I.

Contractele OPTIONS – prezentare generala

Primele contracte derivate au fost incheiate in prima jumatate a secolului al XVII-lea
in Olanda si Anglia, unde se tranzactionau optiuni avand ca active de baza bulbii de lalea si in
Japonia, unde se incheiau contracte cu livrare la termen pentru orez. La inceputul secolului al
XIX-lea, la Bursa de Valori din Londra se tranzactionau optiuni care aveau ca activ de baza
actiuni. Infiintarea celei mai mari burse de marfuri din lume, Bursa de Marfuri de la Chicago
(Chicago Board of Trade – CBOT), in 1848 a fost determinata de dezvoltarea comertului cu
cereal. La aceasta bursa, initial ,tranzactiile erau la vedere, iar primele contracte forward au fost
incheiate in 1851 si aveau ca obiect 3000 de bushei de grau.
Instabilitatea economica a facut ca in deceniile urmatoare, contractele derivate sa fie
folosite tot mai intens pentru speculatie si hedging, de catre investitori institutionali sau
individuali, mari corporatii multinationale sau guverne.
Principalele tipuri de produse derivate tranzactionate in prezent sunt : contractele
forward,contractele futures,contractele options si contractele swap.
Contractele futures si options sunt tranzactionate intens la bursele de marfuri si de valori din
intreaga lume.Anumite tipuri de optiuni sunt tranzactionate, in mod obisnuit, in afara bursei,
intre institutii financiare si firme, pe asa numita piata OTC (Over the Counter).
In prezent, contractele futures si options se tranzactioneaza la peste 75 de burse din
intreaga lume, cele mai importante fiind:
 Chicago Mercantile Exchange Group, format in 2007 prin fuziunea dintre Chicago
Mercantile Exchange (CME) si Chicago Board of Trade (CBOT);
 Chicago Board Options Exchange (CBOE) – prima bursa din lume unde s-au lansat, in
forma moderna, contractele de optiuni si care realizeaza o activitate de pionierat in domeniu prin
lansarea de optiuni pe indici (in 1983) sau optiuni LEAPS;
 Euronext si Eurex, burse din Europa formate prin fuziunea unor burse nationale;
 Tokyo Stock Exchange (TSE) si Tokyo Commodities Exchange (TOCOM);
 New York Mercantile Exchange (NYMEX);
 Intercontinental Exchange (ICE)
 London Metal Exchange (LME);
 Singapore International Monetary Exchange (SIMEX) si Sydney Futures Exchange etc.
 I. Definire si clasificare
Optiunile pe marfuri sunt folosite de cateva secole, functia lor principala fiind initial
acoperirea riscurilor asociate unor tranzactii comerciale.
Specialistii cred ca primele contracte de acest tip au aparut in Evul Mediu, la Bursa din
Amsterdam. La inceput, optiunile erau nenegociabile, in sensul ca dreptul conferit detinatorului
nu era transmisibil.
Primele optiuni negociabile (de tip call) au fost lansate in 1973 la Bursa de Optiuni din
Chicago pentru 16 actiuni. Optiunile negociabile put se tranzactioneaza abia din anul 1977. In
ultimele decenii,pe toate pietele bursiere s-au impus optiunile negociabile, asa cum au fost
concepute la bursele americane.
Bursa Monetar - Financiara si de Marfuri Sibiu a implementat mecanismul de
tranzactionare a optiunilor pentru prima oara in Romania pentru a raspunde nevoilor tot mai
diversificate ale clientilor sai. Piata optiunilor a devenit accesibila tuturor celor interesati din 1
noiembrie 1998.
Contractul OPTIONS reprezinta un drept (dar nu si o obligatie) de a cumpara (optiune de
tip CALL) sau de a vinde (optiune de tip PUT) o anumita cantitate dintr-un activ financiar
specificat (o actiune, un contract futures, etc) la un pret stabilit in momentul incheierii
contractului (numit pret de exercitare) si la un moment viitor. Cumparatorul contractului options
poate decide daca isi va exercita sau nu optiunea de cumparare sau vanzare a activului, in functie
de propriile interese si previziuni. Pentru acest drept de optiune cumparatorul de optiune plateste
vanzatorului in momentul incheierii tranzactiei o suma de bani numita prima. Valoarea primei
este cea care se negocieaza la bursa si face obiectul cererii si a ofertei.
Astfel, pierderea cumparatorului este limitata la prima pe care o plateste vanzatorului
contractului. Daca previziunile sale nu se confirma, cumparatorul nu este obligat sa-si exercite
optiunea, pierzand numai prima. Daca previziunile sale se confirma, cumparatorul va exercita
