MINISTERUL EDUCAŢIEI, CULTURII ȘI CERCETĂRII AL

REPUBLICII MOLDOVA

UNIVERSITATEA DE STAT DIN MOLDOVA

Facultatea „Ştiinţe Economice”

Departamentul „ Finanţe şi Bănci”

CAIET DE SARCINI

DISCIPLINA

BAZELE FUNCŢIONĂRII PIEŢEI DE CAPITAL

Petriciuc Olga
Grupa FB 211

Chişinau- 2023

1
 Capitolul I. Piaţa de capital – componentă a pieţei financiare
Scopul: studierea conceptului şi funcţiilor pieţei de capital.

Sarcina: Spicuiţi din literatura propusă spre studiere(sau alte surse) 5 definiţii pentru termenul
„Piaţă de capital”, funcţiile acesteia şi indicaţi sursa.

 Piaţa de capital reprezintă ansamblul relaţiilor şi mecanismelor prin care se realizează transferul
fondurilor de la cei care au un surplus de capital (investitorii) către cei care au nevoie de capital,
cu ajutorul unor instrumente specifice (valorile mobiliare emise) şi prin intermediul unor
operatori specifici (societăţile de servicii de investiţii financiare).
 Piața de capital este termenul general folosit pentru a desemna piața în cadrul căreia sunt
vândute și cumpărate instrumente financiare.
 Piata de capital este un tip de piață financiară în care titlurile de stat sau companiile sunt create
și tranzacționate în scopul creării de finanțări pe termen lung pentru a satisface cerința de capital.
 Piata de capital este o componentă a pieţei financiare, care asigură întâlnirea ofertei de
capitaluri cu cererea de capitaluri pe termen mediu şi lung.
 Piata de capital reprezinta ansamblul institutiilor si mecanismelor prin intermediul carora
capitalurile disponibile si dispersate din economie sunt dirijate catre orice entitati piblice si
private solicitatorii de fonduri.

Functiile Pietei de capital:

După criteriul importanţei, în sistemul pieţei unei economii, funcţiile pieţei de capital sunt grupate în:

 funcţii principale, care constau în:

 atragerea economiilor populaţiei – generată de nevoile de fonduri ale agenţilor economici,
ale instituţiilor financiar-bancare, ale statului şi chiar ale persoanelor fizice. Una din
posibilităţile satisfacerii acestor nevoi constă în emisiunea de titluri financiare. Decizia
populaţiei de a investi excesul de venituri pe piaţa de capital constituie rezultatul comparării
rentabilităţii acestei investiţii cu alte investiţii financiare, cum ar fi: depunerile la termen în
conturi bancare, cumpărarea de valută, cumpărarea imobilului etc. Piaţa de capital, prin
instituţiile specializate, oferă posibilitatea comparării, publicând rezultatele financiare ale
emitenţilor de titluri financiare şi evoluţia preţurilor acestuia.
 participarea persoanelor juridice şi fizice la capitalul social al societăţilor pe acţiuni, prin
investirea capitalelor disponibile în acţiuni, ca urmare, influenţând rezultatele financiare ale
societăţilor pe acţiuni prin participarea la luarea de decizii în cadrul Adunării Generale a
Acţionarilor şi Consiliului de Administrare.
 facilitarea întâlnirii cererii şi ofertei de capital, care este o funcţie specifică noţiunii de piaţă.
Pe piaţa primară, se întâlnesc nevoia de fonduri (pentru formarea, majorarea capitalului
social, contractarea de împrumuturi ale societăţilor economice, financiare, bancare, statului)
şi fondurile disponibile. Nevoia reprezintă cererea de capital, iar disponibilul bănesc - oferta
de capital pe piaţa primară de capital. Piaţa secundară de capital, cu cele două componente,
bursa de valori şi piaţa dealerilor, facilitează întâlnirea ofertei de titluri financiare aflate în
circulaţie, parvenite din partea deţinătorilor de titluri (investitorilor) care doresc să-şi
2
lichideze investiţia şi cererea de titluri financiare survenite din partea deţinătorilor de
capitaluri disponibile, care doresc să devină investitori sau să câştige din evoluţia preţurilor.
Prin intermediul tranzacţionării, ambele componente ale pieţei de capital echilibrează cererea
şi oferta de capital.
 reorientarea şi restructurarea sectoarelor economiei naţionale, care constituie o funcţie care,
practic, se realizează prin următoarele operaţiuni specifice pieţei de capital:
 informarea publicului investitor, aferent rezultatelor financiare ale emitenţilor şi ale
preţurilor la titlurile financiare, permite investitorilor să renunţe la titlurile financiare ale
emitenţilor neprofitabili şi să investească în cele ale emitenţilor profitabili, astfel
alimentându-i cu fonduri;
 subevaluarea întreprinderilor noi ale căror titluri sunt cumpărate în defavoarea altora,
furnizându-le fonduri şi aducându-le la valoarea reală prin creşterea preţurilor titlurilor;
 facilitarea cumpărării unei societăţi comerciale de către altă societate comercială, care
păstrează obiectul de activitate sau îl modifică.
 barometrul economiilor naţionale şi economiei mondiale, care este consecinţa analizei
evoluţiei preţurilor titlurilor financiare. Preţul, rezultat al cotării, reflectă situaţia economicofinanciară a
emitentului. Indicele pieţei de capital (indicele bursier) în evoluţie oferă
informaţie privind emitenţii de titluri financiare pentru o economie naţională sau mondială.

 funcţii auxiliare, care rezidă în:

 facilitarea investiţiilor – transformarea fondurilor deţinute de persoanele fizice şi juridice în
titluri financiare emise de societăţi productive, care pot realiza programul investiţional;
 reducerea riscului investiţiilor financiare – această funcţie se concretizează prin
reglementarea şi efectuarea tranzacţiilor cu titluri derivate. Aceste tranzacţii permit
modificarea poziţiei, astfel, încât cumpărarea sau vânzarea unei valori mobiliare primare, care
poate provocă o pierdere investitorului, să fie dublată de cumpărarea sau vânzarea unei
derivate pe acelaşi titlu financiar;
 obţinerea de câştiguri la capitalul investit din evoluţia preţurilor titlurilor financiare, care
este o funcţie ce se manifestă pe diferite perioade de timp şi are ca scop obţinerea de câştiguri
cât mai mari, de obicei, fiind consecinţa tranzacţiilor speculative.

