Sunteți pe pagina 1din 8

1.

Sfera de aplicare si tipurile de contabilitate; Contabilitatea reprezinta o componenta fundamentala a sistemului informational economic care se bazeaza pe reguli care asigura obtinerea unei informatii contabile de calitate si are ca obiectiv sa satisfaca nevoia informationala a unei largi categorii de utilizatori interni si externi, interesati de starea financiara a unei afaceri. Activitatile informationale specifice domeniului contabil cunt cele care privesc producerea si utilizarea informatiei contabile. Acestea constau in actiuni care vizeaza: crearea, colectarea, stocarea, prelucrarea datelor si transmiterea informatiilor. Organizarea si functionarea contabilitatii unei intreprinderi se diferentiaza in functie de sistemul de contabilitate ales, corespunzator influentei celor doua culturi contabile marcante care s-au manifestat in timp: -sistemul de contabilitate monist, cu un singur circuit de influente contabile care presupune ca la nivelul intreprinderii se organizeaza o singura contabilitate, atat pentru functia de informationala interna, cat si cea externa; -sistemul de contabilitate dualist cu dublu circuit, care presupune separarea in doua laturi informationale, formanduse astfel: circuitul contabilitatii finaciare sau generale si circuitul contabilitatii interne de gestiune sau analitice. Tipuri de contabilitate: 1.Contabilitate financiara este reglementata prin norme unitare si are drept scop principal inregistrarea tuturor tranzactiilor si determinarea periodica, de regula la inchiderea exercitiului financiar a pozitiei financiare si performantei financiare, astfel incat sa reflecte cat mai bine realitatea prin situatiile financiare, oferind informatii utilizatorilor diversi in scopul fundamentarii deciziilor lor. 2.Contabilitatea de gestiune este organizata in raport cu obiectul de activitate si particularitatile procesului tehnologic si are drept scop reflectarea circuitului intern al intreprinderii, a modului de alocare a resurselor pe locuri de activitate, urmarirea realizarii programelor de productie si elaborarea bugetelor de venituri si cheltuieli, calculul rentabilitatii pe produs si analiza activitatii prin intermediul costurilor. Informatiile sale servesc conducerii intreprinderii. 2.Utilizatorii informatiei financiar-bancare; Contabilitatea raspunde , nevoii de asigurare cu informatii pentru toti utilizatorii: investitori, manageri, clienti, furnizori, bancheri, diversi creditori, organisme de sinteza, statul, angajatii intreprinderii, publicului in general, etc.Acestia folosesc situatiile financiare pentru a-si satisface o parte din diversele lor necesitati de informatii: -investitorii, sunt ofertantii de capital si consultantii lor sunt preocupati de riscul inerent al tranzactiilor si de beneficiul adus de investitiile lor; -angajatii, sunt interesati de stabilitatea si rentabilitatea intreprinderilor la care lucreaza, de capacitatea acestora de a oferi salarii, pensii si alte avantaje , precum si oportunitati profesionale; -clientii, sunt interesati in detinerea de informatii cu privire la continuarea activitatii intreprinderilor cu care au relatii de afaceri; -statul si institutiile sale, in calitatea sa de utilizator, statul este cel mai des reprezentat de administratia fiscala si economica. Astfel informatiile contabile sunt utilizate pentru stabilirea bazelor de calcul ale impozitelor si taxelor, precum si pentru analizadiferitelor cereri ce vizeaza acordarea de subventii, imprumuturi cu dobanda redusa etc. 3.Bazele reglementarii contabilitatii in Romania; In Romania sfera de actiune a contabilitatii este definita de Legea contabilitatii 82/1991, care prevede obligatia organizarii si conducerii contabilitatii de catre toate entitatilr care administreaza un patrimoniu, pe care din punct de vedere al continutului activitatii lor, intr-un sens larg, le-am putea impartii in doua mari categorii: entitati economice si entitati publice. Spatiul de aplicare a contabilitatii financiare il reprezinta entitatile economice(intreprinderile) avand ca scop realizarea de profit, fiind orgnizate ca persoane juridice si fizice, in societati comericiale, companii si regii autonome, societati cooperatiste, societati aglicole, persoane fizice autorizate sa desfasoare activitati comerciale, care in functie de specificul si cerintele activitatii, organizeaza si contabilitatea de gestiune. Pentru aplicarea Legii contabilitatii, Ministerul Finantelor ca normalizator al contabilitatii, emite ordine, regulamente si norme. In prezent, in Romania se aplica OMFP 3055/2009 pentru aprobarea reglementarilor contabile conforme cu directivele europene. 4.Obiectul contabilitatii abordare economica; Abordarea obiectului contabilitatii in practica si teoria contabila are in vedere doua conceptii:

