Curs 7

CAPITOLUL III

PARTICIPANȚI PE PIAȚA DE CAPITAL

3.2. Investitori pe piaţa de capital

Spre deosebire de emitenţi, care acţionează doar pe piaţa primară, investitorii participă atât pe piaţa primară, în calitate de
cumpărători cât şi pe piaţa secundară, fie în calitate de vânzători ai titlurilor cumpărate pe piaţa primară, fie în calitate de
cumpărători ai altor titluri.

A. În funcţie de importanţa lor:

1. Investitori instituţionali care prin mărimea fondurilor pe care le colectează, respectiv le plasează, domină de cele mai
multe ori pieţele de capital:

 societăţile bancare, care apelează la piaţa de capital în vederea dispersiei riscului, dar şi al asigurării unei lichidităţi
mai ridicate a activelor;

 băncile centrale, care participă atât în nume propriu, cât şi în calitate de reprezentanţi ai guvernelor;

 societăţile de asigurare, casele de pensii şi alte instituţii de asigurare, care investesc pe piaţa financiară pentru a
obţine o fructificare superioară a fondurilor colectate de la asiguraţi.

 societăţile de investiţii financiare care oferă clienţilor servicii de gestiune a conturilor de valori mobiliare.

 organismele colective de plasament, prin care micii investitori se asociază şi administrează în comun fondurile,
obţinând profituri mai mari comparativ cu gestionarea individuală a fondurilor.

 instituţii şi organisme multinaţionale, regăsite mai adesea ca emitenţi pe piaţa de capital, dar care în situaţia în care
înregistrează surplus de fonduri pot să apară în calitate de investitori.

2. Investitori individuali care gestionează propriul portofoliu de titluri şi care pot fi: societăţi comerciale şi persoanele fizice
“micii investitori”, ce îşi investesc economiile personale în cantităţi relativ reduse de acţiuni şi obligaţiuni.

B. Din punct de vedere al strategiei investitorilor, deosebim:

1. Investitori strategici, ce cumpără un pachet semnificativ de acţiuni ale unei societăţi, cu scopul de a le păstra o perioadă
îndelungată şi cu dorinţa de a se implica în managementul societăţii; 51%

2. Investitori de portofoliu, ce cumpără acţiuni ale unei societăţi din considerente de performanţă a companiei emitente şi
compatibilitate a acestor acţiuni cu celelalte active din portofoliul lor; 33%

3. Investitori speculativi, ce urmăresc obţinerea unui profit din vânzarea acţiunilor mai scump decât preţul de cumpărare;
nu sunt interesaţi de societate ci doar de evoluţia cursului acţiunilor respective

4. Hedgerii, investitori care doresc să se protejeze împotriva evoluţiei nedorite a cursului pe piaţă, a ratei dobânzii, a cursului
de schimb, etc.; vor apela la piaţa derivatelor financiare.
 C. Din punct de vedere al naţionalităţii, avem:

1. Investitori autohtoni - persoane fizice sau juridice române şi persoane juridice străine înregistrate în România, care
acţionează pe piaţa de capital românească.

2. Investitori străini - persoane fizice străine rezidente sau nerezidente în România şi persoane juridice străine neînregistrate
în România care investesc pe piaţa de capital românească.

D. Din punct de vedere al realizării, avem:

1. Investiţii directe - participări cu aport în numerar sau în natură la constituirea capitalului social al unei societăţi comerciale
persoană juridică română, participarea la majorarea capitalului social, reinvestirea profiturilor obţinute.

2. Investiţii de portofoliu, care constau în achiziţionarea de valori mobiliare, inclusiv titluri de stat de pe pieţele organizate
ale valorilor mobiliare sau cumpărări prin ofertă publică.

E. După modul de organizare a investiţiilor, distingem:

1. Investiţii active sau directe, prin care investitorul are posibilitatea să se angajeze într-un plasament de capital pe riscul şi
răspunderea proprie sau prin instituţii financiare acreditate, dar fără delegarea sau mandatarea acestora, investitorul
rezervându-şi dreptul de a hotărî asupra plasamentelor sale.

2. Investiţiile pasive sau administrate, prin care investitorii îşi unesc capitalul şi încredinţează decizia de plasament unor
persoane juridice, instituţii specializate, acreditate, care vor utiliza sumele de bani cât mai eficient.

 În Romania funcţionează ca investitori instituţionali:

1. organisme de plasament colectiv în valori mobiliare (O.P.C.V.M) care cuprind fondurile deschise de investiţii;

Investiţiile unui O.P.C.V.M. pot fi efectuate în următoarele active:

a) valori mobiliare si instrumente ale pieţei monetare inscrise sau tranzacţionate pe o piaţă reglementată din România
sau dintr-un al stat membru UE;

b) valori mobiliare nou emise, în condiţiile existenţei unui angajament ferm, conform căruia se va cere şi obţine în
maximum un an de la emisiune, admiterea la tranzacţionare pe o piaţă reglementată;
c) titluri de participare ale O.P.C.V.M. si/sau alte organisme de plasament colectiv, autorizate în state membre sau
nemembre;
d) depozite constituite la instituţii de credit, cu o scadenţă care nu depăşeşte 12 luni;
e) instrumente financiare derivate, tranzacţionate pe o piaţă reglementată sau negociate în afara pieţei reglementate;
f) instrumente ale pieţei monetare, altele decât cele tranzacţionate pe o piaţă reglementată, care sunt lichide si au o
valoare care poate fi precis determinată in orice moment.

Fondurile deschise de investiţii trebuie să îndeplinească cumulativ următoarele 2 condiţii:

- au ca unic scop efectuarea de investiţii colective, operând pe principiul diversificării riscului şi administrării
prudenţiale;

- titlurile de participare sunt, la cererea deţinătorilor, răscumpărabile continuu din activele respectivelor organisme
Fondurile deschise de investiţii, numite şi fonduri mutuale, sunt constituite ca societăţi civile ce nu au personalitate juridică.

Fondurile deschise de investiţii trebuie să încheie un contract de administrare a fondului cu o societate autorizată de
administrare a investiţiilor.

Un fond deschis de investiţii îşi orientează investiţiile cu precădere spre depozite bancare, certificate de trezorerie,
certificate de depozit, obligaţiuni municipale, limitând plasamentele în instrumente financiare cu risc crescut sau cu
lichiditate.

Titlurile de participare la fondurile deschise de investiţii se numesc unităţi de fond şi conferă deţinătorilor drepturi egale.

Unităţile de fond se cumpără la preţul de emisiune stabilit pentru fiecare zi pe baza valorii activului net şi pot fi răscumpărate
la un preţ stabilit pe baza valorii activului net.

Performanţele fondurilor deschise de investiţii sunt determinate nu numai de randamentul plasamentului în diferite tipuri
de instrumente financiare, ci şi de managementul investiţional al societăţii de administrare a fondului.

Numărul fondurilor mutuale locale a ajuns la 75 la sfârşitul anului 2016, fata de 55 la sfârşitul lui 2010.

Fondurile monetare, din cauza politicii de plasament foarte restrictivă și prudentă se bucură de mai puțină popularitate în
rândul investitorilor.

În țările cu economie dezvoltată și matură, fondurile monetare sunt utilizate cu predilecție de companii pentru gestionarea
disponibilităților pe termen scurt, fiind adesea considerate mai sigure și mai lichide decât depozitele bancare.

Industria fondurilor este dominată de plasamentele în instrumente cu venit fix, astfel că aproape 92% din totalul activelor
administrate sunt coordonate de fondurile de obligațiuni.

În ceea ce priveşte structura portofoliilor FDI, aceasta este orientată cu precădere spre instrumente financiare cu venit fix:
obligațiunile de stat cotate (27%), fiind urmate de obligațiunile emise de state membre (25%).

Depozitele bancare cumulau, la 31 decembrie 2016, o pondere de 21% din activul total.

2. alte organisme de plasament colectiv (A.O.P.C) şi care includ atât fondurile închise de investiţii cât şi societăţile de
investiţii de tip închis.

Fondurile închise de investiţii sunt administrate de o societate de administrare a investiţiilor pe baza unor reguli proprii şi
pot emite numai unităţi de fond de un singur tip, dematerializate, ce conferă deţinătorilor drepturi egale.

Unităţile de fond sunt disponibile la tranzacţionare din 22 septembrie 2008 în sectorul OPC al pieţei reglementate la vedere
administrată de către B.V.B. (primele unităţi de fond diponibile sunt cele ale fondului închis de investiţii STK Emergent).

La 31 decembrie 2016, pe piața de capital din România desfăşurau activități investiționale un număr de 25 fonduri închise
de investiții.

F.Î.I. Certinvest Arta Românească este singurul fond de pe piața locală cu investiții în artă și dispune de active de 12,4 mil.
lei.

Totodată, reglementarea și supravegherea fondurilor deschise este mult mai strictă, ceea ce conferă investitorilor mai multă
încredere.

Diferențe între fondurile închise de investiții şi fondurile deschise există şi dpdv al structurii portofoliilor. Structura
portofoliilor FÎI este orientată în special spre acțiuni cotate (ce dețin o pondere de aproximativ 61% din activul total al FÎI).

O pondere mai semnificativă în activul total comparativ cu alte elemente de portofoliu o dețin și obligațiunile(10% din activul
total).
Instrumentele financiare cu venit fix, respectiv obligațiuni emise de statul român şi de state membre ale Uniunii Europene,
dețin o pondere semnificativ mai scăzută în portofoliul F.Î.I. comparativ cu FDI.

 Principala diferenţă între fondurile închise (AOPC) şi cele deschise (OPCVM) este dată de caracterul discontinuu al
emisiunilor de fond în cazul fondurilor închise.

Astfel, dacă în fondurile deschise se poate investi oricând, în orice zi, şi se poate răscumpăra oricând, fondurile închise
definesc perioade limitate de timp în care sunt posibile operaţiunile de adeziune şi de răscumpărare.

In cazul fondurilor deschise de investitii , listarea la bursa este mai dificila, cu multe conditii de indeplinit (1 la BVB), in timp
ce in cazul fondurilor inchise listarea este posibilă, fiind o variantă la care apelează mulţi administratori (3 la BVB).

Diferențe între fondurile închise de investiții şi fondurile deschise există şi din punct de vedere al structurii portofoliilor.

Politica de investitii a fondurilor deschise de investitii este elaborata si aplicata de societatile de administrare ale acestora.

 Fondurile de investiții se pot clasifica in:

1. Fonduri de actiuni – trebuie sa investeasca minimum 85% din portofoliul lor in actiuni – in aceasta categorie se
incadreaza fondul Certinvest XT Index;

Constituie un instrument puternic pentru investitorii care doresc sa profite de cresterea actiunilor listate dar nu au suficiente
resurse si toleranta la risc pentru a investi direct la bursa. Sunt fonduri pe termen lung si f. lung cu un grad de risc ridicat.

2. Fonduri de obligatiuni – trebuie sa investeasca minimum 90% din portofoliul lor in instrumente cu venit fix, iar
restul portofoliului nu poate fi investit in actiuni – in aceasta categorie se incadreaza fondul Certinvest Obligatiuni;

Sunt investitii pe termen mediu caracterizate de un risc destul de redus.

Se adreseaza investitorilor riscofobi, si au avantajul unei cresteri continue a valorii unitare.

3. Fonduri monetare: standard – modified duration* < 1 , de trezorerie scurta – maturitatea medie a plasamentelor
< 60 zile; Investesc peste 90% din activ in instrumente monetare- titluri de stat, depozite bancare si certificate de
depozit si 10% in obligatiuni.

Sunt fonduri pe termen scurt care aduc beneficii comparabile cu cele ale depozitelor bancare si permit accesul imediat la
bani fara pierderea castigurilor acumulate pana in acel moment.

