Sunteți pe pagina 1din 30

Facultatea de Stiinte Economice si Administratie Publica

Specializare: Administrarea Afacerilor


Anul de studii: 2

Tranzactiile bursiere si tipologia acestora

Student: Beilic Robert

1
Cuprins

Cuprins
1.Definirea și tipologia tranzacțiilor bursiere ................................................................................. 2
1.1.Definirea, structura tranzacţiilor bursiere. ............................................................................ 3
1.2.Tipologia tranzacţiilor bursiere efectuate în practica internaţională..................................... 3
1.3. Tranzacţii cu instrumente financiare primare ...................................................................... 4
1.4. Tranzacţii cu instrumente financiare derivate ...................................................................... 8
1.5.Tipuri de tranzacţii bursiere în contextul motivaţiei investitorului .................................... 10
2. Studiu de caz: Bursa de Valori Bucureşti ................................................................................. 13
2.1. Bursa de Valori Bucuresti – informaţii generale ............................................................... 13
2.2. Istoric ................................................................................................................................. 14
2.3. Conducerea şi organizarea BVB ........................................................................................ 22
2.3.1. Grupul BVB ................................................................................................................ 22
2.3.2. Organigrama ............................................................................................................... 24
2.3.3. Capitalul social............................................................................................................ 25
2.4. Listarea la bursă ................................................................................................................. 25
2.4.1. Avantajele finanţării prin bursă şi beneficiile calităţii de companie listată ................ 25
2.4.2. Criterii pentru a deveni emitent de acţiuni/ obligaţiuni la BVB ................................. 26
2.4.3. Paşii pe care o companie trebuie să îi parcurgă pentru a deveni emitent de acţiuni la
BVB ...................................................................................................................................... 26
2.4.4. Paşii pe care o companie trebuie să îi parcurgă pentru a deveni emitent de obligaţiuni
la BVB .................................................................................................................................. 26
3.Concluzii .................................................................................................................................... 27
4.Bibliografie ................................................................................................................................ 30

2
1.Definirea și tipologia tranzacțiilor bursiere

1.1.Definirea, structura tranzacţiilor bursiere.

La modul general, tranzacţia este definita ca o convenţie intre doua sau mai multe părţi,
prin care se transmit anumite drepturi, se face un schimb comercial.
Prin tranzacţii bursiere înţelegem contractele de vânzare-cumpărare de titluri şi alte
active financiare, care se încheie pe piaţă secundara de capital cu mijlocirea agenţilor de bursa ,
respectiv a societăţilor de intermediere financiara autorizate. Aceste tranzacţii se vor efectua în
conformitate cu legislaţia privind valorile mobiliare din tara respectiva, şi cu regulamentele
instituţiilor implicate (Bursa de Valori, instituţiile pieţei OTC etc.).
Interpretările cu privire la noţiunea de tranzacţie bursiera au evoluat treptat in timp, şi mai
ales în ultima perioadă, astfel încât daca in mod tradiţional erau considerate tranzacţii bursiere
doar acele contracte încheiate in incinta bursei şi în timpul şedinţei de tranzacţionare, acum sunt
acceptate ca fiind tranzacţii bursiere şi cele care sunt efectuate în afara bursei cu singura condiţie
de a fi înregistrate aici. De altfel, acest lucru a fost impus de fenomenul de delocalizare a
burselor, de globalizare precum şi de apariţia pieţelor OTC.

1.2.Tipologia tranzacţiilor bursiere efectuate în practica internaţională

Exista o mare varietate de tipuri de tranzacţii bursiere.


Indiferent de natura lor, tehnica tranzacţiilor este marcata de modalitatea de lichidare şi de
cursul la care se realizează aceasta. Astfel exista doua mari categorii de tranzacţii:
 la vedere
 la termen.
In funcţie de obiectul lor tranzacţiile bursiere se împart in tranzacţii cu:
 titluri financiare primare
 tranzacţii cu derivate financiare
In ceea ce priveşte tranzacţiile cu titluri financiare primare practica a instituit modelul
tranzacţiilor:
 de tip american
 de tip european.
Tranzacţiile de tip american pot fi:
 for cash (pe bani gheata)
 on margin (pe credit)
 short selling ( pe baza de titluri împrumutate)
Tranzacţiile de tip european (după modelul pieţei bursiere franceze) pot fi:
 au comptant (la vedere, adică cu reglementare imediata)
 au reglement mensuel (la termen)
 au prime (operaţiuni condiţionale).
Tranzacţiile cu derivate financiare sunt reprezentate de contractele futures şi contractele pe
opţiuni.

3
Tipuri de tranzacţii bursiere

1.3. Tranzacţii cu instrumente financiare primare

In ceea ce priveşte tranzacţiile cu titluri financiare primare, in literatura de specialitate se face o


distincţie intre tranzacţiile de tip american (specifice şi pieţelor asiatice) şi cele de tip european.
Tranzacţiile de tip american cu titluri primare
Tranzacţiile pe bani gheaţa (for cash) sunt acele operaţiuni bursiere la care
cumpărătorul trebuie să achite integral cu bani titlurile pe care le-a achiziţionat şi, respectiv
vânzătorul trebuie sa posede şi să remită imediat brokerului la care a dat ordinul, titlurile care fac
obiectul tranzacţiei.
Legat de momentul executării contractului pe pieţele de tip american regăsim in practica
următoarele tipuri de tranzacţii :
 cu lichidare imediata (cash delivery) când executarea (livrarea/plata titlurilor) are loc
chiar in ziua încheierii contractului bursier;
 cu lichidare normala (regular settlement) când executarea efectiva a contractului se face
după /intr-un anumit număr de zile de la încheierea contractului;
 cu lichidare pe baza de aranjament special, de regula prin înţelegerea părţilor, dar cu o
livrare nu mai târziu de 60 de zile;
 cu lichidare la emisiune (when issued) pentru titlurile financiare care încă nu au fost
emise, dar se cunoaşte data la care va avea loc emisiunea.
Pentru efectuarea acestor tranzacţii "for cash" investitorul îşi deschide la societatea de brokeraj
prin care operează un cont de investiţii simplu sau cu plata cash. Aici se ţine evidenţa
operaţiilor efectuate de investitor, a titlurilor pe care le poseda acesta, a cursurilor etc.

4
Tranzacţiile on margin (în marja sau în cont de siguranţa) sunt acelea în care
investitorul poate obţine din partea societăţii de brokeraj sau a băncii de investiţii cu care
lucrează împrumuturi în vederea încheierii şi executării operaţiilor de bursa. Pentru obţinerea
acestei creditări investitorul trebuie sa îşi deschidă un cont special numit cont de siguranţa sau
cont marginal. Aici se va tine evidenta titlurilor comercializate pe credit, a preturilor acestora,
precum şi a creditelor primite şi a plăţii garanţiilor pentru acestea. Aceste garanţii se refera la
faptul ca pentru tranzacţiile în contul de siguranţa investitorul este obligat sa depună un avans de
siguranţa (numit şi pondere de siguranţa) şi aceasta pentru ca societatea de brokeraj sau banca de
investiţii nu finanţează integral împrumuturile. Astfel, suma necesara este formata din avansul
depus de investitor plus împrumutul obţinut. Acest avans de siguranţa poate fi depus în bani sau
în titluri de valoare acceptate de societatea de brokeraj. Pentru ca aceasta din urma nu-şi asuma
riscul investiţiei, titlurile de valoare vor fi evaluate la o valoare de colateral calculata în funcţie
de riscul acestora. Pana când împrumutul va fi restituit aceste titluri colateral sunt păstrate în
custodie într-un cont al societăţii de brokeraj (serviciu cunoscut sub denumirea "street name").
Desigur, investitorul rămâne titularul acestor valori mobiliare şi se bucura de toate drepturile ce
decurg (dividende, dobânzi), dar nu le poate vinde decât după ce a restituit împrumutul.
Se ştie ca pe pieţele bursiere investitorul poate obţine profit din tranzacţii daca preţurile
urcă sau chiar daca ele scad, datorita diverselor tehnici şi tipuri de tranzacţii. Acest lucru este
valabil şi-n cazul tranzacţiilor "on margin". În practica americana exista doua tipuri de conturi de
siguranţa în funcţie de poziţia pe care o ia investitorul fata de evoluţia pieţei în cadrul
tranzacţiilor pe care le efectuează: cont de siguranţa de tip M (long margin account) şi cont de
siguranţa de tip V ( short margin account).
Tranzacţii în contul de siguranţa de tip M sunt acelea care se efectuează pe piaţa în
creştere generând în acest fel profituri. Pe o astfel de piaţa în vederea obţinerii de profit se
efectuează mai întâi o tranzacţie de cumpărare, iar apoi după o anumita perioada urmează o
tranzacţie de vânzarea a acelor valori la un preţ mai mare. Acest proces de cumpărare-vânzare se
înregistrează în contul de siguranţa de tip M. Este de remarcat ca acest gen de tranzacţie oferă
investitorului posibilităţi de cîştig teoretic nelimitate, iar riscul la care se supune este limitat la
pierderea sumei investite (adică valoarea titlurilor cumpărate poate ajunge la zero în cel mai rău
caz).
Tranzacţiile în contul de siguranţa de tip V (short margin account) sunt acelea care se
efectuează pe o piaţa în scădere. Aici, investitorul (speculatorul poate ar fi denumirea mai
potrivita) împrumută valorile respective şi le vinde la preţul zilei, sperând ca ulterior sa le
cumpere la un preţ mai mic spre a le restitui. Avem de a face aici cu un proces de vânzare, apoi
cumpărare şi logica obţinerii profitului (cumpăra ieftin şi vinde scump) este aceeaşi ca la
tranzacţiile în contul de siguranţa de tip M, însa ordinea tranzacţiilor este inversa. Deosebirea
importanta este ca acest tip de tranzacţii pot conduce la pierderi teoretic nelimitate (daca ne
gândim ca preţul de cumpărare al valorilor care trebuie restituite poate fi oricât de mare), în timp
ce profiturile pe care le poate genera sunt limitate (pot fi maxim egale cu valoarea încasata la
vânzare).
Astfel, vânzările descoperite sau în absenta (short sale) pot fi definite ca acel procedeu
folosit pe pieţele bursiere prin care un speculator vinde valori pe care nu le poseda la momentul
tranzacţiei, dar le împrumuta de la societatea de brokeraj, urmând sa le restituie acesteia pana la
data stabilita. Restituirea presupune cumpărarea valorilor respective la preţul pieţei de la data
scadentei împrumutului, preţ pe care investitorul îl estimează ca va fi mai mic decât cel de la
momentul vânzării, diferenţa reprezentând profitul sau.

