Bursa de Valori Bucuresti

Introducere
CUPRINS
INTODUCERE
CAPITOLUL I ISTORICUL APARIŢIEI ŞI DEZVOLTĂRII PIEŢELOR
BURSIERE.................................................................................................................4
1.1. Scurt istoric............................................................................................................4
1.2. Bursa, piaţa organizată şi specializată................................................................6
1.2.1. Ce este bursa ?...................................................................................................................6

1.2.2. Clasificarea pieţelor financiare..........................................................................................7
1.2.3. Caracteristicile pieţelor bursiere........................................................................................8
1.3. Baza juridică şi structura organizatorică a bursei.............................................9
1.3.1. Cadru legislativ şi structura instituţională a bursei de valori............................................9

1.3.2. Agenţii pieţei bursieri......................................................................................................13
CAPITOLUL II BURSA DE VALORI : PREZENTARE GENERALĂ.............15

2.1. Cotarea societăţilor la bursă................................................................................15
2.2. Mecanismul tranzacţiilor cu titluri şi alte active.................................................23
2.3. Operaţiuni cu titluri financiare derivate..............................................................25
CAPITOLUL III BURSA DE VALORI BUCUREŞTI.......................................28
3.1. Rolul bursei în economiile emergente................................................................28
3.2. Bursa de Valori Bucureşti...................................................................................30
3.2.1. Prezentarea generală şi managementul Bursei de Valori Bucureşti..............................30

3.2.2. Funcţionarea Bursei de Valori Bucureşti.......................................................................33
3.2.3 Indicii Bursei de Valori Bucureşti...................................................................................40
3.2.4. Performanţele şi realizările BVB....................................................................................43
CONCLUZII ŞI PROPUNERI................................................................................50
BIBLIOGRAFIE
1
Introducere
INTODUCERE
Orice economie naţională, indiferent de nivelul său de dezvoltare, este

caracterizată de existenţa şi funcţionarea unor pieţe specializate, unde se întâlnesc şi
se reglează, liber sau dirijat, cererea şi oferta de active financiare, necesare creării de
resurse pentru dezvoltarea producţiei de bunuri şi servicii în cadrul firmelor. În
economia financiară circuitul activelor financiare are loc între mulţimea ofertanţilor
de fonduri (investitorii) şi mulţimea utilizatorilor acestora, în vederea realizării
unicului scop: satisfacerea nevoii economice, a cărei finalizare este profitul.
Investitorii sunt cei care efectuează investiţii, prin plasarea fondurilor în scopul
valorificării lor, iar utilizatorii sunt cei care mobilizează fondurile pentru a-şi finanţa
propria activitate economică. Se transferă astfel o parte din resursele financiare
existente într-o economie, între cei care le deţin, prin disponibilizare, către agenţii
economici care le folosesc, fie pentru iniţierea unei activităţi, fie pentru întreţinerea şi
dezvoltarea unei afaceri existente. În acelaşi timp, se naşte o relaţie de feedback, de la
utilizatorii de fonduri către investitorii iniţiali, prin distribuirea profitului obţinut în
urma valorificării resurselor financiare. Într-o economie de piaţă, distribuirea
profitului poate fi, însă, oricând substituită de distribuirea riscului, în cazul unei
utilizări neprofitabile a fondurilor care au făcut obiectul transferului. Astfel, cei doi
parteneri devin, prin propria voinţă, noduri ale unui circuit financiar a cărui finalizare
poate fi profitul sau eşecul. Tranzacţiile între cele două categorii de participanţi la
fluxul financiar se realizează prin intermediul pieţelor financiare.
Încă de la apariţia lor, bursele de valori s-au bucurat de un interes deosebit din
partea marelui public, reprezentând pentru unii o speranţă de îmbogăţire rapidă iar
pentru alţii soluţia în căutarea unei certitudini asupra viitorului apropiat sau
îndepărtat.
În condiţiile tranziţiei României la economia de piaţă, bursa de valori şi-a
reluat activitatea după o întrerupere de aproape cinci decenii. În ciuda unui început
ezitant şi a unor oscilaţii în activitatea ei, bursa de valori îşi consolidează poziţia în
mecanismul economiei de piaţă, urmând să joace un rol tot mai important în viitor.
Pornind de la această realitate, am considerat oportună analiza temei alese în
cadrul prezentei lucrări de disertaţie.
Ţinând cont de faptul că tema pe care mi-am ales reprezintă obiectul “Bursa de
Valori Bucureşti. Istoric, management, performanţe” am să trec direct la prezentarea
structurii al acestei lucrări, care la rândul lui conţine trei capitole.
În primul capitol sunt prezentate aspectele semnificative legate de istoricul
apariţiei şi dezvoltării pieţelor bursiere, definiţia, clasificarea, caracteristicile pieţelor
financiare, respectiv reglementările legale aplicabile bursei din România precum şi
structura organizatorică a bursei.
2
Introducere
În capitolul al doilea este prezentat cadrul teoretic privind bursele de valori şi

anume cotarea societăţilor la bursă, mecanismul tranzacţiilor cu titluri şi alte active
respectiv operaţiunile cu titluri financiare derivate.
În capitolul trei sunt prezentate aspectele practice ale aplicării la Bursa de
Valori Bucureşti a reglementărilor generale şi specifice legate de organizarea şi
funcţionarea bursei, acest capitol totodată cuprinde indicii Bursei de Valori Bucureşti,
realizările şi performanţele acestei instituţii.
În finalul lucrării de faţă am punctat unele concluzii şi propuneri cu referire la
implicaţiile integrării economiei româneşti în spaţiul european asupra Bursei de
Valori Bucureşti, la principalele direcţii în care ar trebui să acţioneze Bursa de Valori
Bucureşti în următorii ani.
3
Istoricul apariţiei şi dezvoltării pieţelor bursiere
4
Bursa de valori: prezentare generală
CAPITOLUL II
BURSA DE VALORI : PREZENTARE GENERALĂ
2.1. Cotarea societăţilor la bursă

Într-o economie de piaţă o societate pe acţiuni devine importantă numai dacă
acţiunile şi obligaţiunile ei sunt admise să fie cotate la bursă.
Problema care se pune nu este aceea a mobilului economic care determină o
societate pe acţiuni să se introducă în bursă, ci a posibilităţii întrunirii unor condiţii
impuse de legislaţia naţională spre a putea ca acţiunile şi obligaţiunile emise pe piaţa
primară să poată fi vândute şi cumpărate la bursă.
A. Metode de cotare:
Acţiunile şi obligaţiunile emise de societatea pe acţiuni (societatea de
capitaluri) pot fi cotate la bursa de valori în doua situaţii distincte, cărora le
corespund doua metode diferite:
 Cotarea acţiunilor şi obligaţiunilor existente;
 Cotarea unor noi emisiuni de acţiuni şi obligaţiuni.
B. Motivare
a) Prin Cotarea la bursă, societatea comercială poate să-şi mărească capitalul
adiţional pe termen lung. Orice societate care necesită o finanţare pe termen lung
poate să o facă în doua moduri:
 prin autofinanţare (din profitul reţinut);
 prin finanţare exterioară societăţii (împrumuturi bancare, subvenţii de la
stat etc.)
Societatea cotată la bursă beneficiază de un circuit financiar suplimentar.
Sursa potenţială de finanţare este enormă, fiind constituită din marele public
investitor. Autonomia financiară a societăţii este astfel considerabil mai mare decât
cea a unei întreprinderi similare, necotate.
b) Pentru societate este mai puţin oneros să-şi sporească potenţialul financiar pe
calea valorificării la bursă a acţiunilor, decât pe calea împrumuturilor.
c) Prezenţa la bursă a societăţii îi îmbunătăţeşte imaginea faţă de creditorii
potenţiali.
d) Prin Cotarea la bursă creşte notorietatea publică a societăţii producătoare în
cauză, fapt ce îi înlesneşte desfacerea producţiei.
e) Potenţialul societăţii se confruntă cu potenţialul altor societăţi cotate la bursă,
astfel încât valoarea acţiunilor este determinată de cererea şi oferta pieţei şi nu de
judecata subiectivă a unor consultanţi în materie. Societatea cotată la bursă îşi
cunoaşte în permanenţă valoarea reală atribuită de piaţa bursieră.
5
f) Din necesităţi de lichiditate, deţinătorii de acţiuni sau de obligaţiuni simt nevoia

unei pieţe organizate (bursa), unde să le transforme în bani lichizi.
g) Deţinătorii de acţiuni sau obligaţiuni doresc accesul la o piaţă organizată unde să
le poată comercializa cu profit sau unde să aibă posibilitatea retragerii banilor
investiţi spre a-i plasa în investiţii din sectoare economice mai rentabile.
h) Prin Cotarea la bursă, schema de atragere a angajaţilor societăţii, cu deosebire a
muncitorilor, pentru cumpărarea de acţiuni şi obligaţiuni ale societăţii în care
lucrează, devine mai atractivă, titlurile respective sunt producătoare de venituri
suplimentare iar pe de altă parte pot fi transformate în bani lichizi, în orice
moment dorit.
i) Cotarea la bursă înlesneşte privatizarea societăţilor de stat.
j) Prin Cotarea la bursă statul poate uşor să cumpere acţiuni şi să le distribuie
muncitorilor în procesul de ocrotire şi democratizare a capitalului.
Cotarea la bursă implică şi o serie de dezavantaje:
a) Societatea cotată trebuie să furnizeze publicului şi specialiştilor bursieri
numeroase informaţii economice şi financiare. Ea trebuie să explice public
modul în care îşi gestionează afacerile. În multe ţări, societăţile cotare trebuie să-
şi prevadă anumite provizioane financiare suplimentare.
b) Există riscul ca investitori nedoriţi să preia în mod treptat controlul societăţii pe
calea achiziţiei de acţiuni emise la bursă sau societatea să facă obiectul unor
tentative ostile de achiziţie.
C. LISTAREA LA BURSĂ
Nu orice societate poate să adere pentru a-i fi cotate la bursă acţiunile şi
obligaţiunile, ci numai aceea care întrunesc anumite condiţii, cerute de legislaţia
naţională în materie. Se impune o listare a societăţilor ce pot fi admise pentru cotare.
Listarea se face pe baza unui regulament acceptat de consiliul fiecărei burse.
În regulamentul de admitere a acţiunilor şi obligaţiunilor la cotare sunt
stipulate condiţiile ce trebuie îndeplinite de societăţile solicitante spre a fi admise
pentru cotare, conţinutul cererii pentru listare şi modalitatea de vânzare a acţiunilor
şi obligaţiunilor.
1) Condiţiile de îndeplinit sunt următoarele:
a) Valoarea probabilă de piaţă a titlurilor pentru care se doreşte cotarea trebuie să
fie egală sau superioară valorii impuse de lege. Se subliniază faptul că emisiunile
ulterioare de acţiuni, dintr-o clasă deja cotată, nu se mai supun acestor limite.
b) Titlurile trebuie să fie liber transferabile, adică degrevate de orice garanţie reală
sau poprire legală.
c) Societatea trebuie să fi publicat bilanţurile şi conturile de profit şi pierdere pe
ultimii cinci ani premergători cererii pentru cotare.
d) Cel puţin 25% din fiecare clasă de acţiuni trebuie să fie deţinută de public
alcătuit din persoane neasociate cu directorii sau cu acţionarii majoritari.
6
e) Solicitanţii trebuie să publice un document (este un document care să

demonstreze bonitatea societăţii) care să conţină informaţii despre titlurile pe
care le-au emis şi cele pe care sunt gata să le emită. Acesta este folosit ca bază
pentru admiterea la cotare. Se cere publicarea lui şi pentru emisiuni ulterioare, cu
anumite modificări specifice, îndeplinind funcţia de prospect pentru subscripţia
publică.
f) De regulă, acţiunile dintr-o nouă emisie trebuie să se ofere de către societatea
emitentă cu precădere acţionarilor existenţi, participanţi la capitalul său social,
dacă nu s-a hotărât de acţionari ca noua emisie să se facă în alte scopuri specifice
(pentru atragerea unui număr mare de acţionari în afara celor existenţi)
g) Societatea trebuie să-şi informeze acţionarii în scopul ocrotirii intereselor
acestora.
Sunt de remarcat:
 lansarea, periodic, de anunţuri publicitare;
 publicarea anuală a situaţiei conturilor contabile;
 prezentarea de rapoarte de analiza economică la jumătatea anului;
 întocmirea unui raport preliminar cu privire la profitul preconizat pe anul
financiar şi la investiţii, amplasamente, convenţii încheiate, diverse

reglementări de însemnătate majoră;
 prezentarea de informaţii cu privire la schimbările în structura comitetului
director şi în general în structura aparatului de conducere de bază;

 comunicări cu deţinătorii de titluri.
Fiecare solicitant pentru cotarea la bursă trebuie să numească un membru al

bursei ca garant al cererii de cotare, care să poată furniza toate informaţiile cerute de
departamentul pentru cotaţii al bursei.
2) Conţinutul cererii pentru listare în cazul unei noi emisiuni de titluri fînanciare:
 persoanele participante:
 emitentul;
 persoanele responsabile pentru publicarea prospectului de emisie;
 auditorii şi consultanţii;
 titlurile noi pentru care se cere cotarea;
 informaţii generale despre emitent şi capitalul său;
 activităţile emitentului;
 informaţii financiare privind emitentul;
 managementul societăţii solicitante;
 dezvoltarea recentă a societăţii şi perspectiva dezvoltării;
 informaţii adiţionale privind instrumentele de datorii ale societăţii, precum:
 obligaţiuni de stat,
 titluri de rentă,
7
 bonuri sau obligaţiuni de tezaur, etc.