4. Fonduri diversificate: fonduri care plaseaza sume atat in instrumente monetare si obligatiuni cat si in actiuni. Sunt
fonduri pe termen mediu si lung optime pentru investitorii care doresc sa obtina rentabilitati mai mari decat
dobanzile bancare la un risc mediu

- Defensive – portofoliul lor este investit in mai multe tipuri de instrumente financiare, insa maximum 35% in actiuni,

- Echilibrate – portofoliul lor este investit in mai multe tipuri de instrumente financiare, cu o proportie intre 35% si
65% investit in actiuni,

- Dinamice – portofoliul lor este investit in mai multe tipuri de instrumente financiare, cu o pondere a investitiilor in actiuni
de peste 65% – in aceasta categorie se incadreaza fondul Certinvest Dinamic,

- Flexibile – portofoliul lor este investit in mai multe tipuri de instrumente, cu ponderi si durata variabile, investitiile in
actiuni putand varia in intervalul 0%-100%.
Societăţile de investiţii de tip închis emit un număr limitat de acţiuni şi pot fi administrate de o S.A.I sau de un consiliu de
administraţie. Cele cinci societăţi închise de investiţii financiare sunt: SIF Banat-Crişana, SIF Moldova, SIF Transilvania, SIF
Muntenia şi SIF Oltenia.

Acţiunile SIF trebuie tranzacţionate pe o piaţă reglementată. Începând cu luna noiembrie 1999, acţiunile celor 5 SIF-uri sunt
cotate la Bursa de Valori Bucureşti (BVB), fiind unele din cele mai tranzacţionate titluri.

Cele 5 SIF-uri isi axeaza structura portofoliilor cu preponderenta pe actiunile tranzactionate pe o piata reglementata si prea
putin in obligatiuni.

La finele anului 2015, investițiile în acțiuni cotate dețin cea mai ridicată pondere în activul total cumulat al SIF‐urilor (63,13%).

Activele nete cele mai ridicate ca valoare aparțin SIF1, urmat de SIF5 şi SIF2. Celelalte două SIF‐uri dețin portofolii de valoare
mai redusă.

La sfârşitul anului 2000, BVB a introdus indicele BET-FI, care reflectă tendinţa de ansamblu a preţurilor acţiunilor SIF-urilor;
indicele a avut o tendinţă crescătoare, chiar dacă în ritm diferit, ceea ce demonstrează siguranţa investiţiei în aceste titluri.

Indicele BET-FI a constituit o bază adecvată pentru tranzacţiile derivate pe indici, cu opţiuni şi contracte futures. Investitorii
au posibilitatea de a-şi acoperi riscul prin angajarea de tranzacţii cu produse derivate în sensul invers decât cel realizat la
BVB;

FP (societate de investiții închisă) a fost înfiinţat de Guvernul României în 2005, iar persoanele eligibile ale căror proprietăţi
au fost confiscate sub guvernele comuniste au primit acţiuni în Fond ca formă de compensaţie.

La finalul lunii decembrie 2016, Fondul Proprietatea administra active în valoare de cca.12,08 miliarde lei în scădere cu circa
8,7% comparativ cu valoarea de la finele anului 2015. Activele FP erau concentrate preponderent în România.

Din structura portofoliului FP pe tipuri de active, se remarcă o creştere a ponderii acțiunilor nelistate în activul net, ca urmare
a vânzării unor participații la companiile listate și reducerii valorii totale a activului.

Dintre societățile listate, cea mai mare pondere din activul net al fondului o deține societatea OMV Petrom (25,81%), urmată
de ROMGAZ (5,07%), iar din categoria societăților nelistate, cea mai mare pondere este deținută de HIDROELECTRICA
(21,96%).

La data de 30 decembrie 2016, numărul total al acționarilor era de 8.335, iar conform raportului lunar al Fondului
Proprietatea, cel mai mare acționar este grupul american Elliott‐Associates (21,06%).

În luna ianuarie 2015, Adunarea Generală a Acționarilor Fondului Proprietatea a aprobat un mandat pentru listarea
secundară la London Stock Exchange.

 Societăţile de administrare a investiţiilor sunt societăţi pe acţiuni ce prestează în principal activităţi de administrare a
portofoliului pentru O.P.C.V.M.

Capitalul iniţial al unei S.A.I. este de cel puţin echivalentul în lei a 125.000 euro .

S.A.I. are obligaţia de a transmite depozitarului toate informaţiile cu privire la operaţiunile O.P.C.V.M., cel mai târziu până la
ora 24:00 a zilei lucrătoare, următoare celei în care acestea au fost încheiate.

Desfăşoară si activităţi privind servicii juridice şi de contabilitate aferente administrării de portofolii, cercetarea de piaţă,
evaluarea portofoliului si determinarea valorii titlurilor de participare , ţinerea unui registru al deţinătorilor de titluri de
participare, distribuţia veniturilor, emiterea şi răscumpărarea titlurilor de participare.

Depozitarul este avizat de C.N.V.M. pentru activitatea de depozitare, în condiţii de siguranţă, a tuturor activelor unui
O.P.C.V.M.
Din totalul societăților de administrare a investițiilor, grupurile bancare au reprezentat în 2016, la fel ca în restul anilor,
categoria dominantă, controlând cea mai mare parte din totalul cumulat al activelor societăților de administrare, beneficiind
de avantajul deținerii unor rețele extinse de distribuție și de accesul la un număr important de potențiali clienți.

3.4. Auxiliari pe piaţa de capital

Consultanţii de investiţii

- Prestează servicii de consultanţă de investiţii (recomandare personala data unui client), cu privire la instrumentele
financiare;

Exprimarea unei recomandari exclusiv prin intermediul canalelor de distributie sau catre public nu reprezinta o
recomandare personala data unui client.

Consultantul de investitii, persoana fizica, poate presta servicii de consultanta in nume propriu sau in numele unei singure
societati de consultanta de investitii.

Consultanta de investitii poate fi prestata de societatile de brokeraj, de societatile de administrare a investitiilor (SAI). și de
consultanți de investiții, persoane fizice si juridice, autorizate de CNVM.

Consultantul de investitii, persoana juridica, are un capital social reprezentand echivalentul in lei a minimum 20.000 euro
si cel putin un angajat autorizat de C.N.V.M. in calitate de consultant de investitii.

Persoana din cadrul unei societati de brokeraj care ofera consultanța de investiții trebuie sa aiba calitatea de agent de servicii
de investiții financiare, sa aiba studii superioare absolvite și sa faca dovada ca a urmat un curs de pregatire in acest domeniu.

Prestarea de servicii de consultanta de investitii exclude preluarea sau executarea ordinelor investitorilor pentru
achizitionarea sau instrainarea de instrumente financiare, administrarea portofoliilor investitorilor, precum şi decontarea
tranzactiilor, inclusiv detinerea de disponibilitati baneşti sau instrumente financiare in contul investitorilor.

Agenţiile de rating
- au drept scop evaluarea şi notarea emitenţii admişi la tranzacţionare şi a instrumentelor financiare tranzacţionate
pe pieţele reglementate.

Piaţa mondială este dominată de 3 mari agenţii: Standard&poor, Moody şi Fitch.

Principalele avantaje ale obţinerii unui rating sunt optimizarea finanţărilor, creşterea vizibilităţii companiei, un acces mai
larg la pieţele de capital internaţionale.

Agentia de rating Fitch a confirmat ratingul Romaniei la "BBB-", investment grade perspectiva stabila.

Standard & Poor's (S&P) a afirmat ratingurile de credit ale României la "BB+/B" pentru monedă străină şi "BBB-/A-3" pentru
monedă locală, cu perspectivă stabilă, apreciind că economia continuă să aibă un potenţial "rezonabil" de creştere.

Ratingul "BBB minus" este de tip "investment grade" (recomandat pentru investiții).

Ratingul de tip investment grade atribuit României este sprijinit de nivelul, încă moderat, al datoriei publice, sectorul bancar
stabil și indicatorii privind PIB-ul per capita și guvernanța care sunt în linie cu intervalul 'BBB'. Cu toate acestea, ratingul se
confruntă cu riscuri în scădere din cauza unei relaxări fiscale pro-ciclice și a creșterii rapide a salariilor care depășește
creșterea productivității, ceea ce reprezintă un risc la adresa stabilității macroeconomice

Agentiile de rating informeaza investitorii asupra riscului pe care si-l asuma daca imprumuta o astfel de societate sau un
stat.

Fiecare are o scala de notare, care merge de la AAA la CCC.

Pentru state sau pentru societati, degradarea ratingului se traduce imediat prin cresterea dobanzilor la care se imprumuta.

Administratorul unui portofoliu constituit din obligatiuni va trebui sa respecte un anumit echilibru predefinit intre titlurile
riscante si cele mai putin riscante.

Daca o parte din titlurile sale, precum obligatiunile grecesti, sunt degradate, el va trebui sa scape de ele pentru ca portofoliul
sau sa nu devina prea riscant.

Moody's este o societate americana cotata si independenta, detinuta in proportie de 13% de miliardarul Warren Buffett.

Fitch apartine in majoritate societatii franceze Fimalac si in proportie de 20% de grupul Hearst.

Standard & Poor's este detinuta de editorul american McGraw-Hill Companies

In general, o agentie de rating este platita de entitatile care doresc sa primeasca o nota sau de cele care utilizeaza aceasta
nota, sub forma de abonament.

Potrivit baremului din 2009 pentru Statele Unite, o mare intreprindere trebuie sa plateasca minim 70.000 de dolari la
inceputul procesului de notare, urmata de un abonament de "supraveghere", care se ridica la aproximativ jumatate din
suma initiala.

De fiecare data cand emite titluri pe piata, ea va achita in plus un comision de 0,045% din tranzactie. Sumele sunt aproximativ
aceleasi in Europa.

Criza 'subprime', creditele imobiliare riscante, a adus in lumina limitele actualului sistem al agentiilor. Platite de societatile
care doresc sa fie notate, agentiile sunt uneori tentate sa atribuie o nota mai bun decat cea reala pentru a nu pierde un
contract in favoarea concurentilor.

Depozitarul central

Depozitarul Central a preluat, din 3 ianuarie 2007, serviciile de depozitare si registru şi, respectiv, de efectuare a oricăror
operaţiuni conexe, de la S.N.C.D.D. pentru Valori Mobiliare, B.V.B si societatile de registru independente.

Depozitarul central asigură compensarea şi decontarea tranzacţiilor bursiere, precum şi evidenţa registrelor societăţilor
emitente. Elibereaza extrase de cont pe baza de semnatura electronica.

Depozitarul central este direct răspunzător pentru asigurarea zilnică a concordanţei dintre cantitatea de valori mobiliare
înregistrată în conturi şi cantitatea de valori mobiliare emise.

În cursul anului 2014 Depozitarul Central a redus ciclul de decontare de la T+3 la T+2, proces care reprezintă o măsură
armonizată în plan european menită să reducă riscurile de decontare.

Reducerea ciclului de decontare nu a generat incidente în activitatea de compensare‐decontare desfășurată de Depozitarul

Central.

Casele de compensare gestionează riscul participanților, realizând zilnic compensarea şi marcarea la piață a pozițiilor
deschise, precum şi decontarea tranzacțiilor încheiate pe piața reglementată de instrumente financiare derivate
administrată de SIBEX și de Bursa de Valori Bucureşti.

Casa Română de Compensaţie efectuează operaţiunile de compensare şi decontare a tranzacţiilor cu instrumentele

financiare derivate listate la SIBEX, având ca sarcină calcularea poziţiilor nete ale intermediarilor.
Fondul de Compensare a Investitorilor

- are ca scop protecţia şi compensarea investitorilor, în limita unui plafon anual stabilit de C.N.V.M., în situaţia
incapacităţii membrilor săi de a returna fondurile băneşti şi/sau instrumentele financiare datorate sau aparţinând
investitorilor.

