 1 Factorii care influenteaza val de piata a unei actiuni.

Valoarea de piaţă a unei acţiuni este influenţată de:

1 – situaţia economico – financiară a emitentului; 2 – rata şomajului; 3 – evoluţia pieţei bursiere naţională şi internaţională;
4 – fenomene pur bursiere care afectează cererea şi oferta; 5 – nivelul datoriei publice externe.
Ptr NU sunt factori de influenţă: Răspuns 2 + 5.
Ptr DA Răspuns 1+ 3+ 4
Cursul la care se fac tranzacțiile pe piață depinde de câtiva factori precum:
 raportul dintre cererea și oferta de titluri.
 rata comercială a dobânzilor bancare.
 situația economico-financiară a firmei exprimată prin profit.
 starea economiei naționale.
 situația politică și socială internă și internațională
 2.Care este rolul pietei de capital primar.

Piaţa financiară primară este piaţa pe care se emit şi se vând val. mobiliare pentru prima oară, către primii deţinători.Piaţa primară are rolul de a transforma active financiare pe
termen scurt în plasamente pe termen lung.
Participanţii pe piaţa primară sunt: - Emitenţii - cei care solicită capital (statul şi colectivităţile locale, societăţile comerciale)
- Investitorii – cei care au un excedent de capital (pers. fizice, agenţi economici, bănci, societăţi de asigurări)
- Intermediarii – soc. de serv. de investiţii financiare (SSIF),bănci com., soc.de investiţii financiare care asigură vânz.titlurilor.
Câteva dintre funcțiile și rolurile principale ale pieței de capital primar:
1. Ridicarea de capital:Principalul scop al pieței de capital primar este să permită entităților să își obțină finanțarea inițială prin emiterea și vânzarea de valori mobiliare.
Companiile pot utiliza aceste fonduri pentru a-și extinde operațiunile, a finanța proiecte sau a-și îndeplini alte obiective strategice.
2. Furnizarea de lichiditate pentru acționari: Prin intermediul pieței de capital primar, acționarii existenți pot vinde acțiuni proprii către alți investitori. Acest aspect oferă o
cale ptr lichiditate și posibilitatea de a valorifica investițiile lor într-o companie.
3. Determinarea prețurilor inițiale: Procesul de stabilire a prețului în cadrul unei oferte publice inițiale (IPO) este esențial pentru a asigura o evaluare adecvată a
companiei și pentru a atrage investitori interesați.
4. Facilitarea schimbului de proprietate: Piața de capital primar facilitează transferul de proprietate între emitent și investitori. Acest lucru oferă investitorilor
posibilitatea de a participa la creșterea valorii companiei și la eventuala distribuire a profiturilor sub formă de dividende sau creștere a valorii acțiunilor.
5. Contribuția la dezvoltarea economiei: Dezvoltarea unei piețe de capital primar active poate contribui la creșterea economică prin facilitarea finanțării afacerilor, a
investițiilor în infrastructură și a inovației. Accesul la capitalul de risc poate sprijini întreprinderile inovatoare și promovarea creșterii economice sustenabile.
6. Creșterea transparenței și guvernanței corporative: Companiile care doresc să se listeze pe piața de capital primar sunt adesea supuse unor standarde ridicate de
transparență și guvernanță corporativă. Aceasta poate contribui la încrederea investitorilor și la eficiența funcționării pieței.
Piața de capital primar funcționează adesea în paralel cu piața de capital secundar, unde investitorii pot cumpăra și vinde valori mobiliare existente emise anterior.
Împreună, aceste piețe reprezintă un sistem complex care influențează financiar economiile la nivel global.
Piaţa financiară secundară
Reprezintă segmentul de piaţă pe care se tranzacţionează titluri de valori mobiliare emise şi puse în circulaţie pe piaţă primară.
Este constituită din sistemul bancar şi, în principal, din bursele de valori şi piaţa extrabursieră.
Pe această piaţă pot să apară investitori instituţionali şi persoane fizice care vând şi cumpără titluri de credite şi care au garanţia că aceste titluri sunt negociabile, adică pot fi
valorificate înainte de a aduce dobânzi şi dividende. Existenţa unor asemenea pieţe secundare este o garanţie că titlurile respective au o valoare şi că ele se vând şi se cumpără
în continuare.
De aceea este caracterizat ca cel mai mobil segment al pieţei financiare, concentrând, de altfel, cea mai mare parte a tranzacţiilor de titluri şi eurotitluri, pentru care stabileşte
cursul de piaţă.
Ea asigură o circulaţie liberă şi intensă a titlurilor la o valoare reală care, în majoritatea cazurilor, diferă de valoarea nominală la care ele au fost vândute pe piaţa primară.
Piaţa financiară echilibrează cele două obiective contradictorii urmărite de deţinătorii de titluri: creşterea rentabilităţii titlurilor şi diminuarea resurselor, redată de teoria financiară
modernă privind pieţele financiare eficiente (B. Jacquillat şi B. Solnik).
Această armonizare determină o selecţie riguroasă a titlurilor care pot echilibra cele două obiective.
 3. Indicatori pe baza carora se urmareste activitatea bursei
Sistemul de indicatori statistici, care trebuie să caracterizeze activitatea complexă a unei burse de valori, au menirea să cuantifice cantitativ şi calitativ procedeele tranzacţionale,
impactul între cerere şi ofertă, precum şi tendinţele de perspectivă de pe piaţa bursieră analizată.
Indicatorii cantitativi, ei privesc valoarea nominală şi dobânda unui anumit titlu financiar, preţul cu care se vinde şi se cumpără acest titlu, la un moment dat, numărul de titluri
tranzacţionate etc.
Indicatorii calitativi dau posibilitatea participanţilor în bursă de a cunoaşte situaţia prezentă şi tendinţele posibile ale pieţei cu privire la atractivitatea bursei respective sau a unui
titlu anume, ori a unui portofoliu de titluri.
Fiecare bursă de valori îşi stabileşte propriul său sistem de indicatori
Indicele bursier ca indice general al activităţii bursiere, indici sintetici pentru diferite sectoare ale economiei naţionale
Cursul valorilor mobiliare
 4. Ce este piata cu eficienta informationala forte/ semiforte / slaba
1. Piața cu eficiență „slabă” – informația cuprinde doar evoluția anterioară a prețului titlurilor
2. Piața cu eficiență „semitare” – sunt utilizate informații disponibile în mod public, acestea reflectându-se integral și instantaneu în prețuri.
3. Piața cu eficiență „tare” – informațiile utilizate sunt atât cele publice, cât și cele pe care le dețin agenții de bursă.

