t 1 (1 r )

1 1100.00 110.00 110.00 1.15 95.34
2 1100.00 110.00 1100.00 1210.00 1.33 909.09
220.00 1004.43

1 1100.00 110.00 110.00 1.17 94.12
2 1100.00 110.00 1100.00 1210.00 1.37 885.80
220.00 979.92
Unde:
114
Vrt – valoarea rămasă în anul „t”;

Dt – dobânda în anul „t”;
P – preţul de emisiune al obligaţiunii;
r – rata dobânzii la termen.
19. Sensibilitatea unei obligaţiuni:

a) este specifică doar unei obligaţiuni cu cupon zero;
b) este cu atât mai mică (în valoare absolută), cu cât durata obligaţiunii
este mai mare;
c) se exprimă ca procent de creştere a cursului obligaţiunii antrenat de
creşterea ratei dobânzii pieţii cu 1%;
d) surprinde raportul invers proporţional dintre rata dobânzii pieţii şi
cursul obligaţiunii;
e) se mai numeşte şi maturitatea obligaţiunii.
20. Numărul obligaţiunilor lansate pe piaţă de o societate este de 4 000 .

Valoarea nominală = 2000 u.m.. Rata nominală a dobânzii = 12%. Preţ de
emisiune = 1 850 u.m. Preţ de rambursare = 2 157,9 u.m.. Durata de viaţă a
împrumutului: 6 ani. Rambursarea împrumutului: anuităţi constante.
Anuitatea va fi:
a) 2 670 587,2;
b) 2 052 528,33
c) 3 741 258,12;
d) 2 869 232;
e) 2 417 259,12.
Rezolvare:
C = VN * N = 2000 * 4000 = 8000000
C * rd (Pr VN ) * N 8000000 * 0.12

A
1 n 1
1 1
(1 rd ) n 1.12 6
(2157 .9 2000 ) * 4000 960000 631600 960000
105266 .67
6 1 6 1 0.507
1
1.974
960000
105266 .67 1947261 .66 105266 .67 2052528 .33
0.493
115
Unde:
C – valoarea imprumutului pornind de la valoarea nominala
Pr – preţ de rambursare a obligaţiunii;
N – numărul de obligaţiuni emise;
21. O obligaţiune este emisă la 01 februarie 2006 la o valoare nominală de
1000 u.m., cu o rată nominală a dobânzii de 12%. La data de 07 iunie 2006
cursul de piaţă al obligaţiunii este de 80%. Preţul de piaţă absolut cerut de
vânzător, ştiind că nu s-a plătit dobânda este de:
a) 820,15;
b) 920,63;
c) 680,45;
d) 720;
e) 841,75.
Rezolvare:
VN * r * n 1000 * 0.12 * 127 15240

da 41.75
N 365 365
P C * VN 80 * 1000
C * 100 P 800
VN 100 100
Pa P da 800 41.75 841.75
Unde:
n – numărul de zile pentru care nu s-a plătit dobânda;
N – numărul de zile din an;
C – cursul obligaţiunii;
P – preţul obligaţiunii;
Pa – preţul absolut al obligaţiunii.
22. Termenul de rambursare al unei obligaţiuni este:

1. sinonim cu maturitatea obligaţiunii;
2. intervalul cuprins între momentul emisiunii şi cel al răscumpărării ei;
116
3. durata sa de imunizare;
4. durata sa de viaţă;
5. invers proporţional cu riscul de rată a dobânzii.
Sunt adevărate:
a) 1,2,3,5;
b) 2,4;
c) 1,2,4;
d) 2,3,4;
e) 3,5.
23. Titlurile de stat cu discount:

a) sunt purtătoare de dobândă;
b) nu reprezintă valori mobiliare;
c) se caracterizează prin faptul că diferenţa dintre valoarea nominală
şi preţul de emisiune reprezintă câştigul deţinătorului;
d) sunt emise la un preţ superior valorii nominale;
e) nu prezintă nici una din caracteristicile prezentate anterior.
24. La sfârşitul fiecărui an se încasează timp de 5 ani anuităţi de 1 500 000

u.m. fiecare. Coeficientul de capitalizare este de 14%. Valoarea prezentă a
celor cinci anuităţi este:
a) 5 149 621;
b) 4 545 454;
c) 4 235 536;
d) 5 341 236;
e) 4 452 254.
Rezolvare:
n
Ai
P
i 1 (1 r ) i
An i Ai (1+r)î Ai/(1+r)î
1 1500000 1.14 1315789
2 1500000 1.2996 1154201
3 1500000 1.481544 1012457
4 1500000 1.68896 888120.4
5 1500000 1.925415 779053
5149621
117
Unde:
P – valoarea prezentă a anuităţilor;
r – coeficientul de capitalizare.
25. O societate emite 3 500 obligaţiuni cu scadenţa peste 5 ani la o valoare

nominală de 1500 u.m., preţ de emisiune de 1400 u.m.,valoare de
rambursare de 1 600 u.m., dobânda nominală 7% şi anuităţi egale. Prima de
rambursare se plateste in sume egale pe cei cinci ani.
Numărul obligaţiunilor răscumpărabile de către emitent în al patrulea an
este:
a) 590,54;
b) 730,12;
c) 712,95;
d) 496,23;
e) 742,77.
Rezolvare:
VN * r 1500 * 0.07 105 105

Ai
1 1 1 1 0.713
1 1 1
(1 r ) n 1.07 5 1.403
105
365.85
0.287
Di=Vri * r
an i Vri= Vri-1-Ri Di Ri=Ai-Di Ai Rata an 4=

1 1500 105 260.85 365.85 R4+(Vr-VN)/5 =
2 1239.15 86.74 279.11 365.85 319,55 + (1600 –
3 960.04 67.2 298.65 365.85
1500)/5 = 339,55
4 661.39 46.3 319.55 365.85
5 341.84 23.93 341.92 365.85
Rata totala
rambursata in anul
4 = Rata an 4 * N = 339,55 * 3500 = 1188425
Cu suma respectiva se pot amortiza = 1188425/1600 = 742,77 obligatiuni
Unde:
118

Vri-1 – valoarea rămasă în anul „i-1”;
Ri – rata plătită în anul „i”
26. Este lansat un împrumut obligatar cu caracteristicile:

- valoare nominală: 1 500 u.m.;
- rata anuală a dobânzii: 12%;
- scadenţa: 4 ani;
- rata dobânzii la termen: 14%;
- rambursare „la final”;
- preţ de emisiune: 1300 u.m..
Un investitor care a chiziţionat 3 000 de obligaţiuni le vinde după un an la
preţul de 1 400 u.m.,după încasarea cuponului de dobândă.
Randamentul plasamentului pentru investitor este:
a) 14%;
b) 20,13%;
c) 22,45%;
d) 21,54%;
e) 22,56%.
Rezolvare:
D = VN * rd = 1500 * 0,12 = 180

