Sunteți pe pagina 1din 416

Evaluarea proiectelor de investiţii

1. Valoarea actualizată netă

Valoarea actualizată netă se calculează ca diferenţa dintre valoarea prezentă a cash


flow-urilor viitoare şi cheltuielile de capital realizate pentru noua investiţie, fiind un criteriu
fundamental pentru decizia de alegere a implementării unui proiect. Se doreşte ca această
valoare actualizată netă să fie maximă şi pozitivă.

CFD1 CFD2 CFDn


VAN = − I 0 + + + ... +
1 + k (1 + k ) 2
(1 + k ) n
n

 (1 + k )
CFDi
VAN = − I 0 + i
i =1

Unde
I 0 este valoarea inițială a investiției
CFDi cash flow disponibil din anul i
k rata de actualizare
n nr de ani pe care se desfășoară investiția (în care acesta aduce beneficii)

Dacă investiția presupune existența unei valori reziduale la sfârșitul perioadei, atunci
valoarea actualizată netă se calculează după formula:

CFD1 CFD2 CFDn VR


VAN = − I 0 + + + ... + +
1 + k (1 + k ) 2
(1 + k ) n
(1 + k ) n

Unde VR reprezintă valoarea reziduală a investiției din ultimul an

OBS.
• Se analizează doar proiectele care au VAN pozitiv
• Se alege proiectul cu VAN maxim

Cazuri particulare:
Un caz particular îl constituie existența unor cash flow-uri disponibile constante pe
toată perioada de analiză, precum și existența unei rate de actualizare constante.
În acest caz, (dacă nu avem valoare reziduală)

CFD   1  
n
VAN = − I 0 +  1−  
k  1 + k  
 
În cazul în care avem valoare reziduală
CFD   1  
n
VR
VAN = − I 0 +  1−   +
k   1 + k   (1 + k ) n
 

În cazul în care avem cash flowuri disponibile diferite, și rate de actualizare diferite,
valoarea actualizată netă se calculează astfel:
CFD1 CFD2 CFDn VRn
VAN = − I 0 + + + ... + +
(1 + k1 ) (1 + k1 )  (1 + k 2 ) (1 + k1 )  (1 + k 2 )  ...  (1 + k n ) (1 + k1 )  (1 + k 2 )  ...  (1 + k n )

2. Rata internă de rentabilitate – este acea rată pentru care VAN este zero; rata de
rentabilitate specifică proiectului de investiţii pe baza căreia valoarea cash-flow-urilor
viitoare ar egaliza valoarea actuală (VAN fără Investiția inițială sau V0 ) cu investiţia iniţială
I0

Dacă avem valoare reziduală

 (1 + k )
CFDi VR
VAN = 0 = I 0 = +
i =1
i
(1 + k ) n

Dacă nu avem valoare reziduală

 (1 + k )
CFDi
VAN = 0 = I 0 = i
i =1

Tehnica presupune calcularea ratei interne de rentabilitate folosind tatonări succesive.


Formula de determinare a ratei interne de renatbilitate, se obține pe baza graficului, folosind
triunghiuri asemenea. Tehnica se numește interpolare.
VAN (k min )
RIR = k min + (k max − k min ) 
VAN (k min ) − VAN (k max )

Unde
k min reprezintă rata de rentabilitate minimă pentru care VAN este pozitivă (are valoarea
pozitivă cea mai mică)
k max reprezintă rata de rentabilitate maximă pentru care VAN este negativă (are valoarea
negativă cea mai mare)

OBS.
• Se aleg proiectele cu RIR pozitiv
• Se aleg proiectele cu RIR solicitat de investitori
• Se folosește ca și criteriu pentru sectoriu privat

3. Termenul de recuperare

Termenul de recuperare exprimă numărul de ani în care cash-flow-urile nominale sau


cele actualizate acoperă investiţia iniţială. Acest indicator reflectă rapiditatea recuperării
capitalului investit, motivând preferinţa investitorului pentru lichiditate. Criteriul urmăreşte
ca termenul de recuperare să fie cât mai mic sau mai mic de durata de viaţă a investiţiei.
Termenul de recuperare se calculează doar pentru investițiile profitabile.
Pentru calcularea acestuia, se realizează un tabel, în care se trece perioada în care
investiția generează cash flowuri disponibile, se realizează actualizarea acestor cash flow-uri
disponibile, se realizează cumularea sumelor actualizate. Pe coloana aferentă sumelor
actualizate cumulate se determină perioada între care se recuperează investiția. Termenul de
recuperare va fi anul dinaintea recuperării investiției la care se adaugă un raport între cât mai
este de recuperat din investiție (valoarea investiției minus cât am recuperat) și cash flow-ul
actualizat din anul în care se recuperează investiția (diferența dintre sumele de cash flowuri
din anul de după recuperarea investiției și din anul dinanitea recuperării acesteia). Termenul
de recuperare se măsoară în ani și zile. Pentru determinarea numărului de zile se înmulțește
fracțiunea din an cu 360 (365 de zile) în funcție de modalitatea în care se consideră anul
calendaristic.

OBS
• Se alege proiectul cu termenul de recuperare minim

4. Indicele de profitabilitate(IP)- exprimă rentabilitatea investiţiei pe întreaga perioadă


de exploatare


n CFD VR
+
i =1 (1 + k)i
(1 + k ) n
IP =
I0
OBS.
• Se aleg proiectele cu IP mai mare ca 1
• Se alege proiectul cu IP maxim
• Randamentul investiției se calculează astfel:

 = IP − 1

• Se alege proiectul cu randamentul maxim

VAN
Dacă Ip se calculează ca atunci valoarea acestuia trebuie să fie mai mare ca zero.
I0
Aplicații

1. Să presupunem că se cunosc următoarele date pentru o investiție pe 5 ani:

CDF1 CFD2 CFD3 CFD4 CFD5


30 35 40 45 15

Valoarea investiției este 100 lei, iar rata de actualizare este de 10%
Determinați VAN, RIR, TR actualizat și IP și oferiți o interpretare.

2. Se cunosc următoarele date pentru 2 proiecte de investiții

Element U. M Proiectul A Proiectul B


CFD Mil lei 100 150
Capital investit Mil. Lei 250 200
inițial
Durata de viața a Ani 5 4
proiectului
Rata de actualizare % 10 10

a) Ce proiect va fi ales după criteriul VAN?


b) Calculați rata internă de profitabilitate pentru fiecare proiect.
c) Pe baza termenului de recuperare, ce proiect va fi ales?
d) Calculați indicele de profitabilitate pe fiecare proiect

3. Se cunosc următoarele date pentru 2 proiecte de investiții

Element U. M Proiectul A Proiectul B


CFD Mil lei 100 120
Capital investit Mil. Lei 300 400
inițial
Durata de viața a Ani 5 4
proiectului
Rata de actualizare % 10 10

a) Ce proiect va fi ales după criteriul VAN?


b) Calculați rata internă de profitabilitate pentru fiecare proiect.
c) Pe baza termenului de recuperare, ce proiect va fi ales?
d) Calculați indicele de profitabilitate pe fiecare proiect

4. Pentru problema 1 și 2, în funcție de CFD calculate, determinați VAN dacă :


a. Investiția inițială este de 150
b. Investiția inițială este de 500
c. Pentru fiecare variantă, calculați RIR, TR actualizat și IP. (dacă este posibil)

5. În anul n, compania Succes. SRL analizează posibilitatea efectuării a patru proiecte de


investiții, scopul fiind dezvoltarea și creșterea cotei de piață cu 5%. Bugetul său este de 800
de milioane lei. Se cunoaște că rata de actualizare este în primul an de 10%, în al doilea an de
10%, în al treilea an de 14%, iar în al patrulea și al cincilea an de 11%. Ce proiect va fi ales
dacă acesta folosește criteriul VAN?. Pentru proiectul ales, calculați rata internă de
rentablitate, termenul de recuperare și indicele de profitabilitate.

An Proiectul A Proiectul B Proiectul C Proiectul D


N Investiție CFD Investiție CFD Investiție CFD Investiție CFD
N 250 400 300 500
N+1 80 90 125 85
N+2 80 180 50 120
N+3 80 225 130 210
N+4 80 120 170 150
N+5 80 180 85 240

6. În anul n, compania Conta.SRL analizează posibilitatea efectuării unui proiect de


investiții. Acesta stutudiază cele două posibilități în care se cunosc cash flowurile disponibile
preconizate. Se cunoaște că rata de actualizare este în primul an de 10%, în al doilea an de
11%, în al treilea an de 14%, iar în al patrulea an de 13%. Ce proiect va fi ales de
întreprindere dacă aceasta folosește criteriul VAN? Dar după criteriu RIR? Dar după criteriu
TR actualizat? (Atenție când se face evaluarea)

Anul Proiect A Proiect B


Investiție CFD Investiție CFD
N+1 100 40 150 30
N+2 120 50 50
90 70
120 75

7. În anul n, compania Conta SRL analizează posibilitatea efectuării unui proiect de


investiții. Acesta stutudiază cele două posibilități în care se cunosc cash flowurile disponibile
preconizate. Se cunoaște că rata de actualizare este în primul an de 10%, în al doilea an de
11%, în al treilea an de 14%, iar în al patrulea an de 13%. Ce proiect va fi ales de
întreprindere dacă aceasta folosește criteriul VAN? Dar după criteriu RIR? Dar după criteriu
TR actualizat? (Atenție când se face evaluarea)
Anul Proiect A Proiect B
Investiție CFD Investiție CFD
N+1 200 50 150 50
N+2 120 70 60
110 80
150 100
Finanţe publice – Finanţe private: asemănări şi deosebiri

In abordarea noţiunii de finanţe este necesar să facem distincţie între finanţele publice,
care sunt asociate cu statul, cu unităţile administrativ-teritoriale şi alte instituţii de drept
public şi au drept scop satisfacerea intereselor generale ale membrilor societăţii, şi finanţele
private, care sunt asociate cu întreprinderile, băncile, societăţile de asigurări etc., iar resursele
lor financiare sunt destinate unor activităţi producătoare de bunuri şi servicii, în scopul
obţinerii de profit.

Precizări:

- Finanţele publice sunt indisolubil legate de existenţa statului, iar finanţele private sunt
generate de existenţa întreprinderii ca celulă economică producătoare de profit.

- Finanţele publice se manifestă la nivel macroeconomic, pe când sfera de manifestare a


finanţelor private este la nivel microeconomic.

- Finanţele publice se supun, în cea mai mare parte, dreptului public (Legi, Hotărâri ale
Guvernului etc.); finanţele private sunt guvernate de regulile dreptului commercial, în cea mai
mare parte (contracte etc.).

- Constituirea resurselor finanţelor publice se face în cea mai mare măsură prin constrângere,
de la persoane juridice şi fizice . Resursele necesare finanţelor private se obțim în primul rând
din disponibilităţile proprii ale subiecţilor economici respectivi, iar diferenţa de resurse până
la necesar, pe baze contractuale, în condiţii de cerere şi ofertă (creditul bancar).

- La constituirea resurselor financiare publice participă toţi membrii societăţii persoane


juridice şi fizice (care au venituri impozabile sau deţin averi), pe câtă vreme la constituirea
fondurilor private participă un număr restrâns de personae, poate chiar unul singur.

- Scopul constituirii resurselor publice este acela al satisfacerii nevoilor generale ale societăţii,
în timp ce acela al resurselor financiare private, pe baza cărora funcţionează afacerile private,
este obţinerea de profit şi a maximizării acestuia în beneficiul unui grup restrâns de
întreprinzători sau a singurului întreprinzător în cauză.
- Prin politicile fiscale şi bugetare folosite de către stat cu prilejul constituirii şi utilizării
resurselor financiare publice, statul intervine în viaţa economică şi socială, avantajând sau
sancţionând financiar anumiţi subiecţi din economie şi societate. În acelaşi timp, în cadrul
finanţelor private, în procesul de distribuire a câştigurilor iau parte numai persoane care au
participat la constituirea resurselor, în mod direct proporţional cu contribuţia fiecăruia la
capitalul social.

- La nivel macroeconomic bugetul de stat se stabileşte prin fundamentarea mai întâi a


cheltuielilor publice care trebuiesc efectuate pentru a asigura desfăşurarea proceselor
economice, sociale, politice necesare existenţei statului, după care se stabilesc veniturile
necesare efectuării acestor cheltuieli. La nivel microeconomic bugetul întreprinderilor se
formează prin stabilirea în primă fază a veniturilor pe care întreprinderea le poate obţine după
care se stabileşte nivelul cheltuielilor pe care aceasta şi le poate permite.

- Atât finanţele publice cât şi finanţele întreprinderii se pot confrunta cu probleme de echilibru
financiar.

- Împotriva instituţiilor statului nu se pot lua măsuri de executare silită dacă acestea nu-şi
onorează prevederile aprobate prin bugete, pe câtă vreme împotriva agenţilor economici şi a
altor persoane juridice şi fizice, dacă aceştia nu-şi achită obligaţiile către buget, sau nu-şi
respectă angajamentele contractuale, calea principală este aceea a executării silite.
INDICATORII DE EFICIENȚĂ pentru INVESTIȚII

Eficiența urmărește maximizarea efectului obținut ulterior în raport cu efortul realizat


inițial sau, invers, minimizarea efortului inițial în raport cu efectele obținute ulterior.
Indicatorii de eficiență se determină pentru investițiile private și publice care se pot
cuantifica monetar/financiar, atât în ceea ce privește costurile inițiale, cât și fluxurile viitoare
prevzionate sau obținute.
Dacă beneficiile viitoare aduse de investiții nu se pot exprima financiar, în unități
monetare, se utilizează alte metode de analiză (spre exemplu, analize de eficacitate sau
economicitate).
In cazul investițiilor (atât publice, cât și private), există un decalaj de timp între momentul
efectuării costurilor inițiale cu realizarea investiției și momentele încasării beneficiilor (care sunt
ulterioare, viitoare). Prin urmare, comparația dintre costurile inițiale cu investiția și fluxurile
financiare viitoare, trebuie să țină cont de trecerea timpului.
Cuantificarea financiară/monetară a curgerii timpului se realizează fie prin actualizare
(aducerea la momentul zero (al punerii în funcțiune a investiției) a valorilor viitoare), fie prin
capitalizare (aducerea tuturor valorilor la momentul final, n). Actualizarea presupune împărțirea la
factorii de actualizare, iar capitalizarea presupune înmulțirea cu factorii de actualizare periodici
(noi îi vom considera anuali).
Indicatorii de eficiență care se determină prin utilizarea acestor metode de cuantificare
(actualizare, capitalizare) se numesc indicatori moderni de eficiență.
Pentru statele ale caror prețuri sunt stabile, în care rata inflației este nesemnificativă
(aproximată cu 0% pe an), se pot utiliza și indicatori clasici de eficiență (care nu tin cont de
valoarea în timp a banilor).

 Indicatorii moderni de eficiență utilizați în analize sunt:


1. Valoarea actuala neta (VAN), sau Valoarea prezentă netă (Net present value - NPV, en.)
2. Rata interna de rentabilitate (RIR) (Internal rate of return - IRR, en.)
3. Indicele de profitabilitate (IP) (Profitability index - PI, en.)
4. Termenul de recuperare a investiței, pe baza valorilor actualizate (TRact)
Elementele unei investiții:

I0 -- investiția inițială, sau cheltuiala inițială cu realizarea investiției


Cuprinde toate cheltuielile necesare până la momentul punerii în funcțiune (notat cu 0).
Aceste cheltuieli se determină la momentul 0, prin capitalizarea sumelor cheltuite anterior
momentului 0.

n – perioada de utilizare a invesției (număr de ani)

BNi -- beneficiul net adus de exploatarea investiției, în anul oarecare „i”;


Este un beneficiu net de costurile de utilizare anuale.
BNi = Bi – Ci (Bi sunt beneficiile anuale aduse prin utilizarea investiției, iar Ci costurile anuale
generate de utilizarea investiției în anul respectiv, notat generic cu „i”).
! Pentru investitiile private, BNi este, de regula, Cash Flow-ul Disponibil (CFD).

În anul n, la finalul acestuia (finalul duratei de utilizare a investiției), BN conține o mărime aparte,
Valoarea Reziduală a investiției. Această valoare poate să fie cea net contabilă, sau de cesiune,
sau de revânzare.
Dacă nu se precizează altceva în enunt, atunci valoarea reziduală este considerată nulă/zero.

Indicatorii moderni presupun, ca regulă generală, compararea lui I0 (costurile inițiale cu investitția,
efortul inițial) cu beneficiile viitoare nete actualizate (efectele viitoare, ulterioare, generate de
utilizarea investiției).

Observație: Vom presupune, prin convenție, că toate fluxurile financiare (costuri, beneficii), se
măsoară la sfarsitul perioadelor (la finalul fiecărui an, mai exact), adica posticipat.
Actualizarea se realizeaza astfel: (BNi)act =

unde ki este rata de actualizare din anul i, iar (1+ ki) este factorul de actualizare din anul i
Rata de actualizare se exprima unitar/ în raport cu 1, in aceste formule! Spre exemplu:
i) k = 10% = 0,1 (exprimare în raport cu 1); 1+k = 1,1 NU cu 11 (atenție)!
ii) k = 5% = 0,05 (exprimare în raport cu 1); 1+k = 1,05 NU cu 6 (atenție)!
iii) k = 50% = 0,5 (exprimare în raport cu 1); 1+k = 1,5 NU cu 51 (atenție)!
iv) k = 100% = 1 (exprimare în raport cu 1); 1+k = 2, NU cu 101(atenție)!

Rata de actualizare (k) poate lua diferite valori, spre exemplu:


Rata inflatiei, Rata medie a dobanzilor bancare aplicate la depozite, Rata medie a dobanzilor
bancare practicate la credite, Rata de dobanda oferita la titlurile de stat (RF = rata fără risc), Rata
medie de rentabilitate pentru sectorul de activitate in care se realizeaza in investitia, O mărime
fixată/stabilită de către instituția finanțatoare sau de către o autoritate financiară în domeniu, Costul
de oportunitate pentru investitori/ pentru banii investiți sau O valoare obținută pe baza unui model
de estimare (CAPM-ul).

Valoarea ratei de actualizare o sa fie precizată în enunțul aplicațiilor, sau se va determina pe baza
Costului Mediu Ponderat al Capitalurilor (CMPC).

k = Costul mediu ponderat al capitalurilor (CMPC), se determină atunci când sursele de finanțare
au costuri de oportunitate diferite.
CMPC = ∑Cj*pj, unde j ia valori de la 1 la numărul total de surse de finanțare
Cj – costul capitalului „j” ; pj – ponderea acestui capital in I0
Exemplu (cost capitaluri propii 0):
Considerăm o investiție I0 = 10.000 €, finanțată astfel:
- 5.000€ credit bancar, care costă 13%/an,
- 3.000€ împrumut obligatar (obținut pe baza emisiunii unor obligațiuni), care costă 10%/an,
- 2.000€ aport propriu (capitaluri proprii), care costă 0%/an.
În acest caz, CMPC = 13%*0,5 + 10%*0,3 + 0% = 9,5%/an = 9,5/100 = 0,095/an (exprimarea
lui k in raport cu 1, cu unitatea).
Exemplu (cost capitaluri propii diferit de 0)
Considerăm o investiție I0 = 10.000 €, finanțată astfel:
- 5.000€ credit bancar, care costă 13%/an,
- 3.000€ împrumut obligatar (obținut pe baza emisiunii unor obligațiuni), care costă 10%/an,
- 2.000€ aport propriu (capitaluri proprii), care costă 20%/an.
CMPC = 13%*0,5 + 10%*0,3 + 20%*0,2 = 6,5% + 3% + 4% = 13,5%/an = 13,5/100 = 0,135/an

Valorile periodice (anuale) utilizate pentru ratele de actualizare se folosesc si pentru


realizarea capitalizării.

Exemplu capitalizare:
Considerăm o investiție realizată în 2 etape: 10.000 euro, cheltuiala cu 2 ani inainte de punerea in
funcțiune a investiției (anul 0) și 20.000 euro, cu un an înainte de punerea în funcțiune a investiției.
Să se determine I0.
Capitalizarea se realizează la momentul 0 (al punerii în funcțiune a investiției):
I0 = 10000*(1+k-2)*(1+k-1) + 20000*(1+k-1),
Unde k-1 este rata de capitalizare/actualizare din anul -1 (dinainte de momentul zero, al punerii în
funcțiune), iar k-2 este rata de capitalizare/actualizare din anul -2 (2 ani inainte de punerea in
funcțiune a investiției).

Formula generală de calcul, pentru un asemenea exemplu, este:


I0 = ∑I-i*(1+k-1)(1+k-2)...(1+k-i),
unde i ia valori de la 1 la numărul total de ani în care investiția a fost realizată (până la momentul
punerii în funcțiune).
1. Valoarea actuala neta (VAN)/ Valoarea prezentă netă (VPN)/ Net present value (NPV)

VAN = -I0 + ∑(BNi)act = ∑(BNi)act - I0

unde i ia valori de la 1 la n (numărul de ani în care investiția este utilizată

Așadar, VAN compară beneficiile viitoare actualizate cu valoarea costurilor inițiale cu investiția
(până la momentul 0, al punerii în funcțiune).

a) Dacă avem rata de actualizare variabilă (k ≠ constantă), atunci:


VAN = -I0 + + + ...+

b) Dacă avem rata de actualizare constantă pe întreaga perioadă (k = constantă), atunci:


VAN = -I0 + + + ... +

c) Dacă rata de actualizare este constantă pe întreaga perioadă (k = constantă și k>0 ), iar
Beneficiile nete anuale sunt și ele constante pe întreaga perioadă (BNi = constante = BN), atunci:

VAN = -I0 + [1+ + +...+ ]

VAN = -I0 + *

VAN = -I0 + *[1- ]

VAN = -I0 + *[1 - 1 𝑘 ] ! cea mai simplă formulă de aplicat pe calculator

Conform acestui criteriu/ indicator, o investitie este acceptabilă sau oportună sau eficientă
dacă și numai dacă VAN > 0.
Dintre două sau mai multe proiecte de investiții concurente, proiectul optim (conform
acestui criteriu/indicator), trebuie să fie eficient/ acceptabil/ oportun și să maximizeze Valoarea
actuala netă -- Max (VAN).

Exemplu: Consideram o investiție I0 egala cu 12.000 euro; n (durata de viață) = 5 ani;


BN = constant = 3.500 euro/an; k = 0,1 (10% pe an) = constantă.
Să se determine VAN pentru această investiție și să se precizeze dacă este eficientă.

VAN = 12000 + *[1 - 1 0,1 ]


,

VAN = 12000 + 35000 ( 1 – 1,1-5)


VAN = 12000 + 35000* 0,37907867694
VAN = 1267,75 euro
VAN > 0, deci investiția este eficientă.

2. Rata internă de rentabilitate (RIR)/ Internal rate of return (IRR)

RIR este acea valoare a ratei de actualizare k, rată presupusă constantă pe toată perioada
de analiză, pentru care investiția inițială (I0) este egală cu suma beneficiilor nete viitoare actualizate
la aceasta valoare (RIR).
Avem I0 = ∑ (BNi)act , actualizare realizată la valoarea RIR a ratei de actualizare
RIR reprezintă deci rentabilitatea anuală, presupusă constantă, cu care este utilizata I0
pentru a genera beneficiile nete viitoare BNi.
Practic, RIR este soluția ecuației VAN = 0, cu necunoscuta k.
Ecuația VAN = 0 înseamnă că 0 = - I0 + ∑ (BNi)act
Ecuatia de gradul doi
Exemplu: X2 – X – 20 = 0

i) (X - 5) * (X + 4) = 0
k > 0; implicit si RIR > 0; solutia ecuatiei trebuie sa fie pozitiva!
Solutia ecuatiei VAN = 0 care este pozitiva!
X=5 solutie acceptabila.

ii) a X2 + b X + c = 0
a = 1; b = -1; c = -20

Delta Δ = b2 - 4ac = 1 + 80 = 81

Δ½=9

x1,2 =(- b ± Δ ½) / 2a = (1 ± 9) / 2

x = 5 solutie acceptabila.

Dacă ecuația VAN=0 nu se poate rezolva (pentru n>2, in cazul in care ecuatia are o forma generala
si nu un caz particular), RIR se aproximează.
Aceasta aproximare a lui RIR se realizează în 2 etape:

i) Etapa tatonărilor succesive (cautari succesive)


Se caută 2 valori k1 si k2 ale ratei de actualizare (pentru RIR) cu următoarele proprietăți:
5% = k2 - k1> 0%; VAN(k1) > 0 și VAN (k2) < 0.

Precizări:Tatonările succesive se încep cu o valoare de referință a ratei de actualizare, valoare


precizată în enunțul aplicației (spre exemplu, rata inflației este de 10% pe an).
5% este un pas de căutare recomandat (de profesor), pentru a minimiza numărul tatonărilor și
eroarea de aproximare (eroarea de aproximare este de 0,01%).
Tatonarile se incep cu valoarea de referinta (in acest caz rata inflatiei): presupunem ca valoarea
pentru k1 = 10% = 0,1 /an
Se determina VAN(k1) = VAN(0,1)

1) Daca VAN (k1) = VAN(0,1) = 0; atunci cautarile se incheie, RIR = 0,1 (RIR este chiar rata de
referinta), deoarece VAN (RIR) = 0
2) Daca VAN (0,1) < 0
Inseamna ca presupunerea facuta a fost gresita; k1 NU este 10%!
(VAN de k1 trebuie sa fie pozitiv, NU negativ)
! Presupunem atunci 0,1 = k2, pentru ca VAN (k2) < 0 (ca sa continuam tatonarile, de la calculul
deja realizat).

! VAN si k evolueaza in directii opuse: daca scazi k, creste VAN; daca se creste k, scade VAN.

Formula pasului de cautare este 5% = k2 - k1.


Ecivaleaza cu k1 = k2 – 5% = 0,1 – 0,05 = 0,05 (5%)
Trebuie determinat VAN(k1) = VAN(0,05). Daca aceasta valoare este mai mare decat zero
[VAN(0,05) > 0], atunci tatonarile s-au incheiat, pentru ca ai gasit cele doua valori ale ratei de
actualizare, k1 = 0,05 (5%) si k2 = 0,1, iar VAN(k1) > 0 si VAN (k2) < 0.
3) Daca VAN (0,1) > 0
Putem considera ca presupunerea facuta a fost corecta, deci k1 = 0,1.
Continuam tatonarile presupunand k2 = (k1 + 5%) = 15% = 0,15
VAN (k2) = VAN (0,15) < 0, atunci tatonarea s-a incheiat.

ii) Etapa Interpolării liniare


Dupa incheierea tatonarilor succesive, se trece la aceasta a doua etapă, a interpolării liniare.
În această etapă se presupune că VAN este o funcție liniară (de gradul 1) de k, pe intervalul [k1,k2].
Folosind regula de trei simplă sau triunghiurile asemenea, rezultă următoarea formulă pentru RIR:

RIR = k1 + (k2-k1) *

Atentie! Întotdeauna RIR aparține intervalului (k1,k2) și este o valoare pozitivă (trebuie sa fie >0)
Conform acestui criteriu/indicator, o investiție este acceptabilă sau eficientă sau oportună
dacă și numai dacă RIR este mai mare decât rata de referință precizată pentru rata de actualizare.

Daca presupunem k1 = 10%, iar k2 = 15%, si VAN (k1) = – VAN (k2) > 0, atunci se poate determina

RIR = k1 + (k2-k1) *

RIR = k1 + 5% *

RIR = 10% + 5% * (1/2) = 12,5% = 0,125

RIR = 12,5% > 10% (rata inflatiei, pe care am precizat-o ca fiind rata de referinta in
exemplul teoretic prezentat), deci investitia era eficienta!

Dintre două sau mai multe proiecte de investiții concurente, proiectul optim (conform
acestui criteriu/indicator), trebuie să fie eficient/ acceptabil/ oportun și să maximizeze Rata internă
de rentabilitate (RIR).

3. Indicele de profitabilitate (IP)/ profitability index (PI)


IP =

Acest indicator arată cât reprezinta beneficiile nete viitoare actualizate, față de investiția inițială.

Formula se poate rescrie astfel: IP =[I0–(I0+∑(BNi)act)] / I0 = (I0 + VAN)/ I0

Adică IP = 1 +

Iar (IP-1) * 100 = * 100, este randamentul sau rata de rentabilitate pentru VAN.

Conform acestui indicator/criteriu, o investiție este acceptabilă sau eficientă sau oportună
dacă și numai dacă IP > 1 (echivalent cu VAN>0).
Dintre două sau mai multe proiecte de investiții concurente, proiectul optim (conform
acestui criteriu/indicator) trebuie să fie eficient/ acceptabil/ oportun și să maximizeze indicele de
profitabilitate -- Max(IP).

Exemplu: Considerăm 2 proiecte de investiții concurente A și B pentru care:


I0 VAN
A 100.000 50.000
B 90.000 48.000
Conform VAN, proiectul optim este A, pentru că maximizează VAN.
IPA = 1+ = 1+0,5 = 1,5

iar IPB = 1+ = 1+ = 1,53

Conform IP, proiectul optim este B, pentru că maximizează IP.

4. Termenul de recuperare a investiției, determinat pe baza beneficiilor nete actualizate

TRact reprezintă perioada (durata) în care I0 se recuperează pe baza BN viitoare actualizate


TRact = Xani și Yzile

X se determină prin tatonari succesive, pe baza următoarei inegalități duble:


∑ 𝐵𝑁𝑖 𝑎𝑐𝑡 ≤ I0 < ∑ 𝐵𝑁𝑖 𝑎𝑐𝑡

! Daca ∑ 𝐵𝑁𝑖 𝑎𝑐𝑡 = I0 , atunci TRact =X ani

Calculam BN1 act; compari cu I0; Daca BN1 act > I0; investitia se recupereaza din primul an, ai
incheiat tatonarea, X = 0 ani.
Daca BN1 act < I0, atunci trebuie sa determini si BN2 act.
Si calculez (BN1 act + BN2 act) si observ ca este > I0; investitia se recupereaza in anul doi, ai
incheiat tatonarea, X = 1 an.
Daca (BN1 act + BN2 act) < I0; atunci trebuie sa determini si BN3 act.
Se continua aceasta tatonare, conform algoritmului.

Y (numarul de zile) este o aproximare, determinată printr-o regulă de 3 simplă, având la bază
presupunerea că, în anul x+1, beneficiul net actualizat este proportional în timp.
Considerăm anul ca având 365 de zile.

Regula de trei simplă:


în 365 zile, ale anului x+1 ................ se obține (BNx+1)act
în Y zile (ce trebuie determinat) ....... mai avem de obținut diferența [I0 - ∑ 𝐵𝑁𝑖 𝑎𝑐𝑡]

Y= 𝐼 ∑ 𝐵𝑁𝑖 𝑎𝑐𝑡 ∗ 365 𝑧𝑖𝑙𝑒 / (BNx+1)act

Nu este corect sa lucrati cu valori medii in determinarea TRact.


Spre exemplu, consideram o investitie cu n =5 ani, Io = 10.000 euro, iar BNi actualizate sunt, in
ordine cronologica: 10 euro, 10 euro, 10 euro, 10 euro, si 20.000 euro.
Dupa 4 ani de zile, se recupereaza doar 40 de euro, deci investitia se recupereaza abia in anul 5.
Mai exact in 4 ani si 365 zile*(10000-40)/20000, adica 4 ani si 182 de zile.
Daca lucrati cu marimea medie a benficiului anual actualizat, in perioada analizata (5 ani), avem:
BNi actualizate / n = (10*4+20000) euro / 5 ani = 20040 euro / 5 ani = 4008 euro /an.
Io / (BN i act/ n) = 10000 euro / 4008 euro = 2,495 ani = 2 ani si 181 de zile.
Deci eroarea de aproximare a lui TRact prin folosirea beneficiului net actualizat mediu anual
poate sa fie mare!

Conform acestui indicator/criteriu, o investiție este acceptabilă sau eficientă sau oportună
dacă și numai dacă: TRact este mai mic decât n (durata de utilizare a investitiei)
Dintre două sau mai multe proiecte de investiții concurente, proiectul optim (conform
acestui indicator/ criteriu) trebuie să fie eficient/ acceptabil/ oportun și să minimizeze Termenul
de recuperare bazat pe actualizare (TRact).
Precizări finale:

i) Din punct de vedere al acceptării/ eficienței/ oportunității unei investiții (unui proiect de
investiții), cele 4 criterii/ cei 4 indicatori sunt sinonime/ sinonimi (cu precizarea ca BNi sa fie
pozitive). Este de ajuns sa se calculeze un singur indicator, pentru a spune dacă investiția este
eficientă, sau acceptabilă sau oportună.
Spre exemplu, dacă VAN > 0 atunci și IP > 1 și RIR > valoarea de referinta a lui k și TRact<n.
Invers, daca VAN < 0; este proiectul eficient conform criteriului RIR? Raspuns corect: NU este.

ii) Din punct de vedere al selectiei investiției (proiectului de investiții) optime (optim), dintre două
sau mai multe investiții (proiecte) concurente, cei 4 indicatori/ cele 4 criterii sunt, de cele mai
multe ori, contradictorii.
Într-o asemenea situație contradictorie, exista 2 rezolvări posibile:
- fie se consideră un singur criteriu de selecție, apreciat de către decident ca fiind cel mai relevant;
- fie se realizează un punctaj/ scoring pentru fiecare investiție analizată (proiect de investiții
analizat), ponderând fiecare criteriu/ indicator cu un coeficient de importanță relativă, pe care i-o
acordă decidentul. Conform acestei metodologii, se va alege, în final, acea investiție (acel proiect
de investiții) care este eficientă/ acceptabilă/ oportună (eficient/ acceptabil/ oportun) și care
Maximizează funcția scor.
CURS CLASIFICAȚII CHELTUIELI PUBLICE  
(pentru România) 
 

A. Componentele Bugetului general consolidat al României 
‐ Bugetul de stat 
‐ Bugetul asigurarilor sociale de stat 
‐ Fondul national unic de asigurari sociale de sanatate 
‐ Bugetul asigurarilor pentru somaj 
‐ Bugetul centralizat al unitatilor administrativ teritoriale 
‐ Bugetul institutiilor publice finantate integral sau partial din venituri proprii 
‐ Bugetul Trezoreriei statului 
‐ Bugetul Companiei nationale de administrare a infrastructurii rutiere 
‐ Credite externe ministere 
‐ Fonduri externe nerambursabile 
 

B. Clasificația ECONOMICĂ: 
 
I. Cheltuieli curente (de personal, cu bunuri și servicii, dobânzi, subvenții, transferuri) 
 
II. Cheltuieli de capital (investiții în active financiare, respectiv nefinanciare) 
 
 
III. Operațiuni financiare (rambursări credite, împrumuturi acordate)  
 
IV. Plăți efectuate în anii precedenți și recuperate în anul curent 
 
 
 
C. Clasificația FUNCȚIONALĂ: 
 
Partea I‐a SERVICII PUBLICE GENERALE 
Autoritati publice si actiuni externe 
Autoritati executive si legislative 
Administratia prezidentiala 
Autoritati legislative 
Autoritati executive 
Alte organe ale autoritatilor publice 
Contribuţia la bugetul U E  
Cofinanţarea fondurilor primite de la Uniunea Europeană 
Cercetare fundamentala si cercetare dezvoltare 
Cercetare fundamentala (de baza) 
Cercetare si dezvoltare pentru servicii publice generale  
Alte servicii publice generale 
Programe de informare si prezentare a imaginii Romaniei 
Fond de rezerva bugetara la dispozitia Guvernului 
Fond de interventie la dispozitia Guvernului 
Fondul National de Preaderare 
Fond de rezerva bugetara la dispozitia autoritatilor locale 
Fond pentru garantarea împrumuturilor externe, contractate/garantate de stat 
Fond pentru garantarea împrumuturilor externe, contractate/garantate de administraţile 
publice locale 
Servicii publice comunitare de evidenţă a persoanelor 
Fondul National de Dezvoltare 
Plata valorii de executare a garanţiei în cadrul programului Prima casă 
Sume rezultate din executarea garanţiilor acordate din bugetul de stat 
Tranzactii privind datoria publica si imprumuturi 
Transferuri cu caracter general intre diferite nivele ale administratiei 

Partea a II‐a APARARE, ORDINE PUBLICA SI SIGURANTA NATIONALA 
Aparare 
Administratie centrala si locala 
Participarea la misiuni şi operaţiuni militare în afara teritoriului statului român 
Aparare civila (protectie civila militara) 
Situaţii de urgenţă 
Cercetare si dezvoltare pentru aparare  
 
 
 
Ordine publica si siguranta nationala  
Administratia centrala si locala 
Ordine publica (Politie, Jandarmerie, Paza si supravegherea frontierei, Politie locala) 
Siguranta nationala  
Protectie civila si protectie contra incendiilor  
Autoritati judecatoresti    
Penitenciare 
Sistemul national unic pentru apeluri de urgenta 
Cercetare  si dezvoltare pentru ordine publica si siguranta nationala 
Partea a III‐a CHELTUIELI SOCIAL‐CULTURALE 
Cheltuielile fondului de garantare pentru plata creanţelor salariale 
Invatamant 
Învatamânt prescolar si primar 
Învatamânt secundar 
Învatamânt postliceal 
Învatamânt superior (uniersitar si postuniversitar) 
Învatamânt  nedefinibil prin nivel (Centre de specializare, perfectionare, calificare si 
recalificare, Biblioteci centrale, universitare si pedagogice, Case de copii) 
Servicii auxiliare pentru educatie (Tabere si turism scolar, Casa Corpului Didactic, Internate 
si cantine pentru elevi, Camine si cantine pentru  studenti) 
Cercetare  si dezvoltare   pentru invatamant 
Sanatate 
Produse farmaceutice, materiale sanitare specifice si dispozitive medicale 
Servicii medicale in ambulator 
Servicii de urgenta prespitalicesti si transport sanitar 
Servicii  medicale in unitati sanitare cu paturi 
Ingrijiri medicale la domiciliu 
Servicii de sanatate publica 
Hematologie si securitate transfuzionala 
Cercetare aplicativa si dezvoltare experimentala in sanatate 
Prestaţii medicale acordate în baza documentelor internaţionale 
Cultura, recreere si religie 
Servicii culturale (biblioteci, muzee, Institutii publice de spectacole si concerte, Scoli 
populare de arta si meserii, Case de cultura, Universitati populare, Presa, Edituri, Gradini 
botanice, Consolidarea si restaurarea monumentelor istorice, Târguri, saloane şi expoziţii 
de carte şi de publicaţii culturale) 
Servicii de emisiuni radio‐tv si publicatii
Servicii recreative si sportive (sport, tineret) 
Servicii religioase 
Cercetare si dezvoltare in domeniul culturii, recreerii si religiei
 
Asigurari si asistenta sociala 
Pensii si ajutoare pentru batrinete 
Asistenta acordata persoanelor in varsta 
Asistenta sociala in caz de boli si invaliditati 
Asistenta sociala pentru familie si copii 
Asigurari  pentru somaj  
Ajutoare la trecerea in rezerva, retragere sau pensionare 
Ajutoare pentru urmasi 
Ajutoare pentru locuinte 
Crese 
Unitati de asistenta medico‐sociale 
Prevenirea excluderii sociale (Ajutor social, Cantine de ajutor social, Centre de primire, si 
cazare a persoanelor solicitante a statutului de refugiat) 
Cercetare si dezvoltare in domeniul asigurarilor si asistentei sociale 

Partea a IV‐a  SERVICII SI DEZVOLTARE PUBLICA, LOCUINTE, MEDIU SI APE 
Locuinte, servicii si dezvoltare publica
Locuinte 
Servicii si dezvoltare publica 
Alimentare cu apa si amenajari hidrotehnice 
Iluminat public si electrificari  
Alimantare cu gaze naturale in localitati 
Cercetare si dezvoltare in domeniul locuintelor, serviciilor si dezvoltarii publice 
Protectia mediului 
Reducerea si controlul poluarii 
Protectia biosferei si a mediului natural
Salubritate si gestiunea deseurilor 
Canalizarea si tratarea apelor reziduale 
Cercetare  si dezvoltare in domeniul mediului 
Partea a V‐a ACTIUNI ECONOMICE 
Actiuni generale economice, comerciale si de munca 
Meteorologie  
Educatia si protectia consumatorului 
Sistemul national antigrindina 
Prevenire si combatere inundatii si gheturi 
Susţinerea exportului, a mediului de afaceri şi a tranzacţiilor internaţionale 
Cooperare economica internationala  
Stimulare întreprinderi mici si mijlocii
Programe de dezvoltare regionala  si sociala 
Rezerve de stat si de mobilizare, Ajutoare de stat, Fondul de Garantare a Asiguraților 
Protectia muncii 
Pastrarea si completarea carnetelor de munca si alte prestatii 
Eliberarea permiselor de munca 
Masuri active pentru combaterea somajului  
Stimularea crearii de locuri de munca
Combustibili si energie 
Carbune si alti combustibili minerali solizi 
Petrol si gaze naturale  
Combustibil nuclear 
Energie electrica 
Energie termica 
Industria extractiva, prelucratoare si constructii
Industria extractiva a resurselor minerale altele decat combustibilii minerali 
Industria prelucratoare 
Constructii 
Agricultura, silvicultura, piscicultura si vanatoare 
Agricultura (Îmbunatatiri funciare, irigatii, desecari si combaterea eroziunii solului, 
Protectia plantelor si carantina fitosanitara, Programe pentru sprijinirea producatorilor 
agricoli, Reproductia si selectia animalelor, Restructurarea industriei zaharului, ) 
Silvicultura 
Piscicultura si vanatoare 
Transporturi 
Transport rutier, feroviar, pe apa, aerian 
Conducte si alte sisteme de transport 
Comunicatii 
Cercetare si dezvoltare in domeniul economic
Alte actiuni economice 
Zone libere 
Turism 
REZERVE 
 
EXCEDENT/DEFICIT 
 
 
 
 
 
 
Doctrine economice privind finanțele publice

De-a lungul timpului, s-au conturat două etape distincte privind concepțiile despre finanțe
publice: prima corespunde, în linii generale, mașinismului, capitalismului ascendent (secolele
XVIII-XIX și primele două decenii din secolul XX), iar cea de-a doua corespunde dezvoltării
monopolurilor (secolul XX, mai ales după marea recesiune economică mondială). Concepțiile din
prima etapă sunt considerate clasice, iar cele din etapa următoare moderne.

