Sunteți pe pagina 1din 6

CONTRACTE FUTURES

Aparitia contractelor futures are la baza existenta contractelor forward.


Contractul forward este o tranzactie in care cumparatorul si vanzatorul convin
asupra livrarii unui activ, de regula o valuta sau o marfa, intr-o cantitate si calitaet
specificate, la o data ulterioara precizata, pretul putand fi convenit in avans sau la
data livrarii. Contractele forward sunt utilizate pentru cumpararea, respectiv vanzarea
unui anumit activ sau pentru acoperirea riscului valutar, de pret sau dobanda.

Contractul futures este o intelegere intre un vanzator si un cumparator de a


vinde sau cumpara o cantitate standard de active cu livrarea in viitor la o data numita
“scadenta” si la un pret negociat in momentul incheierii tranzactiei, totul in baza unor
clauze standardizate. Acest contract se executa pe baza ordinelor transmise de
clienti societatilor de brokeraj, ordinele fiind executate in ringul bursier de catre
brokeri.
Chiar daca are la baza existenta contractului forward, contractul futures se
deosebeste de acesta prin aceea ca se incheie in bursa, este standardizat,este
intotdeauna garantat, are piata secundara si o valoare variabila si cu ajutorul lui se
pot tranzactiona anumite marfuri fungibile, valute si valori mobiliare care trebuie sa
indeplineasca anumite conditii stabilite de bursa.
Contractele futures sunt standardizate , toate clauzele contractuale fiind
stabiliete prin regulamentele bursiere pentru fiecare tip de contract. Principalele
clauze contractuale sunt:
a) Activul suport;
b) Luna de livrare sau data scadentei
c) Marimea obiectului contractului sau unitatea de tranzactie
d) Prima si ultima zi de tranzactionare
e) Modul de exprimare a pretului
f) Variatia minima de pret
g) Limitele de variatie zilnica a pretului
h) Modalitatea de executare la scadenta a pozitiilor ramase deschise in
evidenta Casei de Compensatie, respectiv regularizarea valorica sau
livrarea fizica.

Activul suport - este marfa sau produsul care face obiectul contractului si
care este tranzactionata pe piata spot. Exista practic o infinitate de active suport
posibile, cele mai intalnite dintre ele fiind actiunile, marfurile, valutele, dobanzile
bancare si indicii bursieri. Caracteristica principala a unui activ suport trebuie sa fie
posibilitatea de a stabili un pret de referinta accesibil tuturor participantilor la piata, in
orice moment.
In functie de obiectul contractului futures, se disting urmatoarele tipuri de
piete:
a) Piete comerciale( commercial futures) pe care se tranzactioneaza
marfuri agricole, metale , produse alimentare si fibre si produse
energetice
b) Piete financiare ( financial futures) pe care se deruleaza tranzactii cu
valute, valori mobiliare cum ar fi actiunile, obligatiunile sau bonurile de
tazaur
c) Piete de indici( index futures) – suportul contractelor futures sunt
indicii bursieri
d) Piete netraditionale unde se tranzactioneaza active bursiere noi cum
ar fi indicii de temperatura sau se incheie contracte TRAKRS

