Sunteți pe pagina 1din 103

CATEDRA DE ECONOMIE

MICROECONOMIE
1
FIŞE DE STUDIU INDIVIDUAL

Elaborate de prof.univ.dr.Alexandrina Duţă


Redactate de conf.univ.dr.Nicoleta Sîrghi

1
Notă: întocmirea fişelor de studiu individual s-a realizat având ca suport teoretic cartea:
Băbăiţă Ilie, Duţă Alexandrina, Imbrescu Ion- Microeconomie-
Editura de Vest, Timişoara, 2003

281
Capitolul 1- INTRODUCERE

1. Economia, formă principală a acţiunii sociale


2. Ce este economia?
3. Etape în formarea şi dezvoltare ştiinţei economice
4. Metoda în ştiinţa economică. Tehnici şi instrumente de analiză
economică
5. La ce serveşte ştiinţa economică

Rezumat

Existenţa individuală şi socială a omului este condiţionată de măsura şi


modul în care sunt satisfăcute nevoile. Acestea din urmă există ca sistem şi s-au
multiplicat şi diversificat în timp reflectând nivelul de dezvoltare a individului şi
a societăţii. Satisfacerea nevoilor este condiţionată de existenţa resurselor, a
căror caracteristică principală este raritatea. Potenţialul de resurse productive
pune în evidenţă frontiera posibilităţilor de producţie, în limitele căreia există o
multitudine de alternative de alocare a resurselor. Alegerea variantei optime
presupune luarea în considerare a costului de oportunitate.
Complexitatea vieţii economico-sociale este de natură să asocieze riscul
şi incertitudinea oricărei opţiuni privind desfăşurarea activităţii economice.
Preocupările pentru studiul vieţii economice au dus la formarea şi dezvoltarea
ştiinţei proprii acestui domeniu. O diferenţiere evidentă a concepţiilor este
legată nu atât de obiectul de studiu, cât mai ales de modalităţile de abordare, de
punctul de plecare în demersul cercetării ştiinţifice. Economia (Economics) este
ştiinţa teoretică fundamentală, ocupând locul central în sistemul ştiinţelor
economice.
Studiul comportamentelor agenţilor economici, la diferite niveluri din
ierarhia spaţiului economic, a dus la conturarea microeconomiei şi a
macroeconomiei. Structurarea cunoştinţelor economice în funcţie de caracterul

282
lor teoretic – explicativ sau aplicativ, au dus la delimitarea economiei pozitive
de economia normativă. Cum orice economie este o economie de schimb,
raţionamentele nu pot fi făcute în afara influenţelor exercitate de piaţă.
Funcţionarea pieţei este costisitoare.
Internalizarea costurilor de tranzacţie se realizează prin intermediul
organizaţiilor. Piaţa şi organizaţiile nu sunt opuse, ci se presupun. Delimitarea
etapelor în formarea şi dezvoltarea situaţii ştiinţei economice presupune
identificarea filiaţiei de idei şi a aşa numitelor situaţii clasice, în funcţie de care
se pot distinge mai multe faze în evoluţia cunoaşterii ştiinţifice a activităţii
economice: preştiinţifică, clasică, neoclasică, keynesiană, postkeynesiană.
Cercetarea ştiinţifică în domeniul economiei a dus la conturarea unei metode
proprii prin îmbinarea principiilor generale cu cele specifice generate de natura
domeniului de studiu.
Tipurile de abordare a fenomenului economic poartă amprenta măsurii
în care se identifică deosebirile între economie, fizic, biologic şi psiho-
sociologic. Procedeele de analiză economică vizează etapele şi metodele
acesteia, un rol important revenind raţionamentului utilizat. Caracterul ştiinţific
al acestuia presupune filiera fapte(date) - relaţii-modele. Dificultăţile
raţionamentului economic rezultă din complexitatea faptelor care se găsesc la
interferenţa dintre economic, social şi politic. Aici poate fi identificat punctul de
plecare în argumentarea necesităţii studierii ştiinţei economice.

*
* *

283
1. Economia - formă principală a acţiunii sociale
Nevoile economice definiţie

clasificări după nivelul la care se formează individuale

sociale

după natura lor materiale

spirituale

după stringenţa satisfacerii primare

secundare

terţiare

trăsături există ca sistem

au caracter dinamic

sunt nelimitate ca număr

relaţie negativă între intensitate satisfacere

pot fi concurente, substituibile sau complementare

satisfacerea lor mobilul activităţii economico-sociale

producţia bunurilor şi prestarea serviciilor

atragerea şi utilizarea resurselor economice

284
Resursele economice – definiţie

primare resurse naturale

clasificare resurse umane

derivate

raritatea trăsătură esenţială legea rarităţii

în raport cu caracterul dinamic al nevoilor

alocarea resurselor zona variantelor posibile

frontiera posibilităţilor de
producţie

alegerea variantei optime costul alegerii


cost de oportunitate

în condiţii de risc şi incertitudine

la nivelul

microeconomic macroeconomic macroeconomiei deschise


risc - pur risc - social risc de ţară
- speculativ - politic
- de neplată - economic

285
2. Ce este Economia?

Economia un domeniu al vieţii unei societăţi

denumirea generică a ştiinţei economice

obiectul de studiu – fenomenele, procesele şi relaţiile generate de


comportamentul agenţilor economici în procesul
complex de alocare a resurselor rare în vederea
satisfacerii nevoilor societăţii.

teoretică Economia pozitivă

abordarea în funcţie
de scopul studiului
aplicativă Economia normativă

în funcţie de nivel microeconomic Microeconomia

macroeconomic Macroeconomia

Economia politică ştiinţa teoretică fundamentală

ocupă un loc central în sistemul ştiinţelor


economice

286
3. Etape în formarea şi dezvoltarea ştiinţei economice

delimitarea etapelor în formarea


şi dezvoltarea ştiinţei economice
urmărind filiaţia de idei

situaţia clasică

După Paul Samuelson există


următoarele situaţii clasice a) 1776 – Adam Smith cu lucrarea
„ Avuţia naţiunilor, cercetare asupra
naturii şi cauzelor ei”
b) 1867 – Karl Marx cu primul
volum din lucrarea „Capitalul”

c) 1936–JohnMaynard Keynes cu
lucrarea„Teoria generală a folosirii mâinii
de lucru, a dobânzii şi a banilor”

d) momentul actual

Faze în evoluţia cunoaşterii 1.- faza preştiinţifică


ştiinţifice în economie (din antichitate –1750) Gândirea
economică antică neautonomă
Teoria economică mercantilistă
2.- faza de constituire a ştiinţei economice
(1750-1870)
Fiziocraţii
Şcoala clasică
Teoria economică a lui K.Marx
3.- faza unei noi fundamentări
a ştiinţei economice (1870-1930)
Neoclasicii
Marginaliştii
4.- fază de aprofundare şi extindere (1930- anii 70)
Teoria lui J.M.Keynes
5.- se conturează o nouă situaţie clasică (anii 70 până în prezent)
Noii economişti

287
4. Metoda în ştiinţa economică. Tehnici şi instrumente de analiză
economică

Tipuri de abordare a fenomenului economic fizico – mecanicist


biologico – organicist
psiho – sociologic

Etapele analizei economice observarea


explicarea
formularea concluziilor

Metode de analiză economică

după tipul de raţionament analiză deductivă

analiză inductivă
după nivelul la care se efectuează analiză microeconomică

analiză macroeconomică
după sfera de cuprindere analiză globală

analiză parţială
în raport cu timpul analiză statică

analiză dinamică

Caracterul ştiinţific al demersului cercetării presupune respectarea succesiunii

date relaţii modele

structura modelului economic

funcţia obiectiv (de maximizare, de minimizare, de echilibru)

restricţiile tehnico-economice (condiţiile în care trebuie să se realizeze funcţia obiectiv)

restricţiile logico-matematice

288
Caracterul ştiinţific al raţionamentului economic presupune:

Respectarea clauzei ”ceteris paribus”


Eliminarea erorii de cauzalitate şi a erorii de compoziţie
Evitarea subiectivismului în interpretări

5. La ce serveşte ştiinţa economică?

Însuşirea ştiinţei economice


are o semnificaţie cognitivă

permite înţelegerea fenomenelor şi proceselor


economice

este o premisă a sporirii eficienţei activităţii practice

289
290
Capitolul 2- COMPORTAMENTUL CONSUMATORULUI
1. Conţinutul şi funcţiile consumului
2. Abordarea consumului şi consumatorului în teoria economică
3. Utilitatea bunurilor economice
4. Echilibrul consumatorului

Rezumat

Continuitatea vieţii economice şi sociale presupune reluarea permanentă


a diverselor activităţi şi în primul rând a celor proprii domeniului economic. În
ciuda diversităţii lor, acestea pot fi grupate după sfera în care se desfăşoară,
definind generic: producţia, repartiţia, schimbul şi consumul Acesta din urmă
reprezintă atât finalitatea cât şi motivaţia reluării activităţii economice.
Consumul, ca proces, este legat de satisfacerea nevoilor prin bunuri şi servicii;
diversitatea acestora permite structurarea lui după anumite criterii. Prin efectele
sale, consumul îndeplineşte nu numai o funcţie utilitară ci şi funcţii sociale.
Punctul de plecare în abordarea teoretică a consumului l-a constituit
comportamentul de maximizare a satisfacerii nevoilor consumatorului în
limitele unui venit în funcţie de preţuri, evidentă fiind imposibilitatea
surprinderii mutaţiilor de ordin calitativ. În timp, s-au adăugat şi alte limite în
modelarea comportamentului de consum, impuse de acţiunile statului, ale
producătorilor sau ale celorlalţi consumatori. Un pas mai departe a fost acela
prin care consumul a fost plasat în sfera raţionamentelor proprii costului de
oportunitate şi resursa timp a fost luată în considerare în condiţiile stabilităţii
preferinţelor.
Satisfacerea nevoilor de consum presupune prezenţa bunurilor şi
aprecierea utilităţii lor. În raport cu intensitatea nevoii şi măsura satisfacerii sale
prezintă importanţă utilitatea totală şi utilitatea marginală. Măsurarea utilităţii
pune în discuţie utilitatea cardinală, dar şi utilitatea ordinală şi curbele de
indiferenţă. Tot prin prisma utilităţii şi a satisfacerii nevoilor de consum,
bunurile pot fi privite ca bunuri complementare sau bunuri substituibile,
rezultând de aici diferite forme ale curbelor de indiferenţă, considerate ca
expresie a funcţiei de utilitate. În acest context prezintă importanţă cunoaşterea
şi determinarea ratei marginale de substituire.

291
Echilibrul consumatorului presupune luarea în considerare a unui model
economic având ca funcţie obiectiv: maximizarea satisfacerii nevoilor, iar ca
restricţii cu caracter economic: nivelul preţurilor şi venitul disponibil. În
metoda grafică de determinare a echilibrului consumatorului, dreapta bugetului
delimitează spaţiul bugetar care conţine toate soluţiile posibile, dintre care doar
una este cea corespunzătoare funcţiei de maximizare şi care este considerată
optimă.
Calea analitică de rezolvare a modelului presupune folosirea metodei
substituţiei sau a metodei multiplicatorului Lagrange. Importante se dovedesc a
fi modificările în echilibrul consumatorului în raport cu venitul sau în raport cu
structura preţurilor. În primul caz se ajunge la Curba lui Engel, iar în cel de al
doilea, la evidenţierea efectului de substituţie, a celui de venit, precum şi a celui
final.