5
Vânzările descoperite au ca principala motivaţie câştigul prin speculaţie anticipând
scăderile de preturi sau speculând neconcordantele temporare între preturi. Daca posibilităţile de
câştig sunt mari, riscul la vânzările descoperite este teoretic nelimitat aşa cum arătam mai sus. În
scopul protejării împotriva acestor riscuri speculatorul se poate folosi de anumite produse
bursiere speciale cum sunt contractele pe opţiuni.

Tranzacţiile de tip european cu titluri financiare


Tranzacţiile pe pieţele europene se împart în doua mari categorii: tranzacţii la vedere şi
tranzacţii la termen (forward).La rândul lor tranzacţiile la termen pot fi tranzacţii ferme sau
condiţionate.
Tranzacţiile la vedere (fr. au comptant) sunt acelea în care lichidarea contractului
(plata şi livrarea titlurilor) se efectuează imediat sau într-o perioada foarte scurta. Echivalentul
lor pe pieţele de tip american sunt tranzacţiile "cash delivery'.
Pentru buna desfăşurare a tranzacţiilor la vedere este necesar ca, în momentul în care
investitorul a transmis ordinul de cumpărare brokerului sau, să vireze şi suma corespunzătoare în
cont. De asemenea, vânzătorul trebuie să pună la dispoziţia brokerului titlurile în momentul în
care a dat ordinul de vânzare sau într-o perioada foarte scurta.
Ponderea tranzacţiilor la vedere este relativ mica în totalul tranzacţiilor bursiere şi aceasta
în principal datorita faptului ca tranzacţia nu poate fi încheiata fără ca iniţiatorul ei sa posede la
momentul respectiv, pe de o parte fondurile băneşti necesare şi pe de alta parte, valorile
mobiliare.
O categorie speciala de tranzacţii la vedere sunt ofertele publice secundare
Ofertele publice pot îmbrăca trei forme principale:
 oferta publica de cumpărare - când investitorul care o iniţiază doreşte sa-şi cumpere un
pachet de titluri
 oferta publica de vânzare - când investitorul face publica intenţia sa de vânzare de titluri
 oferta publica de schimb - asemănătoare cu oferta publica de cumpărare, cu deosebirea ca
în loc de a plăţi cash titlurile solicitate, investitorul oferă alte titluri în schimb
Prin aceste oferte publice se urmăreşte atingerea a diferite obiective:
o preluarea controlului asupra unei companii de către un anumit investitor
o obţinerea unei poziţii majoritare (când investitorul care a făcut oferta publica ajunge sa
deţină mai mult de jumătate din totalul drepturilor de vot).
De regula, aceste preluări prin oferte publice se fac pe cale amiabila însa exista şi situaţii
speciale când avem de a face cu oferte publice de cumpărare agresive prin care ofertantul doreşte
cu orice preţ un anumit pachet de acţiuni (de control, majoritar sau nu).

Tranzacţii la termen (forward)


Tranzacţiile la termen (forward) sunt toate tranzacţiile cu valori mobiliare încheiate pe
pieţele bursiere care urmează a se lichida la o anumita scadenta la un preţ fixat (curs la termen).
Cursul, scadenta şi celelalte prevederi sunt stipulate în contractul la termen încheiat la momentul
iniţierii tranzacţiei.
Tranzacţiile la termen (forward) au ca suport produse bursiere primare: acţiuni,
obligaţiuni, bonuri de tezaur etc., iar la scadenta se primeşte/ livrează tocmai ceea ce s-a negocit
respectiv contravaloarea acelor titluri, spre deosebire de contractele "futures" unde se negociază
contractul însuşi.

6
Tranzacţiile la termen cu titluri primare pot îmbrăca forma tranzacţiilor ferme sau
condiţionate.
Tranzacţiile ferme reprezintă acele tranzacţii la termen care se încheie la un anumit
moment şi urmează a fi executate în mod obligatoriu după o anumita perioada de timp, în ziua
lichidării. Acest interval de timp diferă în funcţie de la piaţa bursiera la alta, şi de regula este
reglementat de fiecare tara (spre exemplu, în Franţa, se practica reglementarea lunara -
"reglement mensuel").
Pentru realizarea tranzacţiei clientul da un ordin de cumpărare/vânzare brokerului sau, la
un curs determinat; pe baza acestui ordin bursa va caută contrapartida, adică un vânzător care sa
accepte condiţiile de cantitate şi preţ , respectiv un cumpărător. Astfel clientul cumpărător se
angajează ca la scadenta sa plătească vânzătorului cursul prestabilit pentru cantitatea fixata de
titluri. Respectiv, clientul-vânzător se angajează ca la scadenta sa cedeze cumpărătorului
cantitatea fixata de titluri la cursul prestabilit.

Tranzacţii la termen condiţionale (facultative)


Tranzacţiile condiţionale sunt tot tranzacţii la termen dar spre deosebire de cele ferme,
acestea permit cumpărătorului sa aleagă între doua posibilităţi: executarea contractului sau
renunţarea la acesta, în schimbul plăţii unei prime către vânzător. Aceste tranzacţii au un caracter
deosebit de speculativ şi pot fi realizate numai cu anumite valori mobiliare.
Exista doua mari categorii de tranzacţii condiţionale:
a) tranzacţii cu prima
b) tranzacţiile stellage (straddle).

Tranzacţiile cu prima sunt operaţiunile bursiere prin care cumpărătorul îşi creează
posibilitatea ca în schimbul unei prime plătita vânzătorului să poată rezilia contractul, daca
finalizarea acestuia i-ar aduce pierderi.
Valoarea acestei prime este stabilita de bursa, însa nu poate de paşi un anumit procent
fata de cursul titlului din momentul respectiv (de exemplu 10% pe piaţa bursiera franceza).
Tranzacţiile cu prima se practica mai ales în scop speculativ sau pentru acoperire
(hedging). Principala caracteristica a acestora este ca pentru cumpărător pierderea este cel mult
limitata la valoarea primei.
Tranzacţiile cu prima aduc profituri de regula în situaţiile când piaţa este perturbata. Pe
pieţele moderne însa, deosebit de echilibrate, acest tip de tranzacţii nu prea îşi mai găsesc locul şi
au fost înlocuite cu tranzacţiile de tip stellage (straddle) care au cunoscut o deosebita
dezvoltare în ultimii ani.
Tranzacţiile de tip stellage sunt acele operaţiuni bursiere condiţionale prin care
cumpărătorul are dreptul ca la una din scadentele fixate să opteze fie pentru calitatea de
cumpărător, fie pentru cea de vânzător. Contractul astfel încheiat fixează doua preturi (spre
exemplu 15.000/20.000) însemnând ca iniţiatorul (cumpărătorul) va cumpăra la scadenta titlurile
la preţul cel mai mare sau le va vinde la cel mai mic. Daca cursul la scadenta se va situa în afara
acestor limite (adică, în exemplul dat mai mic de 15.000 sau mai mare de 20.000) iniţiatorul
(cumpărătorul) va câştiga. În situaţia în care cursul la scadenta este mai mic de 15.000 va câştiga
optând pentru operaţiunea de vânzare, respectiv daca cursul la scadenta este mai mare decât
limita de cumpărare de 20.000 va câştiga prin operaţia de cumpărare. În situaţia în care cursul se
situează între cele doua limite va obţine câştig cealaltă parte, adică vânzătorul.

7
Raţiunea acestor tranzacţii de tip stellage este fie una speculativa, fie de acoperire a
riscurilor (hedging). Speculatorul (investitorul) va efectua astfel de tranzacţii în calitate de
cumpărător cu acele titluri pe care le considera foarte volatile şi la care nici nu poate anticipa
sensul evoluţiei acestora (creştere sau scădere). Partenerul într-un astfel de contract de stellage,
adică vânzătorul se implica în situaţia în care prevede o variaţie redusa a cursului.

1.4. Tranzacţii cu instrumente financiare derivate

Tranzacţiile futures
Contractele futures sunt angajamente ferme intre doua părţi de a vinde, respectiv a
cumpăra anumite valori, la un preţ prestabilit la o data viitoare. Contractele futures se
caracterizează prin aceea ca au o forma standardizata.
Contractul în care sunt consemnate obligaţiile părţilor, contractul futures, este negociabil
şi tranzacţionabil pe pieţele bursiere unde se fac astfel de operaţiuni. Astfel fiecare din părţi are
doua alternative:
a) cumpărătorul poate fie să aştepte pana la scadenta ăi să accepte executarea în natura intrând
în posesia activelor ce fac acelui contract, fie sa vândă contractul unui terţ
b) vânzătorul poate fie să livreze la scadentă activele, fie să îţi acopere poziţia de debitor
cumpărând un acelaşi tip de contract de pe piaţă.
Valoarea contractelor futures este data de piaţa, preţul acestora formându-se ca rezultat al
confruntării cererii cu oferta pentru ele. Acest preţ al contractelor futures este în legătura cu
preţul activelor suport, însa nu depinde strict de acesta.
Pentru a deschide o poziţie pe piaţa acestor contracte futures este nevoie de constituirea
unui depozit minim de garanţie, adică tranzacţiile cu futures se realizează în marja ceea ce
presupune un efect de levier ridicat care înseamnă o atracţie pentru speculatorii în căutare de
profituri mari.
De remarcat ca obiectivul principal al tranzacţiilor futures nu este primirea sau livrarea
efectiva a activului suport, ci mai ales obţinerea de diferente favorabile intre momentul încheierii
contractului şi (până la) scadenta.
Tranzacţiile futures pot îmbrăca următoarele forme:
a) tranzacţii futures comerciale (caracteristice în special burselor de mărfuri);
b) tranzacţii futures cu instrumente financiare:
. cu valute
. cu rata dobânzii la diferite titluri financiare ( obligaţiuni, bonuri de tezaur etc)
. cu produse bursiere sintetice (indici bursieri)
Datorita caracteristicilor prezentate putem observa că aceste contracte futures se pot
asimila unor titluri financiare (sunt negociabile, tranzacţionabile şi au o valoare de piaţa) şi pot
reprezenta un plasament bun pentru investitori, dar şi o atracţie deosebita prin efectul de levier
pentru speculatori.
Tranzacţiile cu opţiuni
Contractele pe opţiuni (options) dau dreptul dar nu şi obligaţia, cumpărătorului de a vinde
sau cumpăra anumite valori (până) la o anumita data viitoare la un preţ convenit iniţial, drept
obţinut în schimbul plăţii unei prime.
Optiunile au apărut cu câteva secole în urma şi creau posibilitatea unor tranzacţii care nu
trebuiau finalizate in mod obligatoriu, ci numai daca era nevoie.

