Introducere

n economie, paritatea puterii de cumprare (PPC) este o metod folosit pentru a calcula o rat de schimb alternativ ntre monedele a dou ri. PPC-ul msoar puterea de cumprare a unei monede, ntr-o unitate de masur internaional (de regul, dolari), deoarece bunurile i serviciile au preuri diferite n unele ri comparativ cu altele. Ratele de schimb ale paritii puterii de cumprare sunt folosite pentru compararea nivelului de trai din ri diferite. Produsul intern brut (PIB) al unei ri este msurat iniial n moneda local, asa c orice comparaie ntre dou ri necesit monede convertibile. Comparaiile bazate pe ratele de schimb reale sunt considerate nerealiste, acestea nereflectnd diferenele de pre ntre ri. Diferenele dintre PPC i ratele de schimb reale pot fi semnificative.La baza teoriei PPP st Legea Preului Unic, conform creia dac dou bunuri pe dou piee diferite sunt identice, atunci ele vor avea acelai pre, exprimat, bineneles, n aceeai unitate de msur (n aceeai moned). Legea preului unic este redat de urmtoarea expresie: P(nationale)=S*P(straine). Paritatea Puterii de Cumprare (PPP) ia n considerare toate bunurile existente n economie. Formula: S(ppp)=P(nationale)/P(straine). Interpretari ale relatiei: paritatea puterii de cumprare prezice egalitatea dintre preul national al coului de consum reprezentativ i preul exprimat n moneda nationala al coului de consum din zona euro. Atunci cnd PPP este satisfcut, puterea de cumprare a unei monede este aceeai pe cele dou piee care se compar; Teoria PPP prezice c o cretere a puterii de cumprare ntro anumit ar va avea ca efect o apreciere proporional a monedei naionale. Invers, atunci cnd puterea de cumprare scade, deci preurile cresc, moneda naional se va deprecia. Atunci cnd bunurile i serviciile unei ri devin mai scumpe relative cu alt ar, scderea cererii pentru acestea va determina o depreciere a monedei naionale, deci o aliniere a cursului de schimb la nivelul consistent cu PPP. Abordarea macroeconomic presupune faptul c relaia PPP este unande echilibru care poate fi satisfcut chiar i atunci cnd nu este ndeplinit legea preului unic la nivelul fiecrui bun. Forma relativ a teoriei paritii puterii de cumprare, derivat din forma absolut, explic modificarea relativ a cursului de schimb pe baza diferenialului de inflaie din cele dou ri. Potrivit paritii puterii de cumprare, modificarea relativ a cursului de schimb este egal cu diferenialul de inflaie dintre cele dou ri; dac inflaia pe piaa naional este mai mare dect inflaia pe piaa extern, cursul de schimb va crete, iar moneda naional se va micsora.
3

2. Teoria paritatii puterii de cumparare

Una dintre cele mai cunoscute teorii de determinare a cursului de schimb este teoria paritatii de cumparare (purchasing power parity PPP), care reprezinta o teorie de determinare a cursului de schimb prin compararea nivelului preturilor bunurilor din tarile ale caror monede se compara.Paritatea puterii de cumparare ( PPP) este o teorie care spune ca, doua state care schimba valuta intre ele, sunt in echilibru atunci cand puterea de cumparare este aceeasi in ambele tari (la acelasi nivel). Aceasta inseamna ca schimbul de rate intre cele dou tari, trebuie sa egaleze rata nivelului pretului, intr-un ansamblu fix de bunuri si servicii. Cand intr-o tara nivelul pretului comun creste( exemplu: o tara nivelul inflatiei mare), schimbul de rate al acestei tari trebuie sa descreasca pentru a reveni(incadra) la paritatea puterii de cumparare.Fundamentul pentru PPP este "legea unui singur pret". In absenta transportului sau a altor costuri de tranzactii, pietele competitive vor egaliza pretul unui bun( produs), identic in doua tari, atunci cand pretul este exprimat in aceeasi valuta. Exista trei prerogative pentru aceasta lege: 1) Dupa cum am mentionat anterior, transportul costa, obstacolele de schimb si costurile altor tranzactii pot fi semnificative. 2) Legea unui singur pret se aplica numai pentru bunurile( produsele), care pot fi "traduite (vandute-cumparate), bunurile imobiliare, cum ar fi casele, si multe alte servicii care tin numai de ariile locale, nu pot fi schimbate intre tari. 3) Trebuie sa existe piete competitive pentru bunuri si servicii in ambele tari. Economistii folosesc doua versiuni ale PPP: PPP absoluta; PPP relativa. 1) PPP-absoluta, a fost descrisa in paragrafele precedente: se refera la egalizarea nivelului pretului intre tari. 2) PPP- relativa se refera la schimburile de rate ale nivelurilor pretului, care este de fapt, rata inflatiei. Aceasta sustine de fapt ca rata de apreciere a unei valute este egala cu rata inflatiei dintre tara straina si tara gazda. Cel mai usor mod de a calcula PPP dintre doua tari este, de a compara pretul "standard" al unui bun care este, de fapt identic in cele doua tari. O versiune mai sofisticata a PPP este, ceea ce priveste un numar mare de bunuri si servicii. Una din problemele cheie in a intelege PPP, este aceea ca oamenii in diferite tari folosesc produse diferite, servicii diferite, facand astfel foarte
4