1.Conceptia juridica; 2.Conceptia economica; Abordarea Economica , conform acestei abordari obiectul de studiu al contabilitatii este definit prin prisma resurselor , notiunea de patrimoniu fiind substituita cu elemente legate direct de evaluarea pozitiei financiare si a performantei financiare. Definirea obiectului contabilitatii prin prisma resurselor, utilizeaza structura calitativa de active, semnificand resursele economice detinute de care dispune o intreprindere, iar pe de alta parte utilizeaza structura calitativa de capitaluri proprii care exprima raporturile intreprinderii fata de proprietari si pe cea de datorii care exprima raporturilor fata de terte persoane creditori, care au pus la dispozitia intreprinderii resursele economice. De aici rezulta urmatorarea egalitate, e reprezentand ecuatia fundamentala a obiectului contabilitatii potrivit abordari economice: A=CP+D sau A-CP=D. Un alt element semnificativ in definirea obiectului contabilitatii este rezultatul, in functie de care se stabileste performanta financiara exprimata prin structurile calitative de cheltuieli si venituri. Efortul facut de intreprindere este masurat prin indicatori de cheltuieli, iar efectul, prin indicatorul de venituri. 5.Metoda contabilitatii principiile specifice si procedeele de realizare; Metoda, reprezinta calea rationala ce trebuie urmata in vederea atingerii unui scop, iar procedeul, este mijlocul de realizare a scopului urmarit. Pentru realizarea scopului sau, contabilitatea se bazeaza pe principiile contabile, ce se prezinta ca o suma de reguli notionale, unanim acceptate, care ghideaza activitatea contabila, respectiv procesul de obtinere a informatiei contabile. Principiile specifice metodei contabilitatii sunt cunoscute sub denumirea de principii ale partidei duble, fiind reprezentate de : 1.Principiul dublei reprezentari, care presupune prezentarea intreprinderii sub dublu aspect, pornind de la cele doua conceptii ale obiectului contabilitatii: A=CP+D Acest principiu se infaptuieste in practica cu ajutorul bilantului ca procedeu specific al metodei contabilitatii, prin care se prezinta la un moment dat expresia valorica pozitia financiara si rezultatele obtinute. 6.Bilantul contabil continut, forme si structura; Bilantul contabil, descrie pozitia financiara a entitatii, prin structurile sale calitative de active, capitaluri proprii si datorii. Prin aceste structuri, bilantul arata pe de o parte resursele economice de care o entitate dispune iar pe de alta parte exprima raporturile entitatii fata de proprietari si fata de terte persoane creditori care au pus la dispozitia entitati resursele economice. Conform teoriei si practicii contabile la nivel mondial cu privire la formatul bilantului, contabilitatea conciliaza conceptiile juridice, economice si functionale oferind mai multe modele. 1.Formatul orizontal, care se prezinta sub forma unui tabel cu doua coloane, (denumit si bilant cont sau cu sectiuni separate) unde cea din stanga prezinta activele, iar cea din dreapta capitalurile proprii si datoriile potrivit conceptiei economice a contabilitatii, in cazul acestui format, prezinta ca resursele de care dispune o entitate , investite in active au fost finantate fie din surse proprii puse la dispozitie initial de proprietari si ulterior prin rezultatul realizat, fie din surse straine puse la dispozitie de terti furnizori si alti creditori fata de care inregistreaza datorii.; 2.Formatul vertical, sau sub forma de lista, permite calculul unor indicatori economico-financiari necesari gestiunii intreprinderii si faciliteaza analizele de tip solvabilitate-lichiditate. Prezentarea bilantului in format lista pastreaza structurile utilizate in formatul orizontal, insa datoriile sunt grupate in functie de termenul de decontare, in datorii ce trebuie platite intr-o perioada mai