Analiza cheltuielilor de ordin social-cultural în Republica Moldova

în perioada anilor 2016-2020.

Pe parcursul ultimilor 4 ani, în RM s-a asigurat o creştere constantă a mijloacelor financiare

alocate cheltuielilor de ordin social-cultural, care au sporit în cifră absolută în ultimii patru ani
analizați cu aproximativ 19,8 mlrd lei, ceea ce a constituit o creștere cu 34,7%. Creșterea în sumă
absolută este datorată majorării tuturor cheltuielilor de ordin social-cultural în perioada analizată. Cel
mai mult în cifre absolute au crescut cheltuielile pentru protecție socială (aproape 9 mlrd. lei), urmate
de cheltuielile pentru ocrotirea sănătății (6,3 mlrd. lei) și cele pentru învățămînt (3,8 mlrd. lei), iar în
termeni relativi cel mai mult au crescut cheltuielile pentru ocrotirea sănătății, cu 46,3%, urmate de
cheltuielile pentru cultură artă sport și acțiuni pentru tineret, care au crescut cu 35,7%, urmate de
cheltuielile pentru protecție socială cu 32.8% și cele pentru învățământ – cu 28,4%. Analizînd
dinamica acestui grup de cheltuieli pe ani constatăm că în ultimii 4 ani analizați cel mai înalt ritm de
creștere față de anul precedent a fost înregistrat în 2020 cînd cheltuielile s-au majorat cu 24,5%,
datorate în mare parte creșterii cheltuielilor pentru ocrotirea sănătății, care au crescut cu 56,9% față
de anul precedent, ca urmare a pandemiei COVID19.
Cheltuielile de ordin social reprezintă principalul grup de cheltuieli în cadrul BPN în
Republica Moldova, constituind la sfîrșitul anului 2020 aproximativ 86,7% din totalul cheltuielilor
publice, ceea ce denotă caracterul social al politicii bugetare. Studiind structura acestui grup de
cheltuieli constatăm că cea mai mare parte a cheltuielilor de ordin social-cultural sunt constituie din
cheltuielile pentru protecție socială (49-51% în grup), urmate de cheltuielile pentru învățîmînt (24-
25% în grup) şi cele pentru ocrotirea sănătăţii (19-24%). Ponderea cheltuielilor pentru cultura, sport,
tineret, culte și odihnă este nesemnificativă în comparaţie cu celelalte categorii de cheltuieli (4%).
Analizînd structura acestui grup de cheltuieli pe ani, se constată că aceasta a suferit modificări
semnificative în anul 2020, cînd cheltuielile pentru ocrotirea sănătății au devansat cheltuielile pentru
învățămînt, situîndu-se cu o pondere de 23,7% pe locul doi în grup, cu toate că în perioada 2017-
2019 ponderea acestor cheltuieli s-a aflat în scădere. O tendință total inversă, de creștere a ponderilor
în grup în perioada 2017-2019, iar ullterior de reducere în anul 2020 este înregistrată de celelalte
categorii de cheltuieli de ordin social-cultural. Accentul pus în anul 2020 pe cheltuielile pentru
ocrotirea sănătății are la fel ca explicație pandemia COVID19.
Ponderea semnificativă a cheltuielilor de ordin social, atît în totalul cheltuielilor, cît și ca
procente în PIB (24,4% în 2020, adică aproape ¼ din PIB) creează impresia că învăţămîntul,
sănătatea şi protecţia socială sînt susţinute, în mare măsură, de către stat. Totuși, raportate la cap de
locuitor (19209,65 lei în 2020), observăm că aceste cheltuieli nu sunt suficient finanțate. Mai mult ca
atît, cu toate că cheltuielile de ordin social pe cap de locuitor au crescut în perioada analizată cu
5654,5 lei/locuitor, această creștere nu a însemnat neapărat o creștere a nivelului de trai al populației,
pentru că este explicată parțial atît de inflație, dar și de reducerea numărului mediu anual al
populației cu 136.7 mii persoane în perioada analizată.
Ca concluzie putem spune că grupul de cheltuieli socio-culturale sunt foarte importante în
Republica Moldova pentru realizarea unor necesități fundamentale ale populației, așa ca accesul la
educație, ocrotirea sănătății sau susținerea socială a păturilor defavorizate a populației. Ținind cont
ca cheltuielile pentru protecția socială crează cea mai mare povară în BPN, ele sporind și cel mai
mult în dinamică se impun măsuri pentru găsirea unor mijloace financiare pentru acoperirea lor, ca
spre exemplu reducerea angajărilor la negru, a salariilor achitate în plic sau crearea locurilor noi de
muncă, mai ales pentru tinerii specialiști, pentru a stopa exodul forței de muncă în afara țării.