Sunteți pe pagina 1din 7

PIEŢELE FINANCIARE

Sfera pieţelor financiare şi componentele lor


Pieţele financiare oferă cadrul organizatoric de efectuare a operaţiilor de vânzare şi de
cumpărare a valorilor mobiliare pe termene medii şi lungi, prin care se mobilizează
capitalurile disponibile şi se oferă mecanisme de finanţare agenţilor economici din
diverse ţări.
Pornind de la sensul larg al finanţelor, în sfera pieţelor financiare se încadrează pieţele
monetare, pieţele valutare şi pieţele financiare propriu-zise.
Pe pieţele financiare propriu-zise se realizează confruntarea cererii de finanţare a
guvernelor, administraţiilor locale, societăţilor comerciale cu oferta de capital provenită
de la bănci, investitori, societăţi de asigurare, fonduri de pensii, fonduri de investiţii şi de
la alţi posesori de capitaluri pe termen lung.
În sens restrâns, pieţele financiare mijlocesc confruntarea cererii şi a ofertei de acţiuni şi
obligaţiuni, fiind denumite pieţele valorilor mobiliare. Uneori, pieţele financiare în sens
restrâns sunt denumite pieţe de capital, deoarece facilitează mişcarea capitalului dintr-o
formă în alta şi accesul la resurse de finanţare.
Pe pieţele monetare şi valutare, ce fac parte din sfera pieţelor financiare doar în sensul
larg al acestora, obiectul tranzacţiilor îl reprezintă titlurile de credit pe termen scurt şi
valutele.
Din punct de vedere al emitenţilor titlurilor tranzacţionate şi monedelor în care sunt ele
exprimate se disting pieţele financiare naţionale şi pieţele financiare internaţionale.
Pe pieţele financiare naţionale se emit şi negociază titluri interne şi titluri străine emise
în monedă naţională.
Pieţele financiare internaţionale mijlocesc atragerea capitalurilor disponibile pe termen
mediu şi lung şi plasarea lor în altă ţară, precum şi obţinerea unor resurse de finanţare
de agenţii economici de pe pieţe financiare străine. Plasarea capitalurilor disponibile
prin intermediul pieţelor financiare din alte ţări reprezintă o formă de deplasare a
capitalurilor către agenţii economici din alte ţări.
O formă aparte a pieţelor financiare o reprezintă pieţele financiare derivate, care sunt
reprezentate de pieţele futures şi pieţele opţiunilor. Pe pieţele derivate se negociază
contracte ce se vor derula în viitor şi care au ca obiecte instrumente financiare bazate
pe valori mobiliare sau pe indici ai pieţei, fiind folosite îndeosebi pentru gestionarea
riscurilor şi obţinerea de câştiguri.
În raport cu natura operaţiunilor realizate, în cadrul pieţelor financiare se deosebesc
două componente care se află într-o strânsă conexiune: piaţa primară şi piaţa
secundară.
Piaţa primară reprezintă acea componentă a pieţelor financiare pe care se emit şi
plasează valorile mobiliare în vederea mobilizării capitalurilor disponibile pe termen
mediu şi lung.

1
Piaţa secundară mijloceşte vânzarea şi cumpărarea valorilor mobiliare emise şi plasate
pe piaţa primară. Piaţa secundară asigură deţinătorilor de valori mobiliare dreptul de
negociere şi valorificare, precum şi confirmarea valorii lor. Piaţa secundară
concentrează cea mai mare parte a operaţiilor de vânzare şi cumpărare a valorilor
mobiliare şi stabileşte preţul acestora. Prin intermediul pieţei secundare se asigură
lichiditatea şi mobilitatea capitalurilor disponibile pe termen lung.
În funcţie de natura valorilor mobiliare emise şi negociate pe pieţele financiare se
deosebesc piaţa acţiunilor, piaţa obligaţiunilor, piaţa futures, piaţa opţiunilor.
Piaţa acţiunilor cuprinde segmentul emisiunii şi negocierii acţiunilor exprimate în
monedă naţională prin care se mobilizează şi redistribuie capitalurile interne. Piaţa
internaţională a acţiunilor mijloceşte plasarea titlurilor emise într-o ţară în monedele
altor ţări pe pieţe străine şi mobilizarea capitalurilor necesare dezvoltării întreprinderilor.
