Capitolul I.

Piaţa de capital – componentă a pieţei financiare

Scopul: studierea conceptului şi funcţiilor pieţei de capital.

Sarcina: Spicuiţi din literatura propusă spre studiere(sau alte surse) 5 definiţii pentru
termenul „Piaţă de capital”, funcţiile acesteia şi indicaţi sursa.
1. Piaţa de capital reprezintă ansamblul relaţiilor şi mecanismelor prin care se facilitează
dirijarea capitalurilor disponibile şi dispersate din economie către agenţii economici sau
entităţile publice sau private care au nevoie de finanţare.1
2. Pieţele de capital, spre deosebire de cele monetare, sunt specializate în efectuarea
tranzacţiilor cu active având scadenţe pe termene medii şi lungi. Prin intermediul lor,
capitalurile disponibile sunt dirijate către agenţii economici naţionali sau pe pieţele altor
ţări, unde nevoile de capital depăşesc posibilităţile financiare interne de acoperire sau
autorităţile monetare impun anumite restricţii privind accesul la resursele financiare
interne.2
3. Piaţa de capital este ansamblul tranzacţiilor cu titluri pe termen lung şi mediu a căror
valoare se modifică prin negociere.3
4. Piaţa de capital - ansamblul relaţiilor şi mecanismelor prin care se realizează transferul
fondurilor de la cei care au un surplus de capital - investitorii - către cei care au nevoie de
capital, cu ajutorul unor instrumente specifice (instrumente financiare) şi prin intermediul
unor operatori specifici (societăţile de investiţii).4
5. Piața de capital-este termenul general folosit pentru a desemna piața în cadrul căreia sunt
vândute și cumpărate instrumente financiare. Această piață include toate entitățile și
operațiunile care susțin aceste procese. Piața de capital asigură legăturile dintre emitenți și
investitori. Pe piața de capital se tranzacționează instrumentele financiare care servesc drept
suport al schimbului de capitaluri. 5

Funcțiile pieței de capital:

 funcţii principale, care constau în:

1. atragerea economiilor populaţiei;
2. participarea persoanelor juridice şi fizice la capitalul social al societăţilor pe acţiuni;
3. facilitarea întâlnirii cererii şi ofertei de capital;
4. reorientarea şi restructurarea sectoarelor economiei naţionale;
5. barometrul economiilor naţionale şi economiei mondiale.
 funcţii auxiliare, care rezidă în:
1. facilitarea investiţiilor;
2. reducerea riscului investiţiilor financiare;
3. obţinerea de câştiguri la capitalul investit din evoluţia preţurilor titlurilor financiare.

1
Ala Darovanaia, Bazele funcționării piețelor de capital – Chișinău: Editura ASEM, 2005.
2
Iovv, T., Cociuc,V. Bazele funcţionării pieţelor de capital. – Chişinău: Editura A.S.E.M., 2003.
3
Nelu Mocanu, Piețe de capital
4
Finkombank.com
5
Viktoriabank.md
1
 Indicaţi variantele corecte de răspuns:
1. Piaţa de capital este segmentată în:
a) piaţa monetară;
b) piaţa primară;
c) piaţa financiară;
d) piaţa secundară.

2. La funcţiile principale ale pieţei de capital se referă:

a) barometrul economiilor naţionale şi economiei mondiale;
b) obţinerea de câştiguri la capitalul investit din evoluţia preţurilor titlurilor financiare;
c) facilitarea întâlnirii cererii şi ofertei de capital;
d) reducerea riscului investiţiilor financiare.

3. După natura titlului tranzacţionat. piaţa de capital este segmentată în:

a) piaţa acţiunilor;
b) piaţa imobiliară;
c) piaţa obligaţiunilor;
d) piaţa contractelor la termen ferm;
e) piaţa opţiunilor.

4. Cererea condiţionată de factorii conjuncturali (cererea aleatorie) se referă la:

a) nevoia finanţării unor acţiuni economice în diverse ramuri de activitate;
b) restricţiile excesive în acordarea creditelor;
c) achiziţionarea bunurilor de investiţii şi finanţarea unor programe de dezvoltare;
d) nevoile financiare generate de deficitul bugetar.

5. Caracteristicile specifice OTC sunt:

a) lipsa unei localizări;
b) limitarea accesului direct la piaţă la membrii bursei şi titlurile acceptate la bursă;
c) supunerea tranzacţiilor unor reguli ferme instituite prin legi şi regulamentul bursei;
d) stabilirea preţurilor prin negocieri izolate, care pot varia de la o firmă la alta.

6. Caracteristicile specifice Bursei sunt:

a) limitarea accesului direct la piaţă limitat la membrii bursei şi titlurile acceptate la bursă;
b) supunera tranzacţiilor unor reguli reguroase;
c) stabilirea preţurilor prin negocieri izolate;
d) spaţiul unde se desfăşoară tranzacţii cu titluri financiare.