 5.Ce este efectul de dilutie rezultat in urma majorarii capitalului social

În cazul emisiunii de noi acţiuni, pentru majorarea capitalului social, efectul de diluţie vizează:
1 – valoarea nominală; 2 – preţul de emisiune; 3 – valoarea intrinsecă;
4– nivelul rezervelor legal constituite; 5 – profitul pe acţiune;
6 – rata rentabilităţii cerută de acţionari; 7 – dreptul la vot al acţionarilor.
Răspuns: a) 3 + 5 + 7;
 6. Metode de intermediere a plasamentului valorilor imobiliare
Intermedierea poate fi făcută în una din următoarele modalităţi:
 plasament garantat,
 metoda celei mai bune execuţii,
 totul sau nimic,
 stand-by,
 ofertă de preţ (Bought Deal),
 licitaţie Olandeza,
 licitaţie competitivă.
  7. Modelul CAPM
Modelul CAMP reflectă faptul că, în condiţiile de echilibru ale pieţei financiare eficiente, rentabilitatea unui titlu financiar este determinată de un singur generală de
piaţă (Rp) şi de coeficientul de volatilitate (β) al titlului respectiv
Acest model sintetizează rezultatele diversificării portofoliului cu cele ale componentelor riscului total.
CAPM reprezintă modelul cu ajutorul căruia se poate determina randamentul asteptat al unui activ, de obicei o acțiune, in functie de riscul intrinsec al acesteia.
Este primul model în care se evidenţiază legătura între rentabilitatea unui activ financiar si rentabilitatea unui portofoliu complet diversificat prin intermediulunui
indicator de risc.
 8. Imprumutul obligatar. Modalitati de rambursare. Definitii pentru durata de imunizare si sensiblitatea obligatiunii
 Obligaţiunile sunt considerate titluri de credit, creanţe care dau dreptul posesorului să primească anual un venit fix sub formă de dobândă.
 Caracteristicile unui împrumut obligatar sunt redate, în principal, de următoarele elemente:
(a) consemnarea sumei împrumutului;
(b) durata de viaţă a împrumutului;
(c) nivelul ratei nominale a dobânzii şi mărimea acesteia;
(d) valoarea nominală a obligaţiunii;
(e) preţuri de emisiune a obligaţiunilor lansate;
(f) condiţiile de rambursare (răscumpărare) a împrumutului
 Rambursarea unui împrumut obligatar se poate face integral la scadenţă sau în rate, pe durata de viaţă a obligaţiunii . Întâlnim trei modalităţi de rambursare
(răscumpărare) a împrumutului obligatar şi anume:
(a)rambursarea la scadenţa finală;
(b)rambursarea prin anuităţi constante;
(c)rambursarea sub forma cuponului unic.
 Analiza bursieră a titlurilor financiare cu venit fix se realizează prin intermediul elementelor tehnice şi indicatorilor de tipul valoare reală, durată de imunizare şi grad de
sensibilitate al cursului obligaţiunii la variaţia ratei de dobândă pe piaţă alizate la o rată mai mare, ceea ce face să scadă cursul acţiunilor. Teoria financiară, căutând să
surprindă mai exact raportul invers proporţional dintre rata dobânzii şi cursul obligaţiunilor, a stabilit un model de calcul a sensibilităţii obligaţiunilor ca procent de
scădere a cursului antrenată de creşterea ratei dobânzii cu o unitate.
Relaţia este următoarea (S = sensibilitatea):
Pe baza sensibilităţii unei obligaţiuni se poate efectua analiza şi se poate cunoaşte varianta optimă pentru subscrierea la emisiunea de obligaţiuni.