dificila compararea puterii schimbului dintre tari. Teorema paritatii puterii de cumparare (PPC) arata, "in esenta", ca preturile dintr-o tara trebuie sa fie egale cu preturile dintr-o alta tara, atunci cand sunt exprimate in aceeasi moneda. In functie de modelul avut la dispozitie, teorema PPC poate fi considerata ca o conditie de arbitraj (adica, in absenta costurilor de transport, preturile bunurilor comercializate trebuie sa fie aceleasi oriunde, prin simplul arbitraj) sau ca o propunere privind numai bunurile comercializate. Exista doua versiuni: in prima, nivelul absolut al preturilor este cel supus egalizarii, in timp ce, in cea de-a doua, numai intr-o anumita masura modificarile de preturi se reflecta in miscarile proportionale ale ratelor de schimb.Teorema PPC este valabila deoarece ratele de schimb determina preturile si invers. Teorema PPC corespunde arbitrajului sau poate fi considerata ca o teorie a ratelor de schimb sau a determinarii preturilor.Dei estimrile cursului de echilibru bazate de teoria paritii puterii de cumprare (PPP) sunt larg utilizate n estimarea impactului cursului valutar asupra variabilelor macroeconomice, acestei teorii este pus sub semnul ntrebrii n special pe orizonturi de timp medii i lungi. Teoria paritii puterii de cumprare are ca ipotez inexistena costurilor de transport i a barierelor tarifare. Una dintre cele mai cunoscute aplicatii ale paritatii puterii de cumparere este Big Mac Index. Big Mac Index este un indice calculat de catre revista The Economist ca si o masura a paritatii puterii de cumparare a doua monede si este un test al modului in care ratele de schimb intre monede duc la o putere de cumparare similara pentru acelasi produs (in cazul nostru un BIG Mac de la McDonalds). Teoria paritatii puterii de cumparare explica evolutia cursului de schimb pe termen mediu si lung, fiind, insa, infirmata pe termen scurt. Printre numeroasele observatii critice aduse, sunt de retinut cateva aspecte mai importante. Teoria paritatii puterii de cumparare se bazeaza pe evolutia balantei curente, care este influentata de variatiile preturilor marfurilor si serviciilor din diferite tari. Balanta operatiunilor curente nu reprezinta, insa, decat o parte din structura balantei de plati, celelalte posturi si componente ale balantei de plati pot exercita, la randul lor, influente asupra cursului de schimb. De exemplu, puterea de cumparare a monedei nationale poate sa scada, daca un flux de investitii pe termen lung vine sa compenseze deficitul rezultat din operatiunile curente. Teoria paritatilor puterilor de cumparare nu ia in consideratie operatiunile cu active financiare. Teoria paritatii puterii de cumparare nu tine cont de faptul ca o deviza poate deveni moneda vehiculara, respectiv instrument de plata si transfer utilizat de terte tari. in acest
5