Organele guvernamentale de supraveghere şi control urmăresc să nu fie lansate
simultan mai multe emisiuni mari spre a nu tulbura piaţa cu supraoferte şi să nu fie
prea multe emisiuni neconsumate.
3) Modalitatea de vânzare a titlurilor în cazul unei noi emisii ale cărei titluri
urmează să fie prezentate pentru cotare oficială:
Oferta publică se face în scopul măririi bazei de proprietate şi creării pieţei, pe
bază de prospect de emisie. Prospectul se publică în doua ziare de importanţă
naţională, odată cu cererea de cotare. Prima ofertă publică de acţiuni ale unei firme
se mai numeşte şi ofertă publică iniţială. Emisia se face printr-o societate financiară
intermediară (sponsor), de regulă o bancă de investiţii. Banca, în scopul exercitării
funcţiei de emisie în condiţii optime:
 se familiarizează cu operaţiunile societăţii emitente;
 sfătuieşte societatea emitentă ce metode optime de emisie să fie aplicate;
 coordonează activitatea consilierilor societăţii implicaţi în realizarea emisiei;
 sfătuieşte asupra momentului şi preţului emisiei, cu ajutorul brokerilor de care
dispune;
 organizează şi administrează desfăşurarea operaţiunilor.
Se disting:
a) Oferta de vânzare. Banca de investiţii subscrie întreaga emisie înainte de a fi
oferită publicului, la un preţ fix. Excepţie făcând cazul când vânzarea se face prin
licitaţie (pentru obligaţiuni). Emitentul este asigurat că va primi suma subscrisă,
indiferent dacă emisia va atrage suficiente cereri sau nu. Banca va fi remunerata
pe baza unui comision sau, ca alternativă, pe baza diferenţei dintre preţul încasat
de la public şi cel plătit emitentului. De regulă, banca plăteşte complet titlurile
subscrise la preţul fixat, asumându-şi riscul neplasării totale. În caz că este
retribuită pe bază de comision, nu-şi mai asumă decât parţial acest risc. De
regulă, i se acordă publicului un răgaz de 5 zile de la publicarea subscripţiei în
vederea examinării şi lansării cereri. După lichidarea subscripţiei se publică un
anunţ privind modul de alocare a acţiunilor. În cazul în care cererile depăşesc
baza de alocare, se satisfac cu prioritate cererile mici şi numai parţial cererile
mari sau unele cereri mari chiar se anulează. Se are în vedere realizarea unui
număr cât mai mare de acţionari, contribuindu-se astfel la lărgirea pieţei bursiere.
Sunt şi situaţii, când piaţa este suficient de dezvoltată, în care se aplică strategia
satisfacerii cu precădere a cererilor mari, urmărindu-se reducerea cheltuielilor de
emisie şi a cheltuielilor de plată a dividendelor, dar aceasta numai în limitele
legislaţiei naţionale în vigoare.
b) Oferta de vânzare prin licitaţie. Ca la orice licitaţie, se urmăreşte obţinerea
preţului maxim pentru emitent, stabilindu-se un preţ minim de pornire a licitaţiei.
În final se alocă titlurile la un preţ unic de exercitare, eliminându-se cererile care
8
prin preţurile oferite se situează sub nivelul preţului de exercitare. Procedura de

determinare a preţului de exercitare ca şi procedura de alocare a acţiunilor
trebuie să fie agreata de departamentul bursei specializat în formarea şi
coordonarea cotaţiilor. Se va avea în vedere înfăptuirea unei emisii cât mai largi,
respectiv alocarea acţiunilor la un număr cât mai mare de acţionari, cu scopul de
creare a unei pieţe bursiere active. Prin subscrierea unei emisii de acţiuni, casa
emitentă (banca de investiţii) acceptă să preia orice acţiuni care nu au fost
subscrise de public. Partea nesubscrisă de public este oferită de banca de
investiţii spre subscriere unor instituţii, de regulă unor clienţi tradiţionali. Banca
de investiţii rămâne principalul şi ultimul responsabil al subscrierii insuficiente.
Dacă un subscriitor nu plăteşte, riscul incumbă banca de investiţii. În cazul unei
subscrieri insuficiente, banca de investiţii abordează subgaranţii săi, care de
regulă sunt diverse bănci comerciale. Acestea trebuie să se hotărască în câteva
ceasuri dacă acceptă cotele ce le-au fost alocate din acţiunile rămase nedistribuite
şi vor accepta cotele respective, când sponsorul are pe piaţă o bună reputaţie şi
dacă preţul este rezonabil.
c) Oferta pentru subscriere. Procedura.
 Se oferă titlurile către public de către societatea emitentă, direct sau prin
intermediul unei bănci de investiţii sau o altă autoritate emitentă. Riscul

subscrierii este al societăţii emitente, dacă banca implicată acţionează numai ca
agent, pe bază de comision.
 În cazul emisiei de obligaţiuni (mai rar pentru acţiuni) se poate face lansarea
subscripţiei pe bază de licitaţie.

 Ca răspuns la cererea subscriitorului, emitentul îi dă o scrisoare de acceptare plus
un cec pentru diferenţa nealocată, în cazul în care subscrierea s-a făcut pe baza
concomitentă de vărsăminte. Scrisoarea de acceptare se referă la oferta pentru
vânzare. În cazul ofertei pentru subscriere, scrisoarea de acceptare este o
scrisoare de alocare. Solicitanţii care nu au primit decât titlurile alocate
returnează cecurile şi li se restituie, din vărsămintele efectuate, sumele
corespunzătoare. Dacă primesc toate titlurile solicitate, restituie emitentului
cecurile pentru diferentele nealocate iniţial. Se reţine idea ca beneficiarii de
scrisori de alocare, potrivit unor legislaţii au posibilitatea:
 să renunţe la alocare;
 să vândă alocarea altor persoane, total sau parţial, îndeplinind o procedura
specifica: completarea unor formulare de renunţare şi respectiv de înregistrare
pentru noi beneficiari.
Unii investitori cumpără acţiunile spre a le revinde imediat ce sunt admise pentru
a fi negociate la bursă şi nu ca investitori pe termen lung. Speculatorii solicită
asemenea acţiuni dacă sunt convinşi că le pot revinde la preţuri superioare celor de
emisie. De fapt, de multe ori, emitentul stabileşte un preţ de emisie cu un discount
9
faţă de preţul aşteptat de piaţă tocmai pentru facilitarea cumpărării emisiei. Acest
preţ se stabileşte pe baza evaluării de piaţa a unor investiţii comparabile.
În general există două motive pentru aplicarea discontului:
 Un volum mare de titluri nu se poate vinde fără a stimula subscriitorii
potenţiali.
 Preţul se fixează cu câteva zile înainte de termenul-limita pentru
subscriere, ca atare, subscriitorii trebuie să se decidă într-un termen relativ
scurt.
D. METODE SPECIALE DE OBŢINERE A COTĂRII LA BURSĂ
Orice emisie de acţiuni sau obligaţiuni ce urmează să fie cotate la bursă
trebuie să obţină în prealabil aprobarea departamentului pentru cotaţii al bursei la
care urmează să se facă înscrierea pentru cotare.
Există două metode speciale de aprobare a cotării la bursă, avantajul acestor
metode constă în costurile reduse, deoarece cheltuielile pentru subscriere nu mai
apar.
a) Marketingul selectiv
Firma emitentă, singura sau în asociere cu o bancă de investiţii, organizează
plasarea titlurilor la preţuri fixe convenabile clienţilor săi - tipic, investitori
instituţionali. Condiţii pentru aprobarea cotării acţiunilor:
 Departamentul pentru cotaţii al bursei nu-şi dă aprobarea decât pentru acţiuni
emise în cadrul unei sume prestabilite. Acest prag este valabil numai pentru
acţiunile care nu sunt deja cotate la bursă.
 Dacă volumul acţiunilor emise depăşeşte un anumit prag, cel puţin 25% din
restul emisiei trebuie să fie oferite marelui public sau să fie distribuite de o altă
firmă, independentă de prima.
 Prospectul trebuie publicat numai într-un singur ziar de mare tiraj.
În mod tradiţional, prin această metodă se emit obligaţiunile comune.

b) Recomandarea
Titlurile pot fi recomandate la cotare de un membru al bursei şi sunt
distribuite la un mare număr de cumpărători, întrucât piaţa acestor titluri este sigură,
în momentul în care vor fi cotate. Este metoda cea mai simplă dar nu duce la
obţinerea de capital nou.
Regulamentul în materie menţionează trei cazuri tipice de cotare la bursă pe
baza metodei recomandării:
 Titlurile sunt deja cotate la o alta bursă.
 Titlurile sunt deţinute de un mare număr de persoane, îndeplinind una din
condiţiile de baza cerute de departamentul pentru cotaţii al bursei. Deci, au un

mare grad de vandabilitate.
 Când se formează o societate holding şi titlurile sale sunt emise pentru
substituirea titlurilor cotate ale societăţilor reunite în holding.
10
E. PIATA DE TITLURI NEOFICIALA (USM - UNLISTED SECURITIES MARKET)

Cerinţele de intrare în această piaţă sunt mai puţin stringente. Se cere numai
un mic anunţ, într-un ziar de notorietate, în care să se indice de unde poate fi
procurat prospectul societăţii emitente, preţul de emisie, natura titlurilor şi alte
câteva lucruri fundamentale impuse de specificul fiecărei emisii.
Intrarea în această piaţă se caracterizează prin:
 Proprietarii pot să-şi reţină majoritatea acţiunilor;
 O societate poate intra în USM cu numai trei ani de experienţă;
 Costurile de intrare în USM sunt foarte scăzute (nu se cheltuie pentru reclamă).
Sunt trei metode principale de intrare în USM:

a) Recomandarea. Se utilizează când societatea are deja peste 10% din acţiuni în
mâinile publicului şi nu are nevoie de capital adiţional.
b) Marketingul selectiv. Se utilizează când valoarea acţiunilor deţinute de public
reprezintă sub 10% din valoarea capitalului. Se impune publicarea unui prospect. Se
pot introduce pe piaţă neoficială atât acţiuni noi cât şi din cele existente. În cazul
unei emisii noi pentru piaţa neoficială, sponsorul, de regulă un membru al bursei de
valori, cumpără acţiunile şi apoi le oferă clienţilor săi la un preţ puţin mai mare. Prin
legislaţiile naţionale se limitează valoarea acţiunilor care pot fi plasate de sponsor.
Această metoda generează costuri mai mari decât prima, din cauza contabilităţii
adiţionale şi taxelor legale.
c) Oferta pentru vânzare. Se adoptă când valoarea acţiunilor de plasat depăşeşte
limita stipulată de lege în cazul metodei selective. Publicul poate solicita acţiuni,
completând un formular ataşat prospectului. Este metoda cea mai scumpa de intrare
în USM. Cheltuielile, de regula, ajung la 1,5% din valoarea acţiunilor. Se publică un
prospect într-un ziar naţional. Directorii societăţii care intră în USM sunt obligaţi să
semneze un angajament că îi vor informa la timp, corect şi complet pe acţionari.
F. PIAŢA A TREIA
Este o varianta a pieţei neoficiale, pentru societăţile care nu îndeplinesc
condiţiile de intrare în USM. Societatea, printr-o cerere simpla, poate sa intre în
aceasta piaţa, în măsura în care găseşte o firma sponsor, membra a bursei de valori.
Sponsorul va stabili îndeplinirea de către societatea solicitanta a condiţiilor impuse
de bursa:
 prezentarea modului de funcţionare în trecut;
 natura afacerilor practicate;
 structura comitetului de directori;
 elementele esenţiale ale statutului;
 prezentarea bilanţului şi contului de profit şi pierdere, subliniindu-se activitatea
comercială reală, cu venituri importante.

Prin excepţie, se admit de unele legislaţii şi societăţi fără activitate în trecut, dar
care pot dovedi ca obiectul lor de activitate va fi productiv în scurt timp. Nu se
11
impune de bursa un procentaj minim de acţiuni care sa fie deţinute de public, dar
firma sponsor va trebui sa dovedească ca va fi un număr suficient de acţiuni deţinute
de public spre a se crea o piaţa secundara cu o lichiditate corespunzătoare. O
societate care intra pe piaţa a treia trebuie sa-si ia un angajament fata de firma
sponsor privind notificarea informaţiilor.
G. PIAŢA LA GHISEU (OTC - OVER THE COUNTER)
Costurile de intrare în OTC sunt similare costurilor de intrare în piaţa a III-a.
Sponsorul poate impune respectarea anumitor reguli cum ar fi nedezvăluirea unor
informaţii, investitorii nu sunt ocrotiţi de regulamentul bursei.
H. EMISIUNEA DE ACŢIUNI PENTRU ACŢIONARII EXISTENŢI
Se poate efectua prin două metode:
1. Metoda Scrip (pe bază de listă). În mod automat toţi acţionarii beneficiază gratuit
de noile acţiuni emise, proporţional cu valoarea acţiunilor pe care le deţin (lucru
stabilit în statutul societăţii). Acoperirea emisiei se face din fondurile de rezervă ale
societăţii, care se transformă în acţiuni, majorând capitalul social fără a se majora
averea patrimonială, adică activul rămâne neschimbat.
În scopul creşterii numărului de acţiuni fără afectarea fondurilor de rezervă,
emisia se poate înfăptui şi pe calea divizării stocului de acţiuni. Adică, acţiunile
existente se anulează şi se înlocuiesc cu un număr sporit de acţiuni cu valoare
nominală mai mică, situaţie în care valoarea capitalului social rămâne neschimbată.
2. Emisia pe bază de drepturi statutare. Prin statut se prevede dreptul de
preempţiune al acţionarilor existenţi pentru cumpărarea de acţiuni dintr-o nouă
emisie. Noua emisie este motivată de necesitatea sporirii capitalului de investit într-
un proiect nou sau pentru plata unor împrumuturi pe termen scurt. Pentru atragerea
cumpărătorilor din rândul acţionarilor existenţi emisia se va face cu un discount de
15-20% faţă de valoarea de piaţă din momentul în care se anunţă emisia. Metoda
este folosită de societăţile cotate la bursă care doresc să-şi mărească capitalul social.
Sunt de subliniat două idei relativ la realizarea de asemenea emisii:
 în statutul societăţii să fie stipulat dreptul de preempţiune al acţionarilor la
cumpărarea de acţiuni din noile emisii;

 pentru a obţine cotarea la bursă, societatea să se angajeze că va face astfel de
emisii.
Procedural, comitetul de direcţie trimite o circulară către toţi acţionarii societăţii
prin care le anunţă noua emisie, cu motivarea necesară şi procedura de urmat. De
regulă, emisia este subscrisă de o bancă de investiţii sau de o altă autoritate
financiară de notorietate. Există argumente contra subscrierii pe calea sus
menţionată, precum:
 dacă valoarea de piaţă este mult mai mare decât valoarea pentru noile acţiuni,
devine inutilă subscrierea prin intermediar, deoarece acţiunile se pot vinde uşor;
12
 toţi acţionarii existenţi pot beneficia de un discount substanţial, iar cei

neinteresaţi în subscriere pot să-şi vândă drepturile pe piaţă.
Există şi argumente pro intermediar: un preţ foarte scăzut poate sugera unor
investitori potenţiali, mai puţin versaţi, o lipsă de încredere în bunul mers al
societăţii.
De regulă, preţul acţiunilor se poate modifica în urma anunţării unei emisii noi.
Deşi la prima vedere se poate concluziona că societatea nu-şi poate asigura
finanţarea din profitul capitalului existent, în fond se poate argumenta cu angajarea
acesteia pentru înfăptuirea de proiecte noi de investiţii. Anunţul pentru o nouă
emisie este însoţit de informaţii documentare asupra scopului emisiei şi asupra
perspectivei dividendelor.
I. PRELUĂRI DE SOCIETĂŢI
Dacă o societate achiziţionează majoritatea acţiunilor cu drept de vot ale altei
societăţi, ultima, în fapt, a fost preluată de prima. Preluarea poate fi efectuata:
 prin plata de bani gheată;
 prin substituirea acţiunilor unei societăţi cu acţiunile altei societăţi rezultate
dintr-o nouă emisie;