Acţionarii Fondului sunt intermediarii si societăţile de administrare a investiţiilor, care au în obiectul de activitate
administrarea portofoliilor individuale de investiţii.

La data de 31.12.2016 Fondul de Compensare a Investitorilor (F.C.I.) avea un număr de 42 de membri, din care 28 SSIF‐uri,
8 instituții de credit şi 6 SAI‐uri.

Resurse financiare ale fondului sunt formate din contribuţia iniţială şi anuală a membrilor, venituri din investirea resurselor
fondului, donaţii, sponsorizări.

Contribuţia iniţială a fiecărui intermediar autorizat şi a fiecărei societăţi de administrare a investiţiilor reprezintă 1% din
valoarea capitalului iniţial minim,dar nu mai puţin de echivalentul în lei a 1.000 euro.

Contributiile anuale platite de catre membrii Fondului sun formate dintr-o cotă fixă (11.304 lei/membru în 2017) și o cotă
procentuală asupra bazei de calcul (0,67%/membru pentru 2017).

Fondul îi compensează pe investitori în mod egal şi nediscriminatoriu, în limita unui plafon maxim reprezentând echivalentul
în lei a 20.000 EUR/investitor pentru anul 2016.

Curs 8

Capitolul IV
BURSELE DE VALORI DIN ROMÂNIA

4.1.1.Rolul BVB,caracteristici, clasificare

Principalul rol al bursei de valori îl constituie facilitarea efectuării de tranzacţii cu instrumente financiare emise de societăţi
comerciale şi autorităţi publice şi plasate de intermediari.

Bursa pune în valoare jocul liber al forţelor pieţei şi exclude orice intervenţie de manipulare a variabilelor pieţei.

1. În funcţie de valorile tranzacţionate la bursă:

- burse specializate
- burse generale.

2. După obiectul tranzacţiilor, putem întâlni:

- burse de mărfuri;
- burse complementare comerţului internaţional;
- bursele de valori mobiliare;
- bursele valutare sau bursele de devize;
- bursele de instrumente financiare derivate.

3. După posibilitatea de acces ca membru al bursei de valori, avem:

- burse de valori închise, numărul de locuri fiind limitat, obţinerea unui loc putându-se face doar prin cumpărare,
închiriere sau moştenire
- burse de valori deschise, care, potrivit statutului, acceptă membri noi în mod nelimitat în condiţiile îndeplinirii unor
criterii stabilite.
4. Din punct de vedere al naturii juridice a capitalului bursei, avem:

- Burse publice
- Burse private.

 B.V.B. s-a înfiinţat în 21 aprilie 1995 ca o instituţie publică non-profit, cu personalitate juridică, care îşi desfăşoară
activitatea prin autofinanţare.

În primul an de activitate finanţarea bursei s-a realizat din bugetul de stat.

În 2005, bursa a fost transformată în societate pe acţiuni, iar acţiunile au fost distribuite cu titlu gratuit societăţilor de servicii
de investiţii financiare membre.

În noiembrie 2005, s-a produs fuziunea prin absorbţie a Bursei Electronice Rasdaq de către Bursa de Valori Bucureşti.

Bursa de Valori Bucureşti, a avut până în anul 2005 ca organism de decizie generală Asociaţia Bursei, iar odată cu
transformarea în societate pe acţiuni, organul de decizie a devenit AGA.

Din noiembrie 2015, cf. Legii 151/2014, secțiunea RASDAQ a BVB a fost desființată, un număr de 311 societăți ale căror
acțiuni se tranzacționau pe piața RASDAQ s-au transferat pe piața reglementată/ATS (5 pe piața reglementată BVB, 271 pe
ATS- BVB și 35 pe ATS – SIBEX).

4.1.2. Admiterea la cota BVB

Admiterea emitenţilor şi titlurilor la cota bursei se realizează după reguli foarte stricte.

Valorile mobiliare sunt emise pe piaţa primară şi apoi transferate la bursă, însă se pot emite şi direct prin bursă.

Procedura de admitere cuprinde 3 etape:

1. Întocmirea dosarului de admitere- sit. fin. 3-5 ani;

2. Asumarea unor obligaţii de către societăţile ale căror titluri vor fi înscrise la cota oficială (publicitatea, nr. Mare
de titluri, transparenta inf., respectarea normelor interne si internationale);
3. Examinarea şi aprobarea cererii de către Comisia de admitere la tranzactionare.

Înscrierea la cota B.V.B a emitenţilor de valori mobiliare evidenţiate prin înscriere în cont sau emise în formă fizică se
realizează pe baza regulamentelor şi procedurilor bursei.

La Bursa NYSE condiţiile de admitere la cota bursei pentru societăţile emitente sunt: venit anual minim 6,5 milioane dolari,
un număr de minim 1,1 milioane acţiuni distribuite, valoarea de piaţă a acestor acţiuni să fie minim 9 milioane dolari, activele
nete tangibile să fie cel puţin 18 milioane dolari.

În Japonia, laTokyo Stock Exchange, condiţiile de admitere la cotă sunt: experienţă în afaceri de minim 5 ani, un minim de
acţiuni variabil în funcţie de loturile de negociere (20 milioane pentru cele care negociază în loturi de 1000), profit brut în
fiecare din ultimii trei ani mai mare de 2 miliarde yeni (aproximativ 18 milioane dolari), activele nete ale firmei să fie mai
mari de 10 miliarde yeni (aproximativ 90 milioane dolari).

A. Secţiunea piaţa reglementată cuprinde:

 sectorul titlurilor de capital emise de persoane juridice române(structurate pe categoria premium) şi de societăţi
străine care şi-au manifestate interesul pentru a fi cotate la B.V.B.(neîmpărţite pe categorii);

 sectorul titluri de credit emise de persoane juridice române şi străine (neîmpărţite pe categorii), de către autorităţi
ale administraţiei publice centrale şi locale;
  sectorul organismelor de plasament colectiv, pentru acţiuni şi unităţi de fond emise de fonduri închise de investiţii
şi fonduri deschise de investiţii (neîmpărţite pe categorii);

 Sectoriul produselor structurate pentru certificate index, turbo, bonus și cu capital protejat

 sectorul futures, pentru contracte futures pe acţiuni, curs valutar şi indici bursieri (neîmpărţite pe categorii);

B. Secţiunea piaţa AERO care cuprinde, în prezent, un singur sector, cel al titlurilor de capital emise de persoane juridice
române nestructuratepe categorii.

C. Sectiunea Sistemul Alternativ de Tranzactionare care cuprinde in prezent doar sectorul titlurilor de capital pentru
companiile străine.

- Sistemul ATS pune in corespondenta mai multe parti care cumpara si vand instrumente financiare si este
administrat de SSIF-uri sau de operatorul unei piete reglementate.
- Instrumentele financiare ale emitentilor ce nu indeplinesc cerintele pentru a fi admisi la tranzactionare pe o
piata reglementata fac obiectul tranzactiilor derulate in cadrul ATS.

Pentru înscrierea unei societăţi la cota bursei, la secţiunea piaţa reglementată, aceasta trebuie să îndeplinească o serie de
condiţii generale:
 au forma juridică de societate pe acțiuni (S.A.);

 au un istoric al activității pentru cel puțin ultimii 3 ani și a întocmit situații financiare pentru această perioadă;

 se încadrează la capitaluri proprii/capitalizare anticipată de minim 1 milion EUR;

 au, sau vor avea în urma ofertei, un free-float al capitalului de minim 25%.

Pentru categoria Premium-acţiuni (24), emitentul trebuie să respecte şi o cerință specifică:

- valoarea de piață a free-float-ului de cel puțin 40 milioane Euro.

Pentru admiterea la categoria Standard acţiuni (62), emitentul trebuie îndeplinească condițiile generale.

Pentru înscrierea la Cota Bursei a obligaţiunilor corporative (6), emitenţii trebuie să îndeplinească cerinţele generale impuse
de BVB (prospect avizat de CNVM, VAL. MIN. 200.000 EURO, să plătească tarifele BVB; să numească două persoane care vor
menţine legătura permanentă cu BVB; să semneze un angajament de admitere şi menţinere la tranzacţionare a
obligaţiunilor).

Obligaţiunile şi titlurile de stat emise de autorităţile centrale (21) şi locale (38) sunt de drept admise la Cotă odată cu
înaintarea prospectului de emisiune către BVB şi plata comisioanelor aferente.

Accesul la sectorul valorilor mobiliare străine este rezervat persoanelor juridice străine care întrunesc condiţiile de acces la
bursă stabilite pentru emitenţii autohtoni, dar cotează pe o piaţă organizată în ţara în care au fost emise.
Conducerea bursei poate lua decizia de suspendare sau retragere de la Cota Bursei a emitenţilor în anumite situaţii:

- în cazul în care aceştia nu respectă condiţiile Angajamentului de înscriere şi menţinere la Cotă;

- au loc fuziuni, reorganizări, divizări;
- acţionarii societăţii înşişi iau decizia retragerii de la Cotă;
- emitenţii nu plătesc comisioanele datorate Bursei pe o perioadă de cel mult două luni;
- emitenţii nu respectă cerinţele formulate de către Bursă în legătură cu furnizarea informaţiilor;
- emitenţii nu întocmesc rapoartele financiare conform legislaţiei în vigoare;
- în cazul în care se înregistrează o fluctuaţie accentuată a preţului titlurilor şi nu poate fi menţinută sau restabilită o
piaţă ordonată a respectivelor valori mobiliare.
 Tranzacţionarea titlurilor înscrise la cota BVB se poate realiza simultan pe trei pieţe:

 Piaţa Regular – piaţa principală, de tip “order-driven”, unde instrumentele financiare se tranzacţionează pe blocuri
de tranzacţionare şi care determină preţul de referinţă al acestora;
 Piaţa Odd Lot - unde instrumentele financiare se tranzacţionează în cantităţi mai mici decat un bloc de
tranzacţionare; variaţia maximă a preţului ordinelor de bursă pe piaţa Odd Lot este de ±25% la preţul de referinţă
de pe piaţa principală (piaţa Regular);
 Piata Deal – piaţa auxiliară a pieţei Regular, de încheiere a tranzacţiilor cu pachete mari de instrumente financiare,
pentru care BVB stabileşte o valoare minimă a tranzacţiei şi care au fost negociate în prealabil de către agenţii de
bursă;

4.1.3. Ordinele şi negocierea la bursă

Există mai multe modalităţi de negociere:

1. Negocierea prin înscrierea pe tablă – presupune, fie înscrierea ordinelor pe un tabel electronic, fie înscrierea
ordinelor cu cretă pe o tabelă, respectiv cele mai bune preţuri de cumpărare (BID) şi vânzare (ASK). Contractarea
are loc cand un agent de bursa accepta o cotatie ce figureaza pe tabla.

2. Negocierea prin anunţarea publică a ordinelor(în groapă) –un funcţionar al bursei anunţă titlul ce va fi negociat,
după care agenţii de bursă anunţă cu voce tare preţurile lor BID şi ASK, căutând parteneri pentru încheierea
tranzacţiilor. Contractarea are loc cand un agent de bursa ce a strigat cotatiile sale primeste un raspuns afirmativ
din partea altui agent de bursa.

3. Negocierea pe bază de carnet de ordine – se realizează prin centralizarea ordinelor primite de la clienţi de către
agenţii de bursă într-un carnet de ordine. Carnetul de ordine poate fi deschis spre consultare (TSE) sau inchis
(SUA).

4. Negocierea pe blocuri de titluri – se desfăşoară într-un spaţiu amenajat separat faţă de sala principală de
negociere a bursei şi este utilizată pentru tranzacţionarea unui volum mare de titluri.