Piaţa obligaţiunilor asigură cadrul necesar emisiunii şi plasării obligaţiunilor fiind formată
din piaţa obligaţiunilor interne, piaţa obligaţiunilor străine şi piaţa euroobligaţiunilor.
Pieţele „futures” în calitate de pieţe financiare derivate realizează tranzacţii de vânzare
cumpărare a contractelor „futures”, prin care se reflecta angajamentul de a preda sau a
primi o anumită sumă într-o valută, sau un număr de titluri la o dată menţionată şi la un
preţ stabilit în momentul încheierii.
Pieţele opţiunilor mijlocesc tranzacţiile privind contractele pe opţiuni, prin care se
prevede dreptul de opţiune de cumpărare sau de vânzare a unei sume în devize, sau a
unui număr de titluri la un preţ determinat şi la o anumită scadenţă. Pe baza contractului
de opţiune cumpărătorul are dreptul la scadenţă să opteze pentru primirea sau cedarea
titlurilor sau să renunţe la opţiune în schimbul plăţii unei prime.
Titlurile de valori ce se negociază pe pieţele financiare reprezintă înscrisuri sub formă
materială care atestă existenţa unor relaţii contractuale între emitent şi deţinător şi
conferă anumite drepturi posesorilor.
Titlurile primare sunt considerate documentele ce se emit în vederea mobilizării şi
majorării capitalului propriu (acţiuni) şi cele pentru atragerea unor capitaluri (obligaţiuni).
Prin intermediul titlurilor primare se asigură mobilizarea capitalurilor pe termen lung de
către cei care au nevoie de fonduri şi se oferă anumite drepturi deţinătorilor.
Titlurile derivate se deosebesc prin faptul că acordă anumite drepturi părţilor la contract
asupra activelor la o scadenţă viitoare. Titlurile derivate decurg din contractele încheiate
de părţi, prin care se asigură drepturi asupra unor active la o scadenţă viitoare.
Titlurile sintetice sunt reprezentate de instrumentele care se creează de societăţile
comerciale pe baza activelor financiare.
Indicii bursieri sunt mărimi sintetice de tipul mediei ponderate prin care se determină
nivelul general al cotaţiilor bursiere la un moment dat faţă de un moment ales ca
referinţă în trecut. Indicii bursieri arată, în dinamica lor, evoluţia cursurilor pe o anumită
piaţă, adică raportul dintre cererea şi oferta de capital pe piaţa respectivă.
Pieţele financiare secundare sunt formate din bursele de valori şi pieţele în afara cotei
(interdealeri).
Bursele de valori reprezintă organizaţii cu personalitate juridică care oferă cadrul,
mecanismele şi procedurile în vederea efectuării continue, ordonate, transparente şi
echitabile a tranzacţiilor cu valori mobiliare prin activitatea intermediarilor autorizaţi.
Bursa presupune o localizare, respectiv existenţa unei clădiri în care se amenajează o
sală de negocieri, pentru derularea tranzacţiilor cu valori mobiliare. Tranzacţiile cu titluri
se desfăşoară pe baza unor reguli stricte prevăzute în legi şi regulamente de
funcţionare ale burselor. Negocierea contractelor precum şi executarea lor se
realizează de persoane cu pregătire de specialitate. Din confruntarea ordinelor de
cumpărare şi vânzare de la bursă rezultă preţul titlurilor negociate.
În calitate de piaţă oficială organizată, localizată, menită să asigure negocierea valorilor
mobiliare admise la cota oficială bursa, oferă investitorilor garanţie morală şi securitate
financiară.
Supravegherea şi controlul funcţionării bursei de valori, a desfăşurării operaţiilor de
vânzare-cumpărare a valorilor mobiliare, a comportamentului intermediarilor autorizaţi
se exercită nemijlocit şi permanent de diverse organisme create în cadrul ţărilor.
Burselor de valori le revine funcţia de a oferi mecanisme de finanţare a cerinţelor de
dezvoltare ale societăţilor comerciale. Bursa reprezintă locul în care se confruntă
emiţătorii şi investitorii cu privire la titlurile de valori mobiliare.
Bursele de valori reprezintă barometre ale evoluţiilor economiilor naţionale şi ale
societăţilor comerciale. Indicii de bursă reflectă starea şi evoluţia economiei naţionale
precum şi situaţia societăţilor comerciale.