Concepţiile clasice reflectă doctrina liberală potrivit căreia activitatea economică trebuie
să se desfăşoare în conformitate cu principiul „laissez-faire, laissez-passer” (susţinută, spre ex., de
A. Smith, J.B. Say). Se considera că intervenţia statului în economie ar putea perturba iniţiativa
privată, libera concurenţă, acţiunea legilor obiective ale pieţei.
Statul trebuia să se limiteze la sarcinile sale tradiţionale vizând menţinerea ordinii publice,
apărarea frontierelor ţării şi întreţinerea de relaţii diplomatice cu alte state, iar cheltuielile publice
trebuiau restrânse la minimum. Potrivit acestei concepţii, sarcina finanţelor publice consta în
asigurarea resurselor financiare necesare întreţinerii şi funcţionării instituţiilor publice. Impozitele,
împrumuturile şi celelalte mijloace de procurare a resurselor financiare trebuiau astfel utilizate
încât să aibă caracter neutru, să nu modifice relaţiile socio-economice existente în piață și societate.
Păstrarea echilibrului între veniturile şi cheltuielile bugetare era considerată drept o cerinţă
fundamentală a bunei gestiuni, esenţa finanţelor publice. Preocuparea specialiştilor era orientată
îndeosebi spre problemele legate de procurarea resurselor necesare statului şi utilizarea lor
eficientă. De asemenea, se urmărea modul de repartizare a sarcinilor fiscale pe categorii de
plătitori, modul de contractare şi rambursare a împrumuturilor, întocmirea şi executarea echilibrată
a bugetului, respectarea anumitor reguli de disciplină financiară şi de bună gestionare a fondurilor,
conceptul de finanţe publice avea un pronunţat caracter juridic.
Concepţiile moderne iau naştere după primul război mondial, ca urmare a unor crize
economice grave. O caracteristică a acestei etape de evoluţie a finanţelor publice este afirmarea tot
mai pregnantă a doctrinei intervenţioniste (keynes-iste), conform căreia statul este chemat să
exercite un rol activ în viaţa economică și socială, să influenţeze procesele economico-sociale, să
corecteze evoluţia ciclică, să prevină crizele sau cel puţin să le limiteze efectele negative.
John Maynard Keynes este fondatorul acestui curent de gândire. Acesta a propus o politică
anticriză, bazată pe trei componente majore:
i) menţinerea cererii agregate prin nealterarea puterii de cumpărare, având în vedere faptul că
orice reducere a salariului (inclusiv pe calea impozitelor) antrenează scăderea consumului, care
este factorul determinant al cererii efective;
ii) exercitarea unei acţiuni globale asupra economiei, prin intervenţia autorităţilor publice; astfel,
statul trebuie să suplinească investiţiile particulare prin investiţii publice, argumentând că sporirea
investiţiilor are un rol stimulator asupra relansării economiei prin intermediul salariilor distribuite
şi, implicit, prin creşterea puterii de cumpărare;
iii) implicarea statului prin acţiuni asupra componentelor monetare ale economiei; Keynes acordă
o importanţă deosebită ratei dobânzii şi unei „monede dirijate”.
În această doctrină este apreciată şi încurajată intervenţia statului în economie și societate
prin: acţiuni pentru combaterea şomajului, a inflației, a sărăciei, acţiuni pentru restabilirea
echilibrului general economic, acţiuni pentru redresarea economiei stagnante, acordarea de
subvenţii şi de facilităţi întreprinderilor private.
Finanţele publice devin un mijloc de intervenţie a statului în economie și în societate.
Preocuparea principală a specialiştilor devine studierea instrumentelor cu ajutorul cărora statul
poate interveni în viaţa economică și socială, a modalităţilor de influenţare a proceselor economice
şi a relaţiilor sociale. Se analizează mijloacele de intervenţie ale statului în economie, prin
intermediul cheltuielilor şi veniturilor publice. Prin politici bugetare, fiscale, monetare şi valutare,
statul urmărește influenţarea proceselor economice și sociale către un curs favorabil.
„Statului jandarm” a fost înlocuit de „statul providenţă” (sau statul bunăstării generale),
care are funcții tot mai multe și mai variate, implicit o pondere tot mai are în P.I.B.
Doctrina intervenționistă este cea care a reconstruit cu mare succes Europa după cel de-a
doilea razboi mondial, prin intermediul Băncii Mondiale și a planului Marshall.
Există și alte doctrine moderne (spre ex. neokeynesism, neoliberalism, libertarianism,
monetarism, teoria ofertei, teoria anticipărilor, etc.), care încearcă să adapteze teoria clasică a
liberalismului economic, și respectiv teoria modernă keynesistă, la noile condiţii economice.
Aceste doctrine reprezintă practic un mix între cele două extreme (stat jandarm, respectiv stat
providență). Ele încearcă armonizarea intereselor şi intervenţiei statului în economie cu interesele
sectorului privat. Statul intervine pe calea politicilor publice, astfel încât să efectueze redistribuiri
când acestea sunt necesare, dar intervenţia statului să nu distorsioneze mecanismele de funcționare
liberă a sectorului privat.
În prezent, finanţele publice îndeplinesc deci două roluri fundamentale: mijloc de acoperire
a cheltuielilor cu funcţionarea sectorului public, dar și mijloc de intervenţie economico-socială.

Banca Mondială a fost înființată în 1944.


Fondatori: John Maynard Keynes, Harry Dexter White

Planul Marshall (în eng. The Marshall Plan, cu numele oficial European Recovery Program
(ERP)), a fost primul plan de reconstrucție conceput de către Statele Unite ale Americii și destinat
țărilor europene afectate de al doilea război mondial. El a avut ca scop un ajutor financiar rapid
pentru reconstrucția Europei și asigurarea de aliați pentru Statele Unite ale Americii, pe continentul
nostru. La 5 iunie 1947, într-un discurs rostit în Aula Universității americane Harvard, secretarul
de stat american George Marshall a anunțat lansarea unui vast program de asistență economică
destinat refacerii economiilor europene.

Planul Marshall a constat într-un ajutor financiar acordat unui număr de doar 17 state. Pentru
administrarea acestuia a fost înființată Organizația pentru Cooperare și Dezvoltare
Economică (OECD). Tabelul de mai jos prezintă ajutorul acordat fiecărei țări în parte, după an.
1948/49 1949/50 1950/51 Cumulativ
Țara
(milioane $) (milioane $) (milioane $) (milioane $)
Austria 232 166 70 468
Belgia și Luxemburg 195 222 360 777
Danemarca 103 87 195 385
Franța 1085 691 520 2296
Germania de Vest 510 438 500 1448
Grecia 175 156 45 376
Islanda 6 22 15 43
Irlanda 88 45 0 133
Italia 594 405 205 1204
Olanda 471 302 355 1128
Norvegia 82 90 200 372
Portugalia 0 0 70 70
Suedia 39 48 260 347

Elveția 0 0 250 250


Turcia 28 59 50 137
Regatul Unit 1316 921 1060 3297
Total 4.924 3.652 4.155 12.731

 
Finanţe publice – Finanţe private: asemănări şi deosebiri

In abordarea noţiunii de finanţe este necesar să facem distincţie între finanţele publice,
care sunt asociate cu statul, cu unităţile administrativ-teritoriale şi alte instituţii de drept
public şi au drept scop satisfacerea intereselor generale ale membrilor societăţii, şi finanţele
private, care sunt asociate cu întreprinderile, băncile, societăţile de asigurări etc., iar resursele
lor financiare sunt destinate unor activităţi producătoare de bunuri şi servicii, în scopul
obţinerii de profit.

Precizări:

- Finanţele publice sunt indisolubil legate de existenţa statului, iar finanţele private sunt
generate de existenţa întreprinderii ca celulă economică producătoare de profit.

- Finanţele publice se manifestă la nivel macroeconomic, pe când sfera de manifestare a


finanţelor private este la nivel microeconomic.

- Finanţele publice se supun, în cea mai mare parte, dreptului public (Legi, Hotărâri ale
Guvernului etc.); finanţele private sunt guvernate de regulile dreptului commercial, în cea mai
mare parte (contracte etc.).

- Constituirea resurselor finanţelor publice se face în cea mai mare măsură prin constrângere,
de la persoane juridice şi fizice . Resursele necesare finanţelor private se obțim în primul rând
din disponibilităţile proprii ale subiecţilor economici respectivi, iar diferenţa de resurse până
la necesar, pe baze contractuale, în condiţii de cerere şi ofertă (creditul bancar).

- La constituirea resurselor financiare publice participă toţi membrii societăţii persoane


juridice şi fizice (care au venituri impozabile sau deţin averi), pe câtă vreme la constituirea
fondurilor private participă un număr restrâns de personae, poate chiar unul singur.

- Scopul constituirii resurselor publice este acela al satisfacerii nevoilor generale ale societăţii,
în timp ce acela al resurselor financiare private, pe baza cărora funcţionează afacerile private,
este obţinerea de profit şi a maximizării acestuia în beneficiul unui grup restrâns de
întreprinzători sau a singurului întreprinzător în cauză.
- Prin politicile fiscale şi bugetare folosite de către stat cu prilejul constituirii şi utilizării
resurselor financiare publice, statul intervine în viaţa economică şi socială, avantajând sau
sancţionând financiar anumiţi subiecţi din economie şi societate. În acelaşi timp, în cadrul
finanţelor private, în procesul de distribuire a câştigurilor iau parte numai persoane care au
participat la constituirea resurselor, în mod direct proporţional cu contribuţia fiecăruia la
capitalul social.

- La nivel macroeconomic bugetul de stat se stabileşte prin fundamentarea mai întâi a


cheltuielilor publice care trebuiesc efectuate pentru a asigura desfăşurarea proceselor
economice, sociale, politice necesare existenţei statului, după care se stabilesc veniturile
necesare efectuării acestor cheltuieli. La nivel microeconomic bugetul întreprinderilor se
formează prin stabilirea în primă fază a veniturilor pe care întreprinderea le poate obţine după
care se stabileşte nivelul cheltuielilor pe care aceasta şi le poate permite.

- Atât finanţele publice cât şi finanţele întreprinderii se pot confrunta cu probleme de echilibru
financiar.

- Împotriva instituţiilor statului nu se pot lua măsuri de executare silită dacă acestea nu-şi
onorează prevederile aprobate prin bugete, pe câtă vreme împotriva agenţilor economici şi a
altor persoane juridice şi fizice, dacă aceştia nu-şi achită obligaţiile către buget, sau nu-şi
respectă angajamentele contractuale, calea principală este aceea a executării silite.
INDICATORII DE EFICIENȚĂ pentru INVESTIȚII

Eficiența urmărește maximizarea efectului obținut ulterior în raport cu efortul realizat


inițial sau, invers, minimizarea efortului inițial în raport cu efectele obținute ulterior.
Indicatorii de eficiență se determină pentru investițiile private și publice care se pot
cuantifica monetar/financiar, atât în ceea ce privește costurile inițiale, cât și fluxurile viitoare
prevzionate sau obținute.
Dacă beneficiile viitoare aduse de investiții nu se pot exprima financiar, în unități
monetare, se utilizează alte metode de analiză (spre exemplu, analize de eficacitate sau
economicitate).
In cazul investițiilor (atât publice, cât și private), există un decalaj de timp între momentul
efectuării costurilor inițiale cu realizarea investiției și momentele încasării beneficiilor (care sunt
ulterioare, viitoare). Prin urmare, comparația dintre costurile inițiale cu investiția și fluxurile
financiare viitoare, trebuie să țină cont de trecerea timpului.
Cuantificarea financiară/monetară a curgerii timpului se realizează fie prin actualizare
(aducerea la momentul zero (al punerii în funcțiune a investiției) a valorilor viitoare), fie prin
capitalizare (aducerea tuturor valorilor la momentul final, n). Actualizarea presupune împărțirea la
factorii de actualizare, iar capitalizarea presupune înmulțirea cu factorii de actualizare periodici
(noi îi vom considera anuali).
Indicatorii de eficiență care se determină prin utilizarea acestor metode de cuantificare
(actualizare, capitalizare) se numesc indicatori moderni de eficiență.
Pentru statele ale caror prețuri sunt stabile, în care rata inflației este nesemnificativă
(aproximată cu 0% pe an), se pot utiliza și indicatori clasici de eficiență (care nu tin cont de
valoarea în timp a banilor).

 Indicatorii moderni de eficiență utilizați în analize sunt:


1. Valoarea actuala neta (VAN), sau Valoarea prezentă netă (Net present value - NPV, en.)
2. Rata interna de rentabilitate (RIR) (Internal rate of return - IRR, en.)
3. Indicele de profitabilitate (IP) (Profitability index - PI, en.)
4. Termenul de recuperare a investiței, pe baza valorilor actualizate (TRact)
Elementele unei investiții:

I0 -- investiția inițială, sau cheltuiala inițială cu realizarea investiției


Cuprinde toate cheltuielile necesare până la momentul punerii în funcțiune (notat cu 0).
Aceste cheltuieli se determină la momentul 0, prin capitalizarea sumelor cheltuite anterior
momentului 0.

n – perioada de utilizare a invesției (număr de ani)

BNi -- beneficiul net adus de exploatarea investiției, în anul oarecare „i”;


Este un beneficiu net de costurile de utilizare anuale.
BNi = Bi – Ci (Bi sunt beneficiile anuale aduse prin utilizarea investiției, iar Ci costurile anuale
generate de utilizarea investiției în anul respectiv, notat generic cu „i”).
! Pentru investitiile private, BNi este, de regula, Cash Flow-ul Disponibil (CFD).

În anul n, la finalul acestuia (finalul duratei de utilizare a investiției), BN conține o mărime aparte,
Valoarea Reziduală a investiției. Această valoare poate să fie cea net contabilă, sau de cesiune,
sau de revânzare.
Dacă nu se precizează altceva în enunt, atunci valoarea reziduală este considerată nulă/zero.

Indicatorii moderni presupun, ca regulă generală, compararea lui I0 (costurile inițiale cu investitția,
efortul inițial) cu beneficiile viitoare nete actualizate (efectele viitoare, ulterioare, generate de
utilizarea investiției).

Observație: Vom presupune, prin convenție, că toate fluxurile financiare (costuri, beneficii), se
măsoară la sfarsitul perioadelor (la finalul fiecărui an, mai exact), adica posticipat.
Actualizarea se realizeaza astfel: (BNi)act =

unde ki este rata de actualizare din anul i, iar (1+ ki) este factorul de actualizare din anul i
Rata de actualizare se exprima unitar/ în raport cu 1, in aceste formule! Spre exemplu:
i) k = 10% = 0,1 (exprimare în raport cu 1); 1+k = 1,1 NU cu 11 (atenție)!
ii) k = 5% = 0,05 (exprimare în raport cu 1); 1+k = 1,05 NU cu 6 (atenție)!
iii) k = 50% = 0,5 (exprimare în raport cu 1); 1+k = 1,5 NU cu 51 (atenție)!
iv) k = 100% = 1 (exprimare în raport cu 1); 1+k = 2, NU cu 101(atenție)!

Rata de actualizare (k) poate lua diferite valori, spre exemplu:


Rata inflatiei, Rata medie a dobanzilor bancare aplicate la depozite, Rata medie a dobanzilor
bancare practicate la credite, Rata de dobanda oferita la titlurile de stat (RF = rata fără risc), Rata
medie de rentabilitate pentru sectorul de activitate in care se realizeaza in investitia, O mărime
fixată/stabilită de către instituția finanțatoare sau de către o autoritate financiară în domeniu, Costul
de oportunitate pentru investitori/ pentru banii investiți sau O valoare obținută pe baza unui model
de estimare (CAPM-ul).

Valoarea ratei de actualizare o sa fie precizată în enunțul aplicațiilor, sau se va determina pe baza
Costului Mediu Ponderat al Capitalurilor (CMPC).

k = Costul mediu ponderat al capitalurilor (CMPC), se determină atunci când sursele de finanțare
au costuri de oportunitate diferite.
CMPC = ∑Cj*pj, unde j ia valori de la 1 la numărul total de surse de finanțare
Cj – costul capitalului „j” ; pj – ponderea acestui capital in I0
Exemplu (cost capitaluri propii 0):
Considerăm o investiție I0 = 10.000 €, finanțată astfel:
- 5.000€ credit bancar, care costă 13%/an,
- 3.000€ împrumut obligatar (obținut pe baza emisiunii unor obligațiuni), care costă 10%/an,
- 2.000€ aport propriu (capitaluri proprii), care costă 0%/an.
În acest caz, CMPC = 13%*0,5 + 10%*0,3 + 0% = 9,5%/an = 9,5/100 = 0,095/an (exprimarea
lui k in raport cu 1, cu unitatea).
Exemplu (cost capitaluri propii diferit de 0)
Considerăm o investiție I0 = 10.000 €, finanțată astfel:
- 5.000€ credit bancar, care costă 13%/an,
- 3.000€ împrumut obligatar (obținut pe baza emisiunii unor obligațiuni), care costă 10%/an,
- 2.000€ aport propriu (capitaluri proprii), care costă 20%/an.
CMPC = 13%*0,5 + 10%*0,3 + 20%*0,2 = 6,5% + 3% + 4% = 13,5%/an = 13,5/100 = 0,135/an

Valorile periodice (anuale) utilizate pentru ratele de actualizare se folosesc si pentru


realizarea capitalizării.

Exemplu capitalizare:
Considerăm o investiție realizată în 2 etape: 10.000 euro, cheltuiala cu 2 ani inainte de punerea in
funcțiune a investiției (anul 0) și 20.000 euro, cu un an înainte de punerea în funcțiune a investiției.
Să se determine I0.
Capitalizarea se realizează la momentul 0 (al punerii în funcțiune a investiției):
I0 = 10000*(1+k-2)*(1+k-1) + 20000*(1+k-1),
Unde k-1 este rata de capitalizare/actualizare din anul -1 (dinainte de momentul zero, al punerii în
funcțiune), iar k-2 este rata de capitalizare/actualizare din anul -2 (2 ani inainte de punerea in
funcțiune a investiției).

Formula generală de calcul, pentru un asemenea exemplu, este:


I0 = ∑I-i*(1+k-1)(1+k-2)...(1+k-i),
unde i ia valori de la 1 la numărul total de ani în care investiția a fost realizată (până la momentul
punerii în funcțiune).
1. Valoarea actuala neta (VAN)/ Valoarea prezentă netă (VPN)/ Net present value (NPV)

VAN = -I0 + ∑(BNi)act = ∑(BNi)act - I0

unde i ia valori de la 1 la n (numărul de ani în care investiția este utilizată

Așadar, VAN compară beneficiile viitoare actualizate cu valoarea costurilor inițiale cu investiția
(până la momentul 0, al punerii în funcțiune).

a) Dacă avem rata de actualizare variabilă (k ≠ constantă), atunci:


VAN = -I0 + + + ...+

b) Dacă avem rata de actualizare constantă pe întreaga perioadă (k = constantă), atunci:


VAN = -I0 + + + ... +

c) Dacă rata de actualizare este constantă pe întreaga perioadă (k = constantă și k>0 ), iar
Beneficiile nete anuale sunt și ele constante pe întreaga perioadă (BNi = constante = BN), atunci:

VAN = -I0 + [1+ + +...+ ]

VAN = -I0 + *

VAN = -I0 + *[1- ]

VAN = -I0 + *[1 - 1 𝑘 ] ! cea mai simplă formulă de aplicat pe calculator

Conform acestui criteriu/ indicator, o investitie este acceptabilă sau oportună sau eficientă
dacă și numai dacă VAN > 0.
Dintre două sau mai multe proiecte de investiții concurente, proiectul optim (conform
acestui criteriu/indicator), trebuie să fie eficient/ acceptabil/ oportun și să maximizeze Valoarea
actuala netă -- Max (VAN).

Exemplu: Consideram o investiție I0 egala cu 12.000 euro; n (durata de viață) = 5 ani;


BN = constant = 3.500 euro/an; k = 0,1 (10% pe an) = constantă.
Să se determine VAN pentru această investiție și să se precizeze dacă este eficientă.

VAN = 12000 + *[1 - 1 0,1 ]


,

VAN = 12000 + 35000 ( 1 – 1,1-5)


VAN = 12000 + 35000* 0,37907867694
VAN = 1267,75 euro
VAN > 0, deci investiția este eficientă.

2. Rata internă de rentabilitate (RIR)/ Internal rate of return (IRR)

RIR este acea valoare a ratei de actualizare k, rată presupusă constantă pe toată perioada
de analiză, pentru care investiția inițială (I0) este egală cu suma beneficiilor nete viitoare actualizate
la aceasta valoare (RIR).
Avem I0 = ∑ (BNi)act , actualizare realizată la valoarea RIR a ratei de actualizare
RIR reprezintă deci rentabilitatea anuală, presupusă constantă, cu care este utilizata I0
pentru a genera beneficiile nete viitoare BNi.
Practic, RIR este soluția ecuației VAN = 0, cu necunoscuta k.
Ecuația VAN = 0 înseamnă că 0 = - I0 + ∑ (BNi)act
Ecuatia de gradul doi
Exemplu: X2 – X – 20 = 0

i) (X - 5) * (X + 4) = 0
k > 0; implicit si RIR > 0; solutia ecuatiei trebuie sa fie pozitiva!
Solutia ecuatiei VAN = 0 care este pozitiva!
X=5 solutie acceptabila.

ii) a X2 + b X + c = 0
a = 1; b = -1; c = -20

Delta Δ = b2 - 4ac = 1 + 80 = 81

Δ½=9

x1,2 =(- b ± Δ ½) / 2a = (1 ± 9) / 2

x = 5 solutie acceptabila.

Dacă ecuația VAN=0 nu se poate rezolva (pentru n>2, in cazul in care ecuatia are o forma generala
si nu un caz particular), RIR se aproximează.
Aceasta aproximare a lui RIR se realizează în 2 etape:

i) Etapa tatonărilor succesive (cautari succesive)


Se caută 2 valori k1 si k2 ale ratei de actualizare (pentru RIR) cu următoarele proprietăți:
5% = k2 - k1> 0%; VAN(k1) > 0 și VAN (k2) < 0.

Precizări:Tatonările succesive se încep cu o valoare de referință a ratei de actualizare, valoare


precizată în enunțul aplicației (spre exemplu, rata inflației este de 10% pe an).
5% este un pas de căutare recomandat (de profesor), pentru a minimiza numărul tatonărilor și
eroarea de aproximare (eroarea de aproximare este de 0,01%).
Tatonarile se incep cu valoarea de referinta (in acest caz rata inflatiei): presupunem ca valoarea
pentru k1 = 10% = 0,1 /an
Se determina VAN(k1) = VAN(0,1)

1) Daca VAN (k1) = VAN(0,1) = 0; atunci cautarile se incheie, RIR = 0,1 (RIR este chiar rata de
referinta), deoarece VAN (RIR) = 0
2) Daca VAN (0,1) < 0
Inseamna ca presupunerea facuta a fost gresita; k1 NU este 10%!
(VAN de k1 trebuie sa fie pozitiv, NU negativ)
! Presupunem atunci 0,1 = k2, pentru ca VAN (k2) < 0 (ca sa continuam tatonarile, de la calculul
deja realizat).

! VAN si k evolueaza in directii opuse: daca scazi k, creste VAN; daca se creste k, scade VAN.

Formula pasului de cautare este 5% = k2 - k1.


Ecivaleaza cu k1 = k2 – 5% = 0,1 – 0,05 = 0,05 (5%)
Trebuie determinat VAN(k1) = VAN(0,05). Daca aceasta valoare este mai mare decat zero
[VAN(0,05) > 0], atunci tatonarile s-au incheiat, pentru ca ai gasit cele doua valori ale ratei de
actualizare, k1 = 0,05 (5%) si k2 = 0,1, iar VAN(k1) > 0 si VAN (k2) < 0.
3) Daca VAN (0,1) > 0
Putem considera ca presupunerea facuta a fost corecta, deci k1 = 0,1.
Continuam tatonarile presupunand k2 = (k1 + 5%) = 15% = 0,15
VAN (k2) = VAN (0,15) < 0, atunci tatonarea s-a incheiat.

ii) Etapa Interpolării liniare


Dupa incheierea tatonarilor succesive, se trece la aceasta a doua etapă, a interpolării liniare.
În această etapă se presupune că VAN este o funcție liniară (de gradul 1) de k, pe intervalul [k1,k2].
Folosind regula de trei simplă sau triunghiurile asemenea, rezultă următoarea formulă pentru RIR:

RIR = k1 + (k2-k1) *

Atentie! Întotdeauna RIR aparține intervalului (k1,k2) și este o valoare pozitivă (trebuie sa fie >0)
Conform acestui criteriu/indicator, o investiție este acceptabilă sau eficientă sau oportună
dacă și numai dacă RIR este mai mare decât rata de referință precizată pentru rata de actualizare.

Daca presupunem k1 = 10%, iar k2 = 15%, si VAN (k1) = – VAN (k2) > 0, atunci se poate determina

RIR = k1 + (k2-k1) *

RIR = k1 + 5% *

RIR = 10% + 5% * (1/2) = 12,5% = 0,125

RIR = 12,5% > 10% (rata inflatiei, pe care am precizat-o ca fiind rata de referinta in
exemplul teoretic prezentat), deci investitia era eficienta!

Dintre două sau mai multe proiecte de investiții concurente, proiectul optim (conform
acestui criteriu/indicator), trebuie să fie eficient/ acceptabil/ oportun și să maximizeze Rata internă
de rentabilitate (RIR).

3. Indicele de profitabilitate (IP)/ profitability index (PI)


IP =

Acest indicator arată cât reprezinta beneficiile nete viitoare actualizate, față de investiția inițială.

Formula se poate rescrie astfel: IP =[I0–(I0+∑(BNi)act)] / I0 = (I0 + VAN)/ I0

Adică IP = 1 +

Iar (IP-1) * 100 = * 100, este randamentul sau rata de rentabilitate pentru VAN.

Conform acestui indicator/criteriu, o investiție este acceptabilă sau eficientă sau oportună
dacă și numai dacă IP > 1 (echivalent cu VAN>0).
Dintre două sau mai multe proiecte de investiții concurente, proiectul optim (conform
acestui criteriu/indicator) trebuie să fie eficient/ acceptabil/ oportun și să maximizeze indicele de
profitabilitate -- Max(IP).

Exemplu: Considerăm 2 proiecte de investiții concurente A și B pentru care:


I0 VAN
A 100.000 50.000
B 90.000 48.000
Conform VAN, proiectul optim este A, pentru că maximizează VAN.
IPA = 1+ = 1+0,5 = 1,5

iar IPB = 1+ = 1+ = 1,53

Conform IP, proiectul optim este B, pentru că maximizează IP.

4. Termenul de recuperare a investiției, determinat pe baza beneficiilor nete actualizate

TRact reprezintă perioada (durata) în care I0 se recuperează pe baza BN viitoare actualizate


TRact = Xani și Yzile

X se determină prin tatonari succesive, pe baza următoarei inegalități duble:


∑ 𝐵𝑁𝑖 𝑎𝑐𝑡 ≤ I0 < ∑ 𝐵𝑁𝑖 𝑎𝑐𝑡

! Daca ∑ 𝐵𝑁𝑖 𝑎𝑐𝑡 = I0 , atunci TRact =X ani

Calculam BN1 act; compari cu I0; Daca BN1 act > I0; investitia se recupereaza din primul an, ai
incheiat tatonarea, X = 0 ani.
Daca BN1 act < I0, atunci trebuie sa determini si BN2 act.
Si calculez (BN1 act + BN2 act) si observ ca este > I0; investitia se recupereaza in anul doi, ai
incheiat tatonarea, X = 1 an.
Daca (BN1 act + BN2 act) < I0; atunci trebuie sa determini si BN3 act.
Se continua aceasta tatonare, conform algoritmului.

Y (numarul de zile) este o aproximare, determinată printr-o regulă de 3 simplă, având la bază
presupunerea că, în anul x+1, beneficiul net actualizat este proportional în timp.
Considerăm anul ca având 365 de zile.

Regula de trei simplă:


în 365 zile, ale anului x+1 ................ se obține (BNx+1)act
în Y zile (ce trebuie determinat) ....... mai avem de obținut diferența [I0 - ∑ 𝐵𝑁𝑖 𝑎𝑐𝑡]

Y= 𝐼 ∑ 𝐵𝑁𝑖 𝑎𝑐𝑡 ∗ 365 𝑧𝑖𝑙𝑒 / (BNx+1)act

Nu este corect sa lucrati cu valori medii in determinarea TRact.


Spre exemplu, consideram o investitie cu n =5 ani, Io = 10.000 euro, iar BNi actualizate sunt, in
ordine cronologica: 10 euro, 10 euro, 10 euro, 10 euro, si 20.000 euro.
Dupa 4 ani de zile, se recupereaza doar 40 de euro, deci investitia se recupereaza abia in anul 5.
Mai exact in 4 ani si 365 zile*(10000-40)/20000, adica 4 ani si 182 de zile.
Daca lucrati cu marimea medie a benficiului anual actualizat, in perioada analizata (5 ani), avem:
BNi actualizate / n = (10*4+20000) euro / 5 ani = 20040 euro / 5 ani = 4008 euro /an.
Io / (BN i act/ n) = 10000 euro / 4008 euro = 2,495 ani = 2 ani si 181 de zile.
Deci eroarea de aproximare a lui TRact prin folosirea beneficiului net actualizat mediu anual
poate sa fie mare!

Conform acestui indicator/criteriu, o investiție este acceptabilă sau eficientă sau oportună
dacă și numai dacă: TRact este mai mic decât n (durata de utilizare a investitiei)
Dintre două sau mai multe proiecte de investiții concurente, proiectul optim (conform
acestui indicator/ criteriu) trebuie să fie eficient/ acceptabil/ oportun și să minimizeze Termenul
de recuperare bazat pe actualizare (TRact).
Precizări finale:

i) Din punct de vedere al acceptării/ eficienței/ oportunității unei investiții (unui proiect de
investiții), cele 4 criterii/ cei 4 indicatori sunt sinonime/ sinonimi (cu precizarea ca BNi sa fie
pozitive). Este de ajuns sa se calculeze un singur indicator, pentru a spune dacă investiția este
eficientă, sau acceptabilă sau oportună.
Spre exemplu, dacă VAN > 0 atunci și IP > 1 și RIR > valoarea de referinta a lui k și TRact<n.
Invers, daca VAN < 0; este proiectul eficient conform criteriului RIR? Raspuns corect: NU este.

ii) Din punct de vedere al selectiei investiției (proiectului de investiții) optime (optim), dintre două
sau mai multe investiții (proiecte) concurente, cei 4 indicatori/ cele 4 criterii sunt, de cele mai
multe ori, contradictorii.
Într-o asemenea situație contradictorie, exista 2 rezolvări posibile:
- fie se consideră un singur criteriu de selecție, apreciat de către decident ca fiind cel mai relevant;
- fie se realizează un punctaj/ scoring pentru fiecare investiție analizată (proiect de investiții
analizat), ponderând fiecare criteriu/ indicator cu un coeficient de importanță relativă, pe care i-o
acordă decidentul. Conform acestei metodologii, se va alege, în final, acea investiție (acel proiect
de investiții) care este eficientă/ acceptabilă/ oportună (eficient/ acceptabil/ oportun) și care
Maximizează funcția scor.
INDICELE DEZVOLTARII UMANE (IDU)

Pentru a determina IDU trebuie să parcurgem două etape:

1. Determinarea indicilor care compun IDU

PNUD dimensionează valorile minime și maxime în funcție de datele statistice


existente, cu scopul de a obține indicatori cât mai relevanți pentru comprațiile dintre
state.
.
Direcție Indicator Minimum Maximum
Sănătate Speranța de viață la naștere (ani) 20 85
Perioada asteptată de școlarizare (ani) 0 18
Educație
Perioada medie de școlarizare (ani) 0 15
Standardul Venitul national brut pe cap de 100 75000
de viață locuitor (2011 PPP $)

Speranța de viață la naștere minimă este de 20 ani, pe baza evidențelor


istorice, conform cărora nicio țară din secolul 20 nu a avut Speranța de viață la
naștere mai mica de 20 ani. Valoarea maximă pentru Speranța de viață la naștere a
fost fixată la 85, ca o țintă aspirațională realizabilă în curând: datorită îmbunătățirii
constante a condițiilor de viață și de sănătate, Speranța de viață la naștere deja a
ajuns aproape de cei 85 de ani în Hong Kong, China (Special Administrative Region)
(84.1 ani) și Japonia (83.9 ani).
Societatea poate subzista fără un sistem de educație, iar acest punct de vedere
al PNUD justifică valorile minime egale cu 0 (zero), prevăzute pentru cei doi indici
de educație. Valoarea maximă pentru perioada așteptată de școlarizare, de 18 ani,
echivalează cu obținerea masterului în majoritatea statelor. Valoarea maximă pentru
perioada medie de școlarizare, de 15 ani, este maximul acestui indicator, prevăzut
pentru anul 2025.
Pentru Venitul national brut pe cap de locuitor (2011 PPP $), valoarea
minimă a fost fixată la 100 USD/ per capita (2011 Paritatea Puterii de Cumparare
in USD), ținând cont de dimensiunea considerabilă si nemasurată a subzistenței și
a autoproducției de subzistență, ce nu este capturată de către datele oficiale.
Valoarea mximă pentru acest indicator a fost stabilită la 75000 USD/ per capita
(2011 PPP). Kahneman and Deaton (2010) au arătat că, virtual nu există câștig în
dezvoltarea umană și în creșterea bunăstării la nivel de societate, pentru un Venit
national brut pe cap de locuitor mai mare de 75000 USD (2011 PPP $). În acest
moment, doar patru state (Brunei Darussalam, Liechtenstein, Qatar and Singapore)
depășesc această valoare, de 75000 USD/ per capita (2011 PPP $).

După ce au fost stabilite aceste valori minime și maxime, indicii aferenți (ce
compun practic IDU), sunt calculați astfel:
Valoare indice = (Valoare actuală - Valoare minimă) /
(Valoare maximă - Valoare minimă)

Indicele educației este media aritmetică simplă a celor doi indici care-l
compun. Folosirea mediei aritmetice simple permite substituirea perfecta dintre cei
doi indicatori (o valoare medie a anilor de școlarizare, respectiv numărul așteptat
de ani de școlarizare). Multe state în curs de dezvolater au o valoare redusă a
școlarizării printre adulți, dar au o rată foarte ridicată de participare la cursurile
primare și secundare.
Fiecare dolar adițional câștigat are un efect tot mai mic asupra capacității de
creșetere a dezvoltării umane. De aceea, pentru Indicele de venit, se utilizează
logaritmarea natural a valorilor (curentă, minimă și maximă).
2. Determinarea IDU, ținând cont de indicii care îl compun

IDU se determină ca media geometrică a celor trei indici care îl determină (I sănătate;
Inivelului de educatie; Iveniturilor)

IDU = (Isănătate. Inivelului de educatie. Iveniturilor)1/3

Exemplu: România, 2018

Indicator Value
Life expectancy at birth (years) 75.9
Expected years of schooling (years) 14.3
Mean years of schooling (years) 11
Gross national income per capita (2011 PPP $) 23906
Note: Values are rounded.

Indicele de sănătate = (75.9 - 20) / (85 - 20) = 0.86


Indicele de educație = (0.7944 + 0.7333) / 2 = 0.7639

Indicele Perioadei asteptate de școlarizare = 14.3 / 18 = 0.7944

Indicele Perioadei medii de școlarizare = 11 / 15 = 0.7333

Indicele de venit = ln (23906) – ln (100) / ln(75000) – ln (100) = 0.8273

Avem ln(100) = 4.60517, ln(23906) = 10.08188, ln 75000 = 11.22524

Deci, Indicele de venit= 5.47671 / 6.62007 = 0.8273

IDU (Indicele Dezvoltarii Umane) = (0.86, 0.7639, 0.8273)1/3

IDU = (0,543498) 1/3 = 0.816


Evoluția IDU pt România, in perioada 1990-2017:

Perioada 1990-1999
1990 1991 1992 1993 1994 1995 1996 1997 1998 1999
0.701 0.686 0.678 0.678 0.681 0.687 0.695 0.696 0.698 0.704

Perioada 2000-2009
2000 2001 2002 2003 2004 2005 2006 2007 2008 2009
0.709 0.715 0.724 0.734 0.746 0.755 0.767 0.781 0.795 0.798

Perioada 2010-2017
2010 2011 2012 2013 2014 2015 2016 2017
0.797 0.798 0.795 0.8 0.802 0.806 0.808 0.813
LEGE nr. 500 din 11 iulie 2002
privind finanţele publice
EMITENT: PARLAMENTUL
PUBLICAT ÎN: MONITORUL OFICIAL nr. 597 din 13 august 2002

Parlamentul României adopta prezenta lege.

