Curs nr.

Problematica teoriei si practicii controlului de gestiune

1.1 Abordari conceptuale ale controlului de gestiune

Orice organizatie initiaza si deruleaza activitati care conduc spre indeplinirea obiectivelor de natura
strategica. Controlul organizational este construit cu scopul asigurarii unei coordonari diferitelor
interese cu comportamentele socio-umane.

Notiunea de control este utilizata in stiintele organizatiilor inca de la inceputul secolului XX avand in
vedere ca in 1911 Taylor si apoi in 1918 Fayol au atribuit conducerii intreprinderii si functia de control.

La inceput prin controlul unei organizatii s-a inteles un control - sanctiune bazat cu precadere pe
cifre, adica acel control care are scopul de a verifica adecvarea unei norme prestabilite la rezultatul unei
actiuni.

Mai tarziu controlul a fost privit in sensul unui control – bugetar , fiind folosit ca un instrument al
politicii previzionale a intreprinderii.

Mutatiile din mediul de afaceri contemporan, complexitatea sporita a organizatiilor, aparitia noilor
forme de concurenta, globalizarea, schimbarea rapida a tehnologiilor au dus la redefinirea notiunii de
control al organizatiei.

Controlul organizational este un process care orienteaza; ajusteaza actiunile; le evalueaza rezultatele
pentru a trage concluzii si dispune in acest scop de un ansamblu de mecanisme menit sa asigure
calitatea deciziilor si actiunilor sale.

Controlul este universal la nivelul oricarei organizatii, deoarece se aplica la toate deciziile si la toate
actiunile care se deruleaza, de unde rezulta necesitatea unei structure a controlului organizational.

Astfel dupa campul de actiune a controlului, adica in functie de nivelurile de decizie si de actiune care
intervin intr-o intreprindere distingem: conform prof. Anthony:

a) Control strategic – care se ocupa de procesele si mijloacele ce permit managerilor sa-si fixeze si
sa ajusteze optiunile strategice. Controlul strategic are in vedere actiunile si deciziile strategice
ale managerilor cu efecte pe termen lung, intre momentul deciziei si aparitia consecintelor
existand uneori o perioada de 5 pana la 10 ani. Controlul strategic, control orientat catre mediul
extern al intreprinderii iar printre deciziile vizate de acesta pot fimentionate: obtinerea unui nou
segment de piata, achizitionarea actiunilor unei societati concurente, initierea unui alt obiect de
activitate auxiliar .
b) Control de gestiune – avea forma de control care permite acnducerii intreprinderii sa se asigure
ca deciziile de pilotaj luate in diferite sectoare ale firmei sunt coerente intre ele si ca pe termen
scurt acestea concur la indeplinirea obiectivelor strategice. Consecintele acestor decizii de
pilotaj apar la cel mult un an, iar in acest sens controlul de gestiune se bazeaza pe tehnica de
planificare pe termen scurt(anuale), pe un sistemde colectare si prelucrare a informatiilor si pe o
procedura de masurare a performantelor.
In cadrul acestui ciclu se definesc ____ obiectivele strategice pe termen scurt sau mediu(1 pana
la maxim 3 ani) si se intocmesc planurile operationale trienale(pe 3 ani). Acestea se defalca pe
 ani prin intermediul bugetelor in care se stabilesc mijloacele concrete prin care se poate realiza
secventa anuala pe plan trienal.
c) Controlul operational – are drept camp de actiune luna si consta in asigurarea faptului ca
operatiile elementare se deruleaza conform regulilor prestabilite si vizeaza activitatiile de
productie(respectarea retetei de fabricatie a produsului), practica de vanzari(existenta unui
sistem de acordare a reducerilor comerciale). Controlul operational este orientat catre interiorul
intreprinderii si vizeaza deciziile operationale ala caror consecinte apar intr-un interval foarte
scurt de timp de 1-6 luni.

