1.
1 Valorile mobiliare (VM) sunt titluri de
proprietate sau de creanţă care confirmă faptul că cel
care le posedă este titularul anumitor drepturi: dreptul
asupra unei parţi din capitalul emitentului, dreptul de a
obţine o parte din veniturile viitoare ale emitentului,
dreptul de a participa la procesul de conducere sau alte
drepturi.
Emitentul de VM este obligat să asigure
evidenţa drepturilor asupra VM din momentul
plasamentul acestora. Evidenţa dr de propr se face prin
înscrierile în conturile personale deschise pe numele
deţinătorilor în registrul deţinătorilor de VM, în  modul
stabilit de Comisia Naţională.
Pe piaţă, în prezent, sunt valori mobiliare profitabile şi
se poate câştiga în urma dividendelor, dar şi a
diferenţei de curs. Spre ex acţiunile băncilor, care se
bucură de cerere investitorilor. Totodată, preţul de
piaţă al acţiunilor este mult mai mare faţă de preţul
nominal a mai multor categorii de acţiuni.
Valorile mobiliare de stat actualmente sunt foarte
rentabile și atractive, atît ca dobîndă cît și
accesibilitate.
Cu părere de rău, în RM sunt insuficiente de VM, iar
cel mai des populația preferă depozitele bancare.
1.2.Clasificarea VM:
1.Modalitatea de creare;  Valori mobiliare primare
emise de unităţi economice şi publice pentru
constituirea capitalului social ;  Valorile mobiliare
derivate emise de bursele de valori sub forma
contractelor standardizate futures şi opţiuni ; 
Valorile mobiliare sintetice rezultate din combinarea
diferitelor valori mobiliare primare sau
derivate.2.După Organizaţia Internaţională a părţi(acţiuni),*VM împrumut(obli)
Standardelor în ISO 10962: Nivelul I după natura
relaţiilor juridice de drepturi şi obligaţii numite
categorii;  Nivelul II, categorii după drepturi şi
obligaţii specifice numite grupe:
1.Instrumente de propr-Instrumente financiare care
reprezintă relaţia şi interesul de proprietate într-o
unitate economică sau fond comun de active
2.Instrumente ale datorieiInstrumente financiare care
evidenţiază banii datoraţi de emitent deţinătorului, în
condiţii specificate
3. Drepturi Instrumente financiare care oferă
deţinătorului privilegiul de a subscrie sau de a primi
active specifice în condiţii specifice
4. OpţiuniContracte care garantează deţinătorului
dreptul de a cumpăra sau de a vinde active specifice la
un preţ determinat la sau până la un moment fixat în
viitor
5. Futures-Contracte care obligă cumpărătorul să
plătească şi vânzătorul să livreze active specifice la un
preţ prestabilit şi o dată fixată în viitor
1.3.Importanța apariției VM.
Importanţa şi necesitatea pieţei valorilor mobiliare este
de necontestat. Orice societate în tranziţie îşi propune
ca obiectiv crearea şi dezvoltarea unei pieţe de capital,
reprezentând componenta esenţială a procesului de
restructurare a economiei naţionale. Considerăm că,
pentru buna funcţionare a mecanismului economiei de
piaţă, piaţa valorilor mobiliare este componenta care
contribuie la îndeplinirea următoarelor obiective:
finanţarea activităţii economice, asigurarea mobilităţii
capitalului şi minimizarea riscului investiţional. Piaţa
valorilor mobiliare apare ca unul dintre mecanismele-
cheie de atragere a resurselor băneşti în scopul
investiţiilor, modernizării economiei, stimulării
creşterii economice. Cu toate acestea, piaţa mondială a
valorilor mobiliare, după cum demonstrează practica
ultimilor ani, poate fi sursa instabilităţii economice, a
riscurilor macroeconomice şi a „zguduiturilor” sociale.
Cele mai problematice sunt pieţele valorilor mobiliare
în formare, printre care se numără şi piaţa valorilor
mobiliare naţională.În general, se poate spune că
apariţia burselor, precum şi evoluţia lor ulterioară au
fost determinate de necesităţile economice, existenţa şi
funcţionarea acestora fiind necesară trebuinţei de
satisfacere a unor funcţiuni noi şi din ce în ce mai
complexe ale mecanismelor economiei de piaţă liberă.
1.4.Tipologia VM:
1. după termen*lung,(m.mult ca 3),*mediu(1-3),*scurt.
2. activul suport-*primare*derivate(sint derivate de la
cele primare sint emise p/u acoperirea riscului)
3. nominative(e/e indicat dr.de proprietate,-la
purtător(pers.e/e deţinătoare însă anonimă)
4. după formă*materializate(hîrtie ce circulă
liber)*dematerializate-o actiune ce nu poate fi văzută
ea e/e în conturi)
5.gradul de risc*înalt ,*scăzut,*mediu
6. în dependenţă de venit*purtătoare de venit*fără
venit
7.după participarea în capitalul societăţii:*VM cote-
8.specificulcirculaţiei*tranzacţionabile,*netranzacţiona
bile(nu pot fi vîndute pe piată)
9. după scop urmărit:*investiţionale(procurarea
vînzarea)*neinvestiţionale(procurat şi e/e acţionar).
2.1.Valori mobiliare corporative.
Piaţa valorilor mobiliare corporative, fiind un segment
dinamic al pieţei capitalului a , oferă posibilităţi de
învestiţii în valori mobiliare ale întreprinderilor cu
perspectivă.
Desfăşurarea licitaţiilor cu valori mobiliare pe
platforme de tranzacţionare deschise şi la Bursa de
Valori asigură competivitatea şi transparenţa
procesului de vânzare-cumpărare a valorilor mobiliare.
La ora actuală, un interes deosebit pentru investitorii
locali şi cei străini prezintă licitaţiile de vânzare a
acţiunilor proprietate publică. Concomitent, se observă
sporirea preţurilor la întreprinderile din sectorul privat,
care la rândul său, este generată de creşterea cererii la
acţiuni. Trebuie menţionată şi resuscitarea interesului
faţă de obligaţiile corporative – titluri de creanţă, care
dau posibilitatea nu numai de a obţine venit din
mijloacele investite în obligaţiile emise de
întreprindere, dar şi permite vânzarea valorii mobiliare
la piaţa secundară
înainte de scadenţă. Experienţa de mai mulţi ani de
lucru cu valorile mobiliare corporative, accesul la
principala platformă de tranzacţionare a ţării (Bursa de
Valori a Moldovei), relaţiile stabile în mediul
respectiv, ne permit a realiza un şir de operaţiuni cu
valori mobiliare pe piaţa de valori mobiliarea.
Societate pe acţiuni este societatea comercială al cărei
capital social este în întregime divizat în acţiuni şi ale
cărei obligaţii sînt garantate cu patrimoniul societăţii.
Societatea este obligată să dezvăluie public informaţia,
în conformitate cu legislaţia în vigoare, în cazul în care
corespunde unuia din următoarele criterii:
a) are capital social în mărime de cel puţin 500000 lei
şi un număr de 50 şi mai mulţi acţionari, împreună cu
acţionarii reprezentaţi de deţinătorul nominal;
b) valorile mobiliare ale societăţii se cotează pe piaţa
bursieră;
c) este bancă comercială, companie de asigurare, fond
de investiţii, fond nestatal de pensii, societate pe
acţiuni în proces de privatizare sau societate pe acţiuni
care a plasat public valori mobiliare în perioada de
circulaţie a acestora;
Valorile mobiliare ale societăţii pot fi sub formă de:
a) certificat confecţionat prin metodă tipografică;
şi/sau
b) înscriere în contul personal deschis pe numele
proprietarului lor sau deţinătorului nominal în registrul
deţinătorilor valorilor mobiliare ale societăţii.
Reorganizarea societăţii se efectuează prin fuziune
(contopire şi absorbţie), dezmembrare (divizare şi
separare) sau transformare, în conformitate cu Codul
civil, cu prezenta lege, cu legislaţia antimonopol şi cu
legislaţia cu privire la valorile mobiliare.
Hotărîrea privind reorganizarea unei sau mai multor
societăţi se ia de:
a) adunarea generală a acţionarilor fiecărei societăţi
în parte;
b) instanţa de judecată în cazurile prevăzute de lege;
c) organul abilitat, în cazul aplicării Legii
insolvabilităţii nr.632-XV din 14 noiembrie 2001.În
termen de 15 zile de la data luării hotărîrii privind
reorganizarea, societatea va înştiinţa în scris creditorii
săi despre acest fapt şi va publica o comunicare în
Monitorul Oficial al Republicii Moldova în două ediţii
consecutive.Hotărîrea privind reorganizarea societăţii
se prezintă Comisiei Naţionale a Valorilor Mobiliare
spre autorizare în termen de pînă la 6 luni de la data
adoptării. În cazul nerespectării termenului indicat,
hotărîrea de reorganizare îşi pierde valabilitatea.
Lichidarea Societății: Societatea poate fi dizolvată
numai prin hotărîre a adunării generale a acţionarilor
sau a instanţei judecătoreşti.Lichidarea societăţii se
efectuează de o comisie de lichidare sau de lichidator,
la care trec toate împuternicirile de conducere a
activităţii curente a societăţii.Dacă peste 30% din
acţiunile cu drept de vot ale societăţii aparţin
Republicii Moldova sau unei unităţi administrativ-
teritoriale, în componenţa comisiei de lichidare va fi
inclus reprezentantul lor. Nerespectarea acestei
condiţii atrage nulitatea deciziilor luate de comisia de
lichidare.Comisia de lichidare sau lichidatorul, după
achitarea cu creditorii societăţii, întocmeşte bilanţul de
lichidare care se aprobă de adunarea generală a
acţionarilor.La lichidarea societăţii, bunurile rămase
după achitarea cu creditorii se distribuie de către
comisia de lichidare sau de către lichidator între
acţionari în următoarea ordine: a) în primul rînd, se
achită plăţile pe acţiunile ce urmează a fi răscumpărate
în conformitate cu art.79; b) în al doilea rînd, se plătesc
dividendele pe acţiunile preferenţiale anunţate, dar
neplătite şi valoarea de lichidare a acestor acţiuni; c) în
al treilea rînd, se achită plăţile pe acţiunile ordinare.
2.2.ACȚIUNILE.sunt valori mobiliare emise asupra
capitalului social al unei companii, fie în scopul
constituirii acestuia, fie în scopul majorării lui.
Clasificarea actiunilor:După modul de identificare,
deosebim:1.Acţiuni nominative
2. în formă materializată – pe suport de hârtie;
3. în formă dematerializată – în cont.
4. Acţiuni la purtător.
După drepturile pe care le generează:
1.Acţiuni ordinare- conferă proprietarului ei dreptul la
un vot în adunarea  generală  a acţionarilor, dreptul de
a primi o cotă-parte din dividende şi o parte din
bunurile  societăţii  în cazul lichidării acesteia.
2. Acţiuni preferenţiale-  dă proprietarului ei drepturi
(privilegii) suplimentare faţă de proprietarul acţiunii
ordinare referitor la ordinea primirii dividendelor
anunţate şi la cuantumul dividendelor, precum şi la
ordinea primirii unei părţi din bunurile societăţii care
se distribuie în cazul lichidării ei.
Drepturile-valori mobiliare recunoscute de unii
specialişti drept echivalente pentru acţiuni, deoarece
ele oferă deţinătorilor lor posibilitatea de a achiziţiona
acţiuni ale societăţii emitente.
Drepturile nepatrimoniale ale acţionarilor sunt:
Dreptul de a participa la adunarea generală;Dreptul de
vot;Dreptul de a fi informat.
Drepturile patrimoniale ale acţionarilor sunt;dreptul
la dividende; dreptul de preemţiune asupra acţiunilor
emisiunii suplimentare;dreptul de preemţiune asupra
acţiunilor societăţii închise/înstrăinate de ceilalţi
acţionari;dreptul de a cere răscumpărarea acţiunilor
care îi aparţin;dreptul asupra bunurilor rezultate din
lichidare; dreptul de a înstrăina acţiunile.
Obligaţiile acţionarilor: De a efectua plata
vărsămintelor datorate; De a comunica societăţii
informaţiile cerute de lege; De a nu se amesteca fără
drept în administrarea societăţii; De a respecta actul de
constituire, statutul şi hotărârile adunării generale a
acţionarilor; De a suporta pierderile sociale până la
concurenţa aportului său.
Certificat de actionar.Certificat ce atesta calitatea de
actionar al unei societati pe actiuni si prin care i se
confera titularului drepturi patrimoniale si
nepatrimoniale. Certificatul de acţiuni va cuprinde:a)
denumirea întreagă a societăţii emitente, sediul ei; b)
denumirea documentului - "Certificat de acţiuni",c)
numărul de ordine al c;rtificatului; d) numele,
prenumele şi numărul actului de identitate
(denumirea, numărul certificatului de înregistrare de
stat) al acţionarului; e) clasa şi numărul de acţiuni ce
aparţin acţionarului cu drept de proprietate; f) valoarea
nominală a acţiunii, dacă a fost stabilită de statutul
societăţii; g) numărul de acţiuni plasate de clasa dată;
j) semnătura (semnătura în facsimil) conducătorului
organului executiv şi a contabilului-şef al societăţii
emitente; k) imprimatul sigiliului societăţii emitente;
m) data eliberării certificatului şi semnătura
persoanei care l-a eliberat.
2.3.OBLIGAȚIUNI- sunt titluri financiare
negociabile, care conferă deţinătorului calitatea de
creditor.