mica de un an, numite si datorii curente, si datorii ce trebuie platite intr-o perioada mai mare de un an, numite si datorii necurente. Privite sub raportul exigibilitatii lor, sursele de finantare se pot grupa in : -capital permanent, format din elementele ce constituie capital propriu, provizioanele pentru riscuri si cheltuieli si de datoriile pe termen lung; -datorii pe termen scurt, sau curente constituite din datoriile cu termen de decontare mai mic sau egal cu un an si din veniturile in avans. Din aceste doua forme Romania a optat pentru formatul vertical(lista). Structura bilantului este formata din : a) un activ , reprezinta o resursa controlata de catre entitate ca rezultat al unor evenimente trecute, de la care se asteapta sa genereze beneficii economice viitoare pentru entitate; b)o datorie, reprezinta o obligatie actuala a entitatii ce decurge din evenimente trecute si prin decontarea careia se asteapta sa rezulte o iesire de resurse care incorporeaza beneficii economice.; c)capitalurile proprii, reprezinta interesul rezidual al actionarilor sau asociatilor in activele unei entitati dupa deducerea tuturor datoriilor sale. Beneficiile economice, reprezinta potentialul de a contribui, direct

sau indirect, la fluxul de numerar sau echivalente de numerar catre entitate, fie sub forma cresterii intrarilor de numerar, fie sub forma reducerii iesirilor de numerar, de exemplu, prin reducerea costurilor de productie. 7.Activele imobilizate necorporale; Cuprind acele active destinate utilizarii pe o baza continua, pe o perioada mai mare de un an, in scopul desfasurarii activitatilor entitatii si obtinerii de beneficii economice viitoare.Aceste active imobilizate se impart in : 1. Imobilizari necorporale ; si 2.Imobilizari corporale; Imobilizarile necorporale sunt alcatuite din: -cheltuieli constituire; -cheltuieli de dezvoltare; -concesiuni, brevete, licente, marci comerciale si alte drepturi si active similare; -fondul comercial, rezultat ca urmare a cumpararii; -alte imobilizari necorporale; -avansurile acordate furnizorilor de imobilizari necorporale; -imobilizari necorporale in curs; 8.Activele imobilizate corporale; Cuprind acele active destinate utilizarii pe o baza continua, pe o perioada mai mare de un an, in scopul desfasurarii activitatilor entitatii si obtinerii de beneficii economice viitoare.Aceste active imobilizate se impart in : 1. Imobilizari necorporale ; si 2.Imobilizari corporale; Imobilizarile corporale sunt alcatuite din: a) terenuri si constructii; b)instalatii tehnice si masini: -echipamente tehnologice; -aparate de masura control si reglare; -mijloace de transport; -animale si plantatii; c)alte instalatii, utilaje, mobilier; d)avansuri si imobilizari corporale in curs de executie. 9.Activele circulante de natura stocurilor; Un activ se clasifica ca activ circulant atunci cand: a)se asteapta sa fie realizat sau este detinut cu intentia de a fi vandut sau consumat in cursul normal al ciclului de exploatare al entitatii; b)este detinut, in principal, in scopul tranzactionarii; c)se asteapta a fi realizat in termen de 12 luni de la data bilantului; sau d)este reprezentat de numerar sau echivalente de numerar a caror utilizare nu este restrictionata. In cadrul activelor circulante gasim : a)marfurile; b)materii prime; c)materialele consumabile; d)materialele de natura obiectelor de inventar; e)produsele si anume: semifabricatele, produsele finite, rebuturile, materialele recuperabile si deseurile; f)ambalajele care includ ambalajele refolosibile, achizitionate sau fabricate; g)stocuri aflate la terti; h)avansuri pentru cumparari de stocuri; 10.Creantele semnificatie si structura; Creantele fac parte din activele circulante pentur ca un activ se clasifica ca activ circulant atunci cand: a)se asteapta sa fie realizat sau este detinut cu intentia de a fi vandut sau consumat in cursul normal al ciclului de exploatare al entitatii; b)este detinut, in principal, in scopul tranzactionarii; c)se asteapta a fi realizat in termen de 12 luni de la data bilantului; sau d)este reprezentat de numerar sau echivalente de numerar a caror utilizare nu este restrictionata.La creante putem enumera: a)comerciale: clienti si efecte comerciale de primit; b)creante in cadrul grupului; c)creante privind capitalul subscris; d)creante din interese