Tema 1.

Definirea și
rolul pieței financiare

Titular de curs: dr., conf. Postolache V.

Plan
1.1. Conceptul de piaţă financiară
1.2. Funcţiile pieţei financiare
1.3. Riscuri pe piața financiară
1.4. Actorii pieței financiare
1.5. Mecanismul de funcţionare a pieţei financiare
1.6. Cadrul legislativ al pieţei de capital din
Republica Moldova
1.7. Reglementarea și controlul pe piaţa de capital
 1.1. Conceptul de piaţă financiară
• Piaţa financiară reprezintă sursa de alimentare cu
capitaluri pentru satisfacerea nevoilor diverse ale lumi, în
special de ordin economic.
• Piaţa financiară reprezintă ansamblul relaţiilor şi
mecanismelor prin intermediul cărora capitalurile disponibile
şi dispersate în economie sunt dirijate către entităţi publice
sau private solicitatoare de fonduri.
• Piaţa financiară este piaţa capitalurilor pe termen lung
pe care se emit şi tranzacţionează valori mobiliare ce
servesc drept suport al schimbului de capitaluri.
Conceptul anglo-saxon consideră că piaţa financiară cuprinde piaţa monetară,
piţa de capital şi piaţa asigurărilor
Conceptul continental european este de sorginte franceză. Acesta porneşte de la
premisa că atât pe piaţa monetară cât şi pe piaţa valorilor mobiliare, a asigurărilor şi
pe cea ipotecară se vehiculează capitaluri. De aceea, potrivit acestui concept piaţa de
capital cuprinde piaţa monetară, piaţa financiară şi piaţa ipotecară.
 Se poate observa faptul că între cele două
concepte există câteva deosebiri majore:
• în primul concept piaţa de capital este mult mai cuprinzătoare în timp ce în celălalt piaţa
financiară are o extindere mai mare, incluzând şi piaţa de capital;
• potrivit conceptului continental european pe piaţa monetară se tranzacţionează
instrumente financiare emise pe termen mediu şi scurt, iar în conceptul anglo-saxon pe
această piaţă se tranzacţionează doar instrumente emise pe termen scurt;
• în primul concept piaţa ipotecară este evidenţiată în mod distinct, iar în cel de-al doilea
concept se evidenţiază separat piaţa asigurărilor. În conceptul anglo-saxon creditele
ipotecare sunt oferite de bănci (piaţa monetară) şi acestea odată acordate nu mai
generează alte tranzacţii cu instrumente financiare.
• În ţara noastră s-a adoptat conceprul anglo-saxon. Ca urmare, piaţa de capital este o
componentă a pieţei financiare. Abordările pe care le realizăm în această lucrare privitor la
piaţa de capital vor face referire la conceptul anglo-saxon.
 Ce este piața financiară ca și influență:
• tranzacționează toate tipurile de bunuri mobile,
• este o componentă critică pentru funcționarea
societății capitaliste,
• când piețele financiare cad, economia se perturbă,
incluzând recesiune si cresterea șomajului.
 Specific
• Scopul pietei financiare este de a facilita schimbul
fondurilor între cei care au nevoie de bani și cei care
oferă împrumuturi. Aceasta permite ca să existe o
lichiditate pentru investiții și o alocare eficientă a
capitalului.
• Piața financiară este reglementată de multe prevederi
legale și este supravegheată de către organisme
guvernamentale care asigură integritatea, transparența
pieței și protecția investitorilor.
În funcţie de caracteristicile activelor financiare se disting, în principiu, trei segmente
ale pieţei financiare:
Piaţa bancară reprezintă
Active bancare, sunt active multitudinea relaţiilor de credit la
rezultate ca urmare a care participă activele bancare
operaţiunilor bancare care ce nu-şi schimbă valoarea prin
produc dobânzi, nu sunt negociere.
negociabile şi conferă un grad
ridicat de siguranţă.
Piaţa monetară constituită
Active monetare, rezultate din tranzacţii cu titluri pe
din plasamentele pe termen scurt uşor lichidabile
termen scurt, sunt
negociabile şi au un grad
mare de lichiditate
Piaţa de capital este ansamblul
Active de capital, sunt rezultate din operaţiuni
de investiţii şi plasamente pe termen mediu şi tranzacţiilor cu titluri pe termen
lung, care se materializează în titluri de lung şi mediu a căror valoare se
valoare negociabile şi includ un anumit grad modifică prin negociere.
de risc.
 Mişcarea fondurilor în economie se realizează
prin două mari mecanisme
Finanţare indirectă presupune concentrarea
disponibilităţilor băneşti la bănci şi utilizarea de către
acestea, a resurselor atrase, pentru creditarea
agenţilor economici. Băncile mobilizează fonduri de la
deţinătorii de bani, creându-şi datorii faţă de aceştia
şi emit propriile active către utilizatorii de fonduri;
deci aceşti intermediari nu revând activele pe care le
cumpără, ci crează noi active. Aceste active sunt
datorii ale clienţilor faţă de bancă şi nu faţă de
persoanele care au economisit fondurile. Deci,
băncile schimbă natura activelor financiare care sunt
distribuite pe piaţă, emiţând propriile active.
Finanţare directă se caracterizează prin faptul că
emisiunea de titluri financiare se face de către
utilizatorii de fonduri, valorile mobiliare fiind
cumpărate de deţinătorii de fonduri. Se vând şi se
cumpără astfel titluri financiare fără să se schimbe
natura lor, existâd o relaţie directă (chiar dacă
distribuţia de titluri este asigurată de societăţile de
brokeraj) între deţinătorul şi utilizatorul de fonduri:
acesta din urmă emite titluri, primeşte fondurile pe
care le restituie la scadenţă şi plăteşte sume de bani
către deţinătorii de valori mobiliare în funcţie de
tipul acestora.
Principalele caracteristici ale pieţei financiare sunt
operatorii acestei pieţe sunt
este o piaţă reglementată, pe
caracteristici: băncile comerciale,
lângă aspectele legale uzuale
societăţile de brokeraj, societăţile de
privind concurenţa, există
01 restricţii suplimentare şi
autorităţi specifice acestei
02 asigurare, care funcţionează ca
societăţi pe acţiuni, dar trebuie să
îndeplinească şi alte condiţii privind
pieţe – Banca Naţională sau
capitalul social, obiectul de
Autoritatea de Supraveghere
activitate, componenţa Consiliului de
Financiară (ASF)
Administraţie etc.