optiunea. In ceea ce priveste vanzatorul, castigul sau este prima incasata de la cumparator;
vanzatorul nu are nici o putere de decizie cu privire la exercitarea optiunii, el asteptand decizia
cumparatorului in acest sens.
Optiunile sunt instrumente financiare derivate, caracterizate prin urmatoarele elemente:
activul suport; natura operatiunii (call sau put); prima sau pretul optiunii; pretul de exercitare sau
de exercitiu; termenul sau durata de exercitiu/expirare (optiuni americane sau europene).
In functie de natura operatiunii, optiuniile sunt de doua tipuri:
  de tip CALL sau de cumparare care da dreptul cumparatorului de optiune,
dar nu si obligatia de a cumpara activul suport, la pretul initial stabilit prin contract, iar
vanzatorul de optiune isi asuma obligatia de a pune la dispozitie activul suport, in situatia in care
partenerul sau decide exercitarea optiunii;
 de tip PUT sau de vanzare care confera cumparatorului de optiune
dreptul,dar nu si obligatia de a vinde activul suport, la pretul initial stabilit prin contract, iar
vanzatorul de optiune isi asuma obligatia de a cumpara activul suport in situatia in care
partenerul sau decide executarea contractului, adica exercitarea optiunii.
Cele doua tipuri de contracte pot fi detinute pe rand atat de cumparator cat si de vanzator.
Caracteristici LONG CALL:
- se initieaza pe o piata in crestere;
- profitul este nelimitat;
- pierderea este limitata la prima.
Caracteristici SHORT CALL:
- se initieaza pentru estimarea unei piete in scadere;
- profitul este limitat la prima;
- pierderea este nelimitata.
Caracteristici LONG PUT:
- se initeaza pentru estimarea unei piete in scadere;
- profitul este nelimitat;
- pierderea este limitata la prima.
Caracteristici SHORT PUT :
- se initieaza pentru o piata in crestere;
- profitul este limitat la prima;
- pierderea este nelimitata.
In functie de momentul executarii contractului de optiunii,se disting:
 optiuni europene care pot fi exercitate doar la scadenta;
 optiuni americane care pot fi exercitate oricand dupa ce au fost cumparate
(pana la data expirarii);
 optiuni tip Bermuda care sunt o combinatie de optiuni americane si
europene, existand o serie de date dinainte stabilite, la care optiunea poate fi exercitata.
In practica bursiera, optiunile s-au diversificat continuu, aparand numeroase tipuri care
satisfac preferintele unui numar impresionant de investitori:
  optiuni binare sau digitale se utilizeaza de catre acei investitori care anticipeaza o
modificare modesta a cursurilor pana la scadenta;
 optiunile asiatice au o plata care depinde de pretul mediu (medie aritmetica sau
geometrica) al activului suport, pe o perioada de timp prestabilita inainte de scadenta;
 optiunile lookback au o plata care depinde de maximul sau minimul inregistrat de activul
de baza peste o anumita perioada, pana la scadenta. Un exemplu ar fi optiunea care plateste
diferenta dintre valoarea maxima realizata a activului si valoarea minima a acestuia peste un an;
 optiunile curcubeu sau cos au o valoare finala care depinde de valoarea la scadenta a mai
multor active;
 optiuni forward start sunt optiuni care vor exista la un moment dat in viitor, pretul de
exercitiu fiind stabilit si el la o data ulterioara,dupa ce optiunea a fost cumparata;
 optiuni shout sunt optiuni call care presupun dreptul detinatorului de a restabili in orice
moment pretul de exercitare la nivelul curent al cursului activului suport;
 optiuni lookback capped si asiatice capped presupun o limita sau o garantie asupra valorii
maxime,medii sau minime;
 optiunile scara sunt optiuni lookback care inregistreaza castiguri in functie de pretul
maxim al activului suport pentru un set de date predefinite.
De exemplu, scara este multiplu de 5: 5, 10,..., 50, 55, 60....USD. Daca pe perioada de viata a
optiunii, cursul activului suport atinge nivelul 56, atunci maximul inregistrat se considera a fi 55.
 LEAPS (Long Term Equity Anticipation Securities) sunt optiuni pe termen
lung, avand scadente mai mari de 3 ani (au fost lansate la Bursa de Optiuni din Chicago – CBOE
in 1990);
 FLEX (Flexibile Exchange Traded Option) sunt lansate la Bursa de Optiuni
din Chicago – CBOE in 1993, permit un anumit nivel de personalizare a scadentei, pretului de
exercitare si a modalitatii de exercitare.