 prin aplicarea ambelor metode, combinat sau ca alternativă.
2.2. Mecanismul tranzacţiilor cu titluri şi alte active
În general, tranzacţiile încheiate în bursele de valori au ca obiect două mari

categorii de titluri: (1) titluri primare (acţiuni, obligaţiuni etc.), care sunt
instrumente tradiţionale; (2) titluri derivate (futures, options) şi sintetice (indici).
Cele din a doua categorie au apărut mai recent pe pieţele bursiere şi de aceea, au un
mecanism de tranzacţie propriu, diferit de cel al titlurilor primare.
Tipuri de tranzacţii bursiere. Tranzacţiile bursiere sunt prin excelenţă
tranzacţii intermediate, adică ele nu se încheie direct între părţi ci prin intermediul
brokerilor sau dealerilor. După tipul contului deschis de client la agentul de bursă,
tranzacţiile sunt de două tipuri: (1) tranzacţii cash, care presupun plata imediată a
titlurilor cumpărate (cumpărătorul trebuie să achite din contul său deschis la broker,
contravaloarea titlurilor achiziţionate); (2) tranzacţii în marjă, care se realizează fără
ca cumpărătorul să aibă obligaţia alimentării contului lui deschis la broker cu
contravaloarea titlurilor cumpărate, ci să plătească şi să menţină o marjă (o cotă
parte din valoarea titlurilor achiziţionate) reglementată de bursă.
Tranzacţiile cu titluri financiare se execută imediat, spre deosebire de cele de
pe pieţele de schimb la termen unde tranzacţiile la vedere sunt relativ rare. După
momentul executării contractului, tranzacţiile cu titluri financiare se împart în 3
categorii: (1) tranzacţii cu lichidare imediată, în cadrul cărora în aceeaşi zi bursieră
13
se realizează atît livrarea titlurilor din contul vânzătorului în cel al cumpărătorului,

cât şi al banilor din contul cumpărătorului în cel al vânzătorului; (2) tranzacţii cu
lichidare normală care se realizează la un număr prestabilit de zile după încheierea
contractului; (3) tranzacţii cu lichidare printr-un aranjament, în cadrul cărora
lichidarea se face la o scadenţă care nu poate fi mai mare de 60 de zile.
Etapele derulării unei tranzacţii în bursă sunt următoarele:
a) Iniţierea operaţiunii. Investitorii bursieri sunt fie cumpărători, fie vânzători.
Pentru a demara procedura de tranzacţie aceştia trebuie să ia legătura cu o firmă
membră a bursei, care poate să tranzacţioneze instrumentul solicitat. Această fază
este denumită iniţierea operaţiunii. În primul rând, investitorul trebuie să-şi deschidă
un cont al clientului la broker. Acest cont va fi un cont în moneda de tranzacţii
pentru cumpărător sau un cont de evidenţă al titlurilor deţinute de vânzător. Contul
cumpărătorului trebuie să conţină suma echivalentă valorii tranzacţiei în cazul
tranzacţiilor cash, sau numai o cotă denumită marjă în cadrul tranzacţiilor în marjă.
În cazul vânzărilor în lipsă (short sales), vânzătorul nu trebuie să deţină iniţial
titlurile pe care le vinde, deci contul lui la broker în acest caz va fi descoperit.
O a doua operaţiune care este de fapt simultană cu prima constă în ordinul de
tranzacţionare pe care investitorul îl adresează firmei de intermediere bursieră
solicitată. Acesta poate fi ordin de vânzare sau ordin de cumpărare, după poziţia pe
care vrea să o adopte investitorul pe piaţă (vânzător sau cumpărător). După ce
primeşte ordinul de la client – operaţie ce se întâmplă de obicei într-un birou ce nu
trebuie să fie neapărat localizat în perimetrul bursei – agentul de bursă (membru al
bursei) transmite ordinul biroului situat în ringul bursei prin fax sau electronic, iar
de aici ajunge la brokerul de ring, intermediarul ce are rolul de a participa la licitaţia
bursieră. Sigur că în prezent, o dată cu dezvoltarea tranzacţiilor electronice, este
suficientă înregistrarea ordinului în memoria calculatorului brokerului, care îl va
transmite în calculatorul central bursier, unde va avea loc a doua etapă.
b) Licitaţia bursieră reprezintă a doua mare etapă în mecanismul tranzacţiilor
bursiere. După ce primeşte ordinul, brokerul de ring, fie că tranzacţionează cu
ajutorul calculatorului, fie că negociază cu un specialist, cu un makler sau cu alt
broker, participă la procesul de contractare bursieră, concomitent cu stabilirea
preţului, proces desfăşurat în condiţii de concurenţă liberă. Rezultatul este contractul
bursier care este standardizat şi prin care o parte vinde, iar cealaltă cumpără titlul
bursier, la preţul negociat şi stabilit prin licitaţie bursieră. Preţul astfel stabilit poartă
numele de curs bursier. Acest procedeu este diferit de la o bursă la alta dar peste tot
are caracteristica de a fi transparent, liber, „fair”, şi de a stimula concurenţa pură.
Cursul astfel stabilit este comunicat oficial pentru a fi afişat sau transmis presei,
publicului în general sau sistemului informatic al bursei. De asemenea, brokerul de
ring transmite firmei membră a bursei rezultatul tranzacţiei.
14
c) Executarea contractului. Ultima etapă este cea a executării contractului

încheiat în bursă. Ea începe prin comunicarea tranzacţiilor contractate Casei de
Lichidare. Membrii bursei sunt de obicei şi membri ai casei de lichidare iar dacă nu,
informaţiile sunt transmise unui membru al casei de lichidare cu care brokerul are
contract. Acesta le transmite Casei, Casa preia toate informaţiile legate de
contractele bursiere încheiate, fie de la membrii ei, fie direct din ring, le prelucrează
iar apoi le transmite băncii de compensare. Aceasta, care poate face parte din Casa
de Lichidare, creditează contul brokerului vânzătorului şi debitează contul
brokerului cumpărătorului, respectiv transferă titlurile din contul agentului
vânzătorului în contul agentului cumpărătorului. Astfel se realizează compensarea
tranzacţiei între membrii Casei de Lichidare. Ultimul pas este realizat prin
transferarea informaţiei către investitorii ce au declanşat mecanismul bursier şi
totodată se realizează şi debitarea contului cumpărătorului deschis la broker,
respectiv creditarea contului vânzătorului.
2.3. Operaţiuni cu titluri financiare derivate
Piaţa contractelor futures şi cu opţiuni reprezintă ansamblul relaţiilor dintre

participanţii la piaţă cu privire la exersarea şi redistribuirea drepturilor ce izvorăsc
din deţinerea şi garantarea acestor contracte.
Contul de marjă este acel cont în care sunt înregistrate tranzacţiile cu contracte
futures şi opţiuni ce au loc în contul de numerar. În acest cont se determină
excedentul de valoare sau pierderea de valoare zilnică, elemente care stau la baza fie
a plăţilor de excedent, fie a solicitărilor de echilibrare pentru menţinerea sumei din
cont peste nivelul specificat.
Contractul de cont client reprezintă contractul dintre client şi agenţia de brokeraj
privind condiţiile generale de tranzacţionare la termen a activelor financiare,
monetare sau a titlurilor de mărfuri existente pe pieţele bursiere, contract în care
sunt înregistrate condiţiile în care intermediarul de bursă va executa ordinele
transmise în scris de către titularul de cont sau împuternicitul său cu tranzacţionarea
acestor produse, obligaţiile agenţiei de brokeraj şi ale clientului.
Contractul de cont client include ca anexă cererea de deschidere de cont.
Contractul de cont trebuie semnat de ambele părţi înainte de efectuarea tranzacţiei
iniţiale. Clientul dispune liber de sumele existente în cont , iar riscul pierderii şi
profitul obţinut prin tranzacţiile la termen îi revine în totalitate.
Contul de marjă are şi o funcţie de evidenţă zilnică a tuturor poziţiilor deţinute de
către titularul de cont. Structura contului de marjă şi procedurile de lucru în cont
15
sunt uniformizate, iar clauzele contractelor de cont client sunt diferite, pentru a
răspunde eterogenităţii clienţilor şi a intereselor lor.
Înregistrarea operaţiunilor în contul de marjă are loc în momentul confirmării
în scris a executării acesteia.
Operarea datelor în registrul de ordine al agenţiei de brokeraj se efectuează în
următoarea ordine:
 lansarea ordinului de tranzacţie, constă în iniţiativa clientului care solicită
efectuarea unei operaţiuni în contul său. Pe baza ordinului scris transmis
agentului de bursă, acesta fixează condiţiile în care doreşte să aibă loc tranzacţia,
utilizând o anumită categorie de ordine (la piaţă, limită sau stop).
 pe baza acestor date, clientul completează formularul de „ordin de
tranzacţionare", document standardizat care cuprinde datele necesare privind
titularul de cont, piaţa (futures sau options), titlul financiar ce urmează a fi
tranzacţionat, tipul operaţiunii (vânzare sau cumpărare), cantitatea, preţul limită
sau stop, scadenţa, comisionul, marja iniţială totală, rezerva. Agentul
completează acest formular cu numărul de cont al clientului, data şi ora
recepţionării ordinului şi îl înregistrează în centralizatorul de ordine.
 confirmarea lansării tranzacţiei este operaţia prin care agentul de bursă răspunde
clientului că înţelege condiţiile de executare a ordinului şi verifică dacă sunt
îndeplinite de către acesta cerinţele de solvabilitate privind răspunderea asumată,
informându-l pe acesta ori de câte ori sunt discrepanţe între răspunderea asumată
de client şi scopul tranzacţiei menţionate anterior, cu ocazia deschiderii contului.
După rezolvarea acestor probleme, agentul confirmă angajarea sa în executarea
ordinului lansat de către client;
 transmitere ordinului spre execuţie, este operaţiunea prin care agentul, în funcţie
de organizarea internă a societăţii şi a pieţei pe care urmează să aibă loc acea
tranzacţie, transmite ordinul depersonificat în piaţa respectivă.
Etapele ulterioare executării ordinului în ring sunt:
1. Confirmarea executării ordinului. Are loc imediat după execuţia fiecărui ordin,
agentul de bursă contactează clientul şi raportează verbal acestuia despre executarea
ordinului, specificând clientului condiţiile în care s-a executat tranzacţia, respectiv
preţul şi cantitatea la care a fost executat ordinul. La sfârşitul zilei, agenţia de
brokeraj procedează la transmiterea scrisă a confirmării tranzacţiei şi a situaţiei
contului, pe adresa indicată de client;
2. Înregistrarea tranzacţiei în contul clientului Are loc imediat după primirea
situaţiei cumulate de casa de compensaţie. Fiecare tranzacţie se înregistrează
cronologic, separat şi se adaugă în contul clientului la contactele executate anterior,
pe tipuri de contracte şi scadenţe. Datele privind orice tranzacţie sunt accesibile
numai agentului de bursă, superiorului sau/şi serviciului de evidenţă şi contabilitate
16
din societate. Este bine să existe înregistrări ale tranzacţiilor atât electronic, cât şi pe
suport material;
3. Decontarea şi compensarea tranzacţiilor efectuate pe contul clientului se
realizează de către agenţia de brokeraj. Decontarea şi compensarea tranzacţiilor
efectuate de către agenţia de brokeraj pe contul ei şi al clienţilor se realizează de
către membrul compensator, urmând procedurile casei de compensaţie. Odată cu
deschiderea contului de marjă, fiecare client va fi informat despre procedurile de
tranzacţionare, răspunderea şi riscul neîndeplinirii la timp a obligaţiilor contractuale
privind orice tranzacţie şi acesta trebuie să însemne, separat un acord al execuţiei
tranzacţiei forţate.
În cazul în care clientul nu îşi poate onora obligaţia de plată după trecerea
perioadei fixate de reglementări, agenţia de brokeraj a cărui client nu răspunde
apelului în marjă are dreptul să efectueze lichidarea forţată a poziţiilor descoperite
pentru evitarea situaţiei de insolvabilitate.
Lichidarea forţată se realizează prin vânzarea sau cumpărarea unui număr de
contracte futures astfel încât poziţiile rămase deschise să fie acoperite de suma
existentă în contul de marjă. Lichidarea forţată se execută la piaţă.
Ordinele de tranzacţionare
Înainte de a se decide folosirea contractelor futures sau a opţiunilor este bine
să fie cunoscute modalităţile de deschidere a unui cont şi de execuţie a tranzacţiilor.
Oricine doreşte să tranzacţioneze pe piaţa futures trebuie să-şi deschidă un cont la o
agenţie de brokeraj, membră a BMFMS. Când se solicită agenţiei să execute un
ordin ea trebuie să ia legătura cu decker-ul care se află în bursă. De acolo ordinul
este trimis în ring pentru a fi executat de broker. Ulterior se va comunica
confirmarea tranzacţiei.
În funcţie de tipul ordinului şi de condiţiile pieţei cash, acest întreg circuit al
ordinului poate fi realizat doar în câteva secunde.
Este obligatoriu ca, în momentul în care este contactată agenţia de brokeraj, clientul
să stabilească de comun acord cu agenţia nivelul comisioanelor pe care le datorează
pentru serviciile prestate.
Există trei tipuri fundamentale de ordine: ordine de cumpărare, de vânzare şi
ordine spread. Ele sunt transmise firmei de brokeraj din ringul bursei, prin fax sau
electronic. După ce ordinul a fost notat, este dat unui runner, este preluat apoi de
către brokerul din ring al agenţiei (din ringul corespunzător), pentru a fi executat.
Dacă ordinul este executat, atunci runnerul aduce ordinul înapoi la biroul agenţiei,
de unde se va face confirmarea telefonică a îndeplinirii lui către client.
Ordinul de tranzacţie cuprinde instrucţiuni date de către investitor agentului
sau agenţiei de brokeraj la care a deschis cont, cu privire la condiţiile în care doreşte
să se execute vânzarea sau cumpărarea titlurilor financiare specificate, în contul şi
pe răspunderea sa.
17
Bursa de Valori Bucureşti
CAPITOLUL III
BURSA DE VALORI BUCUREŞTI
3.1. Rolul bursei în economiile emergente
O întrebare pe care şi-o pun deseori (şi uneori obsesiv) întreprinzătorii şi

