Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
REPUBLICII MOLDOVA
UNIVERSITATEA DE STAT DIN MOLDOVA
CAIET DE SARCINI
DISCIPLINA
Caietul de sarcini individuale la disciplina „Bazele funcţionării pieţei de capital” este o lucrare
metodico-didactica elaborată în scopul consolidării cunoştinţelor teoretice, formării aptitudinilor de
cercetare şi al deprinderilor practice ale studenţilor, precum şi pentru îndeplinirea volumului de
lucru individual prevăzut în planul de învăţământ la disciplina „Pieţe de Capital şi Burse de Valori”.
4. Bursa de valori 8 2 2 2 10 10
Total 60 20 30 16 60 114
2
În scopul consolidării cunoştinţelor teoretice, formării atitudinilor de cercetare şi a
deprinderilor de lucru creativ, îndeplinirea volumului de lucru individual prevăzut în planul
de învăţămînt, pregătirea către evaluarea finală (examen) şi admiterea la examen, studenţii
vor elabora caietul de sarcini individuale la disciplina „Bazele funcţionării pieţei de capital”
care va include 7 capitole în corespundere cu tematica prelegerilor din cursul respectiv.
Studentul este admis la examen după prezentarea, în termenii stabiliţi de curriculum, a
caietului de sarcini individuale.
Bibliografia de bază:
1. Anghelache, G. Piaţa de capital. Caracteristici, evoluţii, tranzacţii. – Bucureşti: Editura
Economică, 2004
2. Filip A. Pieţe de capital şi burse de valori.Curs universitar, Chişinău, 2011
3. Hîncu, R. Iardachi V., Munteanu N. Bazele funcţionării pieţei de capital– Chişinău:
Editura A.S.E.M., 2012
4. Hîncu, R. Iardachi V., Munteanu N. Basis of capital market's functioning– Chişinău:
Editura A.S.E.M., 2013
5. Иовв Т., Основы функионирования рынков капитала. –Кишинэу: Издательство
МЭА, 2004
6. Иовв Т., Биржевые операции. –Кишинэу: Издательство МЭА, 2006
Bibliografie suplimentară:
1. Anghelache, G. Pieţe de capital şi burse de valori. Teste-grilă şi aplicaţii. – Bucureşti:
Editura Economică, 2003
2. Darovanaia, A. Bazele funcţionării pieţelor de capital. – Chişinău: Editura ASEM, -
2005. 3. Dumba, F., Plasamente bursiere. –Cluj-Napoca: Editura Casa Cărţii de Ştiinţă, 2005
4. Iovv, T., Cociuc,V. Bazele funcţionării pieţelor de capital. – Chişinău: Editura A.S.E.M.,
2003
5. Stoica, V. Pieţe de capital şi burse de valori. - Bucureşti: Editura Economică, 2001
6. Popa, I. Bursa. – Bucureşti: Editura Adevărul, vol.I, 1993
7. Popa, I. Bursa. – Bucureşti: Editura Adevărul, vol.II, 1993 Галанов, В. Биржевое дело. -
Москва: Финансы и статистика, 2000
3
Capitolul I. Piaţa de capital – componentă a pieţei financiare
Sarcina: Spicuiţi din literatura propusă spre studiere(sau alte surse) definiţiile pentru termenul
„Piaţă de capital”, funcţiile acesteia şi indicaţi sursa
*Piața de capital este termenul general folosit pentru a desemna piața în cadrul căreia sunt
vândute și cumpărate instrumente financiare. Această piață include toate entitățile și operațiunile
care susțin aceste procese.
- piața de capital este o piata deschisa, tranzacțiile au un caracter public, iar plasamentele sunt
deschise masei mari de investitori
- produsele pieței de capital sunt instrumente financiare care asigura o finanțare pe termen mediu si
lung.
- valorile mobiliare sunt negociabile și transferabile.
- tranzacționarea valorilor mobiliare se realizeaza prin intermediari.
Functii principale
- Atragerea economiilor populatiei – piața de capital este cea care mobilizează excesul de venituri ale
populatiei si îl redirecționează către agenții economici care au nevoie de resurse suplimentare.
Condiția esențială a mobilizarii o constituie atractivitatea (randamentele oferite)
- Stimulează participarea persoanelor fizice și juridice la formarea sau majorarea capitalului social al
societății comerciale.
- Faciliteaza intalnirea dintre cererea si oferta de capital atat pe piata de capital primara cat si pe
piata de capital secundara.
- Reorienteaza și restructureaza sectoarele economiei naționale în sensul că va validă acele activități
profitabile și îi va determina pe investitori sa își mobilizeze disponibilitatile către aceste sectoare.