de participare; e)alte creante care privesc: bugetul de stat, bugetul local, salariatii, actionarii etc. 11.Disponibilitatile banesti; Disponibilitatile banesti fac parte din activele circulante pentur ca un activ se clasifica ca activ circulant atunci cand: a)se asteapta sa fie realizat sau este detinut cu intentia de a fi vandut sau consumat in cursul normal al ciclului de exploatare al entitatii; b)este detinut, in principal, in scopul tranzactionarii; c)se asteapta a fi realizat in termen de 12 luni de la data bilantului; sau d)este reprezentat de numerar sau echivalente de numerar a caror utilizare nu este restrictionata. Aici putem spune ca fac parte din Disponibilitati banesti urmatoarele: -conturi la banci in lei sau in valuta; -casa in lei sau valuta + alte valori; -avansuri de trezorerie; -acreditive; 12.Capitalurile proprii semnificatie si structura; Capitalurile proprii, reprezinta dreptul proprietarilor (actionari sau asociati) asupra activelor unei entitati, dupa deducerea tuturor datoriilor. Capitalurile proprii sunt structurate in urmatoarea forma: 1.Capital social: -subscris nevarsat; -subscris varsat; 2.Primele de capital: -prime de aport; -prime de fuziune; -prime de emisiune; -prime de conversie a actiunilor in obligatiuni; 3.Rezerve din reevaluare; 4.Rezerve: -rezerve legale; -rezerve statutare sau contractuale; -rezerve pentru actiuni proprii; -alte

rezerve; 5.Actiuni proprii; 6.Castig sau pierderi din instrumente de capital propriu; 7.Rezultatul reportat; 8.Rezultatul exercitiului; 13.Datoriile semnificatie si structura; Datoriile sunt surse de finantare straine atrase temporar in circuitul entitatii, fiind puse la dispozitie de terti fata de care exista obligatia unei contraprestatii sau plati viitoare. Dupa exigibilitate pot fi: -pe termen scurt: sumele care trebuie platite intr-o perioada de pana la un an. Pe termen lung: sumele care trebuie platite intr-o perioada de peste un an.Datoriile se pot structura astfel: 1.Datorii financiare: -imprumuturi prin credite; -imprumuturi din obligatiuni; 2.Datorii comerciale: -furnizori; -efecte comerciale de platit; 3.Datorii in cadrul grupului; 4.Datorii din interese de participare; 5.Alte datorii: -salariale; -fiscale; -fata de proprietari, etc. 14.Contul de rezultate semnificatie si continut; Masurarea si raportarea consumurilor de resurse si rezultate obtinute, sunt analizate in contabilitate prin prisma raportului dintre structurile calitative de venituri si cheltuieli, ca elemente componente ale contului de profit si pierdere prin care este descrisa performanta financiara a entitatii. Contul de profit si pierdere este menit sa expliciteze informatia contabila cu privire la formarea rezultatului financiar global pe baza fluxurilor de venituri si cheltuieli si indica ce profit/pierdere a generat entitatea la finele perioadei. Rezultatul este asadar, o marime valorica, data de raportul dintre venituri si cheltuieli. In structura componentelor bilantiere, rezultatul este un element al capitalului propriu, ceea ce inseamna ca poate influenta marimea capitalului propriu, in sensul majorarii, atunci cand rezultatul este profit, sau in sensul diminuarii atunci cand rezultatul este o pierdere.Profitul sau pierderea realizata de o entitate, este utlizat frecvent ca o masura de apreciere a performantelor, iar cunoasterea fluxurilor de cheltuieli si venituri vizeaza nevoile informationale ale investitorilor si managerilor. 15.Contul si dubla inregistrare in contabilitate; Notiunea si importanta dublei inregistrari: -bilantul contabil prezinta la un moment dat, in expresie valorica, pozitia economica si performanetele financiare ale entitatii economice. -operatiunile economice si financiare efectuate de entitati modifica cel putin doua elemente, fiecaruia ii corespunde un cont. Pentru a inregistra in contabilitate operatiunile economice sau financiare, sunt necesare cel putin doua conturi, fie ambele de activ, fie ambele de pasiv, fie unul de activ si celalalt de pasiv. Putem afirma ca dubla reprezentare a imaginii entitatii prin intermediul bilantului contabil duce la o dubla inregistrare a operatiunilor economice sau financiare in conturi. Pentru inregistrarea unei operatiuni economice sau financiare, un cont se debiteaza celalalt se crediteaza. Dubla inregistrare consta in inregistrarea