5. Negocierea electronică – se bazează pe utilizarea mecanismelor de transmitere electronică pentru introducerea

şi prezentarea ordinelor la bursă sau chiar pentru executarea şi decontarea tranzacţiilor.

6. Sistemul de cotare al BVB este un sistem computerizat ce permite transmiterea si exexcutia ordinelor pe piata
continua

Ordinele bursiere pot fi standardizate sau nestandardizate şi se transmit prin trei modalităţi principale:

- prin prezenţa investitorului la sediul societăţii de intermediere

- prin transmiterea unui formular tipizat;

- prin mijloace electronice: email, telefon.

Ordinele trebuie să cuprindă instrucţiuni precise, clare, asupra intenţiilor clienţilor; în principal ele trebuie să conţină
următoarele informaţii:

- sensul operaţiunii, respectiv vânzare sau cumpărare de valori mobiliare;

- piaţa pe care se va desfăşura tranzacţia, respectiv la vedere sau la termen;
- cantitatea, numărul de titluri pe care clientul vrea să le vândă sau să le cumpere;
- denumirea şi categoria titlurilor ce fac obiectul operaţiunii; nu este suficient să fie indicat emitentul, ci trebuie
precizat tipul titlurilor;
- perioada de valabilitate a ordinului: “la zi” dacă sunt valabile în ziua lansării, sau “până la revocare” dacă sunt valabile
până la o dată indicată ulterior de client;
- preţul la care clientul doreşte executarea ordinului.
- Daca contul este discretionar
- Momentul preluarii ordinului de bursa.

În funcţie de precizarea preţului de execuţie, există mai multe tipuri de ordine de bursă:

1. ordinul “cel mai bun curs” – urmăreşte executarea ordinului de cumpărare sau de vânzare la cel mai bun curs de pe
piaţă.
2. ordinul “la piaţă” – reprezintă un ordin prin care agentul de intermediere trebuie să execute imediat tranzacţia la
cel mai bun preţ existent pe piaţă în acel moment. Un ordin de vanzare trebuie executat la cel mai mare pret existent
pe piata cand intermediarul introduce ordinul.
3. ordinul “limită” – prin care clientul indică o limită de preţ ce trebuie atinsă sau depăşită pentru ca ordinul să se
execute; ii este asociata intotdeauna mentiunea “la un pret mai bun”.
4. ordinul “stop” sau contingent – este un ordin care limitează pierderea în cazul trantacţiilor bursiere; el poate deveni
un ordin de vânzare “la piaţă” atunci când valoarea titlului scade sub o anumită limită sau de cumpărare „la piaţă”
atunci când valoarea titlului creşte peste o anumită limită;
5. ordinul “hidden” – ordinul care afiseaza in piata numai o parte a cantitatii totale; este folosit pe piaţa continuă în
cazul unor tranzacţii importante ca şi volum, deoarece investitorul nu doreşte să fie cunoscută poziţia sa de vânzător
sau cumpărător.
6. ordinul “legat” – este un ordin de cumpărare sau de vânzare condiţionat de executarea altui ordin.
7. ordinul “în jur de” – un ordin dat pentru un anumit preţ, ce lasă intermediarului o marjă de +/- câteva procente în
vederea adaptării preţului la condiţiile de piaţă.
8. ordinul „fără preţ”- reprezintă un ordin care nu are specificat un preţ în momentul introducerii la tranzacţionare,
dar care devine ordin limită prin alocare de către sistem a celui mai bun preţ al pieţei.

Exista si ordine cu mentiuni speciale:

- Totul sau nimic- stocul de titluri va fi tranzactionat integral sau deloc

- Imediat sau anuleaza- cere ca tranzactia sa fie executata imediat, total sau partial.
- Ordin la deschidere-se efectueaza in primele 30 de secunde ale zilei
- Ordin la inchidere-se efectueaza in ultimele 30 de secunde ale zilei

Indiferent de tipul de ordin dat de client, acesta poate fi executat parţial sau integral, iar clientul va fi informat asupra
executării ordinului.

Există mai multe criterii care stau la baza execuţiei ordinelor:

- criteriul preţ- vor fi executate cu prioritate ordinele de cumpărare la un preţ mai mare şi ordinele de vânzare la
un preţ mai mic. Dacă există ordine la acelaşi preţ, se apelează la criterii suplimentare, cum sunt criteriul timp,
cel al volumului şi cel al proratei;
 - criteriul precedenţei, în funcţie de timp- vor fi executate ordinele, ţinându-se cont de momentul transmiterii
acestora;
- criteriul volumului- vor fi executate ordinele care au volum mai mare;
- criteriul proratei -urmăreşte executarea tuturor ordinelor, proporţional cu valoarea lor (30% dintr-un ordin, 20%
din altul etc).

4.1.5. Segmentul RASDAQ AL BVB

Inmatriculată ca o societate cu răspundere limitată a început să funcţioneze oficial la 25 octombrie 1996.

În anul 2002, RASDAQ s-a reorganizat sub forma unei societăţi pe acţiuni cu denumirea Bursa Electronică RASDAQ,
clasificandu-si emitenţii valorilor mobiliare tranzacţionate în trei categorii: categoria I, categoria II si categoria de baza.

Rasdaq constituia de fapt un sistem electronic in cadrul caruia intermediarii derulau tranzactii in numele clientilor sau in
nume propriu.

Regulamentul de Transparenţă şi Integritate al RASDAQ din anul 2002 a însemnat pentru această piaţă introducerea
anumitor standarde de acces.

Odată cu introducerea categoriilor de excelenţă au fost introduşi şi indicii RAQ-I şi RAQ-II ce reflectă evoluţia preţurilor
pentru titlurile negociate la cele două categorii.

Anul 2005 a marcat fuziunea BER cu BVB, continuându-se procesul de reducere a numărului emitenţilor listaţi pe piaţa
Rasdaq administrată de Bursa de Valori Bucureşti.

Acţiunile societăţilor listate pe piaţa Rasdaq, administrată de BVB sunt grupate în prezent în trei categorii: categorii I-R (4
societăţi , printre care Braiconf SA), categoria II-R (5 societăţi, printre care INOX SA Măgurele) şi categoria III- R (903 societăţi,
printre care Nutrientul SA Palota).

In Anul 2008 s-a incercat transformarea pieţei Rasdaq într-un sistem alternativ de tranzacţionare, pentru alinierea la
cerinţele directivelor UE

Sistemul alternativ de tranzacţionare (A.T.S) trebuia constituit pentru a pune la dispoziţia investitorilor un cadru organizat şi
transparent pentru tranzacţionarea acţiunilor aparţinând emitenţilor listaţi pe piaţa Rasdaq.

Emitenţii tranzacţionati pe piata B.V.B care îndeplineau condiţiile de tranzacţionare pe piata reglementată erau admişi de
drept pe piaţa reglementată, si toţi emitenţii de pe RASDAQ, împreună cu cei de pe piata B.V.B care nu îndeplineau aceste
condiţii, ar fi fost tranferaţi pe sistemul alternativ de tranzacţionare odata cu autorizarea acestuia.

În septembrie 2014, Parlamentul României a adoptat legea 151/2014 care prevede desfiinţarea pieţei Rasdaq, urmând ca
emitenţii listaţi pe acest segment să decidă mutarea pe o piaţă reglementată sau pe un sistem alternativ (ATS) ori, în caz
contrar, să se delisteze.

În septembrie 2014, pe piaţa Rasdaq erau listate 928 de companii, cu o capitalizare de 7,55 miliarde de lei (1,71 miliarde de
euro)

Piața Rasdaq a fost desființată în octombrie 2015.

4.1.6. ATS

CNVM a aprobat in aprilie 2010 sistemul CAN-ATS, ce este o piaţă cu criterii flexibile, ce se adresează tuturor categoriilor de
societăţi, indiferent de dimensiune sau vechime în mediul economic, din ţară sau internaţionale.

Este conceput atât pentru acţiuni şi obligaţiuni, cât şi pentru alte tipuri de instrumente financiare care nu îndeplinesc
criteriile de admitere pe piaţa reglementată.
CAN-ATS este caracterizat prin proceduri de listare simplificate, nefiind necesar un prospect de admitere la tranzacţionare,
ci doar un document de prezentare al societăţii.

De asemenea, cerinţele de raportare sunt reduse comparativ cu cele ale pieţei reglementate. Pentru companiile care doresc,
prin listarea pe CAN-ATS, ele se pot pregăti în vederea transferului pe piaţa reglementată, prin creşterea graduală a
lichidităţii.

 Sectoare ATS:

a) Sector Titluri de Capital (26 de acțiuni internaționale)

b) Sector Titluri de Credit (1 obligaţiune corporativa)
c) Sector Titluri de Participare la Organisme de Plasament Colectiv (1 fond închis de investiții)

 Criterii pt. A fi admis la tranzactionare pe sistemul ATS:

1. Sa fie societate pe actiuni

2. Sa nu se afle in stare de faliment.
3. capitalizarea medie în ultimele 6 luni este de cel puţin echivalentul în lei a 1 milion EURO, sau valoarea capitalurilor
proprii din ultimul exerciţiu financiar este de cel puţin 1 milion EURO
4. societatea să fi funcţionat în ultimii 3 ani anterior solicitării de admitere la tranzacţionare şi să fi întocmit situaţiile
financiare pentru aceeaşi perioadă.
5. 5.să aibă contract de furnizare de servicii de registru cu Depozitarul Central;

4.2. Sibiu Stock Exchange (SIBEX)

Bursa Monetar-Financiară-Financiară şi de Mărfuri Sibiu (BMFMS) s-a infiintat la data de 14 decembrie 1994, având iniţial
11 acţionari.

Primele contracte futures lansate au avut ca activ suport indicele BMS1, indice calculat pentru acţiunile cotate la categoria I
a BVB.

Actualmente, pe piaţa futures sibiană activează reprezentanţi a 39 de agenţii de brokeraj din 20 judeţe ale ţării şi din
Bucureşti.

În ringurile bursei sunt acceptaţi numai operatori care au obţinut atestatul de operator pentru pieţele futures şi de opţiuni.

In 2010 se lanseaza piata la vedere a lui SIBEX.

Bursa sibiană a lansat în anul 2007 platforma WEBTRADER adresată clienţilor şi menită să asigure o eficienţă ridicată a actului
investiţional.

Tot în anul 2007, Bursa de Valori din Varşovia a devenit acţionar al BMFMS, dobândind un număr de acţiuni reprezentând
1,8% din capitalul BMFMS.

În prezent, în ringurile SIBEX sunt tranzacţionate contractele futures pe acţiunile a 32 societăţi listate la BVB, contractele
futures pe 11 actiuni internationale, contractele futures pe indicele bursier DJIA, contracte futures pe 7 cursuri valutare,
contractele futures pe aur si petrol, cu scadenţe la 1, 2, 3, 6 şi 12 luni.

Pentru listarea pe piaţa SIBEX,o companie trebuie să fi funcţionat de cel puţin 3 ani,din care minimum un an să fi înregistrat
profit. Totodata, societatea trebuie să deţină capitaluri proprii de minimum 1 milion de Euro, iar procentul de free-float să
fie de cel puţin 25%.

Companiile care nu întrunesc aceste condiţii pot, totuși, să se înscrie în sistemul alternativ de tranzacţionare Start.

Cu aceleași beneficii ca în cazul pieţei reglementate, sistemul Start pretinde condiţii minime, precum capitaluri proprii sau
capitalizare anticipată de minimum 200.000 Euro și prezentarea unui plan de afaceri pentru următorii trei ani.
Bursa la termen din Sibiu este o alternativă tot mai căutată de cei care vor să obţină câştiguri mari pe termen scurt, în
condiţiile scăderii dobânzilor, lichiditatea crescând constant datorită lansării în continuare de noi instrumente financiare
derivate.

Un rol important în consolidarea poziţiei SIBEX pe piaţa de capital îl au cei care realizează operaţiuni de arbitraj şi
speculatorii.