- Este un barometru al economiei nationale si mondiale. Bursa sesizează orice modificare în sens
pozitiv sau negativ a trendului economiei.
Functii auxiliare:
- Facilitează investițiile – aceasta functie deriva din funcția principala de restructurare a sectoarelor
- Reduce riscul investirii in titluri financiare
- Permite obținerea unor câștiguri la intervale mai mari sau mai mici de timp.
4
TRAINING
Întrebări de evaluare:
5
2. Permite transformarea economiilorîn resurse financiare pe termen
lung;
3. Este un segment specializat i nu este ște cererea de capital cu oferta
de capital,permis pentru toate categoriile de investitori;
4. Reprezintă obiectul tranzacționării pieței secundare
Piața secundară
1. Piața secundară este locul unde se tranzacționează cu valorile mobiliare emise de piața primară;
2. Oferă posibilitatea investitorilor de a crește cererea de capital cu oferta de capital, și modifica
opțiunile de investi ii ori de câte ori ace tia doresc; ște cererea de capital cu oferta de capital,
3. Permite participarea tuturor investitorilor;
4. Permite investirea în valori imobiliare care ulterior pot fi vândute
7 Caracterizaţi tipurile pieţelor în funcţie de valorile mobiliare care circulă pe aceste pieţe.
Se cunosc următoarele tipuri de piețe în funcție de valorile mobiliare care circulă pe acestea:
1. Piața acțiunilor – piața unde se tranzacționează acțiuni ordinare sau acțiuni preferențiale
precum și a valorilor mobiliare derivate din acestea; ște cererea de capital cu oferta de
capital,
2. Piața obligațiunilor – pita unde se tranzacționează instrumente de credit
3. Piața contractelor futures – se tranzactioneaza titluri financiare care au o dată viitoare de
scadentă;
4. Piața contractelor options – se tranzacționează instrumente financiare cu livrare condiționată.
6
Indicaţi variantele corecte de răspuns:
1. Piaţa de capital este segmentată în:
a) piaţa monetară
b) piaţa primară;
c) piaţa financiară;
d) piaţa secundară.
7
7. Printre ofertanţii de capital deosebim:
a) investitori instituţionali;
b) investitori ordinari;
c) investitori individuali;
d) investitori privilegiați
Dacă investitorul va vinde acțiunile la cursul curent 88,5 la prețul de 885u.m el are posibilitatea de
investi mijloacele obținute la o rentabilitatea alternativa de 15%anual. Dupa 5 ani el va incasa suma
de :
8
Dacă investitorul va deține obligatiunile, dupa 5 ani va primi.
90u.m*5+2970=3420
TRAINING
Întrebări de evaluare
9
Obligatiunile pot fi emise de către societățile pe acțiuni, stat, trezoreria statului, organisme
administrative centrale abilitate în emisiunea de obligațiuni, organisme administrative
teritoriale care gestionează activități în teritoriu.
6. Cine şi prin ce modalităţi achită dobânzile la obligaţiuni?
Dobânzile la obligațiuni sunt achitate de către emitent. Plățile se achită la date fixe, de regulă de
2 ori în an, prin prezentarea de către deținător a cupoanelor de plată.
7. Ce tipuri de valori mobiliare de stat cunoaşteţi ?
Se cunosc următoarele valori mobiliare emise de stat :
Bonurile de trezorerie ;
Bonurile de administrare a decalajului de casă ;
Obligațiuni de trezorerie.
Vânzătorul și cumpărătorul nu se cunosc între ei. Aceștia cunosc doar piața pe care
tranzacționează activul;
Activul suport este stabilit de bursa care oferă contractul. Se defineste caracteristicile activului, se
stabilesc gradele de calitate inferioare acceptate precum și diferențele de preț care urmează a fi
calculate;
Cantitatea și scadenta sunt stabilite de către piața care oferă contractul. Pretul, însă, formează în
baza interacțiunii dintre cerere și ofertă,
La încheierea contractului fiecare parte depune o sumă numită marjă sau garanție.
9. Tipuri de contracte futures.
Se cunosc două tipuri de contracte futures:
Contracte futures long
Contracte futures short
10. Esenţa şi tipologia contractelor options.
Contractele options sunt contracte care oferă dreptul cumpărătorului contractului să cumpere sau să
vândă, la un pre stabilit dinainte, la o dată viitoare determinată, contra unei sume de bani plătită în
momentul încheierii contractului.