Clasific obl.:
1.După forma în care sunt emise (materiaoizate,
dematerializate);
2. După modul de înscriere al numelui deţinătorului pe
titlu(normative,la purtator)
3. După modul în care se calculează dobânda(dob
fixa,indexata,participativ,cu cupon 0)
4. După modul de garantare a obligaţiunilor
(negarantate ,garantate);
5. După durata de viaţă (pe t/l;t/s; variabil)
Obligaţiunile și Drepturile: Deţinătorii de obligaţiuni
apar în calitate de creditori ai societăţii; Deţinătorii de
obligaţiuni dreptul preferenţial faţă de acţionari la
primirea unei părţi din profitul societăţii sub formă de
dobîndă sau alt profit.;Valoarea nominală a în registrul acţionarilor cel mai tîrziu cu 15 zile pînă la
obligaţiunii societăţii trebuie să se împartă la 100 de
lei. Termenul de circulaţie a obligaţiunilor va fi de cel
puţin un an.; Societatea este în drept să plaseze
obligaţiuni de clase diferite, inclusiv convertibile,
care dau deţinătorii de acţiuni dreptul de a schimba
obligaţiunile pe acţiuni ale societăţii. Emisiunea
obligaţiunilor convertibile se decide prin hotărîrea
adunării generale a acţionarilor, iar a altor obligaţiuni
poate fi decisă şi de consiliul societăţii. ;Obligaţiunile
se plătesc numai cu mijloace băneşti;Obligaţiunile nu
pot fi plasate în scopul de a constitui, întregi sau
majora capitalul social al societăţii.; Societatea este în
drept să achiziţioneze sau să răscumpere obligaţiunile
plasate de ea numai cu scopul de a le stinge.
Achiziţionarea şi răscumpărarea obligaţiunilor de către
societate au loc pînă la expirarea perioadei pentru care
ele au fost emise sau la sfîrşitul perioadei respective, în
conformitate cu decizia de emitere.
Certificatul de obligaţiuni este un document aparte,
avînd elementele prevăzute de prezentul articol, care
atestă dreptul de proprietate asupra unui anumit număr
de obligaţiuni de aceeaşi clasă, precum şi drepturile
proprietarului lor faţă de societatea emitentă.
Certificatul de obligaţiuni va cuprinde a) denumirea
întreagă a societăţii emitente, sediul ei; b) denumirea
documentului - "Certificat de obligaţiuni";c) numărul
de ordine al certificatului;d) numele, prenumele şi
numărul actului de identitate (denumirea, numărul
certificatului de înregistrare de stat) al deţinătorului de
obligaţiuni;e) clasa şi numărul de obligaţiuni ce aparţin
deţinătorului de obligaţiuni cu drept de proprietate;
f) valoarea nominală a obligaţiunii; g) numărul de
obligaţiuni plasate de clasa dată;h)semnătura
(semnătura în facsimil) conducătorului organului
executiv şi a contabilului-şef al societăţii emitente;
k) imprimatul sigiliului societăţii emitente;
Dividendul și dobînda: Profitul net se formează după
achitarea impozitelor şi altor plăţi obligatorii şi rămîne
la dispoziţia societăţii. Profitul net poate fi utilizat
pentru:a) acoperirea pierderilor din anii precedenţi;b)
formarea capitalului de rezervă; c) plata recompenselor
către membrii consiliului societăţii şi ai comisiei de
cenzori; d) investirea în vederea dezvoltării producţiei;
e) plata dividendelor; precum şi pentru f) alte scopuri,
în corespundere cu legislaţia şi cu statutul societăţii.
Dividendele.1.Cota-parte din profitul net al societăţii,
care se repartizează între acţionari în corespundere cu
clasele şi proporţional numărului de acţiuni care le
aparţin, constituie dividend. 2.Societatea are dreptul să
plătească dividende intermediare (trimestriale,
semestriale) şi anuale pe acţiunile aflate în circulaţie.
3. Societatea nu are dreptul să garanteze plata
dividendelor. Decizia cu privire la plata dividendelor
intermediare se ia de consiliul societăţii, iar hotărîrea
cu privire la plata dividendelor anuale se ia de
adunarea generală a acţionarilor, la propunerea
consiliului societăţii.În lista acţionarilor care au dreptul
să primească dividende intermediare vor fi înscrişi
acţionarii şi deţinătorii nominali de acţiuni înregistraţi
luarea hotărîrii cu privire la plata dividendelor
intermediare, iar în lista acţionarilor care au dreptul să
primească dividende anuale vor fi înscrişi acţionarii şi
deţinătorii nominali de acţiuni înregistraţi în registrul
menţionat la data fixată de consiliul societăţii
3.1.Produsele derivate-sunt definite ca instrumente ce
au la baza alte instrumente financiare sau contracte
comerciale (denumite „activ suport”). Au aparut pe
piata tranzactiilor financiare din motive speculative si
din dorinta operatorilor economici de a acoperi
riscurile comerciale sau financiare ale operatiunilor lor
3.2. Contractele futures sunt angajamente ferme
între doua părţi de a vinde, respectiv a cumpăra
anumite valori, la un preţ prestabilit la o data
viitoare.au forma- standardizată.
Contractele futures se încheie numai la bursă.
Cumpărătorul sau deţinătorul contractului futures are
dreptul să vândă contractul pe parcursul perioadei lui
de valabilitate, fără a anunţa vânzătorul contractului
futures.
Factori permanenţi:Preţul pe piaţa spot; Termenul de
valabilitate al contractului; Rata medie la depozitul
bancar.
Factori specifici:Cheltuieli pentru
păstrare;Asigurare;Comisioane; Impozite; Curs valutar
STRATEGII FUTURES:
1. cumpărarea (vânzarea) contractului futures cu o
dată de livrare şi concomitent vânzarea (cumpărarea)
aceluiaşi contract, dar cu altă dată de livrare. Esenţa
acestei strategii constă în faptul că preţurile
contractelor futures cu diferite date de lichidare nu se
vor schimba cu acelaşi tempou.
2. Procurarea (vânzarea) contractului futures la o
bursă şi vinderea (procurarea) unui contract analogic
(cu acelaşi activ şi cu aceeaşi dată de lichidare) la
altă bursă. Strategia dată se bazează pe diferenţa de
preţuri la diferite burse.
3. Cumpărarea (vânzarea) contractului futures pentru
activul suport A şi concomitent vânzarea (cumpărarea
) contractului futures cu activul suport B în condiţiile
unei strânse legături de preţ între activul A şi B. De
obicei, acestea se referă la contractele futures cu
diferite tipuri de obligaţiuni (ex: obligaţiuni de stat şi
municipale, obligaţiuni pe termen lung şi scurt etc.).
Contractul futures este un angajament standardizat
între doi parteneri, un vânzător şi un cumpărător, de a
vinde, respectiv de a cumpăra un anumit activ (devize,
acţiuni, alte titluri financiare sau mărfuri şi titluri pe
mărfuri), la un preţ stabilit în momentul încheierii
tranzacţiei şi cu executarea contractului la o dată
viitoare numită scadentă.
Elementele de bază ale unui contract futures 1.
Maturitatea contractului este limită maximă în timp de
scadenţă sau data de livrare; de obicei, nu depăşeşte 12
luni.2.activul suport sau activul de bază poate fi marfă
sau active financiare 3. modul de livrare a activului
suport sau modul de lichidare a poziţiei deţinute de
vânzătorul şi/ sau cumpărătorul contractulu. 4.preţul
futures este preţul stabilit în prezent 5. garanţia
reprezintă suma de bani pe care intermediarul o cere
atât celui care cumpără un contract futures, cât şi celui
care vinde un contract futures. 6. părţile contractante:
cumpărătorul contractului futures şi vânzătorul
contractului futures;
3.3.Contracte options este un contract care dă
dreptul – dar nu şi obligaţia – cumpărătorului
contractului să cumpere sau să vândă, la un preţ stabilit
dinainte, la o dată viitoare determinată, contra unei
sume de bani, plătită în momentul încheierii
contractului
Clasific opstiunilor: 1.Pe pieţe bursiere. Opţiunile
negociate pe pieţele bursiere sunt standardizate, si nu
pot fi adaptate perfect la nevoile specifice fiecărui
investitor, dar dispun de o lichiditate mai mare; 2. Pe
piaţa interdealeri – numite şi o” (OTC) sau
nestandardizate. Opţiunile negociate pe aceste pieţe,
tocmai datorită adaptării la necesităţile particulare ale
investitorului, au o lichiditate mai mică.
Elementele de bază ale contractelor de opţiune:
1.maturitatea contractului este data expirării sau
scadenţa contractului, care este fixată şi, de regulă, este
de 1 lună, 3 luni, 6 luni, 9 luni sau 12 luni. 2. activul
suport/ activul de bază este activul financiar sau marfa
care stă la baza contractului de opţiune. 3. preţul de
exerciţiu cu care activul suport va fi cumpărat sau
vândut la data de expirare a contractului de opţiune..4.
prima contractului reprezintă suma de bani pe care
cumpărătorul contractului de opţiune o plăteşte la
achiziţionarea acestuia. 5. poziţiile asumate de cei care
intră într-un contract de opţiune: aceştia sunt
cumpărătorul contractului care, în limbajul de
specialitate, va avea întotdeauna o poziţie long şi
vânzătorul contr.
Tranzacţiile cu opţiuni se realizează pe pieţe
specializate, având structuri organizatorice distincte de
bursele care realizeaza tranzacţii cu alte tipuri de valori
mobiliare.
Contractul pe opţiuni.modalităţi de lichidare a
poziţiilor ocupate
1. lichidarea opţiunii prin ocuparea de către
cumpărător sau vânzător a unei poziţii de sens opus
celei ocupate anterior ;
2. Executarea opţiunii, la scadenţă sau înainte de
scadenţă
3. Expirarea opţiunii. Opţiunea ajunsă la scadenţă şi
neexercitată încetează să mai producă drepturi (pentru
cumpărător) şi nu mai poate genera niciun fel de
obligaţiuni (pentru vânzător).
PRETURILE pe pieţele opţiunilor depind de: preţul
curent al activului de bază al opţiunii; preţul de
exercitare al opţiunii;timpul rămas pâna la expirarea
opţiunii;
STRATEGII CU OPTIUNI:
1.Strategii Simple: deschiderea unei singure poziţii,
adică simpla cumpărare sau vân a opţiunii call sau put
2.Strategiile combinate implică deschiderea
concomitentă a aceleiaşi poziţii pe diferite tipuri de
opţiuni, dar pe unul şi acelaşi activ suport. Adică
concomitent, cumpărarea (vânzarea) opţiunii call şi
opţiunii put pe acelaşi activ suport.
Stelajul (straddle) presupune combinarea a opţiunii
CALL şi PUT pentru acelaşi activ suport, cu aceeaşi
dată şi preţ de exercitare
Strangle este o combinaţie dintr-o opţiune CALL la
preţ de exercitare mai mare şi o opţiune PUT la preţ de
exercitare mai mic pentru acelaşi activ suport şi
aceeaşi dată de scadenţă.
3.Spread constă în deschiderea concomitentă a două
poziţii de sens opus pe acelaşi tip de opţiuni, pe acelaşi
activ suport. Adică, concomitent, procurarea şi
vânzarea opţiunii call sau put pe acelaşi activ suport.
4.Strategiile sintetice implică în sine realizarea
concomitentă a următoarelor operaţiuni:
1. deschiderea poziţiilor opuse pentru diferite tipuri de
opţiuni, dar cu unul şi acelaşi activ.
2. deschiderea poziţiei pe piaţa activului şi pe piaţa
opţiunilor pentru acelaşi activ suport.
3.4. Un contract forward este un contract la termen
care stabileste o tranzactie avand ca obiect livrarea
unui activ, de o calitate si intr-o cantitate specificata, la
o data viitoare stabilita in momentul incheierii
contractului. Pretul la care se face tranzactia poate fi
stabilit in avans sau la data livrarii. Contractele
forward exista pentru o varietate de marfuri si active
suport, ele nu sunt tranzactionate la bursa si nu au
conditii standardizate si transparente, sunt un simplu
acord de a cumpara sau vinde, acord negociat privat si
fara nici o valoare intrinseca in momentul negocierii.
4.1.Valorile mobiliare a pieței monetare.
a)hîrtiile de valoare de stat- (Obligaţiunile de stat cu
dobândă flotantă) în formă de înscrieri în conturi,
emise de către Ministerul Finanţelor în numele
Guvernului Republicii Moldova pe termene de
circulaţie 2, 3, 4 sau 5 ani, a căror dobândă se
revizuieşte semestrial.
Obligaţiunile de stat acordă deţinătorilor acestora
dreptul la obţinerea valorii nominale la data scadenţei
şi la obţinerea semestrială a dobânzii, calculate în baza
unei rate variabile la care se adaugă o marjă (primă
pentru risc), negociată prin licitaţii.
b)Cambia- reprezintă un instrument de plată prin care
o persoană (numită trăgător) ordonă unei alte persoane
(numit tras) să plătească unei a terțe persoane (numită
beneficiar) o sumă de bani determinată, la o dată fixă
și un loc pre-indicat.
c)Certificatul de depozit sau certificatul de
economii este o adeverinţă scrisă a băncii despre
depunerea mijloacelor băneşti, care legalizează dreptul
deponentului (în continuare "beneficiar") sau a
succesorului juridic de a primi expirînd termenul
stabilit suma depozitului şi dobînzii asupra
acestuia (specimenele de certificate se anexează).
d) Cecul este un instrument de plată prin care titularul
unui cont dă o instrucțiune băncii sale de a pune la
dispoziție o anumită sumă de bani unei alte entități,
persoană fizică sau juridică, la prezentarea
inscrisului.Cecul este un instrument de plată la vedere,
ceea ce nu implică din partea băncii plătitoare
acceptarea lui, ci doar efectuarea serviciului de
decontare.
e) conosament, înscris eliberat de comandantul navei
sau armator care atestă încărcarea mărfurilor pentru a
fi transportate. C. face parte din categoria titlurilor
reprezentative ale mărfurilor, care conferă un drept de
proprietate sau de gaj asupra unor mărfuri aflate în
depozite sau încărcate pentru transport pe nave;
posesorul titlului este titularul dreptului real asupra
mărfii şi poate dispune de aceasta.