Pe piaţa bursieră de la Sibiu investitorii se pot proteja, împotriva riscului valutar, dar şi a scăderilor de preţ ale acţiunilor la
BVB.

Decontarea şi compensarea tranzacţiilor cu derivate financiare la bursa sibiană se realizează prin Casa Română de
Compensaţie (CRC), care solicită depunerea marjei la iniţierea unei tranzacţii futures.

Marja reprezintă suma de bani ce trebuie depusă obligatoriu atunci când se deschide o poziţie “short” de vânzător sau
“long” de cumpărător.

Apelul la marjă reprezintă solicitarea de a completa marja iniţială, atunci când nivelul sumei în cont scade sub nivelul marjei
necesare pentru acoperirea poziţiilor deschise.

Prin apelul în marjă, marjele sunt actualizate periodic de CRC în funcţie de valoarea contractului şi de evoluţia zilnică a
preţurilor. CRC gestionează riscul participanţilor, realizând zilnic compensarea şi marcarea la piaţă a poziţiilor deschise,
precum şi decontarea tranzacţiilor.

Marcarea la piaţă este o evaluare a poziţiilor deschise, la preţul de cotare al contractului respectiv, având ca rezultat profit
sau pierdere.

La scadenţa fiecărui contract futures poziţiile deschise ale participanţilor vor fi lichidate piramidal.

CRC va închide poziţiile deschise ale membrilor compensatori, membrii compensatori vor închide poziţiile deschise ale
agenţiilor reprezentate, agenţiile de brokeraj vor închide poziţiile deschise ale clienţilor şi cele proprii ale agenţiei.

Unii investitori care estimează gresit evoluţia cursului şi au deschis o poziţie dezavantajoasă, încep să piardă, marja se
diminuează sub nivelul necesar pentru acoperirea poziţiei.

Exemplul nr. 1:

Un speculator „a la baisse” apreciază că până la sfârşitul lunii decembrie cursul dolarului se va deprecia în raport cu leul,
drept pentru care se hotărăşte să iniţieze o poziţie short futures pe piaţa contractului futures RON/USD, cu scadenţa la
19.12.2014.Astfel vinde 10 contracte futures RON/USD, în data de 09.12.2014, la cursul de 3,51 RON/USD, sperând că acest
curs va ajunge la finele lunii în jur de 3,2 RON/USD. Marja este de 450 lei RON pe contract.

Evoluţia cursului contractului futures RON/USD cu scadenţa la 19.12.2014 a fost următoarea:

 10.12-3,361 17.12-3,476
 11.12-3,255 18.12-3,501
 12.12-3,195 19.12-3,577
 15.12-3,208 16.12-3,348

4.3. Elemente de fiscalitate specifice pieţei de capital

Dividendele primite de o persoană juridică română de la o altă persoană juridică română sunt venituri neimpozabile la
calculul impozitului pe profit.

În schimb, ele sunt impuse la sursă cu un impozit pe dividende de 5%.

Dacă o persoană juridică efectuează tranzacţii cu titluri de valoare sau operaţiuni de vânzare-cumpărare valută pe bază de
contract futures, profitul obţinut se impozitează cu 16%.
Dividende obţinute de persoane fizice sunt impuse cu o cotă de 5%.

Dobânzile aferente titlurilor de stat şi obligaţiunilor primite de o persoană fizică sunt impuse cu o cotă de 16%.

Câştigul net anual din tranzacţii cu titluri de valoare se impozitează cu 16%. Nu se efectuează plăți anticipate începând cu
anul 2014.

Câştigul din transferul valorilor mobiliare, în cazul societăţilor închise, şi a părţilor sociale se impune cu 16%, impozitul fiind
final.

Câştigul din operaţiuni de vânzare-cumpărare valută la termen pe bază de contract se impune cu o cotă de 16%, impozitul
reţinut fiind plată anticipată în contul impozitului anual datorat.

Câştigul net anual din operaţiuni de vânzare-cumpărare valută la termen pe bază de contract se impune cu o cotă de 16%.

Din anul 2010, pierderea anuală din tranzacţionarea titlurilor de valoare se reportează în anul următor si se recupereaza in
urmatorii 7 ani calendaristici.

Curs 9

4.4. Fuziunea BVB cu SIBEX

Bursa de Valori Bucureşti (BVB) va fuziona prin absorbție cu Bursa de la Sibiu, Sibex.

În 24 februarie 2017 proiectul de fuziune BVB- SIBEX a fost semnat de către reprezentanţii desemnaţi de Consiliile de
Administraţie ale celor două societăţi.

Unificarea celor 2 burse ar fi trebuit să aibă loc de acum zece ani, când au avut loc mai multe discuţii.

Din păcate, orgoliile celor aflaţi la conducerea celor două companii au împiedicat de fiecare dată fuziunea, chiar dacă pentru
piaţa de capital a României nu era tocmai normal să aibă două burse de valori.

Raportul de schimb dintre cele două companii este de 1 la 83, mai exact o acţiune Sibex este evaluată la 0,43 de lei, iar una
a BVB la 35,87 lei.

În schimbul acţiunilor deţinute la SIBEX, acţionarii companiei vor primi acţiuni la BVB. Rata de schimb, al cărei rol constă în
desemnarea parităţii acţiunilor societăţilor participante la fuziune, reprezentând suportul contabil-matematic în vederea
emisiunii de noi acţiuni pentru acţionarii SIBEX, este de 0,012, fiind calculată prin raportarea valorii de piaţă a unei acţiuni
SIBEX la valoarea de piaţă a unei acţiuni BVB.

Dacă fuziunea ar fi avut loc în 2009-2010 când au avut loc primele discuţii mai serioase, raportul ar fi fost mult diferit.

Din păcate, criza nu a ocolit Sibex, iar compania a pierdut foarte mult din valoare. Pe 19 august, Sibex s-a închis definitiv.

Puţinii participanţi rămaşi şi-au închis poziţiile de pe piaţa futures, iar pe piaţa ATS nu s-au mai înregistrat tranzacţii în
ultimele şedinţe. Piața SIBEX și-a încetat activitatea de tranzacționare în 09.10.17.

ASF a avizat în 05.10.17 solicitările operatorilor de piaţă Bursa de Valori Bucureşti şi SIBEX - Sibiu Stock Exchange privind
procesul de fuziune prin absorbţie dintre cele două societăţi.

ASF a retras ulterior și autorizaţia de operator de piaţă a SIBEX şi radierea din Registrul ASF.

Instrumentele financiare derivate sunt retrase de la tranzactionare de pe SIBEX incepand cu data de 19 iunie 2017. Nu au
fost transferate pe BVB.

Companiile listate pe piața ATS (24 în total) din cadrul SIBEX au fost transferati de drept in cadrul AeRO BVB incepand cu
data de 10.10.2017.

Pe piața reglementată a SIBEX era listată Sibiu Stock Exchange SA, care după finalizarea fuziunii și-a încetat existența.
 CAPITOLUL V.
Tranzacţiile bursiere

5.1. Definire, clasificare

Tranzacţiile bursiere reprezintă contractele de vânzare/cumpăre de instrumente financiare încheiate pe o piaţă secundară
organizată.

Specialiştii formulează mai multe concepte, şi anume:

1. concepţia prohibitivă- doar tranzacţiile încheiate în cadrul burselor de valori

2. concepţia restrictivă- toate tranzacţiile încheiate pe piaţa secundară, şi cele pe pieţele interdealeri.
3. concepţia liberală- toate tranzacţiile încheiate în incinta bursei şi în afara acesteia de către persoane autorizate.

Investitorii derulează tranzacţii ce se bazează pe 3 motivaţii diferite:

1. obţinerea de dividende sau dobânzi

2. obţinerea controlului asupra gestiunii unei societăţi

3. obţinerea unui câştig pe termen scurt.

D.p.d.v. al obiectului tranzacţiei, vorbim de tranzacţii cu titluri primare sau derivate.

D.p.d.v al scopului urmărit , putem clasifica tranzacţiile bursiere: speculaţia, arbitrajul şi hedging-ul.

Speculaţia constă în cumpărarea/vânzarea unui bun în momentul t, urmată de revânzarea sau recumpărarea în momentul
t+1, motivaţia unei asemenea operaţii fiind speranţa unei modificări favorabile a preţului acestuia în intervalul cuprins între
t şi t+1, în condiţiile asumării riscului ce rezultă din imposibilitatea anticipării exacte a cursului.

Speculanţii sunt de fapt investitorii care îşi creează o poziţie expusă riscului: cumpără sperând în creşterea cursului „a la
hausse” şi vând sperând în reducerea cursului „a la baisse”.

Exemplul nr. 1: o speculaţie long futures:

Urmărind evoluţia cursului contractului futures RON/ USD cu scadenţa la 19.12.2014, un speculator se hotăreşte la data de
04.11.2014 să cumpere 10 contracte(1000 USD) la cursul de 3,41 RON/USD, luând astfel o poziţie long pe această piaţă,
deoarece previzionează creşterea cursului; marja pe care trebuie să o depună este 400 lei pe contract.

La 28.11.2014 cursul futures este 3,63 RON/USD, investitorul hotărând închiderea poziţiei şi vinde cele 10 contracte.

Câştig: 10 contracte x 1000 USD x (3,63-3,41) = 2.200 lei – comision 100 lei

Economiştii liberali consideră aceste operaţiuni ca un factor de stabilizare a pieţelor.

Dar, acest lucru nu s-a regăsit întotdeauna în practică.

Piaţa bursiera va fi caracterizată de explozia preţurilor, formând „bulele financiare” sau speculative: investitorii vor dori să
cumpere valorile cu orice preţ, acestea vor fi supraevaluate.

Devine inevitabilă la un moment dat spargerea bulei, momentul în care cursurile se prăbuşesc, de obicei mult mai rapid
decât ele au crescut.
Speculaţia este criticată din punct de vedere economic, fiind considerată un factor de dezechilibru pentru piaţa de capital,
dar este criticată şi din punct de vedere moral, fiind considerată o utilizare non-economică a resurselor societăţii şi
asemănată cu un veritabil joc de noroc.

Strategia fundamentală după care se ghidează speculatorii este „Vinde scump şi cumpără ieftin!”

Arbitrajul este considerată operaţiune fără riscuri deoarece investitorul desfăşoară operaţiunea concomitent pe două pieţe:
cumpără un titlu pe o piaţă unde acesta are preţ scăzut şi vinde titlul în acelaşi timp pe altă piaţă unde preţul este mai ridicat.

Strategia fundamentală a acestui tip de operaţiune este „Vinde în piaţa mai scumpă şi concomitent, cumpără în piaţa mai
ieftină!”, indiferent de activul suport al instrumentului pe care se acţionează, arbitrajorii fiind bineveniţi în orice piaţă a
oricărui operator deoarece activează ca vehicule de transport al „fair-price”-ului de pe o piaţă pe alta

Arbitrajul spot-futures presupune tranzacţionarea simultană pe 2 pieţe a unor active financiare având aceleaşi caracteristici
şi aceeaşi maturitate.

Dacă una dintre tranzacţii este la vedere, iar cealaltă la termen, arbitrajul se numeşte cash and carry.

Dacă tranzacţia de vânzare, respectiv cumpărare este închisă printr-o tranzacţie de sens contrar pe aceeaşi piaţă, având
acelaşi activ suport, dar cu scadenţe diferite, arbitrajul se numeste spread.