CAP. 1
Dispoziţii generale

Obiectul legii
ART. 1
(1) Prezenta lege stabileşte principiile, cadrul general şi procedurile privind formarea,
administrarea, angajarea şi utilizarea fondurilor publice, precum şi responsabilităţile
instituţiilor publice implicate în procesul bugetar.
(2) Dispoziţiile prezentei legi se aplica în domeniul elaborării, aprobării, executării şi
raportarii:
a) bugetului de stat;
b) bugetului asigurărilor sociale de stat;
c) bugetelor fondurilor speciale;
d) bugetului trezoreriei statului;
e) bugetelor instituţiilor publice autonome;
f) bugetelor instituţiilor publice finanţate integral sau parţial din bugetul de stat, bugetul
asigurărilor sociale de stat şi bugetele fondurilor speciale, după caz;
g) bugetelor instituţiilor publice finanţate integral din venituri proprii;
h) bugetului fondurilor provenite din credite externe contractate sau garantate de stat
şi ale căror rambursare, dobânzi şi alte costuri se asigura din fonduri publice;
i) bugetului fondurilor externe nerambursabile.
Definiţii
ART. 2
În înţelesul prezentei legi, termenii şi expresiile de mai jos se definesc după cum
urmează:
1. an bugetar - anul financiar pentru care se aproba bugetul; anul bugetar este anul
calendaristic care începe la data de 1 ianuarie şi se încheie la data de 31 decembrie;
2. angajament bugetar - orice act prin care o autoritate competenta, potrivit legii,
afectează fonduri publice unei anumite destinaţii, în limita creditelor bugetare aprobate;
3. angajament legal - faza în procesul execuţiei bugetare reprezentând orice act
juridic din care rezulta sau ar putea rezulta o obligaţie pe seama fondurilor publice;
4. articol bugetar - subdiviziune a clasificatiei cheltuielilor bugetare, determinata în
funcţie de caracterul economic al operaţiunilor în care acestea se concretizează şi care
desemnează natura unei cheltuieli, indiferent de acţiunea la care se referă;
5. autorizare bugetară - aprobare data ordonatorilor de credite de a angaja şi/sau de a
efectua plati, într-o perioada data, în limita creditelor bugetare aprobate;
6. buget - document prin care sunt prevăzute şi aprobate în fiecare an veniturile şi
cheltuielile sau, după caz, numai cheltuielile, în funcţie de sistemul de finanţare a
instituţiilor publice;
7. buget general consolidat - ansamblul bugetelor, componente ale sistemului
bugetar, agregate şi consolidate pentru a forma un întreg;
8. cheltuieli bugetare - sumele aprobate în bugetele prevăzute la art. 1 alin. (2), în
limitele şi potrivit destinaţiilor stabilite prin bugetele respective;
9. clasificatie bugetară - gruparea veniturilor şi cheltuielilor bugetare într-o ordine
obligatorie şi după criterii unitare;
10. clasificatie economică - gruparea cheltuielilor după natura şi efectul lor economic;
11. clasificatie funcţională - gruparea cheltuielilor după destinaţia lor pentru a evalua
alocarea fondurilor publice unor activităţi sau obiective care definesc necesităţile publice;
12. contabil - denumire generica pentru persoana şi/sau persoanele care lucrează în
compartimentul financiar-contabil, care verifica documentele justificative şi întocmesc
instrumentele de plata a cheltuielilor efectuate pe seama fondurilor publice;
13. compartimentul financiar-contabil - structura organizatorică din cadrul instituţiei
publice, în care este organizată execuţia bugetară (serviciu, birou, compartiment);
14. credite destinate unor acţiuni multianuale - sume alocate unor programe, proiecte,
subproiecte, obiective şi altele asemenea, care se desfăşoară pe o perioada mai mare
de un an şi dau loc la credite de angajament şi credite bugetare;
15. credit de angajament - limita maxima a cheltuielilor ce pot fi angajate, în timpul
exerciţiului bugetar, în limitele aprobate;
16. credit bugetar - suma aprobată prin buget, reprezentând limita maxima pana la
care se pot ordonanta şi efectua plati în cursul anului bugetar pentru agajamentele
contractate în cursul exerciţiului bugetar şi/sau din exercitii anterioare pentru acţiuni
multianuale, respectiv se pot angaja, ordonanta şi efectua plati din buget pentru celelalte
acţiuni;
17. cofinantare - finanţarea unui program, proiect, subproiect, obiectiv şi altele
asemenea, parţial prin credite bugetare, parţial prin finanţarea provenită din surse
externe;
18. consolidare - operaţiunea de eliminare a transferurilor de sume dintre doua bugete
componente ale bugetului general consolidat, în vederea evitării dublei evidentieri a
acestora;
19. contribuţie - prelevare obligatorie a unei părţi din veniturile persoanelor fizice şi
juridice, cu sau fără posibilitatea obţinerii unei contraprestatii;
20. deficit bugetar - parte a cheltuielilor bugetare ce depăşeşte veniturile bugetare
într-un an bugetar;
21. deschidere de credite bugetare - aprobare comunicată ordonatorului principal de
credite de către Ministerul Finanţelor Publice prin trezoreria statului, în limita căreia se
pot efectua repartizari de credite bugetare şi plati;
22. donaţie - fonduri băneşti sau bunuri materiale primite de o instituţie publica de la o
persoana juridică sau fizica cu titlu nerambursabil şi fără contraprestatie;
23. excedent bugetar - parte a veniturilor bugetare ce depăşeşte cheltuielile bugetare
într-un an bugetar;
24. execuţie bugetară - activitatea de încasare a veniturilor bugetare şi de efectuare a
plăţii cheltuielilor aprobate prin buget;
25. execuţia de casa a bugetului - complex de operaţiuni care se referă la încasarea
veniturilor şi plata cheltuielilor bugetare;
26. exerciţiu bugetar - perioada egala cu anul bugetar pentru care se elaborează, se
aproba, se executa şi se raportează bugetul;
27. fonduri publice - sume alocate din bugetele prevăzute la art. 1 alin. (2);
28. fonduri speciale - venituri publice constituite prin legi speciale prin care se
stabilesc şi destinatiile acestora;
29. impozit - prelevare obligatorie, fără contraprestatie şi nerambursabila, efectuată
de către administraţia publica pentru satisfacerea necesităţilor de interes general;
30. instituţii publice - denumire generica ce include Parlamentul, Administraţia
Prezidentiala, ministerele, celelalte organe de specialitate ale administraţiei publice, alte
autorităţi publice, instituţiile publice autonome, precum şi instituţiile din subordinea
acestora, indiferent de modul de finanţare a acestora;
31. lege bugetară anuala - lege care prevede şi autorizeaza pentru fiecare an bugetar
veniturile şi cheltuielile bugetare, precum şi reglementări specifice exerciţiului bugetar;
32. lege de rectificare - lege care modifica în cursul exerciţiului bugetar legea
bugetară anuala;
33. lichidarea cheltuielilor - faza în procesul execuţiei bugetare în care se verifica
existenta angajamentelor, se determina sau se verifica realitatea sumei datorate, se
verifica condiţiile de exigibilitate ale angajamentului, pe baza documentelor justificative
care sa ateste operaţiunile respective;
34. ordonanţarea cheltuielilor - faza în procesul execuţiei bugetare în care se confirma
ca livrările de bunuri şi de servicii au fost efectuate sau alte creanţe au fost verificate şi
ca plata poate fi realizată;
35. plata cheltuielilor - faza în procesul execuţiei bugetare reprezentând actul final prin
care instituţia publica achită obligaţiile sale fata de terţi;
36. proces bugetar - etape consecutive de elaborare, aprobare, executare, control şi
raportare ale bugetului, care se încheie cu aprobarea contului general de execuţie a
acestuia;
37. program - o acţiune sau un ansamblu coerent de acţiuni ce se referă la acelaşi
ordonator principal de credite, proiectate pentru a realiza un obiectiv sau un set de
obiective definite şi pentru care sunt stabiliţi indicatori de program care sa evalueze
rezultatele ce vor fi obţinute, în limitele de finanţare aprobate;
38. sistem bugetar - sistem unitar de bugete care cuprinde bugetele prevăzute la art.
1 alin. (2) şi bugetele locale;
39. şeful compartimentului financiar-contabil - persoana care ocupa funcţia de
conducere a compartimentului financiar-contabil şi care răspunde de activitatea de
încasare a veniturilor şi de plata a cheltuielilor sau, după caz, una dintre persoanele care
îndeplineşte aceste atribuţii în cadrul unei instituţii publice care nu are în structura sa un
compartiment financiar-contabil sau persoana care îndeplineşte aceste atribuţii pe baza
de contract, în condiţiile legii;
40. taxa - suma plătită de o persoana fizica sau juridică, de regula, pentru serviciile
prestate acesteia de către un agent economic, o instituţie publica sau un serviciu public;
41. varsamant - modalitate de stingere a obligaţiei legale, prin virarea unei sume de
bani, efectuată de un agent economic sau de o instituţie publica ori financiară;
42. venituri bugetare - resursele băneşti care se cuvin bugetelor prevăzute la art. 1
alin. (2), în baza unor prevederi legale, formate din impozite, taxe, contribuţii şi alte
vărsăminte;
43. virare de credite bugetare - operaţiune prin care se diminuează creditul bugetar de
la o subdiviziune a clasificatiei bugetare care prezintă disponibilitati şi se majorează
corespunzător o alta subdiviziune la care fondurile sunt insuficiente, cu respectarea
dispoziţiilor legale de efectuare a operaţiunilor respective.
Veniturile şi cheltuielile bugetare
ART. 3
(1) Veniturile şi cheltuielile sistemului bugetar, cumulate la nivel naţional, alcătuiesc
veniturile bugetare totale, respectiv cheltuielile bugetare totale care, după consolidare,
prin eliminarea transferurilor dintre bugete, vor evidenţia dimensiunile efortului financiar
public pe anul respectiv, starea de echilibru sau dezechilibru, după caz.
(2) Creditele bugetare aprobate se utilizează pentru finanţarea funcţiilor administraţiei
publice, programelor, acţiunilor, obiectivelor şi sarcinilor prioritare, potrivit scopurilor
prevăzute în legi şi alte reglementări, şi vor fi angajate şi folosite în stricta corelare cu
gradul previzionat de încasare a veniturilor bugetare.
Autorizarea bugetară/Angajamentele multianuale
ART. 4
(1) Legea bugetară anuala prevede şi autorizeaza, pentru anul bugetar, veniturile şi
cheltuielile bugetare, precum şi reglementări specifice exerciţiului bugetar.
(2) Sumele aprobate, la partea de cheltuieli, prin bugetele prevăzute la art. 1 alin. (2),
în cadrul cărora se angajează, se ordonanţează şi se efectuează plati, reprezintă limite
maxime care nu pot fi depasite.
(3) Angajarea cheltuielilor din aceste bugete se face numai în limita creditelor
bugetare aprobate.
(4) Angajarea şi utilizarea creditelor bugetare în alte scopuri decât cele aprobate atrag
răspunderea celor vinovaţi, în condiţiile legii.
(5) Pentru acţiunile multianuale se înscriu în buget, distinct, creditele de angajament şi
creditele bugetare.
(6) În vederea realizării acţiunilor multianuale ordonatorii de credite încheie
angajamente legale, în limita creditelor de angajament aprobate prin buget pentru anul
bugetar respectiv.
Legile bugetare anuale
ART. 5
În cadrul legilor bugetare anuale se includ următoarele:
a) legea bugetului de stat, legea de rectificare a bugetului de stat;
b) legea bugetului asigurărilor sociale de stat, legea de rectificare a bugetului
asigurărilor sociale de stat.
Legile de rectificare
ART. 6
Legile bugetare anuale pot fi modificate în cursul exerciţiului bugetar prin legi de
rectificare, elaborate cel mai târziu pana la data de 30 noiembrie. Legilor de rectificare li
se vor aplica aceleaşi proceduri ca şi legilor bugetare anuale iniţiale, cu excepţia
termenelor din calendarul bugetar.
Legile privind contul general anual de execuţie
ART. 7
Rezultatele fiecărui exerciţiu bugetar se aproba prin:
a) legea privind contul general anual de execuţie a bugetului de stat;
b) legea privind contul general anual de execuţie a bugetului asigurărilor sociale de
stat.

CAP. 2
Principii, reguli şi responsabilităţi

SECŢIUNEA 1
Principii şi reguli bugetare

Principiul universalitatii
ART. 8
(1) Veniturile şi cheltuielile se includ în buget în totalitate, în sume brute.
(2) Veniturile bugetare nu pot fi afectate direct unei cheltuieli bugetare anume, cu
excepţia donatiilor şi sponsorizarilor, care au stabilite destinaţii distincte.
Principiul publicităţii
ART. 9
Sistemul bugetar este deschis şi transparent, acestea realizandu-se prin:
a) dezbaterea publica a proiectelor de buget, cu prilejul aprobării acestora;
b) dezbaterea publica a conturilor generale anuale de execuţie a bugetelor, cu prilejul
aprobării acestora;
c) publicarea în Monitorul Oficial al României, Partea I, a actelor normative de
aprobare a bugetelor şi conturilor anuale de execuţie a acestora;
d) mijloacele de informare în masa, pentru difuzarea informaţiilor asupra conţinutului
bugetului, exceptând informaţiile şi documentele nepublicabile, prevăzute de lege.
Principiul unităţii
ART. 10
(1) Veniturile şi cheltuielile bugetare se înscriu într-un singur document, pentru a se
asigura utilizarea eficienta şi monitorizarea fondurilor publice.
(2) Toate veniturile reţinute şi utilizate în sistem extrabugetar, sub diverse forme şi
denumiri, se introduc în bugetul de stat, urmând regulile şi principiile acestui buget, cu
excepţia celor prevăzute la art. 62 alin. (1) lit. b) şi c) şi la art. 68, precum şi a celor
pentru constituirea, potrivit legii, a fondurilor de stimulare a personalului.
(3) Veniturile şi cheltuielile Fondului special pentru dezvoltarea sistemului energetic şi
ale Fondului special al drumurilor publice se introduc în bugetul de stat ca venituri şi
cheltuieli cu destinaţie specială, urmând regulile şi principiile acestui buget.
(4) În vederea respectării principiilor bugetare, în termen de 3 ani de la data intrării în
vigoare a prezentei legi Guvernul va propune Parlamentului modificarea actelor
normative pentru desfiinţarea veniturilor şi cheltuielilor cu destinaţie specială incluse în
bugetul de stat.
Principiul anualitatii
ART. 11
(1) Veniturile şi cheltuielile bugetare sunt aprobate prin lege pe o perioada de un an,
care corespunde exerciţiului bugetar.
(2) Toate operaţiunile de încasări şi plati efectuate în cursul unui an bugetar în contul
unui buget aparţin exerciţiului corespunzător de execuţie a bugetului respectiv.
Principiul specializării bugetare
ART. 12
Veniturile şi cheltuielile bugetare se înscriu şi se aproba în buget pe surse de
provenienta şi, respectiv, pe categorii de cheltuieli, grupate după natura lor economică şi
destinaţia acestora, potrivit clasificatiei bugetare.
Principiul unităţii monetare
ART. 13
Toate operaţiunile bugetare se exprima în moneda nationala.
Reguli privind cheltuielile bugetare
ART. 14
(1) Cheltuielile bugetare au destinaţie precisa şi limitată şi sunt determinate de
autorizările conţinute în legi specifice şi în legile bugetare anuale.
(2) Nici o cheltuiala nu poate fi înscrisă în bugetele prevăzute la art. 1 alin. (2) şi nici
angajata şi efectuată din aceste bugete, dacă nu exista baza legală pentru respectiva
cheltuiala.
(3) Nici o cheltuiala din fonduri publice nu poate fi angajata, ordonanta şi plătită dacă
nu este aprobată potrivit legii şi nu are prevederi bugetare.
Limite privind micşorarea veniturilor şi majorarea cheltuielilor bugetare
ART. 15
(1) În cazurile în care se fac propuneri de elaborare a unor proiecte de acte normative
a căror aplicare atrage micşorarea veniturilor sau majorarea cheltuielilor aprobate prin
buget, iniţiatorii au obligaţia sa prevadă şi mijloacele necesare pentru acoperirea
minusului de venituri sau creşterea cheltuielilor. În acest scop iniţiatorii trebuie sa
elaboreze, cu sprijinul Ministerului Finanţelor Publice sau al altor instituţii implicate, fişa
financiară care însoţeşte expunerea de motive sau nota de fundamentare, după caz, şi
care va fi actualizată în concordanta cu eventualele modificări intervenite în proiectul de
act normativ. În aceasta fişa se înscriu efectele financiare asupra bugetului general
consolidat, care trebuie sa aibă în vedere:
a) schimbările anticipate în veniturile şi cheltuielile bugetare pentru următorii 5 ani;
b) eşalonarea anuala a creditelor bugetare, în cazul acţiunilor multianuale;
c) propuneri realiste în vederea acoperirii majorării cheltuielilor;
d) propuneri realiste în vederea acoperirii minusului de venituri.
(2) După depunerea proiectului legii bugetare anuale la Parlament pot fi aprobate acte
normative numai în condiţiile prevederilor alin. (1), dar cu precizarea surselor de
acoperire a diminuării veniturilor sau a majorării cheltuielilor bugetare, aferente
exerciţiului bugetar pentru care s-a elaborat bugetul.

SECŢIUNEA a 2-a
Competente şi responsabilităţi în procesul bugetar

Aprobarea bugetelor
ART. 16
(1) Bugetul de stat, bugetul asigurărilor sociale de stat, bugetele fondurilor speciale,
bugetele instituţiilor publice autonome, bugetele creditelor externe contractate sau
garantate de stat, bugetele fondurilor externe nerambursabile, bugetul trezoreriei statului
şi bugetele instituţiilor publice se aproba astfel:
a) bugetul de stat, bugetul asigurărilor sociale de stat, bugetele fondurilor speciale,
bugetele creditelor externe contractate sau garantate de stat şi bugetele fondurilor
externe nerambursabile, prin lege;
b) bugetele instituţiilor publice autonome, de către organele abilitate în acest scop prin
legi speciale;
c) bugetele instituţiilor publice finanţate parţial din bugetele prevăzute la lit. a), prin
lege, ca anexe la bugetele ordonatorilor principali de credite;
d) bugetele instituţiilor publice finanţate integral din bugetele prevăzute la lit. a), de
către ordonatorul de credite ierarhic superior al acestora;
e) bugetele instituţiilor publice care se finanţează integral din venituri proprii, de către
organul de conducere al instituţiei publice şi cu acordul ordonatorului de credite ierarhic
superior;
f) bugetul trezoreriei statului, prin hotărâre a Guvernului.
(2) Bugetele prevăzute la alin. (1) lit. d) şi e) se aproba în termen de 15 zile de la data
publicării legii bugetare anuale sau a legii de rectificare în Monitorul Oficial al României,
Partea I.
Rolul Parlamentului
ART. 17
(1) Parlamentul adopta legile bugetare anuale şi legile de rectificare, elaborate de
Guvern în contextul strategiei macroeconomice asumate de acesta.
(2) În cazul în care legile bugetare anuale, depuse în termen legal, nu au fost
adoptate de către Parlament pana cel târziu la data de 15 decembrie a anului anterior
anului la care se referă proiectul de buget, Guvernul va solicita Parlamentului aplicarea
procedurii de urgenta.
(3) În timpul dezbaterilor nu pot fi aprobate amendamente la legile bugetare anuale,
care determina majorarea nivelului deficitului bugetar.
(4) Parlamentul adopta legile contului general anual de execuţie.
Rolul Guvernului
ART. 18
(1) Guvernul asigura realizarea politicii fiscal-bugetare, care ia în considerare
perspectivele economice şi priorităţile politice cuprinse în Programul de guvernare
acceptat de Parlament.
(2) Guvernul asigura:
a) elaborarea raportului privind situaţia macroeconomica pentru anul bugetar
respectiv şi proiectia acesteia în următorii 3 ani;
b) elaborarea proiectelor legilor bugetare anuale şi transmiterea acestora spre
adoptare Parlamentului, în cadrul termenului limita prevăzut de prezenta lege;
c) exercitarea conducerii generale a activităţii executive în domeniul finanţelor publice,
scop în care examinează periodic execuţia bugetară şi stabileşte măsuri pentru
menţinerea sau îmbunătăţirea echilibrului bugetar, după caz;
d) supunerea spre adoptare Parlamentului a proiectelor legilor de rectificare şi a
contului general anual de execuţie;
e) utilizarea fondului de rezerva bugetară şi a fondului de intervenţie la dispoziţia sa,
pe baza de hotărâri.
Rolul Ministerului Finanţelor Publice
ART. 19
În domeniul finanţelor publice Ministerul Finanţelor Publice are, în principal,
următoarele atribuţii:
a) coordonează acţiunile care sunt în responsabilitatea Guvernului cu privire la
sistemul bugetar, şi anume: pregătirea proiectelor legilor bugetare anuale, ale legilor de
rectificare, precum şi ale legilor privind aprobarea contului general anual de execuţie;
b) dispune măsurile necesare pentru aplicarea politicii fiscal-bugetare;
c) emite norme metodologice privind elaborarea bugetelor şi forma de prezentare a
acestora;
d) emite norme metodologice, precizări şi instrucţiuni prin care se stabilesc practicile
şi procedurile pentru încasarea veniturilor, angajarea, lichidarea, ordonanţarea şi plata
cheltuielilor, controlul cheltuirii acestora, încheierea exerciţiului bugetar anual,
contabilizarea şi raportarea;
e) solicita rapoarte şi informaţii oricăror instituţii care gestionează fonduri publice;
f) aproba clasificatiile bugetare, precum şi modificările acestora;
g) analizează propunerile de buget în etapele de elaborare a bugetelor;
h) furnizează Parlamentului, la cererea acestuia, cu sprijinul ordonatorilor principali de
credite, documentele care au stat la baza fundamentarii proiectelor legilor bugetare
anuale;
i) asigura monitorizarea execuţiei bugetare, iar în cazul în care se constata abateri ale
veniturilor şi cheltuielilor de la nivelurile autorizate, propune Guvernului măsuri pentru
reglementarea situaţiei;
j) avizează, în faza de proiect, acordurile, memorandmurile, protocoalele sau alte
asemenea înţelegeri încheiate cu partenerii externi, precum şi proiectele de acte
normative, care conţin implicaţii financiare;
k) stabileşte conţinutul, forma de prezentare şi structura programelor elaborate de
ordonatorii principali de credite;
l) blocheaza sau reduce utilizarea unor credite bugetare constatate ca fiind fără temei
legal sau fără justificare în bugetele ordonatorilor de credite;
m) dispune măsurile necesare pentru administrarea şi urmărirea modului de utilizare a
fondurilor publice destinate cofinanţării în bani, rezultate din contribuţia financiară
externa acordată Guvernului României;
n) colaborează cu Banca Nationala a României la elaborarea balanţei de plati
externe, a balanţei creanţelor şi angajamentelor externe, a reglementărilor în domeniul
monetar şi valutar;
o) prezintă semestrial Guvernului şi comisiilor pentru buget, finanţe şi bănci ale
Parlamentului, împreună cu Banca Nationala a României, informări asupra modului de
realizare a balanţei de plati externe şi a balanţei creanţelor şi angajamentelor externe şi
propune soluţii de acoperire a deficitului sau de utilizare a excedentului din contul curent
al balanţei de plati externe;
p) participa, în numele statului, în ţara şi în străinătate, după caz, la tratative externe
privind acordurile bilaterale şi multilaterale de promovare şi protejare a investiţiilor şi
convenţiile de evitare a dublei impuneri şi combatere a evaziunii fiscale şi, împreună cu
Banca Nationala a României, în probleme financiare, valutare şi de plati;
r) îndeplineşte şi alte atribuţii prevăzute de dispoziţiile legale.
Categorii de ordonatori de credite
ART. 20
(1) Ordonatorii principali de credite sunt miniştrii, conducătorii celorlalte organe de
specialitate ale administraţiei publice centrale, conducătorii altor autorităţi publice şi
conducătorii instituţiilor publice autonome.
(2) Ordonatorii principali de credite pot delega aceasta calitate inlocuitorilor de drept,
secretarilor generali sau altor persoane împuternicite în acest scop. Prin actul de
delegare ordonatorii principali de credite vor preciza limitele şi condiţiile delegarii.
(3) În cazurile prevăzute de legi speciale ordonatorii principali de credite sunt
secretarii generali sau persoanele desemnate prin aceste legi.
(4) Conducătorii instituţiilor publice cu personalitate juridică din subordinea
ordonatorilor principali de credite sunt ordonatori secundari sau terţiari de credite, după
caz.
Rolul ordonatorilor de credite
ART. 21
(1) Ordonatorii principali de credite repartizează creditele bugetare aprobate, pentru
bugetul propriu şi pentru bugetele instituţiilor publice ierarhic inferioare, ai căror
conducatori sunt ordonatori secundari sau terţiari de credite, după caz, în raport cu
sarcinile acestora, potrivit legii.
(2) Ordonatorii secundari de credite repartizează creditele bugetare aprobate, potrivit
alin. (1), pentru bugetul propriu şi pentru bugetele instituţiilor publice subordonate, ai
căror conducatori sunt ordonatori terţiari de credite, în raport cu sarcinile acestora,
potrivit legii.
(3) Ordonatorii terţiari de credite utilizează creditele bugetare ce le-au fost repartizate
numai pentru realizarea sarcinilor instituţiilor pe care le conduc, potrivit prevederilor din
bugetele aprobate şi în condiţiile stabilite prin dispoziţiile legale.
(4) Ordonatorii principali de credite vor repartiza, potrivit alin. (1), creditele bugetare,
după reţinerea a 10% din prevederile aprobate acestora, pentru asigurarea unei executii
bugetare prudente, cu excepţia cheltuielilor de personal şi a celor care decurg din
obligaţii internaţionale, care vor fi repartizate integral. Repartizarea sumelor reţinute în
proporţie de 10% se face în semestrul al doilea, după examinarea de către Guvern a
execuţiei bugetare pe primul semestru.
(5) Toate instituţiile publice trebuie sa aibă bugetul aprobat, potrivit prevederilor
prezentei legi.
Responsabilităţile ordonatorilor de credite
ART. 22
(1) Ordonatorii de credite au obligaţia de a angaja şi de a utiliza creditele bugetare
numai în limita prevederilor şi destinaţiilor aprobate, pentru cheltuieli strict legate de
activitatea instituţiilor publice respective şi cu respectarea dispoziţiilor legale.
(2) Ordonatorii de credite răspund, potrivit legii, de:
a) angajarea, lichidarea şi ordonanţarea cheltuielilor în limita creditelor bugetare
repartizate şi aprobate potrivit prevederilor art. 21;
b) realizarea veniturilor;
c) angajarea şi utilizarea creditelor bugetare pe baza bunei gestiuni financiare;
d) integritatea bunurilor încredinţate instituţiei pe care o conduc;
e) organizarea şi ţinerea la zi a contabilităţii şi prezentarea la termen a situaţiilor
financiare asupra situaţiei patrimoniului aflat în administrare şi execuţiei bugetare;
f) organizarea sistemului de monitorizare a programului de achiziţii publice şi a
programului de lucrări de investiţii publice;
g) organizarea evidentei programelor, inclusiv a indicatorilor aferenţi acestora;
h) organizarea şi ţinerea la zi a evidentei patrimoniului, conform prevederilor legale.
Controlul financiar preventiv şi auditul intern
ART. 23
Controlul financiar preventiv şi auditul intern se exercita asupra tuturor operaţiunilor
care afectează fondurile publice şi/sau patrimoniul public şi sunt exercitate conform
reglementărilor legale în domeniu.
Controlul financiar preventiv propriu
ART. 24
(1) Angajarea, lichidarea şi ordonanţarea cheltuielilor din fonduri publice se aproba de
ordonatorul de credite, iar plata acestora se efectuează de către contabil.
(2) Angajarea şi ordonanţarea cheltuielilor se efectuează numai cu viza prealabilă de
control financiar preventiv propriu, potrivit dispoziţiilor legale.
Controlul financiar preventiv delegat
ART. 25
Controlul financiar preventiv delegat se exercita de Ministerul Finanţelor Publice,
conform legislaţiei în domeniu.

CAP. 3
Procesul bugetar

SECŢIUNEA 1
Proceduri privind elaborarea bugetelor

Conţinutul legilor bugetare anuale


ART. 26
Legile bugetare cuprind:
a) la venituri, estimarile anului bugetar;
b) la cheltuieli, creditele bugetare determinate de autorizările conţinute în legi
specifice, în structura funcţională şi economică a acestora;
c) deficitul sau excedentul bugetar, după caz;
d) reglementări specifice exerciţiului bugetar.
Anexele legilor bugetare
ART. 27
Anexele legilor bugetare cuprind:
a) sintezele bugetelor prevăzute la art. 16 alin. (1) lit. a);
b) bugetele ordonatorilor principali de credite şi anexele la acestea;
c) sumele defalcate din unele venituri ale bugetului de stat şi criteriile de repartizare a
acestora;
d) alte anexe specifice.
Elaborarea bugetelor
ART. 28
Proiectele legilor bugetare anuale şi ale bugetelor se elaborează de către Guvern,
prin Ministerul Finanţelor Publice, pe baza:
a) prognozelor indicatorilor macroeconomici şi sociali pentru anul bugetar pentru care
se elaborează proiectul de buget, precum şi pentru următorii 3 ani;
b) politicilor fiscale şi bugetare;
c) prevederilor memorandumurilor de finanţare, ale memorandumurilor de înţelegere
sau ale altor acorduri internaţionale cu organisme şi instituţii financiare internaţionale,
semnate şi/sau ratificate;
d) politicilor şi strategiilor sectoriale, a prioritatilor stabilite în formularea propunerilor
de buget, prezentate de ordonatorii principali de credite;
e) propunerilor de cheltuieli detaliate ale ordonatorilor principali de credite;
f) programelor întocmite de către ordonatorii principali de credite în scopul finanţării
unor acţiuni sau ansamblu de acţiuni, cărora le sunt asociate obiective precise şi
indicatori de rezultate şi de eficienta; programele sunt însoţite de estimarea anuala a
performantelor fiecărui program, care trebuie sa precizeze: acţiunile, costurile asociate,
obiectivele urmărite, rezultatele obţinute şi estimate pentru anii următori, măsurate prin
indicatori precisi, a căror alegere este justificată;
g) propunerilor de sume defalcate din unele venituri ale bugetului de stat, precum şi
de transferuri consolidabile pentru autorităţile administraţiei publice locale;
h) posibilităţilor de finanţare a deficitului bugetar.
Structura bugetelor
ART. 29
(1) Veniturile şi cheltuielile se grupează în buget pe baza clasificatiei bugetare.
(2) Veniturile sunt structurate pe capitole şi subcapitole, iar cheltuielile pe părţi,
capitole, subcapitole, titluri, articole, precum şi alineate, după caz.
(3) Cheltuielile prevăzute în capitole şi articole au destinaţie precisa şi limitată.
(4) Numărul de salariaţi, permanenţi şi temporari, şi fondul salariilor de baza se
aproba distinct, prin anexa la bugetul fiecărui ordonator principal de credite. Numărul de
salariaţi aprobat fiecărei instituţii publice nu poate fi depăşit.
(5) Cheltuielile de capital se cuprind la fiecare capitol bugetar, în conformitate cu
creditele de angajament şi duratele de realizare a investiţiilor.
(6) Programele se aproba ca anexe la bugetele ordonatorilor principali de credite.
(7) Fondurile externe nerambursabile se cuprind în anexe la bugetele ordonatorilor
principali de credite şi se aproba o data cu acestea.
Fonduri la dispoziţia Guvernului
ART. 30
(1) În bugetul de stat se includ Fondul de rezerva bugetară la dispoziţia Guvernului şi
Fondul de intervenţie la dispoziţia Guvernului.
(2) Fondul de rezerva bugetară la dispoziţia Guvernului se repartizează unor
ordonatori principali de credite ai bugetului de stat şi ai bugetelor locale, pe baza de
hotărâri ale Guvernului, pentru finanţarea unor cheltuieli urgente sau neprevăzute
apărute în timpul exerciţiului bugetar.
(3) Alocarea de sume din Fondul de rezerva bugetară la dispoziţia Guvernului, pentru
bugetele locale, se face prin majorarea sumelor defalcate din unele venituri ale bugetului
de stat sau a transferurilor de la bugetul de stat către bugetele locale pentru investiţii
finanţate parţial din împrumuturi externe, după caz.
(4) Fondul de intervenţie la dispoziţia Guvernului se repartizează unor ordonatori
principali de credite ai bugetului de stat şi ai bugetelor locale, pe baza de hotarari ale
Guvernului, pentru finanţarea unor acţiuni urgente în vederea inlaturarii efectelor unor
calamitati naturale şi sprijinirii persoanelor fizice sinistrate.
(5) În cursul exerciţiului bugetar Fondul de intervenţie la dispoziţia Guvernului poate fi
majorat de Guvern din Fondul de rezerva bugetară la dispoziţia Guvernului, în funcţie de
necesităţile privind asigurarea sumelor pentru înlăturarea efectelor calamităţilor naturale.

SECŢIUNEA a 2-a
Calendarul bugetar

Elaborarea indicatorilor macroeconomici


ART. 31
Indicatorii macroeconomici şi sociali prevăzuţi la art. 28 lit. a), pentru anul bugetar
pentru care se elaborează proiectul de buget, precum şi pentru următorii 3 ani, vor fi
elaborati de organele abilitate pana la data de 31 martie a anului curent. Aceşti indicatori
vor fi actualizati pe parcursul desfăşurării procesului bugetar.
Limitele de cheltuieli
ART. 32
Ministerul Finanţelor Publice va inainta Guvernului, pana la data de 1 mai, obiectivele
politicii fiscale şi bugetare pentru anul bugetar pentru care se elaborează proiectul de
buget şi următorii 3 ani, împreună cu limitele de cheltuieli stabilite pe ordonatorii
principali de credite, urmând ca acesta sa le aprobe pana la data de 15 mai şi sa
informeze comisiile pentru buget, finanţe şi bănci ale Parlamentului asupra principalelor
orientări ale politicii sale macroeconomice şi ale finanţelor publice.
Scrisoarea-cadru
ART. 33
(1) Ministrul finanţelor publice va transmite ordonatorilor principali de credite, pana la
data de 1 iunie a fiecărui an, o scrisoare-cadru care va specifica contextul
macroeconomic pe baza căruia vor fi întocmite proiectele de buget, metodologiile de
elaborare a acestora, precum şi limitele de cheltuieli aprobate de Guvern.
(2) În cazul în care schimbarea cadrului macroeconomic impune modificarea limitelor
de cheltuieli, acestea vor fi adaptate de către Guvern, la propunerea Ministerului
Finanţelor Publice. Pana la data de 15 iunie Ministerul Finanţelor Publice comunica
ordonatorilor principali de credite limitele de cheltuieli, astfel redimensionate, în vederea
definitivării proiectelor de buget.
Propunerile bugetare ale ordonatorilor principali de credite
ART. 34
1) Ordonatorii principali de credite au obligaţia ca pana la data de 15 iulie a fiecărui an
sa depună la Ministerul Finanţelor Publice propunerile pentru proiectul de buget şi
anexele la acesta, pentru anul bugetar următor, cu încadrarea în limitele de cheltuieli, şi
estimarile pentru următorii 3 ani, comunicate potrivit art. 33, însoţite de documentaţii şi
fundamentari detaliate.
(2) Camera Deputaţilor şi Senatul, cu consultarea Guvernului, îşi aproba bugetele
proprii şi le înaintează Guvernului în vederea includerii lor în proiectul bugetului de stat.
(3) Autorităţile administraţiei publice locale au aceeaşi obligaţie pentru propunerile de
transferuri consolidate şi de sume defalcate din unele venituri ale bugetului de stat.
(4) Ministerul Finanţelor Publice examinează proiectele de buget şi poarta discuţii cu
ordonatorii principali de credite asupra acestora. În caz de divergenta hotărăşte
Guvernul.
(5) Proiectele de buget şi anexele la acesta, definitivate potrivit prevederilor alin. (4),
se depun la Ministerul Finanţelor Publice pana la data de 1 august a fiecărui an.
Transmiterea proiectului de buget la Guvern şi Parlament/Raportul anual la buget
ART. 35
(1) Ministerul Finanţelor Publice, pe baza proiectelor de buget ale ordonatorilor
principali de credite şi a bugetului propriu, întocmeşte proiectele legilor bugetare şi
proiectele bugetelor, pe care le depune la Guvern pana la data de 30 septembrie a
fiecărui an.
(2) Proiectul legii bugetului de stat este însoţit de un raport privind situaţia
macroeconomica pentru anul bugetar pentru care se elaborează proiectul de buget şi
proiectia acesteia în următorii 3 ani. Acest raport va cuprinde un rezumat al politicilor
macroeconomice în contextul cărora au fost elaborate proiectele de buget, precum şi
strategia Guvernului în domeniul investiţiilor publice.
(3) Raportul şi proiectele legilor bugetare anuale vor exprima politica fiscal-bugetară a
Guvernului, precum şi alte informaţii relevante în domeniu.
(4) După însuşirea de către Guvern a proiectelor legilor bugetare şi de buget,
prevăzute la alin. (1), acesta le supune spre adoptare Parlamentului cel mai târziu pana
la data de 15 octombrie a fiecărui an.
Aprobarea bugetului de către Parlament
ART. 36
(1) Bugetele se aproba de Parlament pe ansamblu, pe părţi, capitole, subcapitole,
titluri, articole, precum şi alineate, după caz, şi pe ordonatorii principali de credite, pentru
anul bugetar, precum şi creditele de angajament pentru acţiuni multianuale.
(2) Estimarile pentru următorii 3 ani reprezintă informaţii privind necesarul de finanţare
pe termen mediu şi nu vor face obiectul autorizării pentru anii bugetari respectivi.
Procesul bugetar în cazul neaprobarii bugetului de către Parlament
ART. 37
(1) Dacă legile bugetare nu au fost adoptate cu cel puţin 3 zile înainte de expirarea
exerciţiului bugetar, Guvernul îndeplineşte sarcinile prevăzute în bugetul anului
precedent, limitele lunare de cheltuieli neputând depăşi de regula 1/12 din prevederile
bugetelor anului precedent, cu excepţia cazurilor deosebite, temeinic justificate de către
ordonatorii principali de credite, sau, după caz, 1/12 din sumele propuse în proiectul de
buget, în situaţia în care acestea sunt mai mici decât cele din anul precedent.
(2) Instituţiile publice şi acţiunile noi, aprobate în anul curent, dar care încep cu data
de 1 ianuarie a anului bugetar următor, vor fi finanţate, pana la aprobarea legii bugetare,
în limita a 1/12 din prevederile acestora cuprinse în proiectul de buget.

SECŢIUNEA a 3-a
Prevederi referitoare la investiţii publice

Prezentarea investiţiilor publice în proiectul de buget


ART. 38
Cheltuielile pentru investiţiile publice şi alte cheltuieli de investiţii finanţate din fonduri
publice se cuprind în proiectele de buget, în baza programelor de investiţii publice, care
se prezintă ca anexa la bugetul fiecărui ordonator principal de credite.
Informaţii privind programele de investiţii publice
ART. 39
(1) Ordonatorii principali de credite vor prezenta anual programul de investiţii publice,
pe clasificatia funcţională.
(2) Ordonatorii principali de credite vor transmite pentru fiecare obiectiv de investiţii
inclus în programul de investiţii informaţii financiare şi nefinanciare.
(3) Informaţiile financiare vor include:
a) valoarea totală a proiectului;
b) creditele de angajament;
c) creditele bugetare;
d) graficul de finanţare, pe surse şi ani, corelat cu graficul de execuţie;
e) analiza cost-beneficiu, care va fi realizată şi în cazul obiectivelor în derulare;
f) costurile de funcţionare şi de întreţinere după punerea în funcţiune.
(4) Informaţiile nefinanciare vor include:
a) strategia în domeniul investiţiilor, care va cuprinde în mod obligatoriu priorităţile
investitionale şi legatura dintre diferite proiecte, criteriile de analiza care determina
introducerea în programul de investiţii a obiectivelor noi în detrimentul celor în derulare;
b) descrierea proiectului;
c) stadiul fizic al obiectivelor.
Informaţii stabilite la nivelul Guvernului
ART. 40
Guvernul, prin Ministerul Finanţelor Publice, va elabora strategia în domeniul
investiţiilor publice, pe baza propunerilor de programe de investiţii elaborate de
ordonatorii principali de credite.
Rolul metodologic şi competentele Ministerului Finanţelor Publice
ART. 41
(1) Ministerul Finanţelor Publice este împuternicit sa stabilească conţinutul, forma şi
informaţiile referitoare la programele de investiţii necesare în procesul de elaborare a
bugetului.
(2) Ministerul Finanţelor Publice stabileşte prin norme metodologice criteriile de
evaluare şi selecţie a obiectivelor de investiţii publice.
(3) Ministerul Finanţelor Publice, potrivit dispoziţiilor prezentei legi, va analiza
programul de investiţii din punct de vedere al încadrării în limitele de cheltuieli stabilite,
al respectării criteriilor de selecţie şi prioritizare şi a eşalonării creditelor bugetare în
funcţie de durata de execuţie a obiectivelor.
(4) Ministerul Finanţelor Publice coordonează monitorizarea întregului program de
investiţii, scop în care va solicita ordonatorilor principali de credite toate informaţiile
necesare.
Aprobarea proiectelor de investiţii publice
ART. 42
(1) Documentaţiile tehnico-economice aferente obiectivelor de investiţii noi care se
finanţează, potrivit legii, din fonduri publice se aproba de către:
a) Guvern, pentru valori mai mari de 130 miliarde lei;
b) ordonatorii principali de credite, pentru valori cuprinse între 18 miliarde lei şi 130
miliarde lei;
c) ceilalţi ordonatori de credite, pentru valori pana la 18 miliarde lei, cu avizul prealabil
al ordonatorului principal de credite.
(2) Documentaţiile tehnico-economice aferente investiţiilor publice ce se realizează pe
baza de credite externe contractate sau garantate de stat, indiferent de valoarea
acestora, se supun aprobării Guvernului.
(3) Limitele valorice privind competentele de aprobare a documentaţiilor tehnico-
economice ale obiectivelor de investiţii noi se pot modifica prin hotărâre a Guvernului, în
funcţie de evoluţia indicilor de preţuri.
Condiţii pentru includerea proiectelor de investiţii în proiectul de buget
ART. 43
(1) Obiectivele de investiţii şi celelalte cheltuieli asimilate investiţiilor se cuprind în
programele de investiţii anuale, anexe la buget, numai dacă, în prealabil, documentaţiile
tehnico-economice, respectiv notele de fundamentare privind necesitatea şi
oportunitatea efectuării cheltuielilor asimilate investiţiilor, au fost elaborate şi aprobate
potrivit dispoziţiilor legale.
(2) Ordonatorii principali de credite, pe propria răspundere, actualizează şi aproba
valoarea fiecărui obiectiv de investiţii nou sau în continuare, în funcţie de evoluţia
indicilor de preţuri.
Aceasta operaţiune este supusă controlului financiar preventiv potrivit prevederilor art.
23 şi 25.
Monitorizarea de către ordonatorii principali de credite a proiectelor de investiţii
ART. 44
(1) Pe parcursul execuţiei bugetare ordonatorii principali de credite vor urmări
derularea procesului investitional, în conformitate cu dispoziţiile prezentei legi, şi vor
întocmi rapoarte trimestriale de monitorizare, pe care le vor transmite Ministerului
Finanţelor Publice.
(2) În cazul în care, pe parcursul derulării procesului investitional, apar probleme în
implementarea unui obiectiv, ordonatorul principal de credite va consemna în raportul de
monitorizare cauza şi măsurile ce se impun pentru remedierea acestui lucru.
(3) În situaţia în care, din motive obiective, implementarea unui proiect de investiţii nu
se poate realiza conform proiectiei bugetare, ordonatorii principali de credite pot solicita
Ministerului Finanţelor Publice, pana la data de 31 octombrie, redistribuirea fondurilor
între proiectele înscrise în programul de investiţii anexa la buget.
(4) Ordonatorii principali de credite sunt responsabili de realizarea obiectivelor de
investiţii incluse în programele de investiţii.
Acordurile internaţionale legate de investiţiile publice
ART. 45
Toate angajamentele legale, din care rezulta o cheltuiala pentru investiţiile publice şi
alte cheltuieli asimilate investiţiilor, cofinantate de o instituţie internationala, se vor
efectua în conformitate cu prevederile acordului de finanţare.
Structura programelor de investiţii publice
ART. 46
(1) În programele de investiţii se nominalizeaza obiectivele de investiţii grupate pe:
investiţii în continuare şi investiţii noi, iar "alte cheltuieli de investiţii" pe categorii de
investiţii.
(2) Poziţia "alte cheltuieli de investiţii" cuprinde următoarele categorii de investiţii:
a) achiziţii de imobile;
b) dotări independente;
c) cheltuieli pentru elaborarea studiilor de prefezabilitate, a studiilor de fezabilitate şi a
altor studii aferente obiectivelor de investiţii;
d) cheltuielile de expertiza, proiectare şi de execuţie privind consolidările şi
intervenţiile pentru prevenirea sau înlăturarea efectelor produse de acţiuni accidentale şi
calamitati naturale - cutremure, inundatii, alunecări, prabusiri şi tasari de teren, incendii,
accidente tehnice, precum şi cheltuielile legate de realizarea acestor investiţii;
e) lucrări de foraj, cartarea terenului, fotogrammetrie, determinări seismologice,
consultanţa, asistenta tehnica şi alte cheltuieli asimilate investiţiilor, potrivit legii.
(3) Cheltuielile de investiţii cuprinse la lit. a)-e) ale alin. (2) se detaliază şi se aproba
prin liste separate de către ordonatorul principal de credite.