*
* *

292
1. Conţinutul şi funcţiile consumului

Consumul definiţie
Clasificare

După conţinut După efecte

Consum de bunuri Consum de factori Consum Consum


şi de servicii de de producţie intermediar
consum final

Consum Consum
privat public
Consum de bunuri Consum de bunuri finale
şi de consum
Consum de bunuri
alimentare
După natura bunurilor Consum de bunuri
nealimentare
Clasificare

După durata folosirii Consum de bunuri de


bunurilor folosinţă curentă

Consum de folosinţă
După modul de îndelungată
asigurare al bunurilor

Autoconsum
Consum de mărfuri
Utilitare
Funcţii Mediere

Sociale Integrare

Comunicare
293
2. Abordarea consumului şi consumatorului în teoria economică
Teoria Mitul consumatorului suveran
clasică

Venit, preţ, preferinţe

Preferinţele consumatorului: variabilă exogenă

Nu explică influenţa modificării structurii


veniturilor

Limite
Nu ia în calcul diversificarea nevoilor

Nu oferă posibilitatea explicării alegerii


nonmarfare

Noua teorie a
consumatorului Neagă libertatea alegerii consumatorului

Intervenţia statului
Libertatea alegerii
Decizia producătorului
este îngrădită de:
Comportamentul celorlalţi
consumatori
Noii economişti Noua teorie a
consumului

Consumul act Funcţia de producţie domestică


intermediar Beneficiază de
satisfacţii

Variabilele
Consumatorul
funcţiei
Produce satisfacţii

Bunurile
Mediul
Timpul, ca resursă rară
294
3. Utilitatea bunurilor economice
Proprietăţi
statice
Existenţială
Proprietăţi
dinamice
Dubla determinare
a bunurilor Concordanţă cu
nevoile

Economică Consum de factori

Valoarea economică şi
preţurile

După accesul Bunuri libere


la ele

Bunuri Rare
economice

Bunuri de
consum

După destinaţie
Bunuri de
producţie
Clasificarea
bunurilor
Bunuri corporale

După forma de Bunuri necorporale


existenţă
Informaţii

Bunuri private
După natura Bunuri pure
proprietăţii Bunuri publice
Bunuri impure

nonexclusive nonrivale
295
Utilitatea unui bun Definiţie

Caracter obiectiv

Determinată tehnico - economică


de caracteristici psiho – senzorială

Aprecierea utilităţii presupune raportarea la o nevoie


Existenţa unei relaţii
conferă sens economic utilităţii între utilitate şi nevoie

Cunoaşterea şi
înţelegerea relaţiei dintre
condiţii
utilitate şi nevoie
Posibilitatea de a
caracter subiectiv folosi bunul considerat
util pentru satisfacerea
nevoii

Abordarea teoretică a utilităţii

Teoria clasică Teoria neoclasică


Utilitatea unitară
Elementul central Elementul central
utilitatea bunului utilitatea economică
Utilitatea totală

296
Utilitatea totală
Este continuă

Funcţia de Proprietăţi
utilitate totală
Are un punct de maxim ce
corespunde saturaţiei

Utilitatea
marginală Prima lege
Relaţie cu a lui Gossen
utilitatea totală Legea utilităţii
marginale
descrescânde
Definiţie Caracteristici
Se determină prin derivata de
ordinul întâi a funcţiei de utilitate
totală
Măsurarea utilităţii

Teoria utilităţii ordinale Teoria utilităţii cardinale

Limite Instrument de
Ordonarea opţiunilor măsurare: utilis

În raport cu preferinţele Aprecierea utilităţii


are un caracter subiectiv Aprecierea utilităţii unui bun nu poate
Presupune un venit limitat fi făcută în mod izolat

Utilitatea totală
Programul de consum
Bunuri complementare
Rata marginală
Bunuri substituibile de substiuţie

297
Comportamentul
consumatorului Principiul raţionalităţii Maximizarea satisfacţiei
Definiţie
Curbele de indiferenţă
Caracteristici

4. Echilibrul consumatorului

Definiţie
Echilibrul
consumatorului Venit disponibil
Restricţii
Preţul bunurilor

Curbe de indiferenţă

Dreapta venitului
(bugetului) şi câmpul
Determinare soluţiilor posibile
grafică
A doua lege
a lui Gossen

Determinare
analitică

Metoda multiplicatorului Metoda


Lagrange substituţiei

Verificarea
Maximizarea
condiţiilor de
funcţiei de utilitate
rangul întâi

298
Capitolul 3 - CEREREA BUNURILOR ECONOMICE
1. Legea cererii. cerere şi cantitate cerută
2. Factorii determinanţi ai cererii
3. Surplusul consumatorului

Rezumat

Dorinţa de satisfacere a nevoilor consumatorilor se regăseşte în cererea


de bunuri şi servicii. În condiţiile economiei de piaţă este luată în considerare
doar cererea solvabilă. În mod firesc, primul factor determinant al cererii este
nevoia socială, prin dimensiunea şi structura sa, dar şi prin nivelul la care se
manifestă.
În condiţiile în care consumatorul este un adaptor de cantitate în limitele
unui venit, relaţia preţ – cantitate determină la rândul său cererea. Astfel,
baremul cererii asociază cantităţi şi preţuri permiţând construirea curbei cererii.
Încercarea de punere în evidenţă a cererii prin prisma venitului real, pe fondul
modificării preţurilor şi venitului nominal, permite construirea curbei cererii
compensate. Funcţia cererii este o funcţie de comportament şi exprimă relaţia
negativă dintre preţ şi cantitatea cerută pe fondul dorinţei de realizare a
echilibrului consumatorului. Ea poate fi exprimată în varianta Cournot sau în
varianta Marschall.
Reacţia de adaptare a cererii la variaţiile preţului are intensităţi diferite şi
defineşte esenţa elasticităţii cererii funcţie de preţ. Studiul acesteia are ca punct
de plecare coeficientul elasticităţii directe şi identificarea formelor pe care le
îmbracă. Pornind de aici, cererea în raport cu elasticitatea poate fi normală,
evidenţiind intensitatea adaptării cantităţii la preţ şi se regăseşte între cele două
extreme, definite de cererile particulare caracterizate prin inelasticitatea
perfectă şi elasticitatea infinită.
Cunoaşterea factorilor care influenţează elasticitatea cererii prezintă o
deosebită importanţă prin prisma implicaţiilor acesteia asupra veniturilor
producătorilor.

299
Un alt factor determinant al cererii este venitul consumatorilor, care
prin dimensiunea lui se constituie într-o limită. Relaţia dintre modificarea
veniturilor şi cerere se regăseşte reprezentată de curba Engel. Ea este pozitivă,
pentru aşa numitele bunuri „normale” şi negativă pentru cele numite
„inferioare”.
Preţurile altor bunuri se regăsesc printre factorii de care depinde
cererea. Evidenţierea influenţei lor presupune luarea în considerare a faptului că
bunurile, obiect al cererii, pot fi independente, substituibile sau complementare.
Pentru a exprima reacţia cererii pentru un bun în funcţie de variaţia preţului
altui bun se utilizează elasticitatea încrucişată, al cărei coeficient este în funcţie
de tipul bunurilor.
Alţi factori ce influenţează cererea pot fi de natură subiectivă:
preferinţele sau anticipaţiile consumatorilor, dar şi de natură obiectivă, precum
conjunctura economică.
Semnificaţia surplusului consumatorului are modalităţi diferite de
abordare în funcţie de numărul consumatorilor şi îmbracă o formă specială în
cazul în care funcţia cererii este continuă.

*
* *

300
1. Legea cererii. Cerere şi cantitate cerută
Error!
Cererea tipică

Expresie a relaţiei inverse(negative)


între cantitatea cerută şi preţ

Legea cererii
Expresie a cererii tipice a
cumpărătorului raţional

Efectul de anticipare

Cererea atipică
determinată de Efectul de venit

Efectul de snobism

Efectul de informare
incompletă

Individuală

Reflectă nivelul de
Cererea Pieţei manifestare

Pentru o
anumită firmă

301
2. Factorii determinanţi ai cererii

Nevoia socială

Dorinţa de satisfacere a nevoii


generează
Act raţional
Categorie a pieţei
Cererea (cerere solvabilă) Act condiţionat

Caracterul limitat al Caracterul limitat


resurselor al venitului

302
Relaţia preţ-cantitate
Rata marginală
de substituire
Linia
Construirea Premise preţurilor
curbei cererii monetare

Curba
Relaţia efect de substituire consum-preţ
- efect de venit-

Curba compensată Curba necompensată a


a cererii cererii

Funcţia cererii Expresie a relaţiei dintre cerere


şi factorii determinanţi

Număr de cumpărători
În formă simplificată
presupune Preferinţele
constante
Veniturile

Preţul altor bunuri

Varianta Cournot
Relaţia cantitate-preţ exprimă comportamentul
consumatorului cumpărător
Q = f(p)

Varianta Marshall
exprimă comportamentul
vânzătorului P = f(q)

303
Elasticitatea cererii în
funcţie de preţ Coeficientul elasticităţii
directe arc

Elasticitate directă Formule elasticităţii


directe punct

inelastică
normală unitară
Clasificarea
cererii în elastică
perfect
particulară rigidă
infinit
elastică
Numărul şi gradul
Factori de de substituire a
influenţă ai bunurilor
elasticităţii
Importanţa
Efecte asupra bunului în
venitului firmei programul de
consum
Numărul
posibil de
utilizatori ai
bunului
Durata
pentru care
se estimează
variaţia
cererii

304
Veniturile consumatorilor

Cererea solvabilă Categorie a


economiei de schimb

Curba Engel
Relaţia cerere-venit

Bunuri
Bunuri Giffen
Q+ V- P+

Normale Inferioare
Q+ V+ Q+ V-

Elasticitatea cererii în funcţie


de venit
Bunuri normale

Coeficientul
elasticităţii Bunuri superioare

Bunuri inferioare

305
Preţurile altor bunuri

Elasticitate încrucişată

Bunuri independente
Coeficientul
elasticităţii Bunuri substituibile
încrucişate

Bunuri
Alţi factori de influenţă complementare

preferinţele consumatorilor
tendinţa de imitare şi snobismul

efect efect
de imitaţie de snobism

conjunctura economică
anticipaţiile consumatorilor

3. Surplusul consumatorului

Sumă a tuturor abaterilor(diferenţelor)pozitive


dintre preţul anticipat(preţul dispus să îl
plătească) şi preţul real (efectiv plătit)
Cu cât preţurile sunt mai reduse cu atât
surplusul consumatorului este mai mare şi
nivelul de satisfacţie mai ridicat
Producţia şi producătorul

306
Capitolul 4 - TEORIA COMPORTAMENTULUI
PRODUCĂTORULUI

1. Producţia şi producătorul
2. Formele de organizare a afacerilor
3. Modalităţi de combinare a factorilor de producţie
4. Funcţia de producţie
5. Echilibrul producătorului

Rezumat

Satisfacerea nevoilor presupune, cel puţin în economiile moderne,


prezenţa producţiei de bunuri şi servicii şi implicit, a producătorului lor, ca
agent economic distinct. Domeniul de producţie şi frontiera sa caracterizează
posibilităţile de producţie, în funcţie de combinaţiile posibile ale factorilor de
producţie şi a randamentului lor.
Desfăşurarea activităţii de producţie îmbracă forma organizatorică a
întreprinderilor, diferite ca natură şi dimensiuni, dar şi prin prisma regimului
economico-juridic. Obiectivul major al oricărei întreprinderi vizează profitul şi,
orice alt obiectiv urmărit, poate fi privit ca fiind asociat sau complementar
acestuia.
Activitatea de bază a întreprinderii presupune combinarea factorilor de
producţie, care este dependentă de divizibilitatea şi adaptabilitatea lor, trăsături
care condiţionează complementaritatea şi posibilitatea de substituire a
factorilor.
Studiul combinaţiei capital-muncă permite evidenţierea funcţiei de
producţie, determinarea productivităţii marginale şi a celei medii, în condiţiile
în care unul din factori este considerat fix, iar celălalt, variabil.
Randamentul factorilor de producţie, ca formă a eficienţei combinării
lor, presupune luarea în considerare a ipotezelor ce se referă la caracterul său
crescător, descrescător sau constant.
Manifestarea legii randamentelor nonproporţionale este condiţionată de
existenţa a doi factori de producţie, parţial substituibili şi complementari, unul
fix şi altul variabil. În acest context devine evidentă corelaţia dintre
productivitatea medie şi cea marginală a factorului variabil, pe fondul creşterii
producţiei totale.