 9. Ce sunt actiunile foarte volatile si putin volatile (Definitie )

Acţiuni volatile (foarte volatile) pentru care β > 1, semnifică faptul că o variaţie de ± 1 % a indicelui general al pieţei bursiere (rp) – (rp) = ± 1 %) determină o variaţie mai
mare de ± 1 % a rentabilităţii acţiunii „i” (ri1- ri0 > ± 1%).Aceste acţiuni se mai numesc ofensive sau agresive.
"acțiuni foarte volatile" se referă la acțiuni ale unei companii sau ale unei piețe care experimentează schimbări semnificative și rapide în prețuri. Volatilitatea înseamnă
gradul de variație al prețurilor unei active într-un interval de timp dat. Acțiunile foarte volatile sunt caracterizate prin mișcări de preț bruște și imprevizibile, care pot avea
un impact semnificativ asupra investitorilor. Volatilitatea poate fi cauzată de diferiți factori, cum ar fi evenimente economice, politice sau de piață, rezultatele financiare
ale unei companii, schimbări în condițiile industriale sau orice alt factor care afectează percepția investitorilor asupra valorii viitoare a unei acțiuni.
Investitorii care sunt dispuși să asume riscuri mai mari pot găsi oportunități de profit în tranzacționarea acțiunilor foarte volatile, dar este important să fie conștienți de
riscurile implicate și să dispună de o strategie solidă de gestionare a riscului. Volatilitatea poate oferi și oportunități pentru tranzacții speculative, dar poate, de
asemenea, să genereze pierderi semnificative.
Volatilitatea unui titlu este panta dreptei de regresie şi exprimă sensibilitatea rentabilităţii titlului „i” la fluctuaţiile pieţei în general.
Dintre parametrii funcţiei de regresie, cel mai important este coeficientul beta sau coeficientul volatilităţii. Estimările coeficientului beta pentru fiecare acţiune în parte
au o oarecare aproximare. Ca urmare, cea mai bună estimare se face pentru un portofoliu de titluri, unde, potrivit legii numerelor mari, au loc compensări.
Acţiuni puţin volatile pentru care β < 1, exprimă o variabilitate degresivă a rentabilităţii acţiunii „i” determinată de variaţia rentabilităţii de piaţă, deci rp = ± 1 %; ri < ±
1 %. Aceste acţiuni se mai numesc şi defensive.
Acțiunile puțin volatile se referă la acțiuni ale unei companii sau ale unei piețe care experimentează schimbări mai mici și mai lente în prețuri în comparație cu acțiunile
foarte volatile. Volatilitatea redusă indică o stabilitate relativă în mișcările prețurilor și poate fi considerată mai puțin riscantă pentru investitori în comparație cu
acțiunile cu volatilitate mare.
Acțiunile puțin volatile pot fi atrăgătoare pentru investitorii care caută stabilitate și venituri constante. Acestea pot fi potrivite pentru investitorii orientați către dividende
sau pentru cei care doresc să evite riscurile asociate cu mișcările de prețuri bruște. Cu toate acestea, investitorii trebuie să țină cont că volatilitatea redusă nu înseamnă
neapărat absența riscului și că există și alte aspecte ale performanței unei acțiuni care trebuie luate în considerare.
În general, strategiile de investiții pot varia în funcție de toleranța fiecărui investitor față de riscuri și obiectivele sale financiare.