Moodle - Universitatea de Stat din Moldova (usm.md)

http://wikipedia.com/

3
 TRAINING

Întrebări de evaluare:

1. Definiţi piaţa financiară şi componentele acesteia.

2. Caracterizaţi, prin comparaţie, piaţa monetară şi piaţa de capital.
3. Numiţi şi explicaţi funcţiile pieţei de capital.
4. Care este structura pieţei de capital şi principalele componente ale acesteia?
5. Faceţi analiza comparativă a pieţei primare şi secundare de capital.
6. Care sunt particularităţile pieţelor bursieră şi extrabursieră?
7. Caracterizaţi tipurile pieţelor în funcţie de valorile mobiliare care circulă pe aceste pieţe.
8. Cum se formează cererea şi oferta pe piaţa de capital?

Indicaţi variantele corecte de răspuns:

1. Piaţa de capital este segmentată în:
a) piaţa monetară;
b) piaţa primară;
c) piaţa financiară;
d) piaţa secundară.

2. La funcţiile principale ale pieţei de capital se referă:

a) barometrul economiilor naţionale şi economiei mondiale;
b) obţinerea de câştiguri la capitalul investit din evoluţia preţurilor titlurilor financiare;
c) facilitarea întâlnirii cererii şi ofertei de capital;
d) reducerea riscului investiţiilor financiare.

3. După natura titlului tranzacţionat. piaţa de capital este segmentată în:

a) piaţa acţiunilor;
b) piaţa imobiliară;
c) piaţa obligaţiunilor;
d) piaţa contractelor la termen ferm;
e) piaţa opţiunilor.

4. Cererea condiţionată de factorii conjuncturali (cererea aleatorie) se referă la:

a) nevoia finanţării unor acţiuni economice în diverse ramuri de activitate;
b) restricţiile excesive în acordarea creditelor;
c) achiziţionarea bunurilor de investiţii şi finanţarea unor programe de dezvoltare;
d) nevoile financiare generate de deficitul bugetar.

5. Caracteristicile specifice OTC sunt:

a) lipsa unei localizări;
b) limitarea accesului direct la piaţă la membrii bursei şi titlurile acceptate la bursă;
c) supunerea tranzacţiilor unor reguli ferme instituite prin legi şi regulamentul bursei;
d) stabilirea preţurilor prin negocieri izolate, care pot varia de la o firmă la alta.
4
6. Caracteristicile specifice Bursei sunt:
a) limitarea accesului direct la piaţă limitat la membrii bursei şi titlurile acceptate la bursă;
b) supunera tranzacţiilor unor reguli reguroase;
c) stabilirea preţurilor prin negocieri izolate;
d) spaţiul unde se desfăşoară tranzacţii cu titluri financiare.

7. Printre ofertanţii de capital deosebim:

a) investitori instituţionali;
b) investitori ordinari;
c) investitori individuali;
d) investitori preveligiaţi

8. Pe piaţa monetară se efectuează tranzacţii cu active monetare cu scadenţe:

a) până la 3 ani;
b) până la o lună;
c) până la 1 an;
d) până la 48 ore.

5
 Capitolul II. Conceptul şi tipologia instrumentelor financiare
Scopul: familiarizarea cu modalitatea de evaluare a valorilor mobiliare primare (acţiuni,
obligaţiuni).

Sarcina: Argumentaţi decizia investitorului prin determinarea retabilităţii pentru acţiunile

ordinare şi preveligiate precum şi pentru obliţaţiunele emise de S.A.”Corfin”. Comparaţi
rentabilitatea acestora, dacă dobânda bancară constituie 15%.
Numărul total de acţini emise pe piaţă la data 01.06. 20XX constituie 230×N-10×N acţiuni,
dintre care 25% constituie acţiunile privilegiate. Pentru o acţiuni privilegiată se achită un divident
fix în mărime de 30×N-10×N u.m. La bursă, acţiunile ordinare cotează la 155×N-10×N u.m., cele
privilegiate – la 230×N-10×N u.m. Venitul societăţii repartizat pentru achitarea dividentelor
constituie 90000×N-10×N u.m.
Societatea emite şi 10 obligaţiuni cu valoare nominală de 1000×N-10×N u.m., scadenţă 5 ani.
Plăţile sub formă de cupon anual constituie 90 u.m. Cursul curent a obligaţiunelor pe piaţă este
88,5.
N – reprezintă numărul de ordin din registru.
N = 28
230 x N – 10 x N = 230 x 28 – 10 x 28 = 6440 – 280 = 6160 u.m.
30 x N – 10 x N = 30 x 28 – 10 x 28 = 840 – 280 = 560 u.m.
155 x N – 10 x N = 155 x 28 – 10 x 28 = 4340 -280 = 4060 u.m.
90000×N-10×N = 2520000 – 280 = 2519720 u.m.
1000×N-10×N =28000-280 = 27720 u.m.

Rezolvare:
1) Numarul de actiuni privilegiate = 6160*0.25 = 1540 u.m.
2) Nr. de actiuni simple = 6160 – 1540 = 4620 u.m.
3) Suma dividentelor pe actiuni privilegiate = 1540*560 = 862400 u.m.
4) Suma dividentelor pe actiuni simple =2519720 – 862400 = 1657320 u.m.
5) Dividentele pe o actiune simpla = 1657320/4620 = 358,72 u.m.
6) Dividentele pe o actiune privilegiata = 560 u.m.
7) Randamentul actiunilor simple = 358,72/4060*100 = 8,83%
8) Randamentul actiunilor privilegiate = 560/6160*100 = 9,09%
Investitiile de capital in randamentul actiunilor simple sunt rentabile deoarece constituie 8,83% iar
dobinda este de 15%.
Iar in randamentul actiunilor privilegiate nu sunt rentabile investitiile deoarece este mai mic decit
dobinda bancara.
Daca investitorul va vinde actiunile la cursul curent 88,5 la pretul de 885 u.m. el are posibilitatea de
investi mijloacele obtinute la o rentabilitate alternaiva de 15% anual. Dupa 5 ani el va incasa suma de:
1) Pentru 0 obligatiuni: 885+5*88,5 = 1327,5 u.m.
2) Pentru 10 obligatiuni: 1327,5*10 = 13275 u. m.

Daca investitorul va detine obligatiunile , dupa 5 ani va primi.

90 u.m.*5 +27720 = 28170

TRAINING

6
 Întrebări de evaluare

1. Ce tipuri de acţiuni cunoaşteţi?

2. Ce sunt dividendele şi din ce provin ele?
3. Ce drepturi generează acţiunile deţinătorilor lor?
4. Ce reprezintă obligaţiunea ?
5. Cine poate emite obligaţiuni?
6. Cine şi prin ce modalităţi achită dobânzile la obligaţiuni?
7. Ce tipuri de valoari mobiliare de stat cunoaşteţi ?
8. Contractul futures şi particularităţile acestuia.
9. Tipuri de contracte futures.
10. Esenţa şi tipologia contractelor options.