SECŢIUNEA a 4-a
Execuţia bugetară

Principii în execuţia bugetară


ART. 47
(1) Prin legile bugetare anuale se prevăd şi se aproba creditele bugetare pentru
cheltuielile fiecărui exerciţiu bugetar, precum şi structura funcţională şi economică a
acestora.
(2) Creditele bugetare aprobate sunt autorizate pe durata exerciţiului bugetar.
(3) Alocaţiile pentru cheltuielile de personal, aprobate pe ordonatori principali de
credite şi, în cadrul acestora, pe capitole, nu pot fi majorate şi nu pot fi virate şi utilizate
la alte articole de cheltuieli.
(4) Creditele bugetare aprobate pentru un ordonator principal de credite nu pot fi
virate şi utilizate pentru finanţarea altui ordonator principal de credite. De asemenea,
creditele bugetare aprobate la un capitol nu pot fi utilizate pentru finanţarea altui capitol.
(5) Virările de credite bugetare între celelalte subdiviziuni ale clasificatiei bugetare,
care nu contravin dispoziţiilor prezentului articol sau legii bugetare anuale, sunt în
competenta fiecărui ordonator principal de credite, pentru bugetul propriu şi bugetele
instituţiilor subordonate, şi se pot efectua în limita a 10% din prevederile capitolului
bugetar la nivelul ordonatorului principal de credite, care urmează a se suplimenta, cu
cel puţin o luna înainte de angajarea cheltuielilor.
(6) Pe baza justificarilor corespunzătoare virările de credite de la un capitol la alt
capitol al clasificatiei bugetare, precum şi între programe se pot efectua, în limita de 10%
din prevederile capitolului bugetar, la nivelul ordonatorului principal de credite şi,
respectiv, de 5% din prevederile programului, care urmează a se suplimenta, cu cel
puţin o luna înainte de angajarea cheltuielilor, cu acordul Ministerului Finanţelor Publice.
(7) Virările de credite bugetare, în condiţiile prevederilor alin. (5) şi (6), se pot efectua
începând cu trimestrul al III-lea al anului bugetar. Aceste virari se efectuează dacă nu
contravin prevederilor prezentului articol, legilor bugetare sau legilor de rectificare.
(8) Sunt interzise virările de credite bugetare de la capitolele care au fost majorate din
fondurile de rezerva bugetară şi de intervenţie la dispoziţia Guvernului.
(9) Propunerile de virari de credite bugetare sunt însoţite de justificări, detalieri şi
necesitaţi privind execuţia, pana la finele anului bugetar, a capitolului şi subdiviziunii
clasificatiei bugetare de la care se disponibilizeaza şi, respectiv, a capitolului şi
subdiviziunii clasificatiei bugetare la care se suplimenteaza prevederile bugetare.
(10) Ordonatorii principali de credite transmit lunar Ministerului Finanţelor Publice, în
termen de 5 zile de la închiderea lunii, situaţia virarilor de credite bugetare aprobate
conform alin. (5), potrivit instrucţiunilor aprobate de Ministerul Finanţelor Publice.
Repartizarea pe trimestre a veniturilor şi cheltuielilor bugetare
ART. 48
(1) Veniturile şi cheltuielile aprobate prin bugetul de stat, bugetul asigurărilor sociale
de stat, bugetele fondurilor speciale, bugetele creditelor externe contractate sau
garantate de stat, bugetele fondurilor externe nerambursabile şi bugetele instituţiilor
publice autonome se repartizează pe trimestre, în funcţie de termenele legale de
încasare a veniturilor, de termenele şi posibilităţile de asigurare a surselor de finanţare a
deficitului bugetar şi de perioada în care este necesară efectuarea cheltuielilor.
(2) Repartizarea pe trimestre a veniturilor şi cheltuielilor aprobate în bugetele
prevăzute la alin. (1) se aproba de către:
a) Ministerul Finanţelor Publice: pe capitole de cheltuieli şi în cadrul acestora, pe
titluri, la propunerea ordonatorilor principali de credite; pe capitole şi subcapitole la
venituri şi pe capitole şi în cadrul acestora, pe titluri de cheltuieli, pentru bugetul
asigurărilor sociale de stat şi bugetele fondurilor speciale, la propunerea ordonatorilor
principali de credite; pentru sumele defalcate din unele venituri ale bugetului de stat şi
pentru transferurile din bugetul de stat către bugetele locale, la propunerea ordonatorilor
principali de credite ai bugetele locale, transmise de direcţiile generale ale finanţelor
publice ale Ministerului Finanţelor Publice;
b) ordonatorii principali de credite, pentru celelalte subdiviziuni ale clasificatiei
bugetare, pentru bugetele proprii şi pentru bugetele ordonatorilor secundari de credite
bugetare sau ale ordonatorilor terţiari de credite, după caz;
c) ordonatorii secundari de credite, pentru bugetele proprii şi pentru bugetele
ordonatorilor terţiari de credite bugetare.
Deschiderea de credite bugetare
ART. 49
(1) Creditele bugetare aprobate prin bugetul de stat, bugetul asigurărilor sociale de
stat şi bugetele fondurilor speciale pot fi folosite, la cererea ordonatorilor principali de
credite, numai după deschiderea de credite, repartizarea creditelor bugetare şi/sau
alimentarea cu fonduri a conturilor deschise pe seama acestora.
(2) Aprobarea deschiderii de credite se face în limita creditelor bugetare şi potrivit
destinaţiilor aprobate pe capitole, subcapitole, titluri de cheltuieli sau alte subdiviziuni ale
clasificatiei bugetare, după caz, în raport cu gradul de folosire a fondurilor puse la
dispoziţie anterior, cu respectarea dispoziţiilor legale care reglementează efectuarea
cheltuielilor respective, precum şi în funcţie de gradul de încasare a veniturilor bugetare
şi de posibilităţile de finanţare a deficitului bugetar.
(3) Deschiderile de credite pentru transferurile către bugetele locale, în cadrul limitelor
prevăzute în bugetul de stat, se efectuează de Ministerul Finanţelor Publice prin direcţiile
generale ale finanţelor publice, la cererea ordonatorilor principali de credite ai bugetelor
locale şi în funcţie de necesităţile execuţiei bugetare, cu respectarea destinaţiei.
(4) În vederea menţinerii echilibrului bugetar Guvernul poate aproba lunar, pana la
finele lunii în curs pentru luna următoare, limite lunare de cheltuieli, în funcţie de
estimarea încasării veniturilor bugetare, în cadrul cărora ordonatorii principali de credite
deschid şi repartizează credite bugetare pentru bugetul propriu şi pentru instituţiile
publice subordonate.
(5) Ordonatorii principali de credite pot dispune retragerea creditelor bugetare
deschise şi neutilizate din conturile proprii sau ale instituţiilor subordonate numai în
cazuri temeinic justificate, cu avizul Ministerului Finanţelor Publice, anterior datei de 25 a
fiecărei luni.
Transferurile între ordonatorii principali de credite
ART. 50
În situaţiile în care, în timpul exerciţiului bugetar, pe baza dispoziţiilor legale, au loc
treceri de unităţi, acţiuni sau sarcini de la un ordonator principal de credite la altul sau în
cadrul aceluiaşi ordonator principal de credite, Ministerul Finanţelor Publice este
autorizat sa introducă modificările corespunzătoare în bugetele acestora şi în structura
bugetului de stat, fără afectarea echilibrului bugetar şi a Fondului de rezerva bugetară la
dispoziţia Guvernului.
Fondurile externe nerambursabile
ART. 51
(1) Creditele bugetare aferente fondurilor externe nerambursabile au caracter
previzional şi se derulează conform acordurilor încheiate cu partenerii externi.
(2) Fondurile externe nerambursabile vor fi acumulate într-un cont distinct şi vor fi
cheltuite numai în limita disponibilităţilor existente în acest cont şi în scopul în care au
fost acordate.
Execuţia bugetară
ART. 52
(1) În procesul execuţiei bugetare cheltuielile bugetare parcurg următoarele faze:
angajament, lichidare, ordonantare, plata.
(2) Execuţia bugetară se bazează pe principiul separarii atribuţiilor persoanelor care
au calitatea de ordonator de credite de atribuţiile persoanelor care au calitatea de
contabil.
(3) Operaţiunile specifice angajării, lichidării şi ordonanţării cheltuielilor sunt în
competenta ordonatorilor de credite şi se efectuează pe baza avizelor compartimentelor
de specialitate ale instituţiei publice.
(4) Plata cheltuielilor este asigurata de şeful compartimentului financiar-contabil în
limita fondurilor disponibile.
(5) Instrumentele de plata trebuie sa fie însoţite de documentele justificative. Aceste
documente trebuie sa certifice exactitatea sumelor de plata, recepţia bunurilor şi
executarea serviciilor şi altele asemenea, conform angajamentelor legale încheiate.
Instrumentele de plata se semnează de contabil şi şeful compartimentului financiar-
contabil.
(6) Efectuarea plăţilor, în limita creditelor bugetare aprobate, se face numai pe baza
de acte justificative, întocmite în conformitate cu dispoziţiile legale, şi numai după ce
acestea au fost lichidate şi ordonanţate potrivit prevederilor art. 24 şi 25, după caz.
(7) Guvernul poate stabili prin hotărâre, la propunerea ministrului finanţelor publice,
acţiunile şi categoriile de cheltuieli pentru care se pot efectua plati în avans de pana la
30% din fondurile publice, criteriile, procedurile şi limitele care se vor folosi în acest
scop.
(8) Sumele reprezentând plati în avans, efectuate potrivit alin. (7) şi nejustificate prin
bunuri livrate, lucrări executate şi servicii prestate pana la sfârşitul anului, în condiţiile
prevederilor contractuale, vor fi recuperate de către instituţia publica care a acordat
avansurile şi se vor restitui bugetului din care au fost avansate. În cazul nelivrarii
bunurilor, neefectuarii lucrărilor şi serviciilor angajate pentru care s-au plătit avansuri,
recuperarea sumelor de către instituţia publica se face cu perceperea majorărilor de
întârziere existente pentru veniturile bugetare, calculate pentru perioada de când s-au
acordat şi pana s-au recuperat.
Plata salariilor în sistemul bugetar
ART. 53
(1) Salariile în sistemul bugetar se plătesc o data pe luna, în perioada 5-15 a fiecărei
luni, pentru luna precedenta.
(2) Eşalonarea plăţilor pe zile, pentru ordonatorii principali de credite şi instituţiile
publice din subordine, se face prin ordin al ministrului finanţelor publice.
(3) La ordonatorii principali de credite şi instituţiile publice din subordinea acestora, la
care salariile se plătesc de doua ori pe luna, aplicarea prevederilor alin. (1) şi (2) se face
începând cu luna ianuarie 2005.
Regimul creditelor bugetare neutilizate de ordonatorii de credite
ART. 54
(1) Ordonatorii principali de credite au obligaţia de a analiza lunar necesitatea
menţinerii unor credite bugetare pentru care, în baza unor dispoziţii legale sau a altor
cauze, sarcinile au fost desfiinţate sau amânate, şi de a propune Ministerului Finanţelor
Publice anularea creditelor respective.
(2) Pentru ultima luna a anului bugetar termenul limita pentru transmiterea
propunerilor ordonatorilor principali de credite, prevăzute la alin. (1), este 10 decembrie.
(3) Cu creditele bugetare anulate la ordonatorii principali de credite, finantati din
bugetul de stat în condiţiile alin. (1), se majorează Fondul de rezerva bugetară la
dispoziţia Guvernului prevăzut în bugetul de stat.
Monitorizarea periodică exercitată de Ministerul Finanţelor Publice
ART. 55
Ministerul Finanţelor Publice solicita ordonatorilor principali de credite, în cursul
anului, rapoarte periodice privind gradul de utilizare a fondurilor publice în vederea
monitorizarii execuţiei bugetare.
Contul general anual de execuţie
ART. 56
(1) Pe baza situaţiilor financiare prezentate de ordonatorii principali de credite, a
conturilor privind execuţia de casa a bugetului de stat, bugetului asigurărilor sociale de
stat şi a bugetelor fondurilor speciale, prezentate de organele care, potrivit legii, au
aceasta sarcina, şi în urma verificării şi analizarii acestora, Ministerul Finanţelor Publice
elaborează contul general anual de execuţie a bugetului de stat şi, respectiv, contul de
execuţie a bugetului asigurărilor sociale de stat, care au ca anexe conturile anuale de
execuţie a bugetelor fondurilor speciale şi bugetele ordonatorilor principali de credite,
inclusiv anexele la acestea, pe care le prezintă Guvernului.
(2) Ordonatorii principali de credite au obligaţia sa întocmească şi sa anexeze la
situaţiile financiare anuale rapoarte anuale de performanta, în care sa prezinte, pe
fiecare program, obiectivele, rezultatele preconizate şi cele obţinute, indicatorii şi
costurile asociate, precum şi situaţii privind angajamentele legale.
(3) Contul general anual de execuţie a bugetului de stat, bugetului asigurărilor sociale
de stat, precum şi conturile anuale de execuţie a bugetelor fondurilor speciale se
întocmesc în structura bugetelor aprobate şi au ca anexe conturile anuale de execuţie a
bugetelor ordonatorilor principali de credite, inclusiv anexele acestora.
(4) Guvernul analizează şi prezintă spre adoptare Parlamentului contul general anual
de execuţie a bugetului de stat, a bugetului asigurărilor sociale de stat şi celelalte conturi
anuale de execuţie, pana la data de 1 iulie a anului următor celui de execuţie.
(5) Contul general anual de execuţie a bugetului de stat, a bugetului asigurărilor
sociale de stat şi celelalte conturi anuale de execuţie se aproba prin lege după
verificarea acestora de către Curtea de Conturi.
Structura conturilor anuale de execuţie a bugetului
ART. 57
Conturile anuale de execuţie a bugetului de stat, bugetului asigurărilor sociale de stat,
bugetelor fondurilor speciale, ale ordonatorilor de credite, inclusiv anexele acestora, vor
cuprinde:
a) la venituri: prevederi bugetare iniţiale: prevederi bugetare definitive; încasări
realizate;
b) la cheltuieli: credite bugetare iniţiale; credite bugetare definitive; plati efectuate.
Contul general de execuţie a datoriei publice
ART. 58
(1) Ministerul Finanţelor Publice întocmeşte anual contul general al datoriei publice a
statului. Contul general al datoriei publice a statului va fi anexat la contul general anual
de execuţie a bugetului de stat, ce se depune la Parlament, potrivit prevederilor
prezentei legi.
(2) Contul general al datoriei publice a statului cuprinde conturile datoriei publice
interne şi datoriei publice externe directe a statului şi situaţia garanţiilor guvernamentale
pentru credite interne şi pentru credite externe primite de către alte persoane juridice.
Excedentul/deficitul bugetar
ART. 59
(1) Excedentul sau deficitul bugetului de stat, al bugetului asigurărilor sociale de stat
şi al bugetelor fondurilor speciale se stabileşte ca diferenţa între veniturile încasate şi
plăţile efectuate pana la încheierea exerciţiului bugetar.
(2) Cu excedentele definitive rezultate după încheierea exerciţiului bugetar şi cu alte
surse prevăzute de lege se diminuează deficitele din anii precedenti, respectiv şi datoria
publica în situaţia bugetului de stat.
Execuţia de casa bugetară
ART. 60
(1) Execuţia de casa a bugetelor ce compun sistemul bugetar se realizează prin
trezoreria statului pe baza normelor metodologice emise de Ministerul Finanţelor
Publice, care asigura:
a) încasarea veniturilor bugetare;
b) efectuarea plăţilor dispuse de persoanele autorizate ale instituţiilor publice, în limita
creditelor bugetare şi destinaţiilor aprobate potrivit dispoziţiilor legale;
c) efectuarea operaţiunilor de încasări şi plati privind datoria publica interna şi externa
rezultată din împrumuturi contractate direct sau garantate de stat, inclusiv a celor privind
rambursarea ratelor la scadenta şi plata dobânzilor, comisioanelor, spezelor şi altor
costuri aferente;
d) efectuarea altor operaţiuni financiare în contul autorităţilor administraţiei publice
centrale şi locale.
(2) Prin trezoreria statului se pot efectua şi următoarele operaţiuni:
a) păstrarea disponibilităţilor reprezentând fonduri externe nerambursabile sau
contravaloarea în lei a acestora, primite pe baza de acorduri şi înţelegeri
guvernamentale şi de la organisme internaţionale, şi utilizarea acestora potrivit bugetelor
aprobate sau folosirea acestora pe baza de hotărâri ale Guvernului, potrivit destinaţiilor
stabilite de donatori sau pentru cheltuieli de capital în sectoarele publice şi economice,
după caz;
b) efectuarea de plasamente financiare din disponibilităţile aflate în contul general al
trezoreriei statului prin Banca Nationala a României;
c) alte operaţiuni financiare prevăzute de lege.
Principii ale încheierii execuţiei bugetare
ART. 61
(1) Execuţia bugetară se încheie la data de 31 decembrie a fiecărui an.
(2) Orice venit neincasat şi orice cheltuiala angajata, lichidată şi ordonantata, în cadrul
prevederilor bugetare, şi neplatita pana la data de 31 decembrie se vor incasa sau se
vor plati, după caz, în contul bugetului pe anul următor.
(3) Creditele bugetare neutilizate pana la închiderea anului sunt anulate de drept.
(4) Disponibilităţile din fondurile externe nerambursabile şi cele din fondurile publice
destinate cofinanţării contribuţiei financiare a Comunităţii Europene, rămase la finele
exerciţiului bugetar în conturile structurilor de implementare, se reportează în anul
următor.
(5) Fondurile prevăzute la alin. (4) se utilizează în condiţiile prevederilor prezentei legi
şi potrivit acordurilor încheiate cu partenerii externi.
(6) În cazul bugetului asigurărilor sociale de stat şi bugetelor fondurilor speciale
echilibrate prin subvenţii de la bugetul de stat, sub forma transferurilor consolidabile,
excedentele rezultate din execuţia acestora se regularizează la sfârşitul exerciţiului
bugetar cu bugetul de stat, în limita subvenţiilor primite.
(7) Prevederile legilor bugetare anuale şi ale celor de rectificare acţionează numai
pentru anul bugetar respectiv.

CAP. 4
Finanţele instituţiilor publice

Finanţarea instituţiilor publice


ART. 62
(1) Finanţarea cheltuielilor curente şi de capital ale instituţiilor publice se asigura
astfel:
a) integral din bugetul de stat, bugetul asigurărilor sociale de stat, bugetele fondurilor
speciale, după caz;
b) din venituri proprii şi subvenţii acordate de la bugetul de stat, bugetul asigurărilor
sociale de stat, bugetele fondurilor speciale, după caz;
c) integral, din veniturile proprii.
(2) Instituţiile publice finanţate integral de la bugetul de stat, bugetul asigurărilor
sociale de stat, bugetele fondurilor speciale, după caz, vărsa integral veniturile realizate
la bugetul din care sunt finanţate.
Bunuri materiale şi fonduri băneşti primite de instituţiile publice
ART. 63
(1) Instituţiile publice pot folosi, pentru desfăşurarea activităţii lor, bunuri materiale şi
fonduri băneşti primite de la persoanele juridice şi fizice, sub forma de donaţii şi
sponsorizări, cu respectarea dispoziţiilor legale.
(2) Fondurile băneşti acordate de persoanele juridice şi fizice, primite în condiţiile alin.
(1), în situaţia instituţiilor publice finanţate integral de la buget, se vărsa direct la bugetul
din care se finanţează acestea. Cu aceste sume se majorează creditele bugetare ale
bugetului respectiv şi se vor utiliza potrivit prevederilor art. 49 alin. (1) şi cu respectarea
destinaţiilor stabilite de transmitator.
(3) Lunar, în termen de 10 zile de la expirarea lunii, ordonatorii principali de credite
vor transmite Ministerului Finanţelor Publice situaţia privind sumele virate la buget şi
utilizate potrivit alin. (2), în vederea introducerii modificărilor corespunzătoare in volumul
şi structura bugetului de stat, bugetului asigurărilor sociale de stat, bugetelor fondurilor
speciale, după caz.
(4) Cu fondurile băneşti acordate de persoanele juridice şi fizice în condiţiile alin. (1),
în situaţia instituţiilor publice finanţate potrivit prevederilor art. 62 alin. (1) lit. b) şi c), se
vor majoră bugetele de venituri şi cheltuieli ale acestora. Aceste instituţii au obligaţia de
a prezenta, în anexa la contul de execuţie bugetară trimestriala şi anuala, situaţia privind
sumele primite şi utilizate în aceste condiţii şi cu care a fost majorat bugetul de venituri şi
cheltuieli.
(5) Bunurile materiale primite de instituţiile publice în condiţiile alin. (1) se
înregistrează în contabilitatea acestora.
Finanţarea unor instituţii publice
ART. 64
Finanţarea cheltuielilor unor instituţii publice, indiferent de subordonare, se asigura
atât din bugetul de stat, cat şi din bugetele locale, numai în cazurile în care, prin legea
bugetară anuala sau prin legi speciale, se stabilesc categoriile de cheltuieli care se
finanţează prin fiecare buget.
Veniturile proprii ale instituţiilor publice
ART. 65
(1) Veniturile proprii ale instituţiilor publice, finanţate în condiţiile art. 62 alin. (1) lit. b)
şi c), se încasează, se administrează, se utilizează şi se contabilizeaza de către
acestea, potrivit dispoziţiilor legale.
(2) Veniturile proprii ale instituţiilor publice, finanţate potrivit art. 62 alin. (1) lit. b) şi c),
provin din chirii, organizarea de manifestări culturale şi sportive, concursuri artistice,
publicaţii, prestaţii editoriale, studii, proiecte, valorificari de produse din activităţi proprii
sau anexe, prestări de servicii şi altele asemenea.
Excedentele bugetelor instituţiilor publice
ART. 66
(1) Excedentele rezultate din execuţia bugetelor instituţiilor publice, finanţate în
condiţiile art. 62 alin. (1) lit. b), se regularizează la sfârşitul anului cu bugetul din care
sunt finanţate, în limita sumelor primite de la acesta.
(2) Excedentele anuale rezultate din execuţia bugetelor instituţiilor publice, finanţate
integral din venituri proprii, se reportează în anul următor.
Regimul de finanţare a unor activităţi sau instituţii publice
ART. 67
Guvernul poate aproba înfiinţarea de activităţi finanţate integral din venituri proprii pe
lângă unele instituţii publice sau schimbarea sistemului de finanţare a unor instituţii
publice, din finanţate potrivit prevederilor art. 62 alin. (1) lit. a) şi lit. b) în finanţate în
conformitate cu prevederile art. 62 alin. (1) lit. b) şi c), după caz, stabilind totodată
domeniul de activitate, sistemul de organizare şi funcţionare a acestor activităţi,
categoriile de venituri şi natura cheltuielilor.
Bugetele de venituri şi cheltuieli ale unor activităţi
ART. 68
(1) Bugetele de venituri şi cheltuieli pentru activităţile finanţate integral din venituri
proprii se întocmesc o data cu bugetul instituţiei publice de care aparţin şi se aproba o
data cu bugetul acesteia, în condiţiile art. 16.
(2) Veniturile şi cheltuielile activităţilor finanţate integral din venituri proprii se
grupează pe baza clasificatiei bugetare aprobate de Ministerul Finanţelor Publice.
(3) În situaţia nerealizarii veniturilor prevăzute în bugetele activităţilor finanţate integral
din venituri proprii cheltuielile vor fi efectuate în limita veniturilor realizate.
(4) Excedentele anuale rezultate din execuţia bugetelor de venituri şi cheltuieli ale
activităţilor finanţate integral din venituri proprii se reportează în anul următor.
Împrumut temporar pentru unele activităţi sau instituţii publice
ART. 69
(1) În cazul în care, la înfiinţarea, în subordinea unor ordonatori principali de credite, a
unor instituţii publice sau a unor activităţi finanţate integral din venituri proprii, acestea nu
dispun de fonduri suficiente, în baza documentaţiilor temeinic fundamentate, ordonatorii
principali de credite pot acorda împrumuturi fără dobanda din bugetul propriu, pe baza
de convenţie.
(2) Împrumuturile acordate în condiţiile alin. (1) vor fi rambursate integral în termen de
6 luni de la data acordării.
Execuţia de casa a bugetelor instituţiilor publice
ART. 70
(1) Instituţiile publice, indiferent de sistemul de finanţare şi de subordonare, inclusiv
activităţile de pe lângă unele instituţii publice, finanţate integral din venituri proprii,
efectuează operaţiunile de încasări şi plati prin unităţile teritoriale ale trezoreriei statului
în a căror raza îşi au sediul şi la care au deschise conturile de venituri, cheltuieli şi
disponibilitati.
(2) Este interzis instituţiilor publice de a efectua operaţiunile de mai sus prin băncile
comerciale.
(3) Instituţiile publice au obligaţia de a transmite bugetul aprobat potrivit prevederilor
prezentei legi unităţii teritoriale a trezoreriei statului.

CAP. 5
Sancţiuni

Infracţiuni şi pedepse
ART. 71
Nerespectarea prevederilor art. 4 alin. (2) şi (3) constituie infracţiune şi se pedepseşte
cu închisoare de la o luna la 3 luni sau cu amenda de la 50 milioane lei la 100 milioane
lei.
Contravenţii şi sancţiuni
ART. 72
(1) Constituie contravenţii următoarele fapte:
a) nerespectarea dispoziţiilor art. 14 alin. (2) şi (3), art. 16 alin. (2), art. 43, art. 47 alin.
(10) şi ale art. 63 alin. (2)-(5);
b) nerespectarea dispoziţiilor art. 24 alin. (2), art. 47 alin. (3), (5)-(8), art. 52 alin. (2)-
(6) şi (8), art. 53 alin. (1), art. 54 alin. (1), art. 56 alin. (2), art. 66 alin. (1) şi ale art. 69
alin. (2);
c) nerespectarea dispoziţiilor art. 4 alin. (4) şi (6), art. 15 alin. (1), art. 21, art. 22 alin.
(2), art. 39 alin. (2), art. 61 alin. (6), art. 62 alin. (2), art. 68 alin. (3), art. 70 alin. (2) şi (3)
şi ale art. 77.
(2) Contravenţiile prevăzute la alin. (1) lit. a) se sancţionează cu amenda de la 5
milioane lei la 10 milioane lei, cele de la lit. b), cu amenda de la 10 milioane lei la 20
milioane lei, iar cele de la lit. c), cu amenda de la 20 milioane lei la 30 milioane lei.
(3) Constatarea contravenţiilor şi aplicarea amenzilor se fac de către Curtea de
Conturi, Ministerul Finanţelor Publice şi de alte persoane împuternicite în acest scop,
potrivit legii.
Legislaţia aplicată contravenţiei
ART. 73
Contravenţiilor prevăzute la art. 72 li se aplica prevederile Ordonanţei Guvernului nr.
2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, aprobată cu modificări şi completări prin
Legea nr. 180/2002, cu excepţia art. 28 şi 29.

CAP. 6
Dispoziţii finale

Contabilitatea publica
ART. 74
(1) Contabilitatea publica va cuprinde:
a) contabilitatea veniturilor şi cheltuielilor bugetare, care sa reflecte încasarea
veniturilor şi plata cheltuielilor aferente exerciţiului bugetar;
b) contabilitatea trezoreriei statului;
c) contabilitatea generală bazată pe principiul constatării drepturilor şi obligaţiilor, care
sa reflecte evoluţia situaţiei financiare şi patrimoniale, precum şi a excedentului sau
deficitului patrimonial;
d) contabilitatea destinată analizarii costurilor programelor aprobate.
(2) Ministerul Finanţelor Publice stabileşte prin norme metodologice procedurile
contabile şi sistemul de raportare privind informaţiile furnizate de contabilitatea publica.
Sume cuvenite statului
ART. 75
Orice suma care se cuvine statului se face venit la bugetul de stat, dacă legea nu
prevede altfel.
Regimul veniturilor
ART. 76
Întocmirea şi depunerea declaraţiilor, stingerea obligaţiilor bugetare, soluţionarea
contestaţiilor, controlul fiscal, executarea creanţelor bugetare, precum şi cele referitoare
la evaziunea fiscală se supun legislaţiei în domeniu.
Regimul sumelor rezultate din valorificarea mijloacelor fixe şi a unor bunuri materiale
ART. 77
(1) Sumele încasate din vânzarea ca atare sau din valorificarea materialelor rezultate
în urma demolarii, dezmembrarii sau dezafectarii, în condiţiile prevăzute de lege, a unor
mijloace fixe sau din vânzarea unor bunuri materiale, care aparţin instituţiilor publice
finanţate în condiţiile art. 62 alin. (1) lit. a), constituie venituri ale bugetului de stat,
bugetului asigurărilor sociale de stat sau bugetelor fondurilor speciale, după caz, şi se
vărsa la acestea.
(2) Sumele obţinute potrivit alin. (1) de către celelalte instituţii publice se reţin de către
acestea în vederea realizării de investiţii.
Fondurile speciale
ART. 78
(1) Bugetele fondurilor speciale aprobate prin legi speciale, care se constituie şi se
administrează în afară bugetului de stat şi a bugetului asigurărilor sociale de stat, sunt:
bugetul Fondului pentru asigurările sociale de sănătate şi bugetul asigurărilor de şomaj.
Aceste bugete se aproba ca anexa la legea bugetului de stat şi, respectiv, la legea
bugetului asigurărilor sociale de stat.
(2) Proiectele acestor bugete se elaborează de către Ministerul Finanţelor Publice pe
baza propunerilor ordonatorilor principali de credite responsabili cu gestionarea
bugetelor respective.
(3) Elaborarea, aprobarea şi execuţia acestor bugete se efectuează potrivit legilor de
constituire a acestora şi prevederilor prezentei legi.
Norme metodologice şi instrucţiuni
ART. 79
În aplicarea prevederilor prezentei legi Ministerul Finanţelor Publice este autorizat sa
emita norme metodologice şi instrucţiuni.
Intrarea în vigoare
ART. 80
(1) Prezenta lege intra în vigoare la data de 1 ianuarie 2003.
(2) Pe data intrării în vigoare a prezentei legi se abroga Legea nr. 72/1996 privind
finanţele publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 152 din 17 iulie
1996, cu modificările şi completările ulterioare, şi Decretul Consiliului de Stat nr.
151/1975 privind autofinantarea unor activităţi ale instituţiilor de stat, publicat în Buletinul
Oficial, Partea I, nr. 130 din 12 decembrie 1975, precum şi orice alte dispoziţii contrare.

Aceasta lege a fost adoptată de Camera Deputaţilor în şedinţa din 13 iunie 2002, cu
respectarea prevederilor art. 74 alin. (1) din Constituţia României.

PREŞEDINTELE CAMEREI DEPUTAŢILOR


VALER DORNEANU

Aceasta lege a fost adoptată de Senat în şedinţa din 27 iunie 2002, cu respectarea
prevederilor art. 74 alin. (1) din Constituţia României.

p. PREŞEDINTELE SENATULUI,
DORU IOAN TARACILA

Bucureşti, 11 iulie 2002.


Nr. 500.
ABORDĂRI TEORETICE PRIVIND FINANȚELE PUBLICE

Conceptul de finanţe publice

Intr-un limbaj obișnuit, termenul de finanțe echivalează cu acela de bani. Ai finanțe, ai


bani..sau invers, nu ai finanțe, nu ai bani..
După forma de proprietate, finanțele se impart în publice și private (banii publ ici,
respectiv banii firmelor și ai gospodăriilor).

Pentru cuvântul finanţe s-au folosit expresiile:



 finatio, financias şi financia pecuniaria, cu sensul de “plată în bani”, în secolele al
XIII-lea – al XIV-lea;
 finis cu sensul de “termen de plată”;
 hommes de finances şi financiérs, pentru denumirea arendaşilor de impozite şi a
persoanelor care încasau impozitele regelui; finance, respectiv “o sumă de bani şi, mai ales,
un venit al statului”, şi finances, pentru a desemna întregul patrimoniu al statului, utilizate în
secolul al XV-lea, în Franţa;
 Finanz, respectiv “plată în bani”, şi Finanzer (“cămătar”) în secolele al XV-lea – al
XVII-lea, în limba germane, samd.

Economiştii consideră finanţele publice ca reprezentând:

 fonduri băneşti la dispoziţia statului;


 bani şi bunuri utilizate pentru funcţionarea instituţiilor publice;
 totalitatea resurselor şi a sarcinilor care se referă la activitatea instituţiilor publice,
precum şi regulile care determină regimul acestora;
 gospodăria statului şi a altor organizaţii politice, precum şi regulile şi principiile care
stau la baza administrării bunurilor economice şi a banilor;
 mijloace de intervenţie a statului în economie;
 ansamblul activităţii desfăşurate de sectorul public al economiei, inclusiv
administrarea finanţelor publice şi politicile financiare moderne;

Definiție: Finanțele publice reprezintă relaţii economico-sociale, exprimate în


formă bănească, apărute în procesul redistribuirii produsului intern brut (PIB), în
vederea îndeplinirii funcțiilor statului (și, evident, ale instituțiilor sale), cu scopul
satisfacerii nevoilor generale ale societăţii și al asigurării unor condiții demne, decente,
de viață, pentru toți locuitorii acelui stat .
Funcţiile finanţelor publice

Funcţiile de bază ale finanţelor publice sunt: funcţia de repartiţie şi funcţia de control.

Funcţia de repartiţie a finanţelor publice are un caracter obiectiv şi se manifestă în


două faze distincte, dar strâns legate între ele:
 constituirea sau formarea fondurilor;
 distribuirea sau repartizarea fondurilor pe destinaţii.

Participanţii la constituirea fondurilor sunt regiile autonome, societăţile comerciale cu


capital privat, de stat sau mixt, instituţii publice şi unităţile din subordinea acestora,
populaţia, persoanele fizice şi juridice rezidente în străinătate, etc.. Formele de participare
sunt reprezentate de impozite, taxe, contribuţii, amenzi, penalităţi, vărsăminte din veniturile
instituţiilor publice, redevenţe şi chirii din concesiuni şi închirieri de terenuri, venituri din
valorificarea unor bunuri proprietate de stat, împrumuturi de stat de la personae fizice şi/sau
juridice, rambursări ale împrumuturilor de stat acordate, dobânzi aferente împrumuturilor
acordate, donaţii, ajutoare şi alte transferuri, etc.
Mărimea fondurilor publice este influenţată de: volumul P.I.B; rata formării brute de
capital; rata consumului; regimul amortizării mijloacelor fixe etc.
Provenienţa fondurilor publice se modifică în funcţie de: politica promovată de stat;
gradul de dezvoltare a sectoarelor sociale; raportul dintre resursele interne şi cele externe, etc.
Fondurile de resurse financiare publice constituite la nivelul statului sunt distribuite fie
pe beneficiari (persoane fizice şi juridice), fie pe domenii de activitate (autorități publice,
apărare, ordine publică și siguranță națională, învăţământ, sănătate, cultura, cercetare, etc.).

Cele prezentate mai sus se referă la redistribuirea, cu ajutorul finanţelor publice, a


produsului intern brut, pe plan intern. Însă, putem vorbi şi de o redistribuire a resurselor pe
plan internaţional, respectiv:
 primirea sau acordarea de împrumturi externe;
 plata ratelor şi dobânzilor aferente împrumuturilor externe;
 achitarea cotizaţiilor şi contribuţiilor datorate organismelor internaţionale de către stat
sau alte entităţi de drept public;
 primirea sau acordarea de ajutoare externe de către stat.

Funcţia de control a finanţelor publice are o sferă mai extinsă de acţiune decât funcţia
de repartiţie, axându-se asupra felului în care sunt încasate, respective utilizate resursele
financiare publice. Controlul este realizat prin intemediul organelor de control financiar ale
statului şi asigură combaterea unor acte de indisciplină în utilizarea resurslor financiare ale
statului. Se urmarește limitarea evaziunii fiscale, creșterea gradului de colectare a resurselor,
utilizarea banilor publici cu eficiență, eficacitate, economicitate.

În concluzie, finanţele publice reprezintă un sistem de relaţii economico-sociale prin


intermediul cărora se asigură constituirea şi repartizarea fondurilor de resurse financiare
publice necesare dezvoltării economice şi sociale a ţării, precum şi satisfacerii celorlaltor
nevoi ale colectivității .
Este evident ca gestiunea finanțelor publice este una politică, cei aflați la guvernare
stabilind de unde și cum se procură resursele, precum și modul de alocare a banilor publici,
pe destinații si beneficiari.
Politica financiară a statului

Pentru realizarea funcţiilor sale, statul trebuie să constituie fondurile financiare


necesare şi să le repartizeze pe diferite categorii de beneficiari, ceea ce reprezintă
componente ale politicii financiare. Politica financiara a statului (implicit cele două
componente principale ale sale), face parte din politica economică a unui stat.

Politica economică a unui stat este constituită de ansamblul deciziilor adoptate de


către autorităţile publice, în vederea orientării activităţii economice într-un sens considerat
rezonabil, pe teritoriul naţional. Fiind un arbitraj între diferite tipuri de obiective şi
instrumente, politica economică reprezintă ansamblul alegerilor economice ale autorităţii
publice, similar alegerilor economice ale consumatorului, producătorului, investitorului, etc.

Experienţa ultimelor decenii din ţările dezvoltate, dar şi din alte ţări care au optat pentru
democraţie şi economie de piaţă, a individualizat următoarele cinci obiective generale ale
politicii economice a unui stat modern (pentagonul macrostabilizării economice):
- creşterea economică,
- ocuparea forţei de muncă,
- stabilitatea preţurilor,
- echilibrul extern (deficitul de cont curent),
- controlul deficitului bugetar si al datoriei publice.

Atingerea simultană a acestor obiective este greu de realizat chiar şi în ţări cu o


economie cât de cât stabilă, deoarece aceste obiective sunt greu compatibile. Pentru
optimizarea macroeconomică se utilizează principiul lui Jan Timbergen: ”atâta timp cât
există o penurie de instrumente de politică economică (sau numărul acestora este mai mic
decât numărul obiectivelor finale) vor trebui alese doar acele obiective considerate ca fiind de
maximă importanţă”.