03 pe această piaţă se operează 04 piaţa financiară are un rol aparte:

cu instrumente specifice: colectarea şi realocarea resurselor
credite bancare, valori financiare
mobiliare
 Investitorii de pe piaţa financiară
• Pe piaţa financiară, are loc confruntarea cererii şi ofertei de capitaluri.
Oferta de capitaluri provine din economisire. Economiile companiilor,
băncilor, persoanelor particulare devin ofertă de capital numai dacă
posesori lor sunt satisfăcuţi de rentabilitatea oferită de plasament
corelată cu riscul şi lichiditatea acestuia.
• Plasamentele deţinătorilor de capitaluri se pot materializa în active
bancare, investiţii reale sau investiţii financiare. Investitorii de pe piaţa
financiară pot fi clasificaţi în: investitori individuali – persoane fizice sau
juridice ale căror tranzacţii pe piaţa financiară sunt modeste şi investitori
instituţionali care prin volumul tranzacţiilor realizate au un impact
semnificativ asupra cursului şi capitalizării bursiere (băncile, societăţile de
investiţii financiare, fondurile mutuale).
 Cererea de capital provine din partea
următoarelor entităţi:
statul şi colectivităţile locale - prin emisiunea de obligaţiuni de stat sau municipale, de
certificate de trezorerie sau bonuri de tezaur vor să asigure finanţarea cheltuielilor, a
deficitului bugetar sau unor proiecte de dezvoltare

firmele de stat sau private – pentru asigurarea nevoilor de capital pentru dezvoltare,
firmele pot apela fie la credite bancare sau obligatare, fie la constituirea sau majorarea
capitalului social prin ofertă publică de vânzare de acţiuni

societăţile bancare sau de asigurări fac apel la fondurile investitorilor pentru finanţarea
activităţii proprii, dar principalul lor rol este de a asigura lichiditatea pieţei financiare prin
circulaţia capitalurilor
 O categorie aparte de agenţi economici implicaţi pe
piaţa financiară sunt intermediarii care pot fi:

băncile de investiţii sau de

intermediari financiari care
mobilizează fondurile de la
deţinătorii de bani
(creându-şi datorii faţă de
aceştia) şi emit propriile
active către utilizatorii de
fonduri - băncile
comerciale şi fondurile
mutuale
afaceri care desfăşoară o gamă
intermediari în largă de activităţi care constau
în: distribuirea valorilor
comerţul cu titluri: mobiliare (underwriting);
bursele şi comerţul cu titluri (dealing);
intermediere în comerţul de
societăţile de titluri (brokerage); fuziuni şi
brokeraj achiziţii de firme, operaţiuni cu
capital de risc, crearea de noi
produse financiare
 1.2. Funcţiile pieţei financiare
În condiţiile globalizării, piaţa financiară joacă un rol
din ce în ce mai important în economie. Până la
renunţarea la parităţile fixe dintre monede din anii ’70
mişcările preponderente ale pieţei financiare erau în
legătură cu economia reală.
Ulterior, mişcarea autonomă a pieţei financiare s-a
accentuat datorită unor evenimente, precum criza
petrolului, accentuarea gradului de integrare a
economiilor naţionale etc., ajungând să depăşească
ca volum pe cea legată direct de economia reală.
 Principalele funcţii ale pieţei financiare sunt:

➢ Funcţia de evaluare sau măsurare a averii;

➢ Funcţia de repartizare a rezultatelor şi de transfer a
capitalurilor;
➢ Funcţia de protecţie a investitorilor.
 Funcţia de evaluare
În general, se consideră că teoria financiară este o teorie a
preţurilor. Opoziţia care se manifestă între preţul de vânzare şi
cel de cumpărare reiese din anticipările diferite asupra valorii:
✓ vânzătorul urmăreşte recuperarea valorii de piaţă a capitalului
investit în bunul vândut;
✓ cumpărătorul renunţă la puterea de cumpărare a unei sume
de bani prezente pentru a procura un bun apreciat cu un
randament viitor superior banilor investiţi.
Procesul de anticipare a valorii este aleatoriu în sensul că se
atribuie unui titlu mai multe valori în funcţie de modul de
integrare în preţ a tuturor informaţiilor disponibile despre emitent
şi mediul său economic.
 În general, valoarea anticipată integrează
informaţii privind:
a) performanţele economico-financiare ele emitentului
(profit, cifra de afaceri, politica de dividend, riscurile
afacerii, etc.);
b) performanţele macroeconomice, adică ale
mediului în care acţionează întreprinderea.
 Funcții

• Funcţia de repartizare şi transfer include cele

două tipuri de fluxuri financiare prin care
capitalurile ajung la locaţii eficiente şi se asigură
returnarea şi remunerarea lor.
• Funcţia de protecţie a investiţiilor se
realizează printr-un sistem organizat, care
reduce considerabil riscurile asociate.
 Cum functioneaza o piata financiara?
Piața financiară este un sistem complex în care se
desfășoară tranzacții cu diverse instrumente financiare.
Funcționarea sa poate varia în funcție de tipul de piață
(acțiuni, obligațiuni, valute etc.) și de instituțiile
financiare implicate.
 8 factori implicați în funcționarea pieței
financiare:
1. Participanții
• Piața financiară include o gamă largă de participanți, cum ar fi investitori
individuali, instituții financiare (bănci, societăți de asigurări, fonduri
mutuale), companii, guverne și alții.
• Aceștia sunt implicați în tranzacționarea și investițiile pe diverse instrumente
financiare.
2. Instrumentele financiare
• Tranzacțiile se desfășoară cu ajutorul unor instrumente financiare precum:
acțiuni, obligațiuni, valute, mărfuri, opțiuni și altele.
• Aceste instrumente reprezintă moduri diferite de a investi sau de a transfera riscul
financiar.
3. Bursele de valori și platformele de tranzacționare
• Multe tranzacții au loc pe bursele de valori dar și pe alte platforme de
tranzacționare electronice, în funcție de instrumentele de tranzacție. Acestea sunt
locuri unde cumpărătorii și vânzătorii se întâlnesc pentru a realiza tranzacții.
 8 factori implicați în funcționarea pieței
financiare:
4. Cursurile de schimb și prețurile
• Prețurile instrumentelor financiare sunt determinate de cerere și ofertă. Cursurile de schimb la care se
tranzacționează valutele și prețurile la care se vând și se cumpără acțiuni, obligațiuni etc., se formează
în funcție de informațiile și de deciziile participanților de pe piață.
5. Intermediarii financiari
• Băncile, brokerii și alți intermediari financiari facilitează tranzacțiile dintre cumpărători și vânzători. Ei
furnizează servicii precum execuția tranzacțiilor, consiliere financiară și gestiunea portofoliilor.
6. Reglementarile
• Autoritățile de reglementare și supraveghere, cum ar fi Comisia Națională a Pieței Financiare (CNPF),
stabilesc reguli și reglementări pentru a asigura transparența, corectitudinea și stabilitatea piețelor
financiare.
7. Informațiile și analizele
• Participanții pe piață se bazează pe informații și analize financiare pentru a lua decizii de investiții.
Aceste informații pot veni din rapoarte financiare ale companiilor, analize economice, știri financiare și
altele.
8. Factorii economici și geopolitici
Piețele financiare sunt influențate de o varietate de factori, cum ar fi: ratele
dobânzilor, inflația, evenimentele geopolitice, rapoartele economice și altele.
• Acești factori pot afecta cererea și oferta de instrumente financiare.