Exemplul nr. 2 arbitraj cash-carry:

De exemplu, un investitor ia poziţii diferite la data de 14.11. 2014 pe două pieţe diferite:
cumpără 1000 acţiuni SIF5 pe piaţa spot la BVB la preţul de 1,76 lei, pentru care achită în total 1.760 lei;
vinde un contract DESIF5 la SIBEX cu scadenţa în decembrie 2014 la preţul futures de 1.930 lei, pentru care depune la
brokerul său marja de 275 lei.
În total el imobilizează 2035 lei(1.760 lei pe piaţa spot şi marja pe piaţa futures 275 lei).
Cele două poziţii se închid, rezultând un profit brut de (1.93-1,76)*1000= 170 lei.
Arbitrajul clasic este considerat cel forward-futures, adică încheierea unui contract nestandardizat şi un contract futures,
respectiv un contract standardizat încheiat pe o piaţă a derivatelor.

Exemplul nr. 3, în 08.11.2014 un investitor cumpără 10 contracte futures Euro/Ron tranzacţionate la Bursa din Sibiu cu
scadenţa în 19.12 2014 la cursul de 4,425 lei/euro şi vinde 10.000 euro la cursul de 4,48 lei/euro încheind un contract forward
cu banca. Investitorul îşi păstrează deschisă poziţia iniţiată pe piaţa futures până la scadenţa contractelor respective iar
cursul în data de 19.12.2013 este 4,45 lei/euro.

Rezultatul arbitrajului poate fi sintetizat astfel:

din vânzarea forward a celor 10.000 euro obţine 4,48 lei/euro*10.000 euro=44.800 lei;

din cumpărarea celor 10 contracte futures, contul său se debitează cu suma de 10 contracte*1000 euro/contract*4.425
lei/euro=44.250 lei.

Deci, rezultatul arbitrajului va fi un câştig de 44.800-44.250=550 lei, din care evident se vor deduce comisioanele plătite
agenţiei de brokeraj care a intermediat derularea tranzacţiei respective.

Arbitrajul este şi o operaţiune fara riscuri care se soldează întotdeauna cu profit pentru investitor, deoarece ambele
tranzacţii, atât cea iniţială, cât şi cea de închidere a poziţiei se încheie la cursuri cunoscute, nefiind nevoie de anticiparea
acestora, ca în cazul speculaţiei.
Hedging-ul reprezintă operaţiuni de asigurare, de limitare a pierderii potenţiale pe o piaţă instabilă, dar în acelaşi timp
reprezintă şi o pierdere a oportunităţilor.

Investitorii nu vor pierde în cazul evoluţiei defavorabile a cursurilor, dar nici nu vor câştiga în cazul evoluţiei favorabile a
acestora.

Hedgingul înseamnă deschiderea unei poziţii pe piaţa la termen, egală ca mărime şi de sens opus poziţiei deţinute pe piaţa
la vedere.

Hedgingul are ca efect atât protecţia împotriva posibilelor pierderi datorate fluctuaţiilor preţului cât şi anularea posibilităţii
obţinerii de profituri spectaculoase din mişcările favorabile ale preţului.

Se desprind două variante de hedging:

- hedging de cumpărare (buying hedge), respectiv cumpărarea pe piaţa futures, deoarece investitorul are de realizat
o operaţiune de vânzare a titlurilor la vedere la o dată viitoare şi doreşte să acopere riscul unei posibile creşteri a
preţului titlurilor;
- hedging de vânzare (selling hedge), respectiv vânzarea pe piaţa futures a titlurilor, deoarece are de realizat o
operaţie de cumpărare la vedere.

Hedgingul valutar urmăreşte protejarea împotriva fluctuaţiei cursului într-o direcţie nefavorabilă

Hedgingul de portofoliu urmăreşte protejarea împotriva scăderii valorii portofoliului.

Hedgingul de portofoliu presupune acoperirea unui portofoliu prin luarea unei pozitii egale si opuse intr-o piata diferita, dar
paralela. Efectul pozitiei de compensare este reducerea sau eliminarea efectelor schimbarilor valorice ale ambelor pozitii.

Exemplul nr. 3:

La 04.11.2014 un exportator decide să protejeze suma de 100.000 euro pe care o va încasa la 14.12.2014, previzionând o
scădere a cursului de schimb. Cursul de schimb:

- spot la 04.11.2014 este 4,4635 lei/euro

- futures la 04.11.2014 este 4,4510 lei /euro

Exportatorul vinde 100 contracte futures RON/EURO (un contract este 1000 lei/euro) cu scadenţa la 19.12.2014 la preţul de
4,4510 lei/euro.

Deoarece încasează suma de 100.000 euro la 15.12.2014, exportatorul va închide poziţia in aceeasi zi la preţul futures la
această dată: 4,4145 lei/euro.

3. După caracteristicile piețelor pe care sunt inițiate, distingem :

• Tranzacții de tip american:

-tranzacţii cu lichidare imediata - predarea/plata titlurilor are loc chiar în ziua încheierii contractului

-tranzacţii cu lichidare normala- din momentul încheierii contractului, finalizarea are loc într-un anumit număr de zile
bursiere (între 3 – 7 zile) potrivit reglementărilor fiecărei piețe bursiere (ex. 5 zile la NYSE, 3 zile la TSE, 3 zile la BVB etc.)

-tranzacții cu lichidare pe bază de aranjament special- finalizarea operațiunii are loc într-un interval mai mare decât
lichidarea normală, prin înțelegere între părți (ex. la NYSE lichidarea prelungită poate fi realizată la opțiunea vânzătorului,
dar nu mai târziu de 60 zile, la Tokyo Stock Exchange livrarea titlurilor poate fi realizată în 19 zile de la contractare etc.)
 • tranzacții de tip european:

- tranzacţii la vedere- se execută la cursul zilei, urmând ca livrarea titlurilor/plata prețului să aibă loc imediat sau într-o
perioadă de câteva zile (3, 5, 7 zile) stabilită de autoritatea fiecărei piețe bursiere

- tranzacţii la termen ferm- se prestabilesc elementele contractuale cu privire la cantitate, preț, momentul decontării,
finalizarea tranzacției având loc la o dată viitoare (contracte forward)

- tranzacții pe piața cu reglementare lunară- se inițiază la un moment dat, urmând a fi executate la o dată fixă (zi de lichidare),
în cursul aceleiași luni sau a unei luni calendaristice viitoare, dar nu mai târziu de sfârșitul anului

5.2. Tranzacțiile la vedere

După natura contului deschis la broker, avem:

1. Tranzacţiile cash se realizează pe baza contului cash deschis de către client la intermediarul de bursă.
2. Tranzacţiile în marjă (long Margin) reprezintă tranzacţii pe datorie efectuate prin contul în marjă al clientului deschis
la societatea de intermediere.

Tendinţa pe pieţele europene este de generalizare a termenului de 3 zile bursiere, începând din ziua tranzacţiei. Este şi
posibilitatea finalizării tranzacţiilor în aceeaşi zi în care a fost introdus ordinul în bursă.
Prezintă următoarele caracteristici:
1. au la bază contul cash deținut de client la firma broker
2. este necesar angajamentul ferm al vânzătorului de a livra titlurile și obligația fermă a cumpărătorului de a
efectua plata
3. investitorul poate cumpăra titluri cu condiția să plătească integral contravaloarea acestora, vărsând suma
respectivă în contul său de la broker
4. clientul care vinde cash trebuie să predea titlurile care fac obiectul tranzacției în cadrul aceluiași termen, primind
contravaloarea integrală în contul său
5. derularea tranzacțiilor se face la cursul zilei (determinat potrivit ordinelor clienților și în raport de posibilitățile
de alocare în cadrul ședințelor de tranzacționare)
6. termenul de executare diferă în funcție de reglementările fiecărei piețe bursiere
7. scopul tranzacțiilor la vedere este în general reprezentat de interesul imediat privind formarea / modificarea
structurii unui portofoliu sau privind mobilitatea capitalurilor (nu este exclus însă nici caracterul speculativ)

În cazul neexecutării obligației asumată de către client, brokerul va proceda la lichidarea poziției clientului astfel:

- vânzarea titlurilor respective la valoarea lor de piață din momentul în care obligația scadentă de depunere a
fondurilor nu a fost îndeplinită
- cumpărarea titlurilor de pe piață, la cursul curent, în vederea lichidării poziției unui client care nu a predat
integral titlurile vândute

Mecanismul tranzacțiilor la vedere este considerat cel mai simplu, având următoarele etape:

- adresarea și înregistrarea ordinelor

- formarea cursului
- executarea ordinelor
- transmiterea informațiilor către client privind executarea
- efectuarea reglementărilor în conturile clienților
- realizarea modificărilor cu privire la dreptul de proprietate
La Bursa de Valori București derularea unei tranzacții la vedere de vânzare/cumpărare se bazează pe un mecanism prin care
intermediarii au acces direct și continuu la informațiile legate de preț și implică două fluxuri: transferul banilor și transferul
titlurilor.

Derularea tranzacțiilor implică un flux operațional (de trazacționare și post-tranzacționare), finalizarea lor având loc în
intervalul de 3 zile lucrătoare de la data tranzacționării

Tranzacţiile la vedere prezintă o serie de avantaje, care au dus la dezvoltarea acestora:

- termenul de derulare este foarte scurt;

- riscul lor este redus, în comparaţie cu celelelte tranzacţii;
- permit cunoaşterea preţului de plătit sau a sumei de încasat de la începutul încheierii tranzacţiei.

Dar, ele prezintă şi o serie de dezavantaje:

• profitabilitatea lor este scăzută;

• nu pot fi folosite pentru acoperirea riscurilor.

În România, tranzacţiile în marjă se derulează la Bursa de Valori Bucureşti, marja iniţială necesară pentru iniţierea unei
tranzacţii în marjă fiind 50% din valoarea tranzacţiei iar marja permanentă este tot 50%.

Principalele caracteristici ale tranzacției în marjă sunt:

- clientul beneficiază de avantajele ce decurg din deținerea unui cont în marjă în ceea ce privește derularea
tranzacțiilor bursiere.
- contul în marjă poate fi privit ca un mijloc de achiziționare de titluri cu plata în rate.

în cazul cumpărării de titluri în marjă poziția clientului se prezintă astfel:

- poziție long pe titluri deoarece din momentul executării operațiunii titlurile aparțin clientului investitor, toate
dividendele acțiunilor sau dobânzile obligațiunilor respective vor fi colectate de broker și trecute în contul acestuia
- poziție short pentru fondurile împrumutate de la broker pe care este obligat să le ramburseze și să plătească
dobânda aferentă

Investitorul care dă un ordin de cumpărare în marjă pentru un anumit volum de titluri, nu trebuie să achite firmei broker cu
care lucrează întreaga contravaloare a acestora, ci numai o anumită “acoperire” sau marjă, diferența până la valoarea
integrală a contractului fiind reprezentată de împrumutul pe care clientul îl obține de la broker pentru tranzacția respectivă.

Rolul tranzacțiilor în marjă este de a crea capacitate financiară suplimentară clientului. În funcție de nivelul marjei, acesta
poate, cu o anumită sumă avansată în operațiune, să câștige sau să piardă mai mult decât într-o tranzacție cash. La tranzacția
în marjă se manifestă efectul de levier (multiplicarea câștigului) sau efectul de măciucă (multiplicarea pierderii). Efectul de
levier este evidențiat de inversul marjei (levier = 1 / marja inițială).

Ca la orice credit, clientul trebuie să ofere o garanție, iar aceasta este reprezentată de titlurile care fac obiectul contractului
și care rămân la broker; dacă investitorul dorește să intre în posesia titlurilor, el trebuie să restituie creditul (inclusiv dobânda
datorată), anulând astfel datoria sa la broker. Aceste titluri care servesc drept garanție se numesc ”colateral”.