Sistematizarea instrumentelor de intervenţie a statului în economie, în funcţie de


instituţiile ce le promovează şi din punct de vedere al obiectivelor ce pot fi atinse, a condus la
separarea mai multor categorii de politici, componente ale politicii economice:
Principalele politici utilizate de către stat sunt politica financiară si politica
monetară. In cazul României, politica financiară este gestionată de către Guvern, in principal
prin Ministerul Finanțelor Publice, iar politica monetară este gestionată de către Banca
Națională a României.

Politica financiară a statului reprezintă totalitatea metodelor şi a mijloacelor concrete


privind procurarea şi dirijarea resurselor financiare publice, precum şi instrumentele,
instituţiile şi reglementările financiare utilizate de stat pentru influenţarea proceselor
economice şi a relaţiilor sociale, într-o etapă determinată.
Caracteristicile politicii financiare a statului:

 este o componentă a politicii generale a statului;


 trebuie să aibă o anumită strategie şi o anumită tactică;
 are un caracter dinamic;
 diferă de la o ţară la alta, în funcţie de: potenţialul economic; gradul de dezvoltare;
tipul de conducere a economiei, etc.
 domeniile în care se manifestă sunt:
- cheltuielile financiare publice și deficitul bugetar;
- resursele financiare publice si excedentul bugetar;

Politica financiară a statului în domeniul cheltuielilor financiare publice (și a


deficitului bugetar) se numește POLITICĂ BUGETARĂ.
Obiective:
 dimensionarea cheltuielilor financiare publice;
 stabilirea destinaţiei cheltuielilor publice pentru realizarea obiectivelor: economice,
sociale, etc.
 realizarea cheltuielilor publice în condiţii de eficienţă;
 atingerea scopurilor propuse prin efectuarea cheltuielilor publice.

Politica financiară a statului în domeniul resurselor financiare publice (și a


excedentului bugetar) se numește POLITICĂ FISCALĂ.

Obiective:
1. dimensionarea volumului resurselor financiare publice:
(este influenţat de mărimea PIB, rata fiscalităţii, starea economiei, nivelul cheltuielilor
financiare publice);
2. provenienţa resurselor financiare:
- resurse interne;
- resurse externe.
3. metodele de prelevare utilizate, caz în care se pun probleme privind:
- numărul canalelor de prelevare;
- felul metodelor de prelevare (impozite, contribuții şi taxe stabilite în mod
individual; impozite şi taxe stabilite la vânzarea mărfurilor, etc.).
4. utilizarea impozitelor, contribuțiilor şi taxelor ca pârghii economico-financiare;
5. modalităţile de prelevare a veniturilor de la sectorul privat;
6. urmarirea echilibrului financiar;
7. analiza oportunităţii apelării la împrumuturi de stat (datorie publică).

Observație: in statele modern e, deficitul bugetar a devenit cvasi-permanent; sunt rare


situațiile in care un exercițiu bugetar este incheiat cu excedent bugetar.
INDICELE DEZVOLTARII UMANE (IDU)

Pentru a determina IDU trebuie să parcurgem două etape:

1. Determinarea indicilor care compun IDU

PNUD dimensionează valorile minime și maxime pentru urmatorii indicatori,


în funcție de datele statistice existente, cu scopul de a obține indicatori cât mai
relevanți pentru comparațiile dintre state.
.
Direcție Indicator Minimum Maximum
Sănătate Speranța de viață la naștere (ani) 20 85
Perioada asteptată de școlarizare (ani) 0 18
Educație
Perioada medie de școlarizare (ani) 0 15
Standardul Venitul national brut pe cap de 100 75000
de viață locuitor (2011 PPP $)

Speranța de viață la naștere minimă este de 20 ani, pe baza evidențelor


istorice, conform cărora nicio țară din secolul 20 nu a avut Speranța de viață la
naștere mai mica de 20 ani. Valoarea maximă pentru Speranța de viață la naștere a
fost fixată la 85, ca o țintă aspirațională realizabilă în curând: datorită îmbunătățirii
constante a condițiilor de viață și de sănătate, Speranța de viață la naștere deja a
ajuns aproape de cei 85 de ani în Hong Kong, China (Special Administrative Region)
(84.1 ani) și Japonia (83.9 ani).
Societatea poate subzista fără un sistem de educație, iar acest punct de vedere
al PNUD justifică valorile minime egale cu 0 (zero), prevăzute pentru cei doi indici
de educație. Valoarea maximă pentru perioada așteptată de școlarizare, de 18 ani,
echivalează cu obținerea masterului în majoritatea statelor. Valoarea maximă pentru
perioada medie de școlarizare, de 15 ani, este maximul acestui indicator, prevăzut
pentru anul 2025.
Pentru Venitul national brut pe cap de locuitor (2011 PPP $), valoarea
minimă a fost fixată la 100 USD/ per capita (2011 Paritatea Puterii de Cumparare
in USD), ținând cont de dimensiunea considerabilă si nemasurată a subzistenței și
a autoproducției de subzistență, ce nu este capturată de către datele oficiale.
Valoarea mximă pentru acest indicator a fost stabilită la 75000 USD/ per capita
(2011 PPP). Kahneman and Deaton (2010) au arătat că, virtual nu există câștig în
dezvoltarea umană și în creșterea bunăstării la nivel de societate, pentru un Venit
national brut pe cap de locuitor mai mare de 75000 USD (2011 PPP $). În acest
moment, doar patru state (Brunei Darussalam, Liechtenstein, Qatar and Singapore)
depășesc această valoare, de 75000 USD/ per capita (2011 PPP $).

După ce au fost stabilite aceste valori minime și maxime, indicii aferenți (ce
compun practic IDU), sunt calculați astfel:
Valoare indice = (Valoare actuală - Valoare minimă) /
(Valoare maximă - Valoare minimă)

Indicele educației este media aritmetică simplă a celor doi indici care-l
compun. Folosirea mediei aritmetice simple permite substituirea perfecta dintre cei
doi indicatori (o valoare medie a anilor de școlarizare, respectiv numărul așteptat
de ani de școlarizare). Multe state în curs de dezvoltare au o valoare redusă a
școlarizării printre adulți, dar au o rată foarte ridicată de participare la cursurile
primare și secundare.
Fiecare dolar adițional câștigat are un efect tot mai mic asupra capacității de
creșetere a dezvoltării umane. De aceea, pentru Indicele de venit, se utilizează
logaritmarea naturala (ln) a valorilor (curentă, minimă și maximă).
2. Determinarea IDU, ținând cont de indicii care îl compun

IDU se determină ca media geometrică a celor trei indici care îl determină


(Isănătate; Inivelului de educatie; Iveniturilor)

IDU = (Isănătate * Inivelului de educatie * Iveniturilor)1/3

Exemplu: România, 2018

Indicator Value
Life expectancy at birth (years) 75,9
Expected years of schooling (years) 14.3
Mean years of schooling (years) 11
Gross national income per capita (2011 PPP $) 23906
Note: Values are rounded.

Indicele de sănătate = (75,9 - 20) / (85 - 20) = 0,86


Indicele de educație = (0,794 + 0,733) / 2 = 0,764

Indicele Perioadei asteptate de școlarizare = 14,3 / 18 = 0,794

Indicele Perioadei medii de școlarizare = 11 / 15 = 0,733

Indicele de venit = ln (23906) – ln (100) / ln(75000) – ln (100) = 0,827

Avem ln (100) = 4,605, ln (23906) = 10,082, ln (75000) = 11,225

Deci, Indicele de venit= 5,477 / 6,62 = 0,827

IDU (Indicele Dezvoltarii Umane) = (0,86 * 0,764 * 0,827)1/3

IDU = (0,54337208) 1/3 = 0.816


Evoluția IDU pt România, in perioada 1990-2017:

Perioada 1990-1999
1990 1991 1992 1993 1994 1995 1996 1997 1998 1999
0.701 0.686 0.678 0.678 0.681 0.687 0.695 0.696 0.698 0.704

Perioada 2000-2009
2000 2001 2002 2003 2004 2005 2006 2007 2008 2009
0.709 0.715 0.724 0.734 0.746 0.755 0.767 0.781 0.795 0.798

Perioada 2010-2017
2010 2011 2012 2013 2014 2015 2016 2017
0.797 0.798 0.795 0.8 0.802 0.806 0.808 0.813

Conform metodologiei de calcul a IDU din acest moment, tarile lumii se clasifica astfel:

1) IDU mai mare sau egal cu 0,8: nivel foarte ridicat de dezvoltare umana

2) IDU intre 0,7 si 0,799: nivel ridicat de dezvoltare umana

3) IDU intre 0,550 si 0,699: nivel mediu de dezvoltare umana

4) IDU mai mic decat 0,550: nivel scazut de dezvoltare umana


INDICATORII DE EFICIENȚĂ pentru INVESTIȚII 

Eficiența urmărește maximizarea efectului obținut ulterior în raport cu efortul realizat


inițial sau, invers, minimizarea efortului inițial în raport cu efectele obținute ulterior.
Indicatorii de eficiență se determină pentru investițiile private și publice care se pot
cuantifica monetar/financiar, atât în ceea ce privește costurile inițiale, cât și fluxurile viitoare
prevzionate sau obținute. 
Dacă beneficiile viitoare aduse de investiții nu se pot exprima financiar, în unități
monetare, se utilizează alte metode de analiză (spre exemplu, analize de eficacitate sau
economicitate). 
In cazul investițiilor (atât publice, cât și private), există un decalaj de timp între momentul
efectuării costurilor inițiale cu realizarea investiției și momentele încasării beneficiilor (care sunt
ulterioare, viitoare). Prin urmare, comparația dintre costurile inițiale cu investiția și fluxurile
financiare viitoare, trebuie să țină cont de trecerea timpului.  
Cuantificarea financiară/monetară a curgerii timpului se realizează fie prin actualizare
(aducerea la momentul zero (al punerii în funcțiune a investiției) a valorilor viitoare), fie prin
capitalizare (aducerea tuturor valorilor la momentul final, n). Actualizarea presupune împărțirea la
factorii de actualizare, iar capitalizarea presupune înmulțirea cu factorii de actualizare periodici
(noi îi vom considera anuali).  
Indicatorii de eficiență care se determină prin utilizarea acestor metode de cuantificare
(actualizare, capitalizare) se numesc indicatori moderni de eficiență. 
Pentru statele ale caror prețuri sunt stabile, în care rata inflației este nesemnificativă
(aproximată cu 0% pe an), se pot utiliza și indicatori clasici de eficiență (care nu tin cont de
valoarea în timp a banilor).

 Indicatorii moderni de eficiență utilizați în analize sunt:


1. Valoarea actuala neta (VAN), sau Valoarea prezentă netă (Net present value - NPV, en.)
2. Rata interna de rentabilitate (RIR) (Internal rate of return - IRR, en.)
3. Indicele de profitabilitate (IP) (Profitability index - PI, en.)
4. Termenul de recuperare a investiței, pe baza valorilor actualizate (TRact)
Elementele unei investiții:

I0 -- investiția inițială, sau cheltuiala inițială cu realizarea investiției


Cuprinde toate cheltuielile necesare până la momentul punerii în funcțiune (notat cu 0).
Aceste cheltuieli se determină la momentul 0, prin capitalizarea sumelor cheltuite anterior
momentului 0.

n – perioada de utilizare a invesției (număr de ani)

BNi -- beneficiul net adus de exploatarea investiției, în anul oarecare „i”;


Este un beneficiu net de costurile de utilizare anuale.
BNi = Bi – Ci (Bi sunt beneficiile anuale aduse prin utilizarea investiției, iar Ci costurile anuale
generate de utilizarea investiției în anul respectiv, notat generic cu „i”).
! Pentru investitiile private, BNi este, de regula, Cash Flow-ul Disponibil (CFD).

În anul n, la finalul acestuia (finalul duratei de utilizare a investiției), BN conține o mărime aparte,
Valoarea Reziduală a investiției. Această valoare poate să fie cea net contabilă, sau de cesiune,
sau de revânzare.
Dacă nu se precizează altceva în enunt, atunci valoarea reziduală este considerată nulă/zero.

Indicatorii moderni presupun, ca regulă generală, compararea lui I0 (costurile inițiale cu investitția,
efortul inițial) cu beneficiile viitoare nete actualizate (efectele viitoare, ulterioare, generate de
utilizarea investiției).

Observație: Vom presupune, prin convenție, că toate fluxurile financiare (costuri, beneficii), se
măsoară la sfarsitul perioadelor (la finalul fiecărui an, mai exact), adica posticipat.
Actualizarea se realizeaza astfel: (BNi)act =

unde ki este rata de actualizare din anul i, iar (1+ ki) este factorul de actualizare din anul i
Rata de actualizare se exprima unitar/ în raport cu 1, in aceste formule! Spre exemplu:
i) k = 10% = 0,1 (exprimare în raport cu 1); 1+k = 1,1 NU cu 11 (atenție)!
ii) k = 5% = 0,05 (exprimare în raport cu 1); 1+k = 1,05 NU cu 6 (atenție)!
iii) k = 50% = 0,5 (exprimare în raport cu 1); 1+k = 1,5 NU cu 51 (atenție)!
iv) k = 100% = 1 (exprimare în raport cu 1); 1+k = 2, NU cu 101(atenție)!

Rata de actualizare (k) poate lua diferite valori, spre exemplu:


Rata inflatiei, Rata medie a dobanzilor bancare aplicate la depozite, Rata medie a dobanzilor
bancare practicate la credite, Rata de dobanda oferita la titlurile de stat (RF = rata fără risc), Rata
medie de rentabilitate pentru sectorul de activitate in care se realizeaza in investitia, O mărime
fixată/stabilită de către instituția finanțatoare sau de către o autoritate financiară în domeniu, Costul
de oportunitate pentru investitori/ pentru banii investiți sau O valoare obținută pe baza unui model
de estimare (CAPM-ul).

Valoarea ratei de actualizare o sa fie precizată în enunțul aplicațiilor, sau se va determina


pe baza Costului Mediu Ponderat al Capitalurilor (CMPC).

k = Costul mediu ponderat al capitalurilor (CMPC), se determină atunci când sursele de finanțare
au costuri de oportunitate diferite.
CMPC = ∑Cj*pj, unde j ia valori de la 1 la numărul total de surse de finanțare
Cj – costul capitalului „j” ; pj – ponderea acestui capital in I0
Exemplu (cost capitaluri propii 0):
Considerăm o investiție I0 = 10.000 €, finanțată astfel:
- 5.000€ credit bancar, care costă 13%/an,
- 3.000€ împrumut obligatar (obținut pe baza emisiunii unor obligațiuni), care costă 10%/an,
- 2.000€ aport propriu (capitaluri proprii), care costă 0%/an.
În acest caz, CMPC = 13%*0,5 + 10%*0,3 + 0% = 9,5%/an = 9,5/100 = 0,095/an (exprimarea
lui k in raport cu 1, cu unitatea).
Exemplu (cost capitaluri propii diferit de 0)
Considerăm o investiție I0 = 10.000 €, finanțată astfel:
- 5.000€ credit bancar, care costă 13%/an,
- 3.000€ împrumut obligatar (obținut pe baza emisiunii unor obligațiuni), care costă 10%/an,
- 2.000€ aport propriu (capitaluri proprii), care costă 20%/an.
CMPC = 13%*0,5 + 10%*0,3 + 20%*0,2 = 6,5% + 3% + 4% = 13,5%/an = 13,5/100 = 0,135/an

Valorile periodice (anuale) utilizate pentru ratele de actualizare se folosesc si pentru


realizarea capitalizării.

Exemplu capitalizare:
Considerăm o investiție realizată în 2 etape: 10.000 euro, cheltuiala cu 2 ani inainte de punerea in
funcțiune a investiției (anul 0) și 20.000 euro, cu un an înainte de punerea în funcțiune a investiției.
Să se determine I0.
Capitalizarea se realizează la momentul 0 (al punerii în funcțiune a investiției):
I0 = 10000*(1+k-2)*(1+k-1) + 20000*(1+k-1),
Unde k-1 este rata de capitalizare/actualizare din anul -1 (dinainte de momentul zero, al punerii în
funcțiune), iar k-2 este rata de capitalizare/actualizare din anul -2 (2 ani inainte de punerea in
funcțiune a investiției).

Formula generală de calcul, pentru un asemenea exemplu, este:


I0 = ∑I-i*(1+k-1)(1+k-2)...(1+k-i),
unde i ia valori de la 1 la numărul total de ani în care investiția a fost realizată (până la momentul
punerii în funcțiune). 
1. Valoarea actuala neta (VAN)/ Valoarea prezentă netă (VPN)/ Net present value (NPV)  

VAN = -I0 + ∑(BNi)act = ∑(BNi)act - I0

unde i ia valori de la 1 la n (numărul de ani în care investiția este utilizată

Așadar, VAN compară beneficiile viitoare actualizate cu valoarea costurilor inițiale cu investiția
(până la momentul 0, al punerii în funcțiune).

a) Dacă avem rata de actualizare variabilă (k ≠ constantă), atunci:


𝐵𝑁2
VAN = -I0 + +
1 𝑘1 1 𝑘2
+ ...+  

b) Dacă avem rata de actualizare constantă pe întreaga perioadă (k = constantă), atunci:

VAN = -I0 + + + ... +

c) Dacă rata de actualizare este constantă pe întreaga perioadă (k = constantă și k>0 ), iar
Beneficiile nete anuale sunt și ele constante pe întreaga perioadă (BNi = constante = BN), atunci:

VAN = -I0 + [1+ + +...+ ]

VAN = -I0 + *

VAN = -I0 + *[1- ]

VAN = -I0 + *[1 - 1 𝑘 ] ! cea mai simplă formulă de aplicat pe calculator


Conform acestui criteriu/ indicator, o investitie este acceptabilă sau oportună sau eficientă
dacă și numai dacă VAN > 0.
Dintre două sau mai multe proiecte de investiții concurente, proiectul optim (conform
acestui criteriu/indicator), trebuie să fie eficient/ acceptabil/ oportun și să maximizeze Valoarea
actuala netă -- Max (VAN).

Exemplu: Consideram o investiție I0 egala cu 10.000 euro; n (durata de viață) = 5 ani;


BN = constant = 2.650 euro/an; k = 0,1 (10% pe an) = constantă.
Să se determine VAN pentru această investiție și să se precizeze dacă este eficientă.

265 *[1 - 1 0,1 ]


VAN = 12000 + ,

VAN = 12000 + 26500 ( 1 – 1,1-5)


VAN = 12000 + 26500* 0,37907867694
VAN = 45,58 euro
VAN > 0, deci investiția este eficientă.

2. Rata internă de rentabilitate (RIR)/ Internal rate of return (IRR)

RIR este acea valoare a ratei de actualizare k, rată presupusă constantă pe toată perioada
de analiză, pentru care investiția inițială (I0) este egală cu suma beneficiilor nete viitoare actualizate
la aceasta valoare (RIR).
Avem I0 = ∑ (BNi)act , actualizare realizată la valoarea RIR a ratei de actualizare
RIR reprezintă deci rentabilitatea anuală, presupusă constantă, cu care este utilizata I0
pentru a genera beneficiile nete viitoare BNi.
Practic, RIR este soluția ecuației VAN=0, cu necunoscuta k.
Ecuația VAN = 0 înseamnă că 0 = - I0 + ∑ (BNi)act
Dacă această ecuație nu se poate rezolva, RIR se aproximează. Aceasta aproximare a lui
RIR se realizează în 2 etape:

i) Etapa tatonărilor succesive


Se caută 2 valori k1 si k2 ale RIR cu următoarele proprietăți: 5% ≥ k2-k1> 0%; VAN(k1)>0
și VAN (k2)<0.

Precizări:Tatonările succesive se încep cu o valoare de referință a ratei de actualizare, valoare


precizată în enunțul aplicației (spre exemplu, rata inflației este de a% pe an). 5% este un pas de
căutare recomandat, pentru a minimiza numărul tatonărilor și eroarea de aproximare.

ii) Etapa Interpolării liniare


În această etapă se presupune că VAN este o funcție liniară (de gradul 1) de k, pe intervalul
[k1,k2]. Folosind regula de trei simplă sau triunghiurile asemenea, rezultă următoarea identitate
pentru RIR:

RIR = k1 + (k2-k1) *

Atentie! Întotdeauna RIR aparține intervalului (k1,k2) și este o valoare pozitivă (trebuie sa fie >0)

Conform acestui criteriu/indicator, o investiție este acceptabilă sau eficientă sau oportună
dacă și numai dacă RIR este mai mare decât rata de referință precizată pentru rata de actualizare.
Dintre două sau mai multe proiecte de investiții concurente, proiectul optim (conform
acestui criteriu/indicator), trebuie să fie eficient/ acceptabil/ oportun și să maximizeze Rata internă
de rentabilitate (RIR).

3. Indicele de profitabilitate (IP)/ profitability index (PI)


IP =

Acest indicator arată cât reprezinta beneficiile nete viitoare actualizate, față de investiția inițială.
Formula se poate rescrie astfel: IP =[I0–(I0+∑(BNi)act)] / I0 = (I0 + VAN)/ I0

Adică IP = 1 +

Iar (IP-1) * 100 = * 100, este randamentul sau rata de rentabilitate pentru VAN.

Conform acestui indicator/criteriu, o investiție este acceptabilă sau eficientă sau oportună
dacă și numai dacă IP > 1 (echivalent cu VAN>0).
Dintre două sau mai multe proiecte de investiții concurente, proiectul optim (conform
acestui criteriu/indicator) trebuie să fie eficient/ acceptabil/ oportun și să maximizeze indicele de
profitabilitate -- Max(IP).

Exemplu: Considerăm 2 proiecte de investiții concurente A și B pentru care:


I0 VAN
A 100.000 50.000
B 90.000 48.000
Conform VAN, proiectul optim este A, pentru că maximizează VAN.
IPA = 1+ = 1+0,5 = 1,5

iar IPB = 1+ = 1+ = 1,53

Conform IP, proiectul optim este B, pentru că maximizează IP.

4. Termenul de recuperare a investiției, determinat pe baza beneficiilor nete actualizate

TRact reprezintă perioada (durata) în care I0 se recuperează pe baza BN viitoare actualizate


TRact =Xani și Yzile

X se determină prin tatonari succesive, pe baza următoarei inegalități duble:


∑ 𝐵𝑁𝑖 𝑎𝑐𝑡 ≤ I0 < ∑ 𝐵𝑁𝑖 𝑎𝑐𝑡
Iar Y este o aproximare, determinată printr-o regulă de 3 simplă, având la bază presupunerea că,
în anul x+1, beneficiul net actualizat este proportional în timp.
Considerăm anul ca având 365 de zile.

Regula de trei simplă:


în 365 zile, ale anului x+1 ................ se obține (BNx+1)act
în Y zile (ce trebuie determinat) ....... mai avem de obținut diferența [I0 - ∑ 𝐵𝑁𝑖 𝑎𝑐𝑡]

Y= 𝐼 ∑ 𝐵𝑁𝑖 𝑎𝑐𝑡 ∗ 365 / (BNx+1)act

Conform acestui indicator/criteriu, o investiție este acceptabilă sau eficientă sau oportună
dacă și numai dacă: TRact este mai mic decât n (durata de utilizare a investitiei)
Dintre două sau mai multe proiecte de investiții concurente, proiectul optim (conform
acestui indicator/ criteriu) trebuie să fie eficient/ acceptabil/ oportun și să minimizeze Termenul
de recuperare bazat pe actualizare (TRact).

Precizări:
i) Din punct de vedere al acceptării/ eficienței/ oportunității unei investiții, cele 4 criterii/ cei 4
indicatori sunt sinonime/ sinonimi. Este de ajuns sa se calculeze un singur indicator, pentru a
spune dacă investiția este eficientă, sau acceptabilă sau oportună.
Spre exemplu, dacă VAN ≥ 0 atunci și IP ≥0 și RIR≥valoarea de referinta a lui k și TRact≤n!!!

ii) Din punct de vedere al selectiei investitiei optime, dintre două sau mai multe proiecte de
investiție concurente, cei 4 indicatori sunt, de cele mai multe ori, contradictorii.
Într-o asemenea situație contradictorie, exista 2 rezolvări posibile:
- fie se consideră un singur criteriu de selecție, apreciat de către decident ca fiind cel mai relevant;
- fie se realizează un punctaj/ scoring pentru fiecare proiect de investiții analizat, ponderând fiecare
criteriu/ indicator cu un coeficient de importanță relativă, pe care i-o acordă decidentul.
Se va alege, în final, acel proiect care este eficient/ acceptabil/ oportun și care Maximizează
funcția scor. 
11 6 Management public in institu/ii # autorila/i administrative

10. Adaptarea con/inutului deciziei strategice sau adoptarea


altei/altor decizii
Deseori se constatä cä anumite decizii sunt adoptate de decidenti mai
pu{in avizati asupra realitätilor obiective, dar ~i cu competente profesionale, PARTICULARITATI, ALE SISTEMULUI
manageriale ~i politice limitate. Prin unnare, deciziile contin erori,
neconcordante cu alte decizii sau acte normative sau nu respectä cerintele de
calitate ale u~ei decizii de management public. in aceastä etapä a pro~esului
decizional se procedeazä la rectificäri ale continutului deciziei sau chiar la
adoptarea unor decizii noi, care sä sprijine realizarea obiectivelor strategice.
4 INFORMATIONAL
, DIN INSTITUTIILE
PUBLICE ~I AUTORITATILE
ADMINISTRATIVE
,

Procesul strategic de elaborare a deciziilor de management public este


deosebit de complex ~i de duratä, necesitänd manageri publici profesioni~ti
cu o cunoa~tere corespunzätoare a contextului situational in care initiazä ~i
elaboreazä o decizie strategicä de management public. De retinut cä, nu
Sistemul informational din institutiile publice ~i autoritätile
toate etapele prezentate sunt obligatorii intr-un proces decizional strategic.
administrative are o serie de particularitäti, care surrt deterrninate de
Alegerea o fac decidenµi profesioni~ti ~i responsabili, care ocupä functii
specificul domeniilor sectorului public.
publice de conducere/functii de demnitate publicä in institutiile
publice/autoritätile administrative. ' 4.1. Conceptul de sistem informational
Datele, informatiile, mijloacele de tratare a informatiilor ca, de altfel,
~i circuitele ~i fluxurile informationale surrt influentate de relatiile
organizatorice ~i de cele administrative, dar ~i de atributiile unor institutii
publice sau autoritäti administrative.
Sistemul informafional cuprinde ansamblul datelor, informa/iilor,
circuitelor informa/ionale, procedurilor informa/iona/e, jluxurilor
informa/ionale $i mij/oace/or de tratare a informafii/or. (vezi figura nr. 4.1).
Fiecare componentä a sistemului de management dintr-o institutie
publicä sau autoritate administrativä este atät un emi/iitor, cät ~i un
beneficiar de informatii, care serve~te direct sau indirect sistemul in
ansamblul lui. Componentele sistemului informational au un grad ridicat de
diversitate ~i specificitate, in functie de atributiile ~i competentele stabilite
de lege ~i de prevederile documentelor interne de formalizare a structurii, in
special ROF, organigrame, fi~e de post, diagrame de relatii.
De exemplu, in vederea exercitärii atributiilor sale, Pre$edinte/e
Romiiniei emite decrete ~i mesaje. Decretele Pre~edintelui se publicä in
Monitorul Oficial al Romäniei, au caracter individual, cel mai adesea, sau
normativ, prin exceptie. Mesajele, sunt altä componentä a sistemului
informational prin care Pre~edintele exprimä unele pu~c:e de ve~ere fatä de
o anumitä problemä de pe agenda politicä sau pubhca ~1 fata de un act
normativ care a fost inaintat spre promulgare.
----
Management public in institu/ii Ji autoritiifi administrative Particularitii{i ale-3i.s_temului infonna/ional din institu/iile publice :Ji autoritii{ile administrati ve 11 9
11 8

Hotärärile se emit pentru organizarea executärii legilor, iar


ordonantele se emit in situafii exceptionale ~i intre limitele ~i in conditiile
legale.
Mini~trii din structura Guvemului emit ordine ~i instrucfiuni in
vederea realizärii atributiilor specifice ~i satisfacerii directe sau indirecte a
interesului public general sau specific.
NCIPAL
MPONE in administratia localä, sistemul informationale contine, pe längä
SISTEM componentele clasice ~i o serie de acte administrative emise de conducätorii
ORMATI unor institutii publice ~i autoritäti administrative. De exemplu: pre~edintii
de consilii locale ~i judetene emit hotiirari, primarul emite dispozifii,
prefectul emite ordine cu caracter individual sau normativ.

4.2. Tipologia componentelor sistemului informaµonal


Informatiile care circulä in institutii ~i autoritäti administrative, dar ~i
cele care existä in celelalte organizatii din sectorul public, pot fi grupate,
Figura nr. 4.1. Componentele siste~ului i~~rma~onal din institutiile publice ~i luändu-se in considerare mai multe criterii, a~a cum se prezintä in figura
autoritätile admimstrati ve nr. 4.2.
Principalele criterii de clasificare ~i tipuri de date fi informa/ii care
Intre Pre~edinte ~i Parlament, respectiv Guvern se stabilesc circuite ~i circulä in institutiile publice ~i autoritätile administrative sunt urmätoarele:
fluxuri informationale.
1. Dupä modul de exprimare:
Alte exem~le de componente specifice ale sistemului informational din - orale, transmise, de regulä, prin viu grai;
sectorul public sunt legile, hotiirarile, ordonanfele ~i mofiunile formulate - scrise, consernnate de regulä pe härtie;
de Guveme sau de Camerele Parlamentului unei täri. - audiovizuale, transmise prin intermediul unor canale media,
Legile adoptate de Parlamentul Romäniei sunt: aparaturä specialä electronicä ~i de telecomunicatii, calculatoare ~i
- legi constitu(ionale, de revizuire a Constitutiei; platforme de e-guvemare.
- legi organice, prin care se reglementeazä: sistemul electoral, 2. Dupä gradul de prelucrare:
organizarea ~i functionarea partidelor politice, organizarea ~i - primare, care anterior nu au suferit un proces de prelucrare
des~urarea referendumului, organizarea guvemului ~i Consiliului informationalä. Circulä mai mult in autoritätile ~i institutiile
Suprem de Apärare a Tärii, regimul stärii de asediu ~i al celei de publice din administratia localä;
urgenta, infractiunile, pedepsele ~i regimul executärii acestora, - intermediare, care se aflä in diferite faze de pre/ucrare ~i circulä
acor~area amnistiei sau a gratierii colective, organizarea ~i atät in administratia centralä, cät ~i in cea localä;
~cti_?nare~ Consiliului Superior al Magistraturii, a instantelor - finale, care au trecut printr-un numär de prelucräri preväzute ~i se
Judec_atore~tt, a Ministerului Public ~i a Curtii de Conturi, statutul regäsesc in decrete, hotiirtiri, ordonan/e, legi, etc.
functionanlor publici, contenciosul administrative altele. · 3. Dupä directia vehiculärii :
legi ordinare. ' ' - descendente, care se transmit de la nivelul administrapei centrale la
autoritätile locale sau de la compartimentele situate pe nivele
In texercitarea atribufiilor sale Guvernul R • . . d t h t a·r,· si ierarhic~ superioare cätre cele de pe nivele ierarhice inferioare. Se
ordonan,e. , omanzez a op a o ar , regäsesc in decizii, dispozif ii, instruc{iuni, legi, decrete, ordonanfe
etc.
, ---
Ma11ageme111 public in instilrl/ii ri a11toritä/i administrative Particularitä/i ale sistemului informa{ional din institu{iile publice $i autorita/ile administrative 121
120
ORALE - ascendente, care se transmit de la autoritätile ~i institutiile de la
MODUL DE SCRISE
nivelul administratiei publice locale la cele ale administratiei
EXPRIMARE publice centrale sau de la compartimente de pe nivele inferioare
AUDIOVIZUAI.E cätre cele de pe nivele superioare din institutii ~i autoritäti
administrative ~i reflectä, de regulä, situatii de raportare cu privire
PRlMARE
la gradul de realizare a obiectivelor previzionate, des~urarea tmor
GRADULDE
PRELUCRARE
INI'ERMEDIARE activitäti, implementarea unor decizii, etc.
FINALE - orizontale, care se transmit intre institutii/autoritätifcompartimente
aflate in relatii de colaborare ~i/sau persoane incadrate in diverse
DESCENDENTE compartimente situate pe acela~i nivel ierarhic.
DIRECTIA
ASCENDENTE
VEHICULÄRII 4 . Dupä destinafie:
ORIZONTALE - interne, care circulä fa interiorul institutiilor publice/autoritätilor
administrative;
INI'ERNE - externe, care circulä in afara institutiilor/autoritätilor publice.
DESTINATIE
EXTERNE
5. Dupä obligativitatea pentru beneficiar:
OBLIGATIVITA- lMPERATIVE - imperative, emise de cätre Pre~edintele Romäniei, Guvem,
TEAPENTRU
BENEFlCIAR NONIMPERA TIVE Parlament, autoritäti administrative reprezentative care au
competente legale ~i decizionale generale/specifice Ja nivel local;
FINANCIARE nonimperative, acele date sau informatii care au caracter
preponderent informativ ~i care circulä, in mod curent, in cadrul
COMERCIALE
NATURA
autoritätilor/ institutiilor sistemului administratiei publice.
PROCESELOR CULTURALE
REFLECTATE TURISTICE 6 . Dupä natura proceselor reflectate:
- administrative intretin procedurile administrative birocratice
SPORTIVE
intr-un sistem;
ALTELE - comerciale reflectä sau au in vedere activitäti de marketing public
in legäturä cu institutiile/autoritätile ~i cu serviciile publice oferite
MODULDE DE EVIDENTA de acestea;
EVIDEN'fA CURENTÄ - culturale reflectä in mod expres activitäti cu caracter cultural;
- asistenfa socialii,
STATISTICE - economico-financiare,
GRADUL DE INFORMAT!I - politice, etc.
SECRETIZARE CLASIFICATE Alte categorii de informatii dupä acest criteriu se regäsesc in
INFORMATII DE urmätoarele domenii: cercetare-dezvoltare, protectia mediului, inväµimänt,
INTERES PUBLIC
agricultura, amenajarea teritoriului, transport, comunicatii, sänätate, turism.
Figura nr. 4.2. Tipologia datelor ~i informafiilor din institufille publice ~i
autoriUitile administrative 7. Dupä modul de evidentä a informapilor:
evidenfa curentii, care reflectä anumite situatii existente la un
moment dat (zi, säptämänä, lunä);

__J
1
. . . .,. · autorita/i administrative
·c ;n 111s/1.IU 11 v01
Ma11aoemcnrpubl, - Particularita/i a/e sistemului informa/ional din instilll/iile publice $i autorita/ile admini!rtra1ive 123

n
122 b

• • 1un·1e realizate la principalele obiective ~i


· · reflecta mve
- statl5 t1ce, • ·nteticä sub fonnä de baze de date statistice
activitäti intr-o fonna s1 '
·. • . lä economicä, de resurse umane, etc.
~i de ev1denta soc1a ' (\ ORIZoML 11 \\
8. Dupä gradul de secretizare : \ \ 1 1 / / OCAZIONALE PERIODICE
VERTICALE OBLICE
_ informatii clasificate;
_ informaJ:ii de interes public.
Informafiile clasificate, reglementate ~r~n ~egea nr.182/2002, sunt,
dupä acest criteriu de 2 tipuri: secret de serv1c_1u ~1 secret de .stat. Acestea
din urmä sunt clasificate astfel: secret, stnct secret, stnct secret de
importanfä deosebitä. DIRECTJA FRECVENfA
Informafiile de interes public mentionate ~i reglementate prin Legea VEHICU- PRODUCERII
nr.544/2001, sunt aceJe informatii care se referä Ja sau rezultä din LARII
activitäJ:iJe unei institutii sau autoritäti publice care utilizeazä bani pubJici.
Din aceastä categorie fac parte informapile care privesc: organizarea ~i
functionarea autoritätiJor/institutiiJor publice, datele de identificare, , _ _ _......I CRITERIUL 1-I_ _.

structura organizatoricä, sursele financiare, bugetul, bilantul contabil,


programele ~i strategiile proprii, listele cu documente de interes public ~i cu Figura nr. 4.3. Tipologia circuitelor ~i fluxurilor informationale
categoriiJe de documente produse ~i/sau gestionate, etc. Informatiile din

A
aceastä categorie pot fi obtinute direct Ja sediul institutiei/autoritätii publice
sau pe baza unei cereri scrise, de preferintä expediatä prin po~tä sau depusä
cu numär de inregistrare Ja sediuJ institutiei sau autoritätii.
Utilizarea informatiei in procesuJ de elaborare a deciziilor ~i
transmiterea acestora in interiorul sau exteriorul institutiei/autoritätii se Fiabilitate
datoreazä existentei unor circuite ~i fluxuri informationale. ·

\~1
. Ci~cuitul in~o~mafi~nal desemneazä traiectul pe care il parcurge Vitezä de deplasare
mformaµa de Ja em1tator panä la beneficiarul de informatii.

y
Fluxul informat;onal este •
can1ztatea ue mforma/u transm1sa pe
,1 • • .. •
. . . t•
canaleJe c1rcmteJor mformationaJe. _y__ "
Circuitele ~i fluxuriJe in.form3 t·10 1 .
fi gura 4.3.) ~1. ana11zate
. , . t na e pot fi cunoscute ca tipologie (vez1
m functie de c t · •• 4
' t• arac ensticde prezentate in figura 4. •

CIRCUITlJL INFORMA'flONAL

Figura nr. 4.4. Caractcristici ale circuitelor ~i fluxurilor infommtionale


.. Ma11ag_emenr p11blic 111 i11sti1t1/ii $i autoritti/i administrative
...
Particularita/i ale sistemului informa/ional din institu/iile pub/ice si auroriti'i/ile administrative 125
124
. . fl •ior infonnationale este structuratä dupä
date complementare); (b) redirecfionarea unui document cätre un serviciu
Tipologia circu1telor ~1 uxun
sau persoanä din cadrul institutiei sau autoritätii publice; (c) c/asarea in
urmätoarele criterii: . h' lare caracteristicile emitätorului ~i,
t. Dupä direcµa de ve . ,cu '... vederea utilizärii ulterioare, (d) eliminarea documentului, atunci cänd acesta
. fi · lui de mfonnat11 - . nu prezintä interes.
respecttv, ale bene iciar~l , tr institutii/autoritäti situate Ja mvel central
sta 1 3. Clasarea ~i arhivarea documentelor. Sistemele de clasare
- v~rtical~ se b e_sc lmlo:al sau pe nivele ierarhice inferioare, intre
~1 cele s1tuate 1a mve . cunoscute sunt cel alfabetic, numeric, crono/ogic, dar # sistemul ideologic
care existä relatii de subordonare, . . .
. le se stabi'lesc intre postun, respectlv compart1mente, .yi zecimal.
- onzonta . . , d 1 . l . Managementul documentelor este o aplicafie inforrnaticä utilizatä in
· · ·· st·tuate pe aceJ,:i-.j
mst1tuµ1 -, nivel
. .1erarh1c m . ca , ru s1stemu
-. m
. ·strative sau altui domemu de mteres pubhc mtr-o tara, majoritatea institutiilor publice din statele democratice, care faciliteazä
admm1 . • · · bl. ·
accesul diferentiat al resurselor umane ~i stakeholderilor institutiilor/
- ob/1ce . se stabilesc intre institutii ale admm1strat1e1 ·pu- tce1 s1tuate d „
pe niveluri ierarhice diferite, intre care nu ex1sta re atu e autoritätilor publice la datele ~i inforrnafiile de interes public ~i ajutä la
subordonare nemijlocitä. prelucrarea datelor ~i informafiilor precum ~i Ja arhivarea electronicä a
2. Dupäfrecvenfa producerii: . . . . acestora, respectiv la reducerea birocratiei ~i cheltuielilor publice.
- periodice se repetä la anumite mtervale, an, tn~~stru cu ~caz1a
intocmirii unor rapoarte, däri de seamä, elaboräm unor evidente
4.3. Functüle sistemului informaµonal
statistice (de personal, de venituri, de cheltuieli, de indicatori
macroeconomic, etc);
Sistemul informafional din institutiile publice indepline~te urmä-
- ocazionale se stabilesc cu o frecventä aleatoare, ori de cäte ori este
cazul, iar fundamental existentei lor il reprezintä situatiile inedite toarele funcfii: (1) decizionalä; (2) operaponalä; (3) de documentare (vezi
care se produc in interiorul sau in afara institutiilor publice/ figura nr. 4.5)
autoritätilor administrative.
Procedurile informationale sunt un ansamblu de elemente prin care
se stabi/esc modalitii(ile de cu/egere, inregistrare, transmitere :,i prelucrare
a unei categorii de date/informafii cu precizarea operafiilor de efectuat .yi
succesiunea lor, a suporfilor # mijloacelor de tratare a informafiilor.
in cadrul sistemului informational existä o serie de mijloace de
culegere a informafiilor, de fnregistrare a acestora, de transmitere ~i
prelucrare a lor.
Aceste mijloace de tratare a informatiilor utilizate ~i in sistemul
administratiei publice sunt de doua tipuri:
- manuale: calculatoare de birou, instrumente electronice ~i
FUNCTIILE SISTEMULUI INFORMATIONAL
infonnatice clas!ce (scanere, faxuri, telefoane inteligente, etc);
- automatzzate: computere, terminale, retele de calculatoare etc. Figura nr. 4.5. Functiile sistemului infonnational
Pentru gestionarea eficientä a componentelor unui sistem informa-
tional (in special a documentelor) din institutii ~i autoritäti administrative se Functia decizionalä constä in asigurarea de cätre sistemul
apeleazä Ja managementul documentelor.
informational a elementele informationale (date, informatii) necesare
Principalele componente ale managementului documentelor sunt fimdamentarii $i elaborarii tuturor deciziilor din institutiile publice ~i
urmätoarele:
1. Prezentarea documentelor ~i a circulafiei acestora autoritätile administrative. i
in fa nd, decizia de management public este rezultatul unui proces
2. R~dactarea unor documente, respectiv: (a) formularea

J
amplu de culegere, inregistrare, transmitere, prelucrare a datelor .$i
räspunsulm (la o adresä, elaborarea unui raport, identificarea unui set de

1
mn.a&b H t1;I
Mmmgemenl public in institu/ii i i autorita/i administrative
126 Particularitä/i ale sistemului informa/ional din institu/iile publice ~i autoritäfile admin istrative 127

. .. C l't tea componen telor sistemului informational influen-


mforma/11/or. a 1a . d .. . r sistemului decizional.
, od d' t cahtatea ec1z1110
teazä mm . irec . Ja este cea prin care sistemul informationa/
CONCEPHlUI
F~ncµa ~per~pona ( licarea/implementarea) deciziilor ~i actelor ~! RESiRUC-
asigura operaf10nallzarea ap , . l 1 TIJlWUI
. .
admm1strat1ve . ~1. norrnat'1ve.. proceduri ' legi, decrete,
.. hotaran,
. a te, e. .
Pnn• urrnare, to ta1·tI atea datelor, informatulor
· . care circula
. . m s1stemul
. CU
·m1orrnat1ona
., . · 1a1adm1·01·stratt1·ei publice' circuitele
, ~1 fluxunle mformat10nale
. .
ORG
existente contribuie in mod decisiv la mfelegerea corectä a contmutulu1
unui act normativ sau al unui tip de decizie ~i la aplicarea acestora. Din
punct de vedere practic, sistemul inforrnational influenteazä in mare mäsurä
des~urarea activitätilor derivate din exercitarea atributiilor ~i
competentelor decizionale de cätre titularii functiilor de dernnitate publicä, PRINCIPIILE SISTEMULUI
dar ~i implementarea tuturor deciziilor. INFORMATIONAL
Funcfia de documentare a sistemului informational exprimä rolul
acestuia de a integra inforrnatiile necesare personalului angajat in sistem
pentru a fandamenta sistemul de obiective ~i implicit deciziile derivate din
acesta.
Astfel, punctul de vedere sustinut de unii speciali~ti in domeniu
DE INFORMATI!
potrivit cäruia sistemul informational al managementului public se reduce Ja FINALE FLEXIBil.ITATII
activitatea de documentare reprezintä, in acceptiunea noasträ, una din cele DINTR-UN FOND
mai importante functii.
. Intre cele trei functii ale sistemului informational existä stränse
m~erdependent~- Buna funcµonare a sistemului informational, in ansamblul Figura nr. 4.6. Principiile sistemului infonnational
st
Im e_ ~ determmatä de valorificarea cu profesionalism de cätre managerii
pubhci a tuturo'.. componentelor sistemului informational ~i de integrarea
adecvatä a functnlor acestuia.
1. Principiul conceperü ~i restructurirü sistemului informaµonal
potrivit cerintelor managementului unei autorititifinstitutii publice
4.4 . Principiile sistemului informati Conceperea ~i rationalizarea sistemului informational se funda-
, ona1
menteazä, in mod expres, pe cerintele specifice ale managementului unei
Sistemul informational din institu .. .
ansamblu de princinii ca . 1~11e pubhce se fundamenteazä pe un institutii publice, care sunt sträns corelate cu sistemele de nevoi, respectiv
r re perm1t exerc1tare fu ··1 . de interese publice. Ratiunea existentei sistemului informational o
figura nr. 4.6). a ncµ1 or sale specifice (vez1
reprezintä asigurarea bazei informationale necesare pentru derularea
eficientä, atät a proceselor de management, cät ~i de executie in cadrul unei
institutii publice sau a sistemului administrativ in ansamblul lui.