Indicaţi variantele corecte de răspuns:

1. Valorile mobiliare sunt:

a) bani în numerar;
b) titluri de proprietate sau de creanţă care confirmă faptul că cel care le posedă este titularul
anumitor drepturi;
c) titluri care asigură mobilizarea capitalurilor prin intermediul depozitelor bancare;
d) instrumente care conferă deţinătorilor drepturi asupra veniturilor băneşti ale emitentului.

2. Valorile mobiliare emise asupra capitalului social al unei companii poartă denumirea de:

a) titluri de rentă;
b) contracte futures;
c) obligaţiuni;
d) acţiuni.

4. Acţiunile ordinare:

a) reflectă o cotă - parte din capitalului social al societăţii emitente;

b) dau dreptul la obţinerea unui dividend fix;
c) dau dreptul la obţinerea unui venit ce depinde de rezultatele financiare ale societăţii;
d) reprezintă un titlu de creanţă.

5. Diluţiile cauzate de majorarea capitalului se înregistrează la:

a) valoarea intrinsecă;
b) componenţa consiliului administrativ;
c) profitul pe acţiune;
d) dreptul de vot.

7
7. Valorile mobiliare, emise de societăţile pe acţiuni, de stat, de diverse organisme administrative
centrale şi teritoriale, care conferă deţinătorului calitatea de creditor, poartă denumirea de:

a) obligaţiuni;
b) produse derivate;
c) acţiuni;
d) certificat bancar.

6. Dividendele sunt distribuite sub următoarele forme:

a) dividend anual;
b) dividend fix;
c) dividend parţial;
d) dividend provizoriu;
e) dividend repartizat sub formă de noi acţiuni.

7. Valorile mobiliare, emise de societăţile pe acţiuni, de stat, de diverse organisme administrative

centrale şi teritoriale, care conferă deţinătorului calitatea de creditor, poartă denumirea de:

a) obligaţiuni;
b) produse derivate;
c) acţiuni;
d) certificat bancar.

8. Obligaţiunile sunt titluri financiare negociabile, care conferă deţinătorului calitatea de:

a) debitor;
b) acţionar
c) creditor;
d) emitent.

10. După modul în care se calculează dobânda, care urmează să fie plătită deţinătorilor de
obligaţiuni, deosebim:

a) obligaţiuni cu dobândă fixă;

b) obligaţiuni cu dobândă indexată;
c) obligaţiuni participative;
d) obligaţiuni cu cupon zero.

11. Valorile mobiliare de stat îndeplinesc următoarele funcţii:

a) finanţarea deficitului bugetului de stat;

b) creditarea Băncii Naţionale;
c) finanţarea programelor şi proiectelor speciale ale statului;
d) amortizarea împrumuturilor de stat ajunse la scadenţă.

12. Prin emisiunea de obligaţiuni:

a) societatea emitentă obţine resurse financiare suplimentare;
b) are loc creşterea numărului acţionarilor societăţii emitente;
c) creşte gradul de dispersie alacţiunilor;
d) se impune o negociere a contractului de împrumut.

8
13. Cumpărătorul contractului futures se poziţionează pe poziţia:

a) lungă;
b) scurtă;
c) medie;
d) iniţială.

14. În funcţie de activul financiar suport, asupra căruia se realizează, regăsim următoarele
contracte cu opţiuni:

a) opţiuni asupra acţiunilor;

b) opţiuni asupra obligaţiunilor;
c) opţiuni asupra devidendelor;
d) opţiuni asupra indicilor bursieri;
e) opţiuni pe prime de opţiuni.

9
 Capitolul III. Infrastructura pieţei de capital
Scopul: familiarizarea cu tipologia participanţilor pe piaţa de capital autohtonă în conformitate cu
legislaţia Republicii Moldova.

Sarcina: Identificaţi şi definiţi, conform actelor normative şi legislative în vigoare, participanţii la

piaţa de capital. Indicaţi sursa.

Participanţii La Piaţa De Capital

 
 Actorii principali ai pieței de capital sunt: companiile care emit titluri de valoare - emitenții, investitorii
pe piața de capital și intermediarii. 
1) Emitenţii de titluri de valoare sunt companii private listate pe bursa, autorități și instituții ale
 statului, care au nevoie de resurse pentru a-și finanța activitatea sau pentru a-și mări capitalul social, sau
pentru diverse alte scopuri.
2)  Intermediarii sunt cei care realizează conexiunea între investitori și emitenții de titluri. De obicei,
aceștia sunt societăți de servicii de investiții financiare. Intermediarii sunt persoane juridice licențiate să
desfășoare astfel de activități specializate pe piața de capital. Ei pot fi:
 brokeri pe piața de capital – execută tranzacții în numele clienților lor 
dealeri de investiții în piața de capital – execută tranzacții pentru clienți, și pentru societățilede servicii de
investiții financiare pe care le reprezintă
 traderi de investiții pe piața de capital – tranzacționează în nume propriu.
 3) Investitorii pe piața de capital pot fi persoane fizice sau persoane juridice, atât la nivel individualcât și
instituțional.
  Investitorii individuali pot fi atât persoane juridice cât și fizice, realizează tranzacții în
nume propriu și au, de obicei, un capital de mici dimensiuni. Fieurmăresc obținerea unui profit pe termen 
lung prin achiziționarea de acțiuni pe piața de capital, fie doresc obținerea de profituri din
diferențelecotațiilor din respectiva piață.
 Aceștia nu au o influență prea mare asupra cotațiilor sau volumelor tranzacționate pe piața de
capital. Investitorii instituționali sunt cei care tranzacționează atât în nume propriu cât și pentru clienți.
Tranzacționează volume semnificative și pot influența cursurile bursiere.
 Aceștia sunt bănci, societăți de investiții, fonduri de investiții, societăți de asigurări, admini
 stratoride pensii, etc.

Moodle - Universitatea de Stat din Moldova (usm.md)

TRAINING

Întrebări de evaluare :

1. Care sunt funcţiile CNPF?

2. Caracteristica generală şi specificul activităţii emitenţilor pe piaţa valorilor mobiliare.
10
3. Care sunt principalele tipuri de investitori pe piaţa valorilor mobiliare?
4. Specificul activităţii investitorilor instituţionali pe piaţa valorilor mobiliare.
5. Particularităţile activităţii brokerilor şi dealerilor.
6. Activitatea underwriterilor pe piaţa valorilor mobiliare.
7. Principalele aspecte ale reglementării activităţii participanţilor profesionişti pe piaţa valorilor
mobiliare a Republicii Moldova.

