UNIVERSITATEA TITU MAIORESCU

MASTER DREPTUL AFACERILOR

POPA DRAGOS ANDREI

PARTICIPANTII LA PIATA DE CAPITAL

1. Scurt istoric
Orice economie nationala, indiferent de nivelul sau de dezvoltare, este caracterizata de
existenta si functionarea unor piete specializate, unde se ntlnesc cererea si oferta de active
financiare necesare dezvoltarii, n cadrul firmelor, a productiei de bunuri si servicii.
Aceasta piata specializata este piata de capital (n acceptiunea sistemului european) sau
piata financiara (conform teoriilor specifice sistemului anglo-saxon).
Sistemul financiar prin definitie, reprezinta ansamblul institutiilor si pietelor care
interactioneaza ntre ele, pentru a ndeplini anumite functii, dintre care cea mai importanta este
facilitarea transferului de fonduri de la cei care nregistreaza excedente, catre cei care se
confrunta cu necesitati financiare.
Piata financiara reprezinta mecanismul prin care activele financiare sunt emise si
introduse n circuitul economic.
In functie de durata de viata a titlurilor financiare se disting doua componente ale pietei
financiare:

Piata monetara - piata pe care se tranzactioneaza titlurile cu o perioada de viata mai

mica de un an;

Piata de capital - pe aceasta piata ntlnim titluri cu scadenta mai mare de un an.

Piata de capital reprezinta ansamblul relatiilor si mecanismelor prin intermediul carora

capitalurile disponibile si dispersate din economie sunt dirijate catre orice entitati publice si
private solicitatoare de fonduri.
Piata de capital reprezinta ansamblul relatiilor si mecanismelor prin care se realizeaza
transferul fondurilor de la cei care au un surplus de capital -investitorii - catre cei care au nevoie
de capital, cu ajutorul unor instrumente specifice (valorile mobiliare emise), si prin intermediul
unor operatori specifici (societatile de servicii de investitii financiare).
Se poate afirma despre piata de capital ca este specializata n efectuarea de tranzactii cu
active financiare cu scadente pe termene medii si lungi. Prin intermediul ei, capitalurile
disponibile sunt dirijate catre agentii economici nationali sau sunt atrase de pe pietele altor tari,
unde resursele de capital depasesc necesitatile financiare interne de acoperit sau autoritatile
monetare impun anumite restrictii privind accesul la resursele financiare interne.
Trasaturile pietei de capital sunt urmatoarele:

Este o piata deschisa, n sensul ca plasamentul este efectuat de marea masa a

investitorilor, iar tranzactiile cu instrumente financiare au caracter public;
Produsele pietei sunt instrumente pe termen mediu si lung. Pe piata de capital,
banii sunt investiti n general pe o perioada mai mare de un an, n timp ce pe piata
monetara, resursele sunt utilizate pentru finantari pe termen scurt;
Valorile mobiliare, ca produse ale pietei se caracterizeaza prin negociabilitate si
transferabilitate. Ele pot fi transferate de la un posesor la altul, oferind
investitorului posibilitatea de a vinde oricnd produsul respectiv la un pret
specific conditiilor pietei sau care rezulta din negociere, la un moment dat;
Tranzactionarea valorilor mobiliare nu este directa, ci intermediata. Intermediarii
au un rol important n ceea ce priveste punerea n contact a emitentilor cu
investitorii sau a investitorilor, ce detin valori mobiliare n portofoliu, cu cei care
doresc sa le cumpere.

Piata de capital ofera modalitati de investire, respectiv de atragere a capitalului, diferite

de cele specifice sistemului bancar. Ca o alternativa la construirea depozitelor bancare,
investitorii pot achizitiona valori mobiliare, iar emitentii, pentru a nu apela la credite bancare, pot
atrage capitaluri prin emisiunea de actiuni si obligatiuni.