8
Până in 1973 existau doar tranzacţii cu opţiuni clasice, netransmisibile. La această data
Chicago Option Exchange (CBOE) realizează o inovaţie financiara decisiva: opţiunile
negociabile. Dacă la opţiunile clasice cumpărătorul şi vânzătorul rămâneau legaţi prin contract
până la scadentă, opţiunile negociabile dau posibilitatea transmiterii acestora către terţi prin
vânzare-cumpărare astfel încât pârtile implicate în contract pot să-şi închidă poziţiile până la
scadentă independent una de cealaltă.
Pentru ca opţiunile să poată fi negociabile şi să aibă astfel caracteristicile uni titlu
financiar a fost nevoie ca termenii contractului să fi standardizaţi şi să se înfiinţeze o instituţie de
clearing care să emită şi să ţină evidenta contractelor options garantând că părţile contractante îşi
vor îndeplini obligaţiile asumate.
La fel ca şi contractele futures, optiunile negociabile (pe care le vom numi in continuare
simplu opţiuni) sunt produse bursiere derivate deoarece sunt construite pe baza unor active
suport. Aceste active suport în cazul opţiunilor pot fi valutele, titlurile financiare primare, indicii
bursieri sau chiar contractele futures.
Optiunile sunt de doua tipuri: de cumpărare (call) şi de vânzare (put).
Investitorii care doresc sa facă tranzacţii cu opţiuni se pot situa pe una din cele patru
poziţii:
1. ca şi cumpărător (poziţia long):
a) al unei opţiuni de cumpărare (call)
b) al unei opţiuni de vânzare (put)
2. ca şi vânzător (poziţia short):
a) al unei opţiuni de cumpărare (call)
b) al unei opţiuni de vânzare (put)
Cumpărătorul unei opţiuni de cumpărare de tip call îşi rezerva dreptul de a cumpăra
anumite active (de exemplu un lot de titluri) la un preţ de exersare prestabilit intr-o perioada
determinata. El prevede că în viitor cursul activelor pe care le-a cumpărat va creste peste preţul
de exersare astfel încât va obţine profit din vânzarea la preţul pieţei.
Pe de alta parte, vânzătorul opţiunii de cumpărare de tip call în schimbul primei încasate
se obliga sa livreze activele la preţul de exersare convenit. El se aşteaptă, luând o poziţie
"bearish", ca piaţa nu va creste si cumpărătorul nu-si va exercita dreptul asupra contractului call,
iar el va rămâne cu prima, care de altfel reprezintă valoarea maxima a profitului pe care o poate
obţine din aceasta tranzacţie.
După aceeaşi logica şi simetric se desfăşoară operaţiunile şi în cazul opţiunilor de
vânzare (put).
In legătura cu aceste contracte pe opţiuni investitorul poate avea faţă de piaţa următoarele
atitudini:
a) investitor "bullish" - se aşteaptă la creşterea preţului obiectului de contract şi este o poziţie
specifica cumpărătorului de contract call şi vânzătorului de contract put;
b) investitor "bearish" - se aşteaptă la scăderea preţului obiectului de contract şi este o poziţie
caracteristica vânzătorului de contract call şi cumpărătorului de put.
Executarea unui contract options se poate face în următoarele moduri:
1. prin lichidarea opţiunii
2. prin exercitarea opţiunii
3. prin expirarea opţiunii
1. Lichidarea opţiunii înseamnă închiderea poziţiei iniţiale printr-o operaţie inversa. Astfel,
cumpărătorul unei opţiuni de cumpărare îşi închide poziţia printr-o vânzare a opţiunii de

9
cumpărare, iar vânzătorul unei opţiuni de cumpărare îşi poate închide poziţia prin cumpărarea
unei opţiuni de acest fel. După aceeaşi logica se procedează şi în cazul opţiunilor de vânzare put.
Prin aceste lichidări (închideri de poziţii) se produce compensarea pierderilor, provenite dintr-o
poziţie, cu câştigurile provenite din cealaltă, rezultând in final un profit sau o pierdere reduse.
2. Exercitarea opţiunii semnifica exercitarea dreptului pe care îl are cumpărătorul opţiunii asupra
obiectului contractului, ceea ce înseamnă ca vânzătorul va remite titlurile şi cumpărătorul ii va
plăti preţul de exercitare. Pentru realizarea acestei operaţiuni instituţia de clering va trebui să
găsească poziţiile corespondente pentru executarea tranzacţiei.
3.Expirarea opţiunii înseamnă de fapt renunţarea la aceasta şi are loc atunci când preţul activului
suport nu a evoluat conform aşteptărilor cumpărătorului de opţiuni. Cumpărătorul va abandona
opţiunea, lăsând-o sa expire şi să-şi piardă valabilitatea. El va pierde în acest caz prima în
favoarea vânzătorului de opţiune.
Raţiunea principala a opţiunilor este aceea de acoperire împotriva riscurilor (hedging). Pe
lângă aceasta opţiunile sunt considerate si ca un instrument deosebit, pentru rentabilizarea
plasamentelor şi de obţinere a unor profituri importante datorita caracterului lor speculativ.

1.5.Tipuri de tranzacţii bursiere în contextul motivaţiei investitorului

Scopul final al operaţiunilor bursiere îl reprezintă în fapt plasamentele în valori mobiliare.

Aceste plasamente îmbrăca patru forme principale:


1. plasamentele simple;
2. speculaţiile bursiere;
3. arbitrajul cu valori mobiliare;
4. operaţiuni de acoperire (hedging).
5. tranzacţii tehnice

Plasamentele simple înseamnă de fapt investirea capitalurilor disponibile (ale


persoanelor particulare sau ale firmelor) pe pieţele bursiere prin cumpărare-vânzare de valori
mobiliare. Aceste valori mobiliare sunt reprezentate de titluri cu venit variabil (acţiuni), titluri cu
venit fix (obligaţiuni), precum şi alte produse bursiere.
Aceste plasamente se fac cu scopul obţinerii unor venituri sub forma divedendelor sau
dobânzilor şi/sau sub forma unor creşteri de capital (capital gain)

Un investitor care îşi plasează capitalurile disponibile pe pieţele bursier se aştepta sa


fructifice cat mai bine acest capital, dar ştie în acelaşi timp şi că se supune unui risc caracteristic
acestor plasamente care este de regula cu atât mai mare cu cît este mai rentabila investiţia.
Principala soluţie pentru diminuarea acestui risc este diversificarea. Aceasta înseamnă ca un
investitor rezonabil îşi va plasa banii în mai multe titluri, nu doar în unul singur, compensând
astfel eventualele pierderi realizate pe unele cu veniturile obţinute pe altele. Astfel, investitorul
îşi va construi un portofoliu de titluri a cărui evoluţie o va urmări în permanenta şi va modifica
compoziţia acestuia când condiţiile iniţiale se schimba.
Speculaţiile bursiere sunt operaţiuni de vânzări-cumpărări succesive de titluri financiare prin
care se urmăreşte obţinerea de profituri din diferentele de curs.

10
Principiul care sta la baza speculaţiilor bursiere este cel al oricărei afaceri: cumpăra ieftin
şi vinde scump (buy low, sell high).
Ceea ce caracterizează speculaţiile bursiere sunt profiturile urmărite de către speculator şi
riscul pe care acest şi-l asuma în cunoştinţa de cauza. Acest risc deriva din faptul ca evoluţia
cursului nu poate fi preconizata cu certitudine de către speculator.
De multe ori se face greu diferenţierea între plasamentele simple şi speculaţie. Desigur,
obiectivele urmărite sunt altele. Prin plasamentele simple se urmăreşte obţinerea de venituri şi
siguranţa investiţiei. Cu toate acestea, un plasament simplu, prin care s-au cumpărat titluri în
scopul păstrării lor, devine o speculaţie daca acestea se vând rapid în scopul obţinerii de profit.
La fel şi invers, aşa cum surprindea foarte plastic marele speculator şi expert financiar George
Soros: "o speculaţie nereuşita, devine o investiţie".
Speculatorii sunt de mai multe feluri:
a) cei care speculează variaţiile de curs de la o zi la alta;
b) cei care speculează fluctuaţiile de curs fata de media înregistrata pe o anumita perioada;
c) speculatorii pe termen lung, ce vizează variaţiile de curs înregistrate pe perioade mai mari
de timp (luni, ani);
d) speculatorii permanenţi.
Obiectivul oricărui speculator este de a obţine un profit din orice tranzacţie bursiera pe
care o efectuează şi aşteaptă ca acest lucru să se întâmple ca rezultat al riscului pe care şi-l
asumă. Datorita acestui lucru speculatorul nu-şi va pune probleme de etica şi spre exemplu "va
scăpa" de titluri în care el personal nu mai are încredere şi le va plasa unor investitori mai puţin
avizaţi.
În practica exista doua mari tipuri de speculaţii în funcţie de sensul evoluţiei cursului
titlurilor:
a) speculaţii pe creştere (fr. a la hausse, engl. bull) - când speculatorul mizează pe creşterea
cursurilor, profitul sau fiind reprezentat de diferenţa data de faptul că a cumpărat ieftin şi a
vândut mai scump;
b) speculaţia pe scădere (fr. a la baisse, engl. bear) - când speculatorul mizează pe scăderea
cursurilor, profitul sau fiind reprezentat de diferenţa pozitiva data de faptul ca a vândut mai
scump şi a răscumpărat titlurile respective mai ieftin).
În fapt este de dorit ca pe pieţele bursiere sa exista speculatori bine informaţi.
Intervenţiile acestora atenuează oscilaţiile bursiere şi datorita lor, investitorii interesaţi în
plasamente sau vânzări au posibilitatea de a găsi mai uşor contrapartida.
Speculaţia este necesara pe pieţele bursiere şi este etica pentru ca profitul realizat de
speculator nu este gratuit ci este rezultatul riscurilor pe care şi le-a asumat.
Este important a face deosebirea între speculator şi jucătorul la bursa. Aşa cum arătam,
de regula, speculatorul este o persoana avizata, bine informata, cu solide cunoştinţe privind
bietele bursiere şi care se bazează pe previziuni raţionale. Jucătorul de bursa, "gamblerul" merge
la hazard şi în acest caz tranzacţiile bursiere efectuate de acesta seamănă mai mult a jocuri de
noroc, ruleta etc.
Agiotajul este tot o falsă speculaţie şi este o manevra prin care se urmăreşte creşterea sau
scăderea artificiala a cursurilor prin colportarea de zvonuri false privind situaţia unei anumite
societăţi. Astfel spre exemplu, cei ce practica agiotajul "duc" artificial cursul în jos şi când
ajunge la nivelul dorit, suficient de scăzut, cumpăra şi ulterior vor revinde mai scump după ce tot
ei vor urca cursul. Agiotajul este o operaţiune care contravine regulilor de practica onesta de pe
pieţele bursiere.

