Insa, la nivelul intreprinderii, in afara formelor de control care sunt formalizate(control strategic, de

gestiune si operational), pentru care exista planuri pe termen lung, bugete anuale, procedure scrise
privind executia operatiilor elementare si un department de control intern, exista si o serie de factori
care influenteaza deciziille si actiuniile, cum sunt: educatia, cultura nationala, religia, experienta
profesionala, trasaturile de personalitate, apartenenta la o categorie sociala sau profesionala, etc;
factori care determina existent unui control invizibil . Acest control invizibil face ca indivizii sa aiba
comportamente diferite fata de aceeasi situatie de gestiune, sa accepte sau sa respinga un anumit mod
de conducerem, sa adere la anumite obiective ale administratiei firmei sau sa le considere inacceptabile.

Controlul de gestiune alaturi de contabilitate, managementul sau marketingul reprezinta o stiinta de

gestiune. La inceputul secolului, managementul era vazut sub forma unei retete prezentata in scolile si
cartile de gestiune, care ar asigura o gestiune sanatoasa a rezultatelor organizatiei prin indeplinirea
obiectivelor managementului concretizate in planificare, organizare, conducere si control. Informatia de
care dispun centrele de control reprezinta inportul deciziilor managerilor si permite evaluarea
comportamentului actorilor.

La inceput, controlul de gestiune punea accentual pe partea de control:

 Controlul de gestiune este procesul prin care conducatorii se asigura ca resursele sunt obtinute
si utilizate cu eficacitate in scopul atingerii obiectivelor organizatiei(R. N. Anthony 1965)
 Controlul de gestiune este un process destinat sa motiveze si sa incite responsabilitati, sa
execute activitati care sa duca la atingerea obiectivelor organizatiei( R. N. Anthony 1965)
 Henri Bonquin defineste controlul de gestiune astfel – controlul de gestiune este garantul logicii
economice, coerent cu strategia, asigurand articularea proceselor de ansamblu, adresandu-se
conducerii.