 există mai multe tipuri de piețe financiare
1. După locul desfășurării tranzacțiilor, avem
următoarele tipuri de piete financiare
Piețe la nivel local: tranzacțiile se desfășoară la nivel
național, în cadrul unei țări.
Piețe internaționale: tranzacțiile au loc între participanți
din diferite țări, având un caracter global.
2. După tipul de instrumente financiare
Piața acțiunilor: tranzacționarea acțiunilor
care reprezintă o parte a capitalului unei
companii.
Piața obligațiunilor: tranzacționarea
obligațiunilor emise de guverne, companii
B D
sau alte entități.
Piața valutară (Forex): tranzacționarea
valutelor naționale și străine.
Piața mărfurilor: tranzacționarea mărfurilor
precum petrol, aur, alimente etc.
Piața derivatelor: tranzacționarea
instrumentelor financiare derivate, cum ar fi
opțiunile și contractele futures.
4. Tipuri de piete financiare după metoda de
tranzacționare
Piața de licitație: tranzacții care au loc prin intermediul
licitațiilor, cum ar fi pe bursele de valori.
Piața de vânzare cu ofertă: tranzacții care au loc pe baza
ofertelor și a cererilor directe, cum ar fi în cazul
tranzacțiilor OTC (over-the-counter).
3. Tipuri de piete financiare după
A maturitatea instrumentelor financiare
Piața monetară: tranzacționarea
instrumentelor cu scadență scurtă, cum ar fi
certificate de depozit și bonuri de trezorerie.
C Piața de capital: tranzacționarea
instrumentelor cu scadență mai lungă,
precum acțiuni și obligațiuni.
5. Tipuri de piete financiare după tipul de participanți
•Piața de retail: participanți individuali și investitori
mici.
•Piața instituțională: participanți precum bănci, fonduri
de investiții, companii mari și altele.
 9 dintre cele mai importante tipuri de piețe
financiare
1. Piața acțiunilor (Bursa de valori)
• Este o piață în care se tranzacționează acțiuni ale companiilor. Bursa de valori este un loc central
unde aceste tranzacții au loc.
2. Piața obligațiunilor
• Această piață implică tranzacționarea de obligațiuni și alte valori mobiliare emise de guverne,
companii sau alte entități.
3. Piața valutară (Forex)
• Tranzacționarea valutelor străine are loc pe această piață, cu scopul schimbului de valută între
participanți.
4. Piața mărfurilor
• Tranzacțiile cu mărfuri precum petrol, aur, cereale, metale prețioase și altele au loc pe această
piață.
5. Piața derivatelor (în general)
• Aici sunt tranzacționate instrumente financiare derivate precum opțiunile și contractele futures.
Acestea își derivă valoarea din prețul unui activ de bază.
 9 dintre cele mai importante tipuri de piețe
financiare
6. Piața monetară
• Implică tranzacționarea instrumentelor financiare cu scadență scurtă, cum ar fi certificatele de
depozit și hârtiile de valoare cu termen scurt.
7. Piața imobiliară
• Se referă la cumpărarea și vânzarea proprietăților și serviciilor imobiliare conexe.
8. Piața derivatelor financiare
• Aici se tranzacționează instrumente financiare derivate, precum opțiunile, swap-urile și futures-urile,
care au la bază active financiare.
9. Piața criptomonedelor
• Această piață implică tranzacționarea criptomonedelor precum Bitcoin, Ethereum și altele.
Criptomonedele funcționează pe tehnologia blockchain și au devenit o clasă de active distinctă în
lumea financiară.
 Avantaje si riscuri ale pietelor financiare
Piețele financiare au un rol semnificativ în economie și în sistemul financiar al unei țări. Acestea
îndeplinesc două roluri principale: un rol economic și un rol financiar. Piețele financiare sunt componente
esențiale ale economiei contemporane, conectând investitorii, întreprinderile și guvernele și facilitând
fluxul eficient al capitalului în întreaga economie.
Rolul economic al pieței financiare - Avantaje
Piețele financiare facilitează alocarea eficientă a resurselor în economie. Prin intermediul acestora,
capitalul poate fi direcționat către întreprinderi, guverne și alte entități care au nevoie de finanțare
pentru a dezvolta proiecte și a susține creșterea economică