5.Rolul, locul și necesitatea funcționării pieței de
capital. Segmentarea pieței financiare și rolul pieței
de capital în atragerea și plasarea capitalului.
Piaţa de capital reprezintă ansamblul relaţiilor şi
mecanismelor prin care se realizează transferul
fondurilor de la cei care au un surplus de capital –
investitorii – către cei care au nevoie de capital –
emitenţii de titluri - cu ajutorul unor instrumente
specifice (valorile mobiliare emise) şi prin intermediul
unor operatori specifici (societăţile de servicii de
investiţii financiare).
Rolul pietei de capital:trecerea de la proprietatea
centralizată la cea descentralizată; posibilitatea
finanţării directe a agenţilor economici (prin emisiune
de acţiuni sau obligaţiuni); atragerea excedentului de
resurse financiare existent în economie şi plasarea sa
eficientă; cunoaşterea activităţii agenţilor economici în
ceea ce priveşte eficacitatea activităţii, solvabilitatea şi
competitivitatea lor; eficiența de alocare a investițiilor;
accesul societăților noi sau recent înființate la
capitaluri; descentralizarea proprietății și distribuirea
avuției; mobilizarea economiilor dispersate din
economie; solvabilitatea sectorului societății
comerciale.
Structura pietei de capital.
a) Dupa modul de producere si comercializare a
valorilor mobiliare: Piata primara – unde se
tranzactioneaza titluri nou emise; Piata secundara –
unde se tranzactioneaza titluri anterior emise pe piata
primara.
b)Dupa obiectul tranzactiei: Piata actiunilor; Piata
obligatiunilor; Piata contractelor la termen; Piata
optiunilor;
c) Dupa modul de formare a preturilor: piata de
licitatie – presupune existenta unui intermediar; piata
de negociere – unde vanzatorii si cumparatorii
negociaza direct.
d)Dupa momentul finalizarii tranzactiilor:piata la
vedere (spot sau imediata) – tranzactiile si finalizarea
lor se realizeaza in 1 maxim 2 zile.; Piata la termen –
presupune finalizarea tranzactiilor (contractelor) la o
data ulterioara intelegerii. Aceasta piata este
speculativa, existand 2 categorii de speculatori: a la
hausse; a la baisse.
6.Piața primară a valorilor mobiliare- emisiunile de
valori mobiliare-publice și închise; prospectul
ofertei publice; Emisiunea acțiunilor- la înființarea
societății și suplimentare. Particularitățile
emisiunilor de obligațiuni corporative.
Piata primara este segmentul de piata in cadrul careia
se emit valori mobiliare. In cadrul pietei primare,
valorile mobiliare circula numai prin oferta publica.
Valorile mobiliare pot fi emise pe piata primara prin :
-oferta publica initiala, ceea ce reprezinta emiterea, de
catre o persoana juridica, pentru prima data a unor
valori mobiliare, spre exemplu, emiterea de actiuni ca
urmare a constituirii unei societati prin subscriptie
publica sau prin transformarea unei societati obisnuite
in societate cotata;
-oferta publica primara, ceea ce reprezinta emiterea de
noi valori mobiliare de catre un emitent care a mai pus
deja in circulatie valori mobiliare.
Emisiune închisă a valorilor mobiliare – plasarea
valorilor mobiliare din emisiunea suplimentară între
acţionarii societăţii şi/sau într-un cerc limitat de
persoane, aprobat de adunarea generală a acţionarilor;
Ofertă publică a valorilor mobiliare pe piaţa primară
– comunicare, efectuată de către emitent de sine
stătător sau prin intermediari, sub orice formă şi prin
orice mijloace, care prezintă informaţii suficiente
despre termenele ofertei şi despre valorile mobiliare
oferite spre subscriere, dar cu condiţia posibilităţii
egale de receptare a acesteia de către persoane
nedeterminate în vreun fel de către ofertant;
Prospectul ofertei publice
(1) Prospectul ofertei publice poate fi întocmit în
forma unui document unic sau a unui set de 3
documente separate, şi va conţine:
 a) informaţii privind emitentul şi valorile mobiliare
oferite public sau care urmează să fie admise spre
tranzacţionare pe o piaţă reglementată;
b) toate informaţiile care să le permită investitorilor să
facă o apreciere în cunoştinţă de cauză asupra activelor
şi pasivelor, asupra situaţiei financiare, a profitului sau
a pierderilor, asupra perspectivelor emitentului sau ale
garantului emisiunii, în cazul existenţei acestuia,
precum şi asupra drepturilor aferente acestor valori
mobiliare;
c) un rezumat al prospectului, conform prevederilor
alin. (2).
(2) Rezumatul prospectului ofertei publice trebuie să
expună într-o formă succintă şi într-un limbaj
nontehnic caracteristicile şi riscurile esenţiale
referitoare la emitent, la garantul emisiunii, în cazul
prezenţei acestuia, şi la valorile mobiliare în cauză,
precum şi să conţină un avertisment precum că:
a) rezumatul trebuie citit ca o introducere a
prospectului;
b) orice decizie de a investi în aceste valori mobiliare
trebuie să se bazeze pe o examinare complexă şi
exhaustivă a prospectului;
c) răspunderea civilă pentru prejudiciile cauzate
investitorilor revine persoanelor care au prezentat
rezumatul, în cazul în care rezumatul conţine date
eronate şi/sau nu corespunde cu informaţiile din alte
părţi ale prospectului.
(3) Modelul, forma şi categoriile de informaţii minime
pe care trebuie să le conţină prospectul ofertei publice,
precum şi documentul prevăzut la art. 16 alin. (5) sînt
stabilite prin actele normative ale Comisiei Naţionale,
avîndu-se în vedere categoriile de informaţii minime
ce vor fi stabilite în funcţie de:
a) tipul valorilor mobiliare ce fac obiectul ofertei;
b) tipul ofertei publice (de plasament, de admitere pe
piaţa reglementată, de preluare, de revînzare, de
achiziţionare)
c) tipul activităţii şi dimensiunile emitentului valorilor
mobiliare ce fac obiectul ofertei.
Prospectul şi anunţul de ofertă în vederea
aprobării prospectului de ofertă publică de vânzare
ofertantul trebuie să depună o cerere însoţită
de:prospectul de ofertă (trei exemplare originale);
anunţul de ofertă publică de vânzare; copie de pe
dovada deţinerii valorilor mobiliare subiect al ofertei,
în cazul unei oferte publice secundare de vânzare;
documentele aferente adunării generale extraordinare a
acţionarilor sau ale organului statutar care a aprobat
emisiunea, în cazul ofertei publice primare de vânzare;
situaţiile financiar-contabile pentru ultimele trei
exerciţii financiare încheiate sau pe perioada scursă de
la înfiinţare ; rapoartele auditorului financiar aferente
situaţiilor financiare; ultimul raport trimestrial;
modelul formularului de subscriere şi de revocare a
subscrierii.
Independent de tipul societăţii care se înfiinţează -
deschisă sau închisă - acţiunile emise la înfiinţarea
acesteia se plasează numai printre fondatori prin
emisiune închisă în conformitate cu contractul de
societate. În cazul constituirii societăţii de către un
singur fondator, toate acţiunile vor fi achiziţionate de
către acesta.
Procedura de emisiune şi înregistrare a acţiunilor
societăţii, la înfiinţarea acesteia, include următoarele
etape:
a) adoptarea de către fondatori (fondator) a deciziei,
care conţine informaţii privind clasele şi numărul de
acţiuni autorizate spre plasare şi acţiunilor plasate
printre fondatori. Decizia respectivă va conţine
descrierea tuturor caracteristicilor (trăsăturilor
distinctive, privilegiilor şi restricţiilor) fiecărei clase a
acţiunilor autorizate spre plasare şi va corespunde altor
cerinţe stabilite prin prezenta Instrucţiune;
b) Pentru bănci - aprobarea de către Banca Naţională a
Moldovei a cererii privind eliberarea autorizaţiei de a
desfăşura activităţi financiare;
c) deschiderea contului bancar provizoriu pentru
păstrarea mijloacelor băneşti;
d) întocmirea listei primilor subscriitori la acţiuni,
acumularea mijloacelor băneşti pe contul provizoriu,
reglementarea chestiunilor de achitare a acţiunilor prin
aporturi nebăneşti;
e) înregistrarea de stat a societăţii la organul de
înregistrare.
La înfiinţarea societăţii, acţiunile se plasează la un preţ
nu mai mic decît valoarea nominală a acestora, dacă
contractul de societate prevede emisia acţiunilor cu
valoare nominală.
Emisiune suplimentară de acţiuni este considerată
orice emisiune efectuată de societate după înregistrarea
de stat a acţiunilor emisiunii de constituire.Societatea
de tip închis este în drept să efectueze numai plasarea
individuală (subscriere închisă) a acţiunilor emisiunii
suplimentare în limitele unui cerc restrîns de persoane,
a căror listă este aprobată de majoritatea acţionarilor,
în modul stabilit de statutul societăţii.Societatea de tip
deschis, de asemenea, este în drept să efectueze
plasarea individuală a acţiunilor emisiunilor
suplimentare, dacă legislaţia sau statutul societăţii nu
prevede altfel.
Emisiunile suplimentare pot fi efectuate din contul:
a) atragerii mijloacelor băneşti şi/sau nebăneşti
suplimentare; b) capitalului propriu al societăţii
(venitului de emisiune, profitului nerepartizat,
dividendelor neachitate etc.).
Procedura emisiunii suplimentare de acţiuni include
următoarele etape:
a) adoptarea de către organul autorizat al emitentului a
deciziei privind emisiunea suplimentară de acţiuni, iar
în caz de necesitate - şi privind anularea emisiunii
înregistrate anterior publicarea deciziei adoptate.
la Comisie, în caz de necesitate, a acţiunilor autorizate
spre plasare;
c) pregătirea şi aprobarea de către emitent a
prospectului ofertei publice a acţiunilor - pentru
emitenţii care efectuează emisiunea suplimentară cu
utilizarea ofertei publice;
d) încheierea contractului de ţinere a registrului cu
registratorul independent şi confirmarea că au fost
transmise actele necesare pentru formarea registrului -
în cazurile stipulate de legislaţie;
m) introducerea modificărilor şi completărilor în statut,
în legătură cu rezultatele emisiunii suplimentare şi
înregistrarea lor de stat - pentru societăţile, ale căror
emisiune a fost recunoscută de către Comisie ca
efectuată;
n) închiderea contului bancar provizoriu şi transferarea
mijloacelor de la contul indicat la contul de decontări
al emitentului - în cazul în care Comisia a recunoscut
subscrierea publică a valorilor mobiliare efectuată;
o) introducerea datelor despre deţinătorii valorilor
mobiliare în registru, eliberarea certificatelor (în cazul
emisiei acţiunilor materializate) sau extraselor din
registru (în cazul emisiei valorilor mobiliare
nematerializate).
Obligaţiunile corporative sunt instrumente financiare
emise de companii, în scopul atragerii de bani pentru
nevoile interne de investiţii şi dezvoltare. Obligaţiunile
sunt emise pentru o perioadă determinată de timp (fie
termen scurt – câteva luni-un an, fie
termen lung – câţiva ani), şi bonificate cu o dobândă,
denumită cupon. Acestea pot fi garantate sau
negarantate. Emitentul poate opta pentru admiterea la
tranzacţionare a obligaţiunilor.Obligaţiunile pot fi
cumpărate atât de către persoane fizice cât şi de către
persoane juridice. Obligaţiunile pot fi convertibile în
acţiuni sau neconvertibile. În cazul în care se optează
pentru o emisiune de obligaţiuni convertibile, trebuie
acordat un drept de preferinţă acţionarilor societăţii.
Conversia în acţiuni se poate realiza la maturitatea
obligaţiunilorşi/sau la date prestabilite.
Obligaţiunile corporative pot fi emise cu scadenţe
semestriale, anuale, sau cu o singură scadenţă finală.
Emitentul obligaţiunii corporative specifică în
prospectul de emisiune al obligaţiunilor datele
scadente ale cuponului, precum şi calendarul de
rambursare a principalului (suma investită = valoarea
obligaţiunii * numărul de obligaţiuni cumpărat).
7. Piața secundară- segmentare. Bursa de valori-
noțiune, f-ții, managment. Segmentul extrabursier –
caracteristică,deosebire față de bursă, electronizare
Piata secundara este segmentul de piata in cadrul
careia se tranzactioneaza valori mobiliare deja emise si
aflate in circulatie. In cadrul pietei secundare, valorile
mobiliare circula in mod exceptional prin oferta
publica, regula fiind aceea a plasamentului privat
(tranzactii obisnuite si tranzactii speculative). In
ambele situatii, circulatia juridica a valorilor mobiliare
se efectueaza obligatoriu prin intermedierea
societatilor de servicii de investitii financiare (SSIF).
In anumite conditii, valorile mobiliare pot face, insa, si
obiectul unor tranzactii directe, adica fara
intermedierea acestor societati.
Piata secundara a valorilor mobiliare poate fi, in
principiu, o piata de licitatie sau o piata de
negociere:
1.Piata de licitatie (auction market) este o piata in
care tranzactia este perfectata de un tert (agent de
piata), in functie de suprapunerea preturilor la ordinele
primite de a cumpara sau vinde o anumita valoare
mobiliara. Cererile si ofertele mentioneaza atat pretul,
cat si cantitatea. Tranzactiile se realizeaza la acele
preturi pentru care exista atat cerere, cat si oferta.
Cumparatorii si vanzatorii nu tranzactioneaza unul cu
celalalt si in general, nu cunosc identitatea celeilalte
parti. Piata de licitatie este impersonala.