 10. Tipuri de corelatie intre actiuni (CAB)
Între rentabilităţile a două acţiuni se pot identifica trei tipuri de corelaţii: pozitivă, zero sau negativă.
Corelaţia strict pozitivă este aceea când unei creşteri a rentabilităţii primului titlu „i” îi corespunde o creştere, în aceeaşi măsură, a rentabilităţii celui de-al doilea titlu „j”
Corelaţia nulă (zero) este aceea în care rentabilitatea celor două acţiuni variază în timp, total independent. Riscul portofoliului se diminuează în absenţa vreunei corelaţii
Corelaţia strict negativă este aceea în care creşterea rentabilităţii acţiunii „i” este însoţită de o scădere, în egală măsură, a rentabilităţii titlului j” . Riscul unui astfel de
portofoliu de acţiuni, total dependente negativ, este cei mai mic. O combinaţie optimă a celor două acţiuni conduce chiar la risc zero al portofoliului
 11. Pentru ce se utilizeaza analiza grafica sau tehnica financiara
1. Analiza tehnică a acţiunilor serveşte la: - proiectarea în viitor a comportamentului trecut al titlurilor;
- identificarea momentului schimbării tendinţei;
-urmărirea mişcărilor ciclice ale pieţei şi frecvenţa lor.
Analiza grafică sau analiza tehnică, studiază modificările de preţ ale acţiunilor pe termen scurt, pornind de la influenţa factorilor interni ai pieţei financiare asupra
direcţiei şi variaţiilor de curs al titlurilor.
Pe baza rezultatelor analizei grafice putem identifica tendinţele pe termen scurt în evaluarea acţiunilor, însă ea presupune şi un studiu istoric al cursului, care trebuie
efectuat pe o perioadă de cel puţin 6 luni, pentru a putea fi înţeles comportamentul unui titlu. În acest sens, reprezentarea grafică a cursului acţiunii trebuie să ne indice:
cel mai mare curs al acţiunii, cel mai mic curs, ultimul curs al acţiunii şi volumul tranzacţiilor.
Deci, analiza tehnică este o prognoză a mişcării preţului acţiunilor
Analiza grafică a titlurilor financiare presupune urmărirea şi analizarea evoluţiei cursurilor bursiere pe o perioadă de cel puţin 6 luni. În funcţie de aceste înregistrări,
specialiştii pot formula estimări privind tendinţele de evoluţie a cursurilor bursiere în perioada următoare, în funcţie de durata seriilor cronologice folosite – tendinţe
primare sau secundare.
Analiza grafică utilizează anumite hărţi, realizate pe baza unor modele computerizate, calculul mediilor mobile sau grafice de diverse tipuri: grafic prin bare, grafic prin X
şi 0, grafic de tip market profile.
Analiza grafică are la bază ipoteza cursurilor guvernate de legea cererii şi ofertei. Fondatorul analizei grafice este Charles Dow, care a studiat cursul unui titlu sau
evoluţia unei pieţe, reproducându-le sub formă de grafice.
În analiza grafică a titlurilor financiare se utilizează o serie de patru figuri chartiste, cum sunt: tendinţe şi tunele, conformaţia „cap-umeri”, „M sau W”, valurile lui Elliot
Analiza grafică recurge însă şi la reprezentări grafice prin puncte, de tip clasicmedii mobile şi curba relativă, precum şi alte tipuri de grafice, proprii analizei bursiere:
graficul prin bare, graficul prin X şi 0, graficul market profite, graficul prin candlesticks.