7. Printre ofertanţii de capital deosebim:

a) investitori instituţionali;
b) investitori ordinari;
c) investitori individuali;
d) investitori preveligiaţi

8. Pe piaţa monetară se efectuează tranzacţii cu active monetare cu scadenţe:

a) până la 3 ani;
2
b) până la o lună;
c) până la 1 an;
d) până la 48 ore

3
 Capitolul II. Conceptul şi tipologia instrumentelor financiare
Scopul: familiarizarea cu modalitatea de evaluare a valorilor mobiliare primare (acţiuni, obligaţiuni).

Sarcina: Argumentaţi decizia investitorului prin determinarea retabilităţii pentru acţiunile ordinare
şi preveligiate precum şi pentru obliţaţiunele emise de S.A.”Corfin”. Comparaţi rentabilitatea
acestora, dacă dobânda bancară constituie 15%.
Numărul total de acţini emise pe piaţă la data 01.06.2023 constituie 230×7-10×7 (1540) acţiuni,
dintre care 25% constituie acţiunile privilegiate. Pentru o acţiuni privilegiată se achită un divident fix
în mărime de 30×7-10×7(140) u.m. La bursă, acţiunile ordinare cotează la 155×7-10×7 (1015) u.m.,
cele privilegiate – la 230×7-10×7 (1540) u.m. Venitul societăţii repartizat pentru achitarea
dividentelor constituie 90000×7-10×7(629930) u.m.
Societatea emite şi 10 obligaţiuni cu valoare nominală de 1000×7-10×7 (6930) u.m., scadenţă 5
ani. Plăţile sub formă de cupon anual constituie 90 u.m. Cursul curent a obligaţiunelor pe piaţă este
88,5.
N – reprezintă numărul de ordin din registru.

Rezolvare:

Nr. de acțiuni privilegiate:

1540*0,25=385 buc.
Nr. de acțiuni simple:
1540-385=1155 buc.
Suma dividendelor pe acțiunile privilegiate:
385*140=53900 u. m.
Suma dividendelor pe acțiunile simple:
629 930-53900=576030 u. m.
Dividendele pe o acțiune simplă:
576030/1155=499 u. m.
Dividendele pe o acțiune privilegiată: 140 u. m.
Randamentul acțiunilor simple:
499/1015*100=49%
Randamentul acțiunilor privilegiate:
140/1540*100=9%
Dacă societatea va vinde obligațiunile după 5 ani va încasa:
885+5*88,5=1327,5 u. m.
Dacă societatea va deține obligațiunile după 5 ani va primi:
90*5+6930=7380 u. m.

Concluzii: Randamentul plasamentului ăn aceste acțiuni este mai înalt decât dobânda bancară (15%),
astfel investițiile de capital în ele sunt rentabile. Societatea dacă își va vinde obligațiunile va încasa un
profit mai mic cu 6062,5 u. m. Deci, cel mai rațional ar fi ca societatea să-și păstreze obligațiile până la
scadență.

4
 Indicaţi variantele corecte de răspuns:
1. Valorile mobiliare sunt:

a) bani în numerar;
b) titluri de proprietate sau de creanţă care confirmă faptul că cel care le posedă este
titularul anumitor drepturi;
c) titluri care asigură mobilizarea capitalurilor prin intermediul depozitelor bancare;
d) instrumente care conferă deţinătorilor drepturi asupra veniturilor băneşti ale
emitentului.

2. Valorile mobiliare emise asupra capitalului social al unei companii poartă denumirea de:

a) titluri de rentă;
b) contracte futures;
c) obligaţiuni;
d) acţiuni.

4. Acţiunile ordinare:

a) reflectă o cotă - parte din capitalului social al societăţii emitente;

b) dau dreptul la obţinerea unui dividend fix;
c) dau dreptul la obţinerea unui venit ce depinde de rezultatele financiare ale societăţii;
d) reprezintă un titlu de creanţă.

5. Diluţiile cauzate de majorarea capitalului se înregistrează la:

a) valoarea intrinsecă;
b) componenţa consiliului administrativ;
c) profitul pe acţiune;
d) dreptul de vot.

6. Valorile mobiliare, emise de societăţile pe acţiuni, de stat, de diverse organisme administrative

centrale şi teritoriale, care conferă deţinătorului calitatea de creditor, poartă denumirea de:

a) obligaţiuni;
b) produse derivate;
c) acţiuni;
d) certificat bancar.

7. Dividendele sunt distribuite sub următoarele forme:

a) dividend anual;
b) dividend fix;
c) dividend parţial;
d) dividend provizoriu;
e) dividend repartizat sub formă de noi acţiuni.