Investitorii pot cumpăra active financiare, cum ar fi acțiuni și obligațiuni, contribuind astfel la capitalizarea
companiilor și proiectelor. Aceasta promovează inovația și dezvoltarea economică prin furnizarea de
resurse pentru afaceri și întreprinderi.
Investițiile în companii și proiecte pot genera creștere economică și, implicit, crearea de locuri de muncă.
În contextul piețelor financiare, companiile pot obține finanțare pentru expansiune, inovare și angajare
de personal.
Piețele financiare facilitează gestionarea riscului. Investitorii pot diversifica portofoliile pentru a reduce
 Rolul financiar al pieței financiare - Avantaje
Piețele financiare facilitează mobilizarea capitalului prin intermediul emisiunii și tranzacționării de
instrumente financiare. Aceasta include acțiuni, obligațiuni, certificate de depozit și altele.
Intermediarii financiari, precum băncile și casele de brokeraj, acționează ca punți între cei care au
nevoie de capital și cei care sunt dispuși să-l ofere. Aceștia facilitează tranzacțiile financiare și
furnizează servicii de consiliere și gestionare a riscurilor.
Piețele financiare contribuie la descoperirea prețurilor prin mecanismele de cerere și ofertă.
Lichiditatea oferită de aceste piețe permite tranzacționarea activelor financiare cu ușurință și
transparență.
Guvernele pot accesa finanțare prin emiterea obligațiunilor pe piețele financiare. Acest lucru le
permite să strângă fonduri pentru proiecte sau să acopere deficitul bugetar.
Piețele financiare oferă instrumente derivate, cum ar fi opțiuni și futures, care permit participanților
să se protejeze împotriva fluctuațiilor de prețuri și să speculeze asupra mișcărilor pieței.
 1.3. Riscuri pe piața financiară
Piețele financiare sunt asociate cu diverse riscuri, iar investitorii trebuie să fie conștienți de acestea pentru a lua decizii informate.
câteva dintre principalele riscuri asociate cu piețele financiare:
• Fluctuațiile prețurilor activelor financiare care pot fi cauzate de schimbări economice, politice, sociale sau de evenimente neașteptate.
Pot duce la pierderi dacă vinzi atunci când prețurile scad.
• Neplata obligațiunilor sau a altor datorii de către companiile sau guvernele care împrumută bani duce la pierderi pentru investitorii care
nu își mai încasează creanțele.
• Lichiditatea scăzută se referă la dificultatea de a vinde un activ financiar fără a afecta semnificativ prețul acestuia. Piețele sau produsele
financiare ne-lichide pot implica riscuri suplimentare, mai ales în situații de volatilitate crescută.
• Schimbările ratei dobânzii afectează prețurile activelor financiare. De exemplu, creșterea ratei dobânzii poate determina scăderea
prețurilor obligațiunilor existente.
• Investitorii care tranzacționează în piețe străine se confruntă cu riscul valutar. Schimbările în ratele de schimb pot afecta valoarea
investițiilor, în special pentru cei care dețin active în monede diferite.
• Evenimente politice, cum ar fi alegerile, schimbările de guvern sau conflictele geopolitice, pot influența piețele financiare. Investitorii
trebuie să țină cont de acești factori care pot genera incertitudine și volatilitate.
• Crizele financiare pot avea consecințe sistematice. Acesta se referă la faptul că problemele la nivelul întregului sistem financiar pot afecta
multiple instituții și piețe.
• Falimentul sau problemele operaționale ale companiilor sau altor instituții afectează investițiile, investitorii riscând pierderea totală sau
parțială a investițiilor în aceastea.
• Atacurile cibernetice sau problemele tehnologice pot afecta negativ funcționarea piețelor și a instituțiilor financiare.
Este important să știi că investițiile nu pot fi complet eliminate de riscuri. Prudenta și diversificarea pot ajuta la gestionarea acestor riscuri, dar
nu pot asigura protecție
 1.4. Actorii pieței financiare
Condiţia existenţei pieţei financiare este dată de satisfacerea in
tereselor a două mari categorii de operatori:

Investitorii de capital sunt cei care deţin

excedente de fonduri şi care urmăresc un
plasament avantajos a acestora constituind
oferta care se manifestă pe pieţele financiare.

Antreprenorii sau emitenţii de valori mobiliare sunt cei

care solicită fonduri externe pentru realizarea unor
proiecte de dezvoltare în economia reală. Viabilitatea
acestor proiecte precum şi performanţele înregistrate
până la momentul implementării acestora sunt decisive
pentru atragerea de capital.
 În categoria investitorilor de capital se includ atât
investitori individuali cât şi instituţionali:
• economiile populaţiei, aşa-numitul „segment de retail”;
• instituţii financiare şi societăţi comerciale;
• bugetele administraţiei centrale şi locale.
De pe poziţia investitorului de capital, piaţa financiară
trebuie să ofere un anumit nivel de rentabilitate şi siguranţa
recuperării capitalurilor. Un inconvenient pentru aceştia îl
constituie faptul că în timp ce capitalurile lor sunt
imobilizate într-o afacere, pot apărea oportunităţi de
plasament mult mai rentabile. Pentru aceasta ei solicită
pieţei financiare o bună lichiditate care să le permită
recuperarea cât mai rapidă a capitalului investit (bursa de
valori).
Sub aspect tehnic, procurarea fondurilor necesare se face prin
emisiunea de titluri de valoare în relaţie directă cu piaţa primară.
Reacţia pieţei financiare, de acceptare sau respingere a acestor
titluri reprezintă în majoritatea cazurilor o confirmare/infirmare că
investiţiile proiectate satisfac exigenţele privind rentabilitatea şi
acoperirea riscului asociat.
Emitenţi de titluri de valoare mai pot fi şi organismele publice,
care utilizează capitalurile atrase pentru completarea deficitelor
temporare şi realizarea unor investiţii. Împreună, cele două
categorii de antreprenori constituie cererea de capital
• Intermediarii sunt reprezentaţi de instituţii
specializate sau persoane calificate în operaţiuni
de piaţă. Relaţia directă între deţinătorii de
capitaluri şi utilizatori cuprinde un volum redus
de fonduri şi este posibilă mai ales pe plan
naţional. Intermediarii deţin informaţiile necesare
pentru un plasament avantajos şi pentru
gestionarea corespunzătoare a riscurilor.
 1.5. Mecanismul de funcţionare a pieţei
financiare
• Pentru a înţelege necesitatea constituirii pieţei financiare şi a
mecanismului de funcţionare a acesteia trebuiesc scoase în
evidenţă caracteristicile nevoilor şi resurselor de finanţare:
➢ Resursele se constituie ca urmare a procesului de economisire
a populaţiei, a agenţilor economici şi a statului. Prin urmare,
există o disipare a fondurilor băneşti, iar rămase la acest stadiu
nu pot fi valorificate. Economisirea, definită ca renunţare la un
consum prezent pentru asigurarea unui consum viitor mai mare,
scoate în evidenţă intenţia deţinătorilor de a găsi căi de
multiplicare a capitalurilor de care dispun.
 caracteristicile nevoilor şi resurselor de
finanţare:
➢ Nevoile de finanţare sunt concentrate pe obiective de
investiţii care solicită fonduri mari. Totodată, investiţia reprezintă
singura modalitate de refacere şi creştere a capitalurilor.
➢ Distribuţia planetară a capitalurilor şi a nevoilor de finanţare
nu este însă uniformă. Economia mondială este formată din zone
puternic dezvoltate unde apar excedente de capitaluri peste
nevoile de finanţare şi zone slab dezvoltate unde resursele sunt
insuficiente în raport cu cerinţele (deficit). Se impune, deci o
deplasare spaţială a capitalurilor corespunzător nevoilor de
investiţii.
 caracteristicile nevoilor şi resurselor de
finanţare:
Plasamentul de fonduri financiare sub orice formă asociază o multitudine de
riscuri, care pot fi eliminate sau atenuate numai dacă există mijloacele
necesare. Asigurarea mobilităţii surselor de finanţare, valorificarea lor
superioară şi garanţia recuperării acestora, reclamă un cadru mondial
organizat care să deţină instrumente şi mijloace adecvate pentru scopurile
propuse. Acest cadru este format de piaţa financiar-valutară internaţională
care reuneşte la nivel global cererea şi oferta agregată de capitaluri. Din
această reuniune rezultă formarea a două fluxuri financiare principale:
✓ fluxul primar prin care capitalurile se deplasează de la sursă către
utilizatori;
✓ fluxul secundar, decalat în timp de cel primar prin care se restituie
capitalurile împrumutate şi sumele care constituie remunerarea acestora
(profituri, dobânzi, etc.); tot prin acest flux se pot transfera însă şi riscurile.
Constituirea, circulaţia şi utilizarea capitalurilor
 1.6. Cadrul legislativ al pieţei de capital din
Republica Moldova.
Functionarea corespunzatoare a pietei de capital presupune existenta
si ingemanarea a 3 componente:
• componenta legislativa – reprezentata de legi, regulamente si
instructiuni care reglementeaza modul de desfasurare a activitatii
pe piata de capital.
• componenta institutionala – reprezentata de cadrul institutional
specific pietei de capital; ex: comisii de valori mobiliare, burse de
valori, fonduri de investitii, societăți de investitii si servicii
financiare.
• instrumentele pietei de capital – fac obiectul pietei de capital. Sunt
reprezentate de valorile mobiliare; ex: actiuni, obligatiuni etc.
 Pentru a putea realiza toate funcţiile pe care le au, organismele implicate în
reglementarea şi supravegherea pieţei de capital se bucură
puteri judiciare, ţinând
decont
următoarele
de
puteri de posibilităţile de a proceda la
puteri: având
reglementare, anchete în cazul constatării
în vedere încălcării legilor în domeniu sau a
posibilitatea de a reglementărilor proprii, putând
promova trimite cazurile spre judecată
regulamente, tribunalelor sau sancţiona
instrucţiuni, financiar direct – prin amenzi sau
recomandări, avize măsuri administrative asupra
etc. societăţilor de valori mobiliare.