( Pv Pe ) D 1400 1300 180
*100 *100 21.54%
Pe 1300
Unde:
D – dobânda încasată de investitor;
rd – rata anuală a dobânzii;
Pv – preţul de vânzare al obligaţiunii;
Pe – preţul de emisiune al obligaţiunii.
27. Cuponul de dobândă al obligaţiunilor se calculează:

a) ca produs între valoarea nominală a obligaţiunii şi rata nominală a
dobânzii;
119
b) ca produs între valoarea nominală a obligaţiunii şi rata dobânzii la

termen;
c) ca produs între valoarea nominală a obligaţiunii şi rata de actualizare;
d) ca produs între preţul de emisiune şi rata dobânzii la termen;
e) ca produs între cursul acţiunii şi rata nominală a dobânzii.
28. Realizarea unei emisiuni de obligaţiuni are ca efect pentru societatea

emitentă:
a) creşterea resurselor financiare şi majorarea capitalului social;
b) creşterea resurselor financiare şi majorarea datoriilor societăţii;
c) diluţia dreptului de vot;
d) creşterea capitalului social;
e) diluţia capitalului.
29. O obligaţiune cu valoarea nominală de 15 000 u.m., este tranzacţionată la

preţul de 114,7%. Rata anuală a dobânzii este 18%.
Randamentul curent va fi:
a) 15.69%;
b) 14.97%;
c) 11.5%;
d) 15.18%;
e) 16.05%.
Rezolvare:
C = (P/VN)*100 => P = (C * VN)/100 = (114.7*15000)/100 = 17205
D = VN * r = 15000 * 0.18 = 2700
ηc = (D/P) * 100 = (2700/17205) * 100 = 15.69
Unde:
C- cursul obligaţiunii;
P – preţul obligaţiunii;
D – cuponul de dobândă;
ηc – randamentul curent.
30. Precizaţi care dintre afirmaţiile de mai jos este falsă:

a) sensibilitatea surprinde raportul invers proporţional dintre rata dobânzii
şi cursul obligaţiunii
120
b) sensibilitatea se exprimă ca procent de scădere a cursului antrenată de

creşterea ratei dobânzii cu 1%;
c) sensibilitatea este direct proporţională cu durata obligaţiunii;
d) în calculul sensibilităţii se utilizează rata de actualizare:
e) în calculul sensibilităţii se utilizează rata nominală a dobânzii.
31. Un împrumut obligatar este lansat în următoarele condiţii:

 valoarea nominală a obligaţiunii este de 1000 u.m.;
 preţul de emisiune este la paritate;
 scadenţa împrumutului este peste patru ani;
 rata anuală a dobânzii este de 8%;
 rata dobânzii pieţei este de 9%;
 rambursarea se face prin anuităţi constante.
Anuitatea este:
1. 301,887 u.m;
2. 328,75 u.m;
3. 295,46 u.m;
Amortizarea din împrumut în anul al doilea este:
4. 250,648u.m;
5. 287,15 u.m.;
6. 239,638 u.m.
Durata de imunizare a împrumutului este:
7. 7,54 ani;
8. 8,61 ani;
9. 7,21 ani.
Este adevărată combinaţia:
a) 1; 4; 9;
b) 2; 5; 7;
c) 3; 6; 8;
d) 2; 6; 7;
e) 1; 6; 9.
Rezolvare:
VN * r 1000 * 0.08 80 80
Ai
1 1 1 1 0.735
1 1 1
(1 r ) n 1.08 4 1.36
80
301.887
0.265
121
Ri = Ai – Di
Di = Vri * r
An Vri Di Ri Ai (1+k)î Ai/(1+k)î iAi/(1+k)î

1 1000 80 221.887 301.887 1.090 276.961 276.961
2 778.113 62.249 239.638 301.887 1.188 254.114 508.228
3 538.475 43.078 258.809 301.887 1.295 233.117 699.351
4 279.666 22.373 279.514 301.887 1.412 213.801 855.204
977.993 2339.74
n
iAi
i 1 (1 k ) i 2339 .744
D n
7.21
Ai 977.993
i 1 (1 k ) i
Unde:
Vri – valoarea rămasă de rambursat în anul „i”;
Vri-1 - valoarea rămasă de rambursat în anul „i-1”;
D – durata de imunizare a împrumutului.
32. Preţul de emisiune al unei obligaţiuni este de 950 u.m., scadenţa este la 4
ani, dobânda la termen este de 13%, iar cea nominală de 16%. Rambursarea
se realizează la paritate, valoarea nominală fiind de 1000 u.m. Obligaţiunea
este cu rambursare la scadenţă. Sensibilitatea obligaţiunii este de:
a) -2,163;
b) -3,472;
c) -7,24;
d) -1,698;
e) -1,745.
122
Rezolvare:
An Vri Di Ri Ai (1+k)î Ai/(1+k)î iAi/(1+k)î
1 1000 160 0 160 1.130 141.593 141.593
2 1000 160 0 160 1.277 125.294 250.588
3 1000 160 0 160 1.443 110.88 332.64
4 1000 160 1000 1160 1.630 711.656 2846.624
377.767 724.821
Di = Vri * r
Ai = Ri + Di
n
iAi
(1 k ) i 724.821
D i n1 1.919
Ai 377.767
i 1 (1 k )i
1 1.919
S D 1.698
1 k 1.13
Unde:
Ri-1 - rata de rambursare în anul „i-1”;
Vri – valoarea rămasă de rambursat în anul „i”;
Vri-1 - valoarea rămasă de rambursat în anul „i-1”;
D – durata de imunizare a împrumutului;
S – sensibilitatea.
Aplicaţii propuse pentru rezolvare:
1. Valoarea nominală a unei obligaţiuni X este 1 000u.m. Durata de viaţă a

acestui împrumut obligatar este de 6 ani. Un investitor achiziţionează 6 000
de obligaţiuni X la preţul de 886 u.m./titlu, iar timpul rămas până la
123
scadenţă este de 4 ani. Modalitatea de rambursare a împrumutului: la final.