5
 8. Obligaţiunile sunt titluri financiare negociabile, care conferă deţinătorului calitatea de:

a) debitor;
b) acţionar
c) creditor;
d) emitent.

10. După modul în care se calculează dobânda, care urmează să fie plătită deţinătorilor de
obligaţiuni, deosebim:

a) obligaţiuni cu dobândă fixă;

b) obligaţiuni cu dobândă indexată;
c) obligaţiuni participative;
d) obligaţiuni cu cupon zero.

11. Valorile mobiliare de stat îndeplinesc următoarele funcţii:

a) finanţarea deficitului bugetului de stat;

b) creditarea Băncii Naţionale;
c) finanţarea programelor şi proiectelor speciale ale statului;
d) amortizarea împrumuturilor de stat ajunse la scadenţă.

12. Prin emisiunea de obligaţiuni:

a) societatea emitentă obţine resurse financiare suplimentare;
b) are loc creşterea numărului acţionarilor societăţii emitente;
c) creşte gradul de dispersie al acţiunilor;
d) se impune o negociere a contractului de împrumut.

13. Cumpărătorul contractului futures se poziţionează pe poziţia:

a) lungă;
b) scurtă;
c) medie;
d) iniţială.

14. În funcţie de activul financiar suport, asupra căruia se realizează, regăsim următoarele
contracte cu opţiuni:

a) opţiuni asupra acţiunilor;

b) opţiuni asupra obligaţiunilor;
c) opţiuni asupra devidendelor;
d) opţiuni asupra indicilor bursieri;

6
 Capitolul III. Infrastructura pieţei de capital
Scopul: familiarizarea cu tipologia participanţilor pe piaţa de capital autohtonă în conformitate cu
legislaţia Republicii Moldova.

Sarcina: Identificaţi şi definiţi, conform actelor normative şi legislative în vigoare, participanţii la

piaţa de capital. Indicaţi sursa.

Pot fi eliberate 3 categorii de licenţe de societate de investiţii:

 Licenţa de categoria A permite societăţii de investiţii să desfăşoare următoarele servicii şi
activităţi de investiţii:
1. primirea şi transmiterea ordinelor privind unul sau mai multe instrumente financiare;
2. executarea ordinelor privind instrumentele financiare în numele clienţilor;
3. managementul portofoliului;
4. consultanţa de investiţii etc.
Licenţa de categoria A interzice tranzacţionarea instrumentelor financiare din cont propriu şi
intermedierea subscrierii în cadrul emisiunilor de instrumente financiare.
 Licenţa de categoria B permite societăţii de investiţii să desfăşoare urmatoarele servicii şi
activităţi:
1. primirea şi transmiterea ordinelor privind unul sau mai multe instrumente financiare;
2. executarea ordinelor privind instrumentele financiare în numele clienţilor;
3. managementul portofoliului;
4. consultanţa de investiţii etc.
Licenţa de categoria B interzice tranzacţionarea instrumentelor financiare din cont propriu şi
intermedierea subscrierii în cadrul emisiunilor de instrumente financiare în baza unui angajament ferm.
 Licenţa de categoria C permite societăţilor de investiţii să desfăşoare toate serviciile şi
activităţile stabilite:
1. primirea şi transmiterea ordinelor privind unul sau mai multe instrumente financiare;
2. executarea ordinelor privind instrumentele financiare în numele clienţilor;
3. tranzacţionarea în cont propriu;
4. managementul portofoliului;
5. consultanţa de investiţii;
6. intermedierea subscrierii instrumentelor financiare şi/sau plasamentul instrumentelor
financiare în baza unui angajament ferm;
7. plasamentul instrumentelor financiare fără angajament ferm;
8. exploatarea unui MTF(sistem multilateral de tranzacţionare).

Indicaţi variantele corecte de răspuns:

1. Organul de supraveghere a pieţei financiare nebancare în Republica Moldova este:

a) Banca Naţională a Moldovei;

b) Comisia Naţională a Pieţei Financiare;
c) Trezoreria de Stat;
d) Consiliul de Acreditare şi atestare.

2. Emitenţii ai valorilor mobiliare pot fi:

a) Comisia Naţională a Pieţei Financiare;

b) organele administraţiei publice centrale sau locale;
7
 c) societăţile pe acţiuni;
d) persoanele afiliate băncilor comerciale.

3. Sistemul de vînzare a certificatelor nou - emise se negociază între emitent şi sindicatul bancar
şi pot fi de următoarele tipuri:

a) Sistemul promisiunii ferme;

b) Sistemul efortului maxim;
c) Sistemul prioritar;
d) Sistemul totul sau nimic;

4. Pe piaţa de capital, regăsim următorii participanţi profesionişti:

a) Inspectoratul de Stat pentru Supravegherea Asigurărilor şi a Fondurilor Nestatale de Pensii;

b) banca de investiţii;
c) companiile de brokeri;
d) companiile de dealer;
e) Societăţile de administrare a investiţiilor.