Opțiunile pot fi de mai multe tipuri, în funcție de grupul din care fac parte:
1. În funcție de activul financiar asupra căruia se realizează contractul:
a) Opțiuni asupra acțiunilor;
b) Opțiuni asupra obligatiunilor;
10
c) Opțiuni valutare;
d) Opțiuni asupra indicilor bursieri;
e) Opțiuni asupra contractelor futures pe acțiuni;
f) Opțiuni asupra contractelor futures pe indici bursieri.
2. În funcție de momentul executării contractului:
a) Optiuni de tip american;
b) Opțiuni de tip european.
3. În funcție de dreptul cumpărătorului opțiunii:
a) Optiune ,,call”;
b) Optiune,,putt”.
a) bani în numerar;
b) titluri de proprietate sau de creanţă care confirmă faptul că cel care le posedă este titularul
anumitor drepturi;
c) titluri care asigură mobilizarea capitalurilor prin intermediul depozitelor bancare;
d) instrumente care conferă deţinătorilor drepturi asupra veniturilor băneşti ale emitentului.
2. Valorile mobiliare emise asupra capitalului social al unei companii poartă denumirea de: a)
titluri de rentă;
b) contracte futures;
c) obligaţiuni;
d) acţiuni.
4. Acţiunile ordinare:
11
a) valoarea intrinsecă;
b) componenţa consiliului administrativ;
c) profitul pe acţiune;
d) dreptul de vot.
7. Valorile mobiliare, emise de societăţile pe acţiuni, de stat, de diverse organisme administrative
centrale şi teritoriale, care conferă deţinătorului calitatea de creditor, poartă denumirea de: a)
obligaţiuni;
b) produse derivate;
c) acţiuni;
d) certificat bancar.
a) dividend anual;
b) dividend fix;
c) dividend parţial;
d) dividend provizoriu;
e) dividend repartizat sub formă de noi acţiuni.
centrale şi teritoriale, care conferă deţinătorului calitatea de creditor, poartă denumirea de: a)
obligaţiuni;
b) produse derivate;
c) acţiuni;
d) certificat bancar.
8. Obligaţiunile sunt titluri financiare negociabile, care conferă deţinătorului calitatea de: a)
debitor;
b) acţionar
c) creditor;
d) emitent.
10. După modul în care se calculează dobânda, care urmează să fie plătită deţinătorilor de
obligaţiuni, deosebim:
12
c) obligaţiuni participative;
d) obligaţiuni cu cupon zero.
a) lungă;
b) scurtă;
c) medie;
d) iniţială.
14. În funcţie de activul financiar suport, asupra căruia se realizează, regăsim următoarele
contracte cu opţiuni:
Actorii principali ai pieței de capital sunt: companiile care emit titluri de valoare - emitenții,
investitorii pe piața de capital și intermediarii.
13
1)Emitenţii de titluri de valoare sunt companii private listate pe bursa, autorități și instituții ale
statului, care au nevoie de resurse pentru a-și finanța activitatea sau pentru a-și mări capitalul
social, sau pentru diverse alte scopuri.
2) Intermediarii sunt cei care realizează conexiunea între investitori și emitenții de titluri. De
obicei, aceștia sunt societăți de servicii de investiții financiare. Intermediarii sunt persoane juridice
licențiate să desfășoare astfel de activități specializate pe piața de capital. Ei pot fi:
brokeri pe piața de capital – execută tranzacții în numele clienților lor dealeri de investiții în piața
de capital – execută tranzacții pentru clienți, și pentru societățile de servicii de investiții financiare
pe care le reprezintă traderi de investiții pe piața de capital – tranzacționează în nume propriu.
3)Investitorii pe piața de capital pot fi persoane fizice sau persoane juridice, atât la nivel
individual cât și instituțional.
Investitorii individuali pot fi atât persoane juridice cât și fizice, realizează tranzacții în nume
propriu și au, de obicei, un capital de mici dimensiuni. Fie urmăresc obținerea unui profit pe
termen lung prin achiziționarea de acțiuni pe piața de capital, fie doresc obținerea de profituri din
diferențele cotațiilor din respectivă piață.
Aceștia nu au o influență prea mare asupra cotațiilor sau volumelor tranzacționate pe piața de
capital.
Investitorii instituționali sunt cei care tranzacționează atât în nume propriu cât și pentru clienți.
Tranzacționează volume semnificative și pot influența cursurile bursiere.
Aceștia sunt bănci, societăți de investiții, fonduri de investiții, societăți de asigurări, administratori
de pensii, etc.
