UNIVERSITATEA APOLLONIA IASI

FACULTATEA DE STIINTE ALE COMUNICARII

2021
MASTER
COMUNICARE INSTITUTIONALA
Conf.univ.dr. Doru Mihai Luchian

Referat
Pieţele Financiare Internaţionale

Sfera pieţelor financiare internaţionale,participanţi,titluri

În secolul al XIX-lea piaţa financiară internaţională s-a

confundat cu piaţa financiară din Londra, la care s-a adăugat, între
anii 1895 şi 1914, piaţa financiară din Paris. Aceste două pieţe
financiare redistribuiau economiile provenite din străinătate şi de la
populaţie. După primul război mondial, a apărut piaţa financiară
din New York, iar căderea ei în 1929 a marcat începutul marii
crize economice. Cea mai mare parte a exporturilor de fonduri pe
termen lung se efectua, cu toate acestea, în afara pieţei: donaţii,
ajutoare multilaterale, investiţii directe, credite.
Dezvoltarea pieţei financiare internaţionale constituie o
consecinţă a necesităţilor manifestate de investitori şi de cei care
doresc să-şi plaseze capitalul financiar. Băncile internaţionale au
un rol important în dezvoltarea acesteia şi a procedeelor de
emisiune.
Nevoia de capitaluri ,mai ales pe termen lung,la nivelul unor
ţări şi,implicit,existenta unor disponibilităţi de capitaluri,la nivelul
altor tări,au determinat apariţia şi dezvoltarea pieţei financiare
internaţionale.
Piaţa financiară internaţională sau piaţa capitalului
cuprinde ansamblul tranzacţiilor care au drept obiectiv mobilizarea

1
şi plasarea fondurilor financiare disponibile şi necesare pe plan
internaţional,precum şi instituţiile legate de derularea acestora.
Pieţele financiare internaţionale asigură confruntarea
cererii şi a ofertei de capital pe termen lung prin organisme
specializate.
În sens larg 1,pieţele financiare internaţionale cuprind
operaţiile de confruntare a cererii de finanţare a instituţiilor
financiare internaţionale,a guvernelor,a administraţiilor
locale,societăţilor comerciale din străinatate cu ofertă de capital
provenită de la bănci,investitori,societăti de asigurare,fonduri de
pensii şi de la alţi posesori de capitaluri pe termen lung.Resursele
in valută de pe pieţele financiare internaţionale se mobilizează şi
împrumută prin intermediul acţiunilor,obligaţiunilor,a
împrumuturilor pe titluri,lombard şi a împrumuturilor ipotecare.
În sens restrâns,pieţele financiare mijlocesc confruntarea
cererii şi ofertei de acţiuni şi obligaţiuni,având natura de pieţe ale
valorilor mobiliare.
Pieţele financiare internaţionale sunt organizate şi
funcţionează în cadrul burselor de valori sau sub formă de pieţe
interdealeri(Over The Counter),în afara burselor.Bursele de valori
reprezintă organisme care dispun de un spaţiu în care se
efectuează operaţiile cu titluri,respectiv,vânzarea şi cumpărarea,pe
baza unei legislatii şi regulamente.Bursele de valori functionează
pe baza unor reglementări ale statelor în care sunt amplasate,şi care
prevăd structura organizatorică, de managament,valorile mobiliare
care se negociază,criteriile de admitere a titlurilor la bursă,modul
de realizare a operaţiilor,sistemul de compensare şi alte raporturi
privind operaţiile bursei.
Bursele de valori au funcţia de a oferi alternative pentru
investitii.Prin intermediul bursei investitorii îşi plasează
economiile în activităti rentabile şi pentru a le proteja de
deprecierea monetară.