8
 Capitolul IV. Bursa de valori
Scopul: familiarizarea cu modalitatea de stabilire a cursului bursier

Sarcina: Să se calculeze cursul de echilibru; volumul maxim de acţiuni tranzacţionate; volumul

ordinelor de cumpărare nesatisfăcute; volumul ordinelor de vânzare nesatisfăcute, dacă la bursa
de valori au fost primite următoarele ordine pentru tranzacţionarea acţiunilor S.A. „Transport”:

Ordine de cumpărare Ordine de vânzări

Numărul de acţiuni Preţ u.m./acţiune Preţ u.m./acţiune Numărul de acţiuni
40×7 – 7 273 „la piaţă” „la piaţă” 40×7 – 7 273
55×7– 7 378 30 22 100×7 – 7 693
70×7 – 7 483 29 23 150×7 – 7 1043
180×7 – 7 1253 28 24 110×7 – 7 763
100×7 – 7 693 27 25 180×7 – 7 1253
200×7 – 7 1393 25 26 100×7 – 7 693
150×7 – 7 1043 24 27 60×7 – 7 413
70×7 – 7 483 23 28 55×7 – 7 378
50×7 – 7 343 22 29 80×7 – 7 553
90×7 – 7 623 21
N – reprezintă numărul de ordin din registru

Centralizarea ordinelor
CERERE OFERTĂ
Minimul dintre
Cumulat Parțial Nivel curs Cumulat Parţial
cerere şi ofertă

273 273 „la piaţă” 6062 - 273

651 378 30 6062 553 651
1134 483 29 5509 - 1134
2387 1253 28 5509 378 2387
3080 693 27 5131 413 3080
4473 1393 25 4718 693 4473
5516 1043 24 4025 1253 4025
5999 483 23 2772 763 2772
6342 343 22 2009 1043 2009
6965 623 21 966 693 966
6965 - „la piaţă” 273 273 273

 Volumul maixim tranzacțional: 4473

 Curs de echilibru: 25
 Volumul ordinelor de cumpărare nesatisfăcute: 1043+483+343+623=1526
 Volumul ordinelor de vânzare nesatisfăcute: 413+378+553=1344

9
 Indicaţi variantele corecte de răspuns:
1. Distribuţia secundară a valorilor mobiliare are loc prin intermediul:

a) bursei de valori;
b) pieţei monetare;
c) pieţei primare;
d) pieţei interdealer.

3. Tranzacţia bursieră poate fi generată de interesele:

a) deţinătorilor de valori mobiliare;

b) deţinătorilor de resurse financiare excedente;
c) instituţiilor nonguvermamentale;
d) managementul CNPF.

4. Ordinul bursier cu menţiunea „stop”:

a) acţionează analogic ordinului la „piaţă”;

b) nu implică niciun preţ stabilit anterior şi se relizează la discreţia brokerului;
c) este dat de client când preţul evoluează contrar aşteptărilor;
d) are scop speculativ.

5. Ordinul „limită” obligă operatorul să indice:

a) preţul maxim la cumpărare;

b) preţul minim la cumpărare;
c) preţul maxim la vânzare;
d) preţul minim la vânzare;

10
6. După scopul efectuării tranzacţiilor bursiere, ele se clasifică în:

a) operaţiuni simple de investire;

b) operaţiuni de arbitraj;
c) operaţiuni cu lichidare imediată;
d) operaţiuni la termen;
e) operaţiuni de acoperire;
f) operaţiuni speculative;
g) operaţiuni cu lichidare normală;
h) operaţiuni cu caracter tehnic.

7. Operaţiunile de arbitraj:

a) permit realizarea unui câştig din diferenţa de cursuri în timp;

b) implică asumarea unui anumit risc sporit de către operator;
c) este preferenţial practicat de profesioniştii în domeniu;
d) constau în cumpărarea mai ieftină a unui titlu şi revânzarea sa concomitentă pe o piaţă
unde titlul cotează mai scump.

8. Scopul tranzacţiei hedging (de acoperire) constă în:

a) obţinerea unui câştig cât mai mare din diferenţa de curs bursier pe diferite pieţe;
b) încasarea unui profit minim din derularea operaţiunii, fără asumarea unui risc
suplimentar;
c) limitarea pierderii în situaţia unei evoluţii nefavorabile a cursului;
d) procurarea de titluri la un curs mai mic decât au fost vândute.