307
Valabilitatea legii randamentelor nonproporţionale este limitată de
caracterul omogen al factorilor de producţie, de posibilitatea combinării celor
doi factori dintre care doar unul este variabil, de un nivel dat al tehnicii şi de o
dimensiune constantă a factorului fix.
Funcţia de producţie ca expresie abstractă a efectului posibilităţilor de
combinare a factorilor asupra cantităţii produse, permite delimitarea suprafeţei
de producţie şi a curbelor izoprodusului. Mai mult, raritatea şi posibilitatea de
substituire a factorilor, impune luarea în considerare a ratei marginale de
substituire tehnică. Tipurile de funcţii de producţie îmbracă o diversitate de
forme operaţionale determinate de numărul factorilor, de caracteristicile de
adaptabilitate şi divizibilitate, dar şi de randamentul lor.
Determinarea echilibrului producătorului presupune în primul rând
cunoaşterea funcţiei izocostului. Pornind de aici, pot fi urmărite ca obiective,
maximizarea producţiei la un cost dat sau minimizarea costului pentru o
producţie dată, fiecare dintre ele având ca efect realizarea unui alt obiectiv,
maximizarea profitului.
Echilibrul producătorului se află sub incidenţa influenţelor exercitate de
modificarea bugetului şi a preţurilor.

*
* *

308
1. Producţia şi producătorul

Producţia proces unităţi fizice


rezultat – Q unităţi convenţionale
unităţi valorice, monetare
presupune combinarea
şi consumul de factori de producţie muncă (L)
natură
capital capital fix (Kf)
capital circulant(Kc)

domeniul de producţie combinaţii posibile niveluri de producţie


frontiera combinaţii cu producţie maximă

funcţie de producţie : Q = f(K,L,N)


Q = f(K,L)

2. Formele de organizare şi desfăşurare a activităţii economice

Natura activităţii economice obiect de activitate


societăţile nonfinanciare;
Forme de organizare specifice societăţile comerciale ;
(denumite) întreprinderi;
firme

- organizarea socială
- organizarea tehnico-productivă determină funcţiile întreprinderii
- organizarea economică

309
Dimensiunea criterii mărimea capitalului fix (Kf)
mărimea cifrei de afaceri(CA)
număr de salariaţi (L)

se modifică prin concentrare mărirea firmei

creşterea puterii economice


creştere autonomă creştere externă

Optimă apreciată pe criterii economice randamentele


de scară sau dimensiune

după regimul economic-juridic (forma de proprietate):


Firma individuală
Firma asociativă – SA
Întreprinderile publice (regii)

Obiectivele firmei

teoria neoclasică obiectiv unic maximizarea profitului

- teoria comportamentului firmei obiective multiple

maximizarea vânzărilor: satisfacţii


poziţie
politica de preţuri concurenţa

maximizarea utilităţii manageriale

310
3. Modalităţi de combinare a factorilor de producţie

Substituiri şi complementaritate
transformarea factorilor de producţie în
bunuri destinate satisfacerii trebuinţelor
Producţia
posibilitatea unor combinaţii diferite
ale factorilor de producţie

Necesitatea identificării combinaţiei optime

Combinarea factorilor de producţie


aspect material cantitativ
structural - calitativ
aspect tehnic nivelul tehnic de
înzestrarea muncii
Anumite
cu capital randamente
presupune anumite
tehnologii
aspect economic factorii de
producţie se
regăsesc
transformaţi sau nu
în noul produs

Cost şi profit
Preţul pe piaţă
Se bazează pe substituire şi complementaritate

divizibilitatea
Condiţii adaptabilitatea

Substituire Criterii gradul de specificitate


starea tehnică
raportul dintre preţurile
factorilor de producţie
volumul producţiei

311
Studiul combinaţiei capital - muncă

Funcţia de producţie: Q = f (K,L)

Termen scurt la un factor fix se adaugă un factor variabil


Termen lung toţi factorii sunt variabili

Creşterea factorilor variabili determină


creşteri de producţii cu sporuri diferite
productivitate medie este maximă când:
se schimbă randamentele crescătoare
cu cele descrescătoare
productivitate marginală:
este nulă pentru producţia maximă

ipoteza eficienţei combinării:


maxim de eficienţă a combinării factorilor: Wme = max
ipoteza raţionalităţii combinării:
productivitatea marginală a factorilor este descrescătoare şi pozitivă.

Ipoteze asupra randamentelor factorilor de producţie


efect
Combinarea randament sau productivitate
formă a eficienţei combinării factorilor de
producţie

Randamentele factoriale
Sunt randamente de substituire

Wmg = ΔQ/ΔF
Pot fi descrescătoare productivitate marginală a factorilor variabili
scade - posibilă numai pe termen scurt

constante productivitatea marginală constantă

crescătoare productivitatea marginală este crescătoare

312
Legea randamentelor nonproporţionale:
- expresie a efectelor combinării unui factor fix cu un factor variabil
- expresie a faptului că factorii nu sunt perfect substituibili în mod
necesar complementari

Limitele de valabilitate a
legii randamentelor nonproporţionale
- factori de producţie omogeni
- modificarea factorilor modificarea randamentelor
- este valabilă doar pentru un anumit nivel tehnic de producţie
- este valabilă pe termen scurt

4. Funcţiile de producţie

Caracteristici generale

- Relaţia dintre toate combinaţiile de factori realizabile şi nivelul producţiei :


Q = f (fact.) sau simplificat Q = f (L, K)
- Relaţia dintre productivitatea medie şi productivitatea marginală

Suprafaţa de producţie. Curbele izoprodusului


- suprafaţa de producţie câmpul variantelor posibile de combinare
- curbe de izoprodus curbe de indiferenţă aceiaşi producţie
izocuante

Rata marginală de substituire tehnică


- exprimă relaţia dintre productivitatea marginală a factorilor substituibili.
- exprimă costul de oportunitate al înlocuirii unui factor cu un altul astfel
încât producţia să rămână cel puţin aceiaşi.

Tipuri de funcţii de producţie


- funcţii cu factori de producţie substituibili clasice
randamente
nonproporţionale
neoclasice
randamente descrescătoare
complementari
- funcţii particulare: Cobb-Douglas şi CES

313
5. Echilibrul producătorului

Funcţia izocostului
elemente preliminare buget – resurse disponibile
preţul factorilor de producţie
costul expresie monetară a factorilor de producţie
combinaţi în procesul de producţie

funcţie de producţie simplificată exprimă:


costul total = costul muncii + costul capitalului
Obiective :
Maximizarea producţiei la un cost dat
- maximizarea producţiei în limitele bugetare

Minimizarea costului pentru o producţie dată


- optimul producătorului ipoteza eficienţei combinării factorilor de producţie
- raportul productivităţilor marginale este identic cu raportul preţurilor factorilor

Maximizarea profitului
- obiectivul producătorului ipoteza raţionalităţii combinării:Wmg = preţul

Implicaţii ale modificării nivelului resurselor şi a structurii preţurilor


asupra echilibrului producătorilor
- modificarea bugetului ( a resurselor disponibile)- alte drepte de izocost
- fiecare izocost un optim propriu alt nivel de cost total
- expansiunea firmei creşte cantitatea de factori deplasarea spre
dreapta a izocostului toţi factorii devin variabili
- randamentele de scară ( exprimă proporţia modificării producţiei în
raport cu proporţia modificării cantităţii din factorii de producţie)
%ΔQ<%Δfactorilor – crescătoare
%ΔQ=%Δfactorilor - constante
%ΔQ< %Δfactorilor – descrescătoare
randamentele factoriale sunt diferite de randamentele de scară

un singur factor toţi factorii sunt variabili


este fix restul fiind variabili
de venit
modificarea preţurilor efect de substituţie

314
Capitolul 5 - COSTUL DE PRODUCŢIE
ŞI OFERTA BUNURILOR

1. Costul de producţie-concept şi forme


2. Perioada scurtă şi perioada lungă
3. Costurile de producţie în perioada scurtă
4. Costurile de producţie în perioada lungă
5. Oferta bunurilor economice

Rezumat

Conceptul şi formele costului pun în evidenţă o diversitate a unghiurilor


de abordare şi de structurare a lui. Astfel, ca formă monetară a exprimării
consumului de factori, el poate fi generat de activităţi desfăşurate în sfera
producţiei sau în cea a circulaţiei mărfurilor. Prin prisma proprietăţii asupra
factorilor, costurile pot fi explicite şi implicite. În raport cu mediul exterior
întreprinderii poate fi definit costul integral concurenţial şi luând în considerare
mediul intern, cel privat sau individual. Costul de oportunitate este un cost
relativ, în timp ce costul social este efectul externalităţilor negative generate de
activitatea întreprinderii.
Fundamentarea deciziilor producătorului presupune analiza costurilor pe
termen scurt şi pe termen lung. Această delimitare temporală are în vedere
variabilitatea unuia sau a tuturor factorilor.
În perioada scurtă, costurile de producţie pot fi structurate în funcţie de
reacţia lor la modificarea volumului de producţie, în fixe şi variabile sau în
funcţie de nivelul la care se determină, în totale sau unitare. Acestea din urmă,
după modul de calcul, sunt medii sau marginale. Relaţiile între diferitele
categorii de costuri pot fi identificate prin prisma dinamicilor comparative între
costul total şi costurile individuale sau urmărind corelaţia dintre modificările
costurilor unitare pe fondul creşterii volumului producţiei. Aceste relaţii pot fi
evidenţiate fie grafic, prin curbele corespunzătoare, fie analitic, pornind de la
formalizarea matematică a funcţiei costului total şi a diferitelor structuri ale sale.
Randamentele nonproporţionale îşi pun amprenta asupra formelor
acestor curbe, iar punctul de minim al costului mediu pe termen scurt indică
optimul producţiei prin prisma eficienţei combinării factorilor de producţie.
Analiza costurilor de producţie pe termen lung are în vedere faptul că toţi
factorii sunt variabili şi raţionamentele economice trebuie să ia în considerare
efectele randamentelor de scară. Funcţia costului total pe termen lung suferă

315
modificări sub influenţa preţului factorilor de producţie, a tehnologiilor, dar şi a
experienţei de producţie acumulată în timp. Curba costului mediu pe termen
lung este o curbă învăluitoare, reflectând relaţia inversă dintre dinamica
randamentelor de scară şi cea a costurilor medii. Punctul de minim al costului
mediu pe termen lung, corespunzător egalităţii dintre acesta şi costul marginal,
indică optimul scării(dimensiunii) capacităţii de producţie.
Legea ofertei este expresia comportamentului producătorului raţional şi
îmbracă forma funcţiei ofertei ca relaţia de sens negativ între cantitate şi preţ.
Forma curbei de ofertă este în relaţie directă cu efectul de substituire şi cu
efectul de venit. Modificarea ofertei este determinată de o serie de factori,
precum costul şi preţul.
Reacţia ofertei la modificarea preţului defineşte elasticitatea ofertei
funcţie de preţ. Relaţia dintre ofertă şi costul de producţie pe termen scurt
permite atât dimensionarea ofertei optime, cât şi determinarea curbei ofertei, a
pragului de închidere şi a celui de rentabilitate.
Oferta pe termen lung presupune luarea în studiu a costului
concurenţial, a condiţiilor ce determină pragul de rentabilitate, dar şi a relaţiei
dintre costul concurenţial şi preţ ca un criteriu definitoriu pentru intrarea sau
ieşirea în / din ramură, ca expresie a mişcării capitalurilor dintr-o ramură în alta,
pe fondul concurenţei dintre ramuri.