Prin intermediul burselor de valori se asigură finanţarea economiei prin mobilizarea
disponibilităţilor băneşti, organizarea şi negocierea acţiunilor şi obligaţiunilor societăţilor
comerciale şi a altor entităţi.
În cadrul burselor de valori sunt cotate valorile mobiliare, se confruntă cererea şi oferta
pe piaţă, se încheie tranzacţiile, se organizează plăţile rezultate din diferenţele de curs
ale titlurilor de pe piaţă.
Ordinele de bursă exprimă instrucţiunile deţinătorilor de capital sau ale altor persoane
transmise intermediarilor în vederea realizării operaţiunilor de cumpărare sau vânzare
de titluri pe pieţele financiare. Ordinele de bursă cuprind menţiuni cu privire la natura
operaţiunii de vânzare sau cumpărare, delimitarea titlurilor, numărul titlurilor, termen de
valabilitate, propunere de curs pentru realizarea operaţiilor.
Pieţele interdealeri (în afara pieţei-bursei) sau Over The Counter (OTC) se deosebesc
prin faptul că asigură accesul la tranzacţii a titlurilor care nu îndeplinesc condiţiile de
negociere de pe pieţele bursiere. Piaţa interdealeri nu este localizată, deoarece
tranzacţiile cu titluri se efectuează de către societăţile financiare care sunt autorizate în
calitate de dealeri; pe aceste pieţe condiţiile de acces, respectiv capital, număr de
acţiuni şi alte condiţii sunt mai elastice; tranzacţiile de vânzare sau cumpărare a titlurilor
se negociază prin intermediul firmelor de dealer.
Participanţii şi intermediarii de pe pieţele financiare
Pe pieţele financiare participă deţinătorii de capital care sunt reprezentaţi de guverne,
societăţi comerciale, societăţi de asigurare, fonduri de pensii, bănci şi alţi deţinători de
capitaluri pe termen lung. Investitorii pot fi grupaţi în investitori individuali şi investitori
instituţionali. Investitorii au dreptul de acces la informaţie, certă, corectă, suficientă şi
făcută public la momentul oportun privind valorile mobiliare, emitenţii şi activitatea
acestora pe piaţă.
Cerinţele de resurse de finanţare de pe pieţele financiare se adresează de către
societăţi comerciale, bănci, municipalităţi, guverne şi alte entităţi care realizează
proiecte de dezvoltare. În vederea admiterii la cotare a titlurilor de valori mobiliare la
bursă, societăţile comerciale trebuie să îndeplinească anumite condiţii.
Intermediarii de pe pieţele financiare pot fi intermediari care cumpără si/sau vând titluri
de valoare în nume propriu şi în contul clienţilor precum şi în nume propriu şi cont
propriu. Intermediarii financiari sunt reprezentaţi de societăţi sau alte entităţi
autorizate de organismele de supraveghere a pieţei de capital care îşi asumă misiunea
de canalizare a disponibilităţilor băneşti de la deţinători de resurse disponibile către
solicitatorii de capital.
Intermedierea de valori mobiliare reprezintă activitatea realizată de persoane
autorizate conform legii, care constă în cumpărarea şi/sau vânzarea de valori mobiliare
ori a drepturilor aferente ce derivă din acestea, precum şi operaţii accesorii sau conexe.
Intermediar pentru valori mobiliare este persoana juridică legal autorizată de organisme
desemnate să exercite intermedierea de valori mobiliare cu titlu profesional ca fapt de
comerţ, fie pe cont propriu (dealer), fie pe contul unor terţi (broker).
În sfera intermedierii valorilor mobiliare se încadrează: vânzarea şi cumpărarea de
valori mobiliare pe contul clienţilor; vânzarea şi cumpărarea de valori mobiliare pe cont
propriu; transmiterea ordinelor clienţilor în scopul executării lor prin alţi intermediari
autorizaţi; deţinerea de fonduri şi/sau valori mobiliare ale clienţilor în scopul executării
ordinelor; administrarea conturilor de portofolii individuale de valori mobiliare ale
clienţilor s.a.
În vederea obţinerii autorizaţiei de efectuare a intermedierii de valori mobiliare,
societăţile de servicii de investiţii financiare trebuie să aibă o activitate exclusivă în
acest domeniu, să facă dovada unui capital minim subscris şi integral vărsat, să se
încadreze în coeficienţii de risc.
În scopul stimulării mobilizării economiilor băneşti şi a alocării lor către investiţii se
constituie fonduri deschise de investiţii, societăţi de investiţii, societăţi de administrare a
investiţiilor şi societăţi de depozitare.