II. Caracteristicile optiunilor

Cumparatorul de optiune are dreptul de a opta fie pentru exercitarea contractului, fie
pentru abandonarea optiunii, drept pe care i-l asigura prima platita in mometul incheierii
contractului. Decizia de renuntare sau de executare a contractului este luata in functie de anumiti
factori: prima platita, pretul de exercitare si cursul de activului support la momentul exercitarii
optiunii, scopul fiind obtinerea de profit (in situatia unei evolutii favorabile de pret) sau
minimizarea pierderii (in cazul in care investitorul nu a anticipat corect evolutia preturilor pe
piata bursiera).
Optiunile prezinta anumite caracteristici,cum ar fi:
 Contractele de optiuni sunt standardizate,toate clauzele contractuale fiind stabilite de
fiecare bursa pentru fiecare activ in parte. Standardizarea clauzelor contractuale asigura o
lichiditate ridicata a acestor contracte, pozitiile initiale (short/long) putand fi lichidate prin
mecanismul compensarii.
Casa de compensatie are un rol essential in derularea contractelor, deoarece ea se interpune in
toate tranzactiile bursiere, devenind vanzator pentru toti cumparatorii de optiuni call si
comparator pentru toti vanzatorii de put.
 Durata de viata a optiunilor este standardizata, fiind, in genral, de maxim 9 luni. Pentru
fiecare optiune se stabileste o data finala pentru exercitare care se numeste data expirarii.
 Pretul la care se exercita contractul se numeste pret de exercitare si se stabileste la bursa
intr-o maniera standardizata, astfel stabilindu-se limite de variatie zilnica a pretului si variatia
minima de pret – pasul de cotatie.
 Optiunile au un sistem de marje similar contractelor futures, cu urmatoarele diferente:
 cumpratorul optiunii nu trebuie sa depuna garantie deoarece el plateste prima in
momentul incheierii contractului, iar pierderea sa este limitata la valoarea acesteia;
 vanzatorul optiunii trebuie sa depuna o garantie, de regula, egala cu valoarea
primei la firma de brokeraj la care initieaza operatiunea bursiera.
 Finalizarea contractului de optiune se poate realize prin:
 lichidarea pozitiei initiale;
 expirarea optiunii;
 exercitarea optiunii;
 Optiunile au efect de levier.Acesta fiind unul din motivele pentru care investitorii sunt
tentati sa cumpere optiuni in vederea obtinerii unei rentabilitati mai mari comparative cu
tranzactiile spot.
 Bursa stabileste limite de pozitie, adica numarul maxim de optiuni pe care un investitor
le poate detine, pe acelasi tip de pozitie virtuala, pentru fiecare activ suport.
 De asemenea, se stabileste si limita de exercitare, respective numarul maxim de optiuni
care pot fi exercitate in fiecare cinci zile bursiere consecutive, de catre un investitor sau un grup
de investitori care actioneaza impreuna.
 Obiectul optiunilor il pot constitui actiuni, obligatiuni, certificate de deposit, marfuri
fungibile, rata dobanzii, valute, indici bursieri, contracte futures, derivate pe credite,etc.
In momentul incheierii contractului, in schimbul dreptului care i se ofera prin contract,
cumparatorul de optiune plateste vanzatorului o “prima”, care reprezinta pretul optiunii.
Prima are doua componente:
 valoarea intrinseca ce reprezinta diferenta dintre pretul activului de baza si pretul de
execitare al optiunii ( in cazul optiunilor call) sau dintre pretul de exercitare al optiunii si pretul
activului de baza (pentru optiunile put);
 valoarea timp care reprezinta valoarea suplimentara, peste cea intrinseca, pe care
optiunea o poate dobandi pe piata, ca urmare a cererii/ofertei de optiuni.