14
a) Comisia Naţională a Pieţei Financiare;
b) organele administraţiei publice centrale sau locale;
c) societăţile pe acţiuni;
d) persoanele afiliate băncilor comerciale.
3. Sistemul de vînzare a certificatelor nou - emise se negociază între emitent şi sindicatul bancar
şi pot fi de următoarele tipuri:
162 30 22 297
207 29 23 447
537 28 24 327
297 27 25 537
597 25 26 297
447 24 27 177
15
207 23 28 162
147 22 29 237
267 21
CERERE OFERTĂ
Minimul dintre
Parţial Cumulat Cumulat Parţial
Nivel curs cerere şi ofertă
TRAINING
Întrebări de evaluare
16
comercianţii şi deţinătorii de obligaţiuni emise de respectivele oraşe se adunau pe scările
catedralei sau în piaţa principală a oraşului, sau la târguri pentru a negocia şi a tranzacţiona
formele primare de valori mobiliare.
17
Bursa facilitează creşterea sau micşorarea notorietăţii companiilor listate şi astfel influenţează
motivarea întreprinzătorilor de a vinde sau a cumpăra Bursa permite creşterea fondurilor
proprii ale companiilor
Bursa stimulează un management mai bun al întreprinderilor, cu scopul creşterii valorilor
activelor, ceea ce va genera o creştere a profiturilor acţionarilor. Funcţii individuale
Bursa facilitează obţinerea de lichidităţi de către acţionari şi mijloceşte, de asemenea, o
evaluare a averii personale.
Deţinătorii titlurilor trebuie să aibă posibilitatea, în orice moment, să cunoască nivelul la care
sunt cotate oficial titlurile în care au investit.
18
1. Distribuţia secundară a valorilor mobiliare are loc prin intermediul:
a) bursei de valori;
b) pieţei monetare;
c) pieţei primare;
d) pieţei interdealer.
7. Operaţiunile de arbitraj:
19
a) permit realizarea unui câştig din diferenţa de cursuri în timp;
b) implică asumarea unui anumit risc sporit de către operator;
c) este preferenţial practicat de profesioniştii în domeniu;
d) constau în cumpărarea mai ieftină a unui titlu şi revânzarea sa concomitentă pe o piaţă unde
titlul cotează mai scump.
a) obţinerea unui câştig cât mai mare din diferenţa de curs bursier pe diferite pieţe;
b) încasarea unui profit minim din derularea operaţiunii, fără asumarea unui risc suplimentar;
c) limitarea pierderii în situaţia unei evoluţii nefavorabile a cursului;
d) procurarea de titluri la un curs mai mic decât au fost vândute.
11. Preţul cu care valorile mobiliare se vând şi se cumpără la bursa de valori şi se formează din
confruntarea cererii şi ofertei pe piaţă se numeşte: a) preţul de emisiune; b) valoarea nominală;
c) cursul bursier;
d) preţ de lichidare.
12. La Bursă, după formarea cursului bursier, se consideră executate ordinele:
20
e) la cursul de echilibru, ordinele de cumpărare - vînzare.
13. Derularea unui tranzacţii bursiere implică, la modul general, următoarele etape: a) iniţierea
tranzacţiei;
b) perfectarea tranzacţiei;
c) emiterea valorilor mobiliare;
d) achitarea dividendelor şi dobânzilor;
e) executarea contractului.
21
Rf(banca)=M-Rd/12 luni
Rf=119994-13%/12 luni=9998,42
7 Realizarea unei tranzacții pe piața la vedere.
Aflam procentrul de cumparaea vinzare
C%=599970*0,5%=299985
V%=630000*0,5%=315000
Aflăm rezultatul privind unei tranzacții la vedere
R=Vtv-Vtc-C%-V%
R=600000-630000-299985-315000=- -361485
8 Realizarea unei tranzacții în marjă
Aflăm rezultatul financiar privind realizarea unei tranzacții la vedere.
Rf marje=Vtv-Vtc-Rbr = 600000-630000-0,5%= -15000
Rf(bancare) Rf (vedere) Rf(marje)
9998,42 > -361485 < -15000
TRAINING
Întrebări de evaluare
22
- Ca efect al aşteptărilor viitoare ale participanţilor pieţei Forward, privitor la cursul SPOT
viitor, prin analizele efectuate;
- Ca preţ Forward bazat pe elemente de arbitraj – în baza legăturii tehnice dintre cursul Forward
şi SPOT şi rata dobânzii la depozite
1. Operaţiunile prin care vânzătorul – cumpărătorul îşi asumă obligaţia de a lichida tranzacţia
în cel mult 48 ore reprezintă:
a) tranzacţii ferme;
b) tranzacţiile la vedere (SPOT);
c) tranzacţii condiţionate;
d) contracte Forward.
a) marjă iniţială;
b) dobânda la creditul acordat de către broker;
c) dividendele aduse de acţiuni;
d) veniturile din vânzarea titlurilor;
e) dobânzile încasate pentru deţinere de obligaţiuni.