PN = 1000.000 u.m.
 X A =20 % si X B=80 % Profit reinvestit Pr=50.000 u.m.
Capital social CS=2.000.000 u.m.
R A =7 % si R B =5 % Rata de distribuire a dividendului D=?
R Pf =X A R A + X B R B Profit distribuit
D= =
R Pf =0 , 2∗7+0.8∗5=5.4 % Profit total
PN −Pr 100.000−50.000
∗100= ∗100=50 %
PN 100.000
Capital = 100.000 u.m. T 1/Ex.5 si Seminar 6
Curs =5 u.m. O acţiune a fost cumpărată la momentul T0 cu 160 u.m. şi revândută la
PN = 2.000 u.m. momentul T1 cu 225 u.m., iar rata randamentului dat de dividend este de 8%.
Coeficientul PER = ? Să se determine performanţa actuală a acestei acţiuni.
curs curs 5 C 0= 160 u.m. C 1= 225 u.m. D= 8%
= = =250 ani
PER= PNA PN 2.000 R (sau ɳ)=
Capital 100.000 efect C1 −C0 + D1 225−160
= ∗100= +0.08∗100=¿
efort C0 160
48,625%
Sem 2/ O societate realizează o creştere a capitalului social prin emisiunea a 357.633 T 3/Ex.1+2
acţiuni, pe baza raportului: 1 acţiune nouă pentru 5 acţiuni vechi. Condiţiile emisiunii (Valoarea reala) VR=95 u.m.
sunt: Preţul de emisiune (Pe) = 860 u.m.; Val. nominală (V.N) = 150 u.m.; ultimul curs (Valoarea nominala ) VN=1.000 u.m.
cotat la bursă înainte de majorarea de capital(Ct0) = 1080 u.m. (Durata de viata imprumut ) t=6 ani
Să se determine: (rata dobanzii ) i=21% cu Rambursare la final
1. Valoarea teoretică a acţiunii după majorarea de capital C 1=? An Iprumut neramb. Rata Dabanda Anuitatea
t Impr r (r*Impr) (r+D)
2. Valoarea teoretică a dreptului de subscriere DS =?
t 1 1,000 - 1000*18% 180
3. Preţul plătit de un acţionar vechi care deţinea 5 acţiuni şi doreşte să achiziţioneze 2 2 1,000 - 180 180
acţiuni nou-emise,ştiind că, la bursă, val. unui Drept de subscriere este de 50 u.m. 3 1,000 - 180 180
n=357.633 act 1n=5N (1 act noua=5 act vechi) 4 1,000 - 180 180
Pe =860 u . m. 5 1,000 - 180 180
VN=150 u.m. 6 1,000 1 ,000 180 1,180
C 0= 1080 u.m. a)Valoarea reala a oblig si nivelul primei de emisiune
n
At
1. C 1=? Valoarea reala VR=P e =∑
Majorare capital prin emisiuni actiuni (1+i)t
t=1
C 0∗N + P e∗n 1080∗5+ 860∗1 180 180 180 180 180 180
C 1= = =1043.33 u . m. VR= + + + + + =902, 7 u
N +n 5+1 1.21 1 , 212 1 ,213 1 , 214 1 , 215 1 ,216
2. DS =? ¿Dreptul de subscriere )
t
Prima de emisiune= Pe −VN =902.7−1.000=−97.3 u.m.
DS =C t −C t =108 0−1 043.33=36.67u . m . n
A t∗t
t 0 1

