EXAMEN PIETE FINANCIARE

1. Scrieti deosebiri si asemanari intre actiuni si obligatiuni.

Diferențe:
- Tip de investiție: acțiunile sunt părți ale unei companii, în timp ce obligațiunile sunt credite acordate unei
companii sau guvernului.
- Risc vs. siguranță: acțiunile au un risc mai mare, dar pot oferi o potențială rentabilitate mai mare, în timp
ce obligațiunile au un risc mai scăzut, dar și o rentabilitate mai scăzută.
- Dividende vs. dobândă: acțiunile pot genera dividende pentru acționari, în timp ce obligațiunile generează
dobânzi pentru titulari.
- Proprietate vs Împrumut: Acțiunile reprezintă o participare la proprietatea unei companii, în timp ce
obligațiunile reprezintă un împrumut acordat unei companii sau guvern.
Asemănări:
- Ambele sunt instrumente financiare.
- Ambele pot fi cumpărate și vândute pe piața secundară.
- Ambele pot fi utilizate pentru a diversifica portofoliul de investiții.
- Ambele pot fi afectate de fluctuațiile pieței.

2. Definiti piata de capital sau bursa.

 Piața de capital este o componenta a pieței financiare, este un loc de întâlnire între investitori și emitenți,
unde se fac investiții pe termen mediu și lung. Ea ajută la finanțarea creșterii economice și oferă
oportunități de investiție pentru investitori, bazându-se pe factori precum rentabilitatea, lichiditatea și
nivelul de risc.

 Bursa de valori este un centru centralizat unde se tranzacționează instrumente financiare, precum acțiuni și
obligațiuni. Ea funcționează ca un intermediar între emitenți și investitori, oferind informații standardizate
despre instrumentele financiare și facilitând eficiența și lichiditatea pieței.

3. Care sunt participantii de pe piata de capital?

Participanții pe piața de capital sunt:
a. Emitenții: Companii și guverne care emit valori mobiliare pentru a obține finanțare.
b. Investitorii instituționali: Fonduri de investiții, companii de asigurări, bănci, etc.
c. Investitori individuali: Persoane fizice care investesc în valori mobiliare prin intermediul unui broker sau
a unui serviciu de investiții online.
d. Intermediari financiari: Brokeri, bănci de investiții, case de brokeraj, etc. care oferă servicii de
tranzacționare și consiliere pentru investitori.
e. Regulatori: Autorități guvernamentale care reglementează și supraveghează activitatea pieței de capital
f. Companii de rating: Companii specializate care evalueaza creditul emitentilor de instrumente financiare,
precum guvernele sau companiile, si ofera informatii despre performanta si riscurile acestora.

Acesti participanti lucreaza impreuna pentru a asigura o piata financiara eficienta si transparenta, unde
investitorii pot lua decizii informate privind investitiile lor, iar emitentii pot obtine capital pentru a-si finanta
activitatile.
4. Ce sunt actiunile?

Acţiunile sunt valori mobiliare care reprezintă fracţiuni egale din capitalul social şi desemnează raportul juridic
dintre deţinătorul de acţiuni şi societatea emitentă. Ele atestă dreptul de coproprietate al deţinătorului asupra
societăţii emitente şi sunt considerate titluri cu venit variabil.

5. Caracteristicile actiunilor?
Principalele caracteristici ale acestor valori mobiliare sunt redate mai jos:
Acţiunile au o valoare nominală stabilită prin actul constitutiv al societăţii, care în cazul
României, conform Legii nr. 31/1990 republicată, nu poate fi mai mică de 0,1 lei. In cazul
majorărilor de capital, societatea emitentă poate decide şi modificarea valorii nominale a
acţiunilor.
 Acţiunile oferă drepturi egale deţinătorilor, excepţie făcând cazurile în care sunt emise,
conform prevederilor actului constitutiv, acţiuni cu drepturi diferite (acţiuni preferenţiale
şi acţiuni comune).
 Acţiunile sunt indivizibile; în cazul in care o acţiune este deţinută de mai multe persoane,
drepturile de acţionar trebuie exercitate de un reprezentant unic, desemnat de aceste
persoane.
 Acţiunile sunt instrumente negociabile, vânzarea/cumpărarea realizându-se diferit în
funcţie de tipul societăţii emitente (închisă sau deschisă). În cazul societăţilor închise,
acţionarii care doresc să-şi vândă acţiunile trebuie să le ofere spre cumpărare celorlalţi
acţionari (care beneficiază deci de dreptul de preferinţă sau de preempţiune). Dacă aceştia
din urmă nu sunt interesaţi de achiziţionarea acţiunilor, atunci ele pot fi oferite spre
vânzare unui terţ. În cazul societăţilor deschise, acţiunile sunt vândute în baza unui ordin
dat de deţinător firmei de brokeraj, care vinde acţiunile la bursă sau pe piaţa OTC.