Rata anuala a dobanzii este 10%.
Rata dobânzii la termen este:
a) 16,2%;
b) 13,9%;
c) 15,08%;
d) 11,2%;
e) 14%.
Rezolvare:
An Vr D R At (1+r)^t At/(1+r)^t
124
2. O obligaţiune este emisă în următoarele condiţii: valoarea nominală 3 000

u.m.; rata nominală a dobânzii 11%; rata dobânzii pieţei 12%; durata de
viaţă 6 ani şi modalitate de rambursare “la final”. Valoarea reală la
cumpărare este:
a) 3100 u.m.;
b) 2790 u.m.;
c) 2850 u.m.;
d) 2876,55 u.m.;
e) 2820 u.m..
Rezolvare:
An i Vr Di Ri Ai (1+k)î Ai/(1+k)î
3. O obligaţiune este emisă în următoarele condiţii: valoare nominală 1 800

u.m.; preţ de emisiune la paritate, durată de viaţă 3 ani, rată nominală a
dobânzii 10%. Rambursarea se face sub forma cuponului unic. Dobanda
incasata de investitor va fi :
a) 595,8 u.m.;
b) 180 u.m.;
c) 239,58 u.m.;
d) 615,2 u.m.;
e) 360 u.m..
125
Rezolvare:
Ai Vr Dcap
4. Rata dobânzii la termen a unei obligaţiuni este: în anul întâi 11%,în anul al
doilea 12% şi în anul al treilea 12,5%. Rata dobânzii la termen este 10%.
Obligaţiunea este emisă pe 3 ani la o valoare nominală de 999 u.m.
Rambursarea se face prin tranşe anuale egale din împrumut.
Intervalul de timp în care se amortizează investiţia în această obligaţiune
este:
a) 1,67 ani;
b) 1,77 ani;
c) 1,88 ani;
d) 2,5 ani;
e) 2,3 ani.
Rezolvare:
126
Ai Vr di Di Ri Ai (1+k)î i*Ai Ai/(1+k)î i*Ai/(1+k)î
5. Împrumut obligatar cu caracteristicile:

Valoare nominală: 1 000 u.m.
Preţ de emisiune: 950 u.m.
Rata nominală a dobânzii: 10%
Scadenţa după 4 ani
Număr obligaţiuni emise : 100 000
Rambursare sub forma anuităţilor constante
Rata actuarială brută a împrumutului este:
a) 12%;
b) 9,14%;
c) 12,5%;
d) 12,09%;
e) 12.4%.
Rezolvare:
127
An i Ai (1+k)î Ai/(1+k)î
128
6. O obligaţiune cu valoare nominală de 10 000 u.m. este cumpărată de pe

piaţa secundară cu 12 000 u.m. Rata anuală a dobânzii este 27%. Timpul
rămas până la scadenţă este de 5 ani iar modalitatea de rambursare a
împrumutului este “la final”.
Randamentul la maturitate va fi:
a) 68,02%;
b) 39,16%;
c) 35%;
d) 24,54%;
e) 20,91%.
Rezolvare:
7. O obligaţiune este emisă la 30 septembrie 2002 la o valoare nominală de 1

000 u.m. şi cu o rată nominală a dobânzii de 10%. La data de 1 februarie
2003 cursul procentual al acestei obligaţiuni era de 85%.
Preţul de piaţă absolut la 1 februarie 2003 este, ştiind că nu s-a plătit
dobânda:
a) 318,2;
b) 887,3;
129
c) 883,7;
d) 813,7;
e) 480.6.
Rezolvare:
8. Condiţiile emisiunii unei obligaţiuni sunt:

Durată de viaţă: 4 ani
Rată anuală a dobânzii:12%
Rata dobânzii la termen:15%
Rambursare sub forma cuponului unic.
Preţul de emisiune al acesti obligaţiuni este:
a) 880 u.m.;
b) 1 120 u.m.;
c) 850 u.m.;
d) 1 150 u.m.;
e) 899,66 u.m..
Rezolvare:
130
9. O obligaţiune este emisă în următoarele condiţii:

Preţ de emisiune: 919 u.m.
Cupon de dobândă anual: 100 u.m.
Durată de viaţă : 2 ani
Rata dobânzii la termen va fi:
a) 12,42%;
b) 14,6%;
c) 13,72%;
d) 14,98%;
e) 13,8%.
Rezolvare:
131
10. Numărul obligaţiunilor lansate pe piaţă de o societate este de 5 000 .

Valoarea nominală = 3000 u.m.. Rata nominală a dobânzii = 10%. Preţ de
emisiune = 2 950 u.m. Preţ de rambursare = 3 157,9 u.m.. Durata de viaţă a
împrumutului: 6 ani. Rambursarea împrumutului: anuităţi constante.
Anuitatea va fi:
a) 3 670 587,2;
b) 3 571 950.3;
c) 3 741 258,12;
d) 3 869 232;
e) 3 417 259,12.
Rezolvare:
132
11. O societate emite 2 500 obligaţiuni cu scadenţa peste 5 ani la o valoare

nominală de 1000 u.m., preţ de emisiune de 985 u.m.,valoare de
rambursare de 1 100 u.m., dobânda nominală 10% şi anuităţi egale. Prima
de rambursare se plateste in sume egale pe cei cinci ani.
Numărul obligaţiunilor răscumpărabile de către emitent în al patrulea an
este:
a) 590,54;
b) 550,12;
c) 556,88;
d) 496,23;
e) 540,94.
Rezolvare:
an i Vri= Vri-1-Ri di Ri=Ai-Di Ai
133
12. Durata pentru care se lansează un împrumut obligatar este de 4 ani,

rambursarea prin tranşe anuale egale, randamentul la maturitate este 11%,
randamentul nominal 10%, iar valoarea nominală a obligaţiunii este 3 000
u.m.
Preţul de emisiune este:
a) 3 000 u.m.;
b) 2 901,64 u.m;
c) 2 800,2 u.m.;
d) 2 950,8 u.m.;
e) 2 898,5 u.m..
Rezolvare:
13. O societate comercială emite 200000 de obligaţiuni cu un preţ de emisiune

de 950 u.m. Valoarea nominală a obligaţiunilor este de 1000 u.m., preţul de
rambursare este de 1100 u.m., rata nominală a dobânzii este de 10%,
cheltuielile de emisiune de 400000 u.m. şi durata împrumutului de 4 ani.
134
Rambursarea împrumutului se face în rate anuale egale. Cheltuielile de

emisiune şi primele de rambursare sunt amortizate linear în cei patru ani.
Anuitatea plătită de emitent către investitori în anul patru şi cheltuielile
totale suportate de emitent în acelaşi an sunt:
a) 60000000; 65000000;
b) 63000000; 64000000;
c) 60000000; 60100000;
d) 61000000; 61100000;
e) 58000000; 60000000.
Rezolvare:
An i Vr Di Ri Pr Ai Ch
14. O societate comercială emite o obligaţiune cu durata de viaţă de patru ani,

valoarea nominală de 1000 u.m., rata anuală a dobânzii este de 12%, rata
dobânzii la termen este de 15%. Rambursarea se face sub forma cuponului
unic. În aceste condiţii preţul de emisiune al obligaţiunii este de:
a) 899,668;
b) 920,362;
c) 640,364;
d) 886,321;
e) 910,476.
Rezolvare:
135
An i Vr Di Ri Ai (1+i)^k
136
III. TRANZACȚ IONAREA INSTRUMENTELOR