3. Pretul platit ptr 2 act ce au Dst=50 u.m. Durata imunizare D= t =1

∑ (1+i)t =
1 acţ.×Pe +1 acţ. (Pe + 5Dsb)= 860 +(860 + 5× 50)=1.970 u.m
Pe
180∗1 180∗2 180∗3 180∗4 180∗5 180∗6
1
+ 2
+ 3
+ 4
+ 5
+ 6
1.21 1.21 1.21 1.21 1.21 1.21 =4.0
902.7
3 ani
Efectele inflatiei se vor acoperii de dobanda incasata in 4.03 ani
1 −1
Sensibilitatea S= - ∗D= ∗4.03=−3.33%
1+ i 1+ 0.21
Cresterea cu 1 pp a ratei de dobanda cursul obligatiuni va scadea cu 3.33 %
VN∗r 1.000∗¿
Act = ¿
Anuitatea constanta 1 = 1 =
1− t
1− t
(1+ r) (1+r )
Sem2/ Sem3
O societate comercială realizează la 15 Mai anul X o majorare de O societate comercială decide majorarea capitalului prin
capital, caracterizată prin următorii parametrii: încorporarea din rezerve a unei părţi ce reprezintă 2.000 de
 Număr de acţiuni vechi: N=500.000 acţiuni, distribuite gratuit vechilor acţionari. Înainte de majorare,
 Număr de acţiuni nou – emise: n=100.000 N=5n capitalul social era format din CS=10.000 de acţiuni, cu o valoare
 Preţul de emisiune: Pe=500 u.m. nominală, VN = 1.000 u.m., iar rezervele erau de 500.000 u.m.
 Valoarea nominală: VN = 400 u.m. Să se calculeze valoarea teoretică a dreptului de atribuire.
La bursă în ziua de 15 Mai X, acţiunile cotează la cursul de 536 u.m., iar
dreptul de subscriere la 10 u.m. Capital propriu
Să se determine:
C 0= =
N
1. Cursul teoretic al unei acţiuni, pe baza vechiului curs cunoscut.
 C 0∗N + P e∗n 536∗5+500∗1 2680+5 00 3180 Capital social + Rezerve 10.000 act∗1.000 um+500.000
C 1= = = = =5 30 u .m . = =
N +n 5+ 1 5+1 6 N 10.000 act
2. Valoarea teoretică a Dreptului de subscriere
Majorare capital prin incorporare rezerve
DS t=C t0−C t1 =536– 530 = 6 u.m.
C 0∗N 1.050∗10.000
3. Numărul de drepturi de subscriere (Nr.DS) necesare pentru C 1= = =875 u .m .
achiziţionarea unei acţiuni noi. N + n 10.000+2.000
N 500.000
=
Nr. Ds = =5 sau Nr.Ds= DS =C t −C t =1.050−875 = 175 u.m.
n 100.000 t 0 1

