UNIVERSITATEA LUCIAN BLAGA DIN SIBIU

FACULTATEA DE DREPT

ANUL I, SEMESTRUL I

Disciplina: Economie

Tema : Modalități de trecere la economia de piață

Formarea unei piețe a capitalurilor

Student : Macavei Vasile Valentin

Anul I, Adm. Publică, Grupa I, ID

SIBIU, 2022

1
Cuprins :

1. Definere piața de capital

2. Formele și institușiile pieței capitalului
3. Valorile mobiliare
4. Titlurile de proprietate. Acțiunile
5. Titlurile de creanță. Obligațiunile
6. Bibliografie

2
 1. Definire piața de capital
Piața de capital reprezintă ansamblul relațiilor și mecanismelor prin care se realizează
transferul fondurilor de la cei care au un surplus de capital (investitorii ) către cei care au nevoie
de capital (emitenții de titluri) cu ajutorul unor instrumente specifice (valorile mobiliare emise) și
prin intermediul unor operatori specifici (societățile de servicii de investiții financiare). Prin
intermediul acestei piețe, capitalurile disponibile si dispersate la nivelul unei economii sunt
dirijate către agenții economici naționali sau de pe piețele altor tari, acolo unde nevoile de capital
depășesc posibilitățile financiare interne de acoperire sau unde autoritățile monetare impun
anumite restricții privind accesul la resursele financiare interne
Piața de capital este termenul general folosit pentru a desemna piața în cadrul căreia sunt
vândute și cumpărate instrumente financiare. Această piață include toate entitățile și operațiunile
care susțin aceste procese.
Piața de capital din România include piețele de instrumente financiare și instituțiile specifice
acestora (ex.: societățile de servicii financiare, emitenții etc.) operațiunile (ex.: serviciile de
investiții financiare, ofertele publice etc.), precum și organismele de plasament colectiv (de ex.:
fondurile de investiții), stabilind un cadru adecvat de reglementare și supraveghere a investițiilor
în instrumente financiare.
Produsele oferite de piața de capital se numesc instrumente financiare. Puteți cumpăra aceste
produse în scopul obținerii de profituri viitoare. Trebuie să rețineți că acestea depind de o serie
de factori denumiți factori de risc. Instrumentele financiare sunt reprezentate de diverse forme de
dețineri ce pot fi tranzacționate cu ușurință pe piața de capital, de exemplu: acțiuni, obligațiuni,
titluri de stat, alte tipuri de titluri de valoare (respectiv drepturi aferente deținerilor de acțiuni),
instrumente financiare derivate (contracte futures și opțiuni), unități de fond etc.

2. Formele și instituțiile pieței capitalului

a. Piața primară reprezintă acel segment de piață pe care se emit și se distribuie valorile
mobiliare către primii deținători. Aceasta piață permite transformarea directă a economiilor în
resurse pe termen lung, de care vor beneficia colectivitățile publice și private. Pe piața primară
se emit valori mobiliare ce conferă anumite drepturi posesorilor lor, deci celor care au calitatea
de furnizori de fonduri. Prin intermediul pieței primare se pun în evidența mișcările de capitaluri
dintr-o economie, generate de către emitenți, în calitatea lor de solicitanți de capitaluri. Această
piață permite finanțarea agenților economici.

Participanții pe piața financiară primară, în cadrul căreia se vând ți se cumpăra valori

mobiliare nou emise, sunt:

- solicitanții de capital : statul și colectivitățile locale, întreprinderile publice și cele

private;

3
 - ofertanții de capital : persoane particulare, agenți economici, bănci, case de
economii, societăți de asigurare;
- intermediarii : societăți de servicii de investiții financiare, bănci comerciale, societăți de
investiții financiare care, prin rețeaua proprie, asigură vânzarea titlurilor.

Prețul de vânzare al titlurilor (curs) este valoarea nominală, suma înscrisă în titlu și este un preț
ferm.

Piața primară are deci rolul de a transforma activele financiare pe termen scurt în
capitaluri disponibile pe termen lung. Se vând valori mobiliare emise de societățile economice
care au nevoie de resurse financiare și se cumpăra de către alte entități posesoare de economii pe
termen mediu si lung.

Piața primară permite atragerea capitalurilor în scopul constituirii sau majorării capitalului
social, precum și apelarea la resurse împrumutate. De asemenea, ea oferă cadrul și posibilitatea
practică ca o societate închisă sa devină o societate comerciala deschisă, prin oferta publica de
vânzare de acțiuni, prin emiterea unor obligațiuni convertibile în acțiuni.

b. Piața secundară este cea în care se tranzacționează hărți de valoare pe termen lung emise
anterior, prețul lor fiind negociabil. Există și piețe secundare pentru ipoteci și alte active
financiare.