puteri executive, referitoare la

activităţile de avizare a
ofertelor publice, de
supraveghere a pieţei
 Legea privind piața de capital
• reglementează activitatea societăţilor de investiţii, a
organismelor de plasament colectiv şi a Fondului de
compensare a investitorilor, ofertele publice, ofertele de
preluare, infrastructura pieţei de capital, inclusiv pieţele
reglementate, defineşte abuzul pe piaţa de capital şi
stabileşte cerinţe privind dezvăluirea informaţiei în
scopul menţinerii standardelor înalte de activitate pe
piaţa de capital, precum şi crearea de condiţii optime
pentru investiţiile financiare.
 Legea privind piața de capital
• se consideră valori mobiliare următoarele instrumente
financiare:
a) acţiunile şi alte valori mobiliare echivalente acţiunilor, inclusiv
recipisele depozitare asupra acestor valori mobiliare;
b) obligaţiunile şi alte tipuri de valori mobiliare de creanţă,
inclusiv recipisele depozitare asupra acestor valori mobiliare;
c) orice alte instrumente financiare care pot fi convertite sau
care oferă dreptul de a cumpăra sau de a vinde valorile mobiliare
specificate la lit.a) şi b).
 Legea privind piața de capital
• stabileşte modul de înfiinţare, dizolvare (lichidare) şi
statutul juridic al societăţilor pe acţiuni, drepturile şi
obligaţiile acţionarilor, ale membrilor organelor de
conducere şi ale altor persoane cu funcţii de
răspundere ale societăţii, asigură apărarea
drepturilor şi intereselor legale ale creditorilor şi
acţionarilor acestor societăţi.
 1.7. Reglementarea și controlul pe piaţa de
capital
• Comisia Națională a Pieței Financiare
• Depozitarul Național de Valori Mobiliare
 În domeniul pieţei de capital, obiectivele de reglementare ale Comisiei
Naţionale sunt:
a) menţinerea şi promovarea echităţii, eficienţei, transparenţei şi ordinii
pe piaţa de capital;
b) protejarea drepturilor şi intereselor persoanelor care investesc în
instrumente financiare în cadrul ofertelor publice şi/sau care apelează
la servicii de investiţii;
c) prevenirea cazurilor de încălcare a legislaţiei în domeniul pieţei de
capital;
d) reducerea riscurilor sistemice pe piaţa de capital;
e) menţinerea stabilităţii financiare a Republicii Moldova prin luarea de
măsuri adecvate în ceea ce priveşte piaţa de capital;
f) instruirea publicului larg privind piaţa de capital, instrumentele
financiare, serviciile şi activităţile de investiţii.
 Comisia Naţională
este în drept să exercite atribuţiile sale de reglementare, de supraveghere şi control în
raport cu orice participant la piaţa de capital, inclusiv cu persoanele licenţiate sau
autorizate conform prevederilor legislative, cu emitenţii ale căror valori mobiliare au
făcut obiectul unei oferte publice şi cu deţinătorii de instrumente financiare, în cazul în
care Comisia Naţională consideră că:
a) exercitarea atribuţiilor este necesară pentru protecţia investitorilor;
b) participantul nu este apt să desfăşoare activităţi de investiţii de un anumit tip;
c) sînt încălcate prevederile legislative sau ale actelor normative ale Comisiei Naţionale.
În vederea protejării deţinătorilor de instrumente financiare, Comisia Naţională aprobă,
prin decizie, mărimea comisioanelor:
a) pentru operaţiunile de depozitare percepute de depozitarul central;
b) pentru transferul şi grevarea drepturilor asupra instrumentelor financiare percepute de
depozitarul central.
Orice decizie a Comisiei Naţionale poate fi contestată în instanţa de judecată conform Legii
contenciosului administrativ nr.793-XIV din 10 februarie 2000.
 Reglementarea prin licenţiere şi autorizare
• Comisia Naţională eliberează licenţe şi autorizaţii pentru activitate pe piaţa de capital
persoanelor care corespund cerinţelor stabilite de lege şi de actele normative ale Comisiei
Naţionale.
• Comisia Naţională eliberează următoarele licenţe şi autorizaţii pentru activitate pe piaţa de
capital:
a) licenţă de societate de investiţii;
b) licenţă de operator de piaţă;
c) licenţă de depozitar central;
d) autorizaţie de societate de registru;
e) alte autorizaţii prevăzute de lege.
Licenţa se eliberează de către Comisia Naţională în termen de cel mult 6 luni de la data depunerii
de către solicitant a cererii de eliberare a licenţei, cu condiţia că solicitantul întruneşte cerinţele
stabilite la alin.(1).