Ct −Pe 530−500 30
1
= = =5
Ds 6 6

Seminar 4 T3/Ex 1+2

Se emit obligaţiuni cu o valoare nominală de VN=1.000 u.m., în cadrul unui împrumut Se emit obligaţiuni cu o valoare nominală de 1.000 u.m., în cadrul unui împrumut
obligatar având termen de rambursare t=6 ani. Amortizarea se face în rate constante, în obligatar având termen de rambursare 6 ani. Amortizarea se face în rată unică, la
condiţiile unei rate nominale a dobânzii de r=18% pe an şi cu o rată a dobânzii la termen finalul duratei de viaţă a împrumutului, în condiţiile unei rate nominale a dobânzii
de i=21%. Să se calculeze: de r=18% pe an şi cu o rată a dobânzii la termen de i=21%.
1.valoarea reală a obligaţiunii Să se calculeze:
2.durata de imunizare 1.valoarea reală a obligaţiunii si nivelul primei de emisiune
3.sensibilitatea obligaţiunii 2.durata de imunizare
3.sensibilitatea obligaţiunii

Prima de emisiune = Pe – VN = 927 – 1.000 = - 73 u.m.

n
At
Efectele inflaţiei vor putea fi acoperite de dobânda încasată în 2,96 ani
VR=Nr oblig .∗∑
t =1 (1+i)t
La creşterea ratei de dobândă pe piaţă cu 1 pp, cursul obligaţiunii va scădea cu
2,44%.
Sau rezolvat prin tabel
Prima de emisiune = Pe – VN = 902,66 – 1.000 = - 97,34 u.m
1
n
A ∗t
D= ∗∑ t t
VR(Pe) t=1 (1+i)

Efectele inflaţiei vor putea fi acoperite de dobânda încasată în 4,03 ani.

−1
S= ∗D
1+ i
Prima de emisiune = Pe – VN = 934,49 – 1.000 = - 65,51 u.m.

La creşterea ratei de dobândă pe piaţă cu 1 pp, cursul obligaţiunii va

scădea cu 3,33%.
Efectele inflaţiei vor putea fi acoperite de dobânda încasată în 2,67 ani

La creşterea ratei de dobândă pe piaţă cu 1 pp, cursul obligaţiunii va scădea cu 2,20%.

Pe parcursul anului anterior, rentabilitatea titlului „A” a înregistrat
următoarele valori trimestriale: RA I=10% ; RA II =12% ; RA III =20% ; RA IV=25%
Să se calculeze rentabilitatea sperată a titlului A, riscul titlului A (ca
dispersie şi abatere medie pătratică) şi intervalul de variaţie a rentabilităţii
titlului A în perioada următoare:

RA = ( R A – σ A ; R A + ¿ σ A ;)
_____________________________________________________________________________________________________________________________

_____________________________________________________________________________________________________________________________
 _____________________________________________________________________________________________________________________________

_____________________________________________________________________________________________________________________________

Profit distribuit Pr=Profit reinvestit

Rata de distribuire a dividendului D= =
PN-Profit net
Profit total
PN −Pr
∗100
PN
C1−C 0 + D1 C 0= cursul acţiunii înainte de majorarea de capital
Randament / Performanta R (sau ɳ)% ¿ ∗100
C 1= Cursul teoretic al acţiunii după majorarea de capital
C0
D1 = Dividendul încasat în perioada de analiză
curs curs C 0= cursul acţiunii înainte de majorarea de capital
=
Coeficientul PER = PNA PN C 1= Cursul teoretic al acţiunii după majorarea de capital
Capital
Dreptul de subscriere DS =C t −C t t 0 1
DS =¿Valoarea teoretică a dreptului de subscriere
t