6. Clasificare actiuni?
Acţiunile pot fi clasificate în funcţie de mai multe criterii:
1) după modul de identificare a proprietarului: nominative (au înscris numele proprietarului)
şi la purtător (deţinătorul este proprietarul);
2) după forma în care sunt emise: materializate (pe suport de hârtie) şi dematerializate
(înscrisuri în cont).
3) după drepturile pe care le generează: comune sau ordinare (principalele drepturi oferite
fiind dreptul de vot şi dreptul la dividend) şi preferenţiale (care oferă dreptul la un
dividend prioritar, suplimentar sau fix, fără a oferi dreptul de a participa şi de a vota în
Adunarea Generală a Acţionarilor)

7. Tipuri de actionari?
In funcţie de procentul de acţiuni comune deţinute există mai multe tipuri de acţionari:
 acţionar semnificativ: care deţine cel puţin 10% din acţiuni;
 acţionar cu poziţie de control: care deţine cel puţin 1/3 din drepturile de vot în
AGA;
 acţionar majoritar: care deţine cel puţin 50% + 1 din drepturile de vot în AGA sau
un număr suficient de voturi care să-i permită numirea şi revocarea majorităţii
administratorilor şi cenzorilor;
 acţionar cu o poziţie majoritar absolută: acţionarul deţine peste 75% din
drepturile de vot în AGA sau un număr suficient de drepturi de vot care să-i permită
numirea şi revocarea tuturor administratorilor şi cenzorilor.
8. Ce sunt obligatiunile?

Obligaţiunile sunt emise de diferite tipuri de agenţi economici cum ar fi state naţionale, organisme ale
administraţiilor publice locale (municipalităţi), organisme financiare internaţionale (cum ar fi Banca
Internaţională pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare sau Banca Europeană de Investiţii) şi companii
naţionale sau transnaţionale.

9. Tipuri de obligatiuni
 după modalitatea de identificare a creditorului sunt: obligaţiuni nominative (au înscris numele
creditorului) şi obligaţiuni la purtător (cel care le deţine este obligatar)
 după forma în care sunt emise: obligaţiuni materializate (emise pe suport de hârtir) şi obligaţiuni
dematerializate (înscrisuri în cont);
 după emitent: obligaţiuni de stat (emise de administraţia centrală pentru finanţarea deficitului bugetar sau
a unor proiecte investiţionale majore); obligaţiuni municipale(emise de administraţiile locale, dobânzile şi
împrumuturile achitându-se fie din impozitele percepute, fie din veniturile aduse de proiectul finanţat prin
emisiunea de obligaţiuni) şi obligaţiuni corporatiste: emise de societăţi pe acţiuni;
 după modul de stabilire a dobânzii: obligaţiuni cu dobândă fixă, obligaţiuni cu dobândă variabilă
(dobânda obligaţiunilor se calculează în funcţie de rata dobânzii de pe piaţa interbancară); obligaţiuni cu
dobândă zero (în acest caz, emitentul nu plăteşte investitorului nici un fel de dobândă; aceste obligaţiuni se
emit la o valoare mai mică decât valoarea nominală, investitorul înregistrând un câştig din diferenţa dintre
preţul de rambursare şi cel de emisiune al obligaţiunilor) şi obligaţiuni cu dobândă indexată (sunt o
variantă a obligaţiunilor cu dobândă variabilă, dar în aceasta situaţie variaţia venitului adus de o obligaţiune
nu e dată de variaţia ratei dobânzii, ci de variaţia preţului unui anumit activ cum ar fi aurul, petrolul sau alte
valori mobiliare; pentru aceste obligaţiuni emitentul stabileşte un nivel minim de dobândă pe care urmează
să o plătească urmând ca evoluţia dobânzii să fie corelată cu creşterea preţului activului etalon);
 după modul de garantare a împrumutului obligatar: obligaţiuni garantate prin valori mobiliare (gajarea
valorilor mobiliare urmând a fi operată în registrul de evidenţă al respectivelor valori mobiliare);
obligaţiuni ipotecare care sunt garantate cu bunuri imobiliare; obligaţiuni garantate cu echipamente;
obligaţiuni asigurate (caz în care plata împrumutului şi a dobânzii aferente e garantată printr-o poliţă de
asigurare) şi obligaţiuni negarantate care sunt emise doar pe baza bonităţii şi a onoarei.
 alte tipuri de obligaţiuni:
- obligaţiuni speculative (obligaţiuni emise de firme tinere sau foarte tinere cu credit slab care pentru a
atrage investitorii oferă o dobândă mare; sunt deci obligaţiuni riscante care au o rentabilitate pe măsura
riscului asociat);
- obligaţiuni convertibile în acţiuni;
- obligaţiunile schimbabile în acţiuni sau obligaţiuni;
- obligaţiunile cu bonuri de subscriere sau warrante.
9. Care sunt componentele pieţei de capital?
1) din punctul de vedere al producerii şi comercializării valori mobiliare, piaţa de capital are două
segmente:
 piaţă primară unde are loc vânzarea/cumpărarea de titluri nou emise, asigurându-se astfel finanţarea
activităţii economice (constituirea societăţilor pe acţiuni, majorarea capitalului social, împrumuturi
obligatare);
  piaţă secundară unde are lor vânzarea/cumpărarea de titluri aflate deja în circulaţie, asigurându-se
astfel lichiditatea valorilor mobiliare aflate în portofoliul investitorilor care doresc să-şi schimbe
structura portofoliului înainte de data scadenţei;
2) din punctul de vedere al obiectului tranzacţiei, se disting :
 piaţa acţiunilor;
 piaţa obligaţiunilor;
3) din punctul de vedere al finalizării tranzacţiei :
 piaţa la vedere (spot) care presupune plata cash în termen de 1-7 zile de la data încheierii
contractului în ringul bursier;
 piaţa la termen, caz în care poziţiile nelichidate sunt executate la scadenţă, potrivit modului de
executare stabilit de bursă pentru fiecare activ