Misiunile controlului de gestiune se executa prin intermediul instrumentelor proprii de lucru:

Controlul strategic Controlul de Controlul

gestiune operational

Plan strategic Plan oeprational Buget Plan de actiune

5-10 ani 3 ani 1 an luni

Ce putem face? Ce alegeri sa facem? Cum putem face? Actionam!

Decizii

Deci controlul intreprinderii a evoluat de la o formula control – sanctiune prin controlul costurilor si
bugetelor, un process prin care managerii influenteaza ceilalti membrii ai organizatiei pentru arealiza
strategiile organizatiei.

Astfel controlul de gestiune se justifica ca un process care asigura coerenta dintre strategie si
gestiunea curenta a unei intreprinderi.

Conexiunea intre cele trei nivele de control este elementul cheie al unui control eficient. De fapt relatia
obiective – actiune garanteaza eficienta.
 Procesul de control este strans legat de nivelul de decizie, iar deciziile sunt luate in cadrul organizatiei
de diferiti actori.

Control Decizii

Strategic Strategice

De gestiune Tactice

Operational(de executie) De executie(operational)

Actorii care sunt responsabili de luarea deciziilor pertinente pentru indeplinirea obiectivelor
controlului de gestiune si a controlului organizational sunt:

Deciziile stategice

- Alegerea activitatiilor Membrii echipei de management

- Alegerea produselor
Actori
- Alegerea pietelor general
- Adoptarea politicilor de dezvoltare si resurse
- Adoptarea politicilor financiare si de investitii

Deciziile tactice

- Traducerea orientarilor strategice in planuri

de actiune operationale, planuri anuale
- Evaluarea si proiectarea mijloacelor si
resurselor necesare prin elaborarea Actori Manageri specializati
bugetelor
- Bugete de productie
- Bugete de aprovizionare
- Bugetele serviciilor generale
- Bugetul de investitii
- Bugetul trezoreriei

Decizii operationale si de executie

- Cifrare si simulare
- Cheltuirea resurselor conform prevederilor
bugetare
Actori Responsabili operationali
- Verificarea respectarii retelelor de
fabricatie
- Aplicarea corecta a politiciilor de vanzare,
aploiticiilor de pret, a politicilor de produs
 Insa, la nivelul intreprinderii, in afara formelor de control care sunt formalizate(control strategic, de
gestiune si operational), pentru care exista planuri pe termen lung, bugete anuale, procedure scrise
privind executia operatiilor elementare si un department de control intern, exista si o serie de factori
care influenteaza deciziille si actiuniile, cum sunt: educatia, cultura nationala, religia, experienta
profesionala, trasaturile de personalitate, apartenenta la o categorie sociala sau profesionala, etc;
factori care determina existent unui control invizibil . Acest control invizibil face ca indivizii sa aiba
comportamente diferite fata de aceeasi situatie de gestiune, sa accepte sau sa respinga un anumit mod
de conducerem, sa adere la anumite obiective ale administratiei firmei sau sa le considere inacceptabile.

Controlul de gestiune alaturi de contabilitate, managementul sau marketingul reprezinta o stiinta de

gestiune. La inceputul secolului, managementul era vazut sub forma unei retete prezentata in scolile si
cartile de gestiune, care ar asigura o gestiune sanatoasa a rezultatelor organizatiei prin indeplinirea
obiectivelor managementului concretizate in planificare, organizare, conducere si control. Informatia de
care dispun centrele de control reprezinta inportul deciziilor managerilor si permite evaluarea
comportamentului actorilor.

La inceput, controlul de gestiune punea accentual pe partea de control:

 Controlul de gestiune este procesul prin care conducatorii se asigura ca resursele sunt obtinute
si utilizate cu eficacitate in scopul atingerii obiectivelor organizatiei(R. N. Anthony 1965)
 Controlul de gestiune este un process destinat sa motiveze si sa incite responsabilitati, sa
execute activitati care sa duca la atingerea obiectivelor organizatiei( R. N. Anthony 1965)
 Henri Bonquin defineste controlul de gestiune astfel – controlul de gestiune este garantul logicii
economice, coerent cu strategia, asigurand articularea proceselor de ansamblu, adresandu-se
conducerii.