Pieţele comerciale futures s-au conturat în forma modernă la jumătatea


secolului trecut, un moment de referinţă fiind crearea, în 1848 a Bursei de Comerţ de
la Chicago (Chicago Board of Trade sau CBOT), rămasă până în zilele noastre cea
mai mare bursă de mărfuri din lume.
Un contract comercial futures constă în angajamentul părţilor de a livra,
respectiv prelua, la o dată viitoare (într-o anumită lună), o marfă determinată, la un preţ
convenit în momentul contractării. Cel care îşi asumă obligaţia de a prelua marfa
(cumpărătorul) deschide o poziţie "lungă" (long), în timp ce vânzătorul futures are o
poziţie "scurtă" (short). Executarea contractului în natură se poate face în cursul lunii
de livrare prin predarea/primirea unui titlu asupra mărfii .
Este important să se facă distincţia între contractele la termen de tip
futures şi cele spot cu livrare amânată. Acestea din urmă au caracteristicile unui
contract spot (poartă asupra unei mărfi fizice, se execută în natură), dar spre
deosebire de tranzacţia spot propriu-zisă, care presupune livrarea imediată a mărfii, în
cash forward livrarea mărfii fizice are loc la un anumit termen de la încheierea
contractului. În Statele Unite, ţara cu cea mai mare experienţă şi cel mai perfecţionat
sistem de tranzacţii futures, pieţele comerciale pot fi clasificate în funcţie de
provenienţa mărfurilor care se tranzacţionează la termen.
Mărfurile agricole care se lucrează futures sunt cerealele (porumb, grâu,
ovăz, orez), seminţe oleaginoase (soia, în trei sortimente: boabe, făină şi ulei), produse
animaliere (carcase de porc congelate, vite vii).
Piaţa futures a metalelor cuprinde aurul, argintul, cuprul, aluminiul,
platina şi paladiul. Pe piaţa pentru produse alimentare şi fibre se lucrează contracte pe
cherestea, bumbac, esenţă de portocale, zahăr, cacao, cafea. Cafeaua de exemplu,
se negociază la Bursa de Cafea, Zahăr şi Cacao (Coffee, Sugar & Cocoa Exchange,
Inc. - CSCE) din New York, unitatea contractuală fiind 10 tone metrice, iar lunile de
cotare decembrie, martie, mai, iulie, septembrie. În sfârşit, pe piaţa futures pentru
produse energetice se tranzacţionează ţiţei, benzină şi propan.

Contractele futures financiare presupun asumarea unui angajament de


a cumpara sau de a vinde o suma sau un instrument financiar, la o data ulterioara,
pretul fiind stabilit in momentul incheierii contractului. Aceste contracte au ca activ
suport valute, rata dobanzii si indici bursieri.
Contractele futures pe valute , lansate in 1972 de International
Monetary Market, infiintata in cadrul bursei Comerciale de la Chicago, au fost primele
contracte financiare tranzactionate pe piata futures. Avantajele contractelor futures
rezulta din rapiditatea incheierii si lichidarii contractului si garantia redusa ce trebuie
depusa de investitor. Aceste contarcte insa au si dezavantaje: sunt standardizate in
ceea ce priveste valoarea si luna de lichidare , iar investitorii trebuie sa accepte
conditiile impuse prin regulamente bursiere.
Contractul futures pe rata dobanzii este un angajament de a livra,
respectiv de a primi, la o data ulterioara, numita scadenta, un activ financiar, la o rata
a dobanzii stabilita in momentul incheierii contractului. Activele financiare constau in
certificate de trezorerie, imprumuturi pe termen scurt in eurodolari si obligatiuni de
stat. Executarea contractelor futures pe rata dobanzii presupune fie livrarea fizica aq
activului financiar, fie executarea cash.
In 1982, Bursa de Marfuri din Kansas introduce primul contract futures
pe indici bursieri ( Value Line Composite Index Futures). Din dorinta de a veni in
intampinarea agentilor economici care realizeaza diferite strategii speculative si de
hedging, numeroase burse tranzactioneaza contracte futures pe indici. Contractele
pe indici bursieri iau in calcul ca pret de referinta pentru decontare cotatia indicelui
luat ca activ suport la data scadenta, realizandu-se transformarea din puncte ale
indicelui in bani.
Competitia accentuata dintre burse, dintre burse si pietele OTC a dus la
lansarea in 1999 a contractelor futures si options pe vreme. Contractele au la
baza un indice de temperatura calculat pe baza temperaturii inregistrate in cateva
orase americane, selectate in functie de marimea populatiei, variabilitatea
temperaturii si interesul investitorilor din orasele respective pentru derivatele pe
vreme de pe piata OTC. In 2003 pentru a veni in sprijinul investitorilor europeni ,
CME a lansat contracte pe vreme pentru cateva orase europene. . La fel de bine, pot
exista si contracte futures pe rata inflatiei sau deficitul bugetar dintr-o tara, sau pe
numarul de amenzi de circulatie date de politie. Totul cu conditia ca datele sa fie
transparente si sa nu poata fi corupte.
Marimea contractului futures reprezinta cantitatea specifica fiecarui
contract. Stabilirea unitatii de tranzactie este o decizie importanta pentru bursa,
deoarece are consecinte asupra accesibilitatii tranzactiilor bursiere pentru investitori
si deci asupra activitatii bursei respective. De exemplu, daca se tranzactioneaza un
contract futures pe cursul USD/RON, iar multiplicatorul este 1000, atunci practic se
tranzactioneaza echivalentul a 1.000 dolari. Daca un investitor doreste sa cumpere
pe piata futures echivalentul a 5.000 dolari, atunci el va trebui sa cumpere 5
contracte.
Contractele futures sunt contracte standardizate , singurul element
variabil fiind pretul. Pretul variaza, insa intr-o maniera standardizata , deoarece
pentru fiecare contract se stabiliesc, de catre burse, limitele zilnice de pret sau
variatia maxima zilnica, precum si variatia minima de pret sau pasul de cotatie ( tick
size).
Limitele zilnice de pret reprezinta limita superioara si inferioara intre care
poate evolua pretul futures in timpul unei zile de tranzactionare. Atunci cand una din
aceste limite este atinsa, respectivul bursier este suspendat de la tranzactionare
pentru a calma piata si activitatile speculative, care ar putea antrena falimente ale
participantilor si de a oferi timp necesar pentru refacerea marjelor de catre clienti.