firmele mai mari sau mai mici este: cum să facem rost de capital? Răspunsurile nu
sunt multe şi de-a lungul timpului ele au fost aceleaşi: fie utilizarea propriei averi,
fie solicitarea unei subvenţii de la stat sau de la o altă instituţie sau de oriunde
altundeva, fie obţinerea unui credit bancar sau, în fine, apelarea la piaţa bursieră.
Prima variantă este posibilă doar pentru cei - puţini de altfel - favorizaţi de soartă. A
doua posibilitate ne apare încă şi mai puţin realistă şi este determinată de situaţii
excepţionale. In ceea ce priveşte creditul bancar, deşi este o variantă mai realistă
decât celelalte două, nu este poate tocmai cea mai dorită în primul rând pentru că
este scump (dobânzile sunt, în general, destul de ridicate şi în al doilea rând, băncile
pun o serie de condiţii dure şi stricte, deseori greu de îndeplinit de către solicitant.
O posibilitate pentru un întreprinzător sau pentru o firmă de a obţine bani
(capital) totuşi, evitând problemele ridicate de variantele de mai sus, este
reprezentată de vânzarea publică de acţiuni sau de obligaţiuni cu ajutorul bursei.
Bursa asigură cel mai scurt şi eficient circuit între economiile sau surplusul
temporar de capital al celor care doresc să investească pe termen mediu sau lung (fie
că este vorba de firme, fonduri, bănci, companii de asigurare sau de simple persoane
particulare) şi nevoile de finanţare ale întreprinzătorilor sau ale societăţilor
comerciale. Bursa devine astfel un concurent puternic pentru bănci, reprezentând o
alternativă serioasă la creditul bancar, aşa cum arătăm, de cele mai multe ori mult
mai scump şi dificil de obţinut.
Din cele de mai sus se desprinde clar rolul principal al pieţelor bursiere şi
anume acela de finanţare a economiei (în speţă a agenţilor economici) prin
mobilizarea capitalurilor pe termen mediu si lung. De asemenea, un alt rol important
al bursei este acela ca aceasta înlesneşte circulaţia capitalurilor, titlurile financiare
putând fi uşor transformate în lichidităţi sau schimbate în alte titluri, prin vânzarea
sau revânzarea lor pe aceasta piaţă şi nu în ultimul rând rolul bursei este acela de a
asigura:
1. Corecta “echilibrare” a cererii şi ofertei având la bază un număr cât mai mare de
participanţi, din ambele categorii (vânzători şi cumpărători);
2. Metodologia de tranzacţionare extrem de rapidă, asistată de tehnica de calcul şi
personal specializat, prin tipizarea formularelor de contracte bursiere şi
standardizarea calităţii produselor negociate, prin admiterea la tranzacţionare
numai a agenţilor specializaţi etc.;
18
3. Constituirea unor depozite bancare de garanţii, atât pentru cumpărători cât şi

pentru vânzători, prin controlul permanent, prin intermediul unor comisii avizate,
a bonităţii şi bunei credinţe a agenţilor bursieri, printr-o metodologie specifică de
certificare a calităţii produselor negociate etc.;
4. Limitarea procentuală, maxim admisă, de variaţie zilnică a preţurilor;
5. Crearea diferitelor tipuri de contracte bursiere (spot, forward, futures, option etc.).
Ani ’90 au reprezentat o perioadă dinamică pentru pieţele financiare globale.
Schimbările în filosofiile politice şi economice către pieţe libere şi capitalism au
produs o creştere a cererii de capital. Urmând exemplul Occidentului şi al
economiilor “tigrilor” asiatici numeroase economii emergente au promovat bursele
de valori ca pe un pilon important al progresului economic. Colapsul comunismului
şi adoptarea politicilor de piaţă au adus la dezvoltarea burselor de valori în aceste
ţări. Chiar şi în ţări comuniste, cum ar fi China şi Vietnam există burse de valori
destinate facilitării mobilizării capitalului şi alocării lui spre utilizări eficiente.
În ţările emergente sunt peste 26.000 de companii listate la bursă, cu o
valoare de peste 1,5 miliarde lire sterline. Valoare totală a tuturor companiilor listate
la bursele de valori din întreaga lume se ridică la peste 25.000 de miliarde de lire
sterline. În mod cert bursele de valori reprezintă un element important al societăţii
moderne şi sofisticate în care trăim. Bursele de valori nu sunt doar un loc vital de
întâlnire a investitorilor şi o sursă de finanţare pentru afaceri, ele permit o alocare
eficientă a resurselor într-o societate, ceea ce înseamnă un mix optim de bunuri şi
servicii produse pentru satisfacerea nevoilor oamenilor.
În ultimul deceniu s-a remarcat nu numai o creştere a însemnătăţii burselor în
ţările dezvoltate, ci şi o creştere notabilă în dimensiunile şi importanţa burselor mai
vechi. Acest fapt este ilustrat prin aceea că valoarea de piaţă a acţiunilor emise de
companiile listate depăşesc PNB al ţării respective. Acest fapt este evident în ţări
cum ar fi Canada, Franţa, Japonia Suedia, Marea Britanie, SUA. În unele ţări ca
Finlanda, Olanda, Elveţia, Hong Kong, capitalizarea pieţei este mai mult decât
dublu PNB.
19
3.2. Bursa de Valori Bucureşti

3.2.1. Prezentarea generală şi managementul Bursei de Valori Bucureşti
Activitatea bursieră în ţara noastră datează din anul 1839, prin întemeierea
burselor de comerţ. La 1 decembrie 1882 a avut loc deschiderea oficială a Bursei de
Valori Bucureşti (BVB), iar peste o săptămână a aparut şi cota bursei, publicată în
Monitorul Oficial. De-a lungul existenţei sale, activitatea bursei a fost afectată de
evenimentele social-politice ale vremii (răscoala din 1907, războiul balcanic 1912-
1913), bursa fiind închisă apoi pe perioada primului război mondial. După
redeschiderea sa, a urmat o perioadă de şapte ani de creşteri spectaculoase, urmată
de o perioadă tot de şapte ani de scădere accelerată. Activitatea Bursei de Efecte,
Acţiuni şi Schimb se întrerupe în anul 1941, moment în care erau cuprinse la cota
bursei acţiunile a 93 de societăţi şi 77 de titluri cu venit fix (tip obligaţiuni).
Bursa de Valori Bucureşti este constituită ca o instituţie publică non-profit,
desfăşurându-şi activitatea pe principiul autofinanţării, şi care are ca scop oferirea
unui cadru organizat şi legal pentru întâlnirea cererii cu oferta de capital pe termen
mediu şi lung.
După o perioadă de întrerupere de 50 de ani, Bursa de Valori Bucureşti s-a
redeschis la 23 iunie 1995, prin fondarea Asociaţiei Bursei de către 24 de societăţi
de valori mobiliare, şi printr-o decizie a guvernului României, ca instituţie finanţată
de la bugetul de stat, urmând ca în termen de 3 ani de la înfiinţare, să ramburseze
din comisioanele aplicate tranzacţiilor efectuate suma alocată la înfiinţarea sa.
Bursa de Valori Bucureşti a fost înfiinţatǎ pe baza Deciziei nr. 20/21.04.1995
a Comisiei Naţionale a Valorilor Mobiliare. BVB este investitǎ cu personalitate
juridicǎ, încheie bilanţ contabil şi are cont bancar. Activitatea sa se desfǎşoarǎ în
conformitate cu prevederile Legii nr. 52/1994 în scopul realizǎrii unei pieţe
organizate pentru negocierea valorilor mobiliare admise la cotǎ şi al asigurǎrii
publicului, prin activitatea intermediarilor autorizaţi a unor sisteme, mecanisme şi
proceduri adecvate pentru efectuarea continuǎ, ordonatǎ şi echitabilǎ a tranzacţiilor
cu valori mobiliare.
După aprobarea de către Comisia Naţională a Valorilor Mobiliare a
Regulamentelor şi Procedurilor de funcţionare şi operare, Bursa de Valori Bucureşti
şi-a început activitatea în mod efectiv, realizând primele tranzacţii la data de 20
noiembrie 1995, în incinta pusă la dispozţie de Banca Naţională a României. În
cadrul primei şedinţe de tranzacţionare, societăţile de valori mobiliare membre ale
Asociaţiei Bursei au putut negocia 905 acţiuni a 6 societăţi comerciale cotate.
În prezent societatea comercială Bursa de Valori Bucureşti S.A. are 84 de
acţionari, capitalul social înregistrează valoarea de 34.844.300 lei, corespunzător
unui număr de 3.484.430 de acţiuni cu valoare nominală de 10lei/acţiune.Titlurile de
capital emise de BVB SA sunt dematerializate. Acţiunile deţinute de acţionarii care
20
au primit autorizaţie valabilă emisă de CNVM fac parte din categoria acţiunilor
ordinare (3.461.114 acţiuni). Un alt tip de titluri de capital, cele din categoria
acţiunilor preferenţiale (în total 23.316 acţiuni), sunt în proprietatea Asociaţiei
Brokerilor (4.479 acţiuni), a acţionarilor provenind din foste societăţi de servicii de
investiţii financiare (13.437 acţiuni) care nu deţin autorizaţie valabilă emisă de către
CNVM şi a acţionarilor persoane fizice (5.400 acţiuni).
Calitatea este considerata de către managementul BVB o condiţie esenţială a
menţinerii poziţiei actuale de lider naţional pe piaţa bursieră românească. Viziunea,
misiunea şi valorile organizaţiei au fost definite având în vedere acest aspect.
În stabilirea coordonatelor viitoare ale organizaţiei, managementul a pornit de la
ideea consolidării unei instituţii bursiere pe deplin capabile să recepteze cerinţele în
continuă schimbare ale clienţilor şi să îşi adapteze rapid oferta la acestea. Pe lângă
aceasta, viziunea BVB a înglobat interesele şi aşteptările angajaţilor, evaluând
obiectiv nivelul actual de performanţă şi potenţialul acestora.
În vederea îmbunătăţirii permanente a activităţilor desfăşurate, creşterii
eficienţei, satisfacerii depline a cerinţelor clienţilor şi depăşirii aşteptărilor acestora,
BVB a implementat Sistemul de Management al Calităţii, aliniat prevederilor
standardului ISO 9001:2000, fapt certificat de TÜV Management Service GmbH în
iunie 2002. Acelaşi organism acreditat internaţional a recertificat în urma auditului
efectuat în iunie 2005, Sistemul de Management al Calităţii implementat de BVB.
Aplicarea Modelului de Excelenta EFQM în cadrul BVB se încadrează în eforturile
de îmbunătăţire continuă care urmăresc satisfacerea tuturor factorilor interesaţi
(clienţi, acţionari, angajaţi, parteneri, mediu social). Menţinerea şi îmbunătăţirea
Sistemului de Management al Calităţii este responsabilitatea fundamentală a
managementului BVB. Pentru realizarea acestora a fost numit un reprezentant al
managementului pentru Sistemul de Management al Calităţii. În acelaşi scop,
conducerea organizaţiei asigură resursele necesare perfecţionării şi specializării
profesionale.
Managementul BVB acordă o mare importanţă exemplului personal, astfel
încât prin participarea la cursuri, seminarii, conferinţe, schimburi de experienţă,
liderii organizaţiei îşi sporesc în continuu nivelul de pregătire şi performantele.
Principiile care guverneazǎ aceastǎ instituţie ca piaţǎ organizatǎ de valori
mobiliare sunt accesibilitatea, informarea, etica pieţei şi neutralitatea.
Accesibilitatea se referǎ la angajamentul pe care şi-l asumǎ Bursa de a asigura
accesul egal al societǎţilor membre şi, respectiv, a societǎţilor emitente listate la
Bursǎ.
Bursa este, de asemenea, obligatǎ sǎ asigure permanent agenţilor de bursǎ şi
investitorilor, suficientǎ informaţie despre societǎţile tranzactionate şi despre
preţurile valorilor mobiliare emise de acestea.
21
Asigurarea cǎ piaţa valorilor mobiliare funcţioneazǎ într-un mod care sporeşte

încrederea utilizatorilor, autoritǎţilor şi publicului larg în general, intrǎ tot în
atribuţiile Bursei.
Neutralitatea cu care Bursa acţioneazǎ şi menţinerea integritǎţii în relaţia cu
toţi participanţii la piaţǎ, precum şi cu alte instituţii sau organizaţii care
supravegheazǎ sau opereazǎ în piaţa de capital este alt angajament pe care şi-l
asumǎ Bursa de Valori Bucureşti.
Bursa poate stabili relaţii de asociere bilateralǎ cu burse din alte ţǎri şi se
poate afilia la forurile internaţionale ce reunesc instituţiile specifice pieţelor de
capital.
Bursa de Valori îndeplineşte rolul preponderent pe care îl are pe piaţa de
capital româneascǎ prin respectarea unor cerinţe de transparenţǎ a pieţei bursiere,
protecţia investitorilor, de asigurare a unor nivele de eficienţǎ şi lichiditate
corespunzǎtoare pentru titlurile tranzacţionate. Astfel, ea oferǎ investitorilor garanţie
moralǎ şi securitate financiarǎ prin mǎsurarea continuǎ a lichiditǎţii valorilor
mobiliare înscrise la cotǎ.
Bursa completeazǎ circuitele necesare pentru ca resursele financiare
disponibile în piaţa de capital sǎ poatǎ ajunge în zonele productive, la societǎţile
comerciale emitente de titluri, care le pot utiliza în mod eficient.
Asociaţia Bursei de Valori Bucureşti reprezintǎ organul suprem de luare a
deciziilor privind activitatea bursierǎ, fiecare societate de valori membrǎ având
dreptul la un vot în adunǎrile generale ale Asociaţiei.
Membrii Asociaţiei Bursei sunt societǎţile de valori mobiliare şi primesc din
partea Comisiei Naţionale a Valorilor Mobiliare “Autorizaţia de Negociere în
Bursǎ”.
Calitatea de membru al Asociaţiei Bursei este dobânditǎ la data înscrierii
societǎţii de valori mobiliare autorizate sǎ negocieze în Bursǎ în Registrul de
Asociaţi. Înscrierea în acest registru se efectueazǎ de cǎtre secretariatul Asociaţiei
Bursei, la data adoptǎrii hotǎrârii de admitere în Asociaţie de cǎtre Comitetul
Bursei.
Membrii Asociaţiei Bursei se bucurǎ în mod egal de toate drepturile conferite
de calitatea de membru, indiferent de data dobândirii acestei calitǎţi. Membrii vor
respecta Statutul Asociaţiei Bursei, regulamentele, procedurile şi orice alte
reglementǎri emise de cǎtre Bursǎ şi Comisia Naţionalǎ a Valorilor Mobiliare.
Conducerea BVB este realizatǎ de cǎtre Comitetul Bursei (Board of
Governors). Acesta este format din 9 reprezentanţi, aleşi de cǎtre Asociaţia Bursei.
Comitetul numeşte şi Directorul General al Bursei care este responsabil cu
conducerea executivǎ a activitǎţii instituţiei, precum şi cu reprezentarea ei.
Comisarul General al Bursei este un reprezentant al Comisiei Naţionale a
Valorilor Mobiliare, care are rolul de a supraveghea şi controla activitatea bursierǎ.
22
Comisiile Speciale care îşi desfǎşoarǎ activitatea pe lângǎ Comitetul Bursei