concomitenta si cu aceeasi suma a unei operatiuni economice sau financiare in doua conturi si anume in debitul unui cont si in creditul celuilalt cont. 16.Elementele caracteristice structurii contului; Inregistrarea corecta a operatiilor economice si financiare in conturi si folosirea corespunzatoare a informatiilor furnaizate de acestea, presupune cunoasterea structurii contului, care cuprinde urmatoarele elemente: 1.Denumirea sau titlul contului, fiecarui element ii corespunde un cont, acesta are stabilita o denumire care este identica sau asemanatoare cu cea a elementului pentru care se deschide respectivul cont. 2.Partile contului debit si credit, cele doua parti opuse ale contulului care permit separarea celor doua tipuri de modificari pe care le inregistreaza poarta denumirea de debit(situat in partea stanga a fiecarui cont) si credit(situat in partea dreapta a fiecarui cont.) 3.Rulajul contului, reprezinta totalitatea sumelor inscrise intr-un cont, fara sumele initiale, formeaza rulajul contului. Rulajul sau miscarea contului arata modificarile valorice ale elementelor in sensul cresterii sau diminuarii lor. 4.Explicatia operatiilor inregistrate in cont care poate fi: -descriptiva, prezinta pe scurt continutul operatiei prin indicarea documentului justificativ si data la care a avut loc; -contabila, consta in indicarea in dreptul fiecarui sume inregistrate in cont a denumirii sau simbolul celuilalt cont corespondent. 5.Soldula contului, reprezinta expresia valorica a situatiei la un moment dat a elementului bilantier pentru care s-a deschis contul. El se stabileste ca diferenta dintre Total sume debitoare si Total sume creditoare si poate fi debitor sau creditor preluand sensul totalului mai mare. 17.Regulile de functionare a conturilor; Pentru stabilirea regulilor de functionare ale conturilor se porneste de la bilantul contabil. Intre cont si

bilant exista o stransa legatura prin fluxul unic al valorilor de la bilant la conturi si invers.1. Preluarea in conturi a existentelor de activ, datorii si capitaluri proprii. Se aplica prima regula de functionare a conturilor: -Conturile de activ, incep sa functioneze prin a se debita si se debiteaza cu existentele elementelor de natura activelor; -Conturile de pasiv, incep sa functioneze prin a se credita si se crediteaza cu existentele elementelor de natura datoriilor si capitalurilor proprii.; 2.Reflectarea in conturi a cresterii elementelor de natura activelor, datoriilor si capitalurilor proprii. A doua regula de functionare a conturilor: -Conturile de activ, se mai debiteaza cu majorarile, cresterile, sporutile intrarile elementelor de natura activelor; -Conturile de pasiv, se mai crediteaza cu majorarile, cresterile sporurile, intrarile elementelor de natura datoriilor si capitalurilor proprii.; 3.Reflectarea in conturi a micsorarii elementelor de natura activelor, datoriilor si capitalurilor proprii. A treia regula de functionare a conturilor: -Conturile de activ, se crediteaza cu micsorarile, scaderile diminuarile, iesirile elementelor de natura activelor; -Conturile de pasiv, se debiteaza cu micsorarile, scaderile, diminuarile, iesirile elementelor de natura datoriilor si capitalurilor proprii.; 4.Determinarea existentelor finale ale elementelor de natura activelor, datoriilor si capitalurilor proprii(Soldul final). A patra regula de functionare a conturilor: -Conturile de activ, au intotdeauna sold final debitor sau sunt soldate; -Conturile de pasiv, au intotdeauna sold final creditor sau sunt soldate. 18.Planul de conturi continut si structura; Planul de conturi reprezint un sistem de clasificare constnd dintr-o list a tuturor conturilor folosite de o entitate economic, ordonate dup coninutul economic i funcia contabil. Cnd trecem la utilizarea practic a conturilor trebuie s avem n vedere c orice cont se circumscrie ntr-un anume perimetru, ntr-un "cadru general" denumit i "Plan contabil general", construit i el dup o serie de reguli specifice care in seama de funcionalitatea conturilor, de coninutul lor economic, de acoperirea necesitilor de informare, de calcul i control economic etc. n cadrul standardelor de contabilitate, planul contabil general reprezint "platforma" de lansare a ntregului mecanism de reprezentare i calcul al situaiei patrimoniale i al rezultatelor obinute. Fiecare