FINANCIARE LA BURSA DE VALORI DIN BUCUREȘ TI
Tehnici de tranzacţionare utilizate pe plan internaț ional în cadrul

burselor de valori
De-a lungul timpului în cadrul burselor de valori s-au utilizat diferite

tehnici de tranzacț ionare. Cele mai importante dintre acestea sunt:
 tranzacţionarea în ring. Este sistemul clasic de tranzacţionare.
Acesta are următoarele caracteristici:
1. În sala de tranzacţionare din cadrul bursei sunt mai multe
ringuri de tranzacţionare. În fiecare ring este un angajat al
bursei care deschide sau închide şedinţa pentru un anumit
titlu financiar.
2. În jurul ringului de tranzacţionare se adună agenţii de bursă
care doresc să realizeze tranzacţii pe titlul financiar cotat la
ghişeul respectiv în acel moment. Agenţii de bursă în funcţie
de reglementările specifice bursei şi ţării respective pot fi
persoane fizice independente sau reprezentanţi ai unor
intermediari persoane juridice.
3. În funcţie de ordinele pe care le au de la clienţi sau ordinele
în nume propriu agenţii de bursă anunţă prin strigare ș i
gestică (semne specifice) ordinele respective ţinând cont de
gradul de prioritate al acestora.
4. În momentul în care se intersectează cererea cu oferta (ex.
Un agent care a anunț at că vinde titlul ”X” la preț ul ”Y”
primeș te un răspuns din partea altui agent care cumpără în
aceleaș i condiț ii) se încheie tranzacţia
 tranzacţionarea în groapă. Are modul similar de funcţionare cu
tehnica de tranzacț ionare în ring. Deosebirea e dată de modul de
organizare a sălii de tranzacţionare, la acest sistem tranzacţia se face
într-un amfiteatru (groapă), iar agenț ii de bursă sunt plasaț i pe
treptele amfiteatrului. Se utilizează acelaşi procedeu de transmitere
a ordinelor, prin strigare ș i gestică. Avantajul faț ă de tehnica
anterioară este dat de faptul că amplasarea agenț ilor în amfiteatru
permite o vizibilitate mai bună a acestora ș i a semnelor realizate de
ei. Ca urmare se reduce riscul de pierdere a tranzacț iilor datorat
137
neperceperii ordinelor transmise în piaț ă din cauza lipsei

contactului vizual sau a zgomotului.
 tranzacţionarea prin înscrierea ordinelor pe tablă. Presupune
scrierea de către un angajat al bursei pe o tablă a ordinelor transmise
de către agenț ii de bursă. Ordinele erau ordonate după anumite
criterii de prioritate. Iniț ial tablele erau clasic, dar treptat acestea s-
au înlocuit cu table electronice. Avantajul acestei tehnici constă de
asemenea în creș terea gradului de vizibilitate al ordinelor din
piaț ă..
 tranzacţionare electronică. Este sistemul modern de tranzacţionare
care are următoarele avantaje:
1. permite o bună vizualizare a pieţei
2. permite tranzacţionarea de la distanţă
3. permite agenț ilor de bursă să aibă acces rapid la informaț ii
pertinente prin utilizarea în timp real a unor softwere de
analiză rapidă a pieţei şi instrumentelor financiare.
Tendinț a care se manifestă pe plan mondial în cadrul burselor de

valori este de trecere la tehnica de tranzacț ionare electronică, tocmai datorită
avantajelor evidente specifice acesteia.
Pe piaț a de capital din România, încă de la înființ area pieț ei bursiere
ș i extrabursiere s-a adoptat tehnica electroniocă de tranzacț ionare.
Ordinul de bursă
Ordinul de bursă este un ordin transmis de către un client unei societăț i

de servicii pentru investiț ii financiare care vizează tranzacț ionarea unor
instrumente financiare cotate pe piaț a bursieră.
Continutul minim al unui ordin de bursa include urmatoarele informatii:
a) denumirea Participantului; participantul este societatea de servicii pentru
investiț ii financiare acceptată de bursă să ia parte în mod direct la tranzacț iile
bursiere;
b) locul unde este executata tranzactia (piata reglementata, extrabursieră etc.);
c) momentul preluarii ordinului de bursa (data, ora, minut si secunda);
d) sensul ordinului (vanzare/cumparare etc.);
138
e) simbolul si denumirea instrumentului financiar;

f) identitatea si numarul de cont al clientului din sistemul B.V.B.;
g) tipul contului clientului;
h) daca contul este discretionar;
i) numarul ordinului din registrul de evidenta al Participantului; fiecare
societate de intermediere trebuie să ț ină un registru al ordinelor, în care
înregistrează toate ordinele, în ordinea primirii lor;
j) tipul ordinului de bursa;
k) cantitatea (volumul) de instrumente financiare;
l) pretul, in functie de tipul instrumentului si tipul ordinului de bursa
m) termenul de valabilitate a ordinului;
n) daca ordinul a fost plasat la initiativa clientului sau la recomandarea
agentului;
o) detinerile clientului privind respectivul instrument financiar;
p) alte precizari privind informarea corecta a clientului (luarea la cunostinta de
oferte publice in
derulare, modificari de capital anterioare, fuziuni, divizari etc.);
q) numele in clar si semnatura agentului pentru servicii de investitii
financiare/agentului delegat
care a preluat ordinul;
r) semnatura clientului daca ordinul nu a fost preluat telefonic, iar in situatia in
care ordinul a
fost preluat telefonic, inregistrarea de catre Participant a instructiunii clientului;
s) stampila Participantului sau a sediului secundar al acestuia.
Pretul ordinelor de bursa trebuie sa respecte pasii de pret predefiniti,

corespunzatori intervalelor de pret stabilite de B.V.B. Intr-un ordin de bursa
pretul poate fi exprimat ca:
a) pret in valoare absoluta - pentru actiuni, drepturi de preferinta, titluri de
participare;
b) pret exprimat ca procent din principal - pentru obligatiuni;
c) pret exprimat ca procent din valoarea nominala - pentru titluri de stat emise
cu dobanda;
d) randament - exprimat ca procent din valoarea nominala, pentru titluri de stat
emise cu discount.
Pentru stabilirea priorităț ii ordinelor în sistemul de tranzacț ionare, la

completarea ordinelor trebuie să se precizeze tipul contului clientului. În
sistemul de tranzacț ionare al BVB se utilizează următoarele tipuri de conturi:
139
cont client – este contul deschis la intermediar de către un

investitor individual;
cont instituț ie - este contul deschis la intermediar de către un
investitor instituț ional;
cont propriu sau house – este contul care aparț ine
intermediarului;
cont persoane relevante (staff) – este contul deschis la
intermediar de către un angajat al acestuia;
cont insider – este contul dechis la intermediar de către o
persoană care poate avea informaț ii privilegiate despre anumite
instrumente financiare.
Un ordin de bursa poate avea oricare dintre urmatoarele termene de

valabilitate
(atribute de timp):
a) Day – valabil in sedinta de tranzactionare curenta;
b) Open – valabil pana la executie sau retragere, in limita a 62 de zile
calendaristice de la data
ultimei actualizari a ordinului;
c) Good Till Date – valabil pana la data specificata (format “yyyy-mm-zz” “an-
luna-zi”), in
limita a 62 de zile de la data ultimei actualizari a ordinului;
d) FOK (Fill or Kill sau “Executare sau Anulare”) – introdus in vederea
executiei imediate.
La expirarea termenului de valabilitate asociat unui ordin, acesta este
eliminat automat din
sistem.
Ordinele sunt afisate si executate in piata, in ordinea descrescatoare a