sunt organe cu caracter decizional şi consultativ. Ele sunt înfiinţate prin decizii ale
Comitetului Bursei. În cadrul BVB funcţioneazǎ trei astfel de comisii: Comisia de
Eticǎ şi Conduitǎ, Comisia de Înscriere la Cotǎ şi Comisia de Dezvoltare, Produse
Noi.
Activitatea Comisiilor Speciale ale Bursei este guvernatǎ de urmǎtoarele
principii :
1. principiul autonomiei ;
2. principiul obiectivitǎţii;
3. principiul protecţiei investitorilor;
4. principiul promovǎrii dezvoltǎrii pieţei bursiere;
5. principiul rolului activ.
Rolul Comisiei de Înscriere la Cotǎ constǎ în asigurarea unei activitǎţi unitare,
ordonate şi eficiente de înscriere, promovare, retrogradare şi retragere de la Cota
Bursei a valorilor mobiliare.
Comisia de Eticǎ şi Conduitǎ urmǎreşte respectarea prevederilor Codului de
Eticǎ şi Conduitǎ şi ale reglementǎrilor Bursei, în mǎsura în care este abilitatǎ prin
reglementǎrile respective.
Comisia de Dezvoltare, Produse Noi susţine eforturile de diversificare a
tipurilor de operaţiuni de bursǎ şi de valori mobiliare care fac obiectul acestora,
precum şi de îmbunǎtǎţire a reglementǎrilor Bursei de Valori Bucureşti.
3.2.2. Funcţionarea Bursei de Valori Bucureşti
O dată cu înfiinţarea bursei, cu sprijin din partea autorităţilor canadiene, s-a

hotărât ca specializarea personalului să se efectueze în instituţii similare din Canada,
iar sistemul de tranzacţionare STEA (Sistemul de Tranzacţionare Electronică
Automată) să fie adaptat condiţiilor specifice României.
Astfel s-a ajuns nu numai la un sistem compatibil cu marile burse ci şi la un
sistem extrem de performant şi de bine integrat în privinţa funcţionalităţilor oferite.
În cadrul Bursei de Valori Bucureşti sunt reglementate următoarele aspecte:
- membrii bursei;
- documentaţia minimă şi forma ei;
- executarea ordinelor şi tranzacţiilor;
- condiţiile de accedere la tranzacţionare;
- nivelul de capitalizare minim şi volumul maxim permis al
operaţiunilor;
- evidenţierea contabilă a operaţiunilor bursiere în nume propriu şi în
numele clienţilor;
- depozitarea, compensarea şi decontarea tranzacţiilor.
23
Începând din anul 1999, sistemul STEA a fost treptat înlocuit cu sistemul
de tranzacţionare HORIZON. Acest sistem înlocuieşte treptat ringul de
tranzacţionare prin strigare, conferind agenţilor de bursă posibilitatea să
tranzacţioneze direct de la calculatorul propriu (staţia de lucru), printr-o legătură
a acestuia cu Nucleul de tranzacţionare, care editează şi validează ordine, execută
tranzacţii şi actualizează statistici şi informaţii despre tranzacţii în urma
executării acestora.
Înscrierea la cota Bursei. Cota BVB este structurată pe următoarele
sectoare:
1. sectorul valorilor mobiliare emise de către persoane juridice române;
2. sectorul obligaţiunilor şi a altor valori mobiliare emise de către stat, judeţe,
oraşe, comune, de către autorităţi ale administraţiei publice centrale şi locale
şi de către alte autorităţi;
3. sectorul internaţional.
Sectorul valorilor mobiliare emise de către persoane juridice române este
organizat pe două categorii: categoria a II-a (de bază) şi categoria I.
 Pentru înscrierea la categoria de bază, există următoarele cerinţe pentru emitenţi:
(a) înregistrarea la Oficiul de Evidenţă a Valorilor Mobiliare (OEVM);

(b) libera transferabilitate a valorilor mobiliare;
(c) înregistrarea valorilor mobiliare la Registrul Bursei sau la o societate de
registru independentă, conectată la sistemul Bursei; emitentul va încheia
Contractul de Registru cu Bursa, care va acţiona ca agent de depozitare, de
înregistrare şi de transfer;
(d) furnizarea de servicii adecvate către deţinătorii de valori mobiliare (în
scopul asigurării protecţiei investitorilor);
(e) furnizarea de informaţii;
(f) plata comisioanelor;
(g) legătura cu Bursa;
(h) certificarea datelor furnizate de către emitent prin instituţii specializate;
(i) angajamentul de înscriere şi menţinere la cota Bursei; (emitentul va trebui
să adere la condiţiile şi termenii Angajamentului de înscriere şi menţinere
la Cota Bursei).
 Pentru înscrierea la categoria I, există următoarele cerinţe pentru emitenţi:
(a) îndeplinirea cerinţelor pentru categoria de bază;

(b) emitentul să-şi fi desfăşurat activitatea în ultimii 3 ani;
(c) emitentul să fi obţinut profit net în ultimii 2 ani de activitate;
(d) capitalul social trebuie să fie de cel puţin echivalentul înm lei a 8 milioane
eur, la cursul BNR;
(e) emitentul trebuie să prezinte cash-flow pentru ultimul an calendaristic de
activitate şi un plan de afaceri pentru următorii 2 ani calendaristici;
24
Pentru ca acţiunile unei firme să fie înscrise la cota bursei, este necesar ca cel
puţin 15% din numărul acţiunilor emise şi aflate în circulaţie să fie deţinute de cel
puţin 1800 de acţionari, excluzând persoanele implicate şi angajaţii emitentului.
Fiecare dintre aceşti 1800 de acţionari trebuie să deţină un număr de acţiuni a căror
valoare totală minimă să fie de 100.000 lei. Procentul minim de 15% menţionat mai
sus trebuie să reprezinte minimum 75.000 de acţionari.
Pentru ca obligaţiunile să fie cotate la bursă, este necesar ca cel puţin 30% din
titlurile emise şi aflate în circulaţie să fie deţinute de cel puţin 1000 de deţinători,
excluzând persoanele implicate şi angajaţii emitentului. Fiecare din aceşti 1000 de
deţinători trebuie să deţină un număr de obligaţiuni a căror valoare totală minimă să
fie de 300.000 lei. Procentul de 30% menţionat mai sus trebuie să reprezinte minim
50.000 de obligaţiuni.
Obligaţiunile şi alte valori mobiliare emise de către stat, judeţe, oraşe,
comune, autorităţi ale administraţiei publice centrale şi locale şi de către alte
autorităţi sunt de drept emise la Cotă la primirea de către BVB a respectivului
document de emisiune şi a plăţii comisionului prevăzut în procedurile bursiere.
Valorile mobiliare străine, emise de către persoane juridice străine, vor fi
înscrise la Cota BVB în cadrul sectorului internaţional, fiind afişate distinct de cele
autohtone. Pentru a avea înscrise valorile mobiliare în cadrul sectorului
internaţional, emitenţii acestora trebuie să întrunească condiţiile pe care trebuie să le
îndeplinească şi emitenţii autohtoni, persoane juridice române, cu menţiunea de a
avea respectivele valori mobiliare depozitate la o societate comercială de depozitare
colectivă a valorilor mobiliare, desemnată de către Bursă şi de a fi înscrise pe o piaţă
organizată din ţara în care au fost emise, recunoscută de către BVB.
Menţinerea la Cota Bursei. Pentru menţinerea la Cota Bursei, emitenţii
valorilor mobiliare trebuie să achite comisionul de menţinere, respectiv să realizeze
furnizarea informaţiilor cerute de Bursă, informând permanent şi pe deplin publicul
atât despre evenimentele importante cât şi despre deciziile ce pot afecta preţul
valorilor mobiliare.
Furnizarea informaţiilor trebuie să fie subiectul unui anunţ făcut către Bursă,
înaintea oricărui comunicat destinat informării publicului prin mass-media.
Informaţiile furnizate trebuie să aibă un conţinut cert, corect, suficient. La furnizarea
informaţiilor se ţine cont de modul de distribuire a informaţiilor, de momentul în
care are lor această distribuire, de condiţiile generale şui specifice ale pieţei, precum
şi de alte criterii stabilite de bursă.
Bursa poate solicita emitentului orice documentaţie necesară analizării
comunicatelor destinate informării publicului prin intermediul mass-media.
Emitenţilor li se solicită să păstreze contactul cu Bursa în vederea reglementării
problemei furnizării de informaţii.
Orice fluctuaţii anormale în preţul de piaţă al valorilor mobiliare vor fi
subiectul unor analize specifice efectuate de către Bursă iar dacă respectivele
25
fluctuaţii se vor dovedi rezultatul unor scurgeri de informaţii, Bursa va interveni

luând măsurile adecvate situaţiilor respective.
Începând din 1999, regimul furnizării de informaţii pentru menţinerea la Cota
Bursei a cunoscut unele suplimentări. Astfel se accentuează necesitatea menţinerii
transparenţei şi, cel mai important în contextul menţinerii pieţei de capital
româneşti, emitenţii sunt obligaţi să stabilească şi să aducă imediat la cunoştinţa
Bursei şi publicului data-limită până la care vor efectua plata dividendelor curente
cuvenite, şi de asemenea sunt obligaţi să facă plata dividendelor fără privilegii şi
fără discriminări, prin stabilirea unor criterii juste şi echitabile.
Fluxul operaţiunilor la BVB se desfăşoară pe mai multe zile, după cum
urmează:
I. Ziua T – 1 = ziua emiterii ordinului (pre-ziua tranzacţiei. Pentru a cumpăra sau
vinde acţiuni ale societăţilor comerciale înscrise la Cota BVB, persoanele fizice sau
juridice interesate trebuie să se adreseze uneia din societăţile de servicii de investiţii
financiare membre ale Asociaţiei Bursei de Valori Bucureşti, care au acces direct
sau indirect (prin intermediul altui SSIF) la sistemul de tranzacţionare al Bursei,
urmând să parcurgă următoarele două etape:
 încheierea unui contract de intermediere a valorilor mobiliare cu SSIF, contract
ce constituie baza legală pe care agentul de valori mobiliare va executa ordinul
clientului la bursă;
 după încheierea contractului între cele două părţi, agentul de valori mobiliare va
completa pentru client o Cerere de Deschidere de Cont, respectiv deschiderea
unui cont
o în numerar, în cazul în care a fost emis un ordin de cumpărare, cont în
care se va depune suma de bani necesară cumpărării acţiunilor;
o de valori mobiliare, în cazul în care a fost emis un ordin de vânzare,
cont în care clientul îşi va depune valorile mobiliare pe care doreşte să
le vândă.
a) În cazul ordinului de cumpărare, valoarea sumei depuse se calculează pe
baza preţului de referinţă (preţul mediu) din ultima şedinţă de tranzacţionare. La
încheierea contractului, agentul de valori mobiliare va negocia cu clientul
comisionul aplicat serviciului prestat, care nu poate depăşi 8% din valoarea
tranzacţiei încheiate în ring.
Transmiterea ordinului către SSIF-ul ales poate avea loc în orice zi între cele
2 sau 3 şedinţe de tranzacţionare în bursă. Până în acest moment, deşi SSIF-ul a
preluat ordinul de vânzare sau de cumpărare de la client, sistemul computerizat al
bursei nu recunoaşte încă acest ordin.
În faza premergătoare tranzacţiei agentul de valori mobiliare de la sediul
SSIF-ului va transmite datele de identificare a clientului (nume, adresă, buletin,
telefon, în vederea introducerii lor în baza de date aferentă Registrului Bursei.
26
b) În cazul ordinului de vânzare, clientul înregistrat deja în zona aşa-numiţilor