1
Costin Kiritescu,Relatiile valutar-financiare internationale,Editura Stiintifica si
Enciclopedica,Bucuresti,1978,p.82 in Mecanisme şi tehnici valutare şi financiare internaţionale, Voinea
Gheorghe, Ed. Sedcom Libris, Iaşi, 2001

2
 Bursele de valori îndeplinesc funcţia de a oferi operatorilor
formule de finanţare
eficiente şi operative.Prin intermediul bursei de valori,operatorii îşi
mobilizează capitalurile necesare dezvoltării din surse
externe.Bursele de valori garantează operaţiilor participanţilor prin
reglementarile pe baza cărora functionează.
Din evoluţia operaţiilor de pe pieţele financiare
internaţionale rezultă anumite tendinţe:
-accentuarea instituţionalizării ,respectiv,creşterea ponderii
operatorilor instituţionali,cum sunt societăţile de
asigurare ,fondurile de investiţii,fondurile de pensii;
-dereglementarea a contribuit la imbunătăţirea flexibilităţii
operaţiilor si la negocierea comisioanelor intre părti;
-tendinţa de substituire a formelor tradiţionale de credit
bancar prin active încorporate în titluri;
-prin extinderea operaţiilor participanţilor pe alte pieţe
financiare s-a produs o integrare a burselor de valori;
-tehnologiile de prelucrare şi de transmitere a informaţiilor
asigură mobilitatea capitalurilor şi creşterea volumului operaţiilor
de pe pieţele financiare şi imbunătăţirea
funcţionării mecanismelor financiare;

INTERMEDIARII urmăresc armonizarea cerinţelor de

capital ale emitenţilor de titluri cu cele ale investitorilor şi
furnizarea de servicii de consultanţă.
Intermediarul de pe pieţele financiare ţine seama de riscurile
asumate şi de comisionul de acoperire,de bonitatea emitentului de
titluri,de preţul emisiunii,de natura şi rolul investiţiei.
Brokerii reprezintă persoanele sau entitaţile care acţionează
în calitate de intermediari pe pieţele financiare între vânzatori şi
cumpărătorii de titluri,pentru care se încasează comisioane.
Dealerii reprezintă persoanele sau entitaţile care participă pe
pieţele financiare în interesul şi pe riscul propriu,precum şi la

3
cererea clienţilor care dispun de un stoc de valori imobiliare supus
riscului de portofoliu.
Market maker constituie persoana care dispune de un
portofoliu de titluri prin care exercită influenţă asupra pieţei
financiare ,respectiv,impune o cantitate minimă de titluri la
vânzare şi cumpărare.
Pe pieţele financiare internaţionale mai participă băncile
comerciale,băncile de investiţii,societăţile financiare. Unele
societăţi financiare mijlocesc distribuirea şi plasarea noilor
emisiuni pe piaţa primară ,iar altele participă pe piaţa secundară
sub forma de broker/dealer.
În cadrul pieţelor financiare mai acţionează firmele de
evaluare a calităţii titlurilor, firmele de audit şi control
financiar,firmele de consultanţă şi firmele de marketing financiar.
Titlurile de valori ce se negociază pe pieţele financiare
internaţionale reprezintă înscrisuri sub formă materială sau
înregistrare electronică,care atestă existenţa unor relaţii
contractuale între emitent şi deţinător şi asigură anumite drepturi
posesorilor. Titlurile de valori care se negociază pe pieţele
financiare internaţionale se deosebesc prin urmatoarele:
-obligaţia reflectată în titlu are un caracter atunom;
-titlurile de valori reflectă mişcarea factorilor de
producţie ,dar valoarea prin bursă are un caracter independent;
-valoarea titlurilor depinde de plasament ,respectiv,de
veniturile care se vor realiza prin vânzarea lor;
-valoarea pe piaţă a titlurilor se formează în funcţie de
raportul dintre cerere şi ofertă şi de alţi factori;
Titlurile primare sunt documentele emise în vederea
mobilizării şi majorării capitalului propriu al societăţilor
comerciale.
Titlurile derivate se deosebesc prin faptul că acordă anumite
drepturi părţilor la contract asupra activelor,la o anumite scadenţă.
Titlurile sintetice sunt intrumentele care se creează de
societăţile comerciale pe baza activelor financiare(contracte pe
indici bursieri).

4
 Componentele pieţelor financiare internaţionale

Piaţa financiarã are douã componente ale cãror funcţiuni sunt

diferite şi complementare şi anume piaţa financiarã primarã
specializatã în colectarea veniturilor economisite şi piaţa
financiarã secundarã care asigurã mobilitatea şi lichiditatea
economiilor plasate.