11
Arbitrajul de valori mobiliare
Prin arbitraj se urmăreşte obţinerea de câştiguri printr-o succesiune de plasamente, dar de
sensuri diferite şi practic consta în a cumpăra o valoare mobiliara pe o piaţa bursiera unde cursul
ei este mai scăzut şi a o vinde apoi simultan sau imediat pe o piaţa unde cursul respectivei valori
este mai ridicat.
Arbitrajul este considerat ca fiind fără risc şi de aceea investitorul se poate mulţumi şi cu
câştiguri mici. Spre deosebire de speculaţie, arbitrajul se bazează pe nişte cursuri deja cunoscute
şi nu pe previziuni şi astfel nu se poate solda în principiu decât cu câştig.
Înainte de efectuarea unui arbitraj trebuie atent studiaţi, pe lângă cursurile valorilor
mobiliare, o serie de alţi factori care ar putea anihila câştigul aşteptat dat de diferentele certe de
curs. Astfel, la efectuarea unui arbitraj trebuie luate în calcul:
 în primul rând cursul valorilor mobiliare pe diferite pieţe pentru a stabili diferentele de
curs;
 cheltuielile de tranzacţionare şi comisioanele intermediarilor;
 cursurile valutare şi convertirea dintr-o moneda în alta (daca se arbitrează pe pieţe
internaţionale);
 cheltuielile de asigurare.
Este important de subliniat ca arbitrajul nu este accesibil oricui, ci doar specialiştilor în
tranzacţii bursiere sau mai ales celor din interiorul sistemului bursier. Aceasta pentru ca pentru a
putea obţine câştiguri din arbitraj trebuie sa fii foarte bine informat, în permanenta la curent cu
variaţiile cursurilor şi mai trebuie avuta posibilitatea de a tranzacţiona pe mai multe pieţe, adică
de a emite ordine de vânzare sau cumpărare.
Acoperirea riscurilor (hedging)
Operaţiunile de hedging sunt acele operaţiuni bursiere prin care cel ce le iniţiază urmăreşte să se
acopere contra riscurilor modificării cursurilor valorilor sale mobiliare.
Hedgingul înseamnă în fapt protecţia valorilor mobiliare ale investitorului în condiţiile unei
pieţe instabile şi nu obţinerea de profituri. Astfel, prin operaţiile de hedging se evita pierderile,
dar se anulează şi şansele de obţinere a unui profit.
Chiar daca scopul hedging-ului diferă fata de cel al speculatorilor, tehnica de realizare
este aceeaşi. Precum în cazul unei speculaţii unde unul din partenerii implicaţi în tranzacţie
câştigă, iar celalalt pierde, în cazul hedging-ului pierderea este transferată, dar se transferă şi
câştigul.
În mod practic hedging-ul se desfăşoară astfel: paralel cu operaţiunile bursiere de
vânzare-cumpărare expuse riscului, cel ce doreşte sa se acopere va iniţia tranzacţii bursiere
speculative de acelaşi fel şi în aceleaşi condiţii (scadenta, suma), dar de sens invers. Astfel,
cumpărătorul unor valori devine şi vânzător speculator pentru aceleaşi valori, respectiv
vânzătorul devine şi un cumpărător speculator.
Pe una din cele doua poziţii pe care se situează (fie pe tranzacţia iniţiala, fie pe tranzacţia
speculativa pe care a angajat-o ulterior), iniţiatorul hedging-ului va câştiga şi pe una va pierde.
Deci pentru el este egal daca se produce riscul sau nu. Mai mult, daca evenimentele evoluează în
mod favorabil investitorul şi-a anulat orice şansa de a obţine câştigul pierzând pe contractele
speculative pe care le-a încheiat. Acesta este insa preţul protejării contra deprecierii valorilor
sale.

12
Tranzacţii tehnice sunt efectuate de creatorii de piaţă cu scopul menţinerii stabilităţii pieţei.
Opiraţiunile sunt de vînzare cumpărare pe cont propriu după situaţia concretă a raportului cerere-
ofertă pentru o anumită valoare mobiliară:
 cererea mai mare decîăt oferta atrage o vînzare pe cont propriu din partea creatorului de
piaţă;
 cererea mai mică decît oferta obligă creatorul de piaşă să cumpere pe cont propriu.

2. Studiu de caz: Bursa de Valori Bucureşti

2.1. Bursa de Valori Bucuresti – informaţii generale


Bursa de Valori Bucureşti are ca rol furnizarea unei pieţe organizate pentru
tranzacţionarea valorilor mobiliare, creşterea lichidităţii prin concentrarea în piaţă a unui volum
cât mai mare de valori mobiliare, formarea unor preţuri care să reflecte în mod corespunzator
relaţia cerere-ofertă şi diseminarea acestor preţuri către public.
Misiune
Misiunea Bursei de Valori Bucureşti este de a asigura şi a promova o piaţă eficientă, cu
reguli corecte, atractivă şi compatibilă cu standardele europene, care să devină un factor de
influenţă a tendinţelor economice şi instituţionale şi să se constituie într-un mediu de dezvoltare
şi iniţiativă antreprenorială prin oferirea de servicii, mecanisme şi norme pentru mobilizarea,
atragerea şi alocarea eficientă a resurselor financiare, în condiţii de transparenţă şi siguranţă.

Domeniu de activitate
BVB are ca obiect principal de activitate administrarea pieţelor de instrumente financiare,
precum şi activităţi conexe obiectului principal de activitate şi prevazute de reglementarile
CNVM.
Bursa de Valori Bucureşti administrează următoarele pieţe:
 Piaţa reglementată la vedere împarţită în următoarele sectoare:
 titluri de capital: acţiuni şi drepturi emise de entităţi din România şi internaţionale;
 titluri de credit: obligaţiuni corporative, municipale şi de stat emise de entităţi din
România şi obligaţiuni corporative internaţionale:
 organisme de plasament colectiv: acţiuni şi unităţi de fond emise de organisme de
plasament colectiv;
 produse structurate: certificate şi warante;
 Piaţa Rasdaq pe care se tranzacţionează acţiuni şi drepturi emise de entităţi din
România;
 Piaţa reglementată la termen pe care se tranzacţionează contracte futures pe acţiuni,
indici şi diferenţe de curs valutar
 Un sistem alternativ de tranzacţionare, ATS, denumit CAN (Companii şi Acţiuni Noi).

13
Administrarea pietelor reglementate consta in:
 elaborarea, implementarea şi aplicarea reglementărilor privind condiţiile şi
procedurile de acces sau admitere, excludere şi suspendare a participanţilor şi a
instrumentelor financiare la şi de la tranzacţionare;
 stabilirea condiţiilor, procedurilor de tranzacţionare, precum şi a obligaţiilor
participanţilor;
 elaborarea, implementarea şi aplicarea procedurilor privind modul de
determinare şi publicare a preţurilor şi a cotaţiilor, tipurile de contracte şi
operaţiuni permise, standardele contractuale;
 adoptarea măsurilor necesare funcţionării în mod regulat şi ordonat, inclusiv sub
aspect tehnic, a pieţelor reglementate şi verificarea respectării regulilor acesteia;
 administrarea şi diseminarea către public a informaţiilor privind tipurile de
instrumente financiare tranzacţionate şi serviciile de acces ale participanţilor pe
piaţa reglementată;
 elaborarea şi implementarea mecanismelor de securitate şi control al sistemelor
informatice, pentru protecţia drepturilor de autor implicate şi a informaţiilor
confidenţiale;
 asigurarea păstrării în siguranţă a datelor şi informaţiilor stocate, a fişierelor şi
bazelor de date, inclusiv în situaţia unor calamităţi naturale, dezastre şi alte
evenimente deosebite.