caz, evolutia valorii sale se determina si in baza unor considerente ce nu mai au nici o legatura cu rata inflatiei din tara careia ii apartine moneda in cauza. Acest fenomen explica, in parte, fluctuatiile dolarului sau marcii pe piata internationala. Verificarea empirica a teoriei este foarte sensibila la indicii de pret luati in calcul. Se utilizeaza, de regula, indicele general al preturilor de consum. Indicii generali cuprind, adeseori, bunuri si servicii care nu fac obiectul schimburilor internationale; in plus, introduc abateri ce tin de diferentele de productivitate si inflatie, existente intre sectoarele unei economii. Se poate forma, astfel, o imagine falsa asupra competitivitatii externe a unor tari. Recurgerea la indicii specifici produselor manufacturate devine, astfel, preferabila, intrucat acestia sunt mai bine corelati cu evolutia cursului de schimb. Verificarea empirica a teoriei paritatii puterilor de cumparare este foarte sensibila la perioada de referinta avuta in vedere. Teoretic, este de dorit sa fie luata in considerare o perioada de echilibru. In realitate, niciodata nu putem fi siguri asupra cursului de schimb ales ca baza de plecare: acesta poate fi subevaluat sau supraevaluat, ceea ce va modifica cu certitudine rezultatele. Concluziile verificarilor empirice sunt influentate si de natura regimului de schimb in vigoare, in cursul perioadei alese pentru observatie. Concluziile variaza, totodata, in functie de regimul de cursuri fixe sau flotante si intervalul de observatie ales: luna, trimestrul sau anul. Dobanda si cursul de schimbIntelegerea si previzionarea evolutiei cursurilor de schimb pe piata monetara internationala este strict legata de urmarirea ratei dobanzilor -variatiile acestora se repercuteaza imediat asupra cursului monedelor. Influentele ratelor dobanzilor explica, indeosebi, evolutia cursurilor de schimb la vedere. Daca teoria paritatii puterilor de cumparare se constituie intr-o explicatie satisfacatoare a evolutiei pe termen mediu si lung a cursului de schimb, pe termen scurt s-au constatat, frecvent, deviatii temporare, fluctuatiile dobanzilor reprezentand cauza principala a acestor deviatii. Impactul dobanzilor asupra cursului de schimb la vedere se asociaza, deci, influentei exercitate de evolutia procesului inflationist. Teoria PPP prezice egalitatea ntre nivelul preurilor exprimate n aceeai moned pe piee diferite. Este una dintre cele mai cunoscute teorii de determinare a cursului de schimb, conform creia nivelul preurilor include toi factorii determinani ai cursului.

Concluzie
Teoria si aplicatiile paritatii puterii de cumparare sunt unele dintre cele mai utilizate teorii economice moderne si au la baza ideea ca schimbul de valuta intre doua state (intre care exista schimb liber de valuta) se afla in echilibru atunci cand puterea de cumparare este egala.Scopul utilizarii paritatii puterii de cumparare este de a egaliza indicatorii exprimati in cifre brute din diferite tari. Unele variabile anuale sunt, de asemenea, msurate la standardele puterii de cumprare (PPS). Acestea sunt uniti valutare fictive", care elimina diferenele n puterile de cumprare, adic diferitele niveluri de pre ntre ri. Astfel, acelai agregat nominal n dou ri cu niveluri de pre diferite, poate avea ca rezultat valori diferite ale puterii de cumprare. Cifrele exprimate n standardele puterii de cumprare sunt derivate din cifrele exprimate n moned naional prin utilizarea paritii puterii de cumprare (PPP) ca factori de conversie. Aceste pariti sunt obinute ca o medie ponderat a raporturilor relative de pre ce in de un co omogen de bunuri i servicii, ambele comparabile i reprezentative pentru fiecare ar.

Bibliografie
Balassa, B., 1964, "Doctrina paritatii puterii de cumparare: o reevealuare", Jurnalul de Ecopnomie politica, 72, 584-96 Barlow, D. si R. Radulescu, 2002, "Paritatea puterii de cumparare in tarile in tranzitie: cazul leului romanesc in raport cu dolarul", Economie post-comunista, 14, 123-35. Rogoff, K., 1996, "Jocul paritatii puterii de cumparare", Journal of Economic Literature, 34, 647-668. Didina Tru, Andrei Negru, Previziune Economic, Chiinu, 1997 Paul A. Samuelson, William D. Nordhaus, Economie (Economics), Economie politic, Traducere n Limba Romn, 2001