Indicaţi variantele corecte de răspuns:

1. Organul de supraveghere a pieţei financiare nebancare în Republica Moldova este:

a) Banca Naţională a Moldovei;

b) Comisia Naţională a Pieţei Financiare;
c) Trezoreria de Stat;
d) Consiliul de Acreditare şi atestare.

2. Emitenţii ai valorilor mobiliare pot fi:

a) Comisia Naţională a Pieţei Financiare;

b) organele administraţiei publice centrale sau locale;
c) societăţile pe acţiuni;
d) persoanele afiliate băncilor comerciale.

3. Sistemul de vînzare a certificatelor nou - emise se negociază între emitent şi sindicatul bancar
şi pot fi de următoarele tipuri:

a) Sistemul promisiunii ferme;

b) Sistemul efortului maxim;
c) Sistemul prioritar;
d) Sistemul totul sau nimic;

4. Pe piaţa de capital, regăsim următorii participanţi profesionişti:

a) Inspectoratul de Stat pentru Supravegherea Asigurărilor şi a Fondurilor Nestatale de Pensii;

b) banca de investiţii;
c) companiile de brokeri;
d) companiile de dealer;
e) Societăţile de administrare a investiţiilor.

11
 Capitolul IV. Bursa de valori
Scopul: familiarizarea cu modalitatea de stabilire a cursului bursier

Sarcina: Să se calculeze cursul de echilibru; volumul maxim de acţiuni tranzacţionate; volumul

ordinelor de cumpărare nesatisfăcute; volumul ordinelor de vânzare nesatisfăcute, dacă la bursa
de valori au fost primite următoarele ordine pentru tranzacţionarea acţiunilor S.A. „Transport”:

Ordine de cumpărare Ordine de vânzări

Numărul de acţiuni Preţ u.m./acţiune Preţ u.m./acţiune Numărul de acţiuni
1092 „la piaţă” „la piaţă” 1092
1512 30 22 2772
1932 29 23 4172
5012 28 24 3052
2772 27 25 5012
5572 25 26 2772
4172 24 27 1652
1932 23 28 1512
1372 22 29 2212
2492 21
N – reprezintă numărul de ordin din registru
N=28

Centralizarea ordinelor
CERERE OFERTA
Minimul
Nivel curs dintre cerere
Partial Cumulat Cumulat Partial
si oferta

1092 1092 Piata 24248 - 1092

cumparare
1512 2604 30 24248 - 2604
1932 4536 29 24248 2212 4536
5012 9548 28 22036 1512 9548
2772 12320 27 20524 1652 12320
- 12320 26 18872 2772 12320
5572 16492 25 16100 5012 16100
4172 18424 24 11088 3052 11088
1932 20356 23 8036 4172 8036
1372 21728 22 3864 2772 3864
2492 24220 21 1092 - 1092
24220 Piata 1092 1092 1092
vinzare

1) Cursul de echilibru = 25
2) Volumul maxim de actiuni tranzactionale = 16100
3) Volumul ordinelor de cumparare = 10360
4) Volumul ordinelor de vinzare = 8148

TRAINING

12
 Întrebări de evaluare

1. Care sunt condiţiile necesare activităţii Bursei de Valori?

Bursele de valori reprezinta elementul principal al segmentului secundar al pietei de capital.
Sursele bibliografice dateaza aparitia burselor cu anii 1100 d.CH. cind, in marile orase europene,
comerciantii si detinatorii de obligatiuni emise de respectivele orase se adunau pe scarile catedralei sau
in piata principala a orasului, sau la tirguri pentru a negocia si a tranzactiona formele primare de valori
mobiliare.
2. Numiţi şi caracterizaţi tipurile de burse.
In functie de organizarea lor teritoriala:
 Burse da valori locale, pe care se tranzactioneaza valori emise de entitati locale;
 Burse de valori nationale, care admit la tranzactionare valori emise de entitati locale si nationale;
 Burse de valori regionale, care-si au sediul intr-o anumita tara si fac parte dintr-o comunitate
internationala, uniune economica, comerciala, financiara sau monetara regionala;
 Burse de valori internationale, care-si au sediul intr-o anumita tara si in care tranzactionate valori
nationale si straine;
 Burse de valori globale, rezultate din conexiunea burselor de valori nationale si regionale si inca care
se tranzactioneaza valori emise de entitati apartinindunei comunitati sau unui stat.
Dupa forma de constituire:
 Burse private , infiintate si organizate sub forma de sociatati pe actiuni in special tarile francofone, ele
mai sunt numite napoleoniene;
 Burse de stat, infiintate sub egida guvernamentala.
In functie de sfera de cuprindere
 Burse generale unde se tranzactioneaza o gama larga si variata de marfuri;
 Burse specializate (burse de marfuri, burse de valori);
Din punct de vedere al accesului la calitatea de membru al unei burse:
 Burse inchise care presupun un numar fix de membri, locul detinut de fiecare dintre acestia putind fi
vindut, inchiriat sau cedat prin mostenire, de exemplu, New York Stock Exchange este o bursa inchisa cu
un numar limitat de membri la 1366;
 Bursele deschise – sint institutii care nu presupun un numar limitat de membri, acestia platind o taza
de admitere si o cotizatie anuala;
Modul de organizare a tranzactiilor:
 Burse spot sau cash;
 Burse la termen sau cu tranzactii in marja.
Tehnica tranzactionarii:
 Burse cu strigare libera;
 Burse electronice.
3. Care sunt funcţiile unei Burse de Valori?

4. Care este structura organizatorică a Bursei de Valori a Moldovei?

5. Ce tipuri de indicatori bursieri cunoaşteţi?
6. Ce reprezintă un indice bursier?
7. Caracteristica generală a tranzacţiilor bursiere.
8. Caracteristica generală a tranzacţiilor bursiere în contextul motivaţiei investitorului.
9. Care sunt etapele derulării unei tranzacţii bursiere?
10. Cum se formează cursul bursier?

13
 Indicaţi variantele corecte de răspuns:
1. Distribuţia secundară a valorilor mobiliare are loc prin intermediul:

a) bursei de valori;
b) pieţei monetare;
c) pieţei primare;
d) pieţei interdealer.

3. Tranzacţia bursieră poate fi generată de interesele:

a) deţinătorilor de valori mobiliare;

b) deţinătorilor de resurse financiare excedente;
c) instituţiilor nonguvermamentale;
d) managementul CNPF.