Piaţa financiarã primarã

Piaţa financiarã primarã asigurã colectarea veniturilor

economisite de la posesorii de capital financiar disponibili pe piaţa
internã şi cea internaţionalã. Aceastã piaţã pune în legãturã
subiecţii care dispun de un capital financiar excedentar propriu şi
care doresc sã plaseze acest excedent cu subiecţii economici care
au un deficit de resurse financiare. Aşadar, piaţa financiarã primarã
îndeplineşte funcţia de finanţare, de alocare de capital
financiar.
Finanţarea se poate realiza în mod direct sau indirect. Spre
exemplu, când veniturile economisite de sectorul populaţiei sunt
superioare investiţiilor realizate de subiecţi, deţinãtorii de economii
,prin intermediul pieţei financiare ,pot finanţa direct deficitele
financiare ale subiecţilor economici solicitatori de capital financiar.
Acest lucru se realizeazã prin cumpãrarea de fiecare persoanã a
titlurilor financiare emise de aceştia. Acelaşi lucru se poate
întâmpla şi când anumite întreprinderi din sectorul productiv sau
alte organisme financiare investesc mai mult decât economisesc
adicã cumpãrã titluri financiare de la cei care au nevoie de resurse.
Cel mai mare solicitator de resurse în acest sistem de
finanţare îl reprezintã statul şi administraţiile sale locale. Acest
lucru se întâmplã în perioadele în care aceste entitãţi înregistreazã
deficite bugetare şi cum de cele mai multe ori sistemele bugetare
se încheie cu deficite, nevoia de resurse este permanentã.

5
 Calea acoperirii acestor deficite cea mai potrivitã şi
neinflaţionistã o reprezintã emiterea titlurilor financiare specifice
pentru acoperirea golurilor de resurse.
Finanţarea nevoilor de resurse financiare ale subiecţilor
economici solicitatori se poate realiza şi în mod indirect prin
intermediul unor organisme financiare de intermediere care emit
titluri financiare pe piaţa financiarã. Aceste organisme atrag pe de
o parte resursele economisite şi le plaseazã într-un mod eficient
spre cei care au nevoie de resurse.
O resursã importantã de fonduri bãneşti la care apeleazã
aceste organisme specializate o reprezintã anumite fonduri
financiare constituite cu scopuri precise şi folosite temporar în
acest scop de finanţare investiţionalã. Asemenea fonduri sunt
fondurile instituţiilor de asigurãri sociale, fondurile caselor de
pensii, fondurile caselor de salarii, fondurile caselor de concedii
etc.
Pe piaţa financiarã organismele financiare de intermediere
asigurã deci colectarea de capital financiar obţinând resurse
financiare sub forma emisiunii de titluri financiare pe care apoi le
împrumutã întreprinderilor publice şi private prin cumpãrarea
titlurilor financiare emise de acestea.

Piaţa financiarã secundarã

Piaţa financiarã secundarã asigurã deţinãtorilor de

titluri financiare lichiditatea şi mobilitatea veniturilor economisite,
constituind un cadru organizat ce se numeşte bursa de valori pentru
schimbarea titlurilor financiare emise.
Schimbarea titlurilor de cãtre deţinãtorii acestora poate sã aibã
loc din urmãtoarele motive:
- fie ca urmare a dorinţei deţinãtorilor lor de a-şi recupera
fondurile înainte ca aceste titluri financiare sã ajungã la
scadenţã;
- ca urmare a nevoilor de resurse financiare lichide în acel
moment;

6
 - operaţiunile speculative
Pe piaţa financiarã secundarã titlurile financiare pot fi
valorificate chiar înainte de a aduce un avantaj financiar
deţinãtorilor acestora adicã înainte de a primi dobânzile sau
dividendele. Se poate spune deci cã existenţa pieţei financiare
secundare asigurã deţinãtorilor de titluri financiare posibilitatea de
a ieşi de pe piaţa financiarã primarã când doresc.
Piaţa financiarã secundarã are şi rolul de a asigura
evaluarea permanentã a titlurilor financiare cotate la bursã prin
confruntarea cererii cu oferta titlurilor financiare şi se stabileşte
cursul pe piaţã a valorilor negociate care reflectã de regulã
competitivitatea economicã şi financiarã a emitentului de titluri
financiare.
Asigurând mobilitatea, lichiditatea şi evaluarea permanentã
a veniturilor economisite şi investite în titluri financiare, piaţa
financiarã secundarã asigurã buna funcţionare a pieţei primare.
În concluzie, piaţa financiarã secundarã asigurã
redobândirea lichiditãţii, adicã a numerarului prin valorificarea
titlurilor financiare.
Între piaţa financiarã primarã şi între piaţa financiarã
secundarã existã o interdependenţã absolutã, existenţa uneia fãrã
cealaltã nu este posibilã deşi funcţiile lor sunt complet distincte.