Valoarea intrinseca a optiunilor CALL si PUT

CALL PUT
Vi = S – E Vi = E – S
Daca S > E, atunci optiunea este in bani Daca E > S, atunci optiunea este in bani
Daca S = E, atunci optiunea este la bani Daca E = S, atunci optiunea este la bani
Daca S < E, atunci optiunea este fara bani Daca E < S, atunci optiunea este fara bani
Nota: S= cursul de pe piata, E= pretul de exercitare, Vi = valoarea intrinseca.

In functie de evolutia pretului activului de baza, pot exista trei situatii:

 daca optiunea este in bani, cumparatorul de optiune va executa contractul si va inregistra
fie un profit, fie o pierdere, care intotdeauna este mai mica sau egala cu valoarea primei platite;
 daca optiunea este la bani, rezultatul final inregistrat de cumparatorul de optiune este o
pierdere egala cu marimea primei platite, indiferent daca contractul se executa sau este
abandonat;
 daca optiunea este in afara banilor, cumparatorul de optiune abandoneaza optiunea in
situatia in care prin exercitare ar inregistra o pierdere mai mare decat prima platita.
Cel mai important avantaj al optiunilor este acela ca, asumandu-si un risc limitat, cel al
pierderii primei platite initial, cumparatorii pot obtine castiguri nelimitate. Cu alte cuvinte, suma
maxima pe care o poate pierde un cumparator este egala cu prima platita vanzatorului la
incheierea contractului. Din acest motiv, optiunile sunt utilizate cu mare succes in scop de
hedging, limitand considerabil costurile agentilor care doresc sa se protejeze in plus, Casa
Romana de Compensatie a stabilit pentru optiuni un sistem de marje deosebit de avantajos.
 Astfel, cumparatorilor de optiuni nu li se solicita marje pana in momentul exercitarii
optiunii, moment din care ea devine un contract al pietei suport cu toate drepturile si obligatiile
aferente. Vanzatorii de marje sunt si ei avantajati in ceea ce priveste sistemul de marje.
Un alt avantaj al unui contract options consta in faptul ca beneficiarul are dreptul sa fie
long sau short.Beneficiarului nu i se cer depuneri in garantie sau diferente, indiferent de modul
in care oscileaza preturile, si nu i se poate face astfel o lichidare fortata a pozitiilor.
Estimarile operatorilor de pe piata options cu privire la rezultatul contractarii sunt :
 pentru optiunile de tip call:
- vanzatorul spera intr-o stabilitate sau scadere a preturilor pietei;
- cumpatorul mizeaza pe o crestere cat mai rapida a acestora;
 pentru optiunile de tip put:
- vanzatorul spera intr-o stabilitate sau o crestere a preturilor pietei;
- cumparatorul mizeaza pe o scadere cat mai rapida a acestora;

III. Modalitati de iesire dintr-o optiune

Exista trei posibilitati de iesire de pe piata optiunilor:
 exercitarea optiunii inainte de scadenta
Cand o optiune call sau put este exercitata inainte de scadenta, investitorul devine long sau short
pe activul suport si primeste imediat contravaloarea in numerar a valorii intrinseci a optiunii daca
initiaza simultan o tranzactie inversa pe piata activului suport. Spre deosebire de optiunile de tip
european care pot fi exercitate numai la scadenta, optiunile de tip american pot fi exercitate in
orice moment pana la scadenta. Cand o optiune call sau put este exercitata inainte de scadenta,
investitorul devine long sau short pe un contract futures pe indicele BET(ROL) si primeste
imediat contravaloarea in numerar a valorii intrinseci a optiunii daca initiaza simultan pe piata
futures a indicelui o tranzactie inversa celei rezultate din exercitare.
 compensarea optiunii
Daca optiunea a crescut in valoare se poate realiza profit prin simpla vanzare pe piata.
Cumparatorul si/sau vanzatorul optiunii isi lichideaza pozitia prin initierea unei tranzactii opuse,
eliminand sau transferand unei alte persoane toate drepturile sau obligatiile viitoare.
 asteptarea datei scadente
Daca optiunea este in afara banilor, ea ramane neexercitata, cumparatorul va pierde prima platita
initial. In aceasta situatie, obligatia vanzatorului este anunlata si acesta ramane cu prima incasata.
Daca detii o optiune in bani ea va fi automat exercitata la scadenta de catre Casa Romana de
Compensatie.