4. Ordinul bursier cu menţiunea „stop”:

a) acţionează analogic ordinului la „piaţă”;

b) nu implică niciun preţ stabilit anterior şi se relizează la discreţia brokerului;
c) este dat de client când preţul evoluează contrar aşteptărilor;
d) are scop speculativ.

5. Ordinul „limită” obligă operatorul să indice:

a) preţul maxim la cumpărare;

b) preţul minim la cumpărare;
c) preţul maxim la vânzare;
d) preţul minim la vânzare;
6. După scopul efectuării tranzacţiilor bursiere, ele se clasifică în:

a) operaţiuni simple de investire;

b) operaţiuni de arbitraj;
c) operaţiuni cu lichidare imediată;
d) operaţiuni la termen;
e) operaţiuni de acoperire;
f) operaţiuni speculative;
g) operaţiuni cu lichidare normală;
h) operaţiuni cu caracter tehnic.

7. Operaţiunile de arbitraj:

a) permit realizarea unui câştig din diferenţa de cursuri în timp;

b) implică asumarea unui anumit risc sporit de către operator;
c) este preferenţial practicat de profesioniştii în domeniu;
d) constau în cumpărarea mai ieftină a unui titlu şi revânzarea sa concomitentă pe o piaţă unde
titlul cotează mai scump.

8. Scopul tranzacţiei hedging (de acoperire) constă în:

14
 a) obţinerea unui câştig cât mai mare din diferenţa de curs bursier pe diferite pieţe;
b) încasarea unui profit minim din derularea operaţiunii, fără asumarea unui risc suplimentar;
c) limitarea pierderii în situaţia unei evoluţii nefavorabile a cursului;
d) procurarea de titluri la un curs mai mic decât au fost vândute.

9. Operaţiunile cu caracter tehnic:

a) sunt realizate de publicul investitor;
b) au ca scop obţinerea unui câştig din diferenţa de cursuri între momentul încheierii şi cel al lichidării
operaţiunii;
c) se realizează în vederea minimizării riscurilor;
d) se efectuează pentru menţinerea echilibrului şi stabilităţii pieţei.

10. Tranzacţiile bursiere cuprind:

a) contracte de vânzare/cumpărare de titluri încheiate pe piaţa secundară, tranzacţionate la

bursă în conformitate cu regulile bursei;
b) contracte de vânzare/cumpărare de titluri încheiate pe piaţa secundară, tranzacţionate în
afara bursei;
c) contracte încheiate în incinta bursei şi paralel pe piaţa OTC în timpul şedinţelor oficiale de
către agenţii de bursă;
d) oricare afaceri încheiate fie în bursă, fie în afara ei de persoanele afiliate şi înregistrate la
bursă.

11. Preţul cu care valorile mobiliare se vând şi se cumpără la bursa de valori şi se formează din
confruntarea cererii şi ofertei pe piaţă se numeşte:
a) preţul de emisiune;
b) valoarea nominală;
c) cursul bursier;
d) preţ de lichidare.
12. La Bursă, după formarea cursului bursier, se consideră executate ordinele:

a) de cumpărare aflate deasupra cursului de echilibru;

b) de cumpărare aflate sub cursul de echilibru;
c) de vânzare aflate deasupra cursului de echilibru;
d) de vânzare aflate sub cursul de echilibru;
e) la cursul de echilibru, ordinele de cumpărare - vînzare.

13. Derularea unui tranzacţii bursiere implică, la modul general, următoarele etape:

a) iniţierea tranzacţiei;
b) perfectarea tranzacţiei;
c) emiterea valorilor mobiliare;
d) achitarea dividendelor şi dobânzilor;
e) executarea contractului.

14. Operaţiunile speculative au drept scop:

a) fructificarea capitalurilor disponibile prin investirea pe termen mediu şi lung;
b) realizarea unui câştig din diferenţa de curs pe două pieţe simultan;
c) minimizarea riscurilor;
d) obţinerea de profit din diferenţa de curs bursier în timp.

15
 Capitolul V. Tranzacţii bursiere cu titluri financiare primare
Scopul: determinarea rezultatelor financiare în urma tranzacţiilor bursiere cu titluri financiare
primare.

Sarcina: Să se determine care din posibilităţile de investire va fi preferată de investitor şi care va fi

rezultatu:
a) realizarea unui depozit bancar;
b) realizarea unei tranzacţii pe piaţă la vedere;
c) realizarea unei tranzacţii în marj;.
dacă acesta deţine un capital de 200000×N-10×N u.m., iar cursul acţiunilor X este de 200×N
u.m./acţiune şi investitorul preconizează o creştere a acestuia. La sfârşitul lunii cursul devine
210×N u.m./acţiune. Marja de acoperire pe piaţa respectivă este de 20%, rata dobânzii practicată
de broker pentru creditul acordat este 8% anual, comisionul brokerului pe piaţa la vedere 0,5%,
iar rata medie bancară -13% anual.
N – reprezintă numărul de ordin din registru
N = 28
1) Aflam numarul actiunilor:
Na = 5599720/5600 = 999
2) Aflam capitalul propriu al investitorului (marja)
M = Curs*M% : M = 5599720*20% = 1119944
3) Aflam capital imprumutat (datori fata de broker)
Dat = 5599720 – 1119944 = 4479776
4) Aflam valoare de tranzactie de cumparare
Vtc = Cur1 * Nr actiuni = 5600 * 999 = 5594400
5) Aflam valoare de tranzactie de vinzare
Vtv = Cur2 * Nr actiuni = 5880 *999 = 5874120
6) Realizarea unui depozit la banca
Rf(banca) = M – Rd/12 luni
Rf = 1119944 – 13%/12 luni = 81195,94
7) Realizarea unei tranzactii pe piata la vedere
Aflam procentul de cumparare-vinzare
C% = 5599720*0,5% = 27998,6
V% = 5874120*0,5% = 29370,6
Aflam rezultatul unei tranzactii la vedere
R = Vtv – Vtc – C% - V%
R = 5874120 – 5594400– 29370,6 – 27998,6 = 222350,8
8) Realizarea unei tranzactii in marja
Aflam rezultatul financiar privind realizarea uneie tranzactii la vedere
Rf marje = Vtv – Vtc – Rbr = 5874120 – 5594400 – 0,5% = 278321,4

Rf (bancare) Rf (vedere) Rf (marje)

81195,94 < 222350,8 < 278321,4

16
 TRAINING

Întrebări de evaluare

1. Caracteristica generală şi tipologia tranzacţiilor Forward.

2. Care sunt tipurile tranzacţiilor la termen? Redaţi esenţa acestora.
3. Specificul realizării tranzacţiilor în marjă.
4. Mecanismul de formare a preţurilor pe piaţa la termen.