Principalele componente ale pietelor financiare internationale

sunt piata emisiunilor internationale de actiuni, piata
obligatiunilor internationale si piata euroefectelor.2

1)Pieţele internaţionale de acţiuni(euroactiuni)- mijlocesc

plasamentele acţiunilor societăţilor comerciale în străinătate,prin
intermediul sindicatelor bancare.Tranzacţii cu acţiuni se efectuează

2
Jean Pierre,Allegret, Economie Monetaire Internationale în Mecanisme şi tehnici valutare şi financiare
internaţionale, Voinea Gheorghe, Ed. Sedcom Libris, Iaşi, 2001

7
pe pieţele din New York, Tokyo, Londra,
Frankfurt,Paris,Amsterdam, Madrid, Geneva.
Emisiunea şi plasarea acţiunilor pe pieţele financiare
internaţionale asigură accesul la resurse de finanţare pe mai multe
pieţe,cunoaşterea societăţii comerciale de către investitori şi alţi
parteneri.
Euroacţiunile sunt emise de societăţi rezidente,exprimate
în eurodevize şi destinate nerezidenţilor. În sfera euroacţiunilor se
încadrează noile emisiuni de acţiuni ordinare şi privilegiate ,titluri
de participare,certificate de investiţii.
Piaţa euroacţiunilor s-a dezvoltat ca urmare a
dereglementării ,a reducerii dobân-
zilor, şi a privatizării societăţilor comerciale. Organizarea
emisiunii euroacţiunilor se realizează prin doua metode:
-metoda subscrierii titlurilor,conform căreia societăţile
emitente vând acţiunile unui sindicat bancar internaţional
-metoda denumită construcţia cărtii la ordin sau “book
building”; în acest caz şeful de filă constituie un sindicat de
garanţie şi de plasament care realizează o cercetare de marketing
asupra cumpărătorilor potenţiali.
Euroacţiunile se individualizează prin anumite avantaje,şi
anume: ameliorează notorietatea titlurilor în cadrul
comunităţii financiare internaţionale,asigură o mai bună
difuzare a titlurilor,facilitează operaţiile de creştere
economică,contribuie la internaţionalizarea capitalului.

2) Piaţa obligaţiunilor internaţionale realizează operaţii de

vânzare şi cumpă -rare a euroobligaţiunilor.
Piaţa primară de euroobligaţiuni asigură tranzacţii cu
euroobligaţiuni între emitenţi şi investitori. Emitenţii pot fi
guverne,administraţii locale,firme multinaţionale
şi instituţii internaţionale. Investitorii sunt reprezentaţi de bănci
comerciale,bănci de investiţii,fonduri mutuale,case de pensii.

8
 Euroobligaţiunile reprezintă titluri de credit pe termen
mediu şi lung exprimate în eurovalută şi plasate pe europieţele de
capital de către un sindicat bancar internaţional.
Euroobligaţiunile se emit de mari întreprinderi
particulare,stat,instituţii publice,organisme financiar-bancare
internaţionale.

Tehnica plasării Euroobligaţiunilor

Euroobligaţiunile se plasează pe europieţele de capital de

către sindicatele bancare internaţionale constituite pentru fiecare
emisiune şi formate din coordonatorul emisiunii,grupul de
subscriere şi grupul de plasare.

Etapele plasamentului de eroobligaţiuni sunt :

- solicitantul de capital se adresează unei bănci pentru a

negocia condiţiile împrumutului;
- banca contactează alte bănci şi le invită să participe în
sindicatul de emisiune,subscriere sau garanţie;
- banca informează solicitatorul de împrumut asupra
termenilor şi condiţiilor emisiunii;
- banca coordonatoare decide asupra valorii
emisiunii,precum şi asupra scadenţei şi preţului emisiunii;
- plasarea euroobligaţiunilor pe piată şi mobilizarea
capitalurilor disponibile.