2.2. Istoric

Pe fundalul unei tradiţii de peste 70 de ani de burse de mărfuri, care au funcţionat după
modelul burselor occidentale, istoria României consemnează, în anul 1881, apariţia primei burse
de valori. Acest fapt s-a datorat ca urmare a adoptării Legii asupra burselor, mijlocitorilor de
schimb şi mijlocitorilor de mărfuri. Realizată după model francez, această lege reglementa
înfiinţarea, prin decret regal, a burselor de valori şi mărfuri.
La 1 decembrie 1882 a avut loc deschiderea oficială a Bursei de Valori Bucureşti (BVB),
iar peste o săptamână a aparut şi cota bursei, publicată în Monitorul Oficial. De-a lungul
existenţei sale, activitatea bursei a fost afectată de evenimentele social-politice ale vremii
(răscoala din 1907, războiul balcanic 1912-1913), bursa fiind închisă apoi pe perioada primului
război mondial. După redeschiderea sa, a urmat o perioadă de 7 ani de creşteri spectaculoase,
urmată de o perioadă tot de 7 ani de scădere accelerată. Activitatea Bursei de Efecte, Acţiuni şi
Schimb se întrerupe în anul 1941, moment în care erau cuprinse la cota bursei acţiunile a 93 de
societăţi şi 77 de titluri cu venit fix (tip obligaţiuni).
După o întrerupere de 5 decenii, Bursa de Valori Bucureşti a fost reînfiinţată în anul
1995, prima zi de tranzacţionare fiind 20 noiembrie 1995, zi în care s-au tranzacţionat 905
acţiuni a 6 societăţi cotate.
Anul 1995
Data de 1 aprilie 1995, când Bursa de Valori Bucureşti se reînfiinţa în baza unei decizii a
Comisiei Naţionale a Valorilor Mobiliare, ca instituţie de interes public cu personalitate juridică
ce îşi desfăşoară activitatea pe principiul autofinanţării, va rămâne ca un moment de referinţă
pentru dezvoltarea pieţei de capital din România, marcând debutul formării pieţei bursiere şi,
totodată, concretizarea eforturilor depuse pentru crearea uneia dintre cele mai importante

14
instituţii ale pieţei de capital.
Inaugurarea oficială s-a desfăşurat la data de 23 iunie 1995. Arhitectura noii pieţe
bursiere avea la bază un sistem electronic modern, care acoperea funcţiile de tranzacţionare,
compensare- decontare şi registru şi care era susţinut de un ansamblu coerent de regulamente şi
proceduri.
Prima şedinţă de tranzacţionare a avut loc în data de 20 noiembrie 1995.
Anul 1996
Cel de-al doilea an al Bursei de Valori Bucureşti a constituit, de fapt, primul an real de
activitate. Interesul societăţilor de valori mobiliare s-a menţinut însă pe un trend crescator,
înregistrandu-se o dublare a numărului membrilor Asociaţiei Bursei (62 membri); fenomenul a
fost favorizat de finalizarea procesului de privatizare în masă a societăţilor comerciale şi a
oportunităţilor oferite de acesta. Ca efect imediat, numărul şedinţelor de tranzacţionare s-a mărit
la două şedinţe pe săptămână.
Anul 1996 a fost primul an în care Bursa şi-a încercat în primul rând mecanismele de
funcţionare: acestea şi-au demonstrat viabilitatea. Însă mediul economic ostil a limitat
performanţele financiare ale Bursei.
Anul 1997
Bursa de Valori Bucureşti a cunoscut un salt semnificativ în dezvoltarea ei. 1997 fiind un
an al performanţei pieţei de capital.Acest an a fost marcat de lansarea în septembrie a primului
indice, BET, care a funcţionat ca un veritabil „barometru” al activităţii pe piaţa bursieră. BET a
apărut ca urmare a nevoii unui instrument sintetic de cuantificare a performanţelor activităţii
pieţei bursiere.
Anul 1998
O ierarhizare a elementelor de noutate implementate ţn cursul anului 1998 nu este uşor de
făcut, însş se poate afirma că posibilitatea prestării de servicii de custodie pe piaţa bursieră îşi are
locul de frunte între acestea.
Luna aprilie a anului 1998 marchează lansarea celui de-al doilea indice al BVB, indicele BET-C
care urmareşte evoluţia preţului tuturor valorilor mobiliare înscrise la cota BVB şi care alături de
indicele BET conturează o imagine completă asupra evoluţiei de ansamblu a pieţei.
Anul 1999
Implementarea noului sistem de tranzacţionare al Bursei, HORIZON, este momentul
crucial al anului 1999.
Cooperarea Bursei de Valori Bucureşti cu alte organisme similare capătă noi valenţe prin
încheierea acordurilor de cooperare cu Athens Stock Exchange, Tokyo Stock Exchange şi
London Stock Exchange.
De asemenea, Bursa a fost participant activ la Proiectul de Cooperare Regionala din Zona Sud-
Est Europeana-SECI şi a devenit membru al Asociaţiei Depozitarelor şi Caselor de Compensare
din Centrul şi Estul Europei (EECSDA), afirmarea instituţiei cunoscând un trend ascendent.
Anul 2000
Politica Bursei privind selecţia calitativă a emitenţilor ale căror acţiuni sunt înscrise la
Cota Bursei s-a accentuat în cursul anului 2000. Bursa şi-a concentrat atenţia asupra creşterii
standardelor ce trebuiau îndeplinite de către emitenţii de valori mobiliare pentru admiterea şi
menţinerea la Cota Bursei.
La 1 noiembrie 2000, Bursa de Valori Bucureşti lansează primul indice sectorial, BET-FI.
Acesta reflectă tendinţa de ansamblu a preţurilor fondurilor de investiţii tranzacţionate în cadrul
Bursei.

15
Anul 2001
A fost constituită “Categoria Plus” a Bursei şi a fost elaborat un Cod de Conducere şi
Administrare al societăţilor comerciale înscrise la Cota Bursei. Acest cod oferă premise
consolidate pentru tratamentul egal şi echitabil al acţionarilor, prevede un cadru riguros pentru
asigurarea, respectării şi protejării drepturilor acţionarilor minoritari, detaliază conţinutul
drepturilor acţionarilor şi creşterea responsabilităţii administratorilor faţă de acţionari.
Totodata, anul 2001 a însemnat listarea acţiunilor a două mari societăţi: Banca Română
pentru Dezvoltare – Group Societe Generale (BRD) şi Societatea Naţională a Petrolului Petrom
(SNP), ceea ce a dus la creşteri spectaculoase ale capitalizării şi volumului tranzacţiilor la Bursa.
Anul 2001 a însemnat şi punerea în funcţiune a unui nou sistem de tranzacţionare destinat în
acest moment tranzacţionării instrumentelor financiare cu venit fix, respectiv obligaţiunile
municipale. Capitalizarea bursieră a depăşit pragul de un miliard de dolari, reprezentând 3,34%
din PIB-ul anului 2001, iar indicii bursieri au urmat tendinţa generală de creştere, indicele BET
apreciindu-se cu peste 38,6% pe parcursul anului.
Anul 2002
Considerată una din cele mai prolifice perioade din istoria sa, în 2002 toţi cei trei indici
calculaţi de Bursa de Valori Bucureşti au atins niveluri maxime istorice, rata anuală de creştere a
acestora fiind spectaculoasă.
Anul 2002 a evidenţiat faptul că piaţa de capital din România devine un subiect de interes
major nu numai pentru investitorii sau analiştii financiari, ci şi pentru publicul larg, mass-media
acordând spaţii din ce în ce mai importante comentariilor privind evoluţiile înregistrate pe piaţa
bursieră. În această tendinţă se remarcă articolul dedicat pieţei de capital româneşti, “Rising star
defies global gravity”, apărut în numărul din 9 ianuarie 2002 al publicaţiei “Financial Times”, în
care BVB este prezentată ca piaţa bursieră care a înregistrat în anul 2002 cea mai mare creştere
dintre primele 57 de burse de valori din lume.
În octombrie s-a semnat la Bucureşti Acordul de Cooperare dintre BVB şi Borsa Italiana,
iar în luna noiembrie Adunarea Generală a Federaţiei Europene a Burselor de Valori a hotărât să
acorde BVB statutul de membru corespondent al acestei prestigioase asociaţii. Tot în luna
noiembrie , BVB a sărbătorit 120 de ani de la înfiinţarea bursei de valori în România.
Anul 2003
Mutarea într-un nou sediu a adus mai multă vizibilitate instituţiei bursiere. Deschiderea
oficială a primei şedinte de tranzacţionare în acest sediu a fost realizată de către Primul Ministru
al României, eveniment ce a avut un impact important în mass-media românească şi a oferit, prin
aceasta, mai multă credibilitate pieţei de capital.
Tot în acest an, Bursa de Valori Bucureşti a devenit membru cu drepturi depline al
Federaţiei Euro-Asiatice a Burselor de Valori (FEAS) şi a făcut paşii necesari pentru menţinerea
statutului de membru corespondent la Federaţia Europeană a Burselor de Valori (FESE) şi la
Federaţia Internaţională a Burselor de Valori (WFE). Pe linia colaborării internaţionale cu
instituţii similare, în luna decembrie, Bursa de Valori Bucureşti a semnat cu Centrul din Salonik
al Bursei de Valori din Atena un acord de cooperare pentru crearea la Bursa de Valori Bucureşti
a unui segment de piaţă “new market”, destinat emitenţilor-companii nou înfiinţate dar cu
potenţial de creştere, proiect ce se va desfăşura în cursul anului 2004. Bursa de Valori Bucureşti
a elaborat, în cursul anului 2003, un plan de fuziune cu Bursa Electronică Rasdaq care avea ca
scop consolidarea şi dinamizarea pieţei de capital româneşti, în perspectiva aderării ţării noastre
la Uniunea Europeană.