Nivelul dobânzii percepută de societatea de intermediere depinde de rata medie a dobânzii practicată pe piața capitalului
de împrumut, care poate fi majorată cu un spread (pentru acoperirea costurilor de tranzacționare și obținerea unui anumit
profit de către societatea care accepta să își împrumute clientul).
Tranzacțiile în marjă sunt cunoscute în practica internațională și sub denumirea de tranzacții în conturi de siguranță. Contul
de siguranță se deschide atunci când un client cumpără mai multe titluri cu aceeași sumă de bani sau același număr de titluri,
cu o sumă de bani inițială mai redusă, titlurile fiind folosite drept garanție pentru împrumut.

Cerința esențială pentru funcționarea contului în marjă este ca pentru fiecare client valoarea colateralului să fie tot timpul
mai mare decât datoria pe care clientul o are la broker.

Pe toată durata derulării tranzacțiilor în marjă, clientul trebuie să mențină în contul său o anumită marjă de menținere.
Trebuie avut în vedere faptul că valoarea colateralului fluctuează zilnic în funcție de evoluția cursului de piață al titlurilor
respective.

Ca urmare, contul în marjă al clientului poate fi:

 nerestricționat  marjă curentă > marja inițială  diferență favorabilă pentru client (exces de marjă) pe care
clientul o poate retrage în numerar sau o poate utiliza pentru inițierea unei tranzacții noi
 restricționat  marja curentă < marja inițială  diferență nefavorabilă pentru client și nu mai poate efectua
tranzacții în marjă.

Vânzările scurte (în lipsă) sunt tranzacții de tip american, derulate după caracteristicile operațiilor la vedere, în condițiile în
care clientul nu deține titlurile ce urmează a fi vândute și ca urmare apelează la un împrumut de titluri de la broker.

În urma unei vânzări scurte, poziția clientului se prezintă astfel:

• short pe titluri deoarece în urma executării ordinului clientul rămâne dator față de broker cu titlurile respective,
până în momentul în care se va acoperi prin cumpărarea titlurilor
• long pe fondurile bănești reprezentând contravaloarea titlurilor vândute la cursul din contract

Vânzarea scurtă constă în două contracte de bursă, de sens opus, încheiate la momente diferite.

Împrumutul de titluri este acordat de regulă de către brokerul cu care lucrează clientul, acesta preluând titlurile din conturile
altor clienți.

Condițiile în care se acordă împrumutul depind de situația raportului dintre cererea și oferta de titluri și, respectiv, de
lichidități, în acea perioadă:

- dacă titlurile sunt relativ rare pe piață, deci brokerul poate împrumuta mai greu acele titluri, ele vor fi împrumutate cu
o primă (datorată de clientul care inițiază operațiunea de vânzare scurtă)
- dacă lichiditățile sunt relativ rare, atunci cel ce acordă împrumutul în titluri plătește o dobândă împrumutatului pentru
banii pe care îi deține ca garanție până la lichidarea împrumutului

În practică, în cele mai multe cazuri, împrumutul se derulează fără plată de primă sau de dobândă.

Una din caracteristicile principale ale operațiunilor în marjă este: marcarea la piață al cărei principiu este: tot timpul titlurile
împrumutate trebuie garantate cu o sumă cash egală cu valoarea curentă de piață a acelor titluri. Apar astfel două situații:

1. dacă scade cursul titlurilor  valoarea garanției devine mai mare decât valoarea titlurilor împrumutate și
brokerul împrumutător trebuie să verse diferența în contul clientului împrumutat
2. dacă crește cursul titlurilor  garanția devine insuficientă și brokerul împrumutător îi solicită clientului noi
depuneri cash (apel în marjă)

Aceste reglări se fac zilnic și determină modificări corespunzătoare în situația contului clientului la broker.

Curs 10

5.3. Tranzacţiile la termen

Tranzacţiile la termen se caracterizează prin aceea că partenerii convin să-şi îndeplinească obligaţiile contractuale peste o
anumită perioadă de la data încheierii tranzacţiei.
Tranzacţiile la termen ferm se caracterizează prin îndeplinirea obligaţiilor asumate prin contract de către vânzător şi
cumpărător la un curs stabilit prin contract şi la o dată ulterioară: 1, 3, 6 luni sau mai mult.

Nu pot fi negociate pe piaţa tranzacţiilor la termen ferm decât cantităţi minimale de titluri (5,10,25,50,100,200,500) sau
cantităţi multiplicate care sunt fixate de către Consiliul burselor de valori pentru fiecare titlu în parte.

Pe piaţa la termen, cumpărătorul va câştiga dacă preţul titlurilor creşte. Vânzătorul în cadrul unei tranzacţii la termen va
câştiga dacă scade preţul titlurilor.

Cotează la termen cele mai lichide valori mobiliare tranzacţionate la vedere pentru care există în orice moment o cotaţie la
vedere ca punct de referinţă.

Intermediarii bursieri impun constituirea unui depozit de garanţie de către clienţi, în funcţie de riscurile ce le implică
tranzacţia.

Tranzacțiile condiționate sunt derulate la termen, dar finalizarea lor nu este obligatorie.

Aceasta depinde de decizia operatorului care, suportând un cost, are dreptul fie să renunțe la contract , fie să-și definească
poziția de cumpărător sau vânzător de titluri, în funcție de evoluția viitoare a cursului valorilor mobiliare tranzacționate.

În România, tranzactiile la termen cu instrumente financiare derivate se pot derula doar pe SIBEX.

Tranzacţiile la termen cu instrumente financiare derivate sunt cele care au la bază contracte forwards, contracte futures,
contracte swaps, opţiuni negociabile.

• Tranzacţiile cu instrumentele financiare derivate sunt deosebit de avantajoase pentru investitori deoarece:
1. necesită investiţii mici;
2. determină amplificarea efectului investiţiei;
3. permite reducerea sau eliminarea riscurilor;
4. prezintă oportunitatea realizării de profit în ambele direcţii de mişcare a preţurilor;
5. există un grad ridicat de standardizare al derivatelor
6. permite accesul facil la piaţă şi procesarea rapidă a datelor.
7. presupun costuri de tranzacţionare reduse, comparativ cu tranzacţiile de pe piaţa spot.

 Dar, tranzacţiile cu instrumente financiare derivate implică şi anumite riscuri pentru investitori:
1. generează un efect de amplificare a câştigurilor şi pierderilor;
2. implică un grad ridicat de risc şi sumele pierdute sunt potenţial nelimitate;
3. în anumite condiţii de piaţă, poate fi dificil sau chiar imposibil de lichidat o poziţie.

Tranzacţiile la termen de tip forward sunt primele tranzacţii la termen.

Ele sunt contracte private între vânzători şi cumpărători, irevocabile.

Dacă la data scadenţei preţul activului-suport al contractului este mai mare decât preţul specificat în contractul forward,
cumpărătorul va obţine un câştig, iar în caz contrar o pierdere.

Contractele forwards nu permit cotarea lor la bursă sau schimbarea părţilor implicate în contract.

O tranzacţie future permite investitorilor sau să se acopere, sau să speculeze pe eventualele variaţii ale preţului activului-
suport.

Orice contract futures tranzacţionat presupune deschiderea a 2 poziţii: una de vânzare - „short”- în contul vânzătorului şi
una de cumpărare- „long”-pentru cumpărător.

Datorită dezvoltării tranzacţiilor bursiere şi a instrumentelor financiare derivate, tranzacţiile cu opţiuni au devenit o
alternativă de plasament tot mai utilizată.
Printr-o tranzacţie cu opţiuni are loc o vânzare-cumpărare a riscului. Astfel, cumpărătorul unei opţiuni este riscofob şi
doreşte să-şi limiteze riscul la valoarea primei plătite. Vânzătorul unei opţiuni este riscofil şi este de acord să-şi limiteze
câştigul maxim la valoarea primei încasate şi să-şi asume o pierdere nelimitată.

Opţiunile negociabile reprezintă contracte la termen care dau dreptul, nu şi obligaţia, cumpărătorului opţiunii de a cumpăra
(CALL) sau de a vinde (PUT) o cantitate standard de active-suport, la un preţ prestabilit şi o dată prestabilita prin contractul
de opţiune.

Dreptul de a decide executarea opţiunii aparţine cumpărătorului acesteia, vânzătorul fiind subordonat deciziei
cumpărătorului opţiunii.

Spre deosebire de preţul de exercitare al opţiunii nu este negociabil, prima este cotată şi poate fi negociată, fiind
determinată de:

 valoarea intrinsecă: diferenţa dintre preţul de exercitare al opţiunii şi cursul cotat al activului –suport în cazul opţiunii
PUT şi diferenţa dintre cursul cotat al activului – suport

 valoarea – timp: cu cât scadenţa opţiunii este mai îndepărtată, cu atât valoarea – timp are un nivel mai ridicat
deoarece probabilitatea fluctuaţiei cursului activului-suport în sens crescător este mai ridicată.

 volatilitatea pieţei: cu cât piaţa este mai volatilă, cu atât este mai dispus cumpărătorul opţiunii să plătească un preţ
mai mare pentru a micşora riscul.

De asemenea, vânzătorul unei opţiuni (emitentul opţiunii) trebuie să perceapă o primă mai mare pentru a compensa riscul
crescut pe care şi-l asumă vânzând o opţiune pe o piaţă volatilă.

Cumpărarea unei opţiuni înseamnă asumarea unei poziţii long iar vânzarea unei opţiuni înseamnă asumarea unei poziţii
short.

Având în vedere că vânzătorii de opţiuni şi-au asumat prin contract o obligaţie pe care trebuie să o îndeplinească, li se solicită
să depună marje la iniţierea tranzacţiilor cu opţiuni.

Toate ordinele burisiere, după introducerea lor în piață ordonate automat în piaţă, în funcţie de preţ şi momentul
introducerii, în sens descrescător pentru cumpărare şi crescător pentru vânzare.

Exemplu: Un investitor cumpără o opţiune europeană de tip CALL pe 100 de acţiuni X cu un preţ de exerciţiu de 12
lei/acţiune şi prima de 0,8 lei/acţiune. La scadenţa opţiunilor, cursul este de:
1. 9 lei/acţiune;
2. 12,5 lei/acţiune;
3. 13,3 lei/acţiune;
Care va fi rezultatul investitorului în cele 3 situaţii?
• Rezolvare:

- în situaţia în care cursul la scadenţă ≤ preţul de exerciţiu → contractul se abandonează de către cumpărător şi pierderea
este egală cu prima achitată vânzătorului.
- în situaţia în care cursul la scadenţă > preţul de exerciţiu → contractul se exercită de către cumpărătorul opţiunii care
achiziţionează acţiunile la preţul de exerciţiu, le vinde la cursul din ziua scadenţei( C) şi mai achită în plus şi prima.

a) C=9 lei/acţiune < PE → contractul se abandonează de către cumpărător care obţine pierdere maximă.

Pierderea cumpărătorului opţiunii= - pc * N = - 100*0,8= - 80 lei

b) C=12,5 lei/acţiune > PE → contractul se exercită de către cumpărătorul opţiunii

Rezultatul obţinut de cumpărător= N * ( C – PE - pc)=100* ( 12,5 – 12 – 0,8)= - 30 lei

c) C= 13,3 lei/acţiune >PE → contractul se exercită de către cumpărătorul opţiunii

Rezultatul obţinut de cumpărător= N* ( C – PE - pc) = 100* ( 13,3 – 12 – 0,8) = 50 lei

Exemplu: Un investitor cumpără 3 opţiuni PUT european, fiecare pe 100 de acţiuni X care cotează la 9,45 lei/acţiune.
Preţul de exerciţiu este de 9 lei/acţiune, iar prima de 0,5 lei./acţiune. La scadenţă, cursul acţiunii X este de:

a) 8,7 lei/acţiune;
b) 8,2 lei/acţiune;
c) 9,3 lei/acţiune;

Care va fi rezultatul investitorului în cele 3 situaţii?