*
* *

316
1. Costul de producţie – concept şi forme

Costul de producţie definiţii

Structuri ale costului total:


- după natura factorilor de producţie consumaţi:
Costul total = cheltuieli materiale + cheltuieli salariale

- după natura activităţii desfăşurate de producători:


Costul total = cheltuieli de fabricaţie + cheltuieli de distribuţii

- după variaţie în raport cu modificarea producţiei:


Costul total = cost fix + cost variabil

- după natura proprietăţii asupra factorilor de producţie


Costul total = costuri explicite + costuri implicite

Costul de oportunitate Cost al alegerii


Cost al alternativei la care se renunţă
Cost al alternativei ce asigură o
valorificare maximă a factorilor de
producţie
Cost complet comercial = cost economic = cost concurenţial

Costuri explicite Costuri implicite


(cost contabil)

Externalităţi efecte resimţite în mediul exterior producătorului

costuri beneficii

private sociale

dubla natură a costurilor reflectă consumul de factori de producţie


exprimă suma remuneraţiilor factorilor de
producţie

dubla funcţie a costurilor mijloc de evidenţă a cheltuielilor


mijloc de recuperare

317
Perioada scurtă şi perioada lungă

timpul economic este diferit de timpul astronomic


Perioada scurtă = termen scurt
presupune un factor de producţie fix
capacităţile de producţie

ceilalţi factori variabili


volumul producţiei se modifică prin variaţia factorilor variabili în limita
admisă de factorul fix
Perioada lungă = termen lung
presupune toţi factorii de producţie sunt variabili

volumul producţiei poate spori datorită creşterii capacităţii de producţie

3. Costurile de producţie în perioada scurtă


Tipologia costurilor
A. Costul total definiţii

Funcţie costul total


CT = f (q)

structura: CT = CF +CV

curba costului total

Costuri totale fixe definiţii


Structuri criteriul temporal costuri actuale
costuri trecute
după natura elementelor componente:
- cheltuieli materiale indirecte: amortizarea capitalului fix, chirii
- cheltuieli cu salariile personalului administrativ şi de conducere
după natura activităţilor care le generează:
- cheltuieli generale de producţie
- cheltuieli generale de distribuţie, comerciale
- cheltuieli generale de administraţie

Costuri totale fixe reprezentare grafică


dreaptă paralelă cu axa cantităţilor

318
Costuri totale variabile
Definiţie

Modificarea funcţiei
de producţie
Curba costului fix mediu descrescătoare

Mai mult decât


Mai puţin Strict proporţională
decât proporţională
proporţională

Curba costului
total variabil

B. Costul total mediu = cost unitar

CTM = CT/q sau CTM = f(q)/q

Curba costului total mediu

Forma de U
Dinamica şi structura
costurilor variabile
Formă determinată de: Distanţa faţă de curba costului
Caracteristici
mediu total CMT este
Scăderea determinată
costurilor fixe medii
de mărimea costurilor fixe medii

319
Costul fix mediu

CFM = CF/q

Costul variabil mediu

CVM = CV/q sau Cv = f(q)

Tendinţe diferite în funcţie de proporţia modificării


CVT în funcţie de producţie

CVM crescător % ΔCVT >% ΔQ

CVM constant % ΔCVT =% ΔQ

CVM descresător % ΔCVT <% ΔQ

Curba costului variabil mediu

320
C. Costul marginal Definiţie

Cmg = ΔCT/ΔQ cost unitar

Cmg = (CT)’ (CV)’

Funcţia costului marginal

Curba costului marginal

În formă de U determinată de proporţional


modificării CVT în raport
cu proporţia modificării producţiei

321
Relaţii între costul total, costul mediu şi costul marginal

Premisele analizei Termenul scurt 1 factor fix


ceilalţi variabili

CT = CF + CV

CMT = CT/Q = CFT/Q + CVT/Q

Nu toate elementele CV se
modifică strict proporţional în
raport cu modificarea producţiei

Relaţia negativă între randamentele şi costurile medii şi


marginale privite în dinamică

Forma U a curbelor costurilor unitare

Interpretarea poziţiilor relative ale curbelor


diferitelor categorii de costuri

Relaţii esenţiale: Cmg = Cvme minim


Cmg = Ctme minim

Forme particulare ale curbei costului marginal

- ipoteza strictei proporţionalităţi cost marginal constant


- ipoteza liniarităţii pe intervale cost marginal crescător

4. Costurile de producţie pe termen lung


Economii de scară şi costul total pe termen lung

322
Scara producţiei Ordinul de mărime al producţiei

Dimensiunea întreprinderii
Scara întreprinderii

Dimensiunea capacităţii de producţie

Randamente de scară (de dimensiune)

crescătoare descrescătoare

Economii Dezeconomii
de scară de scară

interne externe interne externe

economii de scară determinate de :


relaţia geometrică între efect şi efort → randamente crescătoare
anumite costuri relative constante
avantajele tehnice ale producţiei de scară
factori cu caracter financiar

Economii de scară crescătoare punct de maxim

Dimensiunea optimă a
întreprinderii

323
Creşterea dimensiunii Toţi factorii
întreprinderii Termen lung variază

Funcţia costului total pe CTL = f(Q)


termen lung

Curba costului total pe termen lung este


crescătoare şi porneşte din origine

Derivarea funcţiei de cost total pe termen scurt


şi a funcţiei de cost total pe termen lung
Funcţie de minim
Funcţia de cost total
Reflectă combinaţii optime
de factori de producţie

Derivată din izocuanta >0 termen lung


funcţiei de producţie
în raport cu
calea de expansiune

=0 termen scurt

324
Modificări în funcţia costului total pe termen lung

Determinate de Modificări în tehnologie

Modificări în nivelul productivităţii


muncii prin efectul de învăţare

Costul mediu şi costul marginal pe termen lung

Curba costului mediu pe termen lung Curbă învăluitoare

Reflectă relaţia negativă


cu dinamica
Este intersectată în randamentelor de scară
punctul de minim de
curba costului marginal
pe termen lung

5. Oferta bunurilor economice

Legea ofertei şi funcţia ofertei

Exprimă relaţia pozitivă


Oferta Definiţie dintre cantitatea oferită şi
preţul bunului respectiv

Oferta tipică Legea ofertei


Expresie a
comportamentului
Oferta atipică Paradoxurile ofertei raţional al
producătorului

Oferta de muncă individuală în scădere


Paradoxul King dincolo de un anumit nivel de creştere a
salariului
Paradoxul Rugină

325
Clasificări Ofertă individuală
(un produs, o ofertă)
ale ofertei
Din punct de vedere
al ofertantului Ofertă totală (a pieţei)
(un produs, toţi ofertanţii
produsului)

Ofertă fixă
Din punct de vedere
al limitării factorilor Ofertă flexibilă
de producţie

Ofertă instantanee
După timpul de reacţie
la modificarea cererii Ofertă pe termen
scurt
Ofertă pe termen
Oferta funcţie de preţ lung

Baremul ofertei
normală
Rezultat al relaţiei
dintre efectul de venit şi
Curba ofertei de substituire
anormală

326
Preţul bunului (p)
Oferta este în
funcţie de Costul de producţie al
bunului
Preţul (Cbunuri
altor p)
ca alternativă
de producţie (pi)

Preţul bunurilor substituibile (ps)

Politica comercială(m)

Comportamentul agenţilor
economici(k)

Q0 = f (p, cp, pi, ps, m, k)


complexă
Funcţia ofertei
simplificată Q0 = f (p)

Individuală Totală
Q0i = fi (p) Q0T = Σfi (p)

327
Factorii ofertei
Modificarea cantităţii diferă de modificarea
oferite ofertei bunului

Mişcări de-a Deplasarea întregii


lungul curbei curbe a ofertei

Factorii (condiţiile) ofertei În condiţiile unui preţ


constant şi dat al bunului
mediu
Costul de producţie
marginal

substituibile
Preţul altor bunuri
complementare

bariere la
Alţi factori intrare(ieşire)
din ramură

numărul
ofertanţilor
anticipaţiile
privind dinamica
preţului şi
venitului

328
Elasticitatea ofertei

Elasticitatea Oferta tipică


ofertei Relaţie pozitivă
funcţie de preţ

Ofertă elastică Ofertă cu Ofertă inelastică


elasticitate unitară

Cazuri extreme
Relaţii anormale

Ofertă perfect inelastică Ofertă perfect


(rigidă) (infinit) elastică

Elasticitatea ofertei Funcţie de factorii


(condiţiile ofertei)

Relaţia cost de producţie-ofertă


Analiza costurilor pe termen scurt prin corelaţia cu un anumit nivel al preţului
Pragului de închidere
Cmg = CVM
permite fundamentarea deciziilor privind
Pragului de rentabilitate
volumul ofertei corespunzător
Cmg = CTM

Maximizării profitului optimul producătorului


Cmg = Vmg = p individual privind eficienţa
combinării factorilor de

Curba costului marginal


Oferta la firmă deasupra pragului de
Curba ofertei la firmă
închidere

Oferta unei ramuri pe termen scurt Însumare pe orizontală a ofertelor


individuale
329
Cu costuri Marje de
individuale profit diferite
diferite
Intrarea şi ieşirea
Analiza costurilor pe termen lung
din ramură
premise
Formarea costului
complet
concurenţial

Permite determinarea pragului de


rentabilitate pe termen lung semnificaţia

Pentru firmă Pentru ramură

Nivelul optim al Condiţia de echilibru


capacităţii de CMTL = CmgTL = p
producţie
CMTL = CmgTL

Oferta pe termen lung a


ramurii

Curba orizontală pentru situaţia


de echilibru la nivel de ramură

330
Capitolul 6- MECANISMUL PREŢULUI PE O PIAŢĂ CU
CONCURENŢĂ PERFECTĂ

1. Piaţa - realitate complexă şi dinamică


2. Structura pieţei şi comportamentul firmei
3. Elementele teoriei concurenţei perfecte
4. Sistemul preţurilor de echilibru pe termen scurt
5. Echilibrul pieţei pe termen lung
6. Preţul factorilor de producţie
7. Fixarea autoritară a preţurilor

Rezumat

Realitatea complexă şi dinamică pe care o reflectă piaţa, impune, ca


punct de plecare în studierea sa, definirea bunurilor economice, ca obiect al
relaţiilor de schimb dintre agenţi economici, diferiţi ca dimensiune şi
comportament, precum şi delimitarea rolului şi funcţiilor pieţei.
Mecanismul economiei de piaţă este un mecanism concurenţial şi de
aceea, prezintă interes structura pieţei şi comportamentul concurenţial, ca
elemente definitorii pentru relaţiile dintre agenţii economici şi pentru modul în
care se formează preţurile pe piaţă.
Elementele teoriei concurenţei perfecte presupun ca ipoteze atomicitatea,
omogenitatea produsului, fluiditatea deplină, transparenţa perfectă a pieţei şi
mobilitatea perfectă a factorilor de producţie. Modelul concurenţei perfecte
presupune preţul ca fiind dat, agenţii economici fiind adaptori de cantitate
funcţie de preţ.
În cazul concurenţei perfecte trebuie să se facă distincţie între curba
cererii la firmă pe o piaţă perfect concurenţială, care este orizontală şi curba
cererii unei pieţe perfect concurenţiale, care are o înclinaţie negativă. Studiul
veniturilor obţinute de firme din vânzarea produselor, presupune utilizarea
unor concepte ca: venitul total, venitul mediu, venitul marginal şi evidenţierea
relaţiei dintre cantitate, preţ şi venit la nivelul firmei.
Analizarea sistemul preţurilor de echilibru pe termen scurt înseamnă, în
primul rând, definirea echilibrului prin prisma relaţiei dintre cererea totală şi
oferta totală, ale căror curbe pot avea o formă normală sau nu.

331
Preţurile de echilibru presupun egalitatea dintre cerere şi ofertă, iar
excesul de ofertă sau excesul de cerere determină abaterile preţului de piaţă
faţă de preţul de echilibru. În final, preţul de echilibru se impune firmei, iar
oferta acesteia va fi reprezentată de acel volum de producţie pentru care costul
marginal este egal cu preţul.
Echilibrul pieţei pe termen lung presupune luarea în considerare a
influenţei cererii şi ofertei asupra preţului, ştiut fiind că, în situaţia unor
costuri egale pe termen lung poate fi evidenţiată formarea profitului, iar în
cazul diferenţierii lor întră în discuţie selecţia producătorilor.
Preţul factorilor de producţie şi formarea sa prin mecanismul cererii şi
ofertei poartă amprenta faptului că cererea de factori de producţie este o
cerere derivată şi interdependentă şi pe fondul elasticităţii cererii se poate
manifesta efectul de producţie şi efectul de substituire. Oferta de factori de
producţie depinde de cantitatea totală, de forma proprietăţii şi de posibilităţile
de utilizare alternativă.
Fixarea autoritară a preţurilor presupune promovarea unor politici de
preţuri prin care pot fi impuse limite de preţuri, pot fi susţinute preţurile,
intervenindu-se în organizarea pieţelor sau se intervine prin impozite şi
subvenţii asupra preţurilor şi cantităţilor de echilibru.