2.Piata de negociere este piata in care cumparatorii si
vanzatorii negociaza pretul si volumul valorilor
mobiliare, in mod obisnuit prin intermediul unui
broker sau dealer. Daca tranzactia se realizeaza printr-
un dealer sau brocker, identitatea partilor ramine
anomima.Piata de negociere este tipica valorilor
mobiliare inactive si tranzactiilor foarte mari.
Obligatiunile se vand in general pe aceasta piata. Piata
de negociere a aparut ca piata ”la ghiseu” (Over-the-
Counter), adica o piata localizata la birourile
brokerilor, dealerilor si emitentilor de valori mobiliare
secundare, cum sunt bancile comerciale sau societatile
de asigurari. Deoarece tranzactiile au loc in mai multe
locuri, piata „la ghiseu” este o piata ce se deruleaza
prin telefon, telex sau computer.
Bursa de valori este una din cele mai importante
institutii ale economiei de piata, un segment al pietei
financiare, o piata secundara organizata, transparenta si
supravegheata, pe care se încheie tranzactii referitoare
la valori mobiliare, derivate ale acestora, bani.
Clasificarea Bursei de Valori:
-dupa organiz teritoriala:(locala,regional,nationala,
international, globala)
-dupa forma de constituire(private, de stat)
-dupa sfera( generale, specializate)
-dupa acces( inchise, deschise)
-dupa mod de executare( cash,la termen)
Functiile Bursei:
1.F-ii macroec: asigură un circuit mai scurt şi mai
eficient între economiile pe t/l; instrument pentru
asigurarea lichidităţilor ;
2.F-ii microec.: permite creşterea fondurilor proprii
ale companiilor ; stimulează un management mai bun
al întreprinderilor,
3.F-ii individuale: facilitează obţinerea de lichidităţi
de către acţionari ;Deţinătorii titlurilor trebuie să aibă
posibilitatea, în orice moment, să cunoască nivelul la
care sunt cotate oficial titlurile în care au investit.
Managentul (structura)Bursei de Valori:
1.Organismele de decizie: Adunările Generale se
convoacă de câîte ori este nevoie, dar nu mai puţin de
două ori pe an. Adunarea Generală este constituită
legal cu jumătate din numărul total al membrilor.
2.Organismele de executie: asigură desfăşurarea
normală a activităţii curente a bursei de valori şi este
format din angajaţi cu funcţii de răspundere, precum şi
din funcţionari cu rol operativ
3.Organisme de control: poate fi efectuat de sine
stător sau prin intermediul organismelor specializate,
formate din personal calificat, experţi, cenzori etc., La
finele activităţii sale, aceştia prezintă raport Adunării
Generale.
Piaţa extrabursieră , este tot o piaţă secundară în care
are loc confruntarea cererii cu oferta, a cărei activitate
se desfăşoară prin intermediul unui număr mare de
comercianţi de titluri. Este denumită generic „Over the
Counter” (OTC) sau piaţă „la ghişeu”. Societăţile
puternice, emitente de valori mobiliare, cu o
îndelungată activitate şi cu performanţe notabile sunt
listate la bursă. Celelalte societăţi sunt tranzacţionate
pe o piaţă difuză, nelocalizată într-un anumit sediu,
formată la „ghişeele” societăţilor de intermediere
(firme de dealeri).
Caracteristicile pietei OTC:Lipsa localizarii;Pretul
este stabilit prin negociere directa; Reglementarile sunt
mai putin stricte; Nu se formeaza neaparat un curs unic
(el difera de la dealer la dealer, de la un formator de
piata la altul).
Diferente intre bursele de valori si pietele OTC:
1.Pietele OTC sunt piete de negociere, iar bursele de
valori reprezinta piete de licitatie;
2.Pietele OTC nu au un, in mod necesar, un registru
central de ordine unde sunt colectate toate ordinele in
vederea stabilirii unui pret unic;
3.Pietele OTC permit un acces mult mai larg atat
pentru clienti, cat si pentru titluri;
4.Pietele OTC sunt au mai putine reguli decat bursele
de valori;
5.Preturile titlurilor negociate pe pietele OTC pot fi
diferite de la o firma dealer la alta, in timp ce la
bursele de valori se formeaza, de obicei, un curs unic;
6.Bursele ofera produse cu un nivel inal de
standardizare in timp ce pietele OTC permit un grad
inalt de adaptare a tranzactiilor si termenilor
contractuali la nevoile clientilor.
8. BURSA DE VALORI A RM:
Bursa de Valori a Moldovei (BVM) a fost fondată în
luna decembrie 1994, în baza Legii cu privire la
circulația valorilor mobiliare și bursele de valori. La
crearea bursei au participat 34 de fondatori -
participanți profesioniști la piața valorilor mobiliare.
Primele negocieri au avut loc la 26 iunie 1995,
considerată ziua de "naștere" a Bursei de Valori a
Moldovei. Începând cu luna mai 1995 BVM este
membru activ al Federației Burselor Euro-Asiatice
(FEAS), creată în 1995 la inițiativa Bursei de Valori
din Istanbul.Din luna iulie 2008 BVM face parte din
Asociația Internațională a Burselor CSI, asociație
fondată la Moscova în anul 2000 cu scopul de a
coordona eforturile în ceea ce privește dezvoltarea
piețelor financiare din fiecare stat în corespundere cu
standardele internaționale
Organul suprem de conducere al Bursei este
Adunarea generala a Acționarilor. În perioada dintre
adunările generale, administrarea reglementată și
eficientă a Bursei este efectuată de Consiliul Bursei
constituit din 18 persoane alese pe un termen de patru
ani. Controlul activității economico-financiare a BVM
este desfășurat de către Comisia de Cenzori a Bursei,
care se subordonează numai adunării generale a
acționarilor. Realizarea eficientă a obiectivelor Bursei
este asigurată de Președintele Bursei. Activitatea
Bursei este realizată nemijlocit de Departamentele
acesteia, ele efectuând funcții clar determinate în baza
propriilor regulamente privind organizarea și
funcționarea, aprobate de Președintele Bursei. În
prezent în cadrul Bursei își desfășoară activitatea
următoarele departamente:
Departamentul Listing, Marketing si Cotare
Departamentul Clearing și Decontări
Departamentul pentru Supravegherea Pieței
Departamentul Sistemul Electronic
1.Membri ai Bursei pot fi persoanele juridice care
satisfac, fără a omite, următoarele cerinţe:
a) deţin licenţa CNPF pentru activitate de broker sau
de dealer;
b) au susţinut la Bursă procedura de determinare a
corespunderii lor cerinţelor de calificare.
c) au obţinut acordul Bursei, aferent procedurii
indicate la pct. b), de a deţine cel puţin o acţiune a ei;
d) posedă cu drept de proprietate cel puţin o acţiune a
Bursei.
2. Persoanele, care corespund cerinţelor de calificare
şi care sînt de acord să respecte Statutul Bursei şi
prezentele Reguli nu pot fi refuzate de a li se acorda
calitatea de Membru.
3. Membrii Bursei se bucură de drepturi egale şi au
aceleaşi obligaţiuni, indiferent de momentul obţinerii
calităţii de Membru şi de numărul de acţiuni deţinute.
4. Decizia referitor la admiterea în şi exluderea din
Membri se ia de către Consiliul Bursei. Deciziile
respective se iau printr-o majoritate simplă de voturi.
5.Consiliul Bursei are dreptul să transmită integral sau
parţial împuternicirile
6. Decizia de suspendare a statutului de Membru se ia
de către Preşedintele Bursei.
În prezent membri sunt: BC "ENERGBANK"SA,
"FINCOM"SA, "GEST-CAPITAL"SA, BC"
VICTORIABANK" SA, BC"MOLDOVA-
AGROINDBANK"SA,BC"MOLDINDCONBANK"S
A, BC"MOBIASBANCA- Groupe Societe
Generale"SA, etc
Listingul valorilor mobiliare:
În vederea înscrierii şi menţinerii la Cota Bursei a
valorilor mobiliare, emitentul acestora va trebui să
adere la următoarele condiţii:
a) emitentul va respecta decizia de înscriere la un
anumit nivel de cotare, potrivit prevederilor procedurii
de înscriere la Cota Bursei.
b) emitentul nu va proceda la falsificarea sau
ascunderea căreiva informaţii semnificative ce-ar
influenţa decizia Bursei referitor la înscrierea şi
menţinerea valorilor mobiliare la Cotă;
c) emitentul va prezenta Bursei rapoartele anuale,
semestriale şi orice alte rapoarte în forma şi cu
conţinutul solicitat de Bursă, precum şi copiile tuturor
comunicatelor de presă ce ţin de activitatea societăţii;
 d) emitentul va asigura Bursa cu un flux
informaţional corespunzător şi un acces echitabil la
informaţiile necesare deciziei de a investi;
f) va respecta orice decizie definitivă de promovare,
retrogradare, suspendare de la Cota Bursei;
g) va efectua plata comisionului de menţinere la
Cota Bursei la fiecare 12 luni de la data intrării în
vigoare a deciziei de înscriere la Cota Bursei.
Nivele de cotare:
I.nivelul 1: emitentul va trebui să îndeplinească
următoarele cerinţe:a) capitalul statutar achitat, nu mai
puţin de 10 mln.lei; b) emisia valorilor mobiliare nu
mai puţin de 10 mln. lei; c) emitentul desfăşoară
activitate timp de nu mai puţin de trei ani şi dispune de
rapoarte financiare pe toată perioada menţionată; d)
emitentul trebuie să fi obţinut profit net în ultimii doi
ani de activitate; e) raportul financiar pentru ultimul an
de activitate trebuie să corespundă standardelor
naţionale şi internaţionale şi să fie confirmat de către o
organizaţie independentă de audit.
II.nivelul 2: emitentul va trebui să îndeplinească (fără
a omite) următoarele cerinţe de calificare: a) capitalul
statutar achitat, nu mai puţin de 1 mln.lei; b) emisia
valorilor mobiliare nu mai puţin de 1 mln. lei; c)
emitentul desfăşoară nu mai puţin de 3 ani activitate;
d) raportul financiar pentru ultimul an de activitate este
confirmat de către o organizaţie independentă de
audit;e) în rezultatul activităţii sale să obţină profit net
în ultimul an de activitate;f) activele nete ale
întreprinderii nu trebuie să fie mai mici decît capitalul
statutar pe parcursul ultimilor doi ani ai perioadei de
activitate.
Condiţii şi cerinţe pentru înregistrarea valorilor
mobiliare la Bursă (non-listing):
1. Pentru clasa de valori mobiliare, emitentul cărora nu
satisface cerinţele de calificare nici pentru unul din
cele 2 niveluri de cotare sau emitentul nu doreşte să
adere la condiţiile pentru înscrierea şi menţinerea
valorilor mobiliare la Cota Bursei, tranzacţiile la Bursă
se vor efectua în urma includerii acestora în lista
valorilor mobiliare înregistrate la Bursă (non-listing).
2. Procedura de înregistrare a valorilor mobiliare în
non-listing poate fi iniţiată atît de emitent, cît şi
Membrul Bursei şi nu presupune semnarea vreunui
contract cu emitentul sau persoana iniţiatoare.
3.În scopul înregistrării valorilor mobiliare la Bursă
(non-listing), persoana iniţiatoare va prezenta la Bursă
ancheta emitentului după forma stabilită şi va achita un
comision de procesare, stabilit în procedurile Bursei.
4. În cazul în care emitentul, conform datelor din
anchetă, se conformează cerinţelor de calificare
stabilite pentru primele 2 niveluri de cotare, valorile
mobiliare vor fi repartizate în lista celor înregistrate la
Bursă (non-listing), în sectorul principal. În celelalte
cazuri valorile mobiliare se vor repartiza în sectorul
secundar.
.5. Persoana iniţiatoare poartă deplina responsabilitate
pentru veridicitatea şi complexitatea datelor şi
informaţiilor prezentate în anchetă.
6. Bursa este în drept de a solicita persoanei iniţiatoare
actualizarea periodică a datelor din anchetă.
Cazurile de promovare sau retrogradare a valorilor
mobiliare:
1. Bursa va promova valorile mobiliare la un nivel mai
superior de cotare, îndată ce emitentul va întruni şi va
menţine pe parcursul a 90 de zile cerinţele de calificare
stabilite pentru respectivul nivel superior de cotare.
2. În cazul în care emitentul nu mai întruneşte
condiţiile nivelului curent de cotare şi în decursul a 90
de zile nu reuşeşte să readucă efectele produse la
starea iniţială, Bursa va realiza retrogradarea
emitentului la un nivel mai inferior de cotare, în
dependenţă de conformarea lui respectivelor cerinţe de
calificare.
.3. Transferul emitentului dintr-un nivel de cotare în
altul se efectuează de către Bursă automat, fără acordul
prealabil al emitentului.
.4. Promovarea sau retrogradarea valorilor mobiliare se
va realiza de către Departamentul specializat al Bursei,
care va perfecta o Notă de recomandare, în baza căreia
se va emite decizia respectivă, semnată de către
Preşedintele Bursei.
5. Bursa, în termen de 3 zile după primirea deciziei de
promovare/retrogradare, va înştiinţa emitentul,
Membrii Bursei şi CNPF despre efectul produs.
Cazurile de suspendare sau retragere (delisting) a
valorilor mobiliare de la Cota
1. Bursa poate suspenda sau retrage de la Cotă valorile
mobiliare ale oricărui emitent în cazul în care:
a) emitentul nu respectă condiţiile Contractului de
înscriere/menţinere la Cotă;
b) emitentul încetează de a se conforma vreunui nivel
de cotare şi, în opinia Bursei, nu mai poate fi
menţinută sau restabilită o piaţă ordonată a
respectivelor valori mobiliare;
c) au loc fuziuni, asocieri, divizări, separări,
transformări;
d) organele de conducere ale emitentului iau decizia de
retragere de la Cotă;
f) emitentul nu achită comisioanele datorate şi menţine
această situaţie pe parcursul a mai mult de o lună de
zile ;
g) emitentul nu respectă cerinţele formulate de către
Bursă în legătură cu furnizarea informaţiei;
2. În timpul suspendării valorilor mobiliare de la Cotă,
emitentul nu este eliberat de necesitatea îndeplinirii
obligaţiunilor prevăzute de Reguli şi contractul semnat
cu Bursa, inclusiv şi de plată a comisionului de
menţinere pe perioada suspendării.