3)Piaţa euroefectelor :

Euroefectele au apărut la începutul anilor ’80 sub forma

biletelor de trezorerie ,a euro-notelor şi a altor efecte,ce se emit de
către întreprinderi,institutii financiare şi guverne.
Euroefectele cuprind hârtii euro-comerciale,euronate si
euroefectele pe termen mediu. Hârtiile euro-comerciale si
euronatele sunt euroefecte emise pe o perioadă de 6 luni care se

9
plasează prin dealeri.Euroefectele pe termen mediu se deosebesc
prin faptul că emisiunea se realizează printr-un intermediar care
asigură un cost redus şi o adaptare la cerinţele de finanţare

4) Investiţiile internationale directe

Reprezintă un flux particular din relaţiile economice

internaţionale, ce se realizează în tările care recunosc dreptul de
proprietate al investitorului străin şi oferă anumite facilităţi.
Investiţiile internaţionale directe depind de capitalurile
disponibile ,precum şi de mediul de afaceri ,de garanţiile şi de
facilităţile oferite de ţara primitoare.

În funcţie de termenul pentru are loc atragerea şi plasarea

de capital,piaţa financiară internaţională cuprinde 2 segmente:

Piaţa monetară-unde au loc operaţiuni de atragere şi plasare de

împrumuturi pe termen scurt(pâna la un an)

Piaţa propriu-zisă de capital-unde au loc operaţiuni de

atragere şi plasare de capitaluri pe termen mijlociu şi lung.

La nivelul pieţei monetare, există doua segmente : piaţa

monetară propriu-zisă si piaţa euro monetară.
Pe piaţa monetară propriu-zisă ,se mobilizează şi plasează
creditele pe termen scurt în valuta unuia dintre parteneri. Cele 2
războaie mondiale şi criza din 1929-1933,prin restricţiile introduse
în diferite tări,au determinat îngustarea sa. După cel de-al doilea
razboi mondial,tot mai multe ţări vest-europene şi-au redus
restricţiile valutare şi au liberalizat circulaţia capitalului,ceea ce a
determinat şi extinderea operaţiunilor specifice pieţei monetare.
În ultimii douăzeci şi cinci de ani,rolul pieţei monetare a fost
luat de piaţa euro-monetară,care a devenit preponderentă şi care
tinde să se substituie pieţei monetare. Creditele pe termen

10
scurt ,mobilizate pe această piaţa într-o valută terţă se plasează în
afară jurisdicţiei naţionale a ţării emitente a valutei.

La nivelul pieţei propriu-zise de capital se mai pot

distinge:

Piaţa obligaţiunilor străine obişnuite – pe care se

mobilizează capital pe termen mediu şi lung, în moneda ţării
creditoare.
Piaţa euroobligaţiunilor – este piaţa internaţională pe care
se mobilizează capital într-o valută terţă.
Piaţa acţiunilor străine obişnuite –este piaţa internaţională
de unde o firmă îşi poate procura capital prin vânzarea de
acţiuni,emise în moneda ţării agenţilor care le achizitionează.
Piaţa euroacţiunilor –este o piată internaţională pe care se
mobilizează capital prin emisiunea de acţiuni exprimate într-o
valută terţă faţă de cea a partenerilor în care are loc vânzarea-
cumpărarea.
Piaţa creditelor tradiţionale-este o piată internaţională pe
care se obţin împrumuturi pe termen mediu şi lung în moneda şi la
dobânda ţării creditoare.
Piaţa eurocreditelor –este o piată în care împrumuturile
sunt acordate într-o valută terţă la nivelurile de dobânda ale
europieţelor.

Operaţiile de cumpărare şi vânzare a titlurilor pe pieţele

financiare internaţionale

Operaţiile cu titluri pe pieţele financiare internaţionale se

grupează în operaţii curente şi operaţii la termen.
Operaţiile curente se referă la tranzacţiile la care titlurile se
predau imediat sau în termen de cel mult 48 de ore.
Operaţiile la termen se efectuează cu obligaţia predării
titlurilor la o anumită scadenţă. Tranzacţiile cu titluri la termen
urmăresc obţinerea unor câştiguri din diferenţele la curs.