16
Anul 2004
Capitalizarea totală a Bursei de Valori Bucureşti s-a apropiat la sfârşitul acestui an de
pragul de 12 miliarde de dolari şi reprezenta peste 17% din PIB, diminuându-se astfel decalajul
faţă de pieţele bursiere cele mai avansate ale Europei Centrale şi de Est.
Anul 2004 a demonstrat că finanţarea prin utilizarea mecanismelor pieţei de capital începe să
devină şi în România o alternativă reală la finanţarea prin credit bancar sau prin reinvestirea
profitului.
Dacă la început doar un număr redus de societăţi şi-au valorificat avantajul de a fi listate la Cota
Bursei şi au derulat operaţiuni de majorare a capitalului social conform planificărilor, în acest an,
tot mai multe companii au ales să-şi finanţeze proiectele de dezvoltare prin noi emisiuni de valori
mobiliare.
Anul 2005
În acest an a fost consemnată o premieră pentru piaţa de capital din România:
tranzacţionarea la Bursa de Valori Bucureşti a drepturilor de preferinţă.
La Bursa de Valori Bucureşti, începutul anului 2005 a marcat şi extinderea platformei electronice
ARENA pentru operaţiunile realizate cu acţiuni.
Anul 2005 a reprezentat o nouă recunoaştere internaţională a Bursei de Valori Bucureşti
prin lansarea în comun cu Bursa din Viena a indicelui ROTX, construit în conformitate cu
principiile Familiei de Indici pentru Europa Centrală (CECE).
Anul 2006
Prima parte a anului 2006 a adus modificări de natură legislativă: autorizarea BVB ca
operator de piaţă de către Comisia Naţională a Valorilor Mobiliare (CNVM). Emiterea
autorizării CNVM fusese precedată cu doar câteva luni înainte de finalizarea procesului de
fuziune dintre BVB şi BER, prin care au fost create premisele restructurării instituţionale a
cadrului de funcţionare a pieţei bursiere din România.
Modificările aduse cadrului instituţional şi reglementărilor BVB şi-au propus să crească
încrederea investitorilor şi companiilor emitente în mecanismele pieţei de capital, să asigure o
colaborare mai eficientă între toate instituţiile care au responsabilităţi în derularea operaţiunilor
pe piaţa bursieră, dar şi să contribuie la armonizarea mecanismelor şi normelor adoptate de către
BVB cu cele ale principalelor burse europene.
BVB a continuat dezvoltarea relaţiilor de cooperare cu bursele din regiune:
 A semnat în martie 2006 acordul de cooperare cu Wiener Borse (WBAG) pentru
dezvoltarea politicii de indici bursieri şi a licenţelor pe indicii bursieri;
 În toamna aceluiaşi an, pe 30 noiembrie 2006, BVB a încheiat cu WBAG un acord de
cooperare privind diseminarea comună a datelor BVB.
 În noiembrie 2006, BVB a semnat memorandumul de cooperare cu Bursa de Valori din
Chişinău.
Anul 2007
Anul 2007 a reprezentat anul de debut al Bursei de Valori Bucureşti ca operator bursier în
cadrul pieţei financiare unice europene şi împlinirea a 125 de ani de la înfiinţarea primei instituţii
bursiere în România, în anul 1882.
Trăsăturile caracteristice pentru BVB în 2007 au fost următoarele:
 Creşterea sensitivităţii pieţei la procesele care au loc la nivel internaţional.

17
 Investitorii străini au devenit mult mai prezenţi pe piaţa bursieră românească şi şi-au
crescut semnificativ ponderea pe care o deţineau în rulajul total al pieţei din anii trecuţi.
 Diversificarea gamei de instrumente financiare oferite: astfel, în luna septembrie a fost
lansată la BVB piaţa la termen, iar primele instrumente financiare derivate puse la
dispozitia investitorilor au avut ca activ suport indicii BET si BET-FI. De asemenea, pe
finalul anului au debutat tranzacţiile cu drepturile de alocare care au însoţit acţiunile
emise de către Transgaz S.A. în cadrul ofertei publice primare iniţiale.
 Capitalizarea cumulată a celor doua pieţe administrate de către Bursa de Valori Bucuresti
a depăşit în 2007, în premieră, pragul de 100 miliarde de lei şi a atins la finalul anului
valoarea de 110 miliarde RON, în creştere cu +31% faţă de nivelul la care se situa acelaşi
indicator în urmă cu un an.
 Valoarea tranzacţiilor negociate pe parcursul anului 2007 în cadrul celor două pieţe
administrate de către BVB a fost de peste 18 miliarde de lei, cu aproape +70% peste
rulajul total înregistrat în anul anterior.
 Indicii bursieri au încheiat anul 2007 la valori superioare celor de start, dar sub maximele
istorice pe care le-au atins aceştia la mijlocul perioadei analizate: cu +22% pentru BET,
cu +32,6% pentru BET-C şi cu +24,8% pentru indicele sectorial BET-FI.
Anul 2008
Anul 2008 a reprezentat pentru Bursa de Valori Bucureşti şi pentru toţi participanţii pe
piaţa bursieră autohtonă una dintre cele mai complicate perioade din istoria modernă a pieţei de
capital din România.
Trăsăturile caracteristice pentru BVB în 2008 au fost următoarele
 Admiterea la tranzactţonare pe piaţa reglementată administrată de către BVB a primelor
acţiuni emise de o companie straină, Erste Bank, începand cu 14 februarie 2008.
 Lansarea în 4 aprilie 2008 a noii versiuni a sistemului de tranzacţionare al BVB, Arena
Gateway. Aplicatia Arena Gateway are rolul de a asigura la un nivel tehnologic superior
schimbul de informaţii între sistemele intermediarilor şi cele ale BVB, prin utilizarea unei
interfeţe programabile API (Application Programming Interface).
 Diversificarea produselor derivate disponibile la tranzacţionare: astfel, începând cu 14
aprilie 2008, participanţii la piaţă au dispus şi de contracte futures cu activ suport pe
acţiuni şi pe valute.
 La 1 iulie 2008, BVB lansează 2 noi indici: BET-XT (Bucharest Exchange Trading
Extended Index) şi BET-NG (Bucharest Exchange Trading Energy and Related Utilities
Index). Scopul acestora este de a reflecta mişcarea în piaţă a preţurilor celor mai lichide
25 de companii(inclusiv SIF-urile), respectiv a preţurilor companiilor al căror domeniu de
activitate principal este asociat cu sectorul economic energie şi utilităţile aferente
acestuia.
 Listarea titlurilor de stat la BVB pe 4 august 2008.
 Listarea primului fond pe piaţa relementată BVB la categoria Organisme de plasament
colectiv, în 22 septembrie 2008.
 Lansarea în 16 decembrie 2008 a trei noi servicii de date oferite de BVB în scopul
facilitării accesului participanţilor la piaţă şi a publicului larg în general la informaţii
bursiere. Aceste servicii sunt: Web Mobile (oferă accesul la site-ul BVB în format
standard de telefon mobil), Web Free Membership Application (oferă prin crearea
gratuită a unui cont pe baza de user şi parolă, posibilitatea creării unor mecanisme
automate de preluare standardizată a informaţiilor burisere, eliminând astfel efortul

18
propriu de a introduce şi întreţine aceste date) şi Corporate Data Web Services (premite
preluarea datelor corporative pentru emitenţii listaţi la BVB).
Anul 2009
Repere ale pietei in 2009:
 Companii nou listate: Farmaceutică Remedia, COMCM, BOROMIR PROD;
 Unităţi de fond: OTP WiseRO, primul fond de investiţii de tip închis cu capital garantat,
fond constituit în urma derulării unei oferte publice iniţiale;
 Obligaţiuni internaţionale: emisiunea Băncii Europene pentru Reconstrucţie şi
Dezvoltare;
 Obligaţiuni municipale: 13 noi emisiuni; prima emisiune de obligaţiuni emise de o
comună, respectiv Comuna Aninoasa;
 Titluri de stat: 2 noi emisiuni;
 Mecanisme de piaţă: eliminarea suspendării pieţei în funcţie de variaţia indicelui BET,
calcularea preţului de referinţă ajustat, extinderea limitei zilnice de variaţie a preţului,
conturile contingente, pregătirea noului model operaţional, reducerea perioadei de fixing,
testarea totală a soluţiei de back-up, pregătirea produselor structurate, pregătirea
sistemului alternativ de tranzacţionare
 Piaţa la termen: introducerea în premieră a serviciilor de market-making, RBS BANK
România devenind market maker pe contractul futures Euro/Ron.
Anul 2010

 8 iunie – BVB se listeaza pe propria Piata Reglementata

 Este introdusa la tranzactionare pe Sistemul Alternativ de Tranzactionare prima companie


internationala (Daimler AG)

 Sunt lansate primele certificate

Anul 2011

 Principalul eveniment al anului este listarea Fondului Proprietatea la BVB, cu o influenta


semnificativa asupra valorii tranzactiilor si a numarului de investitori activi pe piata

 New Europe Property Investments devine primul fond imobiliar listat la BVB

Anul 2012

 Este listat primul ETF la BVB

 Aplicarea sistemului de conturi globale si a mecanismului fara prevalidare este extinsa


pentru toate instrumentele financiare tranzactionate pe piata reglementata la vedere

Anul 2013

 Programul de privatizari prin piata de capital continua prin listarea Nuclearelectrica si


Romgaz la BVB. Oferta publica de vanzare a 15% din Romgaz care a precedat listarea a
fost cea mai mare derulata pana la acel moment la BVB

19
 A fost creat Grupul de Lucru “Great Barriers Shift” pentru identificarea elementelor
cheie necesare reclasificarii Romaniei la statutul de piata emergenta. Grupul a identificat
8 Bariere in calea dezvoltarii pietei de capital din Romania, si a propus o serie de masuri
care sa imbunatateasca accesibilitatea si sa creasca eficienta pietei

 Au loc primele evenimente lunare dedicate investitorilor de retail, BVBFocus Investitori

Anul 2014

 Are loc oferta publica initiala de vanzare de actiuni Electrica (cea mai mare oferta publica
din istoria BVB) si listarea companiei

 BVB organizeaza primul Forum pentru Investitori de Retail, care a adoptat cei “10 Pasi
pentru Participatii Individuale” . Solutiile cuprinse in acest document sunt parte a
programului “InvestingRomania” , al carui obiectiv este de a creste comunitatea
investitorilor din Romania si de a directiona un flux mai mare de capital catre BVB

 Procesul de modernizare a BVB continua cu implementarea unui nou program pentru


market-makeri, extinderea programului de tranzactionare si includerea etapei
de “tranzactionare la inchidere” , modificarea blocului de tranzactionare, restructurarea
familiei de indici BVB, precum si cu masuri dedicate emitentilor existenti si potentiali

 Au loc modificari legislative importante sustinute de Grupul de Lucru“Great Barriers


Shift” , inclusiv modificari ale Codului Fiscal si ale unor reglementari ASF, menite sa
imbunatateasca mediul investitional

Anul 2015

 Lansarea AeRO, segmentul de actiuni al Sistemului Alternativ de Tranzactionare al BVB

 Bursa de Valori Bucuresti devine partener al initiativei Organizatiei Natiunilor Unite


Sustainable Stock Exchanges

 BVB devine membru al initiativei Natiunilor Unite ‘Sustainable Stock Exchanges’

 Bittnet Systems, prima companie de IT listata la BVB, debuteaza pe AeRO

Anul 2016

 Includerea de catre FTSE Russell, in luna septembrie, a pietei de capital din Romania pe
lista tarilor care prezinta un potential substantial de a trece la statutul de piata emergenta
intr-un orizont de timp scurt sau mediu.