Indicaţi variantele corecte de răspuns:

1. Operaţiunile prin care vânzătorul – cumpărătorul îşi asumă obligaţia de a lichida tranzacţia
în cel mult 48 ore reprezintă:

a) tranzacţii ferme;
b) tranzacţiile la vedere (SPOT);
c) tranzacţii condiţionate;
d) contracte Forward.

2. În creditul unui cont în marjă, nu se înregistrează:

a) marja iniţială;
b) dobânda la creditul acordat de către broker;
c) dividendele aduse de acţiuni;
d) veniturile din vânzarea titlurilor;
e) dobânzile încasate pentru deţinere de obligaţiuni.

3. În cazul tranzacţiilor în marjă, garanţia pe care trebuie să o depună clientul este reprezentată
de:
a) actele de identitate ale investitorilor;
b) suma constituită ca depozit iniţial;
c) un anumit procent aplicat la valoarea tranzacţiei;
d) titlurile împrumutate de la broker.

4. Vânzările scurte:

a) reprezintă vânzarea titlurilor împrumutate;

b) se realizează printr-un cont de tip „V” deschis de client la broker;
c) sunt operaţiuni condiţionate;
d) presupun realizarea unui profit din diferenţa de curs bursier pe diferite pieţe.

5. Îndeplinirea obligaţiunilor în cadrul tranzacţiilor ferme se poate face prin:

a) executarea propriu-zisă a tranzacţiei;
b) anularea tranzacţiei prin expirarea acesteia;
c) eglarea diferenţelor de curs;
d) efectuarea unei operaţiuni de report.

17
6. Tranzacţiile condiţionale au următoarele caracteristici:

a) finalizarea acestora poate fi condiţionată de anumiţi factori;

b) sunt derulate la termen;
c) pot fi operaţiuni cu primă şi stelaje;
d) pot fi în marjă şi vânzări scurte.

7. Pentru vânzătorul contractului cu primă, venitul maxim este:

a) cînd cursul este superior preţului de exerciţiu;

b) cînd cursul este inferior preţului de exerciţiu;
c) cînd cursul este egal cu preţului de exerciţiu;
d) cînd cursul este inferior piciorului primei.

8. Dacă, la scadenţă, cursul de piaţă depăşeşte borna superioară a stelajului, cumpărătorul de

stelaj va avea poziţia de:

a) vânzător cu pierdere;
b) cumpărător cu pierdere;
c) vânzător cu profit;
d) cumpărător cu profit;
e) fie de cumpărător, fie de vânzător pentru jumătate din cantitatea de titluri.

9. În cazul derulării unei tranzacţii de tip „stelaj”

a) cumpărătorul stelajului nu poate opta la scadenţă pentru poziţia de cumpărător /vânzător

de titluri;
b) scadenţa nu este precizată în momentul încheierii contractului, fiind la libera alegere a
cumpărătorului de stelaj;
c) cumpărătorul stelajului urmăreşte o fluctuaţie cât mai mică a cursului bursier;
d) vânzătorul stelajului înregistrează profit la un curs situat în afara bornei superioare;
e) cumpărătorul stelajului poate opta să cumpere titlurile la borna superioară sau să le vândă
la borna inferioară.

10. Valoarea tranzacţiilor la termen are la bază:

a) cursul la vedere din momentul încheierii contractului;

b) cursul la termen al primei;
c) cursul spot;
d) cursul prestabilit în momentul încheierii contractului.

18
 Capitolul VI. Tranzacţii bursiere cu titluri financiare derivate
Scopul: determinarea rezultatelor financiare în urma tranzacţiilor bursiere cu produse derivate

Sarcina 1. Un investitor cumpără 3 contracte futures pentru 500×N de titluri fiecare, la un preţ de
2,40 u.m./tit. Se cere să se determine:
 care va fi suma iniţială depusă de către investitor în condiţiile unei marje iniţiale stabilite
de 5% şi unui nivel minim al marjei de 75-N% din marja iniţială;
 în caz că preţul titlurilor va creşte în următoarea zi până la 2,70 u.m./tit., de ce sumă va
dispune în cont investitorul?
 în caz că preţul titlurilor va scadea la 2,34 u.m./tit., faţă de prima zi, ce sumă va fi pe
contul investitorului şi daca acesta va primi apel în marjă?
500x28=14000 titluri
75-28%=54%

1. Determinam suma marjei initiale a investitorului

3*14000*2,40*0.05=5040 u.m
2. In cont va fi marja initiala plus beneficiul de la cresterea cursului
5040+(2,70-2,40)*14000*3=17640 u.m
3.In cont va figura marja initiala minus pierderile din scaderea cursului.
5040-(2,40-2,34)*14000*3= 2520 u.m
Investitorul va primi apel in marja deoarece nivelul minim admisibil este 2722 (54%) din marja initiala

Sarcina 2. Un investitor cumpără o opţiune call cu preţ de exerciţiu 1800 u.m./tit. şi primă totală
de 3000 u.m. Care va fi rezultatul strategiei aplicate de operator, dacă, la scadenţă, se
înregistrează următoarele cursuri:
Situaţia I. 1780 u.m./tit.
Situaţia II. 1820 u.m./tit.
Situaţia III. 1842 u.m./tit.

PMe=1800+3000=4800u.m

1800

4800

PMe=1800+3000=4800u.m
I. 1780<PE Contractul se abandoneaza pierderea este egala cu prima platita.
R=(-Pc)*N
R=-3000*100= -300000 u.m

19
II. 1820>PE Contractul se exercita.
R=(C-PE-Pc)*N
R=(1820-1800-3000)*100= -298000 u.m

III. 1842>PE CONTRACTUL SE EXERCITA

R=(1842-1800-3000)*100= -295800 u.m

Sarcina 3. Un investitor cumpără trei opţiuni put cu preţ de exerciţiu 2100 u.m./tit. şi primă de 50
u.m./tit. Care va fi rezultatul strategiei aplicate de operator, dacă, la scadenţă, se înregistrează
următoarele cursuri:
Situaţia I. 2114 u.m./tit.
Situaţia II. 2048 u.m./tit.
Situaţia III. 2032 u.m./tit.