2. Principiul corelärii stränse a sistemului informaµonal cu


organizarea structuralä ~i cu sistemul decizional din instituµile publice
In proiectarea structurilor organizatorice specifice institutiilor publice
din tara noasträ, trebuie sä se tinä searna de faptul cä fiecare componentä a

.......__.
III •
128 Management public in institu(ii $1 autorila(i administrative
--
sistemului reprezintä_ un emitätor !i un benefi_ciar d~- i?formatii, ca tipurile
de relatii organizatonce, care a~a: !ntre posturi/~ctn,_ I~tre cor1;1-partimente
Particularita{i ale sistemu/11i informa(iona/ din instilu/iile publice # autorild/ile administrative 129

„ Aceasta se realiz~aza, in mod expres, prin utilizarea unor prnceduri ~i


ml]loace __mod~m~ ~anate pentru accesul ~i tratarea/prelucrarea datelor ~i
intre institutii ~i/sau autontat1 ale adnumstrap.e1 pubhce (r 1 .'.
. . . . fl . . fi . l e ap1 infonnatnlor ~1 pnn mfonnatizarea institutiilor publice.
administrative) descnu crrcwte ~1 uxun m onnat1ona e.
Fiecare componentä a sistemului dispune, pentru reali 6. Principiul asigurarü de maximum de informatii finale dintr-un
obiectivelor atribuite, de anumite mijloace de tratare a informatiitare~ 0 fond limitat de informatü primare
trebuie sä foloseascä anumite proceduri informationale, pentru ca a ~ ~! Este cunoscut faptul cä cele mai importante decizii din sistemul
transmitä date ~i infonnatii pe circuitele informationale specifice. poi sa administrativ se fundamenteazä pe informatii finale. De aceea, acest
principiu constä intr-o valorificare eficientä ~i prelucrare sistematicä a
3. Principiul unitiitü metodolo~i~~ ~~at!rü informatiilor informafiilor care provin din societate ~i din alte surse. Actele normative
in vederea asigurärii compat1b1htät11 mtre toate componentele emise de institutiile din administratia centralä se fundamenteazä pe
sistemului infonnational este necesar ca modul de culegere ~i prelucrare a informatii de sintezä, indeosebi finale, care sunt rezultatul unui proces
informapilor sä fie unitar din punct de vedere metodologic. 0 asemenea amplu de documentare administrativä ~i analizä.
abordare asigurä sistemului infonnational un plus de rigurozitate ~i
faciliteazä functionalitatea sa. Tratarea unitarä a informatiilor pennite 7. Principiul flexibilitiipi
trecerea la prelucrarea automata a datelor, care reprezintä o necesitate Constä in adaptarea continuä a parametrilor sistemului infonnational
pentru orice institutie/autoritate. Aplicarea acestui principiu atrage apelarea la caracteristicile mediului intern ~i extern. Este necesarä in acest sens o
la infonnaticieni ~i la funcfionarii publici specializati in domeniul abordare modularä a sistemului informational. Aceasta ar facilita accesul
informatic.
rapid ~i selectiv la informatiile relevante. Potrivit acestui principiu este
Respectarea principiului conferä sistemului informational un plus de necesarä actualizarea pennanentä a datelor ~i informat:iilor, care compun
rigurozitate ~i eficienfä, facilitänd atät controlul cät ~i accesul la date ~i sistemul informational, optimizarea circuitelor ~i fluxurilor informationale
informafii esenfiale in procesele de management ~i de executie.
in vederea obtinerii unor economii consistente de timp ~i bani publici.
4. Principiul concentriirü asupra informatülor esentiale Principiile sistemului informational sunt necesare in practica
P~tr!vit aces~i principiu, informatiile trebui~ transmis;, ori de cäte ori managerialä pentru a-l analiza cu scopul imbunätäµrii lui.
st
~ e ~~sibil, selectiv intrucät aceasta inseamnä economie de timp, resurse ~i
unphcit operativitate in fundamentarea unor decizii ~i/sau elaborarea unor 4.5. Principalele deficiente ale sistemului informaponal
~~cume~~e administrative. Mai mult decät atät prin transmiterea
1nionnatnlor esentiale se a · - d • ' • · d Principalele deficiente ale unui sistem informaponal pe care le
. "'1 '.. stgura egrevarea s1stemului mformatlonal e putem identifica ~i intr-o institutie publicä sunt urmätoarele: distorsiunea,
m ormatn nerelevante c .c • . ' .
· fl t' • . ' are aiecteaza ~1 supraincarcä sistemul ~1 filtrajul, redundanfa !ji suprainciircarea canalelor de comunicare din
m uenteaza negativ calitatea proceselor d , . . i
Prelucrare a 1·n""onn
11 t"l .
atu or esenpale.
e mreg1strare, transm1tere sistemul informational.
1. Distorsiunea constä in modificarea par/ialii, intiimpliitoare a
5. Principiul asiguriirii un . . . continutului unor informatii, date pe parcursul culegerii ~i
componentelor sistemului ad . . 01 • timp corespunzätor de reacf1e transmiterii lor de la emitätor la bene:ficiar. Aceasta se poate datora
Pornind d l . nunistratiei publice neglijentei sau pregätirii precare a '.esurs_elor ~mane. . .
. . . e a prem1sa cä desfä .
dm mst1tutiile publice pre . t· ~urarea d1verselor procese de muncä. 2. Filtrajul constä in modificarea mte~rwn~ta _a __contmutu~m ~o:
. ,
viteza de reactie a compone t
zm a caract .s . .
. en ttci temporale, este necesar ca ~1 informatii sau date pe parcursul ~egtstram, transm1~em ~!
. .. d n e1or s1stemu1u·1 - fi d' i prelucrärii lor de catre resurse umane mteresate ca beneficiarul s~
timpu e culegere vehicular sa 1e 1feritä. Prin urmare,
' e, pre1ucrare · .c •. primeascä un mesaj schimbat. Acesta se poate datora unm
a documentelor administrati tr b . . a miormap.Ilor ~i de fundamentare
ve e U!e d1ferentiati. comportament iresponsabil al resurselor umane.
,\fa,1agemelll p11blic in i11sti111/ii $i autorita/i administrative Particu/arita/i a/e sistemu/11i informationa/ din institu/iile publice $i all/oritii/ile administrative 13 1
130

3. Redundanta constä in inregistrarea ,:epetat~, . prelucrarea ca _e fect ev!tarea efectuärii de cätre functionarii publici a unor operatii de
repetatii, transmiterea repetata a acelora~1 date ~1 mformatii pe rutmä, creandu-se astfel posibilitatea orientärii lor cätre activitätile de
circuite informationale diferite. Aceasta se poate datora unor analizä ~i conceptie.
deficiente 1n structura organizatoricä, dar ~i exercitarii defectuoase Infom:iati~area ~~-titutiilor publice este un proces complex ~i de duratä,
a functiei de organizare-coordonate a managementului public. care nec~s1tä mvestttn ?1ajore in tehnologie ~i in pregätirea resurselor
4. Supraincarcarea canalelor de comunicare consta in cre~terea umane dm sectorul puhlte, dar care trebuie fäcute pentru a avea un sistem
volumului de date ~i informatii de pe circuitele informationale administrativ modern, eficient ~i sustenabil. Institutiile publice ~i autoritätile
peste capacitatea acestora de transmitere. Aceasta se datoreazä administrative din Romania nu mai pot functiona cu rnijloacele
nerespectärii caracterului piramidal al sistemului informational, informationale rudimentare ~i invechite care au creat ~i intretinut deficiente
dimensionärii necorespunzätoare a fluxurilor informationale, devenite cronice: birocratie, redundante, filtraje , pierderi de date ~i
birocratiei excesive, datoratä cadrului legislativ nearmonizat, lipsei informatii, lipsa de transparenta, decizii rarä finalitate ~i cu probleme de
mijloacelor informatice de culegere, prelucrare, transmitere ~i calitate etc. 0 adaptare rapidä a sistemelor informationale ale tuturor
stocare a datelor. organizatiilor din sectorul public din Romania este absolut necesarä intr-un
secol denumit generic al societii{ii informa/ionale bazate de tehnologii
4.6. Tendinte ale sistemului informational in organizaµile din informa{ionale $i de comunica{ii $i pe digita/izare.
sectorul public
2. Semnatura electronica
Sistemele informationale din administratiile occidentale au fost Directiva UE nr. 93 din 1999 a pus bazele modelului de semniitura
electronicii folosit in cele mai multe state europene, care au adaptat
modemizate ~i informatizate in mod constant in ultimele patru decenii.
legislatia lor ~i au creat conditiile pentru integrarea semnäturii electronice.
Schimbari similare ar trebui sä aiba loc ~i in sistemul administrativ ~i in
Numärul furnizorilor de semnäturä electronicä acreditati care emit
toate institutiile publice din Romania. Sistemul informational, prin fondul
semnäturi electronice calificate variazä considerabil de la o tarä la alta. in
de informatii de care dispune ~i cu ajutorul tehnicilor moderne de evidentä, unele state, numärul de certificate pentru sernnätura electronicä este mai
prelucrare ~i transmitere a datelor ~i informatiilor, trebuie sii ofere mare, in principal datoritä unor forme de promovare din partea guvemului.
informa/iile necesare cu suficient timp inainte de apari{ia nevoii sociale Cea mai mare zona de aplicare in Europa pentru sernnätura electronicä este
reale, asigurand ~i un timp minim necesar de räspuns. in general legatä de aplicatiile de tip e-banking cu circuit inchis, ~i deci in
Cateva schimbäri importante ~i necesare in sistemul informational din afara scopului promovat de directiva UE. in scopul propus de directiva UE,
institutiile publice ~i autoritätile administrative din Romania sunt: foarte putine aplicatii sunt astäzi utilizate, iar cele mai multe sunt limitate la
informatizarea, semniitura electronicii $f digitalizarea, pe care Ie prezentäm e-government.
pe scurt in continuare. Gradul redus de interoperabilitate, la nivel national, dar ~i
transnational, este incä un obstacol pentru acceptarea pe piata ~i proliferarea
1. Informatizarea institufiilorlautoritäfilor publice contribuie la semnäturii electronice.
cre~terea eficientei comunicärii interne ~i externe (cu stakeholderii), dar ~i a in Europa sunt douä aplicatii dominante pentru semnäturile
calitätii deciziilor. electronice:
l. Personal $i interne! banking utilizat deja de cäteva decenii in
Sistemele infonnatice moderne asigurä prelucrarea rapidä a datelor ~i
informatiilor, ajutä la constituirea unor baze de date, faciliteazä accesul la statele membre; .
2. Aplica/ii de e-government care se bazeazä atat pe cert1ficate
date ~i informatii, u~ureazä sernnificativ prelucrarea ~i sistematizarea datelor
simple, cat ~i certificate calificate.
~i informatiilor, imbun~tate~te calitatea procesului decizional, eficientizeazä
comunicare inte~ä ~1 ext~~ä, amplificä transparenta ~i contribuie la
cre~terea accesulm la date ~1 mformatii de interes public. Utilizarea lor are
Management public in instilufii ~i autoritafi administrative
132 Particularilti/i ale sistemului infom1a/ional din institu/iile publice ~i autorita/lle administrative 133

1 tronicä a fost reglementatä prin Legea


in t~ra noasträ semnätur~ e ecl Oficial nr. 429 din 31 iulie 2001, dar poate semna electronic datele, ~i/sau poate cripta/decripta datele,
r- . tä •10 Momtoru
nr. 455/2001 pubbca devenit O problemä. asiguränd in acest fel confidenfialitatea, autenticitatea, integritatea
din päcate implementarea _a _ . t greazä date in forma electronicä, care sunt datelor ~i non-repudierea.
1 - accesul controlat ~i monitorizat la diverse aplicatii infonnatice sau
Semniitw:a e/ec~romca ~eedate in forma electronicä ~i care servesc ca
t au log1c asociate cu a . • . • . t· informatii stocate in mod electronic. Cu ajutorul smart card-ului se
ata~a e.tate " mnatura electromca extmsa reprezm a acea
s de 1.dent1'fi1care. -,e
d 11 . • l d. · • inläturä mecanismul clasic de autentificare prin user-name ~i
mo a
semnätura . • care 'mdepline~te
electromca cumulatlv urmatoare e con 1tu:
v parola, accesul la calculator sau intr-o anumitä aplicatie care
este legatä mmod unic de semna~r;
a) suportä acest tip de autentificare facändu-se prin interrnediul
b)
asigura identificarea semnatarulm; . . smart-card-ului. Fiecärui utilizator al calculatorului sau aplicaµei i
c)
este creatä prin mijloace controlate exc~u~1v de semnatar, •• se asociazä in mod unic un smart-card, iar accesul la resursele
d)este Jegatä de datele in form~ electromca,_ la :are se raporteaza m protejate se face numai in cazul in care a fost introdus smart
~a fel incät orice mod1ficare ultenoara a acestora este card-ul corect ~i a fost fumizat codul PIN corect
identificabilä. intreaga comunicare intre server-ul certSafe ~i statiile din reteaua
in noul context legislativ este posibilä identificarea unicä a functiona- localä se realizeazä pe o conexiune securizatä, eliminänd astfel chiar ~i
rilor publici. prin semnätura electronicä ~i smart-carduri. Noul sistem posibilitatea unor atacuri interne, de tip „sniffing", in care persoane räu
permite accesul controlat ~i monitorizat la diverse aplicatii informatice sau intentionate ar putea „asculta" datele vehiculate de un utilizator.
informaµi stocate in format electronic, autentificare in sisteme de De asemenea, chiar ~i folosirea statiilor de lucru din reteaua nafionalä
comunicatie, criptarea in comunicare ~i autentificare inclusiv e-mail. este conditionatä de posesia unui smart card prin care functionarul se
Färä indoialä ca toate acestea determinä in mod evident o adaptare a identificä nemaifiind necesarä utilizarea metodei clasice, user name ~i
sistemului informational din institutiile publice. Cäteva dintre cele mai parola, metodä consideratä nesigurä.
importante schimbäri in curs de implementare in Romania sunt evidentiate 5. Aplicafia ClickSign
mcontinuare: ClickSign este o aplicatie care se integreazä in pachetul Microsoft
1. Serveru/ certSafe - Autoritatea de Certificare elibereazä valideazä Office 2000, oferind posibilitatea criptärii ~i/sau semnärii digitale a
~i verificä certificatele digitale ale functionarilor; ' documentelor elaborate, farä a päräsi mecliul Office. Documentele criptate
2. LJ?~ server - stocheazä informatiile utilizatorilor: certificate vor putea fi accesate doar de persoana autorizatä, care de\ine cheia privatä
digitale valide, certificate digitale revocate adrese de e-mail ~i corespunzätoare.
altele; '
Semnätura digitalä identificä in mod sigur autorul documentului,
3. Serveru/ de e-mail este d .. asiguränd in acela~i timp integritatea datelor. Ea este perfect echivalentä cu
_ -1 1 . un punct e acces unic pentru c1t1rea
4. Seta/11/e-udelll lucru
de cätre functionarii specializati ·
preväzut .. ' .
semnätura olografä, deoarece poate fi produsä doar de detinätorul cheii
statii de J e cu cihtoare de smart card-uri - notle private.
ucru a1e tuturor fu t· ·1 d ClickSign oferä un grad in plus de securitate, deoarece lucreazä cu
dispozitive, accesul fiind nc ~o~an or s~t preväzute cu astfel . e
. smart card-ul personal. posibil numa1 dupä identificarea pnn certificate digitale stocate pe dispozitive hardware de tip smart-card,
Dm punct de vedere fun .
beneficiind pe deplin de avantajele ~i particularitäfile smart-card-urilor
agentia de specialitate din R cJi~nal, solutia propusä de ministerul ~i oferite. Astfel, cheia privatä a utilizatorului, deci implicit confidentialitatea
fi0 1 . .. . oman1a prec· • 1 ~i identitatea datelor sale, sunt dublu protejate: pentru folosirea cheii private
osim s1stemelor inteligent d . izeaza urmätoarele avantaje a e
· ·
- 1dentificarea unicä fu . e e tip Smart . card: este nevoie atät de dispozitivul hardware (smart-card-ul) cät ~i de PIN-ul
·1· a nct1onanJ
uti izat drept card de 1·d . or publici. Smart card-ul va 1
fi corect pentru accesul la cheia privatä.
dovad 1·d · .. entificare 1· . • d De asemenea, clickSign pennite ca dupä inch.eierea operatiilor
a entitätu posesoruJui s ~ . autentificare, reprezen~an criptografice, fi~ierul sä fie trimis automat cätre destinatar prin e-mail.
pentru stocarea certificatelor d. ~u. As1gura un suport foarte s1gur
Pentru optimizarea traficului in retea, clickSign pennite comprimarea in
igitale cu ajutorul cärora utilizatorul
134
Management public in i11s1itu/ii $i aulorita/i administralive

mod automat a fi :.
.
ducand astie I t
. •se pe baza unui algoritm de compresie foart
~1erelor tnm1
Performant, re sunt doar ca'teva exemple. . de
Acestea .

. . 1 fi . 1 .
c t·mpul de transm1s1e a 1~1eru u1.
1· ... c
ap 1cap1 m1ormatice care Pot
.
. fi0 rmational, fac1htand nu numa1 accesul la date ~i
e --- Particularita/i ale sis1emul11i informa/io11a/ din i11stitu/iile puhlicc ~i awori/äJile adminislralive l 35

3. eCommerce, cercetare-dezvoltare ~i inovare ü1 TJC - care vizeazä


avantajele comparative regionale ale Romäniei ~i sprijinä cre~terea
economicä in domeniul privat;
eficienti:~ un ! temd m . substantiale reduceri de timp ~i bani publici.
5 5
4. Broadband # servicii de infrastructurii digitalii - domeniu ce
informatu esenpa1e ar ~1
vizeazä asigurarea conditiilor de acces la echipamente TIC ~i Internet,
. . l"1zarea ,·nstitutiilorpub/ice
3. D,g,ta ,, si
' a serviciilor
. • publice
. . .. pentru cre~terea gradului de alfabetizare digitalä ~i imbunätäfirea
. . 112area
. este O realitate competentelor digitale.
D1g1ta • de peste 20• de
. am m adrmmstratule
. · din
..
state1e dezvo ltate· Din päcate ' m 2019 Romania se afla
. pe ultima pozitie
.mtre stateIe UE v~i pe locul 67 din 193 de state. dm .lume la capitolul
d . ·talizarea administra/iei publice, conform unm studm al Organizatiei
igi
Natiunilor Unite (ONU). Conform O NY,
'm_ 1asamentu I P:ovocanlor
- · •m
guvernarea digitalä ~i sustinerea ~fortunlor tanlor de_ a re~h_z a p~ogres in
acest domeniu, primele 15 locun sunt ocupate de catre tanle dm vestul
Uniunii Europene, pe längä Australia, Coreea ~i Noua Zeelandä. Cheia
succesului lor constä in parteneriate intre mediul public ~-i privat cu scopul
de educare a populatiei, promovarea interactiunii on-line a institutiilor cu
cetätenii ~i agentii economici, prin crearea de platforme digitale ~i oferirea
de avantaje utilizatorilor (de ex: retumarea mai rapidä a TVA-ului; plata
impozitelor ~i taxelor) cät ~i implicarea institutiilor financiare ~i a
operatorilor telecom in cre~terea i'ncrederii populatiei in mediul online prin
~vide~t!~rea beneficiilor noilor tehnologii. Pentru digitalizare sunt necesare
mvest1t11 publice IIl crearea infrastructurii tehnologice ~i a site-urilor web
publice.
, P?t:ivit site-ului guvemamental comunicatii.gov.ro, Guvemul
Roman~ei a aprobat, prin Hotärärea de Guvem nr. 245/7 aprilie 2015,
S!rateg1a Nafionalii privind Agenda Digitalei pentru Romdnia 2020.
Documentul preia ~i da t ä I · · - ·• d·
. • 1
D1g1ta " a P eaz , a s1tuat1a tam noastre elementele Agen ei
e pentru Eu d" ' •·
EUropa 2020 Agenda ropa, una mtre cele ~apte initiative pilot ale StrategieI
D" ·ta1- d .•
tehnologiei ~fo . . _igt a efine~te rolul major pe care ut1hzarea
realizarea ob· 1.rm,apei ~1 comunicatiilor (TIC) va trebui sä-1 joace in
~ec 1ve or Europa 20 20 _
Strateg1a Nationalä • . . . ..
de acfiune duna- cu pnvmd Agenda D1g1talä define~te patru domenii
' .,., m urmeaza ·
1. e-Guvernare, lntero. b. . d
Co"!puting ,i Socia/ M. d" ipera zlua~e, Securitate Cibernetica, Clou
eficientei ~i reduce e za - domenm prin care se vizeazä cre~terea
" rea costunJ d" .
modemizarea administrafiei· or lll sectorul public din Romania pnn
2· T!C in educati -' v

se vizeaza sprijinul ace~o:~::atf' c_~ltura # e/nclusion - domeniu prin care


o ogu la nivel sectorial·
'
ABORDĂRI TEORETICE PRIVIND FINANȚELE PUBLICE

Conceptul de finanţe publice

Intr-un limbaj obișnuit, termenul de finanțe echivalează cu acela de bani. Ai finanțe, ai


bani..sau invers, nu ai finanțe, nu ai bani..
După forma de proprietate, finanțele se impart în publice și private (banii publ ici,
respectiv banii firmelor și ai gospodăriilor).

Pentru cuvântul finanţe s-au folosit expresiile:



 finatio, financias şi financia pecuniaria, cu sensul de “plată în bani”, în secolele al
XIII-lea – al XIV-lea;
 finis cu sensul de “termen de plată”;
 hommes de finances şi financiérs, pentru denumirea arendaşilor de impozite şi a
persoanelor care încasau impozitele regelui; finance, respectiv “o sumă de bani şi, mai ales,
un venit al statului”, şi finances, pentru a desemna întregul patrimoniu al statului, utilizate în
secolul al XV-lea, în Franţa;
 Finanz, respectiv “plată în bani”, şi Finanzer (“cămătar”) în secolele al XV-lea – al
XVII-lea, în limba germane, samd.

Economiştii consideră finanţele publice ca reprezentând:

 fonduri băneşti la dispoziţia statului;


 bani şi bunuri utilizate pentru funcţionarea instituţiilor publice;
 totalitatea resurselor şi a sarcinilor care se referă la activitatea instituţiilor publice,
precum şi regulile care determină regimul acestora;
 gospodăria statului şi a altor organizaţii politice, precum şi regulile şi principiile care
stau la baza administrării bunurilor economice şi a banilor;
 mijloace de intervenţie a statului în economie;
 ansamblul activităţii desfăşurate de sectorul public al economiei, inclusiv
administrarea finanţelor publice şi politicile financiare moderne;

Definiție: Finanțele publice reprezintă relaţii economico-sociale, exprimate în


formă bănească, apărute în procesul redistribuirii produsului intern brut (PIB), în
vederea îndeplinirii funcțiilor statului (și, evident, ale instituțiilor sale), cu scopul
satisfacerii nevoilor generale ale societăţii și al asigurării unor condiții demne, decente,
de viață, pentru toți locuitorii acelui stat .
Funcţiile finanţelor publice

Funcţiile de bază ale finanţelor publice sunt: funcţia de repartiţie şi funcţia de control.

Funcţia de repartiţie a finanţelor publice are un caracter obiectiv şi se manifestă în


două faze distincte, dar strâns legate între ele:
 constituirea sau formarea fondurilor;
 distribuirea sau repartizarea fondurilor pe destinaţii.

Participanţii la constituirea fondurilor sunt regiile autonome, societăţile comerciale cu


capital privat, de stat sau mixt, instituţii publice şi unităţile din subordinea acestora,
populaţia, persoanele fizice şi juridice rezidente în străinătate, etc.. Formele de participare
sunt reprezentate de impozite, taxe, contribuţii, amenzi, penalităţi, vărsăminte din veniturile
instituţiilor publice, redevenţe şi chirii din concesiuni şi închirieri de terenuri, venituri din
valorificarea unor bunuri proprietate de stat, împrumuturi de stat de la personae fizice şi/sau
juridice, rambursări ale împrumuturilor de stat acordate, dobânzi aferente împrumuturilor
acordate, donaţii, ajutoare şi alte transferuri, etc.
Mărimea fondurilor publice este influenţată de: volumul P.I.B; rata formării brute de
capital; rata consumului; regimul amortizării mijloacelor fixe etc.
Provenienţa fondurilor publice se modifică în funcţie de: politica promovată de stat;
gradul de dezvoltare a sectoarelor sociale; raportul dintre resursele interne şi cele externe, etc.
Fondurile de resurse financiare publice constituite la nivelul statului sunt distribuite fie
pe beneficiari (persoane fizice şi juridice), fie pe domenii de activitate (autorități publice,
apărare, ordine publică și siguranță națională, învăţământ, sănătate, cultura, cercetare, etc.).

Cele prezentate mai sus se referă la redistribuirea, cu ajutorul finanţelor publice, a


produsului intern brut, pe plan intern. Însă, putem vorbi şi de o redistribuire a resurselor pe
plan internaţional, respectiv:
 primirea sau acordarea de împrumturi externe;
 plata ratelor şi dobânzilor aferente împrumuturilor externe;
 achitarea cotizaţiilor şi contribuţiilor datorate organismelor internaţionale de către stat
sau alte entităţi de drept public;
 primirea sau acordarea de ajutoare externe de către stat.

Funcţia de control a finanţelor publice are o sferă mai extinsă de acţiune decât funcţia
de repartiţie, axându-se asupra felului în care sunt încasate, respective utilizate resursele
financiare publice. Controlul este realizat prin intemediul organelor de control financiar ale
statului şi asigură combaterea unor acte de indisciplină în utilizarea resurslor financiare ale
statului. Se urmarește limitarea evaziunii fiscale, creșterea gradului de colectare a resurselor,
utilizarea banilor publici cu eficiență, eficacitate, economicitate.

În concluzie, finanţele publice reprezintă un sistem de relaţii economico-sociale prin


intermediul cărora se asigură constituirea şi repartizarea fondurilor de resurse financiare
publice necesare dezvoltării economice şi sociale a ţării, precum şi satisfacerii celorlaltor
nevoi ale colectivității .
Este evident ca gestiunea finanțelor publice este una politică, cei aflați la guvernare
stabilind de unde și cum se procură resursele, precum și modul de alocare a banilor publici,
pe destinații si beneficiari.
Politica financiară a statului

Pentru realizarea funcţiilor sale, statul trebuie să constituie fondurile financiare


necesare şi să le repartizeze pe diferite categorii de beneficiari, ceea ce reprezintă
componente ale politicii financiare. Politica financiara a statului (implicit cele două
componente principale ale sale), face parte din politica economică a unui stat.

Politica economică a unui stat este constituită de ansamblul deciziilor adoptate de


către autorităţile publice, în vederea orientării activităţii economice într-un sens considerat
rezonabil, pe teritoriul naţional. Fiind un arbitraj între diferite tipuri de obiective şi
instrumente, politica economică reprezintă ansamblul alegerilor economice ale autorităţii
publice, similar alegerilor economice ale consumatorului, producătorului, investitorului, etc.

Experienţa ultimelor decenii din ţările dezvoltate, dar şi din alte ţări care au optat pentru
democraţie şi economie de piaţă, a individualizat următoarele cinci obiective generale ale
politicii economice a unui stat modern (pentagonul macrostabilizării economice):
- creşterea economică,
- ocuparea forţei de muncă,
- stabilitatea preţurilor,
- echilibrul extern (deficitul de cont curent),
- controlul deficitului bugetar si al datoriei publice.

Atingerea simultană a acestor obiective este greu de realizat chiar şi în ţări cu o


economie cât de cât stabilă, deoarece aceste obiective sunt greu compatibile. Pentru
optimizarea macroeconomică se utilizează principiul lui Jan Timbergen: ”atâta timp cât
există o penurie de instrumente de politică economică (sau numărul acestora este mai mic
decât numărul obiectivelor finale) vor trebui alese doar acele obiective considerate ca fiind de
maximă importanţă”.

Sistematizarea instrumentelor de intervenţie a statului în economie, în funcţie de


instituţiile ce le promovează şi din punct de vedere al obiectivelor ce pot fi atinse, a condus la
separarea mai multor categorii de politici, componente ale politicii economice:
Principalele politici utilizate de către stat sunt politica financiară si politica
monetară. In cazul României, politica financiară este gestionată de către Guvern, in principal
prin Ministerul Finanțelor Publice, iar politica monetară este gestionată de către Banca
Națională a României.

Politica financiară a statului reprezintă totalitatea metodelor şi a mijloacelor concrete


privind procurarea şi dirijarea resurselor financiare publice, precum şi instrumentele,
instituţiile şi reglementările financiare utilizate de stat pentru influenţarea proceselor
economice şi a relaţiilor sociale, într-o etapă determinată.
Caracteristicile politicii financiare a statului:

 este o componentă a politicii generale a statului;


 trebuie să aibă o anumită strategie şi o anumită tactică;
 are un caracter dinamic;
 diferă de la o ţară la alta, în funcţie de: potenţialul economic; gradul de dezvoltare;
tipul de conducere a economiei, etc.
 domeniile în care se manifestă sunt:
- cheltuielile financiare publice și deficitul bugetar;
- resursele financiare publice si excedentul bugetar;

Politica financiară a statului în domeniul cheltuielilor financiare publice (și a


deficitului bugetar) se numește POLITICĂ BUGETARĂ.
Obiective:
 dimensionarea cheltuielilor financiare publice;
 stabilirea destinaţiei cheltuielilor publice pentru realizarea obiectivelor: economice,
sociale, etc.
 realizarea cheltuielilor publice în condiţii de eficienţă;
 atingerea scopurilor propuse prin efectuarea cheltuielilor publice.

Politica financiară a statului în domeniul resurselor financiare publice (și a


excedentului bugetar) se numește POLITICĂ FISCALĂ.

Obiective:
1. dimensionarea volumului resurselor financiare publice:
(este influenţat de mărimea PIB, rata fiscalităţii, starea economiei, nivelul cheltuielilor
financiare publice);
2. provenienţa resurselor financiare:
- resurse interne;
- resurse externe.
3. metodele de prelevare utilizate, caz în care se pun probleme privind:
- numărul canalelor de prelevare;
- felul metodelor de prelevare (impozite, contribuții şi taxe stabilite în mod
individual; impozite şi taxe stabilite la vânzarea mărfurilor, etc.).
4. utilizarea impozitelor, contribuțiilor şi taxelor ca pârghii economico-financiare;
5. modalităţile de prelevare a veniturilor de la sectorul privat;
6. urmarirea echilibrului financiar;
7. analiza oportunităţii apelării la împrumuturi de stat (datorie publică).

Observație: in statele modern e, deficitul bugetar a devenit cvasi-permanent; sunt rare


situațiile in care un exercițiu bugetar este incheiat cu excedent bugetar.
Probleme:

1. Consideram trei exercitii bugetare, 0, 1 si 2, in aceasta ordine cronologica.


Anul 0 este anul de baza, sau etalon, pentru care Indicele de pret este considerat 100.
Inflatia inregistrata in perioada 1/0 a fost de 25%, iar in perioada 2/1 de 30%.
Marimile CPTC nominale in cei trei ani au fost, in ordine, 100.000 u.m., 120.000 u.m.,
130.000 u.m. (preturi curente).
Sa se determine modificarea absoluta a CPTC reale, in perioada 2/0.

CPTC2Reala = (CPTC2Nominala / Ipret2/0) *100 = (CPTC2Nominala / Ipret2/0 unitar)

= 130.000 / 1,625 = 80.000 u.m. preturi constante (preturile anului 0, etalon, de baza)

CPTC0Reala = (CPTC0Nominala/Ipret0) *100 = CPTC0Nominala = 100.000 u.m. preturi constante

Modificarea absolută:
Δ = CPTC2Reala - CPTC0Reala = 80.000 - 100.000 = - 20.000 u.m. preturi constante (preturile
anului 0/ etalon/ de baza)

Avem deci o REDUCERE, o SCADERE a CPTC in perioada 2/0, in MARIMI REALE.

Rata inflatiei a fost, deci, mai mare decat cresterea relativa a CPTC nominale (exprimate in
preturi curente).

Ipret2/0 unitar = 1,25 * 1,3 = 1,625, inflatia in perioada 2/0 a fost de 62,5%.

Unde Ipret1/0 unitar = 1,25, iar Ipret2/1 unitar = 1,3


[(100+25)/100 si (100+30)/100].

2. In perioada 1/0, CPTC au scazut cu 30%, iar PIB a scazut cu 20%. Sa se determine
coeficientii de corelatie si de elasticitate dintre CPTC si PIB (K si e), in perioada 1/0.

Coeficientul de elasticitate dintre CPTC si PIB (e), in perioada 1/0:


e = raportul modificarilor relative ale CPTC si PIB = (- 30%) / (- 20%) = 3/2 = 1,5
e>1

Coeficientul de corelatie dintre CPTC si PIB (K), in perioada 1/0:


K = raportul indicilor de evolutie ai CPTC si respectiv PIB = (ICPTC 1/0) / (IPIB 1/0)
= (CPTC1/ CPTC0) / (PIB1/ PIB0) = (1 – 0,3) / (1 – 0,2) = 0,7 / 0,8 = 0,875
K<1

ICPTC 1/0 = 1 + modificarea relativa a CPTC = 1 + (-0,3) = 0,7


IPIB 1/0 = 1 + modificarea relativa a PIB = 1 + (-0,2) = 0,8
3. In perioada 1/0, rata de crestere economica nominala a fost de 5%.
Ponderea in PIB a CPTC in anul 0 a fost de 35%. Coeficientul de corelatie dintre CPTC si
PIB (K), in perioada 1/0, a fost egal cu 1,1.

Sa se determine coeficientul de elasticitate dintre CPTC si PIB (e) in perioada 1/0.

i) e = raportul modificarilor relative ale CPTC si PIB

Rata de crestere economica nominala = modificarea relativa a PIB = 5% = 0,05

! Trebuia determinata doar modificarea relativa a CPTC !

Avem K = (CPTC1/ CPTC0) / (PIB1/ PIB0) = 1,1,

unde (PIB1/ PIB0) = 1 + 0,05 = 1,05

deci (CPTC1/ CPTC0) = 1,1 * 1,05 = 1,155

Atunci rezulta ca modificarea relativa a CPTC = (CPTC1/ CPTC0) – 1 = 1,155 – 1 = 0,155

Ca urmare, e = 0,155 / 0,05 = 3,1

ii) Presupui PIB0 = 100; atunci CPTC0 = 35 (35% *100); PIB1 = 105 (PIB0 * 1,05);
Avem K = 1,1 = (CPTC1/ CPTC0) / (PIB1/ PIB0),
de unde rezulta CPTC1 = 1,1 * 1,05 * 35 = 40,425

Acum poti determina e = [(40,425 – 35)/ 35]/[(105-100)/100] = 0,155 / 0,05 = 3,1

4. Consideram PIB1= 440 mld u.m. PIB0 = 400 mld u.m.


Rata de crestere economica nominala = ?