9. Operaţiunile cu caracter tehnic:

a) sunt realizate de publicul investitor;
b) au ca scop obţinerea unui câştig din diferenţa de cursuri între momentul încheierii şi cel al
lichidării operaţiunii;
c) se realizează în vederea minimizării riscurilor;
d) se efectuează pentru menţinerea echilibrului şi stabilităţii pieţei.

10. Tranzacţiile bursiere cuprind:

a) contracte de vânzare/cumpărare de titluri încheiate pe piaţa secundară,

tranzacţionate la bursă în conformitate cu regulile bursei;
b) contracte de vânzare/cumpărare de titluri încheiate pe piaţa secundară, tranzacţionate în
afara bursei;
c) contracte încheiate în incinta bursei şi paralel pe piaţa OTC în timpul şedinţelor oficiale de
către agenţii de bursă;
d) oricare afaceri încheiate fie în bursă, fie în afara ei de persoanele afiliate şi înregistrate la
bursă.

11. Preţul cu care valorile mobiliare se vând şi se cumpără la bursa de valori şi se formează din
confruntarea cererii şi ofertei pe piaţă se numeşte:
a) preţul de emisiune;
b) valoarea nominală;
c) cursul bursier;
d) preţ de lichidare.
11
12. La Bursă, după formarea cursului bursier, se consideră executate ordinele:

a) de cumpărare aflate deasupra cursului de echilibru;

b) de cumpărare aflate sub cursul de echilibru;
c) de vânzare aflate deasupra cursului de echilibru;
d) de vânzare aflate sub cursul de echilibru;
e) la cursul de echilibru, ordinele de cumpărare - vînzare.

13. Derularea unui tranzacţii bursiere implică, la modul general, următoarele etape:

a) iniţierea tranzacţiei;
b) perfectarea tranzacţiei;
c) emiterea valorilor mobiliare;
d) achitarea dividendelor şi dobânzilor;
e) executarea contractului.

14. Operaţiunile speculative au drept scop:

a) fructificarea capitalurilor disponibile prin investirea pe termen mediu şi lung;

b) realizarea unui câştig din diferenţa de curs pe două pieţe simultan;
c) minimizarea riscurilor;
d) obţinerea de profit din diferenţa de curs bursier în timp.

12
 Capitolul V. Tranzacţii bursiere cu titluri financiare primare
Scopul: determinarea rezultatelor financiare în urma tranzacţiilor bursiere cu titluri financiare
primare.

Sarcina: Să se determine care din posibilităţile de investire va fi preferată de investitor şi care va fi

rezultatul:
a) realizarea unui depozit bancar;
b) realizarea unei tranzacţii pe piaţă la vedere;
c) realizarea unei tranzacţii în marj;.
dacă acesta deţine un capital de 200000×N-10×N (1399930) u.m., iar cursul acţiunilor X este de
200×N(1400) u.m./acţiune şi investitorul preconizează o creştere a acestuia. La sfârşitul lunii cursul
devine 210×N (1470) u.m./acţiune. Marja de acoperire pe piaţa respectivă este de 20%, rata dobânzii
practicată de broker pentru creditul acordat este 8% anual, comisionul brokerului pe piaţa la
vedere 0,5%, iar rata medie bancară -13% anual.
N – reprezintă numărul de ordin din registru

Rezolvare:
b) 1. Numărul de acțiuni cumpărate
N=S/Cc=1399930/1400=999,95

2. Valoarea tranzacției de cumpărare

VTc=N*Cc
VTc=999*1400=1398600 u.m.
Comisionul brokerului=1398600*0,5%=6933 u.m.

3. Valoarea tranzacției de vânzare

VTv=N*Cv
VTv=999*1470=1468530 u.m.
Comisionul brokerului=1468530*0,5%=7432,65 u.m.

Debit Credit
Cumpărare Vânzare
999*1400=1398600 999*1470=1468530
Total debit 1398600 u.m. Total credit 1468530 u.m.

Sold creditor=69930 u.m.

c) 1. Valoarea tranzacției de cumpărare

VTc=N*Cc=999*1400=1398600 u.m.
2. Marja
M=VTc*M%=1398600*20%=279720 u.m.
3. Datoria la broker
DB=1398600-279720=118880 u.m.
4. Dobânda brokerului
D=118880*8%/12=7459,2 u.m.
5. Valoarea tranzacției de vânzare
VTv=N*Cv=999*1470=1468530 u.m.

13
 Debit Credit
Cumpărare 1398600 Marja 279720
Dobânda brokerului 118880 Vânzare 1468530
Total debit 1279720 Total credit 1748250

Sold creditor 468530 u.m.

Rezultatul net: 468530-279720=188810 u.m.