2100

2050

PMe=2100-50=2050
I. 2114>PE Contractul se exercita
R=(C-PE-Pc)*N

R=(2114-2100-50)*100=-3600

II. 2048<PE Contractul se abandoneaza pierderea este egala cu prima platita

R=(-Pc)*N R=-50*100=-5000
R=(2048-2100-50)*100=-10200

III. 2032<PE contractul se abandoneaza

R=(-Pc)*N R=-50*100=-5000
R=(2032-2100-50)*100=-11800

Sarcina 4. Două opţiuni call pe titlul „X”sunt vândute cu preţ de exerciţiu 1500 u.m./tit. şi primă de 20
u.m./tit. Care va fi rezultatul strategiei aplicate de operator, dacă, la scadenţă, se înregistrează
următoarele cursuri:

20
 Situaţia I. 1410 u.m./tit.
Situaţia II. 1560 u.m./tit.
Situaţia III. 1580 u.m./tit.

Nc=2

PMe=1500+20=1520

1520

1500

I. 1410<PE contractul se abandoneaza .
R=Pe*N*Nc
R=20*100*2=4000

II. 1560>PE contractul se exercita de catre comparator

R=Nc*N(PE-C+Pe)
R=2*100(1500-1560+20)=-8000

III. 1580>PE Contractul se exercita de catre cumparator.

R=Nc*N(PE-C+Pe)
R=2*100(1500-1580+20)=-12000

Sarcina 5. Un investitor vinde două opţiuni put cu preţ de exerciţiu 2100 u.m./tit. şi primă de 50
u.m./tit. Care va fi rezultatul strategiei aplicate de operator, dacă, la scadenţă, se înregistrează
următoarele cursuri:
Situaţia I. 2114 u.m./tit.
Situaţia II. 2048 u.m./tit.
Situaţia III. 2032 u.m./tit.
PMe=PE-Pe
Pme=2100-50=2050

2050
2100
21
 I. 2114 > PE Contractul se abandoneaza
R=Pp*N
R=50*100=5000

II. 2048<PE contractul se exercita

R=N*(C-PE-Pp)
R=100(2048-2100+50)=-200

III.2032<PE Contractul se exercita

R=N(C-PE+Pp)
R=100(2032-2100+50)=-1800

TRAINING

Întrebări de evaluare

1. Caracteristica generală a organizării tranzacţiilor cu contractele futures.

2. Aspectele principale privind formarea preţurilor pe piaţa contractelor futures.
3. Decontările financiare pe pieţele contractelor futures - marcarea la piaţă.
4. Strategii futures şi modalităţi de evitare a riscului.
5. Particularităţile organizării tranzacţiilor cu opţiuni.
6. Formarea şi determinarea preţurilor la contractele cu opţiuni.
7. Conţinutul şi particularităţile strategiilor cu opţiuni simple.
8. Conţinutul şi particularităţile strategiilor cu opţiuni combinative.

Indicaţi variantele corecte de răspuns:

1. Contractelor futures le sunt specifice următoarele caracteristici:

a) sunt standardizate;
b) se negociază pe piaţa secundară;
c) cumpărătorul contractului poate refuza executarea acestuia în schimbul uni prime plătite
vânzătorului;
d) contractele futures nu sunt cotate zilnic pe piaţă.

2. Activele suport care stau la baza contractelor futures pot fi:

a) valori mobiliare de stat;

b) valute;
c) acţiuni nominative;
22
 d) indicii bursieri.

3. O poziţie lungă ocupată pe contractul futures este:

a) poziţie futures de cumpărare;

b) poziţie futures de vânzare;
c) poziţie cu caracter tehnic;
d) speculaţie bursieră.

5. Costul contractului futures este determinat de următorii factori:

a) preţul activului pe piaţa cash;

b) termenul de valabilitate al contractului futures;
c) numărul contractelor futures;
d) rata dobânzii la depozitele bancare;
e) cheltuielile determinate de deţinerea activului.

6. Dacă preţul de regularizare pentru contractele futures este mai mic în ziua curentă decât în cel din
ziua precedentă:

a) se debitează conturile clienţilor cu poziţie long;

b) se creditează conturile celor cu poziţie short;
c) se debitează conturile clienţilor cu poziţie short;
d) se creditează conturile celor cu poziţie long.

7. Despre contractele de opţiune se afirmă:

a) pot avea drept activ suport numai mărfuri;

b) sunt standardizate şi cotează pe piaţa secundară;
c) se regăsesc numai sub forma opţiunilor de tip Call şi Put;
d) nu implică relaţii financire cu firma-broker cu care lucrează.

8. Opţiunile sunt contracte standardizate care au drept suport:

a) titluri ale pieţei primare (acţiuni, obligaţiuni);

b) valute;
c) contracte futures;
d) indici bursieri.

9. Prima unei opţiuni reprezintă:

a) suma de bani achitată de către cumpărătorul unei opţiuni vânzătorului acesteia;

b) suma de bani achitată de către cumpărătorul unei opţiuni casei de compensaţie în cazul
expirării opţiunii;
c) suma de bani achitată de către vânzătorul unei opţiuni cumpărătorului acesteia;
d) venitul maxim posibil pentru vânzătorul contractului pe opţiuni.

10. Opţiunea tip „put”:

a) oferă deţinătorului dreptul de a cumpăra şi a vinde un activ la un preţ determinat;

b) oferă deţinătorului dreptul de a cumpăra un activ la un preţ determinat;
c) oferă deţinătorului dreptul de a vinde un activ la un preţ determinat;
d) nu oferă deţinătorului niciun drept.
23
11. Lichidarea poziţiei (contractului pe opţiuni) poate fi efectuată prin:

a) închiderea poziţiei;
b) executarea opţiunii;
c) modificarea termenului opţiunii;
d) expirarea opţiunii.

24
 Capitolul VII. Evaluarea plasamentelor bursiere
Scopul: studierea conceptului şi analizei fundamentale şi tehnice; identificarea instrumentelor
analizei tehnice în vederea prognozării cursului titlurilor.