IV. Strategii ale tranzactiilor cu optiuni

Optiunile asupra contractelor futures, denumite generic optiuni pe futures, sunt
tranzactionate numai pe pietele futures organizate de catre bursele de marfuri. Aceste optiuni
acorda detinatorilor dreptul de a cumpara sau de a vinde un anumit contract futures. Astfel, un
cumparator de optiune call are dreptul de a lua o pozitie de cumparare in contractul futures
respectiv, la pretul de exercitare specificat in optiune, iar un cumparator de optiune put are
dreptul de a lua o pozitie de vanzare in contractul futures respectiv, la pretul de exercitare
specificat in optiune.
Vanzatorul unei optiuni pe futures isi asuma obligatia de a lua o pozitie in contractul
futures de baza, opusa pozitiei la care are dreptul cumparatorul optiunii. in momentul exercitarii,
un vanzator al optiunii respective este ales la intamplare de catre Casa de Compensatie si
desemnat sa ia pozitia futures respectiva. La fel ca si pe piata futures, cumparatorii si vanzatorii
de contracte cu optiuni isi pot inchide pozitiile prin operatiuni de offset.
Optiunile pot fi utilizate pentru elaborarea unor strategii de hedging deoarece ofera
agentilor economici posibilitati multiple in gestionarea riscului. Astfel, contractele cu optiuni
reprezinta o protectie substantiala impotriva fluctuatiilor nefavorabile ale pretului activului de
baza, oferind, in acelasi timp, oportunitati de obtinere a unor profituri (de data aceasta in urma
unor modificari avantajoase ale preturilor). Aceste facilitati sunt obtinute, insa, prin plata unui
pret, denumit prima.
Comerciantii care incheie tranzactii futures utilizand strategii de hedging urmaresc fixarea
pretului la un anumit nivel, pentru o data ulterioara. Spre deosebire de acestia, cei care
tranzactioneaza optiuni in scop de hedging urmaresc stabilirea unui prag (inferior sau superior)
in evolutia viitoare a pretului. Astfel, un hedger care actioneaza pe piata cu optiuni poate stabili
un prag inferior in evolutia pretului (adoptand o pozitie de cumparare cu optiuni put) sau un prag
superior (adoptand o pozitie de cumparare in optiuni call), concomitent avand si posibilitatea
inregistrarii unui profit, ca urmare a evolutiei favorabile a pretului.
 V. Strategii speculative
Optiunile sunt utilizate in diverse moduri cu scopul obtinerii profit sau de a acoperi
pierderile. In practica bursiera, se intalnesc o gama larga de strategii cum ar fi: straddle, strangle,
spread, condor, butterfly.
a) Strategii simple
Aceste strategii sunt adoptate in situatia in care participantul pe piata optiunilor are convingeri
clare in ceea ce priveste evolutia pietei sau a volatilitatii pretului activului suport. Speculatorii
care anticipeaza cresterea preturilor, vor cumpara optiuni call, iar cei care mizeaza pe scaderea
preturilor vor cumpara optiuni put.
b) Strategii straddle
Strategiile straddle reprezinta operatiunile cu optiuni care au acelasi pret de exercitare si
aceeasi scadenta vizand castig din modificarile accentuate ale preturilor. Astfel,straddle
presupune o cumparare de call combinata cu o cumparare de put, la acelasi pret de exercitare si
cu aceiasi scadenta. Este important ca fiecare optiune sa fie exercitata separat, desi combinatia de
optiuni este, de regula, cumparata sau vanduta ca un pachet unic.
c) Strategii strangle
Strategiile strangle reprezinta operatiunile cu optiuni care au pret de exercitare diferit si
aceeasi scadenta vizand castig din modificarile accentuate ale preturilor. Astfel,strangle
presupune o combinatie similara cu straddle, cu deosebire ca pretul de exercitare al optiunii call
este mai mare decat pretul de exercitare al optiunii put.
d) Strategiile de spread
Strategiile de spread constau in vanzarea si cumpararea concomitenta a doua sau mai multe