importantei, in functie
de urmatoarele criterii:
a) pret ordin – se execută întâi ordinele care au preț ul cel mai mare la
cumpărare, respectiv preț ul cel mai mic la vânzare. Această regulă are rolul de
a permite suprapunerea cererii peste ofertă;
b) in cadrul aceluiasi nivel de pret - dupa tipul de cont, in ordine descrescatoare
a prioritatii,
respectiv cont Client, cont Institutie, cont propriu (House), cont persoane
relevante (Staff), cont
Insider, cont combinat (Mixed);
140
c) in cadrul aceluiasi nivel de pret si tip de cont - dupa timpul introducerii

ordinului in sistem sau timpul corespunzator ultimei modificari care determina
schimbarea prioritatii, conform principiului precedentei (FIFO: primul venit-
primul servit).
Tipuri de ordine
Sistemul de tranzactionare al B.V.B. admite spre executie urmatoarele

tipuri de ordine
de bursa:
a) ordine limita;
b) ordine la piata;
c) ordine fara pret;
d) ordine hidden.
Ordinul Limita este ordinul prin care se cumpara/vinde o cantitate de

instrumente financiare la un pret specificat sau mai avantajos pentru client,
adica mai mic la cumparare respectiv mai mare la vanzare.
Ordinul la Piata este ordinul prin care se cumpara/vinde la cel mai bun
pret al pietei, prin mecanismul protectiei de pret . Scopul protectiei de pret este
stabilirea unui pret limita pentru ordinul la piata, in vederea reducerii riscului
pe care un agent de bursa sau client si-l asuma in momentul introducerii unui
ordin la piata. Valoarea protectiei de pret este calculata astfel: numarul maxim
de pasi de pret prin care poate trece ordinul (precizat de catre client in
momentul lansaii ordinului) inmultit cu marimea corespunzatoare a pasului.
Aceasta reprezinta valoarea maximă, cu care poate varia pretul ordinului la
piata. Pasul de cotare reprezintă variaș ia minimă a preț ului unui instrument
financiar ș i se stabileș te prin regulamentele bursei. Daca pretul calculat nu
este un pret valid din punct de vedere al pasului de pret, atunci este rotunjit la
cea mai apropiata valoare ce reprezinta un multiplu al pasului de pret.
Ordinul fara pret este ordinul care nu are specificat un pret in momentul
introducerii in sistemul de tranzactionare. Dacă există în piaț ă ordine în
contraparte, ordinul la piaț ă execută (cumpără sau vinde) toată cantitatea
specificată, indiferent de mărimea variaț iei de preț . Acest tip de ordin nu are
protecț ie de preț . Ca urmare riscul de a se cumpăra la preț uri mari sau de a
se vinde la preț uri reduse este ridicat.
Ordinul Hidden este ordinul care afiseaza in piata numai o parte a
cantitatii (volumului) totale. Volumul total ș i volumul vizibil iniț ial specifice
141
acestui tip de ordin trebuie sa reprezinte un multiplu al blocului de

tranzactionare.
Pe plan internaț ional se mai utilizează următoarele tipuri de ordine:
1) stop;
2) stop limită;
3) take;
4) hit;
5) match.
1) Ordinul STOP poate fi:

a. de vânzare;
b. de cumpărare.
a. Ordinul STOP de vânzare sau STOP pierdere la piaț ă se dă

pentru a conserva un câştig (fig.3.1).
Acest ordin funcţionează astfel:
ordinul este introdus în piaţă în momentul în care cursul titlului
este pe un trend crescător. Pentru a-ș i proteja câș tigul de o
eventuală schimbare rapidă de trend, investitorul lanseză acest
tip de ordin precizând un preț de vânzare aflat imediat sub
preț ul pieț ei;
în mod normal un ordin de vânzare la un preț aflat sub preț ul
curent al titlului ar genera realizarea imediat a tranzacț iei. Acest
tip de ordin nu se activează decât dacă se scimbă trendul titlului,
antrenându-se pe un trend descrescător şi atimge limita precizată
în ordin (C0);
în situaț ia în care cursul continuă să crească, ordinul rămâne
inactiv.
C0
142
t0
t
Fig.3.1 Ordinul STOP de vânzare
b. Ordinul STOP de cumpărare (fig. 3.2)

se lansează în momentul în care cursul este pe un trend
descrescător şi a scăzut sub preţul limită specificat de investitor;
ordinul devine activ în mementul în care trendul cursului se
inversează şi atinge preţul limită specificat (C0);
dacă cursul îşi continuă trendul descrescător ordinul rămâne
inactiv.
C0
t0
t
Fig.3.2 Ordinul STOP de cumpărare
2) Ordinul STOP limită la rândul său poate fi:

a. de vânzare (fig.3.3);
b. de cumpărare (fig. 3.4).
a. Un ordin stop limită de vânzare funcţionează ca un ordin STOP

de vânzare cu deosebirea că rămâne în piaţă atâta timp cât
cursul titlului se află între preţul stop (C0) şi preţul limită (C1).
143
C0
C1
t0 t1
t
Fig.3.3 Ordinul STOP limită de vânzare
b. Un ordin stop limită de cumpărare funcţionează ca un ordin stop

de cumpărare cu precizarea că se poate executa la preţuri
cuprinse între valoarea STOP (C0) şi valoarea limită (C1).
C1
C0
t0 t1
t
Fig.3.4 Ordinul STOP limită de cumpărare
144
3) Ordin TAKE – este un ordin de cumpărare, care presupune achiziț ia

integrală a acţiunilor aflate în piaţă la cel mai bun preţ de vânzare (cel
mai mic preț de vânzare).
4) Ordin HIT – este un ordin de vânzare opus ordinului TAKE. Acesta
presupune vânzarea unui număr de acț iuni egal cu cel disponibil în
piaț ă la cumpărare la cel mai bun preț (cel mai mare preț de
cumpărare).
5) Ordin MATCH – presupune crearea unui ordin pereche pentru un ordin
din contrapartidă aflat în piaţă.
De asemenea, pe bursele internaț ionale se folosesc ordine cu

menț iuni speciale, cum ar fi:
 imediat sau anulează („immidiate or cancel”) presupune ca
tranzacț ia să se realizeze imediat total sau parț ial. Partea
neexecutată se anulează automat;
 dintr-o dată sau deloc („fill or kill”) presupune ca tranzacț ia să
se execute imediat, integral la preț ul stabilit, iar dacă piaț a nu
permite acest lucru, atunci ordinul se anulează;
 totul sau nimic („all or none”) presupune ca ordinul să se
execute integral imediat sau când permite piaț a, dar dacă nu se
poate executa în totalitate ordinul, atunci acesta se anulează;
 ordin la deschidere („at the opening”) presupune ca tranzacț ia
să se execute la cursul de deschidere, iar dacă acest lucru nu este
posibil atunci ordinul se anulează;
 ordin la închidere („at the end”) presupune ca tranzacț ia să se
execute în ultimele 30 de secunde ale ș edinț ei de
tranzacț ionare.
Stările pieț ei la Bursa de Valori din Bucureș ti
La BVB, piaț a poate avea următoarele stări:

1) starea de predeschidere;
2) starea de deschidere;
3) starea deschisă;
4) starea preînchisă;
5) starea închisă.
145
În starea de predeschidere se pot introduce, retrage, modifica sau

suspenda ordinele de tranzacț ionare, dar nu se efectuază tranzacț ii, chiar
dacă se realizează suprapunerea cererii peste ofertă.
În starea de deschidere:
 se calculează preț ul ș i volumul de deschidere pe baza unui algoritm
special;
 se execută ordinele care, în urma aplicării algoritmului, intră în procesul
de tranzacț ionare la deschidere.
Pentru determinarea preț ului de deschidere se aplică următoarele criterii,

menț ionate în ordinea descrescatoare a importantei acestora:
 criteriul I: se alege drept preț de deschidere acela la care se
maximizează volumul titlurilor care se pot tranzacț iona;
 criteriul II: în condiț iile în care după aplicarea primului criteriu sunt
două preț uri pentru care se pot tranzacț iona acelaș i număr de titluri,
atunci se alege drept preț de deschidere acela la care, numărul de
instrumente financiare care rămân neexecutate în piată, este minim;
 criteriul III: în condiț iile în care după aplicarea celui de al doilea
criteriu sunt două preț uri pentru care numărul de instrumente
financiare care rămân neexecutate în piată este egal, atunci se alege
drept preț de deschidere acela care reprezintă o variatia minima
procentuala faț ă de pretul de referinta al ultimei sedinte de
tranzactionare (sau care este cel mai apropiat faț ă de preț ul de
referinț ă);
 criteriul IV: în condiț iile în care ambele preț uri au aceiaș i variaț ie
procentuală faț ă de preț ul de referinț ă al ultimei ș edinț e de
tranzacț ionare, atunci se alege drept preț de deschidere preț ul
maxim dintre cele două.
Exemplu de calcul al preț ului de deschidere:
În perioada de predeschidere se introduc în piaţă următoarele ordine:

la cumpărare: 300 acţiuni „la piaţă”
100 acţiuni la 26.000
146
la vânzare: 250 acţiuni „la piaţă”

Se ordonează ordinele în piaț ă în funcț ie de preț astfel:
Ordine de Ordine de
cumpărare Cumpărare Preț Vânzare vânzare Minim
cumulate cumulate
(1) (2) (3) (4) (5) (6)
300 300 la piaţă 1.600 300
400 100 26.000 250 1.600 400
550 150 25.500 1.350 550
800 250 25.000 400 1.350 800
1.000 200 24.700 300 950 950
1.300 300 24.500 250 650 650
1.650 350 24.000 150 400 400
1.650 la piaţă 250 250 250
Pe coloanele (1) ș i (5) se realizează o cumulare a ordinelor de

cumpărare, respectiv de vânzare. Pentru ordinele de cumpărare, cumularea se
realizează de sus în jos, iar pentru cele de vânzare de jos în sus. În coloana (6)
se alege minimul pe rânduri dintre valorile cuprinse în coloanele (1), respectiv
(5). În exemplul dat se poate observa faptul că pentru preț ul de 24.700 se
tranzacț ionează cele mai multe instrumente financiare aflate în piaț ă (950 de
bucăț i). Ca urmare, se aplică criteriul I din algoritm ș i se alege acest preț
drept curs de deschidere.
Să considerăm un alt exemplu în care avem în piaț ă aceleaș i ordine ca

ș i la primul exemplu, cu deosebirea că pe cumpărare, la preț ul de 25.000, în
loc de 250 de instrumente financiare avem 400. Atunci algoritmul se aplică
astfel:
Ordine de Ordine de
cumpărare Cumpărare Preț Vânzare vânzare Minim
cumulate cumulate
147
300 300 la piaţă 1.600 300

400 100 26.000 250 1.600 400
550 150 25.500 1.350 550
950 400 25.000 400 1.350 950
1.150 200 24.700 300 950 950
1.450 300 24.500 250 650 650
1.800 350 24.000 150 400 400
la piaţă 250 250 250
Se poate observa faptul că după aplicarea criteriului I sunt două preț uri
(25.000, respectiv 24.700) pentru care se tranzacț ionează acelaș i număr de
instrumente financiare. Ca urmare, se trece la aplicarea criteriului II.
Pentru preț ul de 25.000, pe cumpărare rămân în piaț ă,
netranzacț ionate un număr de 850 de instrumente financiare (200+300+350),
iar pe vânzare un număr de 650 (400+250). În total rămân în piaț ă 1500 de
instrumente financiare netranzacț ionate.
Pentru preț ul de 24.700, pe cumpărare rămân în piaț ă,
netranzacț ionate un număr de 850 de instrumente financiare (200+300+350),
iar pe vânzare un număr de 650 (400+250). În total rămân în piaț ă 1500 de
instrumente financiare netranzacț ionate.
Ca urmare, nici după aplicarea acestui criteriu nu se poate face alegerea
preț ului de deschidere ș i se trece la criteriul III.
Dacă, preț ul de referinț ă ar fi 25.400, atunci preț ul de descidere va fi
25.000, deoarece:
25.400 25.000 25.400 24.700


25.400 25.400
Dacă, preț ul de referinț ă ar fi 24.850, atunci prin criteriul III nu se

poate realiza departajarea ș i se trece la aplicarea criteriului IV. Ca urmare,
preț ul de deschidere va fi maximul dintre cele două preț uri (maxim dintre
25.000 ș i 24.700). Evident se alege 25.000.
În starea deschisă se pot realiza operaț ii de introducere, actualizare,

suspendare, retragere de ordine ș i se execută tranzacț ii în condiț iile în care
cererea se suprapune peste ofertă.
148
În starea preînchisă se pot realiza operaț ii de introducere, actualizare,

suspendare, retragere de ordine dar nu se mai execută tranzacț ii.
În starea închisă agenț ii de bursă nu mai pot realiza operaț ii de
introducere, actualizare, suspendare, retragere de ordine ș i nu se execută
tranzacț ii. Se pot doar vizualiza rapoarte ș i statistici.
IV. TIPURI DE TRANZACŢII
În funcţie de modul de finalizare al tranzacţiilor se disting tranzacţii de

tip american, respectiv tranzacţii de tip european.
Tranzacţiile de tip american pot fi:
 cu lichidare imediată, la care finalizarea tranzacţiilor se
realizează în ziua respectivă;
 cu lichidare normală la care finalizarea tranzacţiilor se
realizează în termenul normal de tranzacţiune (3,5,7,9 zile).
Tendinț a este de reducere a termenului de lichidare normală;
 cu lichidare pe bază de aranjament special, la care finalizarea
tranzacț iilor se realizează în funcț ie de opț iunea
vînzătorului.
În funcţie de tipul contului, tranzacţiile de tip american pot fi:

 tranzacţii cash (pe bani gata) pentru aceste tranzacţii, în
momentul în care se lansează ordinul de cumpărare respectiv de
vânzare, clientul trebuie să aibă cont în bani, respectiv titlurile
care fac obiectul tranzacţiei respective;
 tranzacţii în marjă presupun acordarea din partea broker-ului
a unui împrumut către client în bani sau în titluri financiare.
Tranzacţiile de tip european pot fi:

 tranzacţii la vedere (lichidarea se realizează imediat sau într-un
termen normal de lichidare);
 tranzacţii cu lichidare la 1 lună pentru acest tip de tranzacţii
se stabileşte de către bursă o perioadă de lichidare a
tranzacţiilor, de regulă în ultimele zile de tranzacț ionare din
luna respectivă. Majoritatea burselor care aplică acest sistem,
practică drept termen de lichidare a tranzacț iilor pe acț iuni a
149
6-a zi de dinaintea ultimei zile de tranzacţie din luna respectivă.

Toate tranzacţiile care se încheie de la începutul lunii până în
ziua de lichidare a lunii respective, se finalizează în aceeaşi zi
de lichidare. Tranzacţiile încheiate după ziua de lichidare se
finalizează în ziua de lichidare a lunii următoare;
 tranzacţii ferme la termen sunt specifice pentru contractele
forward;
 tranzacţii de tip condiț ionat în această categorie de
tranzacţii intră contractele pe opţiuni
Tranzacţiile în marjă
Reprezintă cumpărări, respectiv vînzări de titluri primare pe datorie,

societatea de intermediere acordând un împrumut clientului său. Ca urmare, un
client al unei societăț i de intermediere, dacă realizează o cumpărare în marjă,
nu trebuie să pună la dispoziț ia intermediarului întreaga sumă de bani
necesară pentru tranzacț ia respectivă ci doar o marjă iniț ială (o sumă ce
reprezintă o parte din valoarea achiziț iei), restul de bani fiind puș i de
intermediar. Clientul va garanta împrumutul acordat de intermediar cu
instrumentele financiare achiziț ionate, acestea rămânând la dispoziț ia
intermediarului până la achitarea împrumutului (închiderea poziț iei)
Evidenţierea tranzacţiei în marjă în cadrul contului clientului deschis la

soc de intermendiere se face astfel:
pe credit sunt evidenţiate următoarele elemente:
disponibilităţile băneşti aduse de către client;
dividendele aferente titlurilor financiare care au făcut obiectul
tranzacţiei
dobânzile aferente obligaţiunilor care au făcut obiectul tranzacţiei
veniturile din vânzarea titlurilor deț inute de client
pe debit sunt evidenţiate următoarele elemente:
valoarea de piaț ă a instrumentelor financiare care au facut obiectul
tranzacţiei
dobânda aferentă creditului acordat de către intermediar clientului
respectiv
Elementele tehnice specifice tranzacţiei în marjă:
150
colateral reprezintă valoarea titlurilor finale care au făcut obiectul

tranzacţiei şi care sunt lăsate drept gaj de către client în favoarea
intermediarului. Valoarea colateralului diferă de la o zi la alta în
funcţie de cursul de piaţă al instrumentelor financiare respective.
marja iniţială exprimată în valoare absolută, reprezintă diferenţa
dintre valoarea de tranzacţionare a titlurilor care fac obiectul
tranzacţiei şi suma de bani împrumutată clientului de către
intermediar, în vederea efectuării tranzacţiei. Exprimată în valoarea
procentuală reprezintă raportul dintre capitalul propriu al clientului
şi valoarea tranzacţiei. Marja iniţială se stabileşte prin reglementările
bursei;
marja curentă – exprimată în valoare procentuală, reprezintă raportul
dintre capitalul propriu al clientului şi valoarea actualizată a
tranzacţiei;
marja minimală (permanentă) – reprezintă raportul minim acceptat
prin regulamentele bursei dintre capitalul propriu şi valoarea
actualizată a tranzacţiei.
În funcţie de relaţia care se stabileşte între marja curentă şi marja iniţială

putem avea următoarele situaţii specifice contului clientului:
1) cont nerestricţionat atunci când marja curentă > marja iniţială
În această situaţie clientul poate să cumpere şi să vândă fără restricţii
instrumente financiare pe baza contului în marjă.
2) cont restricţionat atunci când marja curentă < marja iniţială
În această situaţie clientul nu mai poate achiziţiona titluri suplimentare
pe baza contului în marjă.
În situaţia în care marja curentă scade sub marja minimă se face apel în
marjă, adică intermediarul îi solicită clientului completarea contului în marjă
prin aducerea unor resurse financiare suplimentare astfel încât marja curentă să
depăşeasca marja minimă.
În situaţia în care clientul nu doreşte sau nu are bani pentru suplimentarea

contului, intermediarul execută colateralul integral sau parţial.
Pe unele burse marja permanentă se confundă cu marja iniţială.
Tranzacţii cu primă
151
În acest tip de tranzacț ii cumpărătorul, în funcţie de evoluţia preţului

titlului financiar pe piaţă, poate opta la scadenţa contractului (la termen) între a
executa contractul respectiv, adică a plăti preţul de execuţie specificat în
contract în momentul încheierii acestuia ș i a renunț a la executarea
contractului, plătind vânzătorului o primă.
Într-un contract cu primă, cumpărătorul optează pentru execuţia

contractului, dacă:
 preţul activului suport la scadenţa contractului este mai mare
sau egal cu preţul de execuţie a contractului. În această situaţie
cumpărătorul înregistrează un câştig
 preț ul activului suport la scadenț a contractului este cuprins
între preț ul de exerciț iu ș i piciorul primei. În aceste condiț ii
cumpărătorul înregistrează o pierdere, dar aceasta este mai mică
decât valoarea primei.
Cumpărătorul abandonează contractul dacă preţul activului suport este
mai mic sau egal decât piciorul primei. Piciorul primei se calculează ca
diferenț ă între preț ul de exerciț iu ș i valoarea primei. În aceste condiț ii
cumpărătorul înregistrează o pierdere egală cu valoarea primei;
Într-un contract cu primă, pierderea maximă pe care o poate înregistra

cumpărătorul este egală cu valoarea primei în timp ce câştigul este nelimitat.
Pentru vânzător, într-un contract cu primă pierderea maximă este
nelimitată, în timp ce câș tigul maxim este egal cu valoarea primei.
Stelajul
Stelajul este un contract în care cumpărătorul are posibilitatea ca în