Sarcina: Realizaţi un eseu cu tema “Analiza fundamentală versus analiza tehnică”, în care să
specificaţi avantajele şi dezavantajele utilizării analizei tehnice şi analzei fundamentale pentru
evaluarea plasamentelor bursiere

Analiza tehnică vs. analiza fundamental

Ca metodă de estimare a mișcării viitoare a prețurilor, analiza tehnică s-a dovedit a fi cu mult superioară unei
abordări pur fundamentale. Îl menține pe trader axat pe ceea ce face piața în prezentîn legătură cu ceea ce a făcut în trecut, în
loc să se concentreze asupra a ceea ce ar trebui să facă piața numai pe ceea ce este logic și rezonabil determinat de un model
matematic. Pe de altă parte, analiza fundamentală creează ceea ce unii numesc un "decalaj de realitate" între"ceea ce ar
trebui să fie" și "ce este". Diferența realității face extrem de dificilă realizarea unor previziuni pe termen foarte lung,
care pot fi dificil de exploatat, chiar dacă acestea sunt corecte.
În schimb, analiza tehnică nu doar concentrează acest realism, ci și pune la dispoziția traderului
un număr practic nelimitat de posibilități de a profita de acesta. Abordarea tehnică deschide mai multe posibilități,
deoarece identifică modul în care apar aceleași modele de comportări repetate în fiecare interval de timp -
intraday, zilnic, săptămânal, lunar, anual și așa mai departe. Cu alte cuvinte, analiza tehnică transformă piața
într -un flux nesfârșit de oportunități de a-și spori valoarea.
Analiza tehnica
Avantaje:
Analiza tehnică odată însuşită este uşor de utilizat şi de adaptat diferitelor instrumente financiare. Ea poate fi
folosită atât pentru acţiuni şi obligaţiuni, cât şi pentru instrumentelederivate sau piaţa Forex. Ea se concentrează
doar pe grafice şi pe evoluţia din trecut a preţurilor, evaluând ce s-a întâmplat pentru a estima ce se va întâmpla;
Analiza tehnică bine utilizată ne poate indica destul de precis momentul când să intrăm sausă ieşim de pe un instrument,
ceea ce analiza fundamentală nu poate face;
Analiza tehnică foloseşte un număr mult mai restrâns de informaţii decât analiza fundamentală;
Poate fi utilizată pe intervale de timp variate, de la graficele intraday la cele anuale.
 Dezavantaje:
Analiza tehnică nu ne poate spune dacă un emitent este în dezechilibru financiar, dacă este implicat în procese sau
proceduri de insolvenţă sau şi mai rău dacă urmează să intre în faliment;
Analiza graficului poate oferi uneori semnale întârziate, indicând un trend după ce acesta s-a
format, investitorul pierzând, momentul propice de a intra sau de a ieşi de pe un instrument;
Analiza tehnică poate fi considerată ca fiind subiectivă deoarece acelaşi grafic poate fi interpretat diferit de persoane
diferite, bazându-se totuşi pe raţionamente corecte.
 
Analiza fundamentală
 Avantaje:
Analiza fundamentală este principala modalitate prin care investitorul poate selecta instrumentele în care doreşte
să investească, ea fiind mult mai complexă decât analiza tehnică;
 Principalul avantaj al analizei fundamentale este că ne arată modalitatea în care sfundamentează valoarea unui
 instrument financiar şi pe baza acestei informaţii putem decide dacă un titlu este subevaluat sau supraevaluat. Ea
ţine cont de toate evenimentele care pot influenţa preţul, analistul putând să-şi facă o imagine fidelă asupra
instrumentului analizat.

25
 Dezavantaje:
Analiza fundamentală nu poate indica momentul optim de intrare sau de ieşire de pe o investiţie;
Foloseşte un volum foarte mare de informaţii pentru a ajunge la o concluzie;
Este mult mai complexă decât analiza tehnică şi este diferită pentru diferite tipuri de instrumente financiare, ea
neputându-se adapta de la un instrument la altul;
Utilizatorii acestei metode de analiză folosesc cel mai des strategia „cumpară şi aşteaptă” petermen lung şi nu o modifică
chiar dacă tendinţa pieţei s-a schimbat;
Analiza fundamentală trebuie refăcută la fiecare exercitiu financiar pentru a vedea dacă situaţia companiei s-a
schimbat şi dacă mai păstram sau nu activul respectiv în portofoliu.
Analiştii tehnici pleacă de la premiza că graficul include toate informaţiile necesare
tranzacţionăriicum ar fi informaţiile financiare, ştirile economice şi politice, raportul dintre cerere şi
ofertă şisentimentul pieţei, de aceea ei diminuează importanţa analizei fundamentale şi consideră ca analiza tehnică,
singură, poate fi folosită eficient în luarea deciziilor de investire.
Totuşi am văzut deja că ambele metode au atât avantaje cât şi dezavantaje. Astfel că pentru a beneficia de
avantajele ambelor metode de evaluare a instrumentelor financiare şi pentru a diminua din dezavantajele
acestora concluzia este evidentă, le folosim pe amândouă chiar dacă suntem fundamentalişti convinşi sau tehnicieni
hotărâţi.
Analiza fundamentală ne spune ce titluri să includem în portofoliu în timp ce analiza tehnică nespune când să le
achiziţionăm.
Aceste două condiţii fiind îndeplinite vom păstra titlurile în portofoliu până în momentul în care preţul acestora
ajunge în concordanţă cu rezultatele financiare, după care vom folosi din nou analiza tehnică pentu a decide
momentul potrivit pentru a renunţa la ele şi a înregistra profit.
Dar ce facem atunci când analiza fundamentală ne spune să cumpărăm şi analiza tehnică să vindem? Abordarea
corectă este să aşteptăm acel moment în care cele două tipuri de evaluare se corelează şi ne dau aceleaşi semnale. Pentru
investitorii începători nu este recomandat să achiziţioneze titluri pe trend descendent, deaceea aşteptăm să ia
sfârşit trendul descendend şi iniţiem operaţiunea pe schimbarea de trend şi astfel vom putea achiziţiona instrumentele
financiare la un preţ mai bun.
În concluzie, recomandarea este să combinăm cele doua metode de analiză pentru a maximiza randamentele şi
pentru a obţine rezultate cât mai bune.

TRAINING

Întrebări de evaluare

1. Care sunt sursele de informare a investitorului în cadrul realizării analizei fundamentale?

2. Concepţia metodelor analizei fundamentale.
3. Descrieţi şi explicaţi modul de utilizare a trendurilor şi tunelelor drept instrumente ale analizei
tehnice;
4. Tipologia şi esenţa formaţiunilor grafice;
5. Ce tipuri de grafice sunt utilizate în analiza tehnică: asemănări şi deosebiri;
6. Explicaţi modul de determinare a mediei mobile simple şi exponenţiale.

26
 Indicaţi variantele corecte de răspuns:
1. Relizarea analizei fundamentale pote fi:

a) de sus în jos;
b) lateral;
c) de jos în sus;
d) circular.

2. Studiul raportărilor financiare, al managementului şi poziţiei pe piaţă a unei companii constituie:

a) Analiza tehnică;
b) Cercetare de marketing;
c) Analiza fundamentală;
d) Obiectul de cercetare a pieţei de capital.

3. Printre instrumentele utilizate în cadrul analizei tehnice în vederea previzionarii evoluţiei viitoare a
cursului acţiunilor regasim:

a) trenduri şi tunele;
b) circumferinte şi puncte;
c) grafice;
d) media static

27
28