Pretul contractelor futures se exprima in moduri diferite, in functie de


activul tranzactionat. Modul de exprimare a pretului influenteaza si variatia minima
de pret. La Bursa Monetar Financiara si de Marfuri Sibiu, de exemplu, pentru
contractele futures valutare si cele pe actiuni, pasul de tranzactionare (fluctuatia
minima a pretului) este de 0.0001 RON. Aceasta inseamna ca preturile care se pot
negocia pe piata pot varia cu minimum 0.0001 lei. In cazul contractului futures
ROBOR3, pasul este de 0.01 procente, iar pentru contractul EUR/USD acesta este
de 0.0001 puncte.
Încheierea şi derularea contractului futures

Procesul iniţierii, încheierii şi lichidării unui contract futures este asemă-


nător cu mecanismul tranzacţiilor cu titluri financiare primare şi cuprinde următoarele
etape: transmiterea şi executarea ordinului, operarea contului în marjă, intervenţia
casei de compensaţie (de cliring) şi executarea finală a contractului.
Mecanismul general al operaţiunii cuprinde următoarele faze:
(1) Tranzacţia este iniţiată de cumpărători sau vânzători ce dau ordine
firmelor broker cu care lucrează pentru încheierea unui contract futures; ordinul este
transmis brokerului de bursă care urmează să-l execute în sala bursei
(2) După încheierea contractului, brokerul de bursă semnează tichetul de
ordine şi-l trimite la firma sa, acesta înştiinţându-l pe client că a fost executat contractul
şi precizându-i condiţiile acestuia (în speţă preţul şi volumul tranzacţiei).
(3) După încheierea tranzacţiei în sala de negocieri, un angajat al
bursei – raportor- transmite preţul şi volumul tranzacţiei la departamentul de cotaţii şi
totodată la personalul care operează sistemul informatic al bursei; preţul va apărea
instantaneu pe tabela electronică.
(4) În cazul că nu este membră a casei de cliring, firma broker ia legătura
cu o firmă membră, transmiţându-i acesteia datele din contract, pentru a fi comuni-
cate la casa de compensaţie. Aceasta din urmă procedează la marcarea la piaţă a
poziţilor deschise şi efectuează operaţiunile legate de compensarea poziţiilor şi
lichidarea contractelor, înştiinţând membrul cliring despre aceste activităţi .
(5) Casa de cliring dă instrucţiuni băncii care asigură decontările băneşti
rezultate din operaţiune în legătură cu creditarea/debitarea contului membrului cliring,
iar banca avizează ulterior în legătură cu efectuarea operaţiunii .
(6) Banca plăteşte/încasează de la membrul cliring sumele băneşti
rezultate din efectuarea compensaţiilor. Ulterior, membrul cliring anunţă firma broker,
iar aceasta face reglările corespunzătoare în contul clientului.