Concluzii: Consider că varianta cea mai optimă pentru investitor este realizarea unei tranzacții în marjă,
astfel prin utilizarea marjei, posibilitatea de câștig unei investiții crește mai mult, comparativ cu o
tranzacție pe piață la vedere.

Indicaţi variantele corecte de răspuns:

1. Operaţiunile prin care vânzătorul – cumpărătorul îşi asumă obligaţia de a lichida tranzacţia în
cel mult 48 ore reprezintă:

a) tranzacţii ferme;
b) tranzacţiile la vedere (SPOT);
c) tranzacţii condiţionate;
d) contracte Forward.

2. În creditul unui cont în marjă, nu se înregistrează:

a) marja iniţială;
b) dobânda la creditul acordat de către broker;
c) dividendele aduse de acţiuni;
d) veniturile din vânzarea titlurilor;
e) dobânzile încasate pentru deţinere de obligaţiuni.

3. În cazul tranzacţiilor în marjă, garanţia pe care trebuie să o depună clientul este reprezentată
de:
a) actele de identitate ale investitorilor;
b) suma constituită ca depozit iniţial;
c) un anumit procent aplicat la valoarea tranzacţiei;
d) titlurile împrumutate de la broker.

4. Vânzările scurte:

a) reprezintă vânzarea titlurilor împrumutate;

b) se realizează printr-un cont de tip „V” deschis de client la broker;
c) sunt operaţiuni condiţionate;
d) presupun realizarea unui profit din diferenţa de curs bursier pe diferite pieţe.

5. Îndeplinirea obligaţiunilor în cadrul tranzacţiilor ferme se poate face prin:

a) executarea propriu-zisă a tranzacţiei;
b) anularea tranzacţiei prin expirarea acesteia;
c) egalarea diferenţelor de curs;
14
 d) efectuarea unei operaţiuni de report.
6. Tranzacţiile condiţionale au următoarele caracteristici:

a) finalizarea acestora poate fi condiţionată de anumiţi factori;

b) sunt derulate la termen;
c) pot fi operaţiuni cu primă şi stelaje;
d) pot fi în marjă şi vânzări scurte.

7. Pentru vânzătorul contractului cu primă, venitul maxim este:

a) cînd cursul este superior preţului de exerciţiu;

b) cînd cursul este inferior preţului de exerciţiu;
c) cînd cursul este egal cu preţului de exerciţiu;
d) cînd cursul este inferior piciorului primei.

8. Dacă, la scadenţă, cursul de piaţă depăşeşte borna superioară a stelajului, cumpărătorul de

stelaj va avea poziţia de:

a) vânzător cu pierdere;
b) cumpărător cu pierdere;
c) vânzător cu profit;
d) cumpărător cu profit;
e) fie de cumpărător, fie de vânzător pentru jumătate din cantitatea de titluri.

9. În cazul derulării unei tranzacţii de tip „stelaj”

a) cumpărătorul stelajului nu poate opta la scadenţă pentru poziţia de cumpărător /vânzător

de titluri;
b) scadenţa nu este precizată în momentul încheierii contractului, fiind la libera alegere a
cumpărătorului de stelaj;
c) cumpărătorul stelajului urmăreşte o fluctuaţie cât mai mică a cursului bursier;
d) vânzătorul stelajului înregistrează profit la un curs situat în afara bornei superioare;
e) cumpărătorul stelajului poate opta să cumpere titlurile la borna superioară sau să le
vândă la borna inferioară.

10. Valoarea tranzacţiilor la termen are la bază:

a) cursul la vedere din momentul încheierii contractului;

b) cursul la termen al primei;
c) cursul spot;
d) cursul prestabilit în momentul încheierii contractului.

15
 Capitolul VI. Tranzacţii bursiere cu titluri financiare derivate
Scopul: determinarea rezultatelor financiare în urma tranzacţiilor bursiere cu produse derivate

Sarcina 1. Un investitor cumpără 3 contracte futures pentru 500×N (3500) de titluri fiecare, la un
preţ de 2,40 u.m./tit. Se cere să se determine:
 care va fi suma iniţială depusă de către investitor în condiţiile unei marje iniţiale stabilite de
5% şi unui nivel minim al marjei de 75-N% (68%) din marja iniţială;
 în caz că preţul titlurilor va creşte în următoarea zi până la 2,70 u.m./tit., de ce sumă va
dispune în cont investitorul?
 în caz că preţul titlurilor va scadea la 2,34 u.m./tit., faţă de prima zi, ce sumă va fi pe
contul investitorului şi daca acesta va primi apel în marjă?

Rezolvare:
1) Suma marjei inițiale a investitorului:
3*3500*2,40*0,05=1260 u.m.
2) În cont va fi marja inițială plus beneficiul de la creșterea cursului:
1260+(2,70-2,40)*3500*3=4410 u.m.
3) În cont va figura marja inițială minus pierderile din scăderea cursului:
1260-(2,40-2,34)*3500*3=630 u.m.