Piața secundară asigură, prin intermediul bursei de valori mobiliare și al piețelor extra
bursiere, atât bună funcționare a pieței primare, cât și lichiditatea și mobilitatea economiilor.
Investitorii au posibilitatea de a negocia, în orice moment acțiunile și obligațiunile deținute în
portofoliu sau pot cumpăra noi valori mobiliare. Piața secundară concentrează cererea și oferta
derivată, care se manifesta după ce piața valorilor mobiliare s-a constituit. Un rol important pe
piața financiară revine societăților de intermediere a valorilor mobiliare care:

- își asuma angajamentul de distribuire a titlurilor emise;

- efectuează comerțul cu titluri, respectiv, vânzarea - cumpărarea de valori mobiliare în
nume și în cont propriu;
- efectuează intermedierea în comerțul cu titluri, respectiv vânzarea - cumpărarea acestora
în contul terților.

Societățile de intermediere se pot specializa în una sau mai multe activități:

- unele acționează prioritar pe piața primară, asigurând distribuirea și plasamentul noilor

emisiuni,
- altele acționează numai pe piața secundară, fiind considerate firme de "broker/ dealer".

Piața secundară este o piață organizată care asigură operatorilor următoarele avantaje:
4
 - oferă informațiile referitoare la produsul ce urmează a fi tranzacționat;
- informațiile despre produs și despre emitent sunt difuzate în marea masă a investitorilor;
- oferă informații privind nivelul și mișcarea prețului de piață.

Obiectivele pieței secundare sunt :

- protecția investitorilor, realizată prin transparența, reglementarea și supravegherea

pieței;
- lichiditatea pieței și stabilizarea cursului.

Piața secundară nu poate există fără piața primară și, totodată, funcționarea pieței primare
este influențată de capacitatea pieței secundare de a realiza transferabilitatea valorilor mobiliare
și transformarea lor în lichidități.

Piața primară și cea secundară își desfășoară activitatea după reguli specifice impuse de
organismul de reglementare și supraveghere a pieței de capital.

Ca instituții în funcționarea pieței capitalului, sunt:

- Comisia hârtiilor de valoare, care este un organism guvernamental cu rol de a coordona

piața capitalului, având următoarele atribuții:
 înregistrarea hârtiilor de valoare ce se emit pe piața primară;
 atestarea brokerilor și caselor de brokeraj, urmărind activitatea lor și a asociațiilor de
brokeri;
 controlul activității burselor de valori;
 aprobarea înființării unor noi burse de valori.

- Brokerul care poate fi conceput la 3 nivele instituționale:

 ca persoana fizică, principalul actor al pieței capitalului;
 asociații de brokeri;
 case de brokeraj, care activează ca intermediari.
 Funcțiile acestor case de brokeraj sunt:
 introduc noile emisiuni pe piață primară;
 fac tranzacții la ordin pe piețele secundare;
 fac tranzacții pe cont propriu (dealing);
 oferă consultanță în probleme de investiții financiare;
 păstrarea în grijă (custodie) a hârtiilor de valoare.

Pot efectua servicii de brokeraj și băncile comerciale, în viziunea actuală de bancă universală.

5
 - Bursa de valori, care este o piață organizată pentru tranzacții cu hârtii de valoare emise
anterior, de către importante societăți comerciale pe acțiuni și de autoritatea
guvernamentală. Particularitatea bursei de valori constă în faptul că prețul acestor hârtii
se stabilește prin ședințe de licitație.

3. Valorile mobiliare
Valorile mobiliare sunt definite ca fiind instrumente financiare negociabile transmisibile prin
tradițiune sau înscriere în cont, care conferă drepturi egale pe categorie, dând deținătorilor
dreptul la o fracțiune din capitalul social al emitentului sau un drept de creanța general asupra
patrimoniului emitentului, și sunt susceptibile de tranzacționare pe o piață reglementată. Valorile
mobiliare includ :

 acțiuni;
 titluri de stat, obligațiuni emise de administrația publică centrală sau locală și
societăți comerciale, precum și alte titluri de împrumut cu scadența mai mare de un
an;
 drepturi de preferință la subscrierea de acțiuni și drepturi de conversie a unor creanțe
în acțiuni;
 alte instrumente financiare, cu excluderea instrumentelor de plată, care dau dreptul
de a dobândi valori mobiliare echivalente celor menționate mai sus prin
subscriere, schimb sau la o compensație bănească;
 orice alte instrumente financiare calificate de CNVM ca valori mobiliare

Valorile mobiliare sunt titluri de proprietate sau de creanță care conferă titularului anumite
drepturi bine stabilite asupra unor entități ale societății emitente. Valorile mobiliare sunt
înscrisuri (documente de valoare) negociabile, ce pot fi transformate oricând în bani pe piața de
capital. În sens restrâns, valorile mobiliare sunt acțiunile și obligațiunile emise de o societate
comercială. Valorile mobiliare sunt instrumente negociabile emise în forma materializată sau
evidențiate prin înscrieri în cont care conferă deținătorilor lor drepturi patrimoniale asupra
emitentului, conform legii și în condiții specifice privind emisiunea acestora. Valorile mobiliare
reflectă modul de existența al activelor bancare.

