Fundamente ale controlui de gestiune.

Trandafir Roxana Elena

FSE CIG II grupa II
• Managementul afacerilor, contabilitatea, administrația și marketingul fac parte din științele sociale
cunoscute sub numele de știința managementului.

• Controlul organizațional este definit ca fiind procesul de dirijare a unei acțiuni înainte ca aceasta să aibă loc,
de coordonare în timpul acțiunii și de evaluare a rezultatelor acesteia după ce acțiunea a avut loc, pentru a
trage concluzii printr-un set de mecanisme menite să asigure calitatea deciziilor și acțiunilor sale (a se vedea
Boisselier 1999).

• Controlul este universal în cadrul unei întreprinderi, deoarece se aplică tuturor deciziilor și acțiunilor, de
unde și necesitatea de a structura controlul organizațional.

• În funcție de sfera de acțiune a controlului, adică de nivelul de decizie și de acțiune care intervine în
întreprindere, distingem:
• Controlul strategic - "Se ocupă de procesele și mijloacele prin care managementul identifică și ajustează
opțiunile strategice (sfera de control strategic include stabilirea principiilor de planificare strategică,
verificarea coerenței planificării strategice cu alte aspecte ale activităților organizaționale, cu evoluțiile din
mediul extern (inclusiv verificarea alinierii strategiei întreprinderii la ipotezele privind evoluția mediului
extern)".

• Controlul management - "Conducerea întreprinderii poate asigura că deciziile de orientare luate de diferite
părți ale întreprinderii sunt coerente între ele și contribuie la realizarea obiectivelor strategice pe termen
scurt (ale căror rezultate devin vizibile după maximum un an). În acest scop, conducerea întreprinderii se
bazează pe metode de planificare pe termen scurt (anuală), pe sisteme de colectare și prelucrare a
informațiilor și pe proceduri de măsurare a performanțelor".

• Controlul operațional - "Asigură desfășurarea activităților de bază în conformitate cu reguli prestabilite și

acoperă activitățile de producție (de exemplu, dacă se respectă sau nu rețetele), politica comercială
(existența unei scări de reduceri de preț acordate clienților în funcție de valoarea vânzărilor) și alte activități
(de exemplu, existența unei scări de reduceri de preț acordate clienților în funcție de valoarea vânzărilor) și
activitățile administrative.
• La nivelul întreprinderii, pe lângă formele formale de control (control strategic, administrativ și
operațional), în care există planuri pe termen lung, bugete anuale, proceduri documentate pentru îndeplinirea
sarcinilor-cheie, departamente de control intern etc., există, de asemenea, numeroși factori (de exemplu,
educația, cultura, experiența profesională, trăsăturile de personalitate etc.) care influențează procesul
decizional și comportamentul, ceea ce duce la existența unui control "invizibil".

• Controlul invizibil poate determina indivizii să se comporte diferit în fața aceleiași situații de gestionare, să
accepte sau să respingă un anumit stil de gestionare, să adere la anumite obiective de gestionare sau să le
considere inacceptabile.
Termenul de eficiență (l'efficiency) se referă la modul în care sunt utilizate resursele, adică la rezultatele obținute pe
unitatea de resursă utilizată (eficacitate/efort).

Resursele organizaționale se referă la toate elementele circuitului economic al întreprinderii (active fixe, stocuri,
resurse financiare, resurse informaționale și umane).

Eficiența (l'efficiacité) se referă la capacitatea unei organizații de a-și atinge obiectivele. Un centru de
responsabilitate este eficient atunci când își atinge obiectivele cu cel mai mic consum posibil.

Cu alte cuvinte, obiectivele (cantitative și calitative) trebuie stabilite în raport cu mijloacele existente sau care pot fi
mobilizate pe termen scurt.
– Controlul de gestiune urmărește să asigure o coerență economică globală între obiective, mijloace și
realizări prin conceperea și dezvoltarea unor instrumente de informare menite să le permită celor
responsabili să acționeze.