clienţi nearondaţi va fi transferat în zona clienţilor arondaţi.
II. Ziua T = ziua tranzacţiei. O dată ce ordinul a fost plasat SSIF-ului, iar banii,
respectiv acţiunile se află în cont, agentul de bursă este gata să execute ordinul
clientului său în ringul computerizat al bursei.
 Etapa de pre-deschidere. În acest interval, agentul de bursă va introduce în
sistem toate ordinele primite de la clienţi. Ordinele sunt de tip preţ-limită, adică
se cere un preţ-limită la vânzare (mai mare sau egal cu X lei/acţiune), respectiv la
cumpărare (mai mic sau egal cu Y lei/acţiune). În această etapă, ordinele nu sunt
procesate ci este doar observată piaţa.
Etapa de pre-deschidere permite stabilirea unui preţ de deschidere a pieţei pentru
valorile mobiliare ce se vor tranzacţiona în şedinţa respectivă. Această etapă se
caracterizează prin faptul că ordinele sunt introduse în sistem iar cantităţile de titluri
specificate în ordinele de bursă se însumează conform unui algoritm de fixing.
Fiecare agent de bursă instalat la terminalul său în ring cunoaşte doar ordinele
introduse de el, în timp ce sistemul afişează pe fiecare terminal piaţa cumulată, adică
toate ordinele de vânzare-cumpărare introduse de toţi agenţii de bursă în sistemul de
tranzacţionare. Etapa de pre-deschidere este astfel importantă deoarece agentul de
bursă îşi poate da seama unde se situează ordinul său faţă de piaţă.
În cazul în care, în cadrul acestei etape, preţul cererii nu se suprapune peste cel al
ofertei sau dacă există doar cerere, respectiv doar ofertă, nu va exista un preţ de
deschidere, ci o cotaţie, adică afişarea unui preţ de cumpărare sau de vânzare.
 Etapa deschiderii automate. Etapa de pre-deschidere se încheie cu stabilirea
automată a preţului de deschidere pentru şedinţa de tranzacţionare respectivă.
Stabilirea preţului de deschidere se bazează pe un sistem clasic, numit licitaţie la
preţ unic.
Preţul se determină automat pe baza celor mai bune oferte introduse în sistem.
Criteriul de selecţie este maximizarea volumului tranzacţiei (în condiţiile întâlnirii
celei mai bune cereri cu cea mai bună ofertă, astfel încât volumul tranzacţiei să fie
maxim).
Etapa deschiderii automate presupune mai întâi activarea sistemului de
tranzacţionare de către agenţii de bursă, după care urmează aplicarea algoritmului
de fixing, care identifică ordinele de cumpărare-vânzare ce pot iniţia tranzacţii la
deschiderea pieţei (etapa următoare) şi care se efectuează la preţul de deschidere
determinat.
 Etapa de deschidere a pieţei. În această perioadă, după afişarea preţului de
deschidere pentru fiecare acţiune cotată, agenţii de bursă rec la executarea
efectivă a ordinelor primite pe o bază continuă, executarea ordinelor având loc în
timp real.
Sistemul de tranzacţionare în piaţa continuă permite încheierea tranzacţiilor la
preţuri diferite de preţul de deschidere, pe baza acţiunii libere a cererii şi ofertei,
27
preţuri ce pot varia în limita de ±15% faţă de preţul mediu din şedinţa precedentă,
conform deciziei CNMV din iunie 1999.
Această variaţie maximă de preţ admisă pentru o şedinţă de tranzacţionare a fost
stabilită atât cu scopul protejării investitorilor de apariţia unor eventuale modificări
excesive pe termen scurt ale preţului unui valori mobiliare, datorate mai ales
dezechilibrelor de moment dintre cerere şi ofertă, cât şi pentru menţinerea
integrităţii pieţei.
Limita variaţiei de preţ permite agenţilor de bursă să-şi reevalueze poziţia de
piaţă, aceştia modificându-şi ordinele introduse în etapa de pre - deschidere în
vederea executării ordinului în condiţii optime, reechilibrând astfel piaţa şi sporind
lichiditatea acesteia.
 Etapa de închidere a zilei de tranzacţionare. La ora 14:30 calculatorul afişează
automat preţul de închidere a şedinţei, care poate fi preţul la care s-a încheiat
ultima tranzacţie, pentru fiecare acţiune sau ultima cotaţie, respectiv un preţ de
cumpărare sau de vânzare în cazul când cererea nu s-a întâlnit cu oferta.
La închiderea zilei de tranzacţionare, calculatorul bursei tipăreşte automat câte
două rapoarte pentru fiecare agent de bursă:
o Raportul de tranzacţionare, care evidenţiază ordinele executate
(volumul acţiunilor tranzacţionate şi valoarea tranzacţiilor);
o Raportul de decontare general, care stabileşte poziţia fiecărui SSIF în
urma tuturor ordinelor executate în ziua respectivă şi care va fi remis
băncii de decontare.
Bursa de Valori Bucureşti transmite fiecărei societăţi de servicii de investiţii
financiare Raportul de Tranzacţionare, Raportul de Compensare şi Raportul de
Decontare. Aplicând sistemul de compensare multilaterală pe baze nete, sistemul de
tranzacţionare stabileşte dacă SSIF-ul figurează ca vânzător net (a vândut mai mult
decât a cumpărat sau drept cumpărător net (a cumpărat mai mult decât a vândut).
 Etapa finalizării. La încheierea zilei de tranzacţionare, agentul de bursă din
ring se poate găsi în una din următoarele situaţii: ordin parţial executat; ordin
integral executat; ordin neexecutat.
 Chiar dacă încheierea efectivă a tranzacţiei va avea loc la momentul de timp
T+3 (zile lucrătoare), la sfârşitul şedinţei, după primirea rapoartelor, agentul
de bursă îşi poate anunţa deja clientul despre executarea ordinului, iar cel mai
târziu a doua zi după executarea tranzacţiei, SSIF-ul trimite clientului o
confirmare scrisă a efectuării tranzacţiei.
 De asemenea, la sfârşitul fiecărei luni, SSIF-ul emite un extras de cont şi o
situaţie a activităţii contului pentru fiecare client, documente care vor fi puse
la dispoziţia acestuia.
III. Ziua T+1 = ziua decontării şi compensării tranzacţiei. Agentul de bursă
depune la sediul bursei cele trei rapoarte confirmate (raportul de tranzacţionare, de
28
compensare şi de decontare) şi avizate de către SSIF-ul pe care îl reprezintă,

rapoarte care sunt însoţite de ordinul de plată în cazul în care SSIF-ul este
cumpărător net.
Orice diferend apărut între Bursă şi SSIF cu privire la exactitatea datelor din
rapoarte se rezolvă la momentul T+1, şi nu mai târziu. Dacă SSIF-ul nu comunică în
scris Bursei obiecţiile faţă de datele din cele trei rapoarte, aceste documente se
consideră confirmate.
Bursa va centraliza toate ordinele de plată emise de SSIF-uri, în calitate de
cumpărători. La rândul săi Bursa emite ordine de plată în numele SSIF-ului care are
de încasat bani, ca vânzător net de titluri. Toate ordinele de plată emise fie de SSIF-
uri, fie de către Bursă sunt trimise la banca de decontare.
În baza ordinelor de plată emise de SSIF-urile debitoare (cumpărător net) şi
transmise băncii de decontare prin intermediul bursei, banca efectuează încasări din
contul de decontare al SSIF-urilor debitoare în contul de decontare al bursei.
În baza ordinelor de plată emise şi transmise de bursă, banca efectuează plăţi
din contul de decontare al bursei în contul de decontare al SSIF-urilor creditoare
(vânzător net).
III. Ziua T+2 = ziua confirmării existenţei disponibilităţilor în contul de decontare.
Banca de decontare informează bursa asupra asupra existenţei sau inexistenţei
disponibilităţilor suficiente în contul SSIF-urilor debitoare, atât înainte de data
decontării cât şi la data decontării.
În cazul confirmării existenţei disponibilităţilor în contul SSIF debitoare,
banca de decontare efectuează decontările.
III. Ziua T+3 = ziua finalizării plăţilor/lichidării tranzacţiilor
Banca de decontare verifică şi informează Bursa de Valori asupra asupra
existenţei sau inexistenţei disponibilităţilor suficiente în contul SSIF-urilor.
Dacă există disponibilităţi suficiente în conturile de decontare ale SSIF-urilor
debitoare, banca de decontare va efectua:
a) viramentul sumelor din conturile de decontare ale SSIF-urilor debitoare în contul
de decontare al bursei;
b) viramentul sumelor din contul de decontare al bursei în conturile de decontare
ale SSIF-urilor creditoare.
Dacă se constată că nu există disponibilităţi suficiente în conturile de
decontare ale SSIF-urilor debitoare, banca de decontare are obligaţia (conform
contractului încheiat cu bursa) de a credita contul SSIF-ului cu o sumă ce nu va
depăşi valoarea scrisorii de garanţie bancară a acesteia, mai puţin dobânda şi
comisionul pe perioada creditării.
Dacă operaţiunile prevăzute mai sus nu sunt suficiente pentru asigurarea
decontării, banca va prelua, iar societăţile de servicii de investiţii financiare
debitoare vor transmite cu titlu gratuit proprietatea asupra valorilor mobiliare
29
deţinute în contul propriu şi asupra celor cumpărate în nume propriu şi aflate în curs
de decontare.
Bursa va înştiinţa societatea de investiţii financiare în scris despre faptul că
proprietatea asupra valorilor mobiliare deţinute în contul propriu şi asupra celor
cumpărate de SSIF în nume propriu va fi preluată cu titlu gratuit de către bursă.
Respectivele valori mobiliare vor fi transferate din contul SSIF-ului debitor care nu
şi-a achitat obligaţia de plată în Registrul Bursei.
3.2.3 Indicii Bursei de Valori Bucureşti
(a) Indicele BET (Bucharest Exchange Trading)

Indicele BET a fost creat, în primul rând, în scopul reflectǎrii tendinţei de
ansamblu a preţurilor corespunzǎtoare celor mai lichide şi active 10 societǎţi
tranzacţionate în cadrul BVB. Aceste societǎţi sunt selectate exclusiv din cadrul
societǎţilor listate la Categoria I a Bursei de Valori Bucureşti, aplicându-se totodatǎ
şi criteriul diversificǎrii activitǎţii societǎţilor respective.
Un alt scop pentru care a fost creat acest indice a fost furnizarea unei baze
adecvate pentru tranzacţionarea instrumentelor derivate pe indici (index opus şi
contracte futures) pentru a asigura mecanisme de acoperire a riscului pentru
investitori.
Proiectul BVB de creare a indicelui BET a beneficiat de asistenţa acordatǎ de
Institutul Austriac de Studii Avansate.
Indicele BET este calculat ca o medie ponderată cu capitalizarea a preţurilor
celor mai 10 lichide acţiuni cotate la Bursa de Valori Bucureşti. Mărimea indicelui
din fiecare zi este raportata la mărimea indicelui corespunzatoare din data de
referinţă (momentul t0).
pit
 p q
i 1, N
i0 i0 
pi 0
 p q
i 1, N
i0 i0
unde:
- N este numărul de acţiuni din portofoliul indicelui: 10;
- pi0 este (începând cu 29 Noiembrie 1999) preţul de închidere al simbolului i
înregistrat în piaţa principalǎ (piaţa Regular) în şedinţa de tranzacţionare de referinţǎ
(corespunzǎtoare ultimei actualizǎri a coşului indicelui, consideratǎ a fi t=0);
- pit este (începând cu 29 Noiembrie 1999) preţul de închidere al simbolului i
înregistrat în piaţa principalǎ (piaţa Regular) în şedinţa de tranzacţionare t;
- qi0 este factorul de ponderare corespunzǎtor simbolului i în şedinţa de
tranzacţionare de referinţǎ (t=0).
30
În condiţiile în care participarea unui simbol în index este limitatǎ la 25% din
totalul capitalizǎrii simbolurilor incluse în indicele BET, factorul de ponderare al
acestuia poate fi egal cu una dintre cele douǎ valori :
 numǎrul de acţiuni corespunzǎtoare simbolului respectiv (în cazul în care
ponderea capitalizǎrii acestuia în capitalizarea totalǎ a simbolurilor incluse în

indicele BET este mai micǎ de 25%) sau
 un numǎr ajustat (în cazul în care ponderea capitalizǎrii simbolului depǎşeşte
limita procentualǎ impusǎ de 25%).

Pentru a compensa orice efect artificial asupra preţului de tranzacţionare
datorat, spre exemplu, unor evenimente ca:
 divizǎri (splits) sau consolidări ale acţiunilor incluse în portofoliul indicelui
 modificarea componenţei indicelui (înlocuirea unui simbol în portofoliul
indicelui)
 modificǎri survenite în capitalizarea unei societǎţi ale cǎrei acţiuni sunt incluse în
portofoliul indicelui, astfel încât ponderea acestui simbol sǎ depǎşeascǎ limita

procentualǎ de 25% din capitalizarea totalǎ a simbolurilor incluse în indice
 orice modificări în capitalul social al unei firme aflate în portofoliul indicelui
valoarea indicelui este ajustată (indicele este racordat) cu un factor de corecţie

f , în ziua în care are loc schimbarea care afectează preţul. Astfel se realizează
continuitatea şi comparabilitatea valorilor indicelui. Ajustarea indicelui BET se
efectueazǎ şi prin modificarea factorilor de ponderare.
Criteriile pentru selecţia valorilor mobiliare în portofoliul indicelui sunt
urmatoarele:
1. acţiunile trebuie să fie cotate la categoria I a Bursei de Valori Bucureşti;
2. acţiunile trebuie să aibă cea mai mare capitalizare bursieră; de asemenea,
se urmăreşte ca suma capitalizărilor firmelor ale căror acţiuni sunt în portofoliul
indicelui să depăşească 60 % din capitalizarea bursieră totală;
3. acţiunile trebuiesc astfel alese încât să se asigure diversificarea
portofoliului indicelui;
4. acţiunile trebuie să fie cele mai lichide, acestă caracteristică fiind
aproximată prin totalul valorii tranzacţiilor pe acţiunea respectivă; se urmăreşte ca
suma valorii totale a tranzacţiilor acţiunilor din portofoliul indicelui să fie cel putin
70 % din valoarea totală tranzacţionată.
Criteriile prezentate anterior sunt revizuite lunar prin analizarea
performanţelor societǎţilor a cǎror acţiuni compun portofoliul indicelui (coşul
indicelui), precum şi a societǎţilor recent listate, în vederea unor posibile actualizǎri
a componenţei indicelui (înlocuiri).
Deciziile de actualizare a coşului indicelui sunt adoptate de cǎtre Comitetul
Indicelui.
(b) Indicele BET–C (Bucharest Exchange Trading – Indice Compozit)
31
Indicele compozit BET-C, lansat în mai 1998, s-a născut ca un răspuns dat
necesităţii unei reprezentări complete a evoluţiei preţurilor tranzacţionate la Bursa
de Valori Bucureşti. Necesitatea creǎrii acestui indice compozit a fost impusǎ şi de
creşterea numǎrului de societǎţi listate la BVB.
BET-C, un indice din generaţia a doua, foloseşte formula mediei preţurilor
medii ale acţiunilor, ponderată cu capitalizarea bursieră. Portofoliul indicelui
conţine toate titlurile listate, iar noile cotate sunt automat incluse a doua zi după
formarea preţului de piaţă. Continuitatea şi comparabilitatea valorilor indicelui sunt
asigurate de un factor de corecţie, care este însăşi valoarea indicelui în ziua
anterioară modificării compoziţiei coşului indicelui.
Deşi pe baza sa nu se pot face operaţiuni futures şi cu opţiuni, BET-C este util
pentru că face posibilă calcularea coeficientului de corelaţie, prin care legăturile
dintre două pieţe (sau segmente) pot fi puse în evidenţă şi a cărui mărime indică
nivelul de legătură existent între pieţele respective.
 qi 0  pit
BET  1000  f 
t
i  1, N
 qi 0  pi 0
i  1, N
În cazul în care există acţiuni care nu mai corespund criteriilor de selecţie în