• Rezolvare:

- în situaţia în care cursul la scadenţă ≥ preţul de exerciţiu → contractul se abandonează de către cumpărător şi pierderea
este egală cu prima plătită vânzătorului opţiunilor;
- în situaţia în care cursul la scadenţă < preţul de exerciţiu → contractul se exercită de către cumpărător;se vând titlurile
la preţ de exerciţiu, se cumpără la cursul din ziua scadenţei ( C) şi se plăteşte prima.

a) C=8,7 lei/acţiune < PE → contractul se exercită de către cumpărător

Rezultatul obţinut de cumpărător= (PE – C- pp )* N*Nc = 3*100* ( 9 – 8,7- 0,5)= - 60 lei

b) C=8,2 lei/acţiune < PE → contractul se exercită

Rezultatul obţinut de cumpărător= (PE – C- pp )* N*Nc = (9 –8,2 –0,5)*100*3= 90 lei

c) C= 9,3 lei/acţiune >PE → contractul se abandonează de către cumpărător care obţine pierdere maximă.

Pierderea obţinută de cumpărător = (- pp)* N*Nc = - 0,5* 100*3= - 150 lei

5.4. Tranzacțiile cu produse structurate

Produsele structurate=instrumente financiare hibrid ce atestă obligații financiare ale emitentului față de deținătorul
instrumentului, incluzând și o componentă derivată de natură să modifice profilul de risc și randamentul instrumentului.

Au La bază un activ suport ce poate fi: o acțiune, un indice bursier, un curs valutar, o marfă sau combinații ale acestora.

Seamănă cu instrumentele financiare derivate din 2 puncte de vedere:

1. Fluxurile de numerar depind de performanța activului suport;

2. Produsele structurate pot avea caracteristici suplimentare celor aferente obligațiunilor obișnuite.

Se tranzacționează în mod similar cu instrumentele financiare listate pe piața spot.

Sunt disponibile la tranzacționare din iulie 2011 pe BVB.

La BVB se tranzacționează următoarele produse structurate:

1. Certificate Turbo (131 de serii emise de Raifeisen Bank, Erste Bank, SSIF Brk Financial Group SA
2. Warrant-uri (9 serii emise de Raifeisen Bank)
3. Certificate Index (10 serii de certificate emise de Raifeisen Bank, Erste Bank, SSIF Brk Financial Group SA)
4. Certificate cu capital protejat (3 serii emise de SSIF Brk Financial Group SA)
1. Certificate Turbo

Sunt instrumente cu efect de levier caracterizate de un pret de exercitare si bariera. De regula, au o maturitate prestabilita.

Ofera posibilitatea investitorilor de a beneficia atat de cresterea (Turbo Long) cat si de scaderea (Turbo Short) pretului
activului suport

In cazul certificatelor Turbo Long bariera este mai mica decat pretul curent al activului suport, pe cand in cazul certificatelor
Turbo Short este mai mare decat pretul curent al activului suport

Sunt instrumente cu risc ridicat si nu sunt potrivite oricarui investitor. Datorita efectului de levier, fiecare miscare a pretului
duce la castiguri/pierderi semnificative.

Totusi, in timp ce in cazul evolutiei pozitive a acestui certificat castigul potential este nelimitat, riscul aferent este de a pierde
intreg capitalul investit daca este atinsa bariera.

Efectul de levier rezulta din pretul de cumparare mic al certificatelor comparativ cu investitia directa in instrument. Cu cat
este mai mic pretul de cumparare al certificatului Turbo, cu atat este mai mare efectul de levier. Efectul de levier urmareste
urmatoarea formula:

• Levier = (Pret activ suport*curs valutar*multiplicator) / Pret Turbo

Exemplu: Un investitor cumpără un certificat turbo long EBDAXTL56 la prețul de 80 RON în 20.11.17. În 20.11.17,
EBDAXTL56 este caracterizat de următoarele:

a. Maturitatea: fără scadență;

b. Preț de exercitare=11.326 euro
c. Preț activ suport (indice DAX)=13.059
d. Barieră=11.576 euro
e. Preț certificat TL=80 RON
f. Rată de schimb=0,01, costul finanțării=0

În prezent , prețul activului suport e 13.150 euro și cursul valutar euro/ron=4,63.

Prețul certificatului din 12.12.17 se calculează astfel:

(PA - PE) * r * FX rate=(13.150-11.326)*0,01*4,63=84,45 RON

Levierul= (13.150*0,01*4,63)/84,45=7,29

Efectul de levier rezulta si din pretul scazut de cumparare a unui certificat Turbo comparativ cu investitia directa in activul
suport.

Cu cat este mai mic pretul de cumparare a certificatului Turbo cu atat mai mare este efectul de levier.

Când bariera este atinsă, emitentul certificatelor înștiințează operatorul de piață şi investitorii, iar certificatele turbo sunt
suspendate de la tranzacționare.

Emisiunea respectivă se desființează, pozițiile se închid, iar deținătorii pot primi o sumă rezultată din acoperirea de către
emitent a pozițiilor de hedging.

Această sumă primită de investitori poate fi egală cu zero, în cazul în care emitentul nu a înregistrat profit în urma acoperirii
pozițiilor de hedging.

Astfel, investitorii pot pierde maxim suma investită în achiziționarea certificatelor.

În cazul în care valoarea reziduală este pozitivă, fiecare investitor va primi o sumă comunicată de emitent în contul său de
la intermediar.
2. Certificate index

Sunt produse structurate care urmaresc evolutia unui activ suport “unu la unu”. Cel mai adesea acestea se tranzactioneaza
la o valoare de 1:100 sau 1:10 din valoarea indexului.

Pot avea o maturitate prestabilita sau nedeterminata (open-end)

Active suport: marfuri (aur si petrol), indici (DAX, S&P500, ROTX, EUROSTOXX50)

Ofera posibilitatea investitorilor de a beneficia atat de cresterea cat si de scaderea pretului activului suport

Pot fi usor adaptate la profilul de risc al investitorului

• În cazul piețelor in crestere: Pretul certificatului index creste proportional cu cel al activului suport.

• În cazul pietelor in scadere: Scaderea certificatului index este proportionala.

Exemplu: Un investitor cumpără un certificat index long RCB Gold la prețul de 510 RON în 13.11.17. În 13.11.17, RCB Gold
este caracterizat de următoarele:

a. Maturitatea: fără scadență;

b. Preț activ suport (aur)=165
c. Preț certificat IL=510 RON
d. Multiplicator=0,1

În prezent , prețul activului suport e 157 RON. Prețul certificatului din 12.12.17 scade cu:

(PA0 – PA1)*100/ PA0 =(165-157)*100/165*0,1=4,8%

3. Warrant-uri

Warrant-urile sunt produse structurate, ce dau detinatorului dreptul, dar nu si obligatia, de a cumpara sau vinde un anumit
bun, activul suport, la un pret predefinit (strike), la o anumita data (tip european) sau pana la o anumita data (tip american).

Sunt emise si garantate de societati sau de catre banci. Au fost tranzacționate pe BVB din iunie 2016.

Pretul strike este pretul activului suport la care investitorul poate cumpara(CALL) sau vinde (PUT) instrumentul dorit

Valoarea unui warrant depinde in primul rand de performantele activului suport (indici, marfuri, actiuni etc.)

Sunt prevazute cu un multiplicator ce indica de cate warrant-uri este nevoie pentru a cumpara sau vinde un instrument.

Warrant-urile emise de Raiffeisen pe BVB au ca activ suport actiunile Banca Transilvania, Fondul Proprietatea, BRD, OMV
Petrom, Electrica, Romgaz și indicele ROTX EUR.

Instrumentele financiare de tip warrant permit investitorilor cu asteptari specifice referitoare la performantele viitoare ale
unei actiuni, indice sau marfa sa isi execute strategiile de investitii cu efect de levier.

Cu toate acestea, exista riscul pentru investitor ca warantul sa expire fara valoare.

Cumparatorul unui warant call preconizeaza cresterea activului suport, in timp ce warantele put permit investitorilor sa
beneficieze de pietele in scadere.

Ele sunt asemanatoare cu optiunile, diferenta principala fiind ca warrant-urile nu sunt standardizate, ele fiind emise de
institutii financiare in conditiile pe care acestea le considera optime.

Prin urmare, un warrant poate avea orice caracteristici, incluzand scadenta, pretul de exercitare sau multiplicatorul.
De asemenea, warrant-urile sunt emise intr-un numar limitat si vandute investitorilor, in timp ce pe optiuni, la fel ca si pe
contractele futures listate la Bursa, se pot deschide oricate pozitii de vanzare/cumparare.

a. În cazul unui warrant de tip call exercitat (daca pretul/nivelul activului suport este mai mare decat pretul de exercitare):

• Daca decontarea are loc in bani, investitorul primeste din partea emitentului o suma de bani egala cu diferenta
dintre pretul/nivelul activului suport si pretul de exercitare stabilit de emitent.

• In cazul in care call warrant este decontat prin livrare, investitorul are dreptul sa cumpere activul suport de la emitent
la pretul de exercitare

b. In cazul unui warrant de tip put exercitat (pretul/nivelul activului suport este sub pretul de exercitare):

• Daca decontarea are loc in bani, investitorul va primi o suma egala cu diferenta dintre pretul de exercitare si
pretul/nivelul activului suport.

• In cazul in care warrant-ul este decontat prin livrare, investitorul are dreptul sa vanda activul suport emitentului la
pretul de exercitare.

Pretul de exercitare - reprezinta pretul/nivelul activului suport la care detinatorul unui warrant are dreptul de a cumpara
activul suport (in cazul unui call warrant) sau de a vinde activul suport (in cazul unui put warrant).

Proportia este numarul de warrant-uri care determina expunerea pe o unitate a activului suport. Cu cat proportia este mai
mare, cu atat pretul warrant-ului este mai mic.

Prima - reprezinta suma platita de investitor pentru a detine dreptul de a cumpara sau de a vinde activul suport la pretul de
exercitare

Exercitarea dreptului pe care il confera warrant-ul.

Exemplu: Un investitor cumpără un Call Warant pe BT la prețul de 3,9 RON în 20.11.17. În 20.11.17, Call Warant pe
BT este caracterizat de următoarele:

a. Maturitatea: 20.12.17;
b. Preț de exercitare(acțiunile BT)=1,92 RON
c. Preț warant=3,9 RON
d. Preț activ suport (acțiunile BT)=2,17 RON
e. Multiplicator=14

Dacă la scadență la 20.12.17 , prețul activului suport e 2,3 RON, atunci investitorul are un câștig:

(PA1 – PA0)*r =(2,3-1,92)*14=5,32 RON

Exemplu: Un investitor cumpără un PUT Warant pe FP la prețul de 0,2 RON în 13.11.17. În 13.11.17, PUT Warant pe
FP este caracterizat de următoarele:

a. Maturitatea: 20.12.17;
b. Preț de exercitare(acțiunile FP)=0,72 RON
c. Preț warant=3,9 RON
d. Preț activ suport (acțiunile FP)=0,80 RON
e. Multiplicator=11,18

Dacă la scadență la 20.12.17 , prețul activului suport e 0,85 RON, atunci investitorul are pierdere egală cu investiția în warant,
adică cu 0,2 RON.
4.Certificate cu capital protejat

Reprezinta o forma moderna de investitii ce combina o serie variata de instrumente financiare si ofera un raport optim intre
risc si rentabilitate.

– Ofera atat protectia capitalului la maturitate ( de peste 90%) cat si oportunitatea de a castiga de pe urma
aprecierii pretului activului suport.

– Reprezinta o investitie pe termen mediu, maturitatea lor fiind intre 1,5 si 3 ani

– Sunt listate la BVB si au lichiditatea asigurata de emitent

Furnizorii de lichiditate mentin cotatii ferme de cumparare si vanzare in baza cerintelor stabilite de BVB cu privire la volumul
minim de instrumente si spread-ul maxim dintre pretul de vânzare si cumparare.