În vederea efectuării tranzacţiilor futures vânzătorii şi cumpărătorii deschid


conturi speciale la firmele broker cu care lucrează. Firmele broker solicită din partea
clienţilor lor garanţii pentru îndeplinirea obligaţiilor asumate prin contractele futures,
care diferă în general de la o bursă la alta. De regulă, însă, marja iniţială este de 10%
din valoarea contractului. Dacă disponibilul din cont scade sub această marjă, clientul
este solicitat să suplimenteze disponibilul său prin noi depuneri, astfel încât să existe
tot timpul o marjă de menţinere de 2/3-3/4 din marja iniţială. Când disponibilul din cont
scade sub marja de menţinere, brokerul trimite clientului un apel în marjă, iar dacă
acesta din urmă nu poate să facă noi depuneri, brokerul are latitudinea să anuleze una
sau mai multe poziţii, până când disponibilul în cont reintră în limitele marjei de
menţinere. Când disponibilul depăşeşte nivelul marjei, clientul poate retrage din cont
fonduri cash sau poate utiliza disponibilul pentru deschiderea de noi poziţii futures.
Garanţia rămasă în cont la lichidarea contractului se restituie clientului.
Cum valoarea garanţiilor este redusă în raport cu cea a contractelor
încheiate, atractivitatea contractelor futures constă în faptul că permit cumpărarea sau
vânzarea de mărfuri echivalând cu o mare sumă de bani, prin vărsarea unei cote
reduse sub formă de bani lichizi, urmând ca decontarea să se facă la lichidarea
contractului.
Marcarea la piaţă reprezintă adaptarea zilnică a contractelor futures
deja încheiate în raport cu evoluţia cursurilor futures pe piaţă. Regula este că dacă
valoarea contractului creşte, cumpărătorul primeşte în contul său în marjă o sumă
cash echivalentă cu diferenţa dintre preţul de lichidare (regularizare) al zilei curente
şi cel al zilei precedente, multiplicată cu numărul de contracte. Dacă valoarea
contractului scade, se deduce din contul său în marjă o sumă obţinută prin multiplica-
rea numărului de contracte cu diferenţa dintre preţul curent şi cel al zilei anterioare.
Prin această operaţiune de marcare la piaţă a fiecărei poziţii la sfârşitul fiecărei zile,
procedura compensării poziţiilor este simplificată. Garantarea tranzactiilor si a
decontarilor pe piata futures se face de catre Casa de Compensatie.

O clauza importanta a contractului futures este reprezentata de data


scandentei, ziua in care expira contractul futures, si in care se stabileste pretul de
decontare, sau cotatia de referinta al activului suport, fie el actiune, dobanda
bancara, curs valutar, indice bursier, etc. La cele mai multe burse, scadentele
contractelor sunt trimestriale, acestea fiind plasate in lunile martie, iunie, septembrie
si decembrie. Ziua scadentei difera de la o bursa la alta. La unele burse scadenta
este in ultima zi lucratoare a lunii, la alte burse este in ultima zi lucratoare din cea de-
a treia saptamana a lunii, la altele in ultima zi de vineri a lunii, si asa mai departe.
Prima zi de tranzactionare a unui contract futures poate si ea sa difere de la o bursa
la alta. In Romania, pana in urma cu cativa ani nu existau decat cate doua scadente
pentru fiecare contract la un moment dat. De exemplu, in luna august nu se puteau
tranzactiona decat contracte futures cu scadentele septembrie si decembrie. Din
sedinta de tranzactionare imediat urmatoare scadentei din septembrie, se puteau
tranzactiona contracte pentru scadentele decembrie si martie, si tot asa. Astfel ca
prima zi de tranzactionare a fiecarui contract era cu sase luni inainte de scadenta sa.
In prezent, majoritatea contractelor au patru scadente pe an, iar prima zi de
tranzactionare este cu un an inaintea scadentei. Pot exista insa si situatii in care sa
se tranzactioneze contracte futures pe scadente mai indepartate, cum este cazul
contractelor futures pe petrol de la New York Mercantile Exchange (NYMEX). Cea
mai indepartata scadenta a acestor contracte este decembrie 2017, asadar peste opt
ani si jumatate.