portofoliul indicelui se procedează la o actualizare a portofoliului indicelui. Şi în
acest caz, factorul de corecţie f este recalculat, pentru a compensa această
modificare. Astfel se respectă cerinţa ca indicele să reflecte zilnic schimbările
preţurilor acţiunilor faţă de preţurile aceloraşi acţiuni, la un moment de referinţă.
Toate modificările în portofoliul indicelui se fac periodic şi se decid de către
Comitetul Indicelui, care analizează şi decide trimestrial actualizarea acestora.
(c) Indicele BET-FI (Bucharest Exchange Trading–Indice Sectorial pentru
Fonduri de Investiţii)
Acest indice este primul indice sectorial lansat de BVB la 1 Noiembrie 2000.
BET-FI reflectǎ tendinţa de ansamblu a preţurilor fondurilor de investiţii
tranzacţionate în cadrul Bursei de Valori Bucureşti.
Metoda de calcul este identicǎ cu cea aplicatǎ pentru indicii BET şi BET-C.
Factorul de ponderare pentru un simbol inclus în indicele BET-FI este numǎrul de
acţiuni al simbolului respectiv.
Singura regulǎ privind includerea unui fond de investiţii în indicele BET-FI
este ca acesta sǎ fie listat la BVB.
Metodele de ajustare a acestui indice sunt modificarea factorilor de ponderare
şi modificarea valorii indicelui prin aplicarea unui factor de corecţie (regulǎ similarǎ
cu cea utilizatǎ pentru indicii BET şi BET-C). Principalele evenimente care
determinǎ ajustarea indicelui sunt urmǎtoarele :
 divizǎri (splits) sau consolidǎri ale acţiunilor incluse în coşul indicelui ;
 adǎugarea sau ştergerea unui simbol în/din coşul indicelui ca urmare a listǎrii,
respectiv delistǎrii;
32
 modificǎri de capital pentru o societate ale cǎrei acţiuni sunt incluse în coşul
indicelui.
Atribuţiile Comitetului Indicelui referitoare la indicele BET-FI sunt identice cu cele
privind şi ceilalţi doi indici.
3.2.4. Performanţele şi realizările BVB
Anii 2006 şi 2007 au reprezentat pentru Bursa de Valori Bucureşti (BVB) o perioadă
cu totul specială, în care au devenit tot mai evidente semnele maturizării sale şi, în
care, caracteristicile definitorii pentru o piaţă bursieră reglementată care
funcţionează într-o economie aflată într-un îndelungat proces de tranziţie s-au
estompat şi au pierdut mult din relevanţă.
Una dintre particularităţile pieţei de capital din România a fost, pentru aproape
un deceniu, funcţionarea în paralel a două pieţe şi sisteme distincte în cadrul cărora
se puteau realiza tranzacţii cu acţiunile emise de companiile româneşti: BVB şi
Bursa Electronică RASDAQ (BER). Această situaţie atipică a încetat oficial să mai
existe din prima parte a anului 2006, odată cu autorizarea BVB ca operator de piaţă
de către Comisia Naţională a Valorilor Mobiliare (CNVM). Emiterea autorizării
CNVM fusese precedată cu doar câteva luni înainte de finalizarea procesului de
fuziune dintre BVB şi BER, prin care au fost create premisele restructurării
instituţionale a cadrului de funcţionare a pieţei bursiere din România.
Dincolo de schimbările care s-au produs la nivel instituţional, adoptarea de
către BVB a unui nou “Cod bursier” care reuneşte toate reglementările referitoare
la derularea tranzacţiilor realizate pe piaţa bursieră poate fi considerat unul dintre
cele mai importante evenimente ale anului 2006. În construirea acestui set de
reglementări, care a intrat în vigoare în luna noiembrie a acestui an, s-a pornit de la
observaţia că nivelul atins de activitatea de tranzacţionare pe piaţă bursieră
reprezintă pe de o parte o confirmare implicită a justeţii principiilor care au stat la
baza funcţionării BVB, dar impune totodată unele ajustări care să răspundă mai
bine nevoilor participanţilor din piaţă. De aceea, prin “Codul bursier” s-a stabilit o
nouă structură pentru piaţa reglementată administrată de către BVB şi au fost
introduse criterii mult mai precise de evaluare a condiţiilor de lichiditate pe care
trebuie să le îndeplinească titlurile admise la tranzacţionare. Totodată, au fost
incluse o serie de prevederi care urmăresc să reducă intervalul de timp pentru care
un anumit simbol bursier este oprit de la tranzacţionare ca urmare a anunţurilor sau
evenimentelor corporative, prevederi care-şi propun să răspundă nevoii
investitorilor de a dispune oricând asupra activelor financiare pe care le deţin. Tot
în direcţia creşterii fluidităţii fluxurilor financiare asociate tranzacţiilor bursiere se
doreşte a acţiona şi noile măsuri care conferă BVB o mai mare flexibilitate în
adoptarea deciziilor de suspendare a limitei maxime de variaţie zilnică a preţului
33
(+/-15%), reducându-se astfel perioada în care, ca urmare a unui eveniment

corporativ, preţul unui anumit simbol bursier ajunge la un nou nivel de echilibru,
dictat de raportul cerere-ofertă. Gradul de sofisticare a participanţilor pe piaţa
bursieră a crescut în ultimii ani şi noul “Cod bursier” recunoaşte o dată în plus
acest lucru prin reglementarea în premieră pentru piaţa de capital românească a
unor tehnici de tranzacţionare ceva mai elaborate, cum ar fi cumpărările în marjă şi
vânzările în lipsă.
Modificările aduse cadrului instituţional şi reglementărilor BVB şi-au
propus să crească încrederea investitorilor şi companiilor emitente în mecanismele
pieţei de capital, să asigure o colaborare mai eficientă între toate instituţiile care au
responsabilităţi în derularea operaţiunilor pe piaţa bursieră, dar şi să contribuie la
armonizarea mecanismelor şi normelor adoptate de către BVB cu cele ale
principalelor burse europene. Toate aceste demersuri au avut fără îndoiala
importanţa lor în cadrul procesului de evaluare a BVB pe care Federaţia Europeană
a Burselor de Valori a realizat-o în acest an şi care a avut drept rezultat admiterea
Bursei de Valori Bucureşti ca membru cu drepturi depline al Federation of
European Securities Exchanges. Decizia de admitere a BVB în cadrul acestei
importante organizaţii europene reprezintă o recunoaştere a progreselor înregistrate
în ultimii ani de piaţa de capital din România şi vine să se alăture percepţiilor
pozitive ale investitorilor şi emitenţilor asupra pieţei bursiere, care au făcut ca şi în
anul 2006 să continue tendinţa ascendentă a principalilor indicatori ai pieţei
reglementate administrată de către BVB. Exprimată în euro, capitalizarea totală a
pieţei reglementate a urcat în anul 2006 cu aproape 40%.
La capătul ultimei şedinţe de tranzacţionare a anului 2006 valoarea totală a
capitalizării bursiere a fost calculată pentru 21,4 miliarde euro, cu +39,8% peste
nivelul aceluiaşi indicator din urmă cu un an, deşi numărul companiilor ale căror
acţiuni sunt admise la tranzacţionare pe piaţa reglementată s-a diminuat la 58, de la
64 la finalul anului 2005.
Evolutia capitalizarii BVB
28204
30000
25000
18185
20000
mil. USD
11937
15000
10000
3710
2718
5000 61 632 357 317 366 1229
100
0
1995 1996 1998 1999 2000 2001 2002 2003 2004 2005 2006 2007
34
Figura nr3.1. Evoluţia capitalizării BVB

Diferenţa pozitivă contabilizată în dreptul indicatorului “capitalizare
bursieră totală” a fost determinată decisiv şi în anul 2006 de creşterile de preţuri
înregistrate de cotaţiile majorităţii titlurilor admise la tranzacţionare la BVB,
cărora li s-au adăugat majorările de capital operate de unele companii prin
capitalizarea rezervelor sau prin emisiuni de acţiuni oferite spre subscriere
propriilor acţionari. Această ultimă metodă de finanţare a fost însoţită în două
situaţii şi de realizarea de emisiuni de drepturi de preferinţă, care au fost la rândul
lor tranzacţionate în ringul Bursei.
În anul 2006, pe piaţa reglementată a BVB, s-au derulat un număr de 248 de
şedinţe bursiere. Un număr de aproximativ 13,7 miliarde de acţiuni au făcut
obiectul a aproape 1,5 milioane de tranzacţii. Acţiunile au reprezentat atracţia
principală a investitorilor. Mai mult de 90% din totalul valorii tranzacţiilor au fost
orientate spre titlurile de capital, iar diferenţa spre titlurile de credit (obligaţiuni).
La capătul ultimei şedinţe de tranzacţionare a anului, din 19 decembrie,
valoarea totală a capitalizării bursiere a fost calculată pentru 21,4 miliarde Euro, cu
39,8% peste nivelul aceluiaşi indicator din urmă cu un an, deşi numărul
companiilor ale căror acţiuni sunt admise la tranzacţionare pe piaţa reglementată s-
a diminuat la 58, de la 64 la finalul anului 2005.
Tabelul 3.2. Mil lei

Valoarea tranzacţiilor 2000 2001 2002 200 2004 200 2006
3 5
Ianuarie 15 13 22 57 109 803 1127
Februarie 13 72 21 61 148 964 995
Martie 10 8 26 37 148 603 856
Aprilie 8 4 51 118 277 372 327
Mai 14 66 44 44 170 355 600
Iunie 10 40 42 75 183 182 487
Iulie 7 12 35 47 159 326 581
August 7 21 42 39 122 653 573
Septembrie 9 23 110 72 124 652 682
Octombrie 15 21 97 75 366 949 1202
Noiembrie 7 26 79 76 270 930 1446
Decembrie 9 28 33 72 307 866 704
Valoarea lunară medie 10 28 50 64 199 638 11586
a tranzacţiilor
35
Evolutia lunara a tranzactiilor la BVB

1600
1400
1200
Valoare mil lei
1000
800
600
400
200
0
Ian Febr Mart Apr Mai Iun Iul Aug Sept Oct Noi Dec
2003 2004 2005 2006
Figura nr.3.2. Evoluţia lunară a tranzacţiilor la BVB
Piaţa bursieră din România a oferit randamente superioare celor care s-au
obţinut pe bursele din zona euro, dar şi faţă de cele din Europa Centrală. Continua
apreciere a monedei naţionale în raport cu valutele euro şi dolar a majorat
randamentele plasamentelor în valori mobiliare. Profitabilitatea investiţiilor pe piaţa
bursieră va spori o dată cu avansarea înspre a doua jumătate a primului an al integrării
în Uniunea Europeană.
În anul 2006 aproape jumătate din capitalizarea bursieră, 44%, a fost generată
de companiile provenind din industria extractivă (conform codurilor CAEN).
Aceasta reflectă amplitudinea procesului de privatizare din România. De aceea
sectorul energetic termic, cel mai târziu privatizat, nu deţine decât o pondere de
3,4% din totalul capitalizării BVB, fiind devansat de companiile având ca principal
obiect de activitate produsele industriei de prelucrare. în schimb, pe piaţa Rasdaq,
sectorul de prelucrare este reprezentativ, acoperind 52,7% din capitalizare.
36
Tranzacţionarea pe piaţa reglementată a fost însă concentrată pe titlurile de

capital emise de societăţile din sectorul financiar. Capul de afiş l-au ţinut SIF-urile
alături de societăţile bancare, cumulând mai mult de 70% din totalul valorii de
tranzacţionare a acţiunilor. Pe Rasdaq au predominat contractele ce au vizat
sectorul industriei prelucrătoare (45%), urmate de acţiunile emitenţilor din
sectorul construcţiilor.
Capitalizarea pe sectoare de activitati
0,45%
0,33% 0,81%
3,38%
0,11%
15,28%
35,92% 43,73%
Comert Constructii
Energie si apa Hoteluri restaurante
Industria extractiva Intermedieri f inanciare
Produse ale industriei prelucratoare Transport si comunicatii
Figura nr.3.3. Capitalizarea bursieră pe sectoare de activităţi
37
Pe parcursul anului 2006, pe piaţa secundară a instrumentelor financiare cu

venit fix organizată de către BVB au fost realizate peste 300 de tranzacţii (de trei ori
mai multe decât în 2005), a căror valoare totală s-a apropiat de 180 milioane lei, ceea
ce reprezintă o creştere cu 65% faţă de rulajul înregistrat pe piaţa obligaţiunilor în
anul 2005. Ritmul de creştere este îmbucurător dar rămâne încă departe de potenţialul
pe care piaţa secundară îl oferă acestui tip de instrumente financiare.
Majoritatea ofertelor primare au avut până acum ca obiect obligaţiunile municipale şi
corporative care reprezintă şi cele mai tranzacţionate instrumente cu venit fix de la BVB.
Rezultatele din anii precedenţi şi din 2006 au demonstrat că emitenţii şi-au îndeplinit la
timp şi integral obligaţiile decurgând din plata cuponului şi a dobânzii. Aceasta a creat o
percepţie extrem de pozitivă faţă de aceste emisiuni de instrumente, cea mai mare parte
fiind suprasubscrise. Obligaţiunile vândute la BVB reprezintă un produs financiar
preferat de investitorii instituţionali care doresc să diversifice portofoliul de plasamente
cu risc scăzut, evitând în acest fel volatilitatea de pe piaţa acţiunilor.
Pentru a-şi îmbunătăţi capacitatea deosebită de care dispune şi pentru a-şi creşte
semnificativ lichiditatea, piaţa secundară a instrumentelor financiare cu venit fix are
nevoie de listarea la BVB a titlurilor de stat. În mod firesc pentru această etapă de
dezvoltare economică a României, împrumuturile la care va apela Ministerul Finanţelor
vor aduce nu numai emisiuni cu valori ridicate, dar şi scadenţe mai îndelungate care să
permită extinderea curbei randamentului către maturităţi de 8-10ani.
Dinamica pieţei ofertelor primare a titlurilor de capital plasează BVB, prin cele 119
milioane Euro subscrise în 2006, înaintea pieţelor din Cehia sau Ungaria. Oferta de pe
piaţa autohtonă a rămas însă inferioară cererii. Subscrierea susţinută de un număr mare
de investitori se reflectă în rate de alocare tot mai scăzute de la o emisiune la alta. Drept
consecinţă, creşterile preţurilor din piaţă imediat după momentul listării acţiunilor noilor
emitenţi indică o importantă resursă de lichiditate disponibilă din partea investitorilor. 0
dată cu deschiderea internaţională creată de integrarea europeană şi demararea activităţii
fondurilor private de pensii, presiunea pe cumpărare va creşte la BVB. Se infirmă astfel
teoria că BVB nu are capacitatea de a atrage fonduri suficiente pentru emitenţii care
urmăresc capitalizarea companiilor lor altfel decât din resurse proprii sau credite
bancare. Dacă ofertele de obligaţiuni sunt „vânate" în special de investitorii instituţionali,
acţiunile reprezintă un punct de reper de mare interes şi pentru investitorii provenind din
rândul persoanelor fizice, rezidenţi şi nerezidenţi.
Creşterea economică a României, remarcabilă pentru ţările emergente din Europa
Centrală şi de Est (ECE), a atras şi creşterea capitalizării bursiere. După acest indicator şi
cel al valorii tranzacţiilor (în Euro), tranzacţiile de pe piaţa reglementată a Bursei de
Valori Bucureşti se situează imediat după primele trei burse din regiunea Europei Centrale
şi de Est. Potenţialul pieţei bursiere din România este foarte ridicat întrucât noi companii
mari sunt aşteptate să fie listate pe Bursă. Creşterea pieţei bursiere se va datora finalizării
procesului de privatizare, emitenţilor care vor urca la cota BVB de pe piaţa RASDAQ,
dar şi creşterii performanţelor economico-financiare ale actualilor emitenţi.
38
Bursa de Valori Bucureşti creşte vizibilitatea României.