Investitorul va primi apel în marjă, deoarece nivelul minim admisibil este de 850 u.m. (68%) din
marja inițială.

Sarcina 2. Un investitor cumpără o opţiune call cu preţ de exerciţiu 1800 u.m./tit. şi primă totală de
3000 u.m. Care va fi rezultatul strategiei aplicate de operator, dacă, la scadenţă, se înregistrează
următoarele cursuri:
Situaţia I. 1780 u.m./tit. Situaţia II. 1820 u.m./tit. Situaţia III. 1842 u.m./tit.

Rezolvare:
PMc=PE+Pc
PM=1800+30=1830 u.m.
I) 1780<PE
(-pc)*N
30*100=3000 u.m.
II) 1820 >PE
(C-PE-Pc)*N
(1820-1800-30)*100=-1000 u.m.
III) 1842>PE
(C-PE-Pc)*N
(1842-1800-30)*100=1200 u.m.

1800

1830
16
 Sarcina 3. Un investitor cumpără trei opţiuni put cu preţ de exerciţiu 2100 u.m./tit. şi primă de 50
u.m./tit. Care va fi rezultatul strategiei aplicate de operator, dacă, la scadenţă, se înregistrează
următoarele cursuri:
Situaţia I. 2114 u.m./tit. Situaţia II. 2048 u.m./tit. Situaţia III. 2032 u.m./tit.

Rezolvare:

PMp=PE-Pp
PMp=2100-50=2050 u.m.
I) 2114>PE
(-Pp)*N*Nc
(-50)*100*3=-15000 u.m.
II) 2048<PE
(PE-C-Pp)*N*Nc
(2100-2048-50)*100*3=600 u.m.
III) 2032<PE
(PE-C-Pp)*N*Nc
(2100-2032-50)*100*3=5400 u.m.

2100

2050

Sarcina 4. Două opţiuni call pe titlul „X”sunt vândute cu preţ de exerciţiu 1500 u.m./tit. şi primă de 20
u.m./tit. Care va fi rezultatul strategiei aplicate de operator, dacă, la scadenţă, se înregistrează
următoarele cursuri:
Situaţia I. 1410 u.m./tit. Situaţia II. 1560 u.m./tit. Situaţia III. 1580 u.m./tit.

Rezolvare:
Mc=PE+Pc
Mc=1500+20=1520 u.m.
I) 1410<PE
Pc=N*Nc
2*100*20=4000 u.m.
II) 1560>PE
Nc*N*(PE-C+Pc)
2*100*(1500-1560+20)=-8000 u.m.

17
 III) 1580>PE
Nc*N*(PE-C+Pc)
2*100*(1500-1580+20)=-12000 u.m.

1520

1500

Sarcina 5. Un investitor vinde două opţiuni put cu preţ de exerciţiu 2100 u.m./tit. şi primă de 50
u.m./tit. Care va fi rezultatul strategiei aplicate de operator, dacă, la scadenţă, se înregistrează
următoarele cursuri:
Situaţia I. 2114 u.m./tit. Situaţia II. 2048 u.m./tit. Situaţia III. 2032 u.m./tit.
Rezolvare:
PMp=PE-Pp
PMp=2100-50=2050 u.m.
I) 2114>PE
Pp*N*Nc
100*50*2=10000 u.m.
II) 2048<PE
(C-PE+Pp)*N*Nc
(2048-2100+50)*100*2=-400 u.m.
III) 2032<PE
(C-PE+Pp)*N*Nc
(2032-2100+50)*100*2=-3600 u.m.

2050

2100

18
 Indicaţi variantele corecte de răspuns:

1. Contractelor futures le sunt specifice următoarele caracteristici:

a) sunt standardizate;
b) se negociază pe piaţa secundară;
c) cumpărătorul contractului poate refuza executarea acestuia în schimbul uni prime plătite
vânzătorului;
d) contractele futures nu sunt cotate zilnic pe piaţă.

2. Activele suport care stau la baza contractelor futures pot fi:

a) valori mobiliare de stat;

b) valute;
c) acţiuni nominative;
d) indicii bursieri.

3. O poziţie lungă ocupată pe contractul futures este:

a) poziţie futures de cumpărare;

b) poziţie futures de vânzare;
c) poziţie cu caracter tehnic;
d) speculaţie bursieră.

5. Costul contractului futures este determinat de următorii factori:

a) preţul activului pe piaţa cash;

b) termenul de valabilitate al contractului futures;
c) numărul contractelor futures;
d) rata dobânzii la depozitele bancare;
e) cheltuielile determinate de deţinerea activului.