9.Aspectele procedurii de tranzacționare, clearing
și decontări practicate în cadrul BVM și DNVM
1.Spre circulaţie (tranzacţionare) la Bursă sînt
admise următoarele valori mobiliare:
a) valori mobiliare emise de către stat, municipii,
autorităţi ale administraţiei publice centrale şi locale;
b) valori mobiliare corporative emise de persoane
juridice locale;
c) valori mobiliare corporative emise de persoane
juridice străine (sectorul internaţional);
d) opţiuni la valorile mobiliare şi alte contracte la
termen ;
e) alte valori mobiliare şi instrumente financiare,
circulaţia cărora nu este interzisă de 2. Valorile
mobiliare constituie obiectul tranzacţiilor la Bursă,
dacă au trecut procedurile specifice de înscriere la Cota
Bursei sau de admitere a lor spre tranzacţionare la
Bursă.
3.. Valorile mobiliare pot fi incluse în lista celor aflate
în circulaţie la Bursă, dacă satisfac următoarele cerinţe:
a) valorile mobiliare sînt înregistrate la CNPF;
b) documentele de constituire ale emitentului de valori
mobiliare nu conţin careva restricţii la libera lor
înstrăinare de către deţinători.
Interacţiunea Bursei cu Depozitarul Naţional de
Valori Mobiliare
1. Sistemele dipozitară, de clearing şi de decontare ale
Depozitarului Naţional de Valori Mobiliare reprezintă
continuarea sistemului de tranzacţionare a Bursei şi
respectiv este integrat cu sistemul Bursei pentru a
asigura posibilitatea schimbului automatizat de date
între Depozitarul Naţional şi Bursa.
2. Înainte de începutul zilei de lucru a Bursei, sistemul
Depozitarului Naţional informează automat sistemul
de tranzacţionare a Bursei referitor la cantitatea
valorilor mobiliare la conturile depozitare, care sînt
accesibile pentru vînzare pe parcursul sesiunilor de
tranzacţionare la Bursa în ziua de lucru dată.
3. În cazul în care membrul introduce în sistemul de
tranzacţionare a Bursei ordinul de vînzare a valorilor
mobiliare (cu excepţia ordinelor, decontarea cărora
trebuie să fie efectuată de către agentul de decontare al
părţii terţe), Bursa asigură verificarea existenţei la
contul depozitar indicat în ordin a cantităţii suficiente
de valori mobiliare accesibile pentru vînzare.
Noţiuni generale privind CLEARINGU şi
DECONTARILE la Bursă
1. «Clearing» - reprezintă totalitatea acţiunilor
întreprinse de Departamentul specializat al Bursei în
vederea colectării, verificării, corectării şi confirmării
informaţiei referitoare la tranzacţionarea valorilor
mobiliare la Bursă, în perfectarea documentelor pentru
executarea tranzacţiilor, precum şi în stingerea
obligaţiunilor de plată reciproce între Membrii Bursei.
.2. «Decontarea» - reprezintă totalitatea acţiunilor
întreprinse concomitent de către Membrul–Vînzător,
pe de o parte, pentru a-şi onora obligaţiunile de livrare
a valorilor mobiliare şi de către Membrul–Cumpărător,
pe de altă parte, pentru a-şi onora obligaţiunile de
plată, pentru tranzacţiile bursiere, executate în cadrul
unei şedinţe de tranzacţionare.
3. Decontările tranzacţiilor la Bursă se vor finaliza la
“data decontării”, care este momentul T + 3 pentru
toate tranzacţiile bursiere. Data “decontărilor finale”
reprezintă T + 6, care include 3 zile lucrătoare
ulterioare «datei decontării», rezervate pentru
procesarea de către Registratorul independent a
înscrierii referitoare la trecerea dreptului de proprietate
pe numele cumpărătorului.
.4.Simbolizarea T – reprezintă data executării
tranzacţiei de vînzare-cumpărare a valorilor mobiliare
în cadrul Bursei. Simbolizarea T +… - reprezintă data
corespunzătoare numărului de zile lucrătoare de la data
executării tranzacţiei la Bursă.
5. În vederea realizării decontărilor mijloacelor
băneşti, toţi Membrii Bursei vor deschide în mod
obligatoriu un cont de decontare la banca de decontare,
numită şi împuternicită de BVM şi DNVM să
efectueze transferurile monetare în cadrul tranzacţiilor
cu valori mobiliare, executate la Bursă.
.6. Fiecare Membru în mod obligatoriu va efectua de
sine stătător decontările privind tranzacţiile sale la
Bursă şi nu poate apela la un agent de decontare, decît
în cazul, în care execută o tranzacţie cu participarea
agentului de decontare prin intermediul DNVM.
10.Participanții pe piața de capital.
participanții pe piața de capital.
*emitentii - solicitantii de capital (intreprinderile,
publice sau private, statul sau colectivitatile
locale),m adica cei ce au nevoie de capital pentu
a-si acoperi diverse cheltuieli sau pentru a-si
finanta diverse investitii;
*investitorii - pers fiz, ag ec, societati de invest
fin, fonduri de investitii, in calitate de posesori de
capitaluri care sunt dispusi sa-l acorde
solicitantilor spre a-l investi, in schimbul unor
avantaje dar totodata asumind-si unele riscuri;
*intermediarii fin (particip profesioniști) -
societatile de servicii de investitii financiare -
asigura distribuirea titlurilor, intermedierea si
comertul cu acestea, dand siguranta participantilor
(alaturi de celelalte institutii - societati de
decontare, depozitare, etc.) in realizarea
tranzactiilor, oferindu-le totodata si numeroase
informatii.
Emitenții de valori mobiliare:
Acţiunile şi orice alte valori mobiliare care pot fi
convertite sau care oferă dreptul de a cumpăra sau de a
vinde acţiuni pot fi emise doar de societăţile pe acţiuni.
Obligaţiunile şi orice alte valori mobiliare care pot fi
convertite sau care oferă dreptul de a cumpăra
obligaţiuni pot fi emise de societăţile pe acţiuni şi de
autorităţile . Recipisele depozitare moldoveneşti pot fi
emise doar de societăţile de investiţii care deţin licenţă
de categoria C de societate de investiţii.
Emisiunea valorilor mobiliare poate fi efectuată:
a) prin intermediul ofertei publice;
b) prin intermediul ofertei închise (emisiune închisă)
Emitenţii sînt în drept să emită:
1.obligaţiuni cu acoperire – obligaţiuni acoperite prin
gajul bunurilor proprii şi/sau prin gajul bunurilor
persoanelor terţe, şi/sau cu garanţia bancară, şi/sau prin
fidejusiune, şi/sau prin poliţa de asigurare de garanţii;
2.obligaţiuni fără acoperire – obligaţiuni ce nu implică
formele de acoperire stabilite la lit. a).
Obligaţiunile fără acoperire pot fi emise dacă acestea
oferă dreptul de a fi convertite în acţiuni sau dacă
emitentul întruneşte cumulativ următoarele condiţii:
a) valoarea capitalului propriu este mai mare de un
milion de lei;
b) desfăşoară activitate timp de cel puţin 3 ani şi în
ultimii 2 ani a obţinut profit net; în cazul băncilor
comerciale – desfăşoară activitate timp de cel puţin un
an şi a finalizat c) pe parcursul ultimilor 3 ani, iar în
cazul băncilor comerciale – pe parcursul ultimului an,
pînă la data luării deciziei de emisiune, nu a fost tras la
răspundere pentru încălcarea prevederilor legislaţiei
privind dezvăluirea informaţiei şi privind drepturile
deţinătorilor de valori mobiliare;.
Statul ca participant pe Piața de Capital. Statul pe
PC apare în calitate de PP, nu dispune de licență, și în
calitate de vănzator a actiunilor statului in cadrul
procesului de privatizare. Mai apare in calitate de:
emitent in cazul emisiunii de HVS; reglator în cadrul
elaborării contractului si respectari actelor normative;
atribut suprem in cadrul litigiilor pe PC. Statul
efectuiaza plasari de VM p/u finantarea deficitului
bugetar.
Investitorii și investițiile-noțiune,caracteristică,
atragere și protecție.
Investitorii – orice persoana fiz sau jur. Rezidenți și
nerezidenți care urmăresc scopul investirii
mij.fin.proprii temporare libere în VM p/u a obține
profit.
Investitorii sunt cei care pun la dispozitia
emitentilor capitalul de lucru de care aceștia au nevoie
pentru realizarea scopurilor lor sau retrag fonduri
pentru schimbarea destinației acestora, realizind și
rolul de mobilizare a resurselor financiare suplimentare
existente in cadrul unei economii.
Investitorii sunt deţinătorii de capital monetar care
investesc în produse specifice pieţei de titluri
financiare şi îşi asumă riscurile acestei investiţii:
a.Investitorii individuali, care sunt persoane fizice
sau juridice
b.Investitorii instituţionali, care sunt companiile sau
instituţiile ce efectuează tranzacţii de importanţă
majoră
Protecţia drepturilor investitorilor
(1) În vederea protejării intereselor investitorilor,
companiile investiţionale care se autoadministrează şi
societăţile de administrare fiduciară a investiţiilor care
acţionează în numele unui OPCVM pot suspenda
temporar răscumpărarea acţiunilor şi a unităţilor de
fond, cu respectarea prevederilor regulilor fondului, ale
actului de constituire şi cu acordul Comisiei Naţionale.
(2) Pentru protecţia interesului public şi a
investitorilor, Comisia Naţională poate decide
suspendarea temporară sau limitarea emisiunii şi/sau
răscumpărarea acţiunilor şi a unităţilor de fond ale unui
OPCVM.
(3) Actul de suspendare specifică termenele şi
motivul suspendării. Suspendarea poate fi prelungită şi
după expirarea termenului stabilit iniţial în cazul în
care motivele suspendării se menţin.
(4) În situaţiile menţionate la alin. (1), OPCVM
comunică, fără întîrziere, decizia sa Comisiei
Naţionale în vederea obţinerii acordului.
(5) În cazul în care influenţa exercitată de către
deţinătorii de participaţiune calificată, membrii
consiliului de administraţie, conducătorii sau
personalul compartimentului de control intern al
societăţii de administrare fiduciară a investiţiilor sau al
companiei investiţionale care se autoadministrează
riscă să prejudicieze administrarea unui OPCVM,
Comisia Naţională adoptă măsuri pentru suspendarea
activităţii sau retragerea licenţei societăţii de
administrare fiduciară a investiţiilor sau a companiei
investiţionale care se autoadministrează.
Investițiile se realizează cu scopurile: siguranța op.de
investire; profitabilitatea investiției-un profit cit mai
inalt; lichiditatea investițiilor.
Societatea de investiţii este obligată să presteze
serviciile de investiţii şi serviciile auxiliare în mod
onest, echitabil şi profesionist, care să corespundă
intereselor clientului.
Societăţile de investiţii sînt în drept să desfăşoare
următoarele servicii şi activităţi de investiţii:
a) primirea şi transmiterea ordinelor privind unul
sau mai multe instrumente financiare;
b) executarea ordinelor privind instrumentele
financiare în numele clienţilor;
c) tranzacţionarea în cont propriu;
d) managementul portofoliului;
e) consultanţa de investiţii;
f) intermedierea subscrierii instrumentelor financiare
şi/sau plasamentul instrumentelor financiare în baza
unui angajament ferm;
g) plasamentul instrumentelor financiare fără
angajament ferm;
În vederea asigurării pînă la desfăşurarea unei
activităţi în interesul clientului, societatea de investiţii
este obligată să-i comunice acestuia:
a) orice informaţii publice privind societatea de
investiţii şi serviciile pe care le prestează;
b) informaţii privind instrumentele financiare şi
strategiile de investiţii aplicate de către societatea de
investiţii, inclusiv riscurile aferente acestor
instrumente şi strategii de investiţii;
c) condiţiile prestării serviciilor, inclusiv costurile şi
plăţile pe care le presupun aceste servicii;
d) cerinţele stabilite de legislaţia valutară, inclusiv în
partea ce se referă la operaţiunile valutare.
Intermediari financiari:
In economia moderna traseul finantarii externe
indirecte reprezinta cel mai important flux al banilor de
la economisitor la investitor. Toate companiile sau
societatile comerciale pe actiuni au nevoie de finantare
externa. Chiar si acele corporatii sau societati
comerciale care nu au datorii legal inregistrate in
contabilitatea lor sunt finantate din exterior
'imprumutand de la actionari', prin intermediari:
fonduri mutuale, fonduri de pensii, societati de
asigurari. Atunci cand o firma se imprumuta pe termen
scurt, de regula apeleaza la banci comerciale, care sunt
intermediari financiari.
Pe piata monetara principalii intermediari financiari
sunt: bancile comerciale, casele de economii si
consemnatiuni, cooperativele de credit, casele de ajutor
reciproc (ca institutii financiare depozitare), societatile
de asigurari, fondurile de pensii si companiile
financiare si de investitii (ca institutii financiare
nedepozitare).
Pentru piata de capital, intermediarii sunt societatile de
brokeraj, care – de asemenea – sunt societati
nedepozitare. Firmele de brokeraj sunt organizatii
financiare care cumpara si vand valori mobiliare
(actiuni – obligatiuni) si ofera informatii si sfaturi de
specialitate clientilor.