cont dimensionat n cadrul planului se delimiteaz ca o pist pe care alearg datele n vederea constituirii indicatorilor economici i financiari necesari n gestiune i comunicare, n msurarea poziiei financiare i a performanelor. n structura sa cea mai general conturile sunt sistematizate, nainte de toate, pe clase omogene cu o adres clar delimitat. Dac analizm aceast structur aa cum este ea reglementat n Romnia, n consens cu normele internaionale de contabilitate, constatm urmtorul tablou al conturilor (valabil pentru orice tip de persoan juridic, eventualele pariculariti regsindu-se n interiorul claselor): -clasa 1: Conturi de capitaluri (inclusiv rezultate) -clasa 2: Conturi de active imobilizate; -clasa 3: Conturi de stocuri i producie n curs de execuie -clasa 4: Conturi de teri (decontri); -clasa 5: Conturi de trezorerie; -clasa 6: Conturi de cheltuieli; -clasa 7: Conturi de venituri; -clasa 8: Conturi speciale; -clasa 9: Conturi interne de gestiune. 19.Analiza contabila a tranzactiilor si inregistrarea lor in conturi; Analiza contabila este un proces logic la care este supusa o operatiune economica sau financiara cu scopul de a fi inregistrata in contabilitate. Ea presupune parcurgerea in ordine strict succesiva a urmatoarelor etape: 1.Stabilirea naturii operatiunii economice sau financiare care urmeaza a se inregistra; 2.Determinarea modificarilor pe care le produce operatiunea economica sau financiara elementelor de natura activelor, datoriilor si capitalurilor proprii(cresteri sau micsorari); 3.Stabilirea , pe baza elementelor modificate, a conturilor corespondente.; 4.Aplicarea regulilor de functionare ale conturilor; 5.Intocmirea formulei contabile. Formula contabila reprezinta egalitatea valorica care se stabileste intre conturile corespondente in inregistrarea unei operatiuni economice sau financiare. Conturile care se debiteaza se inscriu in partea stanga a semnului egal iar conturile care se crediteaza se inscriu in partea dreapta a semnului egal. 20.Formula contabila componente si tipuri; Formula contabila este forma de reprezentare grafica a operatiunilor economice sau financiare in conturile corespondente, pe baza dublei inregistrari, sub forma de egalitate valorica. Formula contabila poate fi intocmita sub mai multe forme: a)sub forma de egalitate: -cu sumele inscrise in ambele parti ale egalitatii; -cu suma inscrisa intr-o singura parte a egalitatii; b)Cu indicarea partii de debit si de credit; Daca la formula contabila se adauga si alte elemente legate de operatiunea

economica: documentul justificativ si data efectuarii ei, se obtine articolul contabil. Clasificarea formulelor contabile. In activitatea practica se intalnesc mai multe feluri de formule contabile. Acestea sunt grupate dupa diferite criterii: a)Dupa numarul elementelor implicate, respectiv conturi corespondente, formula contabila poate fi: -formula contabila simpla, implica un singur cont care se debiteaza in corespondenta cu un singur cont care se crediteaza; -formula contabila conpusa implica: *fie un singur cont care se debiteaza in corespondenta cu doua sau mai multe conturi care se crediteaza; *doua sau mai multe conturi care se debiteaza in corespondenta cu doua sau mai multe conturi care se crediteaza; b)Dupa scopul pentru care se intocmesc, formulele contabile pot fi: -Formule contabile curente, se intocmesc pentru inregistrarea operatiunilor economice sau financiare curente; -Formule contabile de stornare, care au rolul de a corecta formulele contabile eronate intocmite anterior. Operatiunea de anulare a formulei contabile poarta denumirea de stornare. Dupa modul de efectuare al stornarii, aceasta poate fi: *Stornare in negru, presupune anularea formulei contabile eronate prin inversarea ei, sumele fiind inscrise tot in negru, stornarea are doar scopul de a anula formula gresita, corectarea impunand ulterior intomirea corecta a formulei contabile. ; *Stornare in rosu, presupune anularea formulei contabile eronate prin rescrierea formulei intocmite anterior dar cu inscrierea sumei in chenar sau cu culoarea rosie; 21.Sistemul documentelor contabile registrele contabile; Datele consemnate in documentele justificative sunt inregistrate si grupate in ordine cronologica in registrele contabile.Legea Contabilitatii impune utilizarea obligatorie a urmatoarelor registre: 1.Registrul-jurnal, este un document de inregistrare obligatoriu, folosit pentru consemnarea cronologica zi de zi a operatiunilor, pe masura efectuarii lor in timp, in scopul cunoasterii miscarii valorice a elementelor reprezentate in conturi, pe o anumita perioada de timp si, pe de alta parte, in justificarea inregistrarilor in contabilitatea sistematica. Registrul jurnal reprezinta memoria conatabila a intreprinderii. Registrul-jurnal are caracter unic pentru toti agentii economici. 