*
* *

332
1. Piaţa - realitate complexă

Piaţa – concept şi caracteristici

Pieţe
Piaţa definiţie omogene

Pieţe
Analiza pieţei După obiectul schimbului Natura eterogene
bunurilor
Pieţe dispersate
După volumul tranzacţiilor
Pieţe concentrate
După subiecţii schimbului
dimensiuni

Criterii comportament

mediu

Pieţe libere
După accesul pe piaţă

Pieţe
reglementate

Pieţe
intermediare
În raport cu factorul timp
Pieţe la vedere

Pieţe la termen

333
Rolul şi funcţiile pieţei

Rolul pieţei Mijloceşte atingerea obiectivelor agenţilor


economici participanţi la tranzacţii

Funcţiile pieţei Realizează contactul dintre producător şi consumator

Permite autoreglarea proporţiilor şi echilibrelor dintre


cantităţi şi preţuri

Asigură echilibrul dintre cerere şi ofertă

Premisele realizării funcţiilor

Autonomie de decizie a agenţilor economici

Pârghiile economice să reflecte schimburile din


economie

Statul să intervină în economie doar prin intermediul


pârghiilor economice

334
2. Structura pieţei şi comportamentul firmei

Structura pieţei concurenţiale şi comportamentul concurenţial

semnificaţii confruntare la nivelul cererii şi ofertei


Concurenţa

confruntare între producători

consacră utilitatea socială a activităţilor


individuale
preţurile se formează liber pe piaţă
este posibilă când
există proprietate privată

Funcţii stimulează progresul general

diferenţiază agenţii economici

diversifică
oferta
favorizează sau îngrădeşte comportamentul
raţional al consumatorului

Structura
pieţei definitorie pentru comportamentul
ofertanţilor
reflectă puterea de influenţă a termenilor
schimbului (preţ-cantitate)

perfectă imperfectă
de adaptare la condiţiile pieţei
Comportamentul
concurenţial de influenţare a condiţiilor pieţei

335
3. Elementele teoriei concurenţei perfecte
Ipotezele concurenţei perfecte

toată oferta se poate vinde la preţul pieţei


Concurenţa perfectă presupune
toată cererea este satisfăcută
la preţul pieţei
Ipotezele atomicitatea agenţilor economici
(trăsături)
omogenitatea produselor

fluiditate deplină

transparenţă perfectă

mobilitate perfectă a factorilor de producţie

Preţul este dat de piaţă, agenţii economici individuali adaptând cantităţile funcţie de preţ

Cererea şi venitul firmei în cazul concurenţei perfecte

Curba cererii la firmă este diferită de curba cererii pe piaţa cu concurenţă perfectă

Venit total: VT = p*q


Venitul firmei
Venit mediu: VM = VT/q
Venit marginal: Vmg = (VT)I

În condiţiile de concurenţă relaţia de echilibru la nivel de firmă este dat de relaţia:

p = VM= Vmg

336
Situaţii de optimizare a ofertei pe termen scurt

Firma obţine profit economic: p> CTM min


Pragul de rentabilitate: Profit economic nul
p= CTM = Cmg
Există profit normal (CTM- cost concurenţial)
Pragul de închidere: p= CVM= Cmg

Cost complet concurenţial Profit


Costuri explicite Costuri implicite economic
(suplimentar)
Cost contabil Profit normal

Cost contabil Profit

Preţ

4.Sistemul preţurilor de echilibru pe termen scurt


Condiţiile de echilibru şi formarea preţurilor pe termen scurt
Echilibrul definire

stare ideală spre care


tinde economia
presupune realizarea obiectivelor agenţilor economici

oferta egală cu cererea

expresie monetară a contraprestaţiei (echivalentului) în procesul


Preţul schimbului de bunuri economice

expresie monetară a valorii mărfii (teoria obiectivă a valorii)

expresie monetară a utilităţii marginale (teoria subiectivă a valorii)

expresie a confruntării dintre cerere şi ofertă (teoria contemporană a


valorii şi a preţului)

337
Cererea totală pentru un bun sumă a cererilor individuale

funcţia cererii totale


Oferta totală pentru un bun
suma ofertelor individuale
funcţia ofertei totale
În condiţiile concurenţei perfecte

curbele normale ale cererii şi ofertei

un punct de intersecţie corespunzător


echilibrului între cerere şi ofertă
curbele anormale ale cererii sau ofertei

mai multe puncte de echilibru între cerere şi ofertă

Preţul de Pe termen scurt Cererea şi oferta sunt variabile între anumite limite
echilibru
cel pentru care oferta egalează cererea

Abaterea preţului pieţei faţă de preţul de echilibru

Exces de cerere sau Exces de ofertă

1. Funcţia obiectiv condiţie de echilibru


Determinarea analitică a preţului de echilibru:
2. Restricţiile economice de realizare Funcţia cererii
a funcţiei obiectiv Funcţia ofertei

338
Stabilitatea echilibrului pieţei
Tipuri de perturbaţii
Echilibrul
Modificarea cererii – oferta fixă
static
Modificarea ofertei – cerere fixă

Restabilirea Modificarea simultană a cererii şi ofertei


echilibrului Echilibru stabil diferit de echilibrul iniţial

Două modalităţi
walrasiană – ajustare prin intermediul preţurilor

marschalliană– ajustare prin intermediul cantităţilor

Echilibru
variaţia preţului în timp
dinamic
ajustarea întârziată a ofertei

5. Echilibrul pieţei pe termen lung

Influenţa cererii şi ofertei pe termen lung asupra preţului


Preţul de echilibru pe termen lung Determinat de egalizarea cererii şi ofertei
pe termen lung

Mai mic decât preţul de echilibru pe


Preţul de echilibru pe termen lung termen scurt
Inferior preţului de echilibru instantaneu
ipoteza
costuri de producţie pe termen lung egale

eliminarea supraprofitului
ipoteza
preţul de echilibru = CTML = Cmg L
costuri de producţie diferenţiate

selecţie economică a producătorilor

egalizarea costurilor pe termen lung


339
6. Preţul factorilor de producţie

Cererea de factori de producţie

Cererea derivată din cererea de bunuri


Cererea de factori
de producţie Cererea interdependentă

Datorită complementarităţii
factorilor de producţie în
procesul combinării

se fundamentează pe productivitatea marginală


a factorilor de producţie

valoarea produsului
marginal (VPM)
Curba cererii pentru factorii de producţie = curba VPM

Curba ofertei pentru factorii de producţie este egală cu curba costului (preţului)
marginal al factorilor (Cmgf)

Nivelul optim pentru firmă: VPM = Cmgf

Elasticitatea cererii este influenţată de :


- timp
- ponderea factorilor în costul de
producţie
- efectul de substituţie
- efectul de venit

340
Oferta de factori de producţie
la nivelul economiei
Elasticitatea ofertei unui factor diferită
la nivelul ramurii

la nivelul individual

lente
Modificările
în funcţie de conjunctură
cantitative ale ofertei
rapide

în proprietate privată
Majoritatea
factorilor de producţie cu mai multe utilizări

funcţie de natura factorilor de producţie


Curba ofertei de
factori de producţie

Curbă normală Curbă perfect Curbă


inelastică anormală

pentru majoritatea
factorilor oferta oferta
de pământ de muncă

Formarea preţului factorilor de producţie prin mecanismul cererii şi ofertei

Preţul factorilor Determinat de interacţiunea cererii şi ofertei


de producţie

Preţ de echilibru

Diferenţe în situaţii de dezechilibru


diferenţiat

Diferenţe în condiţii de echilibru

341
7. Fixarea autoritară a preţurilor

Preţurile de
echilibru Modele teoretice

preţul pieţei preţurile efective indicator al rarităţii

libere
preţuri Sub influenţa agenţilor
economici
administrate
Sub influenţa statului

Politici de preţuri
prevenire sau atenuare unor dificultăţi economico-
social
Politicile de preţuri
urmăresc asigurarea stabilităţii economice

sporirea eficienţei economice

nevoia de protecţie
Intervenţia determinată de
statului susţinerea producătorilor

susţinerea consumatorilor

Nu înlocuieşte mecanismul pieţei

În procesul de formare şi mişcare a preţurilor


directe

modalităţi acţiuni asupra cererii şi ofertei de bunuri şi servicii indirecte

acţiuni asupra nivelului preţurilor măsuri economice


măsuri administrative

controlul asupra preţurilor reglementare a calculării

subvenţionare
342
Limite de preţuri
maxime
limite
minime Modificarea preţului de
echilibru prin acţiuni
asupra cererii şi ofertei

Alternative de influenţare
a preţului de către stat Stabilirea legislativă a preţului

Pentru preţuri diferite de preţul de echilibru


oferită
deficitară
cantitatea tranzacţionată este egală cu cantitatea
cerută

,,soluţia cozii”

soluţia relaţiilor
Oferta deficitară cu preţ preferenţiale
limitat la creştere generează
ca modalităţi de alocare
raţionalizarea cererii

piaţa neagră

Limita inferioară a preţului favorizează


vânzătorul sporeşte oferta

Fixarea salariului minim Protejează


lucrătorii

Obiective reducerea decalajelor între salarii


urmărite de stat
exercitarea unei presiuni pentru
creşterea generală a salariilor

suprimarea concurenţei neloiale

343
Fixarea salariului minim
măreşte ofertei
efecte de muncă
deturnarea resurselor de investiţii spre consum

poate limita ocuparea

piaţa neagră

Susţinerea preţurilor şi organizarea pieţelor agricole

Consum alimentar
Cererea de produse
agricole
Consum industrial

Cererea
Relativ constantă, rigidă
globală
Cantitativ
Oferta sub influenţa Instabilă Oferta
factorilor climatici
globală
Calitativ
variabilă
Piaţa produselor Variaţii sensibile ale preţurilor
agricole

Efectul King
(paradoxul agricol)

Nu respectă Preţul se formează de


cerinţele pieţei regulă în detrimentul
cu concurenţă ofertei, al producătorilor
perfectă
consumatorilor
Preţurile agricole
ating interesele
producătorilor
Intervenţia statului
344
scop Reglarea echilibrului
Intervenţia dintre cerere şi ofertă
statului
Programe de
Pe termen scurt dimensionare a ofertei
Pe termen
mediu şi lung Promovarea
unei politici Programe de stabilire a
agrare preţurilor pentru
producători şi consumatori

Implicaţiile impozitelor şi subvenţiilor asupra preţurilor şi cantităţilor de


echilibru
echilibrul dintre cerere şi ofertă
Perceperea impozitelor asupra
unor bunuri afectează nivelul preţurilor

volumul tranzacţiilor

Reducerea
Efecte cantităţii vândute
Diminuarea
capacităţii reale de
cumpărare

Modul de afectare a diferitelor


Generează probleme categorii de venituri
fundamentale privind
la vânzător
Localizarea efectelor

la cumpărător
În funcţie de relaţia cu
elasticitatea cererii şi
elasticitatea ofertei
Efectul
subvenţiilor se producători
sporesc vânzările
împarte între
consumatori beneficiază de preţuri mai mici

345
346
Capitolul 7 - FIXAREA SIMULTANĂ A PREŢURILOR ŞI
CANTITĂŢILOR. MONOPOLUL

1. Caracteristici ale pieţei de concurenţă imperfectă


2. Monopolul
3. Monopsonul
4. Monopolul bilateral
5. Concurenţa monopolistică

Rezumat

Concurenţa reală este o concurenţă imperfectă, ce poate fi studiată prin


raportare la concurenţa pură şi perfectă ca model de analiză teoretică a
mecanismului pieţei. Principala trăsătură a concurenţei imperfecte este aceea că
preţul produselor poate fi influenţat prin acţiunea agenţilor economici, fie
ofertanţi, fie cumpărători.
În condiţiile concurenţei imperfecte, pieţele pot fi structurate în raport cu
numărul participanţilor şi se definesc astfel situaţiile de monopol, monopson,
oligopol şi oligopson. Concurenţa imperfectă presupune absenţa atomicităţii
producătorilor sau cumpărătorilor, diferenţierea produselor, manifestarea
barierelor de intrare în ramură, lipsa de transparenţă şi o relativă rigiditate a
factorilor de producţie.
Monopolul perfect sau imperfect defineşte o situaţie de dominare a pieţei de
către un producător, având drept cauze un monopol natural sau unul instituit
juridic, un monopol economic, tehnologic sau de marcă. Indiferent de premisa
dominaţiei, mobilul activităţii îl constituie obţinerea profitului de monopol.
Raportul dintre cerere şi ofertă pe piaţa monopolistă este marcat de faptul că
prin trăsăturile sale, situaţia de monopol presupune imposibilitatea controlării
simultane a preţului şi a cantităţii. Atunci când monopolul stabileşte preţul,
cantitatea va fi determinată de solvabilitatea cererii la preţul respectiv, ceea ce
înseamnă că sunt influenţate veniturile totale şi cele medii. De reţinut că în
situaţia de monopol, venitul mediu nu se confundă ca mărime cu venitul
marginal.