In ultimii ani, firmele de brokeraj au inceput sa ofere si
servicii bancare. Ele asigura clientilor conturi de
evidenta si de economii sau pot sa le acorde credite,
garantate cu actiuni.
11.Participantii profesionisti la piata valorilor
mobiliare- categorii, caracteristici, criterii de
licentiere.
1.Banca de investiţii sunt instituţii specializate în
transmiterea capitalurilor disponibile pe diverse
termene pentru plasarea lor în valori mobiliare emise
de stat,de societăţi comerciale şi alţi emitenţi
potenţiali. Forme:Garantarea emisiunilor de valori
mobiliare ;Distribuirea emisiunii de valori
mobiliare;Consultarea
2. Societăţile de valori mobiliareprincipala activitate,
este cea de intermediere a tranzacţiilor cu valori
mobiliare efectuate de investitori în special pe pieţele
financiare secundare (burse de valori, pieţe OTC).
3.Societăţile de administrare a investiţiilor sunt
create în scopul asigurarei gestionării profesională a
portofoliilor de valori mobiliare în care se plasează
disponibilităţile băneşti concentrate prin intermediul
acestor fonduri.
4.Societăţi de compensare, decontare, depozitare
stabileşte cui revine responsabilitatea decontării
tranzacţiilor (livrarea valorilor mobiliare şi plata
numerarului) şi decontează efectiv tranzacţiile;
furnizează servicii de depozitare ;asigură accesul la
înregistrările registrului
5.Societăţile de registru evidenţa este absolut
necesară, pentru ca societatea să cunoască cine deţine
aceste valori mobiliare şi cine este îndreptăţit să
primească sau să exercite drepturile care decurg din
calitatea de proprietar al acestora.
Criterii de licentiere:
Comisia Naţională acordă licenţe pentru activităţile
profesioniste pe piaţa valorilor mobiliare .
(2) Licenţa pentru activitatea profesionistă pe piaţa
valorilor mobiliare se acordă pentru un termen de 5 ani
şi este netransferabilă.
(3) Emitenţii care, conform legislaţiei, sînt în drept
să ţină registrul de sine stătător obţin licenţă la
Comisia Naţională.
(4) Comisia Naţională şi organizaţiile abilitate de ea
cu eliberarea licenţelor respective exercită
supravegherea şi controlul activităţii participanţilor
profesionişti la piaţa valorilor mobiliare, adoptă
hotărîri privind retragerea licenţelor în cazul depistării
încălcărilor legislaţiei cu privire la piaţa valorilor
mobiliare.
(5) Comisia Naţională informează Banca Naţională
a Moldovei despre licenţele eliberate băncilor şi altor
instituţii financiare pentru activitate pe piaţa valorilor
mobiliare, precum şi despre retragerea acestor licenţe.
(6) Pentru eliberarea licenţei, solicitantul depune la
Comisia Naţională, în modul stabilit de aceasta, o
cerere scrisă, la care anexează documentele ce
confirmă corespunderea cerinţelor stabilite la art.53,
inclusiv:
a) certificatul de înregistrare a întreprinderii la
Camera Înregistrării de Stat;
b) extrasul din Registrul de stat al întreprinderilor şi
organizaţiilor;
c) statutul, în două exemplare, cu toate modificările
şi completările înregistrate la data prezentării
documentelor, în care, cu excepţia băncilor şi altor
instituţii financiare, va fi indicat genul de activitate
pentru care se solicită licenţa;
e) documentul ce confirmă alegerea sau numirea
organului executiv (administratorului);
f) bilanţul contabil la ultima dată de gestiune şi
darea de seamă cu privire la rezultatele financiare
confirmate de audit. În cazul în care persoana juridică
a fost constituită înainte de data stabilită pentru
întocmirea dărilor de seamă financiare, se prezintă
bilanţul contabil intermediar, confirmat de comisia de
cenzori;
g) documentele bancare şi alte documente care
confirmă formarea de către solicitantul de licenţă a
capitalului propriu şi a fondului de garanţie;
Genuri de activitate pe valorilor mobiliare?
Pe piaţa valorilor mobiliare pot fi desfăşurate
următoarele activităţi de bază: de brokeraj; de dealer;
de administrare fiduciară a investiţiilor; de ţinere a
registrului; de depozitare; bursieră pe piaţa valorilor
mobiliare; de depozitar central; de estimare a valorilor
mobiliare şi a activelor ce se referă la ele; de
consulting investiţional; de fond de investiţii.
În funcţie de activitatea de bază desfăşurată conform
licenţei obţinute, titularului de licenţă i se acordă
dreptul de a desfăşura următoarele activităţi conexe:
de underwriting; de clearing şi decontare; de
consulting.
12.Tranzacțiile Bursiere.-definire, criterii de
clasificare, etapele unei tranz. Bursiere.
Tranzacţii bursiere contractele de vânzare-cumpărare
de titluri şi alte active financiare, care se încheie pe
piaţa secundară de capital cu mijlocirea agenţilor de
bursă, respectiv a societăţilor de intermediere
financiară autorizate.
Clasificarea tranzactiilor:
-categorii:la vedere, la termen;
-În funcţie de obiectul lor: titluri financiare primare;
tranzacţii cu derivate financiare.
-După scopul final urmărit:plasamente simple;
speculaţii bursiere; arbitraj cu valori mobiliare;
operaţiuni de acoperire;tranzacţii tehnice.
.Mecanismul derulării unei tranzacţii bursiere
iniţierea tranzacţiei, prin stabilirea legăturii
dintre client şi societatea de bursă şi transmiterea, de
către primul, a ordinului de vânzare/cumpărare;
alegerea nemijloacită, de către client, a unei societăţi
de valori mobiliare, semnarea contractului şi
deschiderea de către firma de broker, a unui cont în
favoarea clientului prin intermediul căruia se va
asigura reglementarea financiară a operaţiunii si
plasarea ordinului de către client
perfectarea tranzacţiei, respectiv negocierea şi
încheierea contractului de către agenţii de bursă;
Întâlnirea, prin intermediul mecanismului bursier,a
două ordine de sens contrar (vânzare/cumpărare),
conţinând aceleaşi condiţii referitoare la scadenţă,
volum şi preţ, conduce la perfectarea contractului.
executarea contractului, adică îndeplinirea
obligaţiilor şi obţinerea drepturilor rezultate din
tranzacţie.
13. Tranzactii cu titluri primare practicate pe
pietele de tip American- cash si in marja.
tranzacții de tip american
a) cu lichidare imediată - executarea (predarea/plata
titlurilor) are loc chiar în ziua încheierii contractului
b)cu lichidare normal- din momentul încheierii
contractului, finalizarea are loc într-un anumit număr
de zile bursiere (între 3 – 7 zile) potrivit
reglementărilor fiecărei piețe bursiere
c)cu lichidare pe bază de aranjament special
-finalizarea operațiunii are loc într-un interval mai
mare decât lichidarea normală, prin înțelegere între
părți d)cu lichidare la emisiune - se utilizează în cazul
titlurilor autorizate a fi emise, dar neemise încă, cu
obligația specificării de către emitent a datei ferme a
emisiunii, care va fi în același timp și dată de lichidare.
Tehnica tranzacţiilor în marjăreprezintă cumpărarea
titlurilor primare pe datorie, caz, în care brokerul
acordă clientului său un credit pentru realizarea
plasamentului bursier. În funcţie de nivelul marjei,
operatorul poate să câştige sau să piardă mai mult
decât într-o tranzacţie cash, producându-se aşa-numitul
efect de levier. Efectul de levier exprimă creşterea ratei
de remunerare a capitalurilor proprii, determinată de
creşterea gradului de îndatorare
Trasaturi a tranz in marja:
Brokerul, în calitate de creditor, solicită o garanţie ce
constă în valorile mobiliare cumpărate ;Operaţiunea
implică acordarea unui credit în bani sau unui
împrumut de titluri; Iniţierea tranzacţiei are loc prin
depunerea, de către client, a unei sume reprezentând
marja iniţială
Marja initiala-suma de bani pe care clientul trebuie să
o depună la broker în calitate de garanţie, înainte de
plasarea ordinului de cumpărare şi executare a
tranzacţiei.
Marja permanentă reprezintă nivelul minim al
capialului propriu al clientului, în raport cu valoarea de
piaţă a titlurilor, ce trebuie, obligatoriu, păstrat pe
întreaga perioadă
Colateralul - contravaloarea titlurilor achiziţionate şi
plasate la broker drept garanţie a creditului acordat;
Apelul în marjă – reprezintă o garanţie suplimentară
solicitată de broker clientului, atunci când marja
permanentă se reduce sub limita iniţială.
Tranzacţiile pe bani gata (CASH) se fac pe baza
contului cash deţinut de client la firma broker. În acest
caz un investitor poate cumpăra titluri financiare cu
condiţia să plătească integral contravaloarea acestora,
vărsînd suma respectivă în contul său la broker;
simetric, clientul care vinde cash trebuie să predea
titlurile contractate în cadrul aceluiaşi termen, primind
contrava lo area integrală a acestora în contul său.
Termenul de executare diferă la contractele cu
lichidare imediată (cash delivery) şi respectiv la cele
cu lichidare normală (regular settlement). În primul caz
predarea/plata titlurilor se realizează în chiar ziua
încheierii contractului de bursă. În al doilea caz, cel
mai frecvent, termenul este de cîteva zile, în raport cu
Regulamentul bursei.
14.Tranzactii cu titluri primare practicate pe
pietele de tip European-pe piata cu
reglementare imediata si lunara:cu prima,
stelajul
a)la vedere - se execută la cursul zilei, urmând ca
livrarea titlurilor/plata prețului să aibă loc imediat sau
într-o perioadă de câteva zile (3, 5, 7 zile) stabilită de
autoritatea fiecărei piețe bursiere
b)pe piața cu reglementare lunară -se inițiază la un
moment dat, urmând a fi executate la o dată fixă (zi de
lichidare), în cursul aceleiași luni sau a unei luni
calendaristice viitoare, dar nu mai târziu de sfârșitul
anului
c)la termen ferm -se prestabilesc elementele
contractuale cu privire la cantitate, preț, momentul
decontării, finalizarea tranzacției având loc la o dată
viitoare (contracte forward)
d)condiționate -se execută la termen și dau
posibilitatea operatorului să aleagă între executarea
contractului sau abandonarea sa prin plata unui cost al
operațiunii
Tranzacţiile cu primă sunt operaţiunile bursiere care
oferă cumpărătorului posibiltatea, în schimbul unei
prime achitate vânzătorului, de reziliere a contractului,
dacă realizarea acestuia îi aduce pierderi.
Stelajele sunt operaţiuni la termen, care combină
caracteristicile tranzacţiilor ferme cu cele ale
operaţiunilor condiţionate. Cumpărătorul stelajului
anticipează o puternică fluctuaţie a cursului titlurilor
tranzacţionate, iar vânzătorul unui stelaj evaluează că,
până la scadenţă, cursul valorilor mobiliare
tranzacţionate va fi stabil.
15.Analiza fundamentală- principii, instrumente,
modele de prognozare.
1. analiza fundamentală presupune studierea
situaţiilor financiare şi a conjuncturii economice,
scopul acesteia fiind estimarea cât mai exactă pe baza
informaţiei financiare a cursului şi a riscurilor valorilor
mobiliare.
Avantaje: este principala modalitate prin care
investitorul poate selecta instrumentele în care doreşte
să investească ;ne arată modalitatea în care se
fundamentează valoarea unui instrument financiar şi pe
baza acestei informaţii putem decide dacă un titlu este
subevaluat sau supraevaluat.   Formaţiuni grafice (triunghiulare, grafice de tip
Dezavantaje: Analiza fundamentală nu poate indica
momentul optim de intrare sau de ieşire de pe o
investiţie;
Foloseşte un volum foarte mare de informaţii pentru a
ajunge la o concluzie;Utilizatorii acestei metode de
analiză folosesc cel mai des strategia „cumpară şi
aşteaptă” pe termen lung şi nu o modifică chiar dacă
tendinţa pieţei s-a schimbat;
Obiectivul analizei fundamentale este evaluarea
societăţii emitente şi a capacităţii acesteia de a obţine
profituri.
Analiza fundamentală permite definitivarea câtorva
aspecte esenţiale în activitatea unei companii, printre
care:
 evaluarea stabilităţii veniturilor societăţii cu
ajutorul metodelor statistice;
 determinarea factorilor de risc care sunt implicaţi în
operaţiunile curente ale companiei;
 analiza calitativă a produselor şi a pieţei de
desfacere;
 calitatea managementului.
În acelaşi timp, analiza fundamentală serveşte drept
metodă de determinare a cursului teoretic al acţiunilor,
permiţându-ne să stabilim dacă valorile mobiliare
supuse analei sunt evaluate corect, adică, dacă acestea
din urmă nu sunt supra/sau subevaluate.
Informaţia necesată pentru realalizarea analizei
fundamentale la micronivel poate fi selectată din
principalele documente financiar - contabile:
 Bilanţul şi anexa la bilanţ;
 Contul de profit şi pierdere;
 Situaţia patrimoniului;
 Rezultatele financiare;
 Raportul financiar;
 Declaraţia privind impozitul pe venit.
16. Analiza tehnică –principii, instrumete, figure de
trend, tipologia trendurilor:
Analiza tehnica reprezintă studiul trecutului
acţiunilor sau altor instrumente financiare în vederea
prezicerii trendurilor următoare şi a luării deciziilor de
investiţii.
Avantaje:Analiza tehnică odată însuşită este uşor de
utilizat şi de adaptat diferitelor instrumente financiare..