C 0= cursul acţiunii înainte de majorarea de capital

Dat C 1= Cursul teoretic al acţiunii după majorarea de capital
Drepturi de atribuire
Dat =¿Drepturi de atribuire
C 0∗N C 0= = Cursul teoretic al acţiunii înainte de majorarea de capital
Majorare capital prin incorporare rezerve C 1= u.m.
N +n C 1= Cursul teoretic al acţiunii după majorarea de capital
Pe= Preţul de emisiune
C 0∗N + P e∗n N = Numărul de acţiuni vechi
Majorare capital prin emisiuni actiuni C = u.m.
1
N +n n = Numărul de acţiuni nou – emise
Capital propriu Capital social + Rezerve
C 0= =
N N
Preţul de emisiune = Valoarea reală Pe= Preţul de emisiune
VR = Val. reală imprumut/obligaţiune (preţul în momentul emisiunii )
At = Anuitatea (formată din rată şi dobânda aferentă)
t = nr. de ani, durata de viaţă a împrumutului obligatar
i = rata dobânzii pe piaţă (rata de actualizare
Analiza eficienţei investiţiei într-o obligaţiune presupune cunoaşterea D = Durată de imunizare
indicatorilor Durată de imunizare şi Sensibilitate VR = Val. reală imprumut/obligaţiune (preţul în momentul emisiunii )
At = Anuitatea (formată din rată + dobânda aferentă)
Durata de imunizare t = nr. de ani, durata de viaţă a împrumutului obligatar
i = rata dobânzii pe piaţă (rata de actualizare)
S= Sensibilitate
Sensibilitate
VN∗r Act = Anuitatea constantă
Act =
Anuitatea constanta 1 In = împrumutul nerambursat din primul an (val nominală)
1− t r = rata nominală a dobânzii
(1+ r)
t = nr. de ani, durata de viaţă a împrumutului obligatar

Rambursarea împrumutului obligatar în rate constante

Prima de emisiune = Pe – VN Pe = Preţul de emisiune

VN = Valoarea nominala
PNA = profitul net pe acţiune
PN = profit net
d = rata de distribuire a dividendelor (proporţia de distribuire a dividendelor
din PN total)
PER = coeficientul de capitalizare, exprimat în nr. de ani →Repr.perioada de
timp în care investitorul reuşeşte să-şi recupereze investiţia într-o acţiune pe
baza profitului net generat de acţiunea respectivă.

R A =¿Rentabilitea
R A – Rentabilitea medie sperata
2
Riscul titlului se calc prin : a. Dispersia →σ A
b. Abaterea medie pătratică →σ A

2
σ A =√ σ A

Covarianţa dintre rentabilităţile titlurilor A şi B.

R A =¿Rentabilitatea titlului A
R B=¿Rentabilitatea titlului B
pi=Probabilitatea de înregistrare a rentabilităţilor
RA = ( R A – σ A ; R A + ¿ σ A ;) Intervalul de variaţie a rentabilităţii ( min ; max )
Riscul portofoliului

R Pf =X A R A + X B RB R Pf =¿ Rentabilitatea portofoliului
X A / X B = Portofoliu A / B
R A /R B = Rentabilitatea titlului A/ B
C AB→Coeficientul de corelaţie dintre titlurile A şi B

Volatilitatea
am Ri / Rp / calculez Ri*Rp / Rp2 si totalurile tuturor

→ întrucât analiza acestui titlu este făcută în momentul lansării lui pe

piaţă, câştigul luat în calcul este doar dividendul estimat pentru perioada
următoare, respectiv

Preţ de emisiune = Valoarea nominală + Prima de emisiune

VALOAREA INTRINSECĂ – reprezintă activul net ajustat care revine unei acţiuni.

Activul net ajustat= Activ net ± Provizioane pentru riscuri şi cheltuieli care nu au aparut in exercitiul incheiat (deci nu au
fost închise prin contul de venituri şi cheltuieli)
Capital Propriu Capit al social + Rezerve
Valoarea intriseca= =
Nr total de actiuni Nr total de actiuni
3. VALOAREA DE RENTABILITATE – poate fi analizată ca Valoare financiară şi Valoare de randament.
3.1 VALOAREA FINANCIARĂ – reprezintă capitalul financiar ce ar putea fi fructificat, în condiţiile unui dividend
cunoscut, la o rată medie a dobânzii de piaţă.

3.2 VALOAREA DE RANDAMENT – pune în evidenţă profitul net pe care îl poate încasa un investitor în condiţiile
unei rate medii a dobânzii de piaţă cunoscute.