 Particularități de licențiere
• Licenţa se eliberează pe termen nelimitat şi este netransferabilă.
• Taxa de eliberare a licenţelor stabilite la alin.(2) lit.a) şi b) este de 10000 de
lei.
• Taxa de eliberare a licenţei şi a autorizaţiei stabilite la alin.(2) lit.c) şi d)
este de 5000 de lei.
• Taxa de eliberare a licenţelor se varsă în bugetul Comisiei Naţionale de
către persoana licenţiată în termen de cel mult 10 zile de la data luării de
către Comisia Naţională a deciziei de eliberare a licenţei.
• La eliberarea licenţei, Comisia Naţională include informaţia privind
persoana licenţiată în Registrul licenţelor pentru activitatea pe piaţa
financiară nebancară, ţinut de Comisia Naţională.
 Persoanele licenţiate sau autorizate sunt
obligate:
a) să respecte condiţiile de licenţiere şi/sau de autorizare;
b) să informeze Comisia Naţională despre orice modificare semnificativă a
condiţiilor iniţiale de licenţiere şi/sau de autorizare;
c) să prezinte Comisiei Naţionale rapoarte, conform reglementărilor stabilite
prin actele normative ale Comisiei Naţionale;
d) să dezvăluie public informaţia, conform reglementărilor stabilite prin actele
normative ale Comisiei Naţionale;
e) să informeze imediat Comisia Naţională despre orice încălcare
semnificativă a legislaţiei referitoare la operaţiuni şi/sau la activităţi de
manipulare, de abuz de piaţă sau de altă natură care poate afecta stabilitatea
pieţei.
Comisia Naţională este în drept să efectueze supravegherea şi
controlul privind:
a) activitatea persoanelor licenţiate sau autorizate, activităţile
şi serviciile acestora, sistemele electronice utilizate şi
operaţiunile cu instrumente financiare efectuate de către
acestea;
b) ofertanţii, ofertele publice şi ofertele de preluare, inclusiv
cazurile în care o persoană este obligată, conform
prevederilor legii, să efectueze astfel de oferte;
c) abuzul pe piaţa de capital;
d) dezvăluirea informaţiei.
 Conținut
• La realizarea atribuţiilor de supraveghere şi control în privinţa operatorilor de piaţă,
pieţelor reglementate, operatorilor de sistem şi în privinţa MTF, Comisia Naţională este în
drept să numească colaboratori ai Comisiei Naţionale în calitate de inspectori ai pieţei
reglementate şi, respectiv, de inspectori ai MTF (sistem multilateral de tranzacţionare).
• La realizarea atribuţiilor de supraveghere şi control în privinţa operatorilor de piaţă,
pieţelor reglementate, MTF şi/sau depozitarului central, Comisia Naţională este în drept să
aplice sisteme electronice de supraveghere şi control în timp real, conectate la sistemele
lor electronice.
• În cazul în care se aplică sisteme electronice de supraveghere şi control, operatorii de
piaţă, pieţele reglementate, MTF şi depozitarul central sînt obligaţi să asigure conexiunea
şi accesul sistemelor electronice de supraveghere şi control ale Comisiei Naţionale.
• Decizia privind efectuarea controlului şi/sau a investigaţiilor o ia Comisia Naţională sau
membrul consiliului de administraţie al Comisiei Naţionale căruia i-au fost delegate aceste
împuterniciri.
 La realizarea atribuţiilor sale de supraveghere şi control,
Comisia Naţională este în drept:
a) să interzică persoanelor licenţiate şi ofertanţilor să dispună sau să efectueze tranzacţii în privinţa unui
anumit activ, inclusiv în privinţa unui activ ce se află în afara Republicii Moldova;
b) să oblige persoanele licenţiate şi ofertanţii ca activele proprii ale acestora sau activele deţinute în numele
clienţilor să fie transmise spre păstrare şi/sau administrare unei alte persoane;
c) să convoace şi să audieze orice persoană pentru a obţine informaţii;
d) să ceară înregistrările telefonice şi traficul de date existente;
e) să ceară punerea sub sechestru sau blocarea activelor;
f) să suspende sau să interzică tranzacţionarea unui instrument financiar;
g) să solicite furnizarea de informaţii şi documente din partea auditorilor, emitenţilor, deţinătorilor de acţiuni
sau de alte instrumente financiare, precum şi din partea persoanelor care îi verifică sau care sînt
verificate de aceştia;
h) să efectueze inspecţii la faţa locului în teritoriu, în scopul de a verifica respectarea prevederilor legii şi ale
actelor normative ale Comisiei Naţionale;
i) să transmită informaţiile relevante organelor de drept în vederea iniţierii urmăririi penale.