Contractul futures poate fi lichidat fie prin luarea unei pozitii de sens opus
inainte de scadenta (de exemplu un contract futures de cumparare poate fi inchis
prin incheierea unui contract de vanzare pe acelasi activ suport si la aceeasi
scadenta), fie in urma decontarii, la data scadentei. Castigul sau pierderea sunt date
in fiecare din cele doua cazuri de diferenta de pret, pozitiva sau negativa, intre pretul
la care a fost incheiat contractul initial si cel la care a fost inchis.

Avantajele tranzactionarii contractelor futures


Din dematerializarea acestui tip de contract rezulta un avantaj important:
investitorul patrunde pe piata doar in functie de interesele sale nemai
fiind legat actiunile anterioare; cu alte cuvinte poate chiar sa incepa printr-o
operatiune de vanzare, nemaifiind conditionat de de o eventuala cumparare
anterioara (detinere a activului).
Acest avantaj este evident in cazul derivatelor pe actiuni. In cazul
scaderii cotatiilor, un investitor in actiuni are doar doua alternative, ambele
neprofitabile: vanzarea acestora in pierdere sau pastrarea lor in speranta cresterii din
nou a preturilor. Contractele futures permit, in aceste conditii fie obtinerea de profituri
prin vanzarea la preturi ridicate, urmata de rascumparea la preturi mai mici, fie
protejarea portofoliului de actiuni achizitionate anterior prin operatiuni de hedging.
Un alt aspect important este existenta unei piete secundare pentru acest
tip de contracte. Spre deosebire de contractele forward, contractele futures pot fi
lichidate oricind pana la data scadentei, eliminindu-se astfel riscul aparitiei de pierderi
in cazul unei evolutii defavorabile a preturilor pe piata. Pana la data scadentei, pretul
contractului variaza zilnic, in functie de raportul dintre cerere si oferta.

Contractele futures, un produs la moda pe piata romaneasca de


capital

Contractele futures pe actiuni reprezinta cele mai atractive produse


financiare de pe pietele de capital moderne. In cazul de fata produsul achizitionat
este reprezentat de titlu de proprietate asupra unor active ale unor companii -
actiunile. Pentru determinarea pretului futures al unui titlu, trebuie avute in vedere
atat cotarea prezenta, cat si rata dobanzii si dividendul preconizat pentru anul fiscal
respectiv.
Totusi, acest tip de investitie trebuie facut doar dupa o analiza amanuntita a pietei
deoarece interpretarea eronata a semnalelor poate duce la pierderi la fel de mari ca
si potentialele castiguri.
In ultimii ani instrumentele futures pe actiuni au intrat in atentia
speculatorilor din mai multe motive.
In primul rand, folosind metoda tranzactionarii in marja, prin care practic se
imobilizeaza numai aproximativ 20% din valoarea de piata pe pietele clasice.
In acest fel castigul obtinut se raporteaza la o suma investita de 5 ori mai mica,
obtinandu-se un randament de tot atatea ori mai mare.
In al doilea rand, sunt usor de urmarit si evaluat, analizele pentru
tranzactiile futures pot fi realizate pe baza acelorasi informatii si rationamente ca si
previziunile pentru plasamentele clasice in actiuni.

DIACONU DANIELA ISABELA


FINANTE BANCI
GRUPA 5535