11
 Operaţiunea “a la baisse”(bear) - reprezintă o intervenţie la
bursă care mizează pe scăderea cursului titlurilor la termen. În
această situaţie ,participanţii de pe piată vând imediat titluri la
cursul la vedere şi cumpără titluri la termen. În principiu,
tranzacţiile cu titlturi la termen se încheie cu plata diferenţei de
curs fără predarea hârtiilor de valoare.
Operatiunea“a la hausse”(bull) - presupune mizarea în
jocul de bursă pe creşterea titlurilor de valoare la termen. În acest
caz, operatorii cumpără titluri la vedere si vând titluri la termen,
urmărind obţinerea unui câştig din diferenţa de curs la cele 2
momente.

Pe pieţele financiare americane şi japoneze se realizează

operaţii de vânzare-cumpărare a titlurilor primare pe bani
gata(cash) şi pe datorie sau în marjă ,iar pe pieţele financiare
europene se realizează operaţii la vedere şi la termen cu lichidare
lunară.
Operaţiile pe bani gata(cash) se deosebesc prin faptul că
investitorul care cunpără titlurile, achită integral contravaloarea
lor,prin virarea sumei în contul de la broker,iar vânzătorul predă
titlurile. Termenul de executare este diferit în contractele cu
lichidare imediată de cel de la contractele cu lichidare normală.
Operaţiile în marjă( margin trading) cu titluri primare
reflectă cumpărarea de titluri pe datorie din contul în marjă deţinut
de client la firma de brokeraj. Brokerul acordă clientului un credit
pt cumpărarea titlurilor de pe piaţa financiară.Operatorul care
adresează un ordin de cumpărare a unui nr de titluri nu achită
brokerului întreaga valoare, ci numai o marjă,iar diferenţa
reprezintă împrumutul obţinut de la broker. Creditul acordat de
broker se garantează cu titlurile care constituie obiectul
contractului.
Clientul acoperă tranzacţia prin depunerea unei sume cash în
calitate de marjă. După cumpărare titlurile rămân la broker şi
reprezintă garanţia sau colateralul.

12
 Operaţiile cu lichidare imediată de pe pieţele europene se
caracterizează prin faptul că vânzătorul cedează titlurile în
termenul stabilit şi cumpărătorul plăteşte cash titlurile în termen de
3 zile.
Operaţiile la termen de pe pieţele europene se pot încheia
într-o anumită zi şi se execută la o dată fixă în fiecare lună.
Cumpărătorii pot să achiziţioneze titluri fără să dispună în
momentul încheierii contractului de resursele necesare,iar
vînzătorii sunt obligaţi să le cedeze la scadenţă.

Pieţele futures şi de opţiuni pe titluri

Contracul futures reprezintă o întelegere între două părţi ,de

a vinde şi respectiv,de a cumpăra un număr de titluri,la un preţ
stabilit în momentul încheierii contractului cu lichiditatea viitoare.
Contractele futures se deosebesc de contractele forward
prin faptul că sunt standardizate. Preţul contractului futures se
stabileşte prin procedura de negociere de pe piaţa organizată.
Spre deosebire,de contractul forward,care se execută la
scadenţă, la contractul futures părţile îşi pot lichida poziţia deţinută
pe piaţă printr-o operaţiune de sens contrar.
Futures Rate Agreement(FRA) reprezintă un contract
încheiat de o întreprindere şi de o bancă care constă în garantarea
mutuală a ratei dobânzii la o dată viitoare,fixată pentru o durată şi
o sumă determinată,dar fără remiterea efectivă a sumei
împrumutate.
Cumpărătorul de futures rate agreement mizează pe
diferenţa dintre rata pieţei şi rata garantată. Cumpărătorul unui
aseamenea contract poate să încaseze o sumă în cazul în care rata e
mai mare decât cea garantată sau plateşte o sumă ,dacă rata pieţei
este mai mică decât rata pieţei.

Pe pieţele de opţiuni se încheie contracte care dau dreptul de

vânzare sau cumpărare a unui număr de titluri la un preţ
convenit,precum şi posibilitatea de a renunţa la tranzacţie.