347
Trăsătura principală a preţului de monopol este aceea că el este mai
ridicat decât cel propriu concurenţei perfecte. Când preţul de monopol este
determinat pornind de la piaţă, puterea unui monopolist este de a alege şi nu de
a domina. În cazul în care preţul de monopol este determinat pornind de la
firmă, monopolistul va trebui să acţioneze în sensul maximizării profitului
pornind de la cost. În plus, se impune ca necesară diferenţierea modalităţilor
specifice de stabilire a echilibrului monopolului pe termen scurt şi pe termen
lung, precum şi analizarea stabilirii preţului în cazul unor modalităţi alternative
de gestiune în monopol, care pot avea ca obiective: maximizarea cifrei de
afaceri, realizarea stării de echilibru sau stabilirea preţului la nivelul costului
marginal.
Dacă monopolul îşi stabileşte ca scop eliminarea sau reducerea pierderii
totale de bunăstare, intră în discuţie optimul de gradul doi şi preţurile Ramsey -
Boiteux, preţuri uniforme în corelaţie cu costul mediu sau cel total şi a căror
modificare este analizată în raport cu elasticitatea bunurilor.
Discriminarea monopolistă este o discriminare prin preţuri şi poate fi socio-
economică, spaţială, temporală sau individualizată şi presupune existenţa unor
posibilităţi de separare a pieţelor.
Ca forme particulare de concurenţă imperfectă, prin corelaţie cu situaţia de
dominaţie, specifică monopolului, se cuvin a fi semnalate monopsonul,
monopolul bilateral şi concurenţa monopolistică.

*
* *

348
1. Caracteristici ale pieţei cu concurenţă imperfectă

Piaţa cu concurenţă imperfectă Agenţii economici pot


influenţa preţul pieţei

Monopol - monopson
forme

Oligopol - oligopson

Concurenţa monopolistică

Absenţa atomicităţii de partea ofertei sau a cererii


trăsături
Absenţa omogenităţii produselor

Fluiditate limitată

Transparenţă restrânsă

Relativă rigiditate a
factorilor de producţie
Derivă din absenţa totală sau parţială a trăsăturilor pieţei
cu concurenţă perfectă
2. Monopolul

Definire şi căi de apariţie

Monopolul Piaţă fără concurenţă din partea ofertei


Perfect(absolut)
Poate fi
Imperfect

349
Monopolul Cauze
Monopol determinat în mod natural

Monopol instituit juridic de către stat

Monopol economic

Monopol tehnologic

Monopol de marcă

Funcţia esenţială Dominaţia pieţei, a ofertei

Mobilul Obţinerea profitului ridicat de monopol

Cererea şi oferta pe piaţa monopolistă

O firmă domină oferta unui bun


Condiţiile pieţei
monopoliste Bunul nu este substituibil

Există bariere la intrarea pe piaţă

Preţul este fixat prin acţiunea


firmei

Piaţa Opusul pieţei concurenţiale


monopolistă
Funcţie de preţ
Qc = f(p)
Cererea pieţei
Coincide cu
cererea la firmă
Fixarea preţului
Oferta pieţei Oferta individuală a
firmei monopoliste
Determină simultan Ofertă de monopol
cantitatea la întâlnirea cu Nu este reprezentată de o curbă,
cererea solvabilă ci un punct pe curba cererii
Asigură obţinerea
profitului maxim
350
Venituri totale, venituri marginale, venituri medii

Funcţie de cantitatea vândută şi preţul încasat


Venitul total
Preţul este funcţie de vânzări(în limita cererii
solvabile )

Depinde direct şi indirect de volumul Volumul


producţiei vândute prin intermediul producţiei
preţurilor este simultan

Oferta firmei Cererea pieţei

Funcţie de ascendent Funcţie de preţ


preţ şi punct de maxim
cantitate descendent

diferit de venitul mediu


Venitul
marginal inferior preţului
diferit de preţ

Nivelul maxim al veniturilor totale pentru acel nivel de


producţie pentru care Vmg = 0

Venituri medii egale cu preţul

Curba venitului mediu = curba cererii

351
Preţul de monopol

preţ fixat
Preţul de monopol
mai ridicat decât preţul concurenţial

analiza determinării

pornind de la piaţă pornind de la firmă

cu luarea în considerare a
fără a ţine cont de cost costului şi venitului firmei

preţul de echilibru este dependent


de elasticitatea cererii maximizarea profitului
presupune relaţia
Vmg = Cmg

Cerere elastică Cerere inelastică

preţ scăzut preţ ridicat

Echilibrul monopolului în absenţa menţine situaţia de


pe termen lung concurenţei monopol şi supraprofitul
de monopol

Modalităţi alternative de gestiune în monopol

Maximizarea Gestiunea Stabilirea preţurilor la costul marginal


cifrei de afaceri în starea de Preţul fixat = Cmg
Vmg = 0 echilibru
Vmediu = Cmediu

352
Metode de stabilire a preţului de monopol scopul eliminarea sau
reducerea
pierderii totale
de bunăstare

preţul la nivelul costului marginal

soluţia optimul duce la


optimă lui Pareto deficit
soluţia optimului
de gradul întâi

preţul corespunzător optimul preţul nonuniform cu


optimul de gradul doi secund două componente

componenta fixă componenta variabilă


preţurile Ramsey - Boiteux preţuri uniforme care

pentru un produs pentru mai multe


satisfac egalitatea produse satisfac
Cme = Vme egalitatea
V T = CT
Discriminarea monopolistă

prin diferenţiere de preţuri nedeterminate de


Discriminarea diferenţe de costuri
pe grupe de cumpărători
poate fi
spaţială
de ordin temporal
practicată datorită consecinţelor creşterii
vânzărilor asupra veniturilor totale pe persoane

353
Determinarea gradului de monopolizare

indicatorul Lerner
Indicatori
nivelul de concentrare al pieţei

indicele Herfindahl - Hirschman

coeficientul elasticităţii încrucişate

reglementări de
preţuri şi taxe
utili pentru elaborarea
politicilor antimonopoliste politici concurenţiale

Obiecţia socială cu privire la monopol

Determinată de pierderea netă de valoare deoarece


surplusul consumatorului şi producătorului nu se
maximizează
posibile economii de scară
Argumente în favoarea
monopolului
generator de inovaţii

interzicerea activităţilor
Politica antitrust anticoncurenţiale
Obiective
dezintegrarea structurilor
monopoliste

354
3. Monopsonul cumpărător unic ce influenţează preţul

pe piaţa factorilor
firme
Poziţie deţinută de productive preţul plătit este dat de
curba ofertei
maximizarea profitului
prin relaţia
venit(beneficiu)marginal =
cheltuieli marginale
cantitatea cumpărată mai mică
consecinţe decât în concurenţa perfectă
preţul plătit este mai mic
Firme comerciale obţine supraprofit

comerciant perfect cumpără pentru a revinde

firma este un intermediar

fixează

Preţul de cumpărare
(aprovizionează) Preţul de revânzare

Logica operaţiunilor este


dependentă de curbele încasărilor
provenite din revânzare

355
Monopolul bilateral
Un singur cumpărător

Formatori
Tip de piaţă imperfectă de opţiuni
Un singur vânzător

Presupune negocieri
Limită superioară
Zonă de contact
Limită inferioară

La cantităţi egale Preţ nedeterminat

Determinarea preţului

tehnici
Forţa contractuală
dependentă de factori psihologici

financiari
5. Concurenţa monopolistică

Caracteristici ale pieţei monopolistice

Trăsături definitorii multitudine de agenţi economici

reală
diferenţierea bunurilor
imaginară

Clientelă statornică

356
Echilibrul producătorului

Pe termen scurt – echilibru instantaneu


Cmg = Vmg

Preţul include supraprofit

nu este un preţ durabil

Pe termen lung preţ intermediar

mai mare decât în


concurenţa perfectă mai mic decât
cel de monopol

Echilibru de risipă

Producţia optimă Corespunde egalităţii


Cme = Cmg

357
358
Capitolul 8 - OLIGOPOLURILE

1. Puterea de piaţă a firmelor şi concentrarea producţiei


2. Caracteristici ale structurii de piaţă oligopolistă
3. Duopolul
4. Principalele tipuri de oligopol
5. Imperfecţiunea concurenţei
6. Oligopolurile şi teoria jocurilor

Rezumat

Printre structurile intermediare de piaţă, între concurenţa perfectă şi


monopol, apare definită situaţia de oligopol, ce poate fi caracterizată prin
puterea de piaţă a câtorva firme, ca urmare a concentrării producţiei. Studiul
structurii de piaţă oligopolistă presupune luarea în considerare a
interdependenţei acţiunilor şi ca urmare, manifestarea unui comportament
strategic, precum şi a elasticităţii încrucişate, definitorii pentru o anumită
funcţie de reacţie.
Duopolul este cea mai răspândită formă de oligopol, presupunând
opţiunea pentru una din variantele strategice, preţul sau cantitatea şi, implicit,
curbe de reacţie specifice. Echilibrul de duopol îmbracă forme specifice ca
urmare a faptului că duopolul poate fi simetric cu dublă dependenţă, asimetric
sau cu dublă dominaţie.
Analiza oligopolurilor presupune clasificarea lor fie după caracteristicile
produsului, fie după gradul de coordonare caracteristic relaţiilor dintre firmele
oligopoliste. Conform ultimului criteriu, un prim caz este cel al oligopolului
perfect coordonat, caracterizat prin acorduri explicite şi având ca forme trustul
şi cartelul În cazul ologopolului parţial coordonat pot fi întâlnite structuri ce
presupun firma lider sau prezenţa unei curbe a cererii îndoite, dar şi situaţia
unei stări de echilibru conjectural.
Studiul imperfecţiunii concurenţei presupune luarea în considerare a cel
puţin trei aspecte: bariere la intrarea pe piaţă, politici de „instaurare a
concurenţei” şi politici vizând reglementările. În cazul barierelor la intrarea pe
piaţă, firmele pot adopta strategii care să le protejeze piaţa luând în considerare
economiile de scară şi cele de scop, adoptând strategia preţului limită sau pe
cea comercială de menţinere a cotelor de piaţă. Politica de „instaurare a
concurenţei” este promovată de puterile publice şi îmbracă forme legislative

359
specifice de la ţară la ţară. Analiza reglementărilor economice şi a efectelor lor
a evidenţiat în primul rând faptul că nu întotdeauna ele duc la stimularea
climatului concurenţial, ci dimpotrivă. În timp, s-a conturat şi dezvoltat teoria
pieţelor contestabile şi a conceptelor de piaţă perfect contestabilă şi cost
nerecuperabil de intrare, considerându-se că acolo unde nu există costuri
nerecuperabile de intrare piaţa este perfect contestabilă.
Faptul că nu de puţine ori relaţiile dintre firmele oligopoliste sunt proprii
unui climat de război economic, face posibilă abordarea oligopolurilor prin
prisma teoriei jocurilor având ca scop elaborarea unei strategii de dominare
bazată pe cunoaştere şi acţiune, alegerea strategică fiind condiţionată de
scopurile şi acţiunile celorlalţi agenţi economici. Operând cu conceptele proprii
teoriei jocurilor şi dezvoltând raţionamentele pe modelul structurii
oligopolurilor, jocurile de sumă pozitivă şi de sumă zero, precum şi echilibrul
Nash, jocul fiscal - monetar şi dilema deţinutului, nu fac altceva decât să
evidenţieze comportamentul firmelor în diferite tipuri de oligopol.