10. Ce este contractul futures?

Contractele futures sunt contracte bursiere prin care vânzătorul şi cumpărătorul convin asupra
executării viitoare a contractului, la o dată ulterioară, numită scadenţă, la un preţ stabilit în momentul
încheierii contractului. Aceste contracte se execută pe baza ordinelor transmise de clienţi societăţilor de
brokeraj, ordinele fiind executate în ringul bursier de către brokeri.

11. Ce este contractual forward?

Contractul forward este o tranzacţie în care cumpărătorul şi vânzătorul convin asupra livrării unui activ, de
regulă o marfă, într-o cantitate şi calitate specificare, la o dată ulterioară precizată; preţul putând fi convenit în
avans sau la data livrării

12. Diferente intre contractual futures si contractual forward

13. Ce este headingul?

Hedgingul constă în protejarea preţului contractului comercial (încheiat în afara bursei) prin contractarea unei
poziţii futures complementare poziţiei deţinute pe piaţa cash. Deci, hedgingul presupune existenţa a doua
contracte (cash şi futures) şi operarea simultană a agentului economic atât pe piaţa cash, cât şi pe piaţa futures.
Prin hedging se realizează minimizarea sau reducerea riscului de preţ sau a riscului valutar, dar în cazul
înregistrării unui profit pe piaţa cash, acesta va fi anulat/diminuat ca urmare a pierderilor de pe piaţa futures.
14. Ce sunt indicia bursieri?

Indicii bursieri sunt produse financiare care reflectă tendinţa de ansamblu a bursei, respectiv mişcarea generală
a cursurilor valorilor mobiliare care intră în componenţa lor. Mai mult, se consideră că “indicele bursier este cel
mai sintetic indice al unei economii”.

15. Tipuri de indici bursieri

Având în vedere diversitatea lor, indicii bursieri se clasifică după mai multe criterii:
 după valorile mobiliare care intră în componenţa indicelui, se disting:
- indici bursieri pentru acţiuni;
- indici bursieri pentru obligaţiuni;
- indici bursieri pentru titlurile emise de fondurile mutuale;
 în funcţie de modul de calcul:
- indici bursieri din prima generaţie, care se calculează, în general, ca o simplă medie
aritmetică a cursurilor acţiunilor componente (Dow Jones, Financial Times, Nikkei)
- indici bursieri din a doua generaţie, care cuprind un număr mare de firme şi au o
metodologie de calcul mai complexă, prin ponderarea acţiunilor cu cursul bursier sau
capitalizarea bursieră (Standard &Poor’s, Topix, DAX, CAC-40);
 în funcţie de gradul de cuprindere:
- indici sectoriali;
- indici generali ai pieţei;
 în raport de instituţia care calculează indicele se deosebesc:
- indici oficiali, calculaţi de către organisme abilitate prin reglementările pieţei de
capital;
- indici calculaţi de către instituţii ale pieţei de capital, în colaborare cu publicaţii
financiare (Dow Jones sau FTSE);
- indici calculaţi de către diverse publicaţii economico-financiare;
- indici calculaţi de către societăţi de brokeraj, firme de consultanţă etc