 Actiunile celui mai mare operator de servicii medicale private din Romania, MedLife,
simbol bursier (M), au inceput tranzactionarea BVB, in urma unui IPO de 230 de
milioane de lei, echivalentul a 50,5 mil. euro, pentru un pachet de 44% din actiunile
companiei.

20
 Lansarea warrant-urilor, ca nou produs de investitie pentru piete atat in crestere, cat si in
scadere.

 Noi emisiuni de actiuni si obligatiuni pe piata AeRO, destinata finantarii companiilor


mici si mijlocii, printre care: listarea Ascendia, compania romaneasca specializata pe
domeniul eLearning, listarea obligatiunilor emise de Good People, detinatoarea marcii
frufru, si Bittnet, compania de training IT.

 Forumurile Investitorilor au ajuns sa adune la un loc pana la 400 de participanti, Banii


Tai Expo, expozitia financiara in aer liber, a atras peste 6.000 de vizitatori pe parcursul a
doua zile, iar Platforma universala pentru investitori Fluent in Finante, alaturi de primul
concurs de tranzactionare in mediu real, Condus de Randament, au atras o audienta de
peste 100 mii de persoane.

 Cluburile de Investitori au cunoscut o extindere teritoriala, cu noi organizatii in Brasov,


Arad si Zalau.

 Lansarea sistemului de raportare IRIS, pentru transmiterea si publicarea de catre emitenti


a raportarilor curente si periodice pe siteul www.bvb.ro. Pana la finalul anului 2016,
aproape toti emitentii de actiuni pe piata reglementata utilizau acest serviciu.

 Lansarea unei noi versiuni a platformei de tranzactionare ArenaXT Web, cu un nou


modul de analiza grafica, performante imbunatatite, functii si facilitati suplimentare de
personalizare a spatiului de lucru si lansarea unui nou serviciu al site-
ului www.bvb.ro denumit "Ce trebuie sa stii inainte de inceperea sedintei la BVB"

21
2.3. Conducerea şi organizarea BVB

2.3.1. Grupul BVB

Bursa de Valori Bucureşti este componenta centrală a unui grup ce include un operator
de piaţă (Emitentul, respectiv Bursa de Valori Bucureşti SA), un depozitar central (Depozitarul
Central SA), o casă de compensare (Casa de Compensare Bucureşti SA), Fondul de Compensare
a Investitorilor şi fundaţia Institutul de Guvernanţă Corporativă al Bursei de Valori Bucureşti.

Depozitarul Central este autorizat prin Decizia CNVM nr. 3567/14.12.2006 să furnizeze
servicii de depozitare, registru, compensare şi decontare a tranzacţiilor cu instrumente financiare
precum şi alte operaţiuni în legătură cu acestea .

Sursa: http://www.bvb.ro/images/structDC.gif

22
Casa de Compensare Bucureşti (CCB) este autorizată de CNVM să furnizeze servicii
de compensare şi decontare pentru tranzacţiile cu instrumente financiare pe piaţa reglementată la
termen administrată de Bursa de Valori Bucureşti şi în scrisă în Registrul CNVM.

Sursa: http://www.bvb.ro/images/structCCB.gif

Fondul de Compensare a Investitorilor SA (FCI) este o persoană juridică, constituită


sub forma unei societăţi pe acţiuni în baza actului constitutiv aprobat de CNVM, al cărui obiect
principal de activitate este colectarea contribuţiilor membrilor şi compensarea creanţelor
investitorilor provenind din incapacitatea unui membru de a restitui fondurile băneşti şi/sau
instrumentele financiare datorate sau aparţinând investitorilor, care sunt deţinute şi/sau
administrate în numele acestora în cadrul presatii de servicii de investiţii financiare.

Sursa: http://www.bvb.ro/images/structFCI.gif

Institutul de Guvernanţă Corporativă (IGC) este o fundaţie înfiinţată de Bursa de


Valori Bucureşti având drept obiectiv promovarea cuantumului internaţional de cunoştinţe
profesionale către personalul societăţilor deţinute public din România, derularea de programe de
instruire în domeniul pieţei de capital, promovarea cunoaşterii realităţii economice şi sociale
naţionale şi internaţionale şi derularea de proiecte, programe, seminarii şi conferinţe în scopul
creşterii gradului de cunoaştere al participanţilor şi emitenţilor la piaţa de capital, în general, şi la
piaţa bursieră, în special.

23
2.3.2. Organigrama

24
2.3.3. Capitalul social

Numarul total de actionari ai Societatii la data de 28 februarie 2018 era de 1.587.

Structura actionariatului Sucietatii Bursa de Valori Bucuresti S.A. la data de 28


februarie 2018, astfel cum a fost primita de la Depozitarul Central S.A., este urmatoarea :

Tip actionar % din capitalul social Numar actiuni detinute


Actionari institutionali romani 70,92 5.708.587
Actionari intitutionali straini 12,69 1.021.216
Persoane fizice romane 13,99 1.125.792
Persoane fizice nerezidente 2,05 165.375
Bursa de Valori Bucuresti 0,05 28.276
Total 100 8.049.246

Sursa:http://www.bvb.ro/images/structuraBvb.gif

2.4. Listarea la bursă


2.4.1. Avantajele finanţării prin bursă şi beneficiile calităţii de companie listată

Finanţarea prin bursă şi calitatea de companie listată prezintă importante avantaje


competitive care permit:
 Accesul la capitalul necesar dezvolării şi creşterii organice a afacerii;
 Creşterea vizibilităţii şi notorietăţii companiei pe plan naţional şi internaţional, în rândul
partenerilor de afaceri şi al clienţilor actuali;
25
 Stabilirea unei valori de piaţă a companiei;
 Câştigarea unei mai mari încrederi din partea cilenţilor si a partenerilor de afaceri,
precum şi posibilitate de atragere de noi parteneri datorită transparenţei companiei;
 Aprecierea cotei manageriale pe piaţă;
 Facilitarea accesării altor surse de finanţare.

2.4.2. Criterii pentru a deveni emitent de acţiuni/ obligaţiuni la BVB

1. Să fie societate pe acţiuni (SA);


2. Să aibă valoarea capitalurilor proprii/ capitalizarea anticipată de minim 1 milion
de euro;
3. Să fi funcţionat în ultimii trei ani şi să aibă situaţiile financiare întocmite pentru
ultimii trei ani.

2.4.3. Paşii pe care o companie trebuie să îi parcurgă pentru a deveni emitent de acţiuni la
BVB

1. Compania trebuie să se adreseze unui intermediar autorizat de către CNVM, care se


va ocupa de procedurile necesare admiterii companiei la BVB.
2. În cazul în care compania îndeplineşte condiţiile de admitere pe piaţa reglementată,
aceasta va întocmi un prospect de admitere care va fi aprobat de Comisia Naţională a
Valorilor Mobiliare.
3. În urma încheierii cu success a ofertei, societatea emitentă de aţiuni devine societate
deţinută public, CNVM avizează închiderea cu success a ofertei, iar acţiunile vor fi înregistrate la
CNVM.
4. Închiderea unui contract cu Depozitarul Central, insituţie care asigură compensarea şi
decontarea tranzacţiilor bursiere, precum şi evidenţa registrelor scoietăţilor emitente.

5. Intermediarul va depunde la BVB, pe lângă alte documente prevăzute de BVB –


operator de piaţă, următoarele:
 Cerere de admitere la tranzacţionare;
 Prospectul de ofertă publică sau prospectul de admitere la tranzacţionare în
limba română;
 Sitaţiile financiare pentru ultimii trei ani.
6. Documentele sunt analizate de către BVB pentru a fi în conformitate cu
regulamentele în vigoare, iar decizia finală de admitere este luată de Consiliul de
Administraţie al BVB.

2.4.4. Paşii pe care o companie trebuie să îi parcurgă pentru a deveni emitent de


obligaţiuni la BVB

1. Compania trebuie să se adreseze unui intermediar autorizat de către CNVM, care se va


ocupa de procedurile necesare admiterii companiei la BVB.

26
2. Compania va derula o ofertă publică de vânzare de obligaţiuni, prin intermediarul
desemnat.
Pentru derulare ofertei publice de vânzare se întocmeşte un document oficial de prezentare a
ofertei şi a emitentului de obligaţiuni, numit prospect de ofertă publiă care este realizat de către
intermediarul ofertei, pe baza datelor furnizate de către emitent, care trebuie avizat de Comisia
Naţională a Valorilor Mobiliare şi care cuprinde:
 Prezentarea societăţilor şi persoanelor ce au participat la elaborarea prospectului;
 Informaţii despre obligaţiunile puse în vânzare şi drepturile conferite de
acestea(număr de obligaţiuni, valoare nominală, preţ de emisiune, rata dobânzii,
rambursare, plăţi, tipul obligaţiunilor, modalitatea de garantare, listare, derularea
ofertei, destinaţia fondurilor atrase.);
 Informaţii despre emitent (date de identificare, natura activităţii, capital social,
alte obligaţiuni emise.);
 Activitatea emitentului(operaţiuni, performanţe economico-financiare, sedii,
cercetare);
 Situaţii contabile (raportări financiare, indicatori);
 Informaţii referitoare la management, prespectivele viitoare, factori de risc.
3. CNVM avizează închiderea cu succes a ofertei, iar obligaţinile vor fi înregistrate la
CNVM.
4. Se încheie un contract cu Depozitarul Central, instituţie care asigură compensarea şi
decontarea tranzacţiilor bursiere, precum şi evidenţa registrelor valorilor mobiliare ale
societăţilor emitente.
5. Intermediarul trebuie să depună la Bursa de Valori Bucureşti, pe lângă alte documente
prevăzute de Codul BVB, următoarele:
 Cerere de admitere la tranzacţionare;
 Prospectul de ofertă publică;
 Situaţiile financiare pentru ultimii 3 ani.
6. Documentele sunt analizate de către BVB pentru a fi în conformitate cu regulamentele în
vigoare, iar decizia finaţă de admitere este luată de consiliul de Administraţie al BVB.