2.Registrul Cartea mare, este documentul contabil obligatoriu, in care se inregistreaza, lunar, operatiile contabile inscrise in registrul jurnal, direct sau prin regruparea pe conturi corespondente, a miscarii tuturor elementelor bilantiere, stabilindu-se la sfarsitul lunii situatia fiecarui cont, respectiv soldul initial, rulajele debitoare si creditoare si soldurile finale, asigurand astfel inregistrarea sistematica.Registrul Cartea Mare contine cate o fila pentru fiecare cont sintetic in parte. Fisa de cont pentru operatii diverse, este folosita pentru evidenta conturilor sintetice dar si a unor conturi analitice, cu evidenta numai valorica.3.Registrul-inventar, este un document contabil obligatoriu, care serveste la inregistrarea anuala si gruparea rezultatelor inventarierii elementelor entitatii si ca proba in litigii. Se intocmeste la sfarsitul exercitiului financiar, pe baza datelor cuprinse in listele de inventariere si in procesul verbal de inventariere, prin gruparea acestora pe conturi sau grupe de conturi. 22.Balanta de verificare rol si tipuri; Asa cum s-a precizat, contul furnizeaza informatii detaliate, permanente asupra fiecarui element bilantier sau de rezultate, iar bilantul descrie pozitia financiara prin structurile sale calitative de active, capitaluri proprii si datorii, la un moment dat. Ca procedeu specific al metodei contabilitatii prin care se realizeaza principiul auto-controlului contabil propriu balanta de verificare face legatura dintre bilant si cont, oferind o viziune generala centralizata asupra conturilor, in vederea trecerii la etapa intocmirii situatiilor financiare anuale. Dupa continut si forma, balantele de verificare se pot clasifica astfel : a)dupa tipul conturilor pentru care se intocmesc: -balante de verificare ale conturilor sintetice; -balante ale conturilor analitice; b)dupa forma de prezentare grafica: -forma tabelara; -forma sah sau matriceala; c)dupa numarul de egalitati pe care le contin: -balante de verificare cu o singura egalitate; -balante de verificare cu doua egalitati; -balante de verificare cu trei egalitati; -balante de verificare cu patru egalitati. Fiecare serie de egalitati contine doua coloane, fiecare impartita in doua subcoloane, una pentru informatii cu privire la debitul conturilor si o alta cu privire la creditul conturilor. 23.Etapele premergatoare intocmirii balantei de verificare; Pentru constructia unei balante de verificare presupune parcurgerea urmatoarelor etape: 1.Se trec din bilantul precedent(balanta soldurilor la 31 decembrie anul N-1) soldurile in conturile redeschise pentru anul curent, sumele corespunzatoare reprezentand pentru anul curent soldurile initiale ale primei balante a anului curent; 2.Se inregistreaza operatiile economico-financiare in ordine

cronologica in registrul jurnal prin formule contabile; 3.Se transpun datele din Registrul jurnal in registrul Cartea mare, realizandu-se astfel inregistrarea sistematica in conturile deschise pentru fiecare element bilantier sau de rezultate utilizat; 4.Se determina in cadrul fiecarui cont: rulajele debitoare, respectiv creditoare, total sume debitoare, respectiv creditoare si soldurile finale debitoare si creditoare; 5.Se preiau din fiecare cont datele cu privire la: solduri initiale, rulaje, total sume si solduri finale si se trec in balanta curenta in coloaenele de debit si de credit corespunzatoare, si se transpun in coloanele speciale ale balantei de verificare; 6.Se insumeaza datele din coloanele balantei de verificare; Alaturi de aceste corelatii trebuie sa se urmareasca si alte corelatii. Totalul rulajelor curente din balanta, trebuie sa fie egal cu totalul sumelor din registrul jurnal aferent perioadei. Pentru balantele lunare ale anului curent, in etapa 1 se va prelua totalul sumelor din balanta lunii precedente, care vor deveni total sume precedente, restul etapelor fiind asemanatoare. 