funcţie de evoluţia cursului activului suport pe piaţă, la scadenţă să se declare
cumpărător al activului suport la borna maximă a stelajului, respectiv vânzător
la borna minimă a stelajului (preţ minim).
Într-un contract pe stelaje, cumpărătorul mizează pe o variaţie mare a
preţului titlului suport, în timp ce vânzătorul mizează pe o variaţie mică,
restrânsă a preţului titlului suport.
Într-un contract pe stelaje, cumpărătorul stelajului se declară cumpărător
al activului suport pentru orice preţ mai mare decât borna maximă. În această
situaţie înregistrează un câştig.
152
Pentru orice preţ cuprins între centrul stelajului şi borna maximă se

declară cumpărător şi înregistrează o pierdere, dar aceasta este mai mică decât
în situaţia în care s-ar declara vânzător.
Pentru orice preţ cuprins între centrul stelajului şi borna minimă se
declară vânzător, înregistrând o pierdere, dar aceasta este mai mică decât dacă
s-ar declara cumpărător.
Pentru un preţ al activului suport egal cu centrul stelajului, cumpărătorul
înregistrează pierderea maximă şi se poate declara fie vânzător, fie cumpărător.
Pentru un preţ al activului suport mai mic decât borna minimă,
cumpărătorul stelajului se declară vânzător al activului suport ș i înregistrează
un câştig.
Bibliografie
Anghelache, G – Piaţa de capital- caracteristici, evoluţii, tranzacţii,

Editura Economică, Bucureşti 2004
Anghelache, G – Pieţe de capital şi burse de valori-Teste grilă şi
aplicaţii, Editura Economică, Bucureşti 2003
Copeland, T.R., Weston, I – Financial Theory and Corporate Policy,
Addison Westley, New Zork, 1998
Houthakker, Hendrik S, Williamson, Peter J. – The Economics of
Financial Markets, Harvard University, 1996
Niţu, A – Burse de mărfuri şi valori, Editura Economică, Bucureşti
2002
Popa, I – Bursa, vol. I şi vol. II, Editura Adevărul, 1993 şi 1994
Stancu, I – Finanţe. Teoria pieţelor financiare. Finanţele întreprinderii.
Analiza şi gestiunea financiară, Editura Economică, Bucureşti 2002
Văduva, F. – Pieț e de capital I
Codul Bursei de Valori din Bucureș ti
153

Piete de Capital Si Tranzactii Bursiere

Încărcat de

Informații document

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Piete de Capital Si Tranzactii Bursiere

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Piaţa de capital ș i reanzacț ii bursiere

-TEORIE Ș I APLICAȚ II-

PIAŢA DE CAPITAL - TRĂSĂTURI CARACTERISTICE

1.1 CONCEPTE PRIVIND PIAŢA DE CAPITAL

Pe plan internaţional se disting două mari concepte cu privire la piaţa de

Conceptul continental european este de sorginte franceză. Acesta porneşte

Fig. 1.1 Structura pieţei de capital potrivit conceptului continental-european

În acest concept pe piaţa monetară se realizează tranzacţii cu

tranzacţionează instrumente financiare emise pe termen lung, iar pe piaţa

Conceptul anglo-saxon consideră că piaţa financiară cuprinde piaţa

Fig. 1.2 Structura pieţei financiare potrivit conceptului anglo-saxon

În acest concept pe piaţa monetară se realizează tranzacţii cu

monetară) şi acestea odată acordate nu mai generează alte tranzacţii cu

În ţara noastră s-a adoptat conceprul anglo-saxon. Ca urmare, piaţa de

Pornind de la această ipoteză, putem defini piaţa de capital ca fiind

1.2 CEREREA ŞI OFERTA DE RESURSE FINANCIARE PE PIAŢA DE

Piaţa de capital poate fi văzută ca un mecanism care permite întâlnirea

Investitorii individuali sunt cei care plasează sume reduse pe piaţa de

mobiliare tranzacţionate. Putem afirma că în general, investitorii instituţionali

Investitorii, priviţi din punctul de vedere al frecvenţei tranzacţiilor pe

Cererea de fonduri pe piaţa de capital este generată de:

 organizaţiile nonfinanciare (care nu au ca obiect principal de

Din punct de vedere al necesităţilor care generează cererea de capital,

Tranzacţiile cu titluri financiare pe piaţa de capital nu se realizează în

1.3 RISCURILE AFERENTE INVESTIŢIILOR PE PIAŢA DE

Este cunoscut faptul că orice investiţie are un anumit grad de risc.

1. riscul specific pieţei de capital – este legat de evoluţia contrar

poate investi în acţiuni, obligaţiuni, titluri derivate sau sintetice, care să

foarte probabil ca până la sfârşitul anului 2007 să introducă la cotă primele

1.4 STRUCTURA PIEŢEI DE CAPITAL

Piaţa de capital este complexă, în cadrul ei tranzacţionându-se diferite

1. În funcţie de legătura care se stabileşte între emiterea şi

2. După natura produselor financiare tranzacţionate, piaţa de capital se

3. După modalitatea de tranzacţionare şi de formare a cursului bursier,

Pe piaţa bursieră tehnica de tranzacţionare folosită este dublă licitaţie,

4. După momentul finalizării tranzacţiilor pe piaţa secundară de capital

Criterii de clasificare ale pieţei secundare de capital

Piaţa secundară de capital este una complexă. Pentru studierea acesteia

1. Din punct de vedere al continuităţii tranzacţiilor realizate într-o zi de

când se opreşte introducerea ordinelor în piaţă. Se realizează apoi o

2. După localizarea ringului de negociere (prezenţa sau lipsa acestuia),

3. După tehnica tranzacţionării, pieţele secundare pot fi:

4. După forma de proprietate a pieţei secundare în cauză şi după accesul

5. După modul de formare al preţului de tranzacţionare al valorilor

1.5 ROLUL PIEŢEI DE CAPITAL

Rolul pieţei primare de capital este asigurarea finanţării agenţilor

Piaţa primară asigură întâlnirea dintre cererea şi oferta de titluri în

Rolul pieţei secundare de capital este de asigurare a lichidităţii

Pentru ca o piaţă secundară de capital să fie funcţională, se impune

Organizarea unei pieţe de capital depinde de următoarele condiţii:

1.6 CARACTERISTICILE PIEŢEI DE CAPITAL

Luând în considerare cele prezentate anterior, se pot distinge

INSTRUMENTELE FINANCIARE SPECIFICE PIEŢEI DE

După cum am prcizat în capitolul anterior, pe piaţa de capital transferul

1. Valorile mobiliare primare sunt instrumente financiare negociabile şi

2. Instrumentele financiare derivate sunt tipuri de contracte care au la bază

 contracte standardizate: contracte la termen (futures), contracte

3. Instrumentele financiare sintetice sunt tipuri de contracte care au la bază

2.1 VALORILE MOBILIARE PRIMARE

Acţiunea este un instrument financiar negociabil şi transferabil ce

După forma de prezentare acţiunile pot fi:

 dematerializate – se prezintă sub forma unor înscrisuri în cont

După modelul de identificare al posesorului:

La început toate acţiunile au fost nominative, materializate. Acestea