19
6. Dacă preţul de regularizare pentru contractele futures este mai mic în ziua curentă decât în cel din ziua
precedentă:

a) se debitează conturile clienţilor cu poziţie long;

b) se creditează conturile celor cu poziţie short;
c) se debitează conturile clienţilor cu poziţie short;
d) se creditează conturile celor cu poziţie long.

7. Despre contractele de opţiune se afirmă:

a) pot avea drept activ suport numai mărfuri;

b) sunt standardizate şi cotează pe piaţa secundară;
c) se regăsesc numai sub forma opţiunilor de tip Call şi Put;
d) nu implică relaţii financire cu firma-broker cu care lucrează.

8. Opţiunile sunt contracte standardizate care au drept suport:

a) titluri ale pieţei primare (acţiuni, obligaţiuni);

b) valute;
c) contracte futures;
d) indici bursieri.

9. Prima unei opţiuni reprezintă:

a) suma de bani achitată de către cumpărătorul unei opţiuni vânzătorului acesteia;

b) suma de bani achitată de către cumpărătorul unei opţiuni casei de compensaţie în cazul
expirării opţiunii;
c) suma de bani achitată de către vânzătorul unei opţiuni cumpărătorului acesteia;
d) venitul maxim posibil pentru vânzătorul contractului pe opţiuni.

10. Opţiunea tip „put”:

a) oferă deţinătorului dreptul de a cumpăra şi a vinde un activ la un preţ determinat;

b) oferă deţinătorului dreptul de a cumpăra un activ la un preţ determinat;
c) oferă deţinătorului dreptul de a vinde un activ la un preţ determinat;
d) nu oferă deţinătorului niciun drept.

11. Lichidarea poziţiei (contractului pe opţiuni) poate fi efectuată prin:

a) închiderea poziţiei;
b) executarea opţiunii;
c) modificarea termenului opţiunii;
d) expirarea opţiunii.

20
 Capitolul VII. Evaluarea plasamentelor bursiere
Scopul: studierea conceptului şi analizei fundamentale şi tehnice; identificarea instrumentelor analizei
tehnice în vederea prognozării cursului titlurilor.

Sarcina: Realizaţi un eseu cu tema “Analiza fundamentală versus analiza tehnică”, în care să
specificaţi avantajele şi dezavantajele utilizării analizei tehnice şi analzei fundamentale pentru
evaluarea plasamentelor bursiere.

Analiza fundamentală este metoda care analizează o investiție pe baza rezultatelor financiare și

a știrilor din piață care influențează evoluția prețului acesteia. Avantajele acestei metode sunt că îți poți
forma o imagine de ansamblu asupra situației financiare și ține cont de toate evenimentele care pot
influența prețul investiției analizate, ne arată modalitatea în care se fundamentează valoarea unui
instrument financiar şi pe baza acestei informaţii putem decide dacă un titlu este subevaluat sau
supraevaluat. Dezavantajul analizei fundamentale este că folosește un volum mare de informații
financiare și indicatori, ceea ce poate fi o provocare pentru persoanele fără inclinații pentru domeniu
economic. Un alt dezavantaj este că analiza fundamentală nu se poate adapta de la un tip de instrument
financiar la altul, analiza unei acțiuni fiind diferită de analiza unui instrument financiar cu venit fix.
Analiza tehnică este o analiză grafică a evoluției trecute a prețului pentru a estima evoluția lui
viitoare. Avantajele analizei tehnice sunt că folosește un număr restrâns de date și o dată însușită acestă
metodă o vei putea utiliza cu ușurință pentru orice tip de instrument financiar. Analiza tehnică odată
însuşită este uşor de utilizat şi de adaptat diferitelor instrumente financiare. Ea poate fi folosită atât pentru
acţiuni şi obligaţiuni, cât şi pentru instrumentele derivate. Ea se concentrează doar pe grafice şi pe
evoluţia din trecut a preţurilor, evaluând ce s-a întâmplat pentru a estima ce se va
întâmpla. Dezavantajul este că nu ești la curent cu ultimele noutăți despre investiția respectivă și nici nu
vei putea ține cont de situația ei financiară pentru a o evalua ca o potențială achiziție. Totuși cei care
susțin această metodă afirmă că informațiile financiare sunt deja reflectate în preț și este suficient să
analizezi evoluția prețului pentru a putea lua o decizie.   
În general, analiza fundamentală este recomandată investitorilor pe termen lung care după ce fac o
investiție așteaptă să se confirme analiza și valoarea investiției să crească, în timp ce analiza tehnică este
recomandată investitorilor care au un portofoliu dinamic.
În concluzie, recomandarea este să combinăm cele două metode de analiză pentru a maximiza
randamentele şi pentru a obţine rezultate cât mai bune.

21
22