Ea se concentrează doar pe grafice şi pe evoluţia din
trecut a preţurilor, evaluând ce s-a întâmplat pentru a
estima ce se va întâmpla;ne poate indica destul de
precis momentul când să intrăm sau să ieşim de pe un
instrument, ceea ce analiza fundamentală nu poate
face;Analiza tehnică foloseşte un număr mult mai
restrâns de informaţii decât analiza fundamentală;
Dezavantaje: nu ne poate spune dacă un emitent este
în dezechilibru financiar, dacă este implicat în procese
sau proceduri de insolvenţă sau şi mai rău dacă
urmează să intre în faliment;
Analiza tehnică utilizează o serie de instrumente
pentru previzionarea evoluţiei viitoare a cursului
acţiunilor printre care:
 Trenduri şi tunele;
„cap şi umeri”, de tip M şi W);
 Grafice (liniare,prin bare,candleticks, point şi
figuri);
 Media mobilă.
(TEMA 7)
Principiile analizei tehnice:
1.Mișcările pieții iau in considerație totul. Esența
axiomei constă în faptul că toată informația necesară
pentru luarea unei decizii investitionale rationale se
conține in pretul de piata al actiunii.
2.preturile se miscă în mod orientat. Termenul trend
inseamna o anumita directive de miscare a
preturilor.Sarcina principal a analizei tehnice este
determinarea trendului pentru utilizarea in comert.
Există 3 tipuri de trend:
Al taurilor- miscarea ascendenta a preturilor;
Al urșilor- miscarea descendenta a preturilor;
Lateral- pretul, practice nu se mișcă.
3. istoria se repeat. Totul este supus ciclitatii.
Analiza tehnică implică studierea evolutiei cursului și
a volumului zilnic de actiuni tranzactionate. Sumarele
zilnice de tranzactionare cuprind, p-u toate societațile
tranzactionate in ziua respective, urmatoarele date: nr.
De tranzactii cu acele actiuni, volumul de actiuni
tranzactionate, valorile medii minime si maxime ale
cursului din ziua respective, cursul de inchidere,
variatia cursului mediu fata de cursul mediu din ziua
precedent.
17.Definirea si semnificatia indicelor bursieri,
tipologia indicelor bursieri.Modul de formare si
calculare a indicelor bursieri.
Indicii bursieri reprezintă instrumentul prin
intermediul căruia este evidenţiată tendinţa de
ansamblu a bursei, respectiv mişcarea generală a
cursurilor acţiunilor pe aceeaşi piaţă.
Clasific Indicilor bursieri:
1.După natura valorilor mobiliare care stau la baza
construcţiei indicelui:
 indici pentru acţiuni;
 indici pentru obligaţiuni ;
 indici pentru fonduri mutuale.
2 După gradul de cuprindere a pieţei:
 indici generali sau compoziţi, care au drept scop
reflectarea evoluţiei unei economii în ansamblu;
 indici speciali sau sectoriali, care reflectă evoluţia
valorilor mobiliare încadrate într-o ramură.
3.După modul de construcţie privit prin prisma
evoluţiei:
 indici din prima generaţie, care includ un număr
redus de societăţi şi nu elucidează toate segmentele
ramurale ale unei economii, de obicei, fiind calculaţi
ca o medie aritmetică simplă a preţurilor acţiunilor
componente;
 indici din generaţia a doua, unde, de regulă,
numărul societăţilor selectate este mai mare,
cuprind titluri din toate sectoarele, fiind ponderaţi cu
capitalizarea bursieră.
4. După entitatea care a conceput şi calculează
indicele:
 indici oficiali, indici calculaţi de autorităţile pieţei
bursiere;
 indici neoficiali, care pot fi calculaţi de publicaţii de
specialitate, de instituţii financiare etc.
5. În funcţie de intervalul de timp la care sunt calculaţi:
 indici calculaţi în timp real, de regulă, disponibili
on-line, la un interval de timp foarte scurt;
 indici calculaţi la momente precise: doar la
începutul şi sfârşitul zilei de bursă.
6. În funcţie de posibilitatea de a construi produse
bursiere derivate:
 indici negociabili, care sunt utilizaţi pe pieţele
derivate ca active suport;
 indici nenegociabili, care, prin modul de construcţie
(de concepţie) sau printr-o interdicţie
expresă a creatorilor, nu pot fi utilizaţi în acest scop.
7. După modul de ponderare a preţului, sub raportul
formulei de calcul:
 medie aritmetică simplă;
 medie aritmetică ponderată;
 medie geometrică.
8.. După modul de organizare a pieţei secundare de
capital pe care sunt calculaţi:
 indici pentru pieţe secundare tip bursă de valori;
 indici pentru pieţe secundare tip OTC.
9. După arealul cuprins în evaluare:
 indici naţionali;
 indici regionali;
 indici mondiali.
Indicele bursier este un indicator statistic care reflectă
evoluţia în timp a pieţelor de valori mobiliare.
Introducerea indicilor bursieri derivă din necesitatea
urmăririi evoluţiei în ansamblu a pieţei respective.
Creşterea indicelui bursier reflectă faptul că cererea de
valori mobiliare, este superioară ofertei, acest lucru
indicând o activitate pozitivă, a societăţilor cotate la
bursă
Modul de formare a indicelor bursieri.:
1.Stabilirea compoziţiei indicelui, ceea ce presupune
determinarea eşantionului de valori mobiliare reţinute
din totalul titlurilor tranzacţionate la un moment dat.
Eşantionul poate fi mai larg sau mai restrâns. În toate
cazurile numărul de titluri tranzacţionate este mai mare
decât numărul de titluri reţinute;
2.A doua etapă o constituie construcţia propriu-zisă a
indicelui, în care sunt stabilite ponderile diferitelor
elemente în cadrul eşantionului. Există trei tipuri de
ponderare în cadrul indicelui bursier:
a) acordarea din construcţia indicelui a unei ponderi
egale fiecărei componente din eşantion, astfel încât
produsul dintre numărul de titluri dintr-un tip şi preţul
acestuia să fie constant;
b) acordarea unei ponderi proporţionale cu
capitalizarea bursieră;
c) neacordarea unei ponderi, fiind calculate doar
preţurile de piaţă ale titlurilor ce formează eşantionul.
3) Alegerea datei de referinta, pentru care indicele se
echivaleaza cu 100, 1000 sau 10000 de puncte.
Calcularea indicelor bursieri Metodologia de
calcul a indicilor bursier difera de la un indice la
altul in functie de caracteristicile fiecarui indice.
Pentru indicii de prima generatie, formula de
calcul este o medie aritmetica a cursurilor
actiunilor componente, ajustata cu un divizor a
carui valoare se modifica periodic in functie
modificarile structurale ale patrimoniului
societatilor emitente ale actiunilor cuprinse in
indice.Relatia generala de calcul a unui indice este
urmatoarea:I=suma cursurilor actiunilor
componente /divizor
1.metoda de calcul. Indicele Dow-Jones
Industrial Average (DJIA) este cel mai cunoscut si
mai cotat indice bursier american, fiind utilizat de
presasi alte mijloace de informare pentru a masura
progresul pietei bursiere americane Caracteristic
pentru acest indice este faptul ca in calculul
indicelui, actiunile nu sunt considerate cu nici un
fel de pondere ceea ce face ca modificarea
cursului oricarei actiuni sa aiba acelasi efect
asupra indicelui, indiferent de capitalizarea
bursiera pe care o prezinta.
Relatia de calcul a indicelui este:
DJIA = P1+P2+…..+P30 / DJIA Divizor
unde P1…P30 sunt preturile actiunilor
componente, iar divizorul este acela de care am
vorbit mai sus.
2.metoda de calcul. Indicele DAX-30 este cel
mai reprezentativ indice bursier de pe piata bursiera
germana fiind calculat pe baza a 30 actiuni considerate
„blue chips”. Alaturi de acest indice se calculeazasi alti
indici printre care DAX 100, MDAX, CDAX (indice
compozit), NEMAX 50, precum si alti indici sectoriali
in numar de peste 30.Relatia pe baza careia se
calculeaza indicele DAX este urmatoarea:
Σ (p it x q it1 x c it)
Σ (p i0 x q i0)
DAXt = Kt1 × ×1000
unde:
• t0 – data de referinta, 30 decembrie 1987;
• t1 – data ultimei ajustari anuale;
• pit – ultimul pret al actiunii i;
• qit1 – capiatlul listat al actiunii i in data ultimei
ajustari anuale;
• pi0 – pretul actiunii i la data de 30 decembrie 1987;
• cit – factor de ajustare pentru actiunea i la momentul
t;
• Kt1 – factor de continuitate al indicelui;
cit – este factorul de corectie de care am amintit mai
sus si el se calculeaza dupa relatia urmatoare:
cit=ultimul pret fara modificari /(ultimul pret fara
modificari – deducerea calculata )
3.met. Indicele Financial Times (FT-30) sau FT
Ordinary Share Index a aparut in 1935, calculat de
Financial News (ulterior Financial Times). El a fost
calculat pe baza actiunilor a 30 de societati
reprezentative din sectorul industrial. Structura initiala
difera semnificativ de structura actuala a indicelui,
aceasta modificandu-se pe parcursul anilor. Datorita
numarului mic de actiuni cuprinse in portofoliul
indicelui, acesta este sensibil la modificarile de pe
piata in comparatie cu alti indici care au in
componenta un numar mai mare de actiuni.
Indicele se calculeaza ca medie geometrica a cursurilor
actiunilor considerate „blue chips” (cu o lichiditate
crescuta) impartit la cursul din data considerata ca
baza.
18. Cadrul legal ce detrem aspectele functionarii
pietei de capital în RM : constitutia RM, Codul
civil, legile organice pe piata valorilor mobiliare.
Cadrul legal al pieţei de capital din Republica Moldova
este reprezentat de:
- Legile adoptate de Parlamentul Republicii Moldova;
- Decretele Preşedintelui Republicii Moldova;
- Hotărârile Guvernului Republicii Moldova;
- Regulamentele elaborate şi aprobate de CNPF;
- alte acte normative elaborate de instituţiile de
auto-reglementare (de exemplu,
Regulile Bursei de Valori);
- Codul Penal, Codul Civil, Codul Administrativ etc.
(care stipulează unele norme privind
piaţa de capital).
Pentru Republica Moldova, în condiţiile de aspirare la
integrarea în comunitatea europeană,
un principiu prioritar îl constituie racordarea legislaţiei
din domeniul pieţei de capital autohtone
la cea europeană. legea cu privire la piaţa valorilor
mobiliare si legea societatilor pe actiuni.
1.LEGE Nr. 199 din 18.11.1998 cu privire la piaţa
valorilor mobiliare*- Prezenta lege reglementează
relaţiile ce apar la emisiunea şi la circulaţia pe
teritoriul ţării a valorilor mobiliare, stabileşte
dispoziţiile generale privind activitatea pe piaţa
valorilor mobiliare, măsurile de protecţie a
intereselor investitorilor şi răspunderea pentru
încălcarea legislaţiei pe piaţa valorilor mobiliare.  b) exercită prerogativele legale privind
2. LEGE Nr. 171 din 11.07.2012 privind piaţa
de capital Prezenta lege reglementează activitatea
societăţilor de investiţii, a organismelor de
plasament colectiv şi a Fondului de compensare a
investitorilor, ofertele publice, ofertele de
preluare, infrastructura pieţei de capital, inclusiv
pieţele reglementate, defineşte abuzul pe piaţa de
capital şi stabileşte cerinţe privind dezvăluirea
informaţiei în scopul menţinerii standardelor
înalte de activitate pe piaţa de capital, precum şi
crearea de condiţii optime pentru investiţiile
financiare.
3.Legii „Cu privire la piaţa valorilor mobiliare”
nr.199-XIV din 18.11.98
4.Legii „Privind societăţile pe acţiuni” nr. 1134-XIII
din 02.04.97
precum şi de un şir de regulamente şi hotărâri:
5. Regulamentul privind modul de ţinere a registrului
deţinătorilor de valori mobiliare nominative de
către registratori şi deţinătorul nominal Hotărârea
CNVM nr.15/1 din 16.03.07, MO 13.04.07 nr.51-
53
6. Hotărârea CNVM „Privind modul de acordare şi
retragere a licenţelor pentru activitatea pe piaţa
valorilor mobiliare”, nr.12/1 din 28.10.99
7. Regulamentul „Cu privire la atestarea specialiştilor
profesionişti la piaţa valorilor mobiliare şi
eliberarea certificatelor de calificare cu dreptul de a
activa pe piaţa valorilor mobiliare“, aprobat
prin Hotărârea CNVM nr.10/12 din 28.09.1999.
8. Hotărârea cu privire la aprobarea actelor normative
privind activitatea de brokeraj şi dealer Nr.48/7
din 17.12.2002 Monitorul Oficial al Republicii
Moldova nr.20-22/31 din 14.02.2003 etc.
9. COD Nr. 1107 din 06.06.2002 CODUL CIVIL AL
REPUBLICII MOLDOVA- Legislaţia civilă este
întemeiată pe recunoaşterea egalităţii participanţilor la
raporturile reglementate de ea, inviolabilităţii
proprietăţii, libertăţii contractuale, inadmisibilităţii
imixtiunii în afacerile private, necesităţii de realizare
liberă a drepturilor civile, de garantare a restabilirii
persoanei în drepturile în care a fost lezată şi de
apărare judiciară a lor.
10. LEGE Nr. 192 din 12.11.1998 privind Comisia
Naţională a Pieţei Financiare
19.Comisia Națională a Pieței Financiare:
Comisia Naţională a Pieei Financiare , este o
autoritate publică autonomă, responsabilă faţă de
Parlament, care reglementează şi autorizează
activitatea participanţilor la piaţa financiară nebancară,
precum şi supraveghează respectarea legislaţiei de
către ei. În acest scop, Comisia Naţională este învestită
cu putere de decizie, de dispensă, de interdicţie, de
intervenţie, de control şi de sancţionare disciplinară şi
administrativă, în limitele stabilite de legislaţie.