Tabelul nr.3.3.
Ţara GDP 2006 Capitalizarea Capitalizare Valoare Valoare
(mld bursieră / tranzacţii tranzacţii /
euro) (mld euro) GDP Capitalizare 2006
% %
Cipru 14,5 12,3 84,5 3.343,3 27,3
Cehia 112,6 34,7 30,8 30.015,4 86,5
Estonia 12,8 4,6 35,7 766,5 16,8
Ungaria 89,2 31,7 35,5 24.625,5 77,7
Letonia 15,5 2,0 13,1 87,7 4,3
Lituania 23,3 7,7 33,1 1.606,7 20,8
Malta 4,8 3,4 70,9 205,1 6,0
Polonia 267,4 112,8 42,2 43.235,2 38,3
Slovacia 43,9 4,2 9,6 70,1 1,7
Slovenia 29,4 11,5 39,1 1.451,5 12,6
Bulgaria 24,3 7,8 32,2 1.1176,0 15,0
România 96,9 22,9 23,7 2.801,7 12,2
Numărul conturilor active ale investitorilor (care efectuează cel puţin o

tranzacţie la trei luni) a depăşit anul trecut pragul de 30.000. în 2006, diferenţa
cumpărări-vânzări de acţiuni a generat un sold pozitiv de 170 milioane Euro la o valoare
totală de 2,8 miliarde Euro. De la jumătatea anului 2001, soldul tranzacţiilor
nerezidenţilor a fost permanent pozitiv, spre deosebire de rezidenţi. şi la nivelul
anului de referinţă rezidenţii s-au orientat către speculaţii, în timp ce nerezidenţii şi-au
axat investiţiile pe portofolii de titluri pe termen lung. Deşi constituie 70% dintre
cumpărătorii de acţiuni, rezidenţii au dat anul trecut peste 75% din totalul ordinelor
de vânzare de acţiuni. Diferenţa de 30%, respectiv de 25% din tranzacţiile cu titluri
de capital au revenit investitorilor nerezidenţi. Statistica anului 2006 va reprezenta
un reper pentru 2007, an în care se anticipează că rezidenţii îşi vor consolida
poziţiile schimbând strategia de fructificare a randamentelor acţiunilor orientându-se
deopotrivă spre creşterea cotelor pe emitenţi şi a termenelor de deţinere a acţiunilor.
39
Concluzii şi propuneri
CONCLUZII ŞI PROPUNERI
Bursa de Valori Bucureşti încheie o etapă importantă din viaţa sa şi se află

într-un proces de transformare care pregăteşte dezvoltarea viitoare a pieţei de capital
din România şi integrarea sa în ansamblul de pieţe financiare din Uniunea
Europeană. Integrarea a fost o provocare căreia Bursa de Valori Bucureşti şi-a făcut
faţă, cu atât mai mult cu cât în fiecare din cei 10 ani de la redeschidere a fost mereu
cu un pas înainte, aducând plusvaloare pe piaţa de capital prin activitatea desfăşurată
de principalii săi actori: investitorii, companiile emitente şi societăţile de
intermediere financiară.
Raportat la anii de început ai activităţii de tranzacţionare la Bursa de Valori
Bucureşti, progresele sunt evidente şi consistente. De la organizarea unei singure
şedinţe de tranzacţionare pe săptămână în anul 1995, cu un rulaj mediu zilnic de
doar 200.000 de dolari şi o capitalizare bursieră totală de 100 de milioane de dolari,
astăzi Bursa de Valori Bucureşti a ajuns la o capitalizare de peste 17 miliarde dolari
şi o valoare medie zilnica a tranzacţiilor de peste 10 milioane de dolari.
Principalele modificări sunt însă de natură calitativă şi se referă în primul rând la
îmbunătăţirea continuă a transparenţei şi eficienţei pieţei bursiere. Bursa de Valori
Bucureşti a înţeles că pentru a crea premisele unei creşteri sănătoase a pieţei este
nevoie ca investitorii să poată lua deciziile de investire pe baza unor informaţii
complete şi prompte, care să le permită să analizeze şi să evalueze riscurile pe care
le incumbă plasamentele financiare efectuate în titluri listate la Cota Bursei.
Companiile ale căror titluri fac obiectul negocierilor în cadrul Bursei au înţeles că
adoptarea unei atitudini transparente şi respectarea exigentelor de informare impuse
de statutul de societate deţinută public sunt în propriul beneficiu şi că astfel găsesc
în investitori şi în piaţa bursieră, parteneri care pot contribui la finanţarea proiectelor
de dezvoltare a afacerii.
De asemenea, în perioada scursă de la înfiinţarea sa, Bursa de Valori
Bucureşti a urmărit crearea unei infrastructuri moderne şi flexibile pe care să se
sprijine activitatea specifică unei pieţe bursiere. S-a trecut astfel treptat de la un
sistem electronic de tranzacţionare importat, care presupunea prezenţa fizică a
brokerilor în incinta Bursei, la tranzacţionarea de la distanţă şi mai apoi la o
platformă electronică dezvoltată integral “in–house” de specialiştii BVB.
Una din condiţiile pentru consolidarea şi susţinerea procesului de creştere
economică este legată şi de accesul companiilor la resurse de finanţare non-bancare
pentru proiectele proprii de dezvoltare. De aceea, strategia de dezvoltare a pieţei
bursiere din România îşi propune să susţină buna funcţionare a circuitelor necesare
pentru ca resursele financiare disponibile în piaţa de capital să poată fi orientate în
mod eficient către zonele productive ale economiei.
40
Principalele direcţii în care ar trebui să acţioneze Bursa de Valori Bucureşti în

următorii ani ar fi: să creeze condiţii optime de manifestare a cererii şi ofertei de
instrumente financiare şi să stimuleze prezenţa pe piaţa bursieră a factorilor care dau
substanţă oricărei burse: emitenţii, investitorii şi instrumentele financiare.
Pentru un orizont de timp care se întinde pana in anul 2009, cea mai sintetică
modalitate de exprimare a succesului demersurilor pe care ar trebui să întreprindă
Bursa de Valori Bucureşti în viitor pentru dezvoltarea pieţei bursiere din România
să obţină prin raportare la cifrele care vor fi consemnate în dreptul a doi indicatori
cantitativi: capitalizarea bursieră şi valoarea tranzacţiilor. Ţinta strategică a Bursei
de Valori Bucureşti ar trebui să fie ca în următorii ani, capitalizarea bursieră totală
să depăşească 20 miliarde euro şi să ajungă să reprezinte peste 30-40 de procente
din Produsul Intern Brut. Mizând pe modificări favorabile în mediul economic
autohton, pe creşterea veniturilor populaţiei şi pe reaşezări în structura investitorilor,
Bursa de Valori Bucureşti ar trebui să propună ca valoarea medie zilnică a
tranzacţiilor negociate în ringul Bursei să depăşească 20 milioane euro.
Deşi extrem de sugestive, cifrele singure nu dau imaginea completă a ceea ce
ar trebui să propună piaţa bursieră pentru următorii ani: să facă din investiţiile pe
piaţa bursieră o variantă de plasament financiar care să fie cât mai atractivă
investitorilor.
Pentru aceasta ar trebui urmărit creşterea transparenţei pieţei bursiere,
susţinerea implementării principiilor de guvernanţă corporativă, diversificarea
gamei de instrumente financiare prezente pe piaţa bursieră şi adoptarea unei
structuri de costuri adecvate. Pentru aceasta este nevoie sa se continue eforturile de
a explica şi promova, la nivelul companiilor şi emitenţilor, mecanismele de
funcţionare a pieţei bursiere.
La nivel instituţional, unificarea pieţei bursiere interne a început deja, iar
demersurile în această direcţie vor contribui la creşterea standardelor calitative şi
indicatorilor cantitativi la un nivel care să asigure un loc în rândul pieţelor
reglementate europene. O piaţă bursieră mai lichidă şi mai eficientă va permite
Bursei de Valori Bucureşti să-şi crească prezenţa în cadrul organizaţiilor
internaţionale de profil şi să menţină contacte cât mai strânse cu celelalte pieţe
bursiere europene.
Integrarea în Uniunea Europeană a avut efecte multiple, care au influenţat şi
evoluţiile pieţei de capital din România, direct şi indirect. Efectele directe s-au
referit în primul rând la cadrul instituţional şi reglementativ pe care a trebuit să-l
dezvolte piaţa de capital din România pentru a fi compatibilă cu structurile similare
din ţările Uniunii Europene. Adoptarea în anul 2006 a unei noi legi privind piaţa de
capital din România, demararea proceselor de modificare a formei de organizare
juridică a Bursei de Valori Bucureşti, de constituire a Depozitarului Central, de
înfiinţare a Fondului de Compensare a Investitorilor sau proiectul fuziunii BVB –
41
BER sunt doar câteva elemente care pot fi considerate efecte directe ale procesului
de integrare.
Efectele indirecte asupra pieţei de capital se legă de modificările pe care
procesul de integrare le-a generat la nivelul întregii economii româneşti. Stabilitatea
mediului macro-economic, inflaţie redusă, dobânzi mai mici sunt elemente care ar
trebui sa devină caracteristice într-o Românie membră a Uniunii Europene.
Şi aceşti factori vor determina pe de o parte companiile autohtone să caute să-şi
dezvolte afacerile şi să caute surse de finanţare şi dincolo de propriile resurse sau de
cele împrumutate de la bănci, piaţa de capital oferind astfel o variantă, iar pe de altă
parte fondurile financiare disponibile pe piaţa financiară din România vor căuta
modalităţi complementare de plasament.
Există aşadar motive să privim cu optimism la viitorul pieţei bursiere din
România.
42
BIBLIOGRAFIE
1. Angelache Gabriela Pieţe de capital şi burse de valori
Editura Economică – Bucureşti 2003
2. Burnete Sorin Relaţiile monetar-financiare
internaţionale
Editura Alma Mater - Bucureşti 2002
3. Dufloux Claude Pieţe financiare
4. Gaftoniuc Simona Finanţe internaţionale
5. Gallois D. Bursa, Origine şi evoluţie
Editura Teora - Bucureşti 1997
6. Gradu M. Tranzacţii bursiere
7. Niţu Adrian Burse de mărfuri şi valori
Editura Tribuna economică Bucureşti
2002
8. Păuna Marin Bursa de Valori Bucureşti
Editura Omnia Uni S.A.S.T. Braşov
2001
9. www.bvb.r
o
43

Bursa de Valori Bucuresti

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Bursa de Valori Bucuresti

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Introducere

1.2.1. Ce este bursa ?...................................................................................................................6

1.3. Baza juridică şi structura organizatorică a bursei.............................................9

1.3.1. Cadru legislativ şi structura instituţională a bursei de valori............................................9

CAPITOLUL II BURSA DE VALORI : PREZENTARE GENERALĂ.............15

3.2.1. Prezentarea generală şi managementul Bursei de Valori Bucureşti..............................30

Orice economie naţională, indiferent de nivelul său de dezvoltare, este

În capitolul al doilea este prezentat cadrul teoretic privind bursele de valori şi

2.1. Cotarea societăţilor la bursă

 prin finanţare exterioară societăţii (împrumuturi bancare, subvenţii de la

f) Din necesităţi de lichiditate, deţinătorii de acţiuni sau de obligaţiuni simt nevoia

e) Solicitanţii trebuie să publice un document (este un document care să

 publicarea anuală a situaţiei conturilor contabile;

 prezentarea de rapoarte de analiza economică la jumătatea anului;

 întocmirea unui raport preliminar cu privire la profitul preconizat pe anul

financiar şi la investiţii, amplasamente, convenţii încheiate, diverse

director şi în general în structura aparatului de conducere de bază;

Fiecare solicitant pentru cotarea la bursă trebuie să numească un membru al

 informaţii generale despre emitent şi capitalul său;

 informaţii financiare privind emitentul;

 managementul societăţii solicitante;

 dezvoltarea recentă a societăţii şi perspectiva dezvoltării;

 informaţii adiţionale privind instrumentele de datorii ale societăţii, precum:

 bonuri sau obligaţiuni de tezaur, etc.

 sfătuieşte societatea emitentă ce metode optime de emisie să fie aplicate;

 coordonează activitatea consilierilor societăţii implicaţi în realizarea emisiei;

 sfătuieşte asupra momentului şi preţului emisiei, cu ajutorul brokerilor de care

prin preţurile oferite se situează sub nivelul preţului de exercitare. Procedura de

intermediul unei bănci de investiţii sau o altă autoritate emitentă. Riscul

subscripţiei pe bază de licitaţie.

În mod tradiţional, prin această metodă se emit obligaţiunile comune.

 Titlurile sunt deţinute de un mare număr de persoane, îndeplinind una din

condiţiile de baza cerute de departamentul pentru cotaţii al bursei. Deci, au un

substituirea titlurilor cotate ale societăţilor reunite în holding.

E. PIATA DE TITLURI NEOFICIALA (USM - UNLISTED SECURITIES MARKET)

 O societate poate intra în USM cu numai trei ani de experienţă;

Sunt trei metode principale de intrare în USM:

 natura afacerilor practicate;

 structura comitetului de directori;

 elementele esenţiale ale statutului;

 prezentarea bilanţului şi contului de profit şi pierdere, subliniindu-se activitatea

comercială reală, cu venituri importante.

cumpărarea de acţiuni din noile emisii;

 toţi acţionarii existenţi pot beneficia de un discount substanţial, iar cei

 prin substituirea acţiunilor unei societăţi cu acţiunile altei societăţi rezultate

dintr-o nouă emisie;

2.2. Mecanismul tranzacţiilor cu titluri şi alte active

În general, tranzacţiile încheiate în bursele de valori au ca obiect două mari

se realizează atît livrarea titlurilor din contul vânzătorului în cel al cumpărătorului,

c) Executarea contractului. Ultima etapă este cea a executării contractului

2.3. Operaţiuni cu titluri financiare derivate

Piaţa contractelor futures şi cu opţiuni reprezintă ansamblul relaţiilor dintre

3.1. Rolul bursei în economiile emergente

O întrebare pe care şi-o pun deseori (şi uneori obsesiv) întreprinzătorii şi

3. Constituirea unor depozite bancare de garanţii, atât pentru cumpărători cât şi

3.2. Bursa de Valori Bucureşti

Asigurarea cǎ piaţa valorilor mobiliare funcţioneazǎ într-un mod care sporeşte

Comisiile Speciale care îşi desfǎşoarǎ activitatea pe lângǎ Comitetul Bursei

3.2.2. Funcţionarea Bursei de Valori Bucureşti

O dată cu înfiinţarea bursei, cu sprijin din partea autorităţilor canadiene, s-a

(a) înregistrarea la Oficiul de Evidenţă a Valorilor Mobiliare (OEVM);

(a) îndeplinirea cerinţelor pentru categoria de bază;

fluctuaţii se vor dovedi rezultatul unor scurgeri de informaţii, Bursa va interveni