2. Participantii la piata de capital

Participantii de pe aceasta piata sunt urmatorii:

Investitorii si emitentii;
Intermediarii;
Participantii auxiliari;
Infrastructura.

a) Investitorii si emitentii
Investitorii sunt acele persoane fizice sa juridice care cumpara, pe cont propriu,
detin si vand valori mobiliare fara a practica intermedierea ca fapt de comert.
Nivelul de risc si de castig pe care il au investitorii este in mare masura determinat
de felul in care actioneaza pe piaa, de identitatea lor si de strategia lor investitionala.
Clasificarea investitorilor este urmatoarea:

Dupa importanta lor pe piaa se deosebesc:

institutii financiare si investitori institutionali care tind sa domine cel mai mult pietele
financiare: bancile comerciale, societatile de investitii si fondurile deschise de investitii,
societatile de asigurare, bancile centrale, institutiile multinationale;
societatile comerciale care investesc surplusul de fonduri ce pot aparea in procesul
desfasurarii activitatii. Orice tip de societate comerciala poate efectua investitii pe piaa de
capital ca activitate financiara adiacenta celei de baza. Astfel societatile cu raspundere
limitata (SRL) au cerinte reduse de investitii pe piaa de capital iar societatile pe actiuni
(SA) prezinta din punct de vedere investitional doua feluri de surplus: lichiditati zilnice
variabile din punct de vedere cantitativ si, din cauza naturii reduse a duratei de viata a
acestui tip de cash, cele mai multe societati isi plaseaza fondurile in conturi la vedere
sau depozite pe termen scurt prin intermediul pietei bancare. Daca totusi in strategia de
dezvoltare a societatii exista o cerinta de constituire a unor balante de lichiditati pe un
termen mai lung in acest caz investitiile pe termen lung vor putea fi concentrate catre piaa
de capital si achizitia de actiuni sau obligatiuni. Cat priveste celelalte forme de organizare a
societatilor comerciale, ele nu prea investesc pe pietele de capital sau o fac sporadic, lucru
motivat atat de lichiditatile mici cat si de lipsa de experienta in ceea ce priveste piaa de
capital;
persoane fizice care isi investesc economiile personale in cantitati reduse de valori
mobiliare pentru ca in principiu detin sume mici si au tendinta sa investeasca in sistemul
bancar pentru ca li se pare mai putin sofisticat si cu un grad mai mic de risc. Sunt situatii
cand micii investitori se orienteaza catre fonduri mutuale unde este mai mare riscul dar si
profitul.
Dupa strategia investitionala a investitorilor, se deosebesc:

investitori strategici care cumpara un pachet cel putin semnificativ de actiuni ale unei
societatea cu scopul de a-l pastra o perioada mai mare de timp si cu dorinta de a se implica
activ in managementul societatii.
investitorii de portofoliu sau investitorii institutionali care cumpara actiuni ale unei
societati comerciale din considerente de performante ale companiei si compatibilitate a
acestor actiuni cu celelalte active din portofoliu. Ei pot pastra o perioada mai mare de timp
acele actiuni in functie de cresterea pe care o aduc in portofoliu sau le pot vinde atunci cand
exista nevoie de lichiditati si vanzarea acelor actiuni aduce profit.
investitori speculativi- care urmaresc numai obtinerea unui profit prin vanzarea actiunilor
scump si cumpararea lor ieftin nefiind interesati de societatea in sine ci doar de
evolutia cursului actiunilor respective.
Dupa nationalitate, investitorii sunt:
investitori autohtoni sunt acei investitori, persoane fizice romane sau persoane juridice
romane sau straine inregistrate in Romania, care investesc in produse ale pieteide capital
din Romania;
investitori straini sunt acei investitori persoane fizice straine rezidente sau persoane
nerezidente in Romania sau persoane juridice straine neinregistrate in Romania care
investesc in Romania.
Cadrul legislativ se recomanda a fi diferentiat pentru cele doua categorii de
investitori: protectionist pentru autohtoni si stimulativ pentru straini.
Cei mai importanti investitori pe piaa secundara de capital sunt institutiile financiare
si investitorii institutionali.
Emitentii de valori mobiliare sunt acele persoane juridice sau organe ale administratiei
publice centrale sau locale ce fac emisiuni de valori mobiliare (actiuni, obligatiuni).
Dupa cum stim, piaa secundara de capital este piaa investitorului, fluxurile financiare
fiind directionate de la un investitor la altul, iar piaa primara de capital este piaa emitentilor.
Emitentii nu atrag de pe piaa secundara resurse financiare ci castiga numai prestigiu si
publicitate. Deci, emitentii de valori mobiliare actioneaza in mod indirect pe piaa secundara de
capital.
Emitentii de valori mobiliare pot fi clasificati astfel:

Institutiile sau organizatiile multinationale care sunt emiteni activi de valori

mobiliare prin lansarea de imprumuturi pe pietele internationale de capital si pe cele
locale in care reglementarile nationale permit accesul solicitantilor de imprumuturi
straini;

Guvernul si organele administratiei publice centrale si locale Guvernul, in cele mai

multe cazuri, este principalul generator de imprumuturi obligatare. Existenta unei piete
secundare pentru imprumutul contractat de Guvern este de o importanta majora pentru ca

piaa secundara ii ofera posibilitatea de a strange aceste fonduri intr-un cadru organizat, in
cele mai bune conditii din punct de vedere al costurilor. Conditiile de obtinere a
imprumutului guvernamental sunt de o importanta cruciala pentru bunastarea economica
a tarii;

Societatile comerciale sunt cei mai activi emiteni de valori mobiliare. Societatile pot
emite atat actiuni cat si obligatiuni. Cat priveste societatile comerciale mici, acestea emit
foarte rar valori mobiliare deoarece capitalul solicitat este prea mic pentru a constitui o
oferta atractiva pentru investitori;

Bancile comerciale emit atat actiuni cat si obligatiuni pentru propriile lor necesitati ca
orice societate comerciala. Caracteristica valorilor mobiliare emise de bancile comerciale
este volumul mare al valorilor mobiliare emise si gradul de atractivitate ridicat, cunoscut
fiind faptul ca actiunile bancare au un grad de risc scazut si un grad de profitabilitate
ridicat.

Intermediarii
Intermedierea financiara reprezinta distribuirea de fonduri disponibile din economie catre
cele mai productive utilizari, astfel nct sa fie asigurat necesarul de fonduri al unitatilor
deficitare.
Intermediarii financiari se definesc prin faptul ca mobilizeaza fondurile (active
financiare) de la detinatorii de bani (economisitorii), crendu-si datorii (active) fata de acestia, si
emit propriile active catre utilizatorii de fonduri. Cum intermediarii actioneaza n esenta dupa
principiul clasic al bancilor, ei se numesc, generic, institutii bancare. Cu alte cuvinte,
intermediarii financiari nu revnd activele pe care le cumpara, ci creeza noi active, pe care le
vnd pe piata; acestea sunt datorii ale clientilor fata de institutiile bancare si nu fata de
economisitorii care au detinut initial activele cumparate de intermediar. Deci institutiile bancare
schimba natura activelor financiare care sunt distribuite pe piata, emitnd propriile active.
Intermediarul financiar este un agent al pietei financiare care asigura transferul fondurilor
de la detinatori la utilizatori, achizitionnd active financiare de la primii si emitnd propriile
active catre ultimii.
b) Participantii auxiliari
Acestia sunt de doua feluri:
Consultantii de plasament - consultant de plasament n valori mobiliare este,
potrivit prevederilor regulamentelor Comisiei Nationale de Valori Mobiliare (CNVM),
privind activitatea consultantilor de plasament n valori mobiliare, o activitate realizata de
persoane autorizate de CNVM si consta n prestarea, cu titlu profesional, de servicii de
analiza a valorilor mobiliare, de selectare a portofoliului, de evaluare, precum si

publicarea de opinii si recomandari n legatura cu vnzarea si cumpararea de valori

mobiliare.

Cosultantul de plasament in valori mobiliare este persoana fizica legal autorizata