13
 Exercitarea opţiunii presupune acceptarea de către partea de
contract a predării sau primirii titlurilor la scadenţă.
Durata opţiunii reprezintă perioada de timp în care opţiunea
poate fi exrcitată.
Preţul de exerciţiu reflectă preţul la care se cumpără sau se
vând titlurile şi care se stabileşte în momentul încherii contractului.
Preţul opţiunii exprimă suma care se plăteşte de cumpărător
în schimbul dreptului de opţiune prevăzut la încheierea
contractului.

Pieţele financiare americane

Principalele reglementări pe baza cărora sunt organizate şi

funcţionează pieţele financiare americane sunt : Legea titlurilor
financiare(1933), Legea operaţiunilor financiare (1934), Legea
privind emsiunea instrumentelor pe datorie (1939), Legea
societaţilor de investiţii(1940),Legea privind consultanţă
financiară(1940).
Pieţele financiare americane cuprind bursele New York
Stock Exchange(NYSE), American Stock Exchange(AMEX),
bursele din Chicago,Saint Luis,Cleveland,Saint Paul,Detroit etc.
Bursa din New York sau de pe Wall Street (New York
Stock Exchange) constituie una dintre cele mai mari pieţe
financiare ale lumii care funcţionează din anul 1792,când s-a
constituit prima piaţă organizată a titlurilor în spaţiul respectiv. Pe
piaţa din New York sunt cotate peste 2000 de companii şi 5000 de
titluri de valoare şi are peste 1400 de membrii.
Piaţa financiară din New York se indiviualizează prin gradul
ridicat de capitalizare bursieră , prin specializarea intermediarilor,
executarea cu rapiditate a ordinelor ,asigurarea accesului
investitorilor de o anumita dimensiune,o mare fluiditate şi
lichiditate.

14
 În cadrul tranzacţiilor de pe piată,un rol important îl deţin
specialiştii care sunt profilaţi pe anumite titluri şi pot acţiona atât
ca broker ,cât şi ca dealer(îndeplinind funcţia de market maker).
Societăţile comerciale care solicită admiterea la cotarea pe
piaţa din New York trebuie să îndeplinească anumite condiţii ,şi
anume: să realizeze un venit minim anu- al(6,5 milioane dolari),să
deţina un nr. de acţiuni şi să distribuie public un procent din
acţiunile emise. Societăţile pot fi suspendate de la cotare ,dacă nu
respectă regulile cu privire la nr.de actiuni şi la procentul de actiuni
cu acces public.

Bursa Americană de valori (American Stock Exchange)

reprezintă a doua piaţa financiară din New York ,pe care se
realizează tranzacţii cu titluri şi alte operaţii în legătură cu
acestea,ale companiilor mai mici sau noi.
Titlurile se admit pe piaţa AMEX dacă societăţile emitente au
un nivel de profit în ultimii trei ani,un nr. de acţiuni şi un nr de
acţionari. Indicele bursei AMEX din New York reflectă evoluţia
preţurilor medii ale celor mai importante 20 de acţiuni.
Cea de-a doua piaţă financiaraă americană,respectiv piaţa în
afara cotei(over the counter),include piaţa NASDAQ şi piaţa
titlurilor roz(pink sheet securities). Operatiunile de pe aceasta
piata se realizeaza in conformitatea cu reglementarile Asociatiei
Nationale a Comerciantilor de Titluri.
NASDAQ(National Association of Securities Dealers
Automated Quotation System)reprezintă piaţa în afara
cotei,interdealeri,care nu este localizată şi pe care participă un nr.
mare de firme,deoarece nu sunt restricţii cu privire la capital şi
acţiuni,structurată pe un sistem informatic care tratatează
tranzacţiile încheiate.
În concluzie, nu toate tăile ocupă poziţii similare pe piaţa
financiară internatională. Poziţia fiecărei tări depinde de puterea sa
economică,de cerinţele creşterii şi dezvoltării economice ,de
conjuctura economiei naţionale şi cele mondiale.

15
Bibliografie:

1. Voinea Gheorghe, Mecanisme şi tehnici valutare şi

financiare internaţionale, Ed. Sedcom Libris, Iaşi,2001

2. Ignat Ion,Pralea Spiridon, Economie Mondială, Ed.

Sedcom Libris, Iaşi,2006

Masterand,
Catalin Antohi

16