24.Contabilitatea cheltuielilor(momentul recunoasterii si caracteristicile comune ale conturilor de cheltuieli);Cheltuielile, constituie diminuarii ale beneficiilor economice inregistrate pe parcursul perioadei contabile sub forma de iesiri sau scaderi ale valorii activelor ori cresteri ale datoriilor, care se concretizeaza in reduceri ale capitalurilor proprii, altele decat cele rezultate din distribuirea acestor catre actionari.1.Cheltuielile din exploatare, privesc activitatea curenta ce genereaza operatiuni specifice activitatii principale sau conexa pentru care entitatea functioneaza, cuprind urmatoarele categorii: a)cheltuieli privind stocurilor, reflecta consumul stocurilor de materii prime, materiale consumabile etc; b)cheltuieli cu lucrari si servicii executate de terti, reflecta cheltuieli cu intretinerea si reparatia utilajelor etc.c)cheltuieli cu alte servicii executate de terti; d)cheltuieli cu impozite si taxe; e)cheltuieli cu personalul; f)alte cheltuieli din exploatare, cuprind cheltuieli generate de neincasarea unor creante de la clienti etc; g)cheltuieli din exploatare privind amortizari si provizioane; 2.Cheltuielile financiare sunt considerate ca fiind generate si ocazionate tot urmare a activitatii curente, dar privesc relatiile cu privire la derularea operatiunilor financiare, aici regasim urmatoarele categorii: -pierderi din creantele legate de participantii; -cheltuieli ocazionate de vanzarea titlurilor imobilizate si a plasamentelor financiare pe termen scurt; -cheltuieli din diferente de curs valutar; -cheltuieli cu dobanzi platite; etc. 3.Cheltuielile extraordinare sunt cele rezultate din evenimente sau tranzactii care sunt clar diferite de activitatile curente si care, prin urmare, nu se asteapta sa se repete intr-un mod frecvent sau regulat, de exemplu dezastre naturale, cheltuielile extraordinare, cuprind cheltuielile ocazionate de calamitati si alte evenimente extraordinare. 25.Contabilitatea veniturilor(momentul recunoasterii si caracteristici comune ale conturilor de venituri). Veniturile, constituie cresteri ale beneficiilor economice inregistrate pe parcursul perioadei contabile, sub forma de intrari sau cresteri ale activelor ori reduceri ale datoriilor, care se concretizeaza in cresteri ale capitalurilor proprii, altele decat cele rezultate din contributii ale actionarilor.1.Venituri din exploatare, privesc activitatea curenta ce genereaza operatiuni specifice activitatii principale sau conexa pentru care entitatea functioneaza, cuprind urmatoarele categorii: a)venituri din vanzari(cifra de afaceri a intreprinderii), reflecta pretul de vanzare al bunurilor, respectiv tariful serviciilor: produse finite, semifabricate, produse reziduale, etc; b)veniturile aferente costurilor stocurilor de produse, reflecta valoarea bunuri fabricate sau realizate si aflate pe stoc.; c)venituri din productia de imobilizari, cuprind veniturile din productia de imobilizari necorporale si corporale, respectiv valoarea acestor imobilizari realizate in productie proprie.; d)venituri din subventii de exploatare, cuprind subventiile incasate de la bugetul statului in scopul de a sprijini activitatea curenta a intreprinderii.e)alte venituri din exploatare, cuprind venituri din amenzi si penalitati percepute tertilor, etc.; f)venituri din provizioane pentru activitatea de exploatare, cuprind veniturile ocazionale de anularea provizioanelor pentru activitatea de exploatare. 2.Venituri financiare sunt considerate ca fiind generate si ocazionate tot urmare a activitatii curente, dar privesc relatiile cu privire la derularea operatiunilor financiare, aici regasim urmatoarele categorii: -venituri din imobilizari financiare; -venituri din creante imobilizate; -venituri din vanzarea titlurilor imobilizate si a investitiilor financiare pe termen scurt; -venituri din dobanzi incasate; etc.3.Veniturile extraordinare sunt cele rezultate din evenimente sau tranzactii care sunt clar diferite de activitatile curente si care, prin urmare, nu se asteapta sa se repete intr-un mod frecvent sau regulat, de exemplu expropieri, veniturile extraordinare, cuprind veniturile din subventii sau despagubiri primite cu ocazia unor

evenimente extraordinare.

S-ar putea să vă placă și