care, in nume propriu sau in calitate de angajat al unei pesoane juridice avand ca
obiect unic de activitate consultanta in domeniul financiar, efectueaza exclusiv
urmatoarele activitati:
- analiza caracteristicilor valorilor mobiliare, la cererea clientului;
- activitati de analiza a caracteristicilor pietei valorilor mobiliare intr-o anumita
perioada de timp, la cererea clientului;
- analiza eficientei investitiilor (plasamentelor) intr-o anumita valoare mobiliara,
la cererea clientului;
- inaintarea de recomandari cu privire la dobandirea sau instrainarea unor valori
mobiliare;
- acordarea de consultanta financiara organismelor colective de investitii si
plasament in valori mobiliare, in vederea selectarii portofoliului acestora;
- publicarea studiilor efectuate in domeniul valorilor mobiliare si al pietei
valorilor mobiliare;
- alte activitati de consultanta financiara calificate ca atare de catre Comisia
Nationala a Valorilor Mobiliare prin reglementari ulterioare.
Activitatea de consultanta de plasament in valori mobiliare exclude acceptarea,
prelucrarea, executarea si decontarea ordinelor de vanzare/cumparare a valorilor
mobiliare si in consecinta detinerea de disponibilitati banesti sau valori mobiliare pe
contul clientilor.
Consultantii de plasament, pot desfasura aceasta activitate fie ca persoane fizice,
fie ca persoane juridice. Inregistrarea consultantilor de plasament presupune
indeplinirea anumitor conditii de autorizare precum si participarea la un curs si
sustinerea unui test, care sunt organizate de Institutul Roman de Valori Mobiliare.
Orice societate comerciala indiferent de forma juridica poate sa desfasoare activitate
de consultanta cu conditia ca aceasta sa fie unicul obiect de activitate al firmei, sa fie
inregistrata si autorizata de catre C.N.V.M. si sa-si desfasoare activitatea prin
consultanti de plasament persoane fizice inregistrate si autorizate de catre
C.N.V.M.
In relatia cu clientii, consultantii de plasament trebuie:
Sa respecte anumite norme de conduita;
Sa prezinte clientului, daca este cazul, trasaturile generale ale procesului de investire in
valori mobiliare;
Criteriile care stau la baza crearii, analizarii, selectarii unui portofoliu de valori
mobiliare;
Sa tina seama de caracteristicile de baza ale investitiei, ale portofoliului specific,
precum si de particularitatile clientului la intocmirea rapoartelor de analiza, de selectare

sau de transmiterea recomandarilor si opiniilor sale care privesc un potofoliu specific

sau un anumit client;
Sa nu preia materiale din studii elaborate si publicate de alti specialisti fara a indica
sursa (autorul respectivului material), cu exceptia informatiilor publicate prin rapoarte
statistice oficiale;
Sa nu faca nici o declaratie de natura sa induca in eroare clientul, cu privire la serviciile
pe care consultantul le poate presta, la calificarea si calitatile sale profesionale sau la
performantele valorilor mobiliare analizate;
Sa nu dea verbal sau scris, explicit sau implicit, nici o garantie asupra calitatii sau
profitului investitiei analizate, ci doar sa transmita cu acuratete informatii, sa elaboreze
studii si analize cu privire la valorile mobiliare implicate;
Sa pastreze confidentialitatea informatiilor privitoare la clientii sai.
In Romania se intalnesc doua tipuri de organisme colective de plasament:
fondurile deschise de investitii (fondurile mutuale) si societatile de investitii.
Fondurile mutuale sunt societati civile constituite in scop de investire a
resurselor banesti ale membrilor lor intr-un portofoliu diversificat de valori mobiliare.
Fondurile mutuale isi desfasoara activitatea prin intermediul unei societati de
administrare a fondului pentru ca fondul nu are personalitate juridica, el fiind o asociere
de persoane ce pun impreuna fonduri banesti in scopul investirii lor in active ale pietei
de valori mobiliare.
Un fond deschis de investitii poate fi constituit de un grup de persoane fizice sau
juridice sub conditia acumularii unui minimum de capital ( in sensul de fonduri banesti
si nu de capital social) initial. Astfel, conform reglementarilor in vigoare, exista
urmatoarele plafoane minime de capital initial raportat la numarul de membrii initiali:
- pentru 2 5 membri un capital initial de 10.000 lei;
- pentru 6 15 membri un capital initial de 25.000 lei;
- pentru 15 25 membri un capital initial de 40.000 lei;
- peste 25 de membri un capital initial de 50.000 lei.
Caracteristica oricarui fond mutual e aceea ca pe parcursul functionarii prezinta
un capital variabil determinat de diferenta dintre numarul intrarilor de membri (cei care
cumpara titluri de participare) si numarul iesirilor de membri (acei membri care solicita
societatii de depozitare ca fondul sa-si rascumpere titlurile de participare). Acest capital
se modifica practic zilnic, in functie de numarul intrarilor si retragerilor din fond.
Cea de-a doua caracteristica a unui fond mutual este oferta publica continua de
titluri, care este, de fapt, cea care permite cumpararile si rascumpararile zilnice.
Fondurile mutuale au ca obiect mobilizarea resurselor financiare atrase, prin
emisiunea de titluri ( certificate de investitor, titluri de participare sau unitati de fond) de
la populatie sau persoane juridice si plasarea lor in valori mobiliare.

Profitul obtinut de pe urma investitiei este reflectat de cresterea valorica pe care o

inregistreaza titlurile de participare fata de momentul emiterii lor sau de momentul
achizitionarii.
Posesorii de titluri de participare isi recupereaza banii investiti plus cresterea sau
suporta scaderea valorii titlurilor respective. Rascumpararea se face la valoarea la zi pe
care o anunta societatea de administrare, valoare determinata de rentabilitatea investitiei
efectuata in valori mobiliare.

Cenzorii externi independenti - societatile si institutiile supuse autorizarii

CNVM trebuie sa prezinte acesteia, la sfrsitul fiecarui an financiar un raport anual
ntocmit de un cenzor extern independent.

c) Infrastructura
Reglementarea si supravegherea activitatii intermediarilor de valori mobiliare au ca scop
asigurarea functionarii adecvate a acestor societati, astfel nct sa poata absorbi fluctuatiile
financiare, ndeplinindu-si corect ndatoririle. Reglementarea pietelor de capital vizeaza cadrul
de organizare a pietei, institutiile, mecanismele, produsele si controlul asupra activitatii celor
care sunt implicati n tranzactionarea valorilor mobiliare.
Legea nr.297/2004 se margineste sa defineasca emitentul de instrumente financiare ca
entitate, cu sau fara personalitate juridica ce a emis, emite sau intentioneaza sa emita instrumente
financiare. Sunt incluse, deci, in categoria emitentilor si societatile comerciale care intentioneaza
sa emita instrumente financiare. Dar nu orice instrumente financiare sunt admise la
tranzactionare pe o piata reglementata. De aici rezulta ca exista si societati emitente care nu au
emis inca valori mobiliare precum si societati emitente ale caror valori mobiliare (sau alte
instrumente financiare) nu sunt admise la tranzactionare.
Admiterea la tranzactionare presupune, insa, o oferta publica initiala de valori mobiliare. Valorile
mobiliare ale unui emitent nu vor fi admise la tranzactionare pe o piata reglementata, daca in urma
analizarii situatiei respectivului emitent se apreciaza ca aceasta ar prejudicia interesele investitorilor.

Art. 213 din Legea nr.297/2004 dispune ca, pentru ca actiunile unei societati comerciale sa fie admise
la tranzactionare pe o piata reglementata, aceasta trebuie :
(a) sa fie legal infiintata si sa isi desfasoare activitatea, in conformitate cu prevederile legale in
vigoare,
(b) sa aiba o capitalizare anticipata, de cel putin 1 mil. euro,

(c) sa fi functionat in ultimii 3 ani anterior solicitarii de admitere la tranzactionare si sa fi intocmit si

comunicat situatiile financiare pentru aceeasi perioada, in conformitate cu prevederile legale.
Capitalizarea anticipata minima nu este necesara in cazul admiterii la tranzactionare a unor emisiuni
suplimentare de actiuni, din aceeasi clasa ca si cele deja admise. Cu aprobarea C.N.V.M., pe piata
reglementata se pot admite la tranzactionare si societati comerciale care nu au capitalizarea anticipata de
minim 1 mil. Euro si nu au o activitate de minim 3 ani, in conditiile in care se apreciaza ca va exista o
piata adecvata pentru respectivele actiuni si emitentul este capabil sa indeplineasca cerintele de informare
continua si periodica ce deriva din admiterea la tranzactionare, iar investitorii dispun de informatiile
necesare pentru a putea evalua in cunostinta de cauza societatea si actiunile pentru care se solicita
admiterea la tranzactionare.
In concluzie privind dintr-o perspectiva mai larga, nu trebuie uitat faptul ca piata de capital are si rolul
de a contribui indirect la restructurarea economiei reale. Prin selectarea si finantarea doar a acelor proiecte
care, sunt de natura sa aduca cstiguri superioare celor din ramurile traditionale de productie, investitorii
vor favoriza dezvoltarea acelor sectoare economice capabile sa creeze valoare adaugata mare. O piata de
capital care functioneaza, realizeaza n mod continuu acest proces de selectie, ceea ce ofera suplete unei
economii nationale n adaptarea la modificarile care apar n structura cererii de bunuri si servicii, n plan
intern si international.