* *

360
1. Puterea de piaţă a firmelor

număr mic de
Oligopolurile Formă de piaţă vânzători

Comportamentul
în funcţie de

Situaţia de
oligopol ceilalţi cumpărători
vânzători
structuri intermediare de piaţă

putere de piaţă rata de concentrare

factori de influenţă

tehnologie costurile interacţiune


barierele de strategică
intrare
2. Caracteristici ale structurii de piaţă oligopolistă

Interdependenţa acţiunii Comportament Funcţia


strategic de reacţie

Particularităţi

formularea deciziei pe rezultatele depind de


comportamentul posibil al comportamentul real
celorlalte firme

efectul gradului înalt de concentrare tehnice


datorită economice
intrarea şi menţinerea în ramură
presupune condiţii financiare

361
Elasticitatea încrucişată

Efectul variaţiei Coeficientul de


relative a preţului substituire

Efectul variaţiei
relative a Coeficientul
cantităţilor de
repercusiune

Monopol pur
Tipologia
comportamentului Concurenţă pură

Concurenţă
monopolistică

cu interdependenţă
fără interdependenţă

3. Duopolul

Varianta strategică. Curba de reacţie în duopol

preţul duopol de luptă


prin preţuri
Variabila strategică
cantitatea piaţă de monopol

tinde spre
duopol durabil echilibru pentru
un preţ dat
Diverse tipuri de echilibru în duopol
Producţiile optime ale
Duopolul simetric funcţii de fiecărei firme în raport
de dublă reacţie cu ale celeilalte firme
considerate constante
362
Funcţii de reacţie Intersecţia Punct de echilibru
(egalitatea)

Stare de echilibru Echilibru stabil


Cournot
Concurenţă prin preţuri

Echilibrul Bertrand Situaţie de echilibru pe


termen scurt pentru relaţia
preţ = Cmg
la nivelul fiecărei firme

Duopolul asimetric (Stakelberg)


Un 3.
concurent lider
Duopolul ipoteze
Alt concurent are
asimetric
comportament de dependenţă

Mecanism de realizare a echilibrului Funcţiile Linie


de reacţie de reacţie
Funcţia izoprofitului Curbele de izoprofit

Profitul maxim Producţie pentru care linia de reacţie este


tangentă la curba de izoprofit

Duopolul dublei dominaţii ambele firme au capacitatea de a fi dominante


(Bowley)
fiecare firmă consideră că cealaltă va adopta un
ipoteze comportament de dependenţă
Situat în afara
Combinarea ofertelor Punct Bowley curbelor de reacţie

Nu exprimă o poziţie Situaţie instabilă


de echilibru
363 posibil de reglat
supraproducţie prin preţ
Principalele tipuri de oligopol
pieţe omogene
Criterii de după caracteristicile produsului
clasificare a pieţe diferenţiate
pieţelor
oligopoliste
oligopolul complet coordonat
după gradul de coordonare
oligopolul parţial coordonat

oligopolul fără coordonare


Preţul oligopolului perfect coordonat

Coordonarea acorduri tacite


fixarea preţurilor

explicite cartel funcţii


împărţirea pieţei

trustul

holdingul

Oligopolul parţial coordonat

Oligopolul cu firmă lider impune preţul

Obţine supraprofit pe Influenţează dimensiunea ofertei


termen scurt şi firmelor dependente (satelit)
pe termen lung

Rezultat al incertitudinii privind


Oligopolul cu o curbă a reacţiile concurenţilor
cererii îndoită (pliată)
Forma curbei (înclinaţie) diferă în
funcţie de fazele ciclului economic

364
Oligopoluri de conjenctură incertă

Stare de echilibru conjenctural variaţie conjuncturală

Agenţii economici propun preţuri pe baza conjecturilor

Teoria influenţei economice aleatorii


de a domina
cunoaşterii
tendinţe
ideea
acţiuni de a ceda

modelează comportamentul agenţilor economici

Atitudine activă Atitudine pasivă

Acţiune parametrică
determinată de coeficientul de elasticitate

funcţie de profit
coeficientul de atracţie al punctului

Acţiune conjencturală elasticitate conjencturală

coeficientul de elasticitate conjencturală

365
5. Imperfecţiunea concurenţei

Bariere la intrare pe piaţă

economii de scară
economii de scop

preţul limită
cotele de piaţă

Politici de instaurare a concurenţei

influenţarea structurii de piaţă


scop
influenţarea comportamentului firmelor individuale

Abordarea structurală Divizarea firmelor mari în firme


forme mici cu comportament concurenţial
Supravegherea preţurilor şi profiturilor

Reglementări şi renunţarea la reglementări (dereglementări)

Stabileşte reguli pentru afaceri


Reglementarea economică
Promovează eficienţa prin creşterea
concurenţei
intrarea liberă
slăbiciunile reglementărilor pe piaţă
Teoria pieţelor pieţele contestabile ieşirea de pe
contestabile piaţă fără cost

366
6. Oligopolul şi teoria jocurilor

Concepte de bază
studiază modul de alegere a activităţilor sau
Teoria jocurilor strategiilor cu consecinţe asupra agenţilor
economici
cunoaştere
Comportamente
implică de dominaţie
acţiune

are caracter obiectiv obţinerea celui mai bun


rezultat
în condiţiile unei capacităţi
limitate de a influenţa depinde

de strategia proprie de strategia rivalului

Jocuri de sumă pozitivă şi jocuri de sumă zero

Jocuri de sumă toţi jucătorii pot câştiga simultan


pozitivă câştigurile unuia nu diminuează pe ale celuilalt
sunt necesare reguli de joc

bazate pe cooperare lipsite de cooperare

situaţiile în care jucătorii au interese diametral


Jocuri de sumă opuse
zero câştigurile unuia sunt pierderi pentru celălalt
au un punct de echilibru

cu strategii dominante fără strategii dominante

367
Echilibrul Nash şi dilema deţinutului

Jocurile fără strategii Un punct de echilibru


dominante

Satisface regula minimax

criterii nici un jucător nu-şi va


Echilibrul Nash schimba propria alegere

fiecare firmă urmăreşte cele mai


bune rezultate dat fiind
comportamentul celorlalte firme

optimul colectiv nu maximizarea individuală nu


se produce prin duce întotdeauna la un optim
urmărirea de tip Pareto
profitului maxim
echilibru cooperativ

Poate fi
echilibru noncooperativ efectele
politicii
Jocul fiscal- fiscale
monetar Matricea jocului
efectele
politicii
monetare
Permite înţelegerea
Dilema politicilor economice
deţinutului conjuncturale

Cu posibilitate de Tentaţia de a trişa


Fără posibilitate de comunicare(cooperare)
cooperare
368
Capitolul 9 - EXTERNALITĂŢILE
ŞI BUNURILE PUBLICE

1. Cauzele situaţiilor de eşec al pieţelor


2. Externalităţile
3. Bunurile publice
4. Bunurile de merit

Rezumat

Situaţiile de eşec al pieţei pot fi puse în corelaţie cu sfera de cuprindere a


acesteia, cu faptul că nu întotdeauna prestaţia şi contraprestaţia pot fi riguros
cuantificate, dar şi cu faptul că o serie de bunuri ies de sub incidenţa regulilor
schimbului, proprii economiei de piaţă. În acest context prezintă interes
imperfecţiunile modului de exercitare a atributelor proprietăţii ca premise pentru
alocarea ineficientă a resurselor.
Studiul externalităţilor presupune delimitarea conceptului şi luarea în
considerare a faptului că ele modifică funcţia de producţie sau funcţia de
utilitate a altui agent economic, astfel încât, ele pot fi considerate pozitive, când
se concretizează în economii sau beneficii şi negative, când generează costuri
pentru terţe părţi.
Aprofundarea studiului presupune luarea în considerare a externalităţilor
pozitive şi negative de producţie şi a celor de consum, ineficienţa economiei de
piaţă în cazul poluării, cu atât mai mult cu cât obiectivul întreprinderii de
maximizare a profitului nu înseamnă automat maximizarea bunăstării colective.
Efectele negative ale externalităţilor, pot fi înlăturate, cel puţin parţial, prin
procesul de internalizare. Studiul acestuia presupune luarea în considerare a
teoremei Coase şi a metodelor de reglare a poluării referitoare la standardele de
poluare, la principiul poluator-plătitor şi la drepturile de poluare.
Definirea bunurilor publice presupune luarea în considerare a conceptelor
de nonexclusivitate, nonrivalitate şi de efecte de aglomerare şi a intensităţii cu
care aceste caracteristici se manifestă. De aici o serie de caracteristici ale
mecanismului cererii şi ofertei de bunuri publice, mecanism ce presupune
existenţa a patru categorii de factori de decizie: consumatorul votant, guvernul,
administraţiile publice şi producătorul. Acestea toate îşi pun amprenta asupra

369
curbei cererii de bunuri publice, fiind vorba în totalitate sau parţial de o cerere
cu caracter politic.
Producţia optimă de bunuri publice este studiată prin prisma corelaţiei
dintre suma disponibilităţilor marginale de plată şi costul marginal, definitorie
pentru cantitatea optimă de bun public. Rigurozitatea analizei presupune luarea
în considerare a preferinţelor consumatorului, ştiut fiind că în alegerea cantităţii
de bun public, obiectivul este reprezentat de maximizarea bunăstării colective
plecând de la preferinţele individuale.
Modalităţile de determinare a producţiei optime de bunuri publice iau în
considerare fie echilibrul cu subscripţie, fie echilibrul Lindhal, fie mecanismul
descoperirii cererii de bunuri publice atunci când se manifestă comportamentul
denumit al ”pasagerului clandestin” sau principiul votului majoritar. În
contextul externalităţilor un loc aparte îl ocupă şi problema efectului de
aglomerare şi tarifarea serviciilor publice.
Bunurile de merit presupun relaţia individ-societate care poate fi abordată în
două modalităţi şi care presupune intervenţia guvernamentală pentru corectarea
preferinţelor individuale în scopul realizării bunăstării.