Rata de crestere economica nominala = modificarea relativa a PIB nominal

Rata de crestere economica nominala = 100 * (PIB1 - PIB0) / PIB0 = 10%


CURS CLASIFICAȚII CHELTUIELI PUBLICE
(pentru România)

A. Componentele Bugetului general consolidat al României


‐ Bugetul de stat
‐ Bugetul asigurarilor sociale de stat
‐ Fondul national unic de asigurari sociale de sanatate
‐ Bugetul asigurarilor pentru somaj
‐ Bugetul centralizat al unitatilor administrativ teritoriale
‐ Bugetul institutiilor publice finantate integral sau partial din venituri proprii
‐ Bugetul Trezoreriei statului
‐ Bugetul Companiei nationale de administrare a infrastructurii rutiere
‐ Credite externe ministere
‐ Fonduri externe nerambursabile

B. Clasificația ECONOMICĂ:

I. Cheltuieli curente (de personal, cu bunuri și servicii, dobânzi, subvenții, transferuri)

II. Cheltuieli de capital (investiții în active financiare, respectiv nefinanciare)

III. Operațiuni financiare (rambursări credite, împrumuturi acordate)

IV. Plăți efectuate în anii precedenți și recuperate în anul curent

C. Clasificația FUNCȚIONALĂ:
Partea I‐a SERVICII PUBLICE GENERALE
Autoritati publice si actiuni externe
Autoritati executive si legislative
Administratia prezidentiala
Autoritati legislative
Autoritati executive
Alte organe ale autoritatilor publice
Contribuţia la bugetul U E
Cofinanţarea fondurilor primite de la Uniunea Europeană
Cercetare fundamentala si cercetare dezvoltare
Cercetare fundamentala (de baza)
Cercetare si dezvoltare pentru servicii publice generale
Alte servicii publice generale
Programe de informare si prezentare a imaginii Romaniei
Fond de rezerva bugetara la dispozitia Guvernului
Fond de interventie la dispozitia Guvernului
Fondul National de Preaderare
Fond de rezerva bugetara la dispozitia autoritatilor locale
Fond pentru garantarea împrumuturilor externe, contractate/garantate de stat
Fond pentru garantarea împrumuturilor externe, contractate/garantate de administraţile
publice locale
Servicii publice comunitare de evidenţă a persoanelor
Fondul National de Dezvoltare
Plata valorii de executare a garanţiei în cadrul programului Prima casă
Sume rezultate din executarea garanţiilor acordate din bugetul de stat
Tranzactii privind datoria publica si imprumuturi
Transferuri cu caracter general intre diferite nivele ale administratiei

Partea a II‐a APARARE, ORDINE PUBLICA SI SIGURANTA NATIONALA


Aparare
Administratie centrala si locala
Participarea la misiuni şi operaţiuni militare în afara teritoriului statului român
Aparare civila (protectie civila militara)
Situaţii de urgenţă
Cercetare si dezvoltare pentru aparare
Ordine publica si siguranta nationala
Administratia centrala si locala
Ordine publica (Politie, Jandarmerie, Paza si supravegherea frontierei, Politie locala)
Siguranta nationala
Protectie civila si protectie contra incendiilor
Autoritati judecatoresti
Penitenciare
Sistemul national unic pentru apeluri de urgenta
Cercetare si dezvoltare pentru ordine publica si siguranta nationala
Partea a III‐a CHELTUIELI SOCIAL‐CULTURALE
Cheltuielile fondului de garantare pentru plata creanţelor salariale
Invatamant
Învatamânt prescolar si primar
Învatamânt secundar
Învatamânt postliceal
Învatamânt superior (uniersitar si postuniversitar)
Învatamânt nedefinibil prin nivel (Centre de specializare, perfectionare, calificare si
recalificare, Biblioteci centrale, universitare si pedagogice, Case de copii)
Servicii auxiliare pentru educatie (Tabere si turism scolar, Casa Corpului Didactic, Internate
si cantine pentru elevi, Camine si cantine pentru studenti)
Cercetare si dezvoltare pentru invatamant
Sanatate
Produse farmaceutice, materiale sanitare specifice si dispozitive medicale
Servicii medicale in ambulator
Servicii de urgenta prespitalicesti si transport sanitar
Servicii medicale in unitati sanitare cu paturi
Ingrijiri medicale la domiciliu
Servicii de sanatate publica
Hematologie si securitate transfuzionala
Cercetare aplicativa si dezvoltare experimentala in sanatate
Prestaţii medicale acordate în baza documentelor internaţionale
Cultura, recreere si religie
Servicii culturale (biblioteci, muzee, Institutii publice de spectacole si concerte, Scoli
populare de arta si meserii, Case de cultura, Universitati populare, Presa, Edituri, Gradini
botanice, Consolidarea si restaurarea monumentelor istorice, Târguri, saloane şi expoziţii
de carte şi de publicaţii culturale)
Servicii de emisiuni radio‐tv si publicatii
Servicii recreative si sportive (sport, tineret)
Servicii religioase
Cercetare si dezvoltare in domeniul culturii, recreerii si religiei
Asigurari si asistenta sociala
Pensii si ajutoare pentru batrinete
Asistenta acordata persoanelor in varsta
Asistenta sociala in caz de boli si invaliditati
Asistenta sociala pentru familie si copii
Asigurari pentru somaj
Ajutoare la trecerea in rezerva, retragere sau pensionare
Ajutoare pentru urmasi
Ajutoare pentru locuinte
Crese
Unitati de asistenta medico‐sociale
Prevenirea excluderii sociale (Ajutor social, Cantine de ajutor social, Centre de primire, si
cazare a persoanelor solicitante a statutului de refugiat)
Cercetare si dezvoltare in domeniul asigurarilor si asistentei sociale

Partea a IV‐a SERVICII SI DEZVOLTARE PUBLICA, LOCUINTE, MEDIU SI APE


Locuinte, servicii si dezvoltare publica
Locuinte
Servicii si dezvoltare publica
Alimentare cu apa si amenajari hidrotehnice
Iluminat public si electrificari
Alimantare cu gaze naturale in localitati
Cercetare si dezvoltare in domeniul locuintelor, serviciilor si dezvoltarii publice
Protectia mediului
Reducerea si controlul poluarii
Protectia biosferei si a mediului natural
Salubritate si gestiunea deseurilor
Canalizarea si tratarea apelor reziduale
Cercetare si dezvoltare in domeniul mediului
Partea a V‐a ACTIUNI ECONOMICE
Actiuni generale economice, comerciale si de munca
Meteorologie
Educatia si protectia consumatorului
Sistemul national antigrindina
Prevenire si combatere inundatii si gheturi
Susţinerea exportului, a mediului de afaceri şi a tranzacţiilor internaţionale
Cooperare economica internationala
Stimulare întreprinderi mici si mijlocii
Programe de dezvoltare regionala si sociala
Rezerve de stat si de mobilizare, Ajutoare de stat, Fondul de Garantare a Asiguraților
Protectia muncii
Pastrarea si completarea carnetelor de munca si alte prestatii
Eliberarea permiselor de munca
Masuri active pentru
combaterea somajului
Stimularea crearii de locuri
de munca
Combustibili si energie

Carbune si alti combustibili


minerali solizi Petrol si gaze
naturale
Comb
ustibil
nuclea
r
Energi
e
electri
ca
Energi
e
termic
a
Industria extractiva, prelucratoare si constructii

Industria extractiva a resurselor minerale altele decat combustibilii


minerali Industria prelucratoare
Constructii
Agricultura, silvicultura, piscicultura si vanatoare

Agricultura (Îmbunatatiri funciare, irigatii, desecari si combaterea


eroziunii solului, Protectia plantelor si carantina fitosanitara, Programe
pentru sprijinirea producatorilor agricoli, Reproductia si selectia
animalelor, Restructurarea industriei zaharului, ) Silvicultura
Piscicultura si vanatoare
Transporturi

Transport rutier, feroviar, pe


apa, aerian Conducte si alte
sisteme de transport
Comunicatii
Cercetare si dezvoltare in domeniul economic
Alte actiuni economice
Zone libere
Turism
REZERVE

EXCEDENT/DEFICIT

1.2. Aplicaţii rezolvate

1. Se cunosc urmãtoarele date, pentru statul R, în anul 2003:


Nr. crt Indicatori u.m. valori
1. cheltuielile bugetului de stat mld. u.m. 7500
2. cheltuielile fondului securitãţii sociale mld. u.m. 3000
3. cheltuielile bugetelor locale mld.u.m. 4500
4. transferuri între bugete mld. u.m. 1200
5. produs intern brut mld u.m. 33000
6. Populaţie mil. loc 20
7. curs de schimb u.m./USD 30

Sã se determine:
a) volumul CPTN;
b) volumul CPTC;
c) ponderea CPTC în PIB;
d) volumul CPTC medii pe locuitor exprimate în USD.

Rezolvare:
a) CPTN = suma cheltuielilor bugetelor;
CPTN = 7500 + 3000 + 4500 = 15000 mld. u.m.

b) CPTC = CPTN - transferuri între bugete;


CPTC = 15000 - 1200 = 13800 mld u.m.

CPTC
c) p CPTC/PIB
= x 100
PIB
13800
= x 100 = 41,82%
p CPTC/PIB 33000

CPTC
d) CPTC loc/USD =
populatie x curs de schimb

13800 mld
CPTC loc/USD =
u.m.
= 23000
USD/loc 20 milioane x 30
u.m./USD

2. Se cunosc urmãtoarele date, pentru statul R, în anul 2003:


mld. u.m.
Nr. crt. Indicatori Sume
1. cheltuieli social-culturale 5000
2. cheltuieli cu asigurãrile şi protecţia socialã 7800
3. cheltuieli cu gospodãria comunalã şi locuinţe 3500
4. cheltuieli cu apãrarea naţionalã 2000
5. cheltuieli cu ordinea publicã 1500
6. cheltuieli cu puterea şi administraţia de stat 1000
7. cheltuieli cu acţiuni economice 6000
8. alte cheltuieli 5500

Sã se determine structura funcţională a cheltuielilor publice

totale. Rezolvare:
Pentru a determina ponderea fiecãrei categorii de cheltuieli în
totalul cheltuielilor trebuie sã determinãm suma acestora.
Total cheltuieli = 5000 + 7800 + 3500 + 2000 + 1500 + 1000 + 6000 +
5500 = 32300 mld u.m.
- ponderea cheltuielilor social-culturale:

5000
p=1 32300 x 100 = 15,48%

- ponderea cheltuielilor cu asigurãrile sociale şi protecţia socialã:

7800
p= x 100 = 24,14%
2 32300

- ponderea cheltuielilor cu gospodãria comunalã şi locuinţe:

3500
p=3 32300 x 100 = 10,84%

- ponderea cheltuielilor cu apãrarea naţionalã:

p= 2000
4 32300 x 100 = 6,19%

- ponderea cheltuielilor cu ordinea publicã:

p= 1500
5 32300 x 100 = 4,64%

- ponderea cheltuielilor cu puterea şi administraţia de stat:


x 100 = 3,10%
p= 1000
6 32300
- ponderea cheltuielilor cu acţiuni economice:

6000
p=
7 32300 x 100 = 18,58%

- ponderea altor cheltuieli:

5500
p=
8 32300 x 100 = 17,03%

3. Se cunosc urmãtoarele date: mld u.m.

Nr. crt. Indicatori 1995 2002


1. cheltuielile bugetului de stat 50000 72000
2. cheltuielile bugetului asigurãrilor 20000 28000
sociale de stat
3. cheltuielile bugetelor locale 35000 49000
4. transferuri între bugete 13000 10000
5. produs intern brut 150000 220000
6. Indicelepreturilor(in1998 = 100) 85 107

Valorile sunt exprimate în preţuri curente. Sã se determine:


a) CPTC în anul 1995;
b) modificarea nominalã, absolutã şi relativã a CPTC, pentru perioada
considerată;
c) modificarea realã, absolutã şi relativã a CPTC, pentru perioda
considerată;
d) modificarea ponderii cheltuielilor publice în produsul intern brut.
Rezolvare:
a) CPTC = CPTN - transferuri;
CPTC = (50000 + 20000 + 35000) - 13000 = 92000 mld u.m.

b) ∆CPTC n
= CPTC n − CPTC n
2002/199
5
2002 1995

n
∆CPTC 2002/199
5
= 139000 - 92000 = 47000 mld u.m.

n
n 2002/199
∆CPTC 2002/199
(%) = ∆CPTC 5 x 100
5 n
CPTC 1995

47000
∆CPTC
n
2002/199
(%) = x 100 = 51,09%
5 92000

c) Pentru a determina modificarea cheltuielilor publice exprimate în preţuri


constante trebuie sã transformãm cheltuielile publice din exprimarea în preţuri
curente în exprimarea în preţuri constante.

r CPTCn
CPTC = Ip unitar

92000
CPTC
r
1995
= = 108235,29 mld u.m.
0,85
139000
CPTC
r = = 129906,54 mld u.m.
2002
1,07
2 02/1995
r 0
∆CPTC
= CPTC r − CPTC
r
2002 1995

∆CPTC rn2002/1995 = 129906,54 - 108235,29 = 21671,25 mld u.m.

r
2002/199
∆CPTC r
(%) = ∆CPTC
2002/199
5
5
r
x 100
CPTC 1995
∆CPTC r 21671,25 x 100 = 20,02%
2002/1995
(%)= 108235,29

d) ∆p = CPTC2002 x 100 - CPTC1995 x 100


CPTC/PIB
PIB 2002 PIB1995

139000
∆p CPTC/PIB
=
220000
x 100 - 92000 x 100 = 1,85%
150000

4. Se cunosc urmãtoarele date:


Nr. Indicatori u.m. 1995 2002
crt.
1. cheltuielile bugetului de stat mld 13500 16000
2. cheltuielile bugetului securitãţii mld 7000 8000
sociale
3. cheltuielile bugetelor locale mld 8500 10000
4. transferuri între bugete mld 2000 2500
5. populaţie mil 30 32
6. curs de schimb um/us 150 170
d
7. produs intern brut mld 70000 83000

Sã se determine:
a) modificarea CPTC medii pe locuitor exprimate în USD;
b) coeficientul de corelaţie între cheltuielile publice şi produsul intern
brut;
c) coeficientul de elasticitate a cheltuielilor publice în raport cu
produsul intern brut.
Rezolvare:
CPTC2002
a) ∆CPTCloc/USD = -
populatie2002 x curs de schimb2002

CPTC1995 -
populatie1995 x curs de schimb1995

CPTC2002 = CPTN2002 - transferuri = (16000 + 8000 + 10000) - 2500 = 31500 mld


u.m.
CPTC1995 = CPTN1998 - transferuri = (13500 + 7000 + 8500) - 2000 = 27000 mld
u.m.

31500 27000 mld


∆CPTC loc/USD = - = - 209,56 USD/loc deci are loc o
mld 30 mil x 150
32 mil x 170

scadere a cheltuielilor publice medii pe locuitor exprimate în USD.

C2002
IC
b) K = 2002/1995
= C1995

I PIB 2002/1995 PIB2002 PIB1995

31500
1,1666
K = 27000 = = 0,98 , deci creşterea PIB devanseazã creşterea
83000 1,1857
70000
cheltuielilor publice totale consolidate.

CPTC2002 - CPTC1995
c) e = C1995
PIB2002 - PIB1995
P
I
B
1
9
9
5
31500 - 27000
27000 0,1666
e = 83000 - 70000
=
0,1857
= 0,9

70000

1.3. Aplicaţii propuse spre rezolvare

1. Se cunosc urmãtoarele date:


Nr. crt Indicatori u.m. valori
1. cheltuielile bugetului de stat mld. u.m. 8300
2. cheltuielile fondului securitãţii sociale mld. u.m. 3800
3. cheltuielile bugetelor locale mld.u.m. 4500
4. transferuri între bugete mld. u.m. 500
5. produs intern brut mld u.m. 32600
6. populaţie mil. loc 28
7. curs de schimb u.m./USD 45

Sã se determine:
a) volumul CPTN;
b) volumul CPTC;
c) ponderea CPTC în PIB;
d) volumul CPTC medii pe locuitor exprimate în USD.
2. Se cunosc urmãtoarele date (mld. u.m.):
Nr. crt. Indicatori Sume
1. cheltuieli social-culturale 12000
2. cheltuieli cu asigurãrile şi protecţia socialã 15500
3. cheltuieli cu gospodãria comunalã şi locuinţe 10500
4. cheltuieli cu apãrarea naţionalã 12000
5. cheltuieli cu ordinea publicã 8500
6. cheltuieli cu puterea şi administraţia de stat 6500
7. cheltuieli cu acţiuni economice 16500
8. alte cheltuieli 8600
Sã se determine ponderea fiecãrei categorii de cheltuieli în
totalul cheltuielilor.

3. Se cunosc urmãtoarele
date:
mld u.m.
Nr. crt. Indicatori 1995 2002
1. cheltuielile bugetului de stat 42500 67000
2. cheltuielile bugetului asigurãrilor sociale de stat 25000 30000
3. cheltuielile bugetelor locale 28000 37000
4. transferuri între bugete 6500 9000
5. produs intern brut 138000 207000
6. Indicele de pret(pentru anul1998 esteegal cu 100) 80 110
7. cursul de schimb (u.m./USD) 25,3 26,1

Valorile sunt exprimate în preţuri curente. Sã se determine:


a) CPTC în cei doi ani consideraţi;
b) modificarea nominalã, absolutã şi relativã a CPTC;
c) modificarea realã, absolutã şi relativã a CPTC;
d) modificarea ponderii cheltuielilor publice în produsul intern brut;
e) cheltuielile publice totale consolidate exprimate în USD

4. Se cunosc urmãtoarele date:


Nr. Indicatori u.m. 1995 2002
crt.
1. cheltuielile bugetului de stat mld 15800 19000
2. cheltuielile bugetului securitãţii sociale mld 9500 10000
3. cheltuielile bugetelor locale mld 9600 11000
4. transferuri între bugete mld 2000 2500
5. Populaţie mil 50 54
6. curs de schimb um/us 230 250
d
7. produs intern brut mld 85500 90200

Sã se determine:
a) modificarea, în mãrime absolutã şi relativã a cheltuielilor publice totale consolidate
(exprimate nominal);

b) modificarea CPTC medii pe locuitor exprimate în USD;


c) coeficientul de corelaţie între cheltuielile publice şi produsul intern brut;
d) coeficientul de elasticitate a cheltuielilor publice în raport cu produsul intern brut.

Doctrine economice privind finanțele publice

De-a lungul timpului, s-au conturat două etape distincte privind concepțiile despre finanțe
publice: prima corespunde, în linii generale, mașinismului, capitalismului ascendent (secolele XVIII-
XIX și primele două decenii din secolul XX), iar cea de-a doua corespunde dezvoltării monopolurilor
(secolul XX, mai ales după marea recesiune economică mondială). Concepțiile din prima etapă sunt
considerate clasice, iar cele din etapa următoare moderne.

Concepţiile clasice reflectă doctrina liberală potrivit căreia activitatea economică trebuie să
se desfăşoare în conformitate cu principiul „laissez-faire, laissez-passer” (susţinută, spre ex., de
A. Smith, J.B. Say). Se considera că intervenţia statului în economie ar putea perturba iniţiativa
privată, libera concurenţă, acţiunea legilor obiective ale pieţei.
Statul trebuia să se limiteze la sarcinile sale tradiţionale vizând menţinerea ordinii publice,
apărarea frontierelor ţării şi întreţinerea de relaţii diplomatice cu alte state, iar cheltuielile publice
trebuiau restrânse la minimum. Potrivit acestei concepţii, sarcina finanţelor publice consta în
asigurarea resurselor financiare necesare întreţinerii şi funcţionării instituţiilor publice. Impozitele,
împrumuturile şi celelalte mijloace de procurare a resurselor financiare trebuiau astfel utilizate
încât să aibă caracter neutru, să nu modifice relaţiile socio-economice existente în piață și societate.
Păstrarea echilibrului între veniturile şi cheltuielile bugetare era considerată drept o cerinţă
fundamentală a bunei gestiuni, esenţa finanţelor publice. Preocuparea specialiştilor era orientată
îndeosebi spre problemele legate de procurarea resurselor necesare statului şi utilizarea lor
eficientă. De asemenea, se urmărea modul de repartizare a sarcinilor fiscale pe categorii de
plătitori, modul de contractare şi rambursare a împrumuturilor, întocmirea şi executarea echilibrată
a bugetului, respectarea anumitor reguli de disciplină financiară şi de bună gestionare a fondurilor,
conceptul de finanţe publice avea un pronunţat caracter juridic.
Concepţiile moderne iau naştere după primul război mondial, ca urmare a unor crize
economice grave. O caracteristică a acestei etape de evoluţie a finanţelor publice este afirmarea tot
mai pregnantă a doctrinei intervenţioniste (keynes-iste), conform căreia statul este chemat să
exercite un rol activ în viaţa economică și socială, să influenţeze procesele economico-sociale, să
corecteze evoluţia ciclică, să prevină crizele sau cel puţin să le limiteze efectele negative.
John Maynard Keynes este fondatorul acestui curent de gândire. Acesta a propus o politică
anticriză, bazată pe trei componente majore:
i) menţinerea cererii agregate prin nealterarea puterii de cumpărare, având în vedere faptul că
orice reducere a salariului (inclusiv pe calea impozitelor) antrenează scăderea consumului, care
este factorul determinant al cererii efective;
ii) exercitarea unei acţiuni globale asupra economiei, prin intervenţia autorităţilor publice;
astfel, statul trebuie să suplinească investiţiile particulare prin investiţii publice, argumentând că
sporirea investiţiilor are un rol stimulator asupra relansării economiei prin intermediul salariilor
distribuite şi, implicit, prin creşterea puterii de cumpărare;
iii) implicarea statului prin acţiuni asupra componentelor monetare ale economiei; Keynes
acordă o importanţă deosebită ratei dobânzii şi unei „monede dirijate”.
În această doctrină este apreciată şi încurajată intervenţia statului în economie și societate
prin: acţiuni pentru combaterea şomajului, a inflației, a sărăciei, acţiuni pentru restabilirea
echilibrului general economic, acţiuni pentru redresarea economiei stagnante, acordarea de
subvenţii şi de facilităţi întreprinderilor private.
Finanţele publice devin un mijloc de intervenţie a statului în economie și în societate.
Preocuparea principală a specialiştilor devine studierea instrumentelor cu ajutorul cărora statul
poate interveni în viaţa economică și socială, a modalităţilor de influenţare a proceselor economice şi
a relaţiilor sociale. Se analizează mijloacele de intervenţie ale statului în economie, prin intermediul
cheltuielilor şi veniturilor publice. Prin politici bugetare, fiscale, monetare şi valutare, statul
urmărește influenţarea proceselor economice și sociale către un curs favorabil.
„Statului jandarm” a fost înlocuit de „statul providenţă” (sau statul bunăstării generale),
care are funcții tot mai multe și mai variate, implicit o pondere tot mai are în P.I.B.
Doctrina intervenționistă este cea care a reconstruit cu mare succes Europa după cel de-a
doilea razboi mondial, prin intermediul Băncii Mondiale și a planului Marshall.
Există și alte doctrine moderne (spre ex. neokeynesism, neoliberalism, libertarianism,
monetarism, teoria ofertei, teoria anticipărilor, etc.), care încearcă să adapteze teoria clasică a
liberalismului economic, și respectiv teoria modernă keynesistă, la noile condiţii economice. Aceste
doctrine reprezintă practic un mix între cele două extreme (stat jandarm, respectiv stat providență).
Ele încearcă armonizarea intereselor şi intervenţiei statului în economie cu interesele sectorului
privat. Statul intervine pe calea politicilor publice, astfel încât să efectueze redistribuiri când acestea
sunt necesare, dar intervenţia statului să nu distorsioneze mecanismele de funcționare liberă a
sectorului privat.
În prezent, finanţele publice îndeplinesc deci două roluri fundamentale: mijloc de acoperire a
cheltuielilor cu funcţionarea sectorului public, dar și mijloc de intervenţie economico-socială.

Banca Mondială a fost înființată în 1944.


Fondatori: John Maynard Keynes, Harry Dexter White

Planul Marshall (în eng. The Marshall Plan, cu numele oficial European Recovery Program (ERP)), a
fost primul plan de reconstrucție conceput de către Statele Unite ale Americii și destinat țărilor
europene afectate de al doilea război mondial. El a avut ca scop un ajutor financiar rapid pentru
reconstrucția Europei și asigurarea de aliați pentru Statele Unite ale Americii, pe continentul nostru.
La 5 iunie 1947, într-un discurs rostit în Aula Universității americane Harvard, secretarul de stat
american George Marshall a anunțat lansarea unui vast program de asistență economică destinat
refacerii economiilor europene.

Planul Marshall a constat într-un ajutor financiar acordat unui număr de doar 17 state. Pentru
administrarea acestuia a fost înființată Organizația pentru Cooperare și Dezvoltare Economică
(OECD). Tabelul de mai jos prezintă ajutorul acordat fiecărei țări în parte, după an.
1948/49 1949/50 1950/51 Cumulativ
Țara
(milioane $) (milioane $) (milioane $) (milioane $)
Austria 232 166 70 468
Belgia și Luxemburg 195 222 360 777

Danemarca 103 87 195 385


Franța 1085 691 520 2296
Germania de Vest 510 438 500 1448
Grecia 175 156 45 376

Islanda 6 22 15 43
Irlanda 88 45 0 133
Italia 594 405 205 1204
Olanda 471 302 355 1128
Norvegia 82 90 200 372
Portugalia 0 0 70 70
Suedia 39 48 260 347

Elveția 0 0 250 250


Turcia 28 59 50 137
Regatul Unit 1316 921 1060 3297
Total 4.924 3.652 4.155 12.731

Finanţe publice – Finanţe private: asemănări şi deosebiri

In abordarea noţiunii de finanţe este necesar să facem distincţie între finanţele publice,
care sunt asociate cu statul, cu unităţile administrativ-teritoriale şi alte instituţii de drept public
şi au drept scop satisfacerea intereselor generale ale membrilor societăţii, şi finanţele private,
care sunt asociate cu întreprinderile, băncile, societăţile de asigurări etc., iar resursele lor
financiare sunt destinate unor activităţi producătoare de bunuri şi servicii, în scopul obţinerii de
profit.
Precizări:

- Finanţele publice sunt indisolubil legate de existenţa statului, iar finanţele private sunt
generate de existenţa întreprinderii ca celulă economică producătoare de profit.

- Finanţele publice se manifestă la nivel macroeconomic, pe când sfera de manifestare a


finanţelor private este la nivel microeconomic.

- Finanţele publice se supun, în cea mai mare parte, dreptului public (Legi, Hotărâri ale
Guvernului etc.); finanţele private sunt guvernate de regulile dreptului commercial, în cea mai
mare parte (contracte etc.).

- Constituirea resurselor finanţelor publice se face în cea mai mare măsură prin constrângere,
de la persoane juridice şi fizice . Resursele necesare finanţelor private se obțim în primul rând
din disponibilităţile proprii ale subiecţilor economici respectivi, iar diferenţa de resurse până
la necesar, pe baze contractuale, în condiţii de cerere şi ofertă (creditul bancar).

- La constituirea resurselor financiare publice participă toţi membrii societăţii persoane


juridice şi fizice (care au venituri impozabile sau deţin averi), pe câtă vreme la constituirea
fondurilor private participă un număr restrâns de personae, poate chiar unul singur.

- Scopul constituirii resurselor publice este acela al satisfacerii nevoilor generale ale societăţii,
în timp ce acela al resurselor financiare private, pe baza cărora funcţionează afacerile private,
este obţinerea de profit şi a maximizării acestuia în beneficiul unui grup restrâns de
întreprinzători sau a singurului întreprinzător în cauză.
- Prin politicile fiscale şi bugetare folosite de către stat cu prilejul constituirii şi utilizării resurselor
financiare publice, statul intervine în viaţa economică şi socială, avantajând sau sancţionând
financiar anumiţi subiecţi din economie şi societate. În acelaşi timp, în cadrul finanţelor private, în
procesul de distribuire a câştigurilor iau parte numai persoane care au participat la constituirea
resurselor, în mod direct proporţional cu contribuţia fiecăruia la capitalul social.

- La nivel macroeconomic bugetul de stat se stabileşte prin fundamentarea mai întâi a cheltuielilor
publice care trebuiesc efectuate pentru a asigura desfăşurarea proceselor economice, sociale,
politice necesare existenţei statului, după care se stabilesc veniturile necesare efectuării acestor
cheltuieli. La nivel microeconomic bugetul întreprinderilor se formează prin stabilirea în primă fază
a veniturilor pe care întreprinderea le poate obţine după care se stabileşte nivelul cheltuielilor pe
care aceasta şi le poate permite.

- Atât finanţele publice cât şi finanţele întreprinderii se pot confrunta cu probleme de echilibru
financiar.

- Împotriva instituţiilor statului nu se pot lua măsuri de executare silită dacă acestea nu-şi onorează
prevederile aprobate prin bugete, pe câtă vreme împotriva agenţilor economici şi a altor persoane
juridice şi fizice, dacă aceştia nu-şi achită obligaţiile către buget, sau nu-şi respectă angajamentele
contractuale, calea principală este aceea a executării silite.

INDICELE DEZVOLTARII UMANE (IDU)

Pentru a determina IDU trebuie să parcurgem două etape:

1. Determinarea indicilor care compun IDU


PNUD dimensionează valorile minime și maxime pentru urmatorii indicatori, în funcție de datele
statistice existente, cu scopul de a obține indicatori cât mai relevanți pentru comparațiile dintre
state.
.
Direcție Indicator Minimum Maximum
Sănătate Speranța de viață la naștere (ani) 20 85
Perioada asteptată de școlarizare 0 18
Educație
(ani)
Perioada medie de școlarizare (ani) 0 15
Standardu Venitul national brut pe cap 100 75000
l de viață de locuitor (2011 PPP $)

Speranța de viață la naștere minimă este de 20 ani, pe baza evidențelor istorice, conform
cărora nicio țară din secolul 20 nu a avut Speranța de viață la naștere mai mica de 20 ani. Valoarea
maximă pentru Speranța de viață la naștere a fost fixată la 85, ca o țintă aspirațională realizabilă în
curând: datorită îmbunătățirii constante a condițiilor de viață și de sănătate, Speranța de viață la
naștere deja a ajuns aproape de cei 85 de ani în Hong Kong, China (Special Administrative Region) (84.1
ani) și Japonia (83.9 ani).
Societatea poate subzista fără un sistem de educație, iar acest punct de vedere al PNUD
justifică valorile minime egale cu 0 (zero), prevăzute pentru cei doi indici de educație. Valoarea
maximă pentru perioada așteptată de școlarizare, de 18 ani, echivalează cu obținerea masterului în
majoritatea statelor. Valoarea maximă pentru perioada medie de școlarizare, de 15 ani, este maximul
acestui indicator, prevăzut pentru anul 2025.
Pentru Venitul national brut pe cap de locuitor (2011 PPP $), valoarea minimă a fost fixată
la 100 USD/ per capita (2011 Paritatea Puterii de Cumparare in USD), ținând cont de dimensiunea
considerabilă si nemasurată a subzistenței și a autoproducției de subzistență, ce nu este capturată
de către datele oficiale. Valoarea mximă pentru acest indicator a fost stabilită la 75000 USD/ per
capita (2011 PPP). Kahneman and Deaton (2010) au arătat că, virtual nu există câștig în dezvoltarea
umană și în creșterea bunăstării la nivel de societate, pentru un Venit national brut pe cap de
locuitor mai mare de 75000 USD (2011 PPP $). În acest moment, doar patru state (Brunei
Darussalam, Liechtenstein, Qatar and Singapore) depășesc această valoare, de 75000 USD/ per
capita (2011 PPP $).

După ce au fost stabilite aceste valori minime și maxime, indicii aferenți (ce compun practic
IDU), sunt calculați astfel:
Valoare indice = (Valoare actuală - Valoare minimă) /
(Valoare maximă - Valoare minimă)

Indicele educației este media aritmetică simplă a celor doi indici care-l compun. Folosirea
mediei aritmetice simple permite substituirea perfecta dintre cei doi indicatori (o valoare medie a
anilor de școlarizare, respectiv numărul așteptat de ani de școlarizare). Multe state în curs de
dezvoltare au o valoare redusă a școlarizării printre adulți, dar au o rată foarte ridicată de participare
la cursurile primare și secundare.
Fiecare dolar adițional câștigat are un efect tot mai mic asupra capacității de creșetere a
dezvoltării umane. De aceea, pentru Indicele de venit, se utilizează logaritmarea naturala (ln) a
valorilor (curentă, minimă și maximă).
2. Determinarea IDU, ținând cont de indicii care îl compun

IDU se determină ca media geometrică a celor trei indici care îl determină


(Isănătate; Inivelului de educatie; Iveniturilor)

IDU = (Isănătate * Inivelului de educatie * Iveniturilor)1/3

Exemplu: România, 2018

Indicator Value
Life expectancy at birth (years) 75,9
Expected years of schooling (years) 14.3
Mean years of schooling (years) 11
Gross national income per capita (2011 PPP $) 23906
Note: Values are rounded.

Indicele de sănătate = (75,9 - 20) / (85 - 20) = 0,86

Indicele de educație = (0,794 + 0,733) / 2 = 0,764

Indicele Perioadei asteptate de școlarizare = 14,3 / 18 = 0,794 Indicele

Perioadei medii de școlarizare = 11 / 15 = 0,733

Indicele de venit = ln (23906) – ln (100) / ln(75000) – ln (100) = 0,827 Avem ln (100) = 4,605,

ln (23906) = 10,082, ln (75000) = 11,225

Deci, Indicele de venit= 5,477 / 6,62 = 0,827

IDU (Indicele Dezvoltarii Umane) = (0,86 * 0,764 * 0,827)1/3 IDU =

(0,54337208) 1/3 = 0.816


Evoluția IDU pt România, in perioada 1990-2017:

Perioada 1990-1999
1990 1991 1992 1993 1994 1995 1996 1997 1998 1999
0.701 0.686 0.678 0.678 0.681 0.687 0.695 0.696 0.698 0.704

Perioada 2000-2009
2000 2001 2002 2003 2004 2005 2006 2007 2008 2009
0.709 0.715 0.724 0.734 0.746 0.755 0.767 0.781 0.795 0.798

Perioada 2010-2017
2010 2011 2012 2013 2014 2015 2016 2017
0.797 0.798 0.795 0.8 0.802 0.806 0.808 0.813

ConformmetodologieidecalculaIDUdinacestmoment,tarilelumiiseclasificaastfel:

1) IDU mai mare sau egal cu 0,8: nivel foarte ridicat de dezvoltare umana

2) IDU intre 0,7 si 0,799: nivel ridicat de dezvoltare umana

3) IDU intre 0,550 si 0,699: nivel mediu de dezvoltare umana

4) IDU mai mic decat 0,550: nivel scazut de dezvoltare umana

A.1. Volumul cheltuielior publice, în expresie nominală şi reală

Aprecierea efectelor intervenţiei statului în viaţa socială şi în economie presupune


determinarea volumului cheltuielilor publice efectuate de organele de stat. Acest indicator reprezintă
volumul cheltuielilor publice în expresie nominală (în preţurile curente ale anului considerat, în
moneda naţională) notat cu Chnnom pentru exercitiul
, bugetar n.

Volumul cheltuielilor publice în expresie nominală (Chnnom) reprezintă totalitatea cheltuielilor


publice la nivelul tuturor bugetelor exprimate în prețuri curente, în preţurile perioadei curente (ale
anului de calcul).
Deoarece preţurile curente sunt influenţate de inflaţie, pentru exprimarea efortului financiar
real, cheltuielile publice se recalculează în preţuri constante, sau comparabile, obţinându-se volumul
cheltuielilor publice în expresie reală (Chnreală). Transformarea valorilor din preţuri curente în preţuri
constante, comparabile se efectuează cu ajutorul indicelui preţurilor.
Relaţiile de calcul ale cheltuielilor publice în expresie reală sunt:

Chnreală = (Chnnom / Ip n/0) * 100

Unde Ip n/0 este indicele preţurilor în anul n față de anul 0, care este an de bază, sau etalon, în care
Indicele de preț este considerat 100 (prin convenție statistică). 100, din formulă, este chiar indicele de
preț din anul de bază (anul 0). Practic, Cheltuielile reale se exprimă în prețurile anului de bază, nu în
procente.

Ip n/0 = Ip 0 + inflația înregistrată în perioada n față de anul 0


Ip n/0 = 100 + inflația înregistrată în perioada n față de anul 0

Spre exemplu, daca rata inflației înregistrată în perioada n față de anul 0 a fost de 20%, atunci
Ip n/0 = 100 + 20 = 120
Dacă raportăm indicele de preț la 100, obținem indicele de preț exprimat unitar:
Ip n/0 exprimat unitar = Ip n/0 / 100
Putem rescrie formula Cheltuielilor reale astfel:
Chnreală = Chnnom / Ip n/0 exprimat unitar
De regulă, rata inflației (și implicit indicele de preț) se exprimă cu baza î n lanț (de la anul curent, față
de anul precedent). În formule, noi avem nevoie de indicele de preț cu baza fixă (baza fiind anul
etalon, anul 0). Pentru a putea lucra cu acest indice de preț cu baza fixă, avem nevoie de următoarea
formulă:

Indicele de preț unitar, cu baza fixă = Produsul indicilor de preț unitari,


cu baza în lanț
sau, mai detaliat:

Ip n/0 exprimat unitar = Ip 1/0 exprimat unitar * Ip 2/1 exprimat unitar *...* Ip
n/n-1

exprimat unitar

Această identitate se demonstrează prin inducție matematică. Pentru o înțelegere mai bună, am
considerat în continuare un exemplu numeric.
Considerăm trei exerciții bugetare, 0,1 și 2. Anul 0 este anul de bază, pentru care indicele de preț
este stabilit ca fiind 100 (etalon). Rata inflației în perioada 1/0 a fost de 10%, iar în perioada 2/1 de
20%.
Vom determina Ip 2/0 exprimat unitar și vom arăta ca este egal cu produsul dintre Ip 1/0 exprimat

unitar și Ip 2/1 exprimat unitar.

Dacă Indicele de preț în anul 0 este considerat 100, iar inflația în perioada 1/0 este de 10 (rata
inflaței a fost de 10%, raportată la o perioadă de bază considerată chiar 100), atunci:
Indicele de preț în anul 1/0 = Ip 1/0 = Ip 0 + inflația înregistrată în perioada 1 față de anul 0 = 110
Deci Ip 1/0 exprimat unitar = 110 /100 = 1,1
Mai departe, Indicele de preț în anul 1/0 este 110, iar rata inflației în perioada 2/1 de 20%.
Asta inseamnă că prețurile din anul 2 au crescut față de indicele de preț din anul 1 cu 20%, mai
exact cu 20% *110 = 22.
Rezultă că Indicele de preț în anul 2/0 = Ip 2/0 = 100 + 10 + 22 = 132. Ip
2/0 exprimat unitar = 132 /100 = 1,32.

Avem 1,32 = 1,1 *1,2, adică Ip 2/0 exprimat unitar = Ip 1/0 exprimat unitar * Ip 2/1 exprimat unitar.
Identitatea este demonstrată pentru 3 exerciții bugetare.
Thank you for using www.freepdfconvert.com
service!

Only two pages are converted. Please Sign Up to convert

all pages. https://www.freepdfconvert.com/membership

INDICATORII DE EFICIENȚĂ pentru INVESTIȚII

Eficiența urmărește maximizarea efectului obținut ulterior în raport cu efortul realizat inițial
sau, invers, minimizarea efortului inițial în raport cu efectele obținute ulterior.
Indicatorii de eficiență se determină pentru investițiile private și publice care se pot
cuantifica monetar/financiar, atât în ceea ce privește costurile inițiale, cât și fluxurile viitoare
prevzionate sau obținute.
Dacă beneficiile viitoare aduse de investiții nu se pot exprima financiar, în unități
monetare, se utilizează alte metode de analiză (spre exemplu, analize de eficacitate sau
economicitate).
In cazul investițiilor (atât publice, cât și private), există un decalaj de timp între momentul
efectuării costurilor inițiale cu realizarea investiției și momentele încasării beneficiilor (care sunt
ulterioare, viitoare). Prin urmare, comparația dintre costurile inițiale cu investiția și fluxurile
financiare viitoare, trebuie să țină cont de trecerea timpului.
Cuantificarea financiară/monetară a curgerii timpului se realizează fie prin actualizare
(aducerea la momentul zero (al punerii în funcțiune a investiției) a valorilor viitoare), fie prin
capitalizare (aducerea tuturor valorilor la momentul final, n). Actualizarea presupune împărțirea la
factorii de actualizare, iar capitalizarea presupune înmulțirea cu factorii de actualizare periodici
(noi îi vom considera anuali).
Indicatorii de eficiență care se determină prin utilizarea acestor metode de cuantificare
(actualizare, capitalizare) se numesc indicatori moderni de eficiență.
Pentru statele ale caror prețuri sunt stabile, în care rata inflației este nesemnificativă
(aproximată cu 0% pe an), se pot utiliza și indicatori clasici de eficiență (care nu tin cont de valoarea
în timp a banilor).

➢ Indicatorii moderni de eficiență utilizați în analize sunt:


1. Valoarea actuala neta (VAN), sau Valoarea prezentă netă (Net present value - NPV, en.)
2. Rata interna de rentabilitate (RIR) (Internal rate of return - IRR, en.)
3. Indicele de profitabilitate (IP) (Profitability index - PI, en.)
4. Termenul de recuperare a investiței, pe baza valorilor actualizate (TRact)
Elementele unei investiții:

I0 -- investiția inițială, sau cheltuiala inițială cu realizarea investiției


Cuprinde toate cheltuielile necesare până la momentul punerii în funcțiune (notat cu 0).
Aceste cheltuieli se determină la momentul 0, prin capitalizarea sumelor cheltuite anterior
momentului 0.

n – perioada de utilizare a invesției (număr de ani)

BNi -- beneficiul net adus de exploatarea investiției, în anul oarecare „i”; Este
un beneficiu net de costurile de utilizare anuale.
BNi = Bi – Ci (Bi sunt beneficiile anuale aduse prin utilizarea investiției, iar Ci costurile anuale
generate de utilizarea investiției în anul respectiv, notat generic cu „i”).
! Pentru investitiile private, BNi este, de regula, Cash Flow-ul Disponibil (CFD).