3.Concluzii
În urma aprofundării informațiilor referitoare la tranzacțiile bursiere am ajuns la
concluzia ca este un domeniu complex ce poate părea respingător datorita atâtor simboluri și
noțiuni noi, dar mai ales datorită fenomenelor schimbătoare, hipersensibile la evenimentele
aparent neînsemnate. Iniţierea în acest domeniu, se poate face, totuşi, relativ uşor, datorită
faptului că mecanismele bursiere sunt simple. Pe această scenă găsim atât gestionari prudenţi,
trezorieri de întreprinderi, cât şi mari speculanţi, toţi sub supravegherea autorităţilor bursiere,
mai mult sau mai puţin severe, în funcţie de ţară. Investitorii sunt mânaţi de motivaţii diferite,
dar cei mai activi speră să realizeze cât mai repede profituri, de unde şi impresia de viteză, de

27
cursă permanentă. “Cine vrea să obţină profit maxim, trebuie să prevadă înaintea celuilalt ce se
va întâmpla mâine”.
Ringul, de fapt, piaţa bursieră, este, în principal, arena în care se confruntă două tabere:
cea a „taurilor” (the bulls) şi cea a „urşilor” (the bears). De aceea, în diverse perioade, piaţa
valorilor mobiliare este dominată când de unii, când de alţii. Atunci când domină „urşii” se
spune că piaţa este „bearish”, iar când domină „taurii” se spune că aceasta este „bullish”.
Astfel, am păstrat titulatura celor două tendinţe bursiere, negăsind un echivalent
românesc, „tendinţă tăurească” sau „tendinţă ursească” părându-mi-se de un barbarism
îngrozitor. „Taurii” reprezintă investitorii care au o concepţie optimistă şi care presupun că un
anumit titlu sau sector de activitate va avea o tendinţă ascendentă. Ca atare, o piaţă „bullish”
există în cazul unei economii prospere, în care valoarea monetară a bunurilor şi serviciilor este în
urcare, ca şi titlurile bursiere, de altfel. Pieţele „bullish” însă nu pot rămâne aşa veşnic, datorită
fenomenului de supraapreciere a titlurilor, care poate duce la situaţii extrem de periculoase.
„Urşii” sunt opusul „taurilor”, ei reprezentând categoria de investitori pesimişti care prevăd o
tendinţă descendentă a pieţei ⁄ unui anumit titlu ⁄ unui anumit sector.
În particular, mai există şi alte „animale” în această mare ogradă:
„Puii” sunt desemnaţi investitorii ultraprudenţi care sunt dominaţi de frică, de fapt frica le
domină dorinţa de a face profit. De aceea, ei nu investesc decât în titluri sigure, cum ar fi
bondurile de trezorerie, dar care nu aduc un câştig mare, ci asemănător cu cel oferit de bănci la
depozitele pe termen lung. Cu toate că nu e de dorit ca cineva să se arunce cu ochii închişi în
titluri perdante, dacă acţionează ca un „pui”, evitând tranzacţiile speculative cu totul şi neriscând
niciodată, este garantat că nu va vedea vreodată un câştig important.
„Porcii” sunt investitorii de risc, cei care nu iau în considerare decât companiile care pot
aduce un câştig mare într-un timp scurt. Se poate ridica întrebarea: ce e rău în aceasta, atâta timp
cât scopul final este tocmai acela de a face bani? Există un anumit dezavantaj, întrucât „porcii”
investesc numai pe baza ponturilor şi a zvonurilor, nefăcându-şi niciodată temele, adică o
minimă analiză a titlului favorit. Ca şi „puii”, sunt dominaţi de emoţii negative, sunt aguitaţi,
lacomi, iar rezultatul pe care îl obţin este mai rău decât în cazul primilor: ei sunt perdanţi siguri.
Traderii profesionişti iubesc mult această categorie de investitori, pentru că, de cele mai multe
ori, îşi încasează câştigurile din pierderea „porcilor”.
Ca o concluzie, numai „taurii” şi „urşii” câştigă în ring, adaptându-şi tipurile de tranzacţii
conform tendinţei generale a pieţei sau al unui anumit sector: cumpără într-o piaţă „bullish” şi
vând pe descoperit într-o piaţă „bearish”. Uneori, chiar şi „puişorii” văd un mic profit, singurii
perdanţi fiind „porcii”. De aceea, când cineva intră în ring, trebuie să aibă tot timpul în minte
această veche zicală din bursă: „Taurii fac bani, urşii fac bani, porcii nu sunt decât sacrificaţi”.
Alte zicale/reguli demne de ținut minte sunt următoarele:
“Nu puneţi niciodată toate ouăle într-un singur coş”;
“Nu investi niciodată în ceva decât dacă înţelegeţi bine cum funcţionează acel ceva”;
“Nu investiţi niciodată în ceva pe care nu îl puteţi urmări periodic”.
Totodată, trăind în era tehnologiei și a internetului poți deveni foarte usor investitor la
bursă, ceea ce este mai dificilă este supraviețuirea. Statistic vorbind, doar 10% din cei care
investesc în acest sector reușesc să obțină profit. Din punctul meu de vedere, este cea mai
solicitanta si grea activitate cu care am luat contact.
Din păcate, lucrurile astea rareori sunt spuse. Cel care dorește “să intre pe bursă” este asaltat de
un marketing agresiv, prin diverse canale media, dar mai ales prin internet. Imaginea traderului
este una de “rock-star”, care face bani mulți într-un mod agreabil și usor. Se pune accent pe

28
latura sclipitoare a trading-ului, lăsând la o parte capcanele sale mortale, cu alte cuvinte se
practică minciuna prin omisiune.
Voi prezenta în continuare părerile pro și contra pentru a fi trader.
PRO
- se poate începe cu bani puțini (se poate deschide un cont la un broker de Forex cu 200-500
US$);
- tehnicile propriu-zise de trading pot fi învățate foarte ușor. Sunt o mulțime de metode ușor
accesibile pe internet, gratuite sau plătite;
- acces prin internet la instrumente deosebit de puternice de analiză si reprezentare grafica, multe
gratuite;
- unele metode de trading sunt deosebit de blânde cu timpul alocat, necesitând doar cel mult 30
de minute pe zi;
- posibilitățile de profit sunt, teoretic, nelimitate; se pot obține foarte mulți bani din trading;
- se poate face trading de oriunde în lume, echipamentul necesar este doar un laptop și acces la
internet.
CONTRA
- riscul de a pierde bani în trading este enorm;
- una este să aplici un set de reguli pentru a face trading, alta e să întelegi ce se întâmpla; ca
cineva să poată face o analiză cât de cât competentă, trebuie să citească mii de pagini de cărți de
trading și să analizeze grafice timp de cel puțin doi ani de zile;
- mai greu decât aspectul intelectual este cel emoțional; este necesar un autocontrol extraordinar
pentru a nu “ieși” dintr-un trade care pentru o perioadă de timp este în pierdere, înainte de a intra
în profit;
- trebuie să ai o atitudine de respect și umilință față de piață; puterea bursei este enormă; dacă n-o
respecți, se răzbună crunt pe tine;
- bursa nu ține cont de succesul tău de până atunci în viața; un trader de succes trebuie să dețină
un alt set de calități intelectuale și emoționale față de un profesionist de succes;
Pentru a transmite mai bine ideea, voi folosi următoarea comparație: bursa este ca și
alpinismul: riscuri mari (dar care pot fi ținute sub control prin cunoștințe teoretice și experiență)
și satisfacții pe măsură, inaccesibile celor care nu practică acest gen de activitate.
Drept concluzie la toate cele redate în această secțiune, precizez faptul că bursa este un loc de
transfer al riscurilor, mişcarea realizându-se în sens invers în raport cu gradul de adaptare, cu
capacitatea de a le suporta. Cu alte cuvinte, cei mai expuşi riscurilor sunt micii acţionari, cu forţa
economică scăzută care – în mod obişnuit – pierd de pe urma speculaţiilor bursiere. Mirajul
câştigurilor deosebite îi menţine însă pe micii acţionari în caruselul speculaţiilor bursiere aidoma
unui arc electric ce atrage mii de vieţuitoare cu aripi plăpânde.

În ce privește Bursa de Valori București, aceasta se afla într-un proces de transformare


continuu si are dezvoltare ascendenta.
Integrarea în Uniunea Europeana a avut efecte multiple, care au influentat si evolutiile pietei de
capital din România, direct si indirect. Efectele directe s-au referit în primul rând la cadrul
institutional si reglementativ pe care a trebuit sa-l dezvolte piata de capital din România pentru a
fi compatibila cu structurile similare din tarile Uniunii Europene. Adoptarea în anul 2006 a unei
noi legi privind piata de capital din România, demararea proceselor de modificare a formei de
organizare juridica a Bursei de Valori Bucuresti, de constituire a Depozitarului Central, de

29
înfiintare a Fondului de Compensare a Investitorilor sau proiectul fuziunii BVB - BER sunt doar
câteva elemente care pot fi considerate efecte directe ale procesului de integrare.
Efectele indirecte asupra pietei de capital se lega de modificarile pe care procesul de integrare le-
a generat la nivelul întregii economii românesti. Stabilitatea mediului macro-economic, inflatie
redusa, dobânzi mai mici sunt elemente care ar trebui sa devina caracteristice într-o Românie
membra a Uniunii Europene.
si acesti factori vor determina pe de o parte companiile autohtone sa caute sa-si dezvolte
afacerile si sa caute surse de finantare si dincolo de propriile resurse sau de cele împrumutate de
la banci, piata de capital oferind astfel o varianta, iar pe de alta parte fondurile financiare
disponibile pe piata financiara din România vor cauta modalitati complementare de plasament.
Exista asadar motive sa privim cu optimism la viitorul pietei bursiere din România.

4.Bibliografie
1. www.bvb.ro
2. www.tradeville.eu
3. www.wikipedia.com
4. www.wall-street.ro
5. www.conspecte.com
6. www.targetcapital.ro

30