Comisia Naţională are următoarele atribuţii:
a) elaborează şi, în comun cu Guvernul, aprobă
strategia de dezvoltare a pieţei financiare nebancare;
reglementarea şi supravegherea pieţei financiare
nebancare prin adoptarea de decizii şi dispunerea de
masuri executorii pentru participanţii la piaţa
financiară nebancară, precum şi efectuează, la cerere
sau din oficiu, interpretarea oficială a deciziilor
proprii;
c) acordă, retrage, suspendă şi reperfectează licenţe
şi autorizaţii participanţilor profesionişti, precum şi
acordă autorizaţii de reorganizare a acestora, în
conformitate cu legislaţia;
d) acordă asociaţiilor participanţilor profesionişti
statut de organizaţie de autoreglementare, precum şi
deleagă acestora, în corespundere cu legislaţia, una sau
mai multe împuterniciri;
e) stabileşte, în cazurile prevăzute de legislaţie,
cerinţe faţă de operaţiunile cu valori mobiliare şi
activitatea participanţilor profesionişti, inclusiv cerinţe
faţă de mărimea capitalului propriu, şi normele de
prudenţă financiară;
f) monitorizează situaţia financiară a participanţilor
profesionişti, precum şi conformarea acestora
cerinţelor de activitate stabilite de legislaţie, efectuează
controale asupra activităţii acestora în limitele
competenţei sale;
k) stabileşte modul de înregistrare, înregistrează
ofertele publice şi cele de tender referitoare la valorile
mobiliare, precum şi rezultatele realizării acestora;
l) stabileşte modul de plasare şi de circulaţie a
valorilor mobiliare străine pe piaţa valorilor mobiliare
a Republicii Moldova;
n) exercită, în comun cu Consiliul Concurenţei,
controlul asupra respectării legislaţiei cu privire la
protecţia concurenţei pe piaţa financiară nebancară;
r) supraveghează activitatea Biroului Naţional al
Asigurătorilor de Autovehicule din Republica
Moldova;
s) stabileşte modalitatea evidenţei de către
asigurători a contractelor de asigurare (poliţelor de
asigurare) şi aprobă transferul de portofolii ale
asigurătorilor;
Autoritatea Comisiei Naţionale se extinde asupra
participanţilor la piaţa financiară nebancară, care
cuprind emitenţii de valori mobiliare, investitorii,
asiguraţii, organizaţiile de autoreglementare pe piaţa
valorilor mobiliare, Biroul Naţional al Asigurătorilor
de Autovehicule din Republica Moldova, membrii
asociaţiilor de economii şi împrumut, clienţii
organizaţiilor de microfinanţare şi participanţii
profesionişti la piaţa financiară nebancară.
Obiectivele de bază ale Comisiei Naţionale a Pieţei
Financiare sunt: consolidarea stabilităţii, asigurarea
transparenţei, siguranţei şi eficienţei sectorului
financiar, prin adoptarea şi menţinerea unui cadru
regulatoriu şi de supraveghere a participanţilor pieţei
financiare adecvat pentru reducerea riscurilor
sistemice, precum şi pentru prevenirea practicilor
neloiale, abuzive şi frauduloase în sectorul financiar, în
scopul protejării intereselor clienţilor şi investitorilor.
Autoritatea Comisiei Naţionale a Pieţei Financiare
se extinde asupra: emitenţilor, investitorilor,
participanţilor profesionişti ai pieţei valorilor
mobiliare, definiţi de legislaţia privind piaţa valorilor
mobiliare, companiilor de asigurare, brokerilor de
asigurare, fondurilor nestatale de pensii, organizaţiilor
de microfinanţare, asociaţiilor de economii şi
împrumut, organizaţiilor de credit ipotecar şi birourilor
istoriilor de credit.
Comisia Naţională emite decizii sub formă de hotărîri
şi ordonanţe, care se semnează de preşedinte sau, în
absenţa acestuia, de vicepreşedintele
împuternicit.Consiliul de administraţie, după caz, poate
delibera în şedinţe şi rezolva unele chestiuni, conform
regulamentului, prin înscrieri protocolare. Înscrierile
protocolare se aplică doar în limitele în care nu este
necesară adoptarea unei decizii sub formă de hotărîre
sau ordonanţă conform prevederilor prezentei legi.Prin
hotărîri, Comisia Naţională fondează şi lichidează
instituţii, inclusiv reprezentanţe teritoriale, acordă,
suspendă sau retrage licenţe şi autorizaţii, adoptă,
modifică sau abrogă acte normative ce ţin de
reglementarea pieţei financiare nebancare, aplică
interdicţii, aprobă regulamentul propriu, precum şi
realizează atribuţiile stabilite de prezenta lege şi de alte
acte legislative.
20.Evolutia sistemului bursier international și
componentele pietei internationale de capital.
1.Bursa de Valori a Moldovei a fost fondată în luna
decembrie 1994, în baza Legii cu privire la circulația
valorilor mobiliare și bursele de valori. La crearea
bursei au participat 34 de fondatori - participanți
profesioniști la piața valorilor mobiliare.
Dezvoltarea unei mari pieţe europene necesită
cunoaşterea diferitelor burse dinţările comunitare,
fiecare dintre ele având o importanţă diferită în cadrul
pieţelor financiare naţionale. Capitalizarea bursieră în
ţările europene se situează pe poziţia a treia, după
pieţele americană şi japoneză. Internaţionalizarea
pieţelor, dezvoltarea telecomunicaţiilor, creşterea
mişcărilor de capital transnaţionale au făcut necesară o
nouă reglementareşi modernizare a structurii pieţelor.
Alte măsuri au antrenat modificări directe ale pieţelor
financiare şi vizează: sporirea accesului operatorilor
străini pe pieţele naţionale; crearea de noi produse
financiare (precum contractele futures şi options) şi
care permit operatorilor să se acopere contra riscului
de curs de schimb; modernizarea pieţelor de valori ale
tezaurului.
Marea Britanie
Creată în secolul al XVII-lea, Bursa de la Londra a fost
mult timp prima bursă din lumeşi a rămas cea mai
internaţionalizată piaţă financiară. Bursa de Valori din
Marea Britanie are sediul la Londra, se numeşte
London Stock Exchange şi reuneşte toate bursele
regionale. Din acest punct de vedere, uneori, se
foloseşte şi denumirea deUnited Stock
Exchange.Bursele regionale sunt specializate în cotaţii
de titluri locale dar pot, de asemenea, negociaşi titlurile
cotate la Londra. Dintre bursele regionale menţionăm:
Midland and Western (la Birmingham); Northern (la
Manchester); Nortern Ireland (la Belfast); Scotish (la
Glasgow); Irish (la Dublin). Responsabilităţile LSE
sunt asemănătoare cu cele ale NYSE: admiterea de noi
membri, admiterea valorilor la cotă şi organizarea de
tranzacţii. Din 1973, influenţa ei s-a extins la toate
bursele regionale, ca şi la Bursa de la Dublin, care a
fuzionat cu cea din Londra. Structura organizatorică
britanică este formată din două niveluri: SIB, „braţul
secular” al statului care asigură ordinea sistemului şi
adoptă norme reglementatoare; SROs (self-regulatory
organisations), autorităţi profesionale investite cu
prerogative de putere publică, însărcinate cu agrearea
şi controlul profesioniştilor care intră în sfera lor de
competenţă.
Belgia.Către anul 1360, negustorii din Bruges se
reuneau pentru încheierea afacerilor în faţa hotelului
Van der Boursen. Acest nume a fost dat apoi
operaţiunilor de tranzacţionare în ansamblul lor şi
adoptat şi în alte oraşe belgiene şi străine. Bursa
fondurilor publice a fost creată în 1801. Legea din 4
decembrie 1990 a operat o reformă profundă a
operaţiunilor pe pieţele financiare şi a statutului
intermediarilor financiari. De asemenea, prin decizia
regală din ianuarie 1991 s-a stabilit noul cadru de
funcţionare a burselor belgiene. Pe piaţa financiară
belgiană funcţionează trei burse la: Bruxelles, Anvers
şi Liege (bursa fondurilor publice). Cea din Bruxelles
este predominantă atât prin numărul de titluri
negociate (90% din total), cât şi prin volumul
tranzacţiilor. Buna funcţionare a pieţei este asigurată
de: societăţile de bursă, Comisia de bursă, Comisia
bancarăşi intermediari. Principalii indici bursieri ai
pieţei bursiere belgiene sunt : Indicele pieţei în
numerar şi indicele pieţei la termen;
 BEL 20 - care exprimă evoluţia cursurilor celor mai
mari 20 de societăţi.
Elveţia
Aceasta este a patra piaţă bursieră europeană. În
Elveţia, deşi, tradiţional, existau şapte pieţe bursiere,
au rămas numai cele trei mari – Zürich, Basel şi
Geneva – dintre care prima este cea mai importantă
bursă a ţării. Piaţa bursieră elveţiană are un caracterul
relativ internaţionalizat, cu o pondere importantă a
obligaţiunilor străine (inclusiv euroobligaţiuni).
Franţa
În Franţa a existat o piaţă a auruluişi a efectelor de
comerţ încă din 1141. Comercianţii specializaţi în
negoţul cu efecte de comerţ deţineau monopolul
operaţiunilor de schimb. În 1719 s-a înfiinţat prima
bursă (John Law), iar în 1724, după eşecul Law, Bursa
din Paris a făcut obiectul unei reglementări regale. De-
a lungul vremii, activitatea bursei a fost modestă. În
urma reformei din 1978 (legea Monroy), care aduce
importante avantaje fiscale, are loc o creştere a
numărului titlurilor străine negociate. Reformele din
1983, 1987, urmate de cele din 1990 şi 1991 au dus la
o dezvoltare accentuată a activităţii pe pieţele bursiere
franceze. Există 7 burse franceze: Paris, Bordeaux,
Lille, Lyon, Marseille, Nancy şi Nantes.
Bursa din Paris este cea mai importantă, realizându-se
prin intermediul ei peste 95% din volumul
tranzacţiilor.
 prima piaţă, cu 422 de companii listate (din care
57% străine);
 piaţa a doua, cu 60 de companii (din care 10%
străine).
Piaţa elveţiană este controlată de trei mari bănci:
Union Bank of Switzerland, Swiss Bank Corporation şi
Credit Suisse şi nu există, practic, societăţi cu caracter
exclusiv bursier
Germania
Prima bursă de mărfuri a fost deschisă la Frankfurt în
1402, iar obligaţiunile fac
obiect al comerţului de bursă din secolul următor.
Primele acţiuni negociate la Frankfurt au fost cele ale
Băncii Naţionale a Austriei, în 1820. Frakfurt ocupa, în
secolul al XVIIIlea un loc important în materie de
arbitraj internaţional şi de plasament de emisiuni
străine. La începutul secolului al XX-lea tranzacţiile au
fost concentrate la Bursa din Berlin, apoi, după cel de-
al doilea război mondial, prima bursă care începe să
funcţioneze din nou, în septembrie 1945, este Bursa
din Frankfurt. În prezent, există 8 burse germane:
Frankfurt, Bremen, Hamburg, Berlin, Düsseldorf,
Hanovra, München şi Stuttgart.
Piaţa internaţională de capital este parte
componentă a pieţelor financiare internaţionale din
structura cărora fac parte:
1) ansamblul pieţelor financiare ale ţărilor care aprobă
emisiuni de titluri financiare străine;
2) ansamblul pieţelor financiare ale ţărilor care acceptă
tranzacţii cu titluri financiare străine;
3) piaţa eurocapitalului.Pieţele financiare au nu numai
rolul de a dirija disponibilităţile de capitaluri către
agenţii economici de pe piaţa internă, dar şi de pe
pieţele altor ţări, fapt care a dus la formarea pieţei
financiare internaţionale. Pieţele financiare
internaţionale şi-au dezvoltat propriile lor structuri şi
sunt complementare pieţelor financiare naţionale, care,
în acest nou context, asigură deplasarea de capitaluri
financiare de pe pieţele cu disponibilităţi mari spre
pieţele cu absorbţie rentabilă.
Componentele pieţei de capital internaţionale sunt
următoarele:
 ASOCIAŢIA AGENŢIILOR NAŢIONALE DE
NUMĂRĂTOARE (ANNA – Association of National
Numbering Agencies) care are sediul principal în
Noisyle-Grand,Franţa, şi a fost fondată într-o adunare
generală reunită în Bursa de Valori de la Londra la 7
februarie 1992. Se ocupă cu promovarea şi cu
schimbul numărătorii valorilor mobiliare
internaţionale, coduri de identificare a titlurilor de
valori care se negociază pe pieţele de capital în toată
lumea.
 EUROCLEAR - cel mai mare sistem de custodie,
lichidare şi compensare a valorilor în lume, oferind
securitate tranzacţiilor care realizează legăturile dintre
participanţi ( instituţii financiare importante din 80 de
ţări). Sediul principal se află la Bruxelles (Belgia).
Printre membri se numără depozitarii centrali din
Belgia, Franţa, Irlanda, Marea Britanie, Olanda etc.
 CLEARSTREAM INTERNATIONAL - este
depozitar central pentru Germania şi Luxemburg şi
pentru pieţele internaţionale.
 CODUL ISIN - este un cod universal care identifică
orice valoare emisă de o organizaţie sau instituţie, cum
ar fi acţiunile sau obligaţiunile. Codul ISIN este
compus din 12 caractere. Primele 2 caractere identifică
codul ţării unde valorile sunt legal înregistrate.
Următoarele 9 caractere identifică valorile ca atare.
Ultimul caracter corespunde unui verificator digital.
Componentele pieţei capitalurilor, după categoria
instrumentelor financiare, sunt următoarele: piaţa
acţiunilor; piaţa obligaţiunilor; piaţa titlurilor de stat;
tranzacţiile repo şi reverse repo; piaţa produselor
derivate; piaţa instrumentelor financiare sinetice