Valori mobiliare pot fi: acțiunile, obligațiunile, instrumentele financiare derivate sau orice
alte titluri de credit, încadrate de CNVM în aceasta categorie.

Trei elemente esențiale caracterizează valorile mobiliare :

 valorile mobiliare sunt instrumente negociabile, constând în posibilitatea transmiterii

lor către alte persoane pe baza mecanismului cerere/ofertă și cu respectarea
prescripțiilor imperative ale legii în vigoare;

6
  valorile mobiliare pot fi emise în forma materială sau evidențiate prin înscrieri în
cont;
 valorile mobiliare conferă deținătorilor drepturi patrimoniale și
nepatrimoniale, drepturi ce decurg din caracteristicile emisiunii de valori mobiliare.

Totalitatea valorilor mobiliare, ce se tranzacționează pe o piață poartă denumirea generica de

produse bursiere. Aceasta noțiune nu desemnează strict valorile mobiliare tranzacționate la
bursa, dimpotrivă ansamblul instrumentelor pieței de capital, indiferent dacă acestea se vând și
se cumpăra pe o piață de licitații sau piață de negocieri.

Scopul emisiunii valorilor mobiliare îl constituie, pe de o parte, mobilizarea capitalurilor

disponibile și dispersate, iar pe de altă parte, transformarea economiilor în capital social al unei
întreprinderi private sau publice, în resurse financiare destinate realizării de investiții sau capital
de împrumut.

4. Titlurile de proprietate: Acțiunile

Acțiunile sunt titluri ce atestă un drept de proprietate asupra unei părți a capitalului
social al societății emitente. Practic, proprietarul acțiunilor este proprietarul unei părți din
societatea emitentă o parte corespunzătoare cu numărul de acțiuni deținute.

Pe lângă dreptul de proprietate asupra unei părți a societății emitente, acțiunile conferă și
alte drepturi dintre care cele mai importante sunt:

 dreptul de a primi în fiecare an o cota parte din profitul societății (sub forma de
dividende) corespunzătoare cu numărul de acțiuni deținute și cu suma alocată de
conducerea societății pentru plata dividendelor. Datorită faptului că acest dividend
poate varia (sau poate fi chiar zero), acțiunile se mai numesc și valori mobiliare cu
venit variabil
 dreptul la informare cu privire la evoluția economico-financiară a întreprinderii;
 dreptul de a participa la hotărârile importante cu privire la activitatea
societății, precum și la conducerea societății, prin participarea la Adunările Generale
ale Acționarilor, respectiv prin posibilitatea de a alege și de a fi ales în consiliul de
administrație al societății;
 dreptul de proprietate asupra unei părți a activelor societății, în cazul lichidării
acesteia

7
 5. Titlurile de creanță: Obligațiunile
Obligațiunile reprezintă un titlu de creanță asupra societății emitente. Concret, societatea
emitentă are nevoie la un moment dat de un împrumut și emite obligațiuni. Cumpărătorii
obligațiunilor împrumută societatea emitentă cu suma pe care au plătit-o pentru cumpărarea
obligațiunilor. Obligațiunile nu conferă aceleași drepturi ca și acțiunile, dar posesorul lor
beneficiază de o dobândă periodică fixă și la expirarea perioadei de împrumut, de rambursarea
sumei plătite pentru cumpărarea obligațiunilor. Există o mare varietate de tipuri de
obligațiuni, după modul de răscumpărare și de plată a dobânzii, garanții. Obligațiunile sunt
instrumente de credit, pe termen mediu și lung, emise de societăți comerciale sau de organisme
ale administrației de stat centrale și locale. Obligațiunile certifică deținătorului dreptul de a
încasa o dobândă și de a recupera suma investită dintr-o dată, la scadența, sau în tranșe pe
durata de viață. Obligațiunile sunt titluri de creanță negociabile.

În toate țările dezvoltate cu economie de piață modernă piața financiară este o componență
esențială a sistemului de piețe și are o influență majoră asupra stării și funcționării acestora. Prin
intermediul pieței financiare este stimulat procesul investițional, concomitent cu sădirea
sentimentului de proprietar și de siguranța economică, la care subscriu cei care cumpără active
financiare. Capacitatea pieței financiare primare de a susține efortul investițional acționează
pozitiv asupra pieței bunurilor de consum și de capital, dar și asupra pieței muncii – mărind
gradul de ocupare. Prin intermediul titlurilor negociate pe piața financiară sunt mobilizate
rezervele de lichiditate și este asanată circulația monetară.

8
Bibliografie :
1. www.qreferat.com
2. www.scritub.com
3. www.rasfoiesc.com
4. Suport Curs