optiuni de acelasi fel (doua sau mai multe call sau doua sau mai multe put) cu intentia de a avea
drept rezultat un spread al pretului, ce se mareste sau se micsoreaza, in functie de pretul activului
de baza.
In functie de modul de publicare a cotatiilor optiunilor, exista doua tipuri de spread:
 spread orizontal – cele doua picioare ale spreadului au date de expirare diferite, dar
acelasi pret de exercitare;
 spread vertical – cele doua picioare ale spreadului (respectiv optiunile cumparate si cele
vandute) au preturi de exercitare diferite, dar aceiasi data de expirare.
Strategiile spread se aplica atat pentru o piata care este in crestere numita “bull spread “ (sub
semnul taurului), cat si pentru o piata aflata in scadere numita “bear spread” (sub semnul
ursului).
 e) Strategiile butterfly
Aceste strategii sunt o combinatie de optiuni mult mai complexe decat cele prezentate
anterior, in practica putand aparea sub urmatoarele forme:
 long pe call a, short pe doua optiuni call b, long pe call c;
 long pe call a, short pe call b, short pe put b, long pe put c;
 long pe put a, short pe doua optiuni put b, long pe put c;
 long pe put a, short pe put b, short pe call b, long pe call c;
unde a, b, si c sunt preturile de exercitare ale celor trei sau patru optiuni, relatia dintre ele fiind
a< b< c.
f) Strategiile condor
Strategiile condor sunt similar cu strategiile butterfly, cu deosebire ca se opereaza cu patru
optiuni avand preturi de exercitare diferite, relatia dintre ele fiind b- a = d- c. Combinatiile
posibile sunt:
 long pe call a, short pe call b, short pe call c, long pe call d;
 long pe put a, short pe put b, short pe put c, long pe put d;
 long pe call a, short pe call b, short pe put c, long pe put d;
 long pe put a, short pe put b, short pe call c, long pe call d.
g) Strategii cu optiuni acoperite.
Acestea se aplica in cazul in care un participant nu doreste un profit mare si se limiteaza la un
profit sigur daca preturile raman constante. Ele constau din initierea a doua pozitii care creeaza
obligatii opuse, una futures si una cu optiuni. Se intalnesc doua astfel de optiuni:
1. Vanzare call acoperita
Aceasta se realizeaza prin vanzarea unei optiuni call si cumpararea unui contract futures
(ling futures) la un pret mai mic decat pretul de exercitare al optiunii cal. Daca preturile vor
creste, profitul maxim este dat de prima incasata plus pretul de cumparare al contractului futures.
Daca, insa, preturile scad pierderea este nelimitata si egala cu pierderea aferenta pozitiei long
futures minus prima incasata. Pragul de rentabilitate se atinge la un nivel al pretului futures egal
cu diferenta dintre pretul contractului futures si prima optiunii call.
 2. Vanzare put acoperit
Aceasta strategie se realizeaza prin vanzarea unei optiuni put (short put) si vanzarea unui
contract futures (short futures) la un pret mai mare decat pretul de exercitare al optiunii put. In
situatia in care preturile scad, profitul maxim este dat de prima incasata plus diferenta dintre
valoarea contractului la pretul de vanzare al contractului futures si valoarea contractului la pretul
de exercitare al optiunii. Daca cresc preturile, pierderea este nelimitata si egala cu pierderea
aferenta pozitiei short futures minus prima incasata. Pragul de rentabilitate se atinge atunci cand
pretul futures devine egal cu pretul la care s-a vandut contractul futures plus prima optiunii put.
 ≈ Bibliografie ≈

1. Mirela Matei (coordonator), Burse de marfuri si valori, Editura Universitatii

Petrol- Gaze din Ploiesti, 2008, pag.313-315,pag.348-354,pag.361-363 ;
2. http://x-referat.ro/economie/piata-futures-si-options.html ;
3. http://facultate.regielive.ro/referate/economie/caracteristicile_contractelor_o
ptions-160802.html ;
4. http://www.scritube.com/economie/Contractele-options31763.php ;