3. În cazul tranzacţiilor în marjă, garanţia pe care trebuie să o depună clientul este reprezentată
de:
a) actele de identitate ale investitorilor;
b) suma constituită ca depozit iniţial;
c) un anumit procent aplicat la valoarea tranzacţiei;
d) titlurile împrumutate de la broker.
4. Vânzările scurte:
23
d) efectuarea unei operaţiuni de report.
6. Tranzacţiile condiţionale au următoarele caracteristici:
a) vânzător cu pierdere;
b) cumpărător cu pierdere;
c) vânzător cu profit;
d) cumpărător cu profit;
e) fie de cumpărător, fie de vânzător pentru jumătate din cantitatea de titluri.
24
Capitolul VI. Tranzacţii bursiere cu titluri financiare derivate
Sarcina 1. Un investitor cumpără 3 contracte futures pentru 1500 de titluri fiecare, la un preţ de
2,40 u.m./tit. Se cere să se determine:
▪ care va fi suma iniţială depusă de către investitor în condiţiile unei marje iniţiale stabilite de
5% şi unui nivel minim al marjei de 72 % din marjă iniţială;
▪ în caz că preţul titlurilor va scădea la 2,34 u.m./tit., faţă de prima zi, ce sumă va fi pe
contul investitorului şi dacă acesta va primi apel în marjă?
540+(2,70-2,40)*1500*3=1890 u.m
3. În cont va figura marja inițială minus pierderile din scăderea cursului.
540-(2,40-2,34)*1500*3=270u.m
Investitorul va primi apel în marjă deoarece nivelul minim admisibil este 389 (72%) din marja
initiala.
Sarcina 2. Un investitor cumpără o opţiune call cu preţ de exerciţiu 1800 u.m./tit. şi primă totală
de 3000 u.m. Care va fi rezultatul strategiei aplicate de operator, dacă, la scadenţă, se
înregistrează următoarele cursuri:
Situaţia I. 1780 u.m./tit.
Situaţia II. 1820 u.m./tit. N=100 actiuni
Situaţia III. 1842 u.m./tit.
PMe=1800+3000=4800u.m
I. 1780<PE Contractul se abandonează pierderea este egala cu prima plătită.
R=(-Pe)*N
R=-3000*100=-300000
II. 1820>PE Contractul se exercita.
R=(C-PE-Pc)*N
R=(1820-1800-3000)*100=-298000
III. 1842>PE CONTRACTUL SE EXERCITA R=(1842-1800-3000)*100=-295800
Sarcina 3. Un investitor cumpără trei opţiuni “put” cu preţ de exerciţiu 2100 u.m./tit. şi primă de
50 u.m./tit. Care va fi rezultatul strategiei aplicate de operator, dacă, la scadenţă, se înregistrează
următoarele cursuri:
25
Situaţia I. 2114 u.m./tit.
Situaţia II. 2048 u.m./tit.
Situaţia III. 2032 u.m./tit.
PMe=2100+50=2150
I. 2114>PE Contractul se exercita
R=(C-PE-Pc)*N
R=(2114-2100-50)*100=-3600
II. 2048<PE Contractul se abandonează pierderea este egala cu prima plătită
R=(-Pc)*N R=-50*100=-5000
R=(2048-2100-50)*100=-10200
III. 2032<PE contractul se abandonează
R=(-Pc)*N R=-50*100=-5000
R=(2032-2100-50)*100=-11800
Sarcina 4. Două opţiuni call pe titlul „X”sunt vândute cu preţ de exerciţiu 1500 u.m./tit. şi primă
de 20 u.m./tit. Care va fi rezultatul strategiei aplicate de operator, dacă, la scadenţă, se
înregistrează următoarele cursuri:
Situaţia I. 1410 u.m./tit. Nc=2
Situaţia II. 1560 u.m./tit. N=100
Situaţia III. 1580 u.m./tit.