– Pentru a stabili un sistem de control de gestiune, managerii utilizează diferite instrumente de informare
pentru a-și ghida acțiunile și deciziile:

1. informațiile si planificarea pe termen mediu și lung;

2. statistici extracontabile, care privesc de regulă operaţiile curente;
3. contabilitatea analizei financiare și fiscale;
4. contabilitatea de gestiune;
5. tablou de bord;
6. sistemul bugetelor întreprinderii.
• În general, deciziareprezintătransformareainformaţiilorprimitedeun decident în acţiuni, în cadrul unei
organizaţii sau al unei părţi a organizaţiei. Cu toate acestea, calitatea procesului de luare a deciziilor și
realizarea performanței depind de calitatea informațiilor furnizate de controlul de gestiune.

• Prin urmare, pentru a fi utile în procesul de luare a deciziilor, informațiile furnizate de controlul de gestiune
ar trebui să aibă următoarele caracteristici:

1. să fie actuala (furnizată în timp util);

2. să fie completa (prezintă toate elementele care permit luarea deciziilor); și
3. să fie relevante (legate de subiectul în cauză);
4. să fie relevante (legate de subiectul în cauză);
5. să fie accesibil factorilor de decizie.
• Producția de informații prin controlul de gestiune pentru luarea deciziilor manageriale trebuie să depindă de
raportul dintre costul informațiilor și valoarea acestor informații pentru manager (valoarea trebuie să fie mai
mare decât costul).

• Prin urmare, "managementul afacerilor poate fi văzut ca un instrument care permite managerilor să
acționeze pe baza raționalității procedurale, adică le permite managerilor să genereze un set de alternative și
să selecteze o soluție satisfăcătoare pentru o situație dată".

• Managementul afacerilor, contabilitatea, administrația și marketingul fac parte din știința socială numită
știința managementului.
• Deoarece controalele se aplică tuturor deciziilor și acțiunilor, acestea sunt universale în cadrul unei
întreprinderi și, prin urmare, controalele organizaționale trebuie să fie structurate.

• În funcție de sfera de acțiune a controlului, adică de nivelul de decizie și de acțiune la care acesta intervine
în întreprindere, distingem:

• Controlul strategic - "se ocupă de procesele și mijloacele prin care managementul identifică și ajustează
opțiunile strategice (sfera de control strategic include stabilirea principiilor de planificare strategică,
verificarea coerenței planificării strategice cu alte aspecte ale activităților organizaționale, evoluția mediului
extern (inclusiv verificarea conformității strategiei întreprinderii cu ipotezele privind evoluția mediului
extern)".
• Decizii strategice (de exemplu, achiziția de noi segmente de piață, achiziția de concurenți, diversificarea
activităților), care vizează mediul extern al organizației și care au efecte pe termen lung (decalaj de timp
între decizie și rezultatele acesteia de până la 4-5 ani).

• Controlul management - "Conducerea întreprinderii poate asigura că deciziile de orientare luate de diferitele
părți ale întreprinderii sunt coerente între ele (ale căror rezultate devin vizibile după maximum un an) și
contribuie la realizarea obiectivelor strategice pe termen scurt.

• În acest scop, conducerea întreprinderii se bazează pe metode de planificare pe termen scurt (anuală), pe
sisteme de colectare și prelucrare a informațiilor și pe proceduri de măsurare a performanțelor". Controlul de
gestiune reprezintă legătura dintre strategie și implementare și garantează trecerea de la termen lung la
termen scurt.
 Bibliografie
• https://ro.scribd.com/document/104911666/Control-de-Gestiune

• https://www.editurauniversitaria.ro/storage/publications/rasfoire/
XOWuxlD9AbyT2WVrb9aCLATP3.pdf

• https://ro.scribd.com/document/190909648/Curs-Control-de-Gestiune-

• https://graduo.net/referate/contabilitate/fundamente-ale-controlului-de-gestiune-284525