Prin intermediul fondurilor de investiţii se asigură mutualitatea, respectiv drepturi şi
obligaţii egale, profituri proporţionale cu investiţiile, diversificarea plasamentului pentru
dispersarea riscului, optimizarea investiţiilor de către specialiştii de administrare a
fondurilor.
Cunoaşterea sferei pieţelor financiare, a titlurilor care se negociază, a participanţilor şi
intermediarilor, stă la baza conceperii şi funcţionării mecanismelor prin care se
mobilizează disponibilităţile băneşti formate la nivelul diverşilor operatori (persoane
juridice sau fizice) şi se redistribuie altora, realizându-se finanţarea economiei naţionale.
Tipuri de operaţiuni pe pieţele financiare
Pe pieţele financiare se efectuează operaţiuni de vânzare şi cumpărare a titlurilor de
valori mobiliare.
În funcţie de termenul pentru care se realizează, operaţiunile pe pieţele financiare pot
fi: la vedere; la termen. Corespunzător celor două grupe de operațiuni de pe pieţele
financiare, se deosebesc: pieţele la vedere; pieţele la termen.
Operațiunile la vedere se realizează la cursul zilei şi presupun predarea sau primirea
titlurilor imediat după încheierea lor ( de regulă, în maxim două zile lucrătoare).
Operaţiunile la termen se încheie în momentul prezent, când se stabilesc toate
elementele operaţiunii (preţ, volum, scadenţă) dar se lichidează la momentul viitor
prestabilit (scadenţa). Prin intermediul pieţelor la termen se valorifică diferenţele de curs
dintre momentul negocierii şi încheierii tranzacţiei de vânzare sau cumpărare a titlurilor
de valori mobiliare şi cel al scadenţelor.
În raport cu scopul urmărit, operațiunile cu titluri se delimitează în : operațiuni de
investiţii, operațiuni de arbitraj, operațiuni speculative, operațiuni de acoperire a riscurilor
și operațiuni tehnice.
Operaţiunile de investiţii sunt generate de dorința participanților de a tranzacționa
capitalurile disponibile, de a schimba structura investițiilor (portofoliului) sau de a obține
lichidități.
Operaţiunile de arbitraj au ca scop obţinerea de câştig fără asumarea riscului de preţ.
Arbitrajorul cumpără acelaşi număr dintr-o clasă de valori mobiliare pe piaţa pe care
cotează mai slab şi vinde, concomitent, aceleaşi valori pe piaţa pe care cotează mai
bine, câştigând astfel diferenţa de preţ dintre cele două pieţe.
Operaţiunile speculative au ca scop tot obţinerea de câştig dar, spre deosebire de
arbitraj, prin asumarea unui risc de preţ. Speculatorul poate câştiga din diferenţa
favorabilă de preţ dintre două momente diferite. Speculatorul poate miza pe creşterea
cursurilor (speculaţie „a la hausse”) cumpărând în prezent titluri la un curs mai mic şi
revânzându- le în viitor la un curs mai mare, sau poate miza pe scăderea cursurilor
(speculaţie „a la baisse”) vânzând în prezent titluri şi cumpărându-le ulterior la un curs
mai mic.
Operaţiunile de acoperire a riscurilor se mai numesc și operaţiuni de hedging şi au ca
scop protejarea împotriva riscului de variație nefavorabilă a prețului, urmărind
conservarea valorii titlurilor din portofoliu în condițiile instabilităţii pieţelor. Spre
deosebire de operaţiunile de arbitraj și de cele speculative, scopul nu este de a obţine
câştig, ci de a evita sau limita eventualele pierderi.
Operaţiunile tehnice sunt efectuate de agenţii de bursă pentru menținerea echilibrului și
lichidităţii pieței, aceștia dispunând de portofoliu propriu de titluri, pe care le vând în
cazul unei cereri excedentare, dar și de numerar, pe care îl folosesc pentru cumpărarea
pe cont propriu a ofertei suplimentare.
După natura contului deschis de client la intermediar se disting două tipuri de operaţiuni
: operaţiunile în numerar (cash), care se derulează pe baza disponibilului din contul în
numerar deținut de client la broker, şi operaţiunile în marjă, care se derulează pe baza
împrumuturilor (în numerar şi/ sau în titluri) obținute de client de la broker.