* *

370
1. Cauzele situaţiilor de eşec al pieţelor

Eşecul pieţelor Situaţii de alocare ineficientă a resurselor

Impun intervenţia corectivă a guvernului

Dificultăţi în individualizarea
drepturilor de proprietate
Factori determinanţi
Existenţa unor costuri
tranzacţionale semnificative

Eşecul negocierii unor


acorduri mutual avantajoase
costurile sau
beneficiile private
Trăsături comune discrepanţa
dintre
costurile sau
beneficiile sociale
2. Externalităţile
Conceptul şi tipurile de externalităţi
Externalităţi definiţie sunt efecte derivate
nu sunt înregistrate
de piaţă în mod direct
caracteristici
sunt asociate unei
terţe părţi
modifică funcţia de
producţie sau funcţia de
utilitate a unui alt agent
economic
Economii sau
pozitive beneficii pentru
terţe
pot fi negative Dezeconomii părţi
sau costuri

eşec al pieţei prin nerealizarea unui optim Pareto

371
Beneficiu intern
Beneficiu social Combinaţie
între
Beneficiu extern
Beneficiu expresia valorică a
utilităţii marginale
a consumului
Cost intern
Costul social Combinaţie între
Cost extern
Beneficiu
marginal Curba cererii
eficienţa economică socială
presupune Bmgs = Cmgs
Costul Curba ofertei
marginal unilaterale, pentru terţi

Externalităţi pozitive de producţie reciproce

pot genera
beneficiu
costurilesocial
sau >
beneficiu privat
beneficiile sociale

dezeconomii externe pentru terţi


Externalităţi negative
de producţie pot fi compensate prin taxe
percepute pe produs cu efect
asupra costului privat

Externalităţi pozitive efecte pozitive de care


de consum beneficiază alte persoane
decât consumatorul

Externalităţi negative efecte


de consum negative(dezeconomii)
resimţite de alte persoane
decât consumatorul

372
Ineficienţa unei economii de
Funcţie descrescătoare
piaţă în cazul poluării Ipoteza interesului a satisfacţiei(utilităţii)
Costuri ridicate pentru financiar al individuale a terţilor în
tehnologiile nepoluante întreprinderii raport cu poluarea

costuri
Obiectivul Maximizarea poluare private
întreprinderii profitului reduse

Funcţionarea optimă a economiei din punct de vedere al colectivităţii

soluţie satisfăcătoare din punct de vedere social

criteriul de bunăstare colectivă

suma utilităţilor individuale


Condiţii de egalitatea preţului cu costul marginal de producţie
optimalitate
egalitatea dintre suma disponibilităţilor marginale de piaţă
şi costul marginal de reducere a poluării pentru toate
întreprinderile (condiţia Bowen-Lindahl-Samuelson)
Internalizarea externalităţilor negative

Internalizare înlăturarea efectelor negative ale externalităţilor

transformarea costurilor sociale în costuri private


Teorema presupune negociere
lui Coase presupune definirea clară a drepturilor de proprietate
nu implică internalizarea totală a externalităţii

Metode de
reglare a poluării

Elaborarea şi aplicarea Plata unor taxe de poluare - Achiziţionarea


unor standarde de poluare principiul poluator-plătitor drepturilor(licenţei)
de poluare
373
3. Bunurile publice
este absent efectul de
Conceptul de bun public aglomerare
pure
furnizează
Bunuri publice beneficii
mixte

nonexclusive nonrivale

Cererea agregată de bunuri publice

Cererea de bunuri publice nu presupune condiţia solvabilităţii

beneficiarul nu este cumpărător

relaţia dintre consumator şi producător este


intermediată de instituţiile publice şi administraţii

Curba cererii agregate Însumarea pe verticală a


pentru bunuri publice cererilor individuale

Producţia optimă de bunuri publice

Nivelul optim al producţiei presupune relaţia:


suma disponibilităţilor marginale de plată = costul marginal
nu ţine cont de preferinţele indivizilor

Soluţie
incompletă nu explică finanţarea bunului public

Maximizarea bunăstării respectarea echilibrului bugetar


Asigurarea finanţării al întreprinderii productive

Condiţia B.L.S.

374
Modalităţi de determinare a producţiei optime de bunuri publice

echilibrul echilibrul descoperirea cererii de votul


de Lindahl bunuri publice(problema majoritar
subscripţie pasagerului clandestin)

Efectul de aglomerare şi tarifarea serviciilor publice

Preţul optim Costul Costul


(tariful) = marginal de + marginal de
funcţionare aglomerare

4. Bunurile de merit
Preferinţele
individuale
definite prin relaţia dintre
Atitudine socială
faţă de ele

Impuse consumului prin intervenţia guvernamentală

manifestarea preferinţelor pentru


Condiţii de apariţie bunuri cu efecte pozitive
lipsa de prevedere şi asigurare

preferinţe individuale
distorsionate
ridicarea bunăstării şi
Intervenţia îmbunătăţirea informaţiilor
guvernamentală prin
subvenţii

constrângeri prin
legislaţie

375
376
capitolul 10- STATUL ŞI ECONOMIA

1. Statul şi economia
2. Teoria opţiunii publice
3. Costurile intervenţiei guvernamentale. Intervenţie publică optimală
4. Aplicaţii ale teoriei opţiunilor publice
5. Teoria economică constituţională

Rezumat

Unul din argumentele de necontestat privind intervenţia statului în


economie se referă la necesitatea înlăturării imperfecţiunilor mecanismului
pieţei, prin instrumente ale politicii economice precum: impozite, cheltuieli,
reglementări sau măsuri de control.
Într-o economie mixtă, modernă, statul îndeplineşte în primul rând
funcţia de stabilire a cadrului legal al activităţii economice concretizat în
fixarea regulilor pieţei. Funcţia de îmbunătăţire a alocării resurselor ia în
considerare şi aspectul social al acestui proces, evidenţiind astfel latura
macroeconomică a politicii statului.
Redistribuirea venitului este o funcţie importantă a statului, cu atât mai
mult cu cât actul de decizie în acest domeniu nu are un criteriu operaţional de
evaluare recunoscut de teoria economică. În domeniul funcţiei de stabilizare se
reţine ca obiectiv ”patrulaterul magic”: creşterea economică, locuri de muncă,
stabilitatea preţurilor şi echilibrul extern. Exercitarea funcţiilor statului prin
fundamentarea deciziilor referitoare la nivelul impozitelor, al consumului public
şi al mărimii transferurilor conturează domeniul teoriei opţiunii publice.
Teoria economică a democraţiei, în viziunea clasică, se dezvoltă în jurul
conceptelor de bine comun şi de voinţă a poporului, concepte contestate într-o
abordare modernă, care transferă raţionamentele pe terenul luptei pentru
cucerirea şi exercitarea puterii. Pornind de aici, intră în discuţie conturarea
opţiunilor publice prin prisma raportului dintre cererea şi oferta de pe piaţa
politică, unde pot fi identificate o serie de caracteristici ce nu pot face abstracţie
de specificul comportamentului uman atunci când se află în situaţia de om
politic sau de alegător.

377
Astfel teoria pieţei politice şi a opţiunilor publice furnizează explicaţii cu
privire la motivaţia votării, funcţionarea grupurilor de interes sau a sistemului
judiciar. Studiul mecanismului şi al rezultatelor alegerii publice evidenţiază că
acestea din urmă pot fi dăunătoare, redistributive sau eficiente.
Regulile procesului decizional se bazează pe diferite principii, în funcţie
de natura deciziei sau al contextului în care aceasta trebuie elaborată. Principiul
unanimităţii este aplicabil stărilor Pareto - comparabile. Principiul votului
majoritar generează o situaţie de echilibru ce defineşte teorema alegătorului
mijlociu. Sunt evidenţiate totodată două caracteristici importante: nu se poate
garanta realizarea optimului pareto şi se poate manifesta dominaţia majorităţii
asupra minorităţii. Faptul că opţiunile publice trebuie să se supună axiomelor de
raţionalitate, să fie complete şi tranzitive, impune studierea problemelor legate
de agregarea preferinţelor, de posibilitatea de manipulare a votului şi nu în
ultimul rând de trocului politic.
Intervenţia statului în economie, prin formularea opţiunilor publice,
generează costuri şi beneficii. Ceea ce prezintă importanţă însă, sunt beneficiile
nete, adică excedentul de beneficii peste costuri. În acest context se pune
problema optimizării intervenţiei publice.
Abordarea teoriei economice constituţionale porneşte de la definirea
conceptului şi continuă cu calculul constituţional al organizării activităţilor
umane. Regulile de luare a deciziilor colective permit determinarea minimului
costului de decizie, definitoriu pentru regula optimă de decizie, diferită în
funcţie de domeniul vizat şi de specificul comportamentului colectivităţii.

*
* *

378
Statul şi economia
Instrumentele politicii economice ale statului.

2. necesitate
Intervenţia publică
în economie efecte
directe
Instrumente Impozitele
indirecte

Cheltuielile exhaustive

plăţi de transfer

Reglementări sau măsuri de control

Funcţiile statului

Rolul normativ Funcţii economice ale statului


al statului

- Stabilirea cadrului legal al activităţii economice

fixarea regulilor pieţei


- Îmbunătăţirea alocării resurselor
- discriminarea pe
intervenţii pentru piaţa muncii
înlăturarea limitelor pieţei - eşecul concurenţei
directă perfecte
- Redistribuirea venitului - externalităţi

prin transferuri

- Stabilizare şi creştere economică Creştere economică


Locuri de muncă

patrulaterul magic Stabilitatea preţurilor

Echilibrul extern
379
Teoria opţiunii publice

Teoria opţiunii publice


Cum?
Ce? Produce sectorul public
analizează
Pentru cine?

Preliminarii
Nivelul impozitelor
Domeniul teoriei Studiul
opţiunii publice deciziilor Nivelul consumului
privind
Mărimea transferurilor

Teoria economică a democraţiei

democraţia
Teorii privind
rolul statului

maximizarea bunăstării colective


Obiectivele intervenţiei
statului cucerirea şi exercitarea puterii

consecinţe
Piaţa politică şi opţiunile publice
produsul ofertei
Oferta pe piaţa politică
purtătorii ofertei

motivaţiile purtătorilor ofertei

Cererea pe piaţa politică Structura cererii


Purtătorii cererii
Organizaţiile (grupuri de presiune)

agenţi intermediari între purtătorii ofertei şi cei ai cererii

380
Particularităţi ale cererii şi ofertei pe piaţa politică
se referă la
mecanismul de funcţionare şi lucru a deciziilor
mecanismul de echilibru al cererii şi ofertei

Mecanismul şi rezultatele alegerii publice

Opţiune publică se realizează prin votul real


(politică)
fundamentează deciziile colective
pe preferinţele individuale

este indivizibilă

rezultatele deciziei publice dominatoare


(colective) redistribuire
eficiente
Regulile procesului decizional

Unanimitatea
oferă garanţie optimului Pareto pentru toate deciziilor
are asociat riscul menţinerii unei stări existente, indiferent
dacă este bună sau rea.
Votul majoritar

regula majorităţii nu garantează optimul Pareto


duce la dominaţia majorităţii
teorema alegătorului mijlociu

Problema alegerii preferinţelor paradoxul votării


ciclicitatea alternativelor alese
teorema imposibilităţii (Arrow)
Condiţiile mecanismului ideal de votare
Raţionalitatea grupului
Domenii fără restricţii
Independenţe prin raportare la opţiunile exterioare
Absenţa dictatului

381
Problema manipulării votului
Proceduri
manipularea agendei (ordinea de zi)
votul strategic
trocul politic

3. Costurile intervenţiei guvernamentale. Intervenţia publică optimă.

Costurile intervenţiei publice costuri interne pentru guvernare


costuri externe directe
costuri externe indirecte
Intervenţia guvernului este justificată când beneficiile depăşesc costurile
se poate solda cu un eşec guvernamental

Cauza

Natura propriilor obiective

4. Aplicaţii ale teoriei opţiunilor publice

Limitele intervenţiei cauze imperativul democratic


statului

efect orizontul de timp foarte scurt

alegerea colectivă în democraţiei


nu se concretizează întotdeauna într-un
rezultat optim sau cel puţin eficient

5.Teoria economică constituţională


Conceptul
standard teoria opţiunii privind
strategiile de comportament
Teorie economică constituţională teoria opţiunii cu privire la reguli

în sens restrâns reguli de organizare socială

382
Calculul constituţional al organizării activităţii umane

Organizarea activităţii individualiste fără externalităţi


umane cu externalităţi
privată costuri de decizie

colectivă costuri de decizie Costuri de


interdependenţă
costuri externe socială
decizia pentru un anumit tip se bazează
pe reguli ce derivă din corelaţiile diferitelor categorii de costuri

Reguli de luare a deciziilor colective

Costul de interdependenţă

Funcţia costurilor de decizie crescătoare

Funcţia costurilor externe descrescătoare

Nivelul optim intersecţia funcţiilor

minimul costului de decizie

383