În anul n, la finalul acestuia (finalul duratei de utilizare a investiției), BN conține o mărime aparte,
Valoarea Reziduală a investiției. Această valoare poate să fie cea net contabilă, sau de cesiune,
sau de revânzare.
Dacă nu se precizează altceva în enunt, atunci valoarea reziduală este considerată nulă/zero.

Indicatorii moderni presupun, ca regulă generală, compararea lui I0 (costurile inițiale cu investitția,
efortul inițial) cu beneficiile viitoare nete actualizate (efectele viitoare, ulterioare, generate de
utilizarea investiției).

Observație: Vom presupune, prin convenție, că toate fluxurile financiare (costuri, beneficii), se
măsoară la sfarsitul perioadelor (la finalul fiecărui an, mai exact), adica posticipat.
BNi
Actualizarea se realizeaza astfel: (BNi)act =
(1+k1)(1+k2)…(1+ki)

unde ki este rata de actualizare din anul i, iar (1+ ki) este factorul de actualizare din anul i
Rata de actualizare se exprima unitar/ în raport cu 1, in aceste formule! Spre exemplu:
i) k = 10% = 0,1 (exprimare în raport cu 1); 1+k = 1,1 NU cu 11 (atenție)!
ii) k = 5% = 0,05 (exprimare în raport cu 1); 1+k = 1,05 NU cu 6 (atenție)!
iii) k = 50% = 0,5 (exprimare în raport cu 1); 1+k = 1,5 NU cu 51 (atenție)!
iv) k = 100% = 1 (exprimare în raport cu 1); 1+k = 2, NU cu 101(atenție)!

Rata de actualizare (k) poate lua diferite valori, spre exemplu:


Rata inflatiei, Rata medie a dobanzilor bancare aplicate la depozite, Rata medie a dobanzilor
bancare practicate la credite, Rata de dobanda oferita la titlurile de stat (RF = rata fără risc), Rata
medie de rentabilitate pentru sectorul de activitate in care se realizeaza in investitia, O mărime
fixată/stabilită de către instituția finanțatoare sau de către o autoritate financiară în domeniu, Costul
de oportunitate pentru investitori/ pentru banii investiți sau O valoare obținută pe baza unui model
de estimare (CAPM-ul).

Valoarea ratei de actualizare o sa fie precizată în enunțul aplicațiilor, sau se va


determina pe baza Costului Mediu Ponderat al Capitalurilor (CMPC).

k = Costul mediu ponderat al capitalurilor (CMPC), se determină atunci când sursele de finanțare
au costuri de oportunitate diferite.
CMPC = ∑Cj*pj, unde j ia valori de la 1 la numărul total de surse de finanțare Cj
– costul capitalului „j” ; pj – ponderea acestui capital in I0
Exemplu (cost capitaluri propii 0):
Considerăm o investiție I0 = 10.000 €, finanțată astfel:
- 5.000€ credit bancar, care costă 13%/an,
- 3.000€ împrumut obligatar (obținut pe baza emisiunii unor obligațiuni), care costă 10%/an,
- 2.000€ aport propriu (capitaluri proprii), care costă 0%/an.
În acest caz, CMPC = 13%*0,5 + 10%*0,3 + 0% = 9,5%/an = 9,5/100 = 0,095/an (exprimarea lui k
in raport cu 1, cu unitatea).
Exemplu (cost capitaluri propii diferit de 0)
Considerăm o investiție I0 = 10.000 €, finanțată astfel:
- 5.000€ credit bancar, care costă 13%/an,
- 3.000€ împrumut obligatar (obținut pe baza emisiunii unor obligațiuni), care costă 10%/an,
- 2.000€ aport propriu (capitaluri proprii), care costă 20%/an.
CMPC = 13%*0,5 + 10%*0,3 + 20%*0,2 = 6,5% + 3% + 4% = 13,5%/an = 13,5/100 = 0,135/an

Valorile periodice (anuale) utilizate pentru ratele de actualizare se


folosesc si pentru realizarea capitalizării.

Exemplu capitalizare:
Considerăm o investiție realizată în 2 etape: 10.000 euro, cheltuiala cu 2 ani inainte de punerea in
funcțiune a investiției (anul 0) și 20.000 euro, cu un an înainte de punerea în funcțiune a investiției. Să se
determine I0.
Capitalizarea se realizează la momentul 0 (al punerii în funcțiune a investiției): I0 =
10000*(1+k-2)*(1+k-1) + 20000*(1+k-1),
Unde k-1 este rata de capitalizare/actualizare din anul -1 (dinainte de momentul zero, al punerii în
funcțiune), iar k-2 este rata de capitalizare/actualizare din anul -2 (2 ani inainte de punerea in
funcțiune a investiției).

Formula generală de calcul, pentru un asemenea exemplu, este:


I0 = ∑I-i*(1+k-1)(1+k-2)...(1+k-i),
unde i ia valori de la 1 la numărul total de ani în care investiția a fost realizată (până la momentul
punerii în funcțiune).
1. Valoarea actuala neta (VAN)/ Valoarea prezentă netă (VPN)/ Net present value
(NPV)

VAN = -I0 + ∑(BNi)act = ∑(BNi)act - I0

unde i ia valori de la 1 la n (numărul de ani în care investiția este utilizată

Așadar, VAN compară beneficiile viitoare actualizate cu valoarea costurilor inițiale cu investiția
(până la momentul 0, al punerii în funcțiune).

a) Dacă avem rata de actualizare variabilă (k ≠ constantă), atunci:


BN1
VAN = -I0 + 𝐵𝑁2 BN3 BNn
+ + +...+
1+k1 (1+𝑘1)(1+𝑘2) (1+k1)(1+k2)(1+k3) (1+k1)(1+k2)…(1+kn)

b) Dacă avem rata de actualizare constantă pe întreaga perioadă (k = constantă), atunci:


VAN = -I0 + BN1 + BN2 + ... + BNn
(1+k)1 (1+k)2 (1+k)n

c) Dacă rata de actualizare este constantă pe întreaga perioadă (k = constantă și k>0 ), iar
Beneficiile nete anuale sunt și ele constante pe întreaga perioadă (BNi = constante = BN), atunci:
BN 1+ (1 2+...+( 1 n–1 ]
VAN = -I + [1+ ( 1
0 ) ) )
(1+k) 1+k 1+k 1+k

1 n
BN 1–( 1+k)
VAN = -I0 + *
(1+k) 1 1
1–(
)
1+k

n
BN 1
VAN = -I + *[1-( ]
0 )
k 1+k

VAN = -I0 + BN*[1 -(1+ 𝑘)–n] ! cea mai simplă formulă de aplicat pe calculator
k
Conform acestui criteriu/ indicator, o investitie este acceptabilă sau oportună sau
eficientă dacă și numai dacă VAN > 0.
Dintre două sau mai multe proiecte de investiții concurente, proiectul optim (conform
acestui criteriu/indicator), trebuie să fie eficient/ acceptabil/ oportun și să maximizeze Valoarea
actuala netă -- Max (VAN).

Exemplu: Consideram o investiție I0 egala cu 10.000 euro; n (durata de viață) = 5 ani; BN =


constant = 2.650 euro/an; k = 0,1 (10% pe an) = constantă.
Să se determine VAN pentru această investiție și să se precizeze dacă este eficientă.

VAN = —10000 + 26500 ( 1 – 1,1-5)


VAN = —10000 + 26500* 0,37907867694
VAN = 45,58 euro
VAN > 0, deci investiția este eficientă.

2. Rata internă de rentabilitate (RIR)/ Internal rate of return (IRR)

RIR este acea valoare a ratei de actualizare k, rată presupusă constantă pe toată perioada
de analiză, pentru care investiția inițială (I0) este egală cu suma beneficiilor nete viitoare actualizate la
aceasta valoare (RIR).
Avem I0 = ∑ (BNi)act , actualizare realizată la valoarea RIR a ratei de actualizare
RIR reprezintă deci rentabilitatea anuală, presupusă constantă, cu care este utilizata I0
pentru a genera beneficiile nete viitoare BNi.
Practic, RIR este soluția ecuației VAN=0, cu necunoscuta k.

Ecuația VAN = 0 înseamnă că 0 = - I0 + ∑ (BNi)act


Dacă această ecuație nu se poate rezolva, RIR se aproximează. Aceasta aproximare a lui RIR
se realizează în 2 etape:

i) Etapa tatonărilor succesive


Se caută 2 valori k1 si k2 ale RIR cu următoarele proprietăți: 5% ≥ k2-k1> 0%; VAN(k1)>0 și
VAN (k2)<0.

Precizări:Tatonările succesive se încep cu o valoare de referință a ratei de actualizare, valoare


precizată în enunțul aplicației (spre exemplu, rata inflației este de a% pe an). 5% este un pas de
căutare recomandat, pentru a minimiza numărul tatonărilor și eroarea de aproximare.

ii) Etapa Interpolării liniare


În această etapă se presupune că VAN este o funcție liniară (de gradul 1) de k, pe intervalul
[k1,k2]. Folosind regula de trei simplă sau triunghiurile asemenea, rezultă următoarea identitate
pentru RIR:
VÆN(k1)
RIR = k1 + (k2-k1) *
VÆN(k1)–VÆN(k2)

Atentie! Întotdeauna RIR aparține intervalului (k1,k2) și este o valoare pozitivă (trebuie sa fie >0)

Conform acestui criteriu/indicator, o investiție este acceptabilă sau eficientă sau oportună
dacă și numai dacă RIR este mai mare decât rata de referință precizată pentru rata de actualizare.
Dintre două sau mai multe proiecte de investiții concurente, proiectul optim (conform
acestui criteriu/indicator), trebuie să fie eficient/ acceptabil/ oportun și să maximizeze Rata internă
de rentabilitate (RIR).

3. Indicele de profitabilitate (IP)/ profitability index (PI)

∑(BNi)act
IP =
I0

Acest indicator arată cât reprezinta beneficiile nete viitoare actualizate, față de investiția inițială.
Formula se poate rescrie astfel: IP =[I0–(I0+∑(BNi)act)] / I0 = (I0 + VAN)/ I0

VÆN
Adică IP = 1 +
I0

Iar (IP-1) * 100 = VÆN * 100, este randamentul sau rata de rentabilitate pentru VAN.
I0

Conform acestui indicator/criteriu, o investiție este acceptabilă sau eficientă sau oportună
dacă și numai dacă IP > 1 (echivalent cu VAN>0).
Dintre două sau mai multe proiecte de investiții concurente, proiectul optim (conform
acestui criteriu/indicator) trebuie să fie eficient/ acceptabil/ oportun și să maximizeze indicele de
profitabilitate -- Max(IP).

Exemplu: Considerăm 2 proiecte de investiții concurente A și B pentru care:


I0 VAN
A 100.000 50.000
B 90.000 48.000
Conform VAN, proiectul optim este A, pentru că maximizează VAN.
IPA = 1+ VÆN = 1+0,5 = 1,5
I0

iar IPB = 1+ VÆN = 1+ 48000 = 1,53


I0 90000

Conform IP, proiectul optim este B, pentru că maximizează IP.

4. Termenul de recuperare a investiției, determinat pe baza beneficiilor nete


actualizate

TRact reprezintă perioada (durata) în care I0 se recuperează pe baza BN viitoare actualizate


TRact =Xani și Yzile

X se determină prin tatonari succesive, pe baza următoarei inegalități duble:


∑s (𝐵𝑁𝑖 )𝑎𝑐𝑡 ≤ I0 < ∑s+1(𝐵𝑁𝑖 )𝑎𝑐𝑡
i=1 i=1
Iar Y este o aproximare, determinată printr-o regulă de 3 simplă, având la bază presupunerea
că, în anul x+1, beneficiul net actualizat este proportional în timp.
Considerăm anul ca având 365 de zile.

Regula de trei simplă:


în 365 zile, ale anului x+1 ...................se obține (BNx+1)act
în Y zile (ce trebuie determinat)......... mai avem de obținut diferența [I0 - ∑s i=1
(𝐵𝑁𝑖)𝑎𝑐𝑡]
Y = [𝐼0 — ∑s (𝐵𝑁𝑖)𝑎𝑐𝑡] ∗ 365 / (BNx+1)act
i=1

Conform acestui indicator/criteriu, o investiție este acceptabilă sau eficientă sau oportună
dacă și numai dacă: TRact este mai mic decât n (durata de utilizare a investitiei)
Dintre două sau mai multe proiecte de investiții concurente, proiectul optim (conform
acestui indicator/ criteriu) trebuie să fie eficient/ acceptabil/ oportun și să minimizeze Termenul
de recuperare bazat pe actualizare (TRact).

Precizări:
i) Din punct de vedere al acceptării/ eficienței/ oportunității unei investiții, cele 4 criterii/ cei 4
indicatori sunt sinonime/ sinonimi. Este de ajuns sa se calculeze un singur indicator, pentru a spune
dacă investiția este eficientă, sau acceptabilă sau oportună.
Spre exemplu, dacă VAN ≥ 0 atunci și IP ≥0 și RIR≥valoarea de referinta a lui k și TRact≤n!!!

ii) Din punct de vedere al selectiei investitiei optime, dintre două sau mai multe proiecte de
investiție concurente, cei 4 indicatori sunt, de cele mai multe ori, contradictorii.
Într-o asemenea situație contradictorie, exista 2 rezolvări posibile:
- fie se consideră un singur criteriu de selecție, apreciat de către decident ca fiind cel mai relevant;
- fie se realizează un punctaj/ scoring pentru fiecare proiect de investiții analizat, ponderând
fiecare criteriu/ indicator cu un coeficient de importanță relativă, pe care i-o acordă decidentul.
Se va alege, în final, acel proiect care este eficient/ acceptabil/ oportun și care Maximizează
funcția scor.

INDICATORII DE EFICIENȚĂ pentru INVESTIȚII

Eficiența urmărește maximizarea efectului obținut ulterior în raport cu efortul realizat inițial
sau, invers, minimizarea efortului inițial în raport cu efectele obținute ulterior.
Indicatorii de eficiență se determină pentru investițiile private și publice care se pot
cuantifica monetar/financiar, atât în ceea ce privește costurile inițiale, cât și fluxurile viitoare
prevzionate sau obținute.
Dacă beneficiile viitoare aduse de investiții nu se pot exprima financiar, în unități
monetare, se utilizează alte metode de analiză (spre exemplu, analize de eficacitate sau
economicitate).
In cazul investițiilor (atât publice, cât și private), există un decalaj de timp între momentul
efectuării costurilor inițiale cu realizarea investiției și momentele încasării beneficiilor (care sunt
ulterioare, viitoare). Prin urmare, comparația dintre costurile inițiale cu investiția și fluxurile
financiare viitoare, trebuie să țină cont de trecerea timpului.
Cuantificarea financiară/monetară a curgerii timpului se realizează fie prin actualizare
(aducerea la momentul zero (al punerii în funcțiune a investiției) a valorilor viitoare), fie prin
capitalizare (aducerea tuturor valorilor la momentul final, n). Actualizarea presupune împărțirea la
factorii de actualizare, iar capitalizarea presupune înmulțirea cu factorii de actualizare periodici
(noi îi vom considera anuali).
Indicatorii de eficiență care se determină prin utilizarea acestor metode de cuantificare
(actualizare, capitalizare) se numesc indicatori moderni de eficiență.
Pentru statele ale caror prețuri sunt stabile, în care rata inflației este nesemnificativă
(aproximată cu 0% pe an), se pot utiliza și indicatori clasici de eficiență (care nu tin cont de valoarea
în timp a banilor).

➢ Indicatorii moderni de eficiență utilizați în analize sunt:


5. Valoarea actuala neta (VAN), sau Valoarea prezentă netă (Net present value - NPV, en.)
6. Rata interna de rentabilitate (RIR) (Internal rate of return - IRR, en.)
7. Indicele de profitabilitate (IP) (Profitability index - PI, en.)
8. Termenul de recuperare a investiței, pe baza valorilor actualizate (TRact)
Elementele unei investiții:

I0 -- investiția inițială, sau cheltuiala inițială cu realizarea investiției


Cuprinde toate cheltuielile necesare până la momentul punerii în funcțiune (notat cu 0).
Aceste cheltuieli se determină la momentul 0, prin capitalizarea sumelor cheltuite anterior
momentului 0.

n – perioada de utilizare a invesției (număr de ani)

BNi -- beneficiul net adus de exploatarea investiției, în anul oarecare „i”; Este
un beneficiu net de costurile de utilizare anuale.
BNi = Bi – Ci (Bi sunt beneficiile anuale aduse prin utilizarea investiției, iar Ci costurile anuale
generate de utilizarea investiției în anul respectiv, notat generic cu „i”).
! Pentru investitiile private, BNi este, de regula, Cash Flow-ul Disponibil (CFD).

În anul n, la finalul acestuia (finalul duratei de utilizare a investiției), BN conține o mărime aparte,
Valoarea Reziduală a investiției. Această valoare poate să fie cea net contabilă, sau de cesiune,
sau de revânzare.
Dacă nu se precizează altceva în enunt, atunci valoarea reziduală este considerată nulă/zero.

Indicatorii moderni presupun, ca regulă generală, compararea lui I0 (costurile inițiale cu investitția,
efortul inițial) cu beneficiile viitoare nete actualizate (efectele viitoare, ulterioare, generate de
utilizarea investiției).

Observație: Vom presupune, prin convenție, că toate fluxurile financiare (costuri, beneficii), se
măsoară la sfarsitul perioadelor (la finalul fiecărui an, mai exact), adica posticipat.
BNi
Actualizarea se realizeaza astfel: (BNi)act =
(1+k1)(1+k2)…(1+ki)

unde ki este rata de actualizare din anul i, iar (1+ ki) este factorul de actualizare din anul i
Rata de actualizare se exprima unitar/ în raport cu 1, in aceste formule! Spre exemplu:
v) k = 10% = 0,1 (exprimare în raport cu 1); 1+k = 1,1 NU cu 11 (atenție)!
vi) k = 5% = 0,05 (exprimare în raport cu 1); 1+k = 1,05 NU cu 6 (atenție)!
vii) k = 50% = 0,5 (exprimare în raport cu 1); 1+k = 1,5 NU cu 51 (atenție)!
viii) k = 100% = 1 (exprimare în raport cu 1); 1+k = 2, NU cu 101(atenție)!

Rata de actualizare (k) poate lua diferite valori, spre exemplu:


Rata inflatiei, Rata medie a dobanzilor bancare aplicate la depozite, Rata medie a dobanzilor
bancare practicate la credite, Rata de dobanda oferita la titlurile de stat (RF = rata fără risc), Rata
medie de rentabilitate pentru sectorul de activitate in care se realizeaza in investitia, O mărime
fixată/stabilită de către instituția finanțatoare sau de către o autoritate financiară în domeniu, Costul
de oportunitate pentru investitori/ pentru banii investiți sau O valoare obținută pe baza unui model
de estimare (CAPM-ul).

Valoarea ratei de actualizare o sa fie precizată în enunțul aplicațiilor, sau se va


determina pe baza Costului Mediu Ponderat al Capitalurilor (CMPC).

k = Costul mediu ponderat al capitalurilor (CMPC), se determină atunci când sursele de finanțare
au costuri de oportunitate diferite.
CMPC = ∑Cj*pj, unde j ia valori de la 1 la numărul total de surse de finanțare Cj
– costul capitalului „j” ; pj – ponderea acestui capital in I0
Exemplu (cost capitaluri propii 0):
Considerăm o investiție I0 = 10.000 €, finanțată astfel:
- 5.000€ credit bancar, care costă 13%/an,
- 3.000€ împrumut obligatar (obținut pe baza emisiunii unor obligațiuni), care costă 10%/an,
- 2.000€ aport propriu (capitaluri proprii), care costă 0%/an.
În acest caz, CMPC = 13%*0,5 + 10%*0,3 + 0% = 9,5%/an = 9,5/100 = 0,095/an (exprimarea lui k
in raport cu 1, cu unitatea).
Exemplu (cost capitaluri propii diferit de 0)
Considerăm o investiție I0 = 10.000 €, finanțată astfel:
- 5.000€ credit bancar, care costă 13%/an,
- 3.000€ împrumut obligatar (obținut pe baza emisiunii unor obligațiuni), care costă 10%/an,
- 2.000€ aport propriu (capitaluri proprii), care costă 20%/an.
CMPC = 13%*0,5 + 10%*0,3 + 20%*0,2 = 6,5% + 3% + 4% = 13,5%/an = 13,5/100 = 0,135/an

Valorile periodice (anuale) utilizate pentru ratele de actualizare se


folosesc si pentru realizarea capitalizării.

Exemplu capitalizare:
Considerăm o investiție realizată în 2 etape: 10.000 euro, cheltuiala cu 2 ani inainte de punerea in
funcțiune a investiției (anul 0) și 20.000 euro, cu un an înainte de punerea în funcțiune a investiției. Să se
determine I0.
Capitalizarea se realizează la momentul 0 (al punerii în funcțiune a investiției): I0 =
10000*(1+k-2)*(1+k-1) + 20000*(1+k-1),
Unde k-1 este rata de capitalizare/actualizare din anul -1 (dinainte de momentul zero, al punerii în
funcțiune), iar k-2 este rata de capitalizare/actualizare din anul -2 (2 ani inainte de punerea in
funcțiune a investiției).

Formula generală de calcul, pentru un asemenea exemplu, este:


I0 = ∑I-i*(1+k-1)(1+k-2)...(1+k-i),
unde i ia valori de la 1 la numărul total de ani în care investiția a fost realizată (până la momentul
punerii în funcțiune).
5. Valoarea actuala neta (VAN)/ Valoarea prezentă netă (VPN)/ Net present value
(NPV)

VAN = -I0 + ∑(BNi)act = ∑(BNi)act - I0

unde i ia valori de la 1 la n (numărul de ani în care investiția este utilizată

Așadar, VAN compară beneficiile viitoare actualizate cu valoarea costurilor inițiale cu investiția
(până la momentul 0, al punerii în funcțiune).

d) Dacă avem rata de actualizare variabilă (k ≠ constantă), atunci:


BN1
VAN = -I0 + 𝐵𝑁2 BN3 BNn
+ + +...+
1+k1 (1+𝑘1)(1+𝑘2) (1+k1)(1+k2)(1+k3) (1+k1)(1+k2)…(1+kn)

e) Dacă avem rata de actualizare constantă pe întreaga perioadă (k = constantă), atunci:


VAN = -I0 + BN1 + BN2 + ... + BNn
(1+k)1 (1+k)2 (1+k)n

f) Dacă rata de actualizare este constantă pe întreaga perioadă (k = constantă și k>0 ), iar
Beneficiile nete anuale sunt și ele constante pe întreaga perioadă (BNi = constante = BN), atunci:
BN 1+ (1 2+...+( 1 n–1 ]
VAN = -I + [1+ ( 1
0 ) ) )
(1+k) 1+k 1+k 1+k

1 n
BN 1–( 1+k)
VAN = -I0 + *
(1+k) 1 1
1–(
)
1+k

n
BN 1
VAN = -I + *[1-( ]
0 )
k 1+k

VAN = -I0 + BN*[1 -(1+ 𝑘)–n] ! cea mai simplă formulă de aplicat pe calculator
k
Conform acestui criteriu/ indicator, o investitie este acceptabilă sau oportună sau
eficientă dacă și numai dacă VAN > 0.
Dintre două sau mai multe proiecte de investiții concurente, proiectul optim (conform
acestui criteriu/indicator), trebuie să fie eficient/ acceptabil/ oportun și să maximizeze Valoarea
actuala netă -- Max (VAN).

Exemplu: Consideram o investiție I0 egala cu 10.000 euro; n (durata de viață) = 5 ani; BN =


constant = 2.650 euro/an; k = 0,1 (10% pe an) = constantă.
Să se determine VAN pentru această investiție și să se precizeze dacă este eficientă.

VAN = —10000 + 26500 ( 1 – 1,1-5)


VAN = —10000 + 26500* 0,37907867694
VAN = 45,58 euro
VAN > 0, deci investiția este eficientă.

6. Rata internă de rentabilitate (RIR)/ Internal rate of return (IRR)

RIR este acea valoare a ratei de actualizare k, rată presupusă constantă pe toată perioada
de analiză, pentru care investiția inițială (I0) este egală cu suma beneficiilor nete viitoare actualizate la
aceasta valoare (RIR).
Avem I0 = ∑ (BNi)act , actualizare realizată la valoarea RIR a ratei de actualizare
RIR reprezintă deci rentabilitatea anuală, presupusă constantă, cu care este utilizata I0
pentru a genera beneficiile nete viitoare BNi.
Practic, RIR este soluția ecuației VAN=0, cu necunoscuta k.

Ecuația VAN = 0 înseamnă că 0 = - I0 + ∑ (BNi)act


Dacă această ecuație nu se poate rezolva, RIR se aproximează. Aceasta aproximare a lui RIR
se realizează în 2 etape:

iii) Etapa tatonărilor succesive


Se caută 2 valori k1 si k2 ale RIR cu următoarele proprietăți: 5% ≥ k2-k1> 0%; VAN(k1)>0 și
VAN (k2)<0.

Precizări:Tatonările succesive se încep cu o valoare de referință a ratei de actualizare, valoare


precizată în enunțul aplicației (spre exemplu, rata inflației este de a% pe an). 5% este un pas de
căutare recomandat, pentru a minimiza numărul tatonărilor și eroarea de aproximare.

iv) Etapa Interpolării liniare


În această etapă se presupune că VAN este o funcție liniară (de gradul 1) de k, pe intervalul
[k1,k2]. Folosind regula de trei simplă sau triunghiurile asemenea, rezultă următoarea identitate
pentru RIR:
VÆN(k1)
RIR = k1 + (k2-k1) *
VÆN(k1)–VÆN(k2)

Atentie! Întotdeauna RIR aparține intervalului (k1,k2) și este o valoare pozitivă (trebuie sa fie >0)

Conform acestui criteriu/indicator, o investiție este acceptabilă sau eficientă sau oportună
dacă și numai dacă RIR este mai mare decât rata de referință precizată pentru rata de actualizare.
Dintre două sau mai multe proiecte de investiții concurente, proiectul optim (conform
acestui criteriu/indicator), trebuie să fie eficient/ acceptabil/ oportun și să maximizeze Rata internă
de rentabilitate (RIR).

7. Indicele de profitabilitate (IP)/ profitability index (PI)

∑(BNi)act
IP =
I0

Acest indicator arată cât reprezinta beneficiile nete viitoare actualizate, față de investiția inițială.
Formula se poate rescrie astfel: IP =[I0–(I0+∑(BNi)act)] / I0 = (I0 + VAN)/ I0

VÆN
Adică IP = 1 +
I0

Iar (IP-1) * 100 = VÆN * 100, este randamentul sau rata de rentabilitate pentru VAN.
I0

Conform acestui indicator/criteriu, o investiție este acceptabilă sau eficientă sau oportună
dacă și numai dacă IP > 1 (echivalent cu VAN>0).
Dintre două sau mai multe proiecte de investiții concurente, proiectul optim (conform
acestui criteriu/indicator) trebuie să fie eficient/ acceptabil/ oportun și să maximizeze indicele de
profitabilitate -- Max(IP).

Exemplu: Considerăm 2 proiecte de investiții concurente A și B pentru care:


I0 VAN
A 100.000 50.000
B 90.000 48.000
Conform VAN, proiectul optim este A, pentru că maximizează VAN.
IPA = 1+ VÆN = 1+0,5 = 1,5
I0

iar IPB = 1+ VÆN = 1+ 48000 = 1,53


I0 90000

Conform IP, proiectul optim este B, pentru că maximizează IP.

8. Termenul de recuperare a investiției, determinat pe baza beneficiilor nete


actualizate

TRact reprezintă perioada (durata) în care I0 se recuperează pe baza BN viitoare actualizate


TRact =Xani și Yzile

X se determină prin tatonari succesive, pe baza următoarei inegalități duble:


∑s (𝐵𝑁𝑖 )𝑎𝑐𝑡 ≤ I0 < ∑s+1(𝐵𝑁𝑖 )𝑎𝑐𝑡
i=1 i=1
Iar Y este o aproximare, determinată printr-o regulă de 3 simplă, având la bază presupunerea
că, în anul x+1, beneficiul net actualizat este proportional în timp.
Considerăm anul ca având 365 de zile.

Regula de trei simplă:


în 365 zile, ale anului x+1 ...................se obține (BNx+1)act
în Y zile (ce trebuie determinat)......... mai avem de obținut diferența [I0 - ∑s i=1
(𝐵𝑁𝑖)𝑎𝑐𝑡]
Y = [𝐼0 — ∑s (𝐵𝑁𝑖)𝑎𝑐𝑡] ∗ 365 / (BNx+1)act
i=1

Conform acestui indicator/criteriu, o investiție este acceptabilă sau eficientă sau


oportună dacă și numai dacă: TRact este mai mic decât n (durata de utilizare a investitiei)
Dintre două sau mai multe proiecte de investiții concurente, proiectul optim
(conform acestui indicator/ criteriu) trebuie să fie eficient/ acceptabil/ oportun și să
minimizeze Termenul de recuperare bazat pe actualizare (TRact).

Precizări:
iii) Din punct de vedere al acceptării/ eficienței/ oportunității unei investiții, cele 4 criterii/
cei 4 indicatori sunt sinonime/ sinonimi. Este de ajuns sa se calculeze un singur indicator,
pentru a spune dacă investiția este eficientă, sau acceptabilă sau oportună.
Spre exemplu, dacă VAN ≥ 0 atunci și IP ≥0 și RIR≥valoarea de referinta a lui k și TRact≤n!!!

iv) Din punct de vedere al selectiei investitiei optime, dintre două sau mai multe proiecte de
investiție concurente, cei 4 indicatori sunt, de cele mai multe ori, contradictorii.
Într-o asemenea situație contradictorie, exista 2 rezolvări posibile:
- fie se consideră un singur criteriu de selecție, apreciat de către decident ca fiind cel mai
relevant;
- fie se realizează un punctaj/ scoring pentru fiecare proiect de investiții analizat, ponderând
fiecare criteriu/ indicator cu un coeficient de importanță relativă, pe care i-o acordă
decidentul.
Se va alege, în final, acel proiect care este eficient/ acceptabil/ oportun și care
Maximizează funcția scor.

LEGE nr. 500 din 11 iulie 2002


privind finanţele publice EMITENT:
PARLAMENTUL
PUBLICAT ÎN: MONITORUL OFICIAL nr. 597 din 13 august 2002

Parlamentul României adopta prezenta lege.

CAP. 1
Dispoziţii generale
Obiectul legii
ART. 1
(1) Prezenta lege stabileşte principiile, cadrul general şi procedurile privind formarea,
administrarea, angajarea şi utilizarea fondurilor publice, precum şi responsabilităţile instituţiilor
publice implicate în procesul bugetar.
(2) Dispoziţiile prezentei legi se aplica în domeniul elaborării, aprobării, executării şi
raportarii:
a) bugetului de stat;
b) bugetului asigurărilor sociale de stat;
c) bugetelor fondurilor speciale;
d) bugetului trezoreriei statului;
e) bugetelor instituţiilor publice autonome;
f) bugetelor instituţiilor publice finanţate integral sau parţial din bugetul de stat, bugetul
asigurărilor sociale de stat şi bugetele fondurilor speciale, după caz;
g) bugetelor instituţiilor publice finanţate integral din venituri proprii;
h) bugetului fondurilor provenite din credite externe contractate sau garantate de stat
şi ale căror rambursare, dobânzi şi alte costuri se asigura din fonduri publice;
i) bugetului fondurilor externe nerambursabile.
Definiţii
ART. 2
În înţelesul prezentei legi, termenii şi expresiile de mai jos se definesc după cum urmează:
1. an bugetar - anul financiar pentru care se aproba bugetul; anul bugetar este anul
calendaristic care începe la data de 1 ianuarie şi se încheie la data de 31 decembrie;
2. angajament bugetar - orice act prin care o autoritate competenta, potrivit legii, afectează
fonduri publice unei anumite destinaţii, în limita creditelor bugetare aprobate;
3. angajament legal - faza în procesul execuţiei bugetare reprezentând orice act juridic
din care rezulta sau ar putea rezulta o obligaţie pe seama fondurilor publice;
4. articol bugetar - subdiviziune a clasificatiei cheltuielilor bugetare, determinata în funcţie
de caracterul economic al operaţiunilor în care acestea se concretizează şi care desemnează
natura unei cheltuieli, indiferent de acţiunea la care se referă;
5. autorizare bugetară - aprobare data ordonatorilor de credite de a angaja şi/sau de a
efectua plati, într-o perioada data, în limita creditelor bugetare aprobate;
6. buget - document prin care sunt prevăzute şi aprobate în fiecare an veniturile şi
cheltuielile sau, după caz, numai cheltuielile, în funcţie de sistemul de finanţare a
instituţiilor publice;
7. buget general consolidat - ansamblul bugetelor, componente ale sistemului
bugetar, agregate şi consolidate pentru a forma un întreg;
8. cheltuieli bugetare - sumele aprobate în bugetele prevăzute la art. 1 alin. (2), în
limitele şi potrivit destinaţiilor stabilite prin bugetele respective;
9. clasificatie bugetară - gruparea veniturilor şi cheltuielilor bugetare într-o ordine
obligatorie şi după criterii unitare;
10. clasificatie economică - gruparea cheltuielilor după natura şi efectul lor economic;
11. clasificatie funcţională - gruparea cheltuielilor după destinaţia lor pentru a evalua
alocarea fondurilor publice unor activităţi sau obiective care definesc necesităţile publice;
12. contabil - denumire generica pentru persoana şi/sau persoanele care lucrează în
compartimentul financiar-contabil, care verifica documentele justificative şi întocmesc
instrumentele de plata a cheltuielilor efectuate pe seama fondurilor publice;
13. compartimentul financiar-contabil - structura organizatoricădin cadrul instituţiei
publice, în care este organizată execuţia bugetară(serviciu, birou, compartiment);
14. credite destinate unor acţiuni multianuale - sume alocate unor programe, proiecte,
subproiecte, obiective şi altele asemenea, care se desfăşoară pe o perioada mai mare de un an şi
dau loc la credite de angajament şi credite bugetare;
15. credit de angajament - limita maxima a cheltuielilor ce pot fi angajate, în timpul
exerciţiului bugetar, în limitele aprobate;
16. credit bugetar - suma aprobată prin buget, reprezentând limita maxima pana la care se
pot ordonanta şi efectua plati în cursul anului bugetar pentru agajamentele contractate în cursul
exerciţiului bugetar şi/sau din exercitii anterioare pentru acţiuni multianuale, respectiv se pot
angaja, ordonanta şi efectua plati din buget pentru celelalte acţiuni;
17. cofinantare - finanţarea unui program, proiect, subproiect, obiectiv şi altele
asemenea, parţial prin credite bugetare, parţial prin finanţarea provenită din surse
externe;
18. consolidare - operaţiunea de eliminare a transferurilor de sume dintre doua bugete
componente ale bugetului general consolidat, în vederea evitării dublei evidentieri a acestora;
19. contribuţie - prelevare obligatorie a unei părţi din veniturile persoanelor fizice şi
juridice, cu sau fără posibilitatea obţinerii unei contraprestatii;
20. deficit bugetar - parte a cheltuielilor bugetare ce depăşeşte veniturile bugetare într-
un an bugetar;
21. deschidere de credite bugetare - aprobare comunicată ordonatorului principal de
credite de către Ministerul Finanţelor Publice prin trezoreria statului, în limita căreia se pot
efectua repartizari de credite bugetare şi plati;
22. donaţie - fonduri băneşti sau bunuri materiale primite de o instituţie publica de la o
persoana juridică sau fizica cu titlu nerambursabil şi fără contraprestatie;
23. excedent bugetar - parte a veniturilor bugetare ce depăşeşte cheltuielile bugetare într-
un an bugetar;
24. execuţie bugetară - activitatea de încasare a veniturilor bugetare şi de efectuare a plăţii
cheltuielilor aprobate prin buget;
25. execuţia de casa a bugetului - complex de operaţiuni care se referă la încasarea
veniturilor şi plata cheltuielilor bugetare;
26. exerciţiu bugetar - perioada egala cu anul bugetar pentru care se elaborează, se aproba,
se executa şi se raportează bugetul;
27. fonduri publice - sume alocate din bugetele prevăzute la art. 1 alin. (2);
28. fonduri speciale - venituri publice constituite prin legi speciale prin care se
stabilesc şi destinatiile acestora;
29. impozit - prelevare obligatorie, fărăcontraprestatie şi nerambursabila, efectuată de
către administraţia publica pentru satisfacerea necesităţilor de interes general;
30. instituţii publice - denumire generica ce include Parlamentul, Administraţia
Prezidentiala, ministerele, celelalte organe de specialitate ale administraţiei publice, alte
autorităţi publice, instituţiile publice autonome, precum şi instituţiile din subordinea
acestora, indiferent de modul de finanţare a acestora;
31. lege bugetară anuala - lege care prevede şi autorizeaza pentru fiecare an bugetar
veniturile şi cheltuielile bugetare, precum şi reglementări specifice exerciţiului bugetar;
32. lege de rectificare - lege care modifica în cursul exerciţiului bugetar legea
bugetară anuala;
33. lichidarea cheltuielilor - faza în procesul execuţiei bugetare în care se verifica existenta
angajamentelor, se determina sau se verifica realitatea sumei datorate, se verifica condiţiile
de exigibilitate ale angajamentului, pe baza documentelor justificative care sa ateste
operaţiunile respective;
34. ordonanţarea cheltuielilor - faza în procesul execuţiei bugetare în care se confirma ca
livrările de bunuri şi de servicii au fost efectuate sau alte creanţe au fost verificate şi ca plata
poate fi realizată;
35. plata cheltuielilor - faza în procesul execuţiei bugetare reprezentând actul final prin care
instituţia publica achită obligaţiile sale fata de terţi;
36. proces bugetar - etape consecutive de elaborare, aprobare, executare, control şi
raportare ale bugetului, care se încheie cu aprobarea contului general de execuţie a acestuia;
37. program - o acţiune sau un ansamblu coerent de acţiuni ce se referă la acelaşi
ordonator principal de credite, proiectate pentru a realiza un obiectiv sau un set de obiective
definite şi pentru care sunt stabiliţi indicatori de program care sa evalueze rezultatele ce vor
fi obţinute, în limitele de finanţare aprobate;
38. sistem bugetar - sistem unitar de bugete care cuprinde bugetele prevăzute la art. 1 alin.
(2) şi bugetele locale;
39. şeful compartimentului financiar-contabil - persoana care ocupa funcţia de conducere a
compartimentului financiar-contabil şi care răspunde de activitatea de încasare a veniturilor şi
de plata a cheltuielilor sau, după caz, una dintre persoanele care îndeplineşte aceste atribuţii în
cadrul unei instituţii publice care nu are în structura sa un compartiment financiar-contabil sau
persoana care îndeplineşte aceste atribuţii pe baza de contract, în condiţiile legii;
40. taxa - suma plătită de o persoana fizica sau juridică, de regula, pentru serviciile prestate
acesteia de către un agent economic, o instituţie publica sau un serviciu public;
41. varsamant - modalitate de stingere a obligaţiei legale, prin virarea unei sume de bani,
efectuată de un agent economic sau de o instituţie publica ori financiară;
42. venituri bugetare - resursele băneşti care se cuvin bugetelor prevăzute la art. 1 alin.
(2), în baza unor prevederi legale, formate din impozite, taxe, contribuţii şi alte vărsăminte;
43. virare de credite bugetare - operaţiune prin care se diminuează creditul bugetar de la o
subdiviziune a clasificatiei bugetare care prezintă disponibilitati şi se majorează corespunzător o
alta subdiviziune la care fondurile sunt insuficiente, cu respectarea dispoziţiilor legale de
efectuare a operaţiunilor respective.
Veniturile şi cheltuielile bugetare
ART. 3
(1) Veniturile şi cheltuielile sistemului bugetar, cumulate la nivel naţional, alcătuiesc
veniturile bugetare totale, respectiv cheltuielile bugetare totale care, după consolidare, prin
eliminarea transferurilor dintre bugete, vor evidenţia dimensiunile efortului financiar public pe
anul respectiv, starea de echilibru sau dezechilibru, după caz.
(2) Creditele bugetare aprobate se utilizează pentru