PMe=1500+20=1520
I. 1410<PE contractul se abandonează .
R=Pe*N*Nc
R=20*100*2=4000
II. 1560>PE contractul se exercita de către cumparator R=Nc*N(PE-
C+Pe)
R=2*100(1500-1560+20)=-8000
III. 1580>PE Contractul se exercita de către cumparator. R=Nc*N(PE-
C+Pe)
R=2*100(1500-1580+20)=-12000
Sarcina 5. Un investitor vinde două opţiuni “put” cu preţ de exerciţiu 2100 u.m./tit. şi primă de 50
u.m./tit. Care va fi rezultatul strategiei aplicate de operator, dacă, la scadenţă, se înregistrează
următoarele cursuri:
Situaţia I. 2114 u.m./tit.
Situaţia II. 2048 u.m./tit.
Situaţia III. 2032 u.m./tit.
PMe=PE-Pe
Pme=2100-50=2050
26
I. 2114 > PE Contractul se abandonează
R=Pp*N
R=50*100=5000
II. 2048<PE contractul se exercita
R=N*(C-PE-Pp)
R=100(2048-2100+50)=-200
III. 2032<PE Contractul se exercita
R=N(C-PE+Pp)
R=100(2032-2100+50)=1800
TRAINING
Întrebări de evaluare
27
1 c u m p ă r a r e a (vânzarea) contractului futures cu o dată de livrare şi concomitent vânzarea
(cumpărarea) aceluiaşi contract, dar cu altă dată de livrare. Esenţa acestei strategii constă în
faptul că preţurile contractelor futures cu diferite date de lichidare nu se vor schimba cu
acelaşi tempou.
2 Procurarea (vânzarea) contractului futures la o bursă şi vinderea (procurarea) unui contract
analogic (cu acelaşi activ şi cu aceeaşi dată de lichidare) la altă bursă. Strategia dată se
bazează pe diferenţa de preţuri la diferite burse
3Cumpărarea (vânzarea) contractului futures pentru activul suport A şi concomitent vânzarea
(cumpărarea ) contractului futures cu activul suport B în condiţiile unei strânse legături de preţ între
activul A şi B. De obicei, acestea se referă la contractele futures cu diferite tipuri de obligaţiuni (ex:
obligaţiuni de stat şi municipale, obligaţiuni pe termen lung şi scurt etc.).
28
preţului activului suport, iar operatorul ocupă o poziţie acoperită (long call). În urma evoluţiei
preţului, putem determina rezultatul financiar pentru investitor, astfel:
* când Pa > PE ; R= Pa – (PE + П )
* când Pa < PE ; R= - П
Caracteristicile de bază, specifice Strategiei „cumpărarea call”, sunt:
* Riscul maximal – limitat la mărimea primei plătite;
* Venitul maximal – este nelimitat;
* Venitului nul (Punctul critic) - preţul de exerciţiu plus prima; * Domeniul de aplicare – când
preţurile pe piaţă cresc.
Cumpărarea “put”-ului angajează luarea unei poziţii acoperite (long put). Cumpărătorul anticipează
o scădere a preţului activului suport şi aşteaptă să câştige peste prima plătită. Rezultatul financiar
pentru investitor se determină astfel:
* când Pa > PE ; R= - П
* când Pa < PE ; R= (PE - П ) – Pa
Caracteristicile de bază specifice Strategiei „cumpărarea “put” sunt:
* Riscul maximal – mărimea primei plătite;
* Venitul maximal – limitat la preţul de exercitare când preţul activului suport se apropie de zero;
* Venitului nul (Punctul critic) - preţul de exerciţiu – prima;
* Sfera de aplicare – scăderea preţului activului suport (bearish).
a) sunt standardizate;
b) se negociază pe piaţa secundară;
c) cumpărătorul contractului poate refuză executarea acestuia în schimbul unei prime plătite
vânzătorului;
d) contractele futures nu sunt cotate zilnic pe piaţă.
29
3. O poziţie lungă ocupată pe contractul futures este:
6. Dacă preţul de regularizare pentru contractele futures este mai mic în ziua curentă decât în cel din
ziua precedentă:
30
10. Opţiunea tip „put”:
a) închiderea poziţiei;
b) executarea opţiunii;
c) modificarea termenului opţiunii;
d) expirarea opţiunii.
Sarcina: Realizaţi un eseu cu tema “Analiza fundamentală versus analiza tehnică”, în care să
specificaţi avantajele şi dezavantajele utilizării analizei tehnice şi analizei fundamentale pentru
evaluarea plasamentelor bursiere
Ca metodă de estimare a mișcării viitoare a prețurilor, analiza tehnică s-a dovedit a fi cu mult
superioară unei abordări pur fundamentale. Îl menține pe trader axat pe ceea ce face piața în prezent
în legătură cu ceea ce a făcut în trecut, în loc să se concentreze asupra a ceea ce ar trebui să facă
piața numai pe ceea ce este logic și rezonabil determinat de un model matematic.
Pe de altă parte, analiza fundamentală creează ceea ce unii numesc un "decalaj de realitate" între
"ceea ce ar trebui să fie" și "ce este". Diferența realității face extrem de dificilă realizarea unor
previziuni pe termen foarte lung, care pot fi dificil de exploatat, chiar dacă acestea sunt corecte. În
schimb, analiza tehnică nu doar concentrează acest realism, ci și pune la dispoziția traderului un
număr practic nelimitat de posibilități de a profita de acesta. Abordarea tehnică deschide mai multe
posibilități, deoarece identifică modul în care apar aceleași modele de comportări repetate în fiecare
interval de timp - intraday, zilnic, săptămânal, lunar, anual și așa mai departe. Cu alte cuvinte,
analiza tehnică transformă piața într-un flux nesfârșit de oportunități de a-și spori valoarea.
31
Forex. Ea se concentrează doar pe grafice şi pe evoluţia din trecut a preţurilor, evaluând ce s-a
întâmplat pentru a estima ce se va întâmpla;
-Analiza tehnică bine utilizată ne poate indica destul de precis momentul când să intrăm sau să
ieşim de pe un instrument, ceea ce analiza fundamentală nu poate face;
-Analiza tehnică foloseşte un număr mult mai restrâns de informaţii decât analiza fundamentală;
-Poate fi utilizată pe intervale de timp variate, de la graficele intraday la cele anuale.
Dezavantaje:
-Analiza tehnică nu ne poate spune dacă un emitent este în dezechilibru financiar, dacă este
implicat în procese sau proceduri de insolvenţă sau şi mai rău dacă urmează să între în
faliment;
-Analizagraficului poate oferi uneori semnale întârziate, indicând un trend după ce acesta s-
a format, investitorul pierzând, momentul propice de a intra sau de a ieşi de pe un
instrument;
-Analiza tehnică poate fi considerată ca fiind subiectivă deoarece acelaşi grafic poate fi
interpretat diferit de persoane diferite, bazându-se totuşi pe raţionamente corecte.
Analiza fundamentală Avantaje:
-Analiza fundamentală este principala modalitate prin care investitorul poate selecta
instrumentele în care doreşte să investească, ea fiind mult mai complexă decât analiza
tehnică;
-Principalul avantaj al analizei fundamentale este că ne arată modalitatea în care se
fundamentează valoarea unui instrument financiar şi pe baza acestei informaţii putem decide
dacă un titlu este subevaluat sau supraevaluat. Ea ţine cont de toate evenimentele care pot
influenţa preţul, analistul putând să-şi facă o imagine fidelă asupra instrumentului analizat.
Dezavantaje:
-Analiza fundamentală nu poate indica momentul optim de intrare sau de ieşire de pe o
investiţie;
-Foloseşte un volum foarte mare de informaţii pentru a ajunge la o concluzie;
-Este mult mai complexă decât analiza tehnică şi este diferită pentru diferite tipuri de
instrumente financiare, ea neputându-se adapta de la un instrument la altul;
-Utilizatorii acestei metode de analiză folosesc cel mai des strategia „cumpară şi aşteaptă” pe
termen lung şi nu o modifică chiar dacă tendinţa pieţei s-a schimbat;
-Analiza fundamentală trebuie refăcută la fiecare exercițiu financiar pentru a vedea dacă
situaţia companiei s-a schimbat şi dacă mai păstrăm sau nu activul respectiv în portofoliu.
Analiştii tehnici pleacă de la premiza că graficul include toate informaţiile necesare tranzacţionării
cum ar fi informaţiile financiare, ştirile economice şi politice, raportul dintre cerere şi ofertă şi
sentimentul pieţei, de aceea ei diminuează importanţa analizei fundamentale şi consideră că analiza
tehnică, singură, poate fi folosită eficient în luarea deciziilor de investire.
Totuşi am văzut deja că ambele metode au atât avantaje cât şi dezavantaje. Astfel că pentru a
beneficia de avantajele ambelor metode de evaluare a instrumentelor financiare şi pentru a diminua
32
din dezavantajele acestora concluzia este evidentă, le folosim pe amândouă chiar dacă suntem
fundamentalişti convinşi sau tehnicieni hotărâţi.
Analiza fundamentală ne spune ce titluri să includem în portofoliu în timp ce analiza tehnică ne
spune când să le achiziţionăm.
Aceste două condiţii fiind îndeplinite vom păstra titlurile în portofoliu până în momentul în care
preţul acestora ajunge în concordanţă cu rezultatele financiare, după care vom folosi din nou analiza
tehnică pentru a decide momentul potrivit pentru a renunţa la ele şi a înregistra profit.
Dar ce facem atunci când analiza fundamentală ne spune să cumpărăm şi analiza tehnică să vindem?
Abordarea corectă este să aşteptăm acel moment în care cele două tipuri de evaluare se corelează şi
ne dau aceleaşi semnale.
Pentru investitorii începători nu este recomandat să achiziţioneze titluri pe trend descendent, de
aceea aşteptăm să ia sfârşit trendul descendend şi iniţiem operaţiunea pe schimbarea de trend şi
astfel vom putea achiziţiona instrumentele financiare la un preţ mai bun.
În concluzie, recomandarea este să combinăm cele doua metode de analiză pentru a maximiza
randamentele şi pentru a obţine rezultate cât mai bune.
TRAINING
Întrebări de evaluare
3.Descrieţi şi explicaţi modul de utilizare a trendurilor şi tunelelor drept instrumente ale analizei
tehnice;
Trendul poate avea două direcţii principale şi o poziţie de statornicire în cazul trendului lateral.
33
trendul ascendent indică situaţie favorabilă de procurare; trendul
descendent este oportun pentru a vinde valorile mobiliare;
trendul lateral apare în cazul când pe piaţă există o egalitate relativă între cerere şi ofertă, iar
modificarea nesemnificativă a preţului conduce la formarea unui coridor al acestuia.
Linia trendului reprezintă acea linie ce uneşte datele consecutive cu scopul determinării
direcţiei mişcării pieţei.
Liniile trendului se utilizează pentru determinarea următoarelor caracteristici ale trendului:
Direcţia trendului;
Virajul trendului;
Continuarea trendului;
4. Tipologia şi esenţa formaţiunilor grafice;
Formaţiuni grafice
Formaţiunile grafice se formează pe durata etapelor de stagnare când, urma oscilării preţurilor,
acestea formează un trend lateral. Aceste formaţiuni iau forme standard de tip: triunghi;
dreptunghi; steag şi fanion
Triunghiurile apar în urma modificării preţurilor şi pot lua una din formele ascendent,
descendent sau simetric
Dreptunghiul este o configurare grafică a unui trend continuu în timpul unei pauze a acestuia.
Formaţiunea este uşor de identificat prin 2 maxime comparabile şi 2 minime comparabile.
Steagurile şi fanioanele apar pe pieţe dinamice, după o mişcare puternică a preţului şi
reprezintă o pauză înainte de continuarea mişcării în aceeaşi direcţie, sunt nişte modele de
scurtă durată, nu durează mai mult de câteva zile.
34
(SMA) este calculată ca media preţurilor de închidere aferente unui număr de perioade. Spre
exemplu, media mobilă simplă pe 7 zile reprezintă suma preţurilor pentru ultimele 7 zile de
tranzacţionare divizat la 7. Fiecare preţ următor (din ziua următoare) va exclude prima zi din
şirul propus astfel ca să rămână din nou doar 7 valori, iar acesta va provoca modificarea mediei
mobile. Media mobilă exponenţială
(EMA) pune accentul pe dinamica recentă a preţului, în defavoarea perioadelor mai vechi.O
perioadă mai scurtă de timp invocă o importanţă mai mare a preţurilor recente(curente).
Calcularea mediei mobile exponenţiale este una mai sofisticată decât în cazul mediei mobile
simple, dar şi mai sensibilă la dinamica recentă a preţului
a) de sus în jos;
b) lateral;
c) de jos în sus;
d) circular.
Analiza tehnică;
b) Cercetare de marketing;
c) Analiza fundamentală;
d) Obiectul de cercetare a pieţei de capital.
3. Printre instrumentele utilizate în cadrul analizei tehnice în vederea previzionarii evoluţiei viitoare a
cursului acţiunilor regasim:
a) trenduri şi tunele;
b) circumferinte şi puncte;
c)grafice;
d)media statică.
Cuprins:
Notă introductivă .............................................................................................................. 3
Tematica şi repartizarea orelor la 4
prelegere.............................................................................................................................
Referinţe bibliografice recomandate................................................................................
Capitolul I. 5
Piaţa de capital – componentă a pieţei financiare ..........................
35
Capitolul II. Conceptul şi tipologia instrumentelor financiare............................ 9
Capitolul III. 16
Infrastructura pieţei de capital.........................................................
Capitolul V. 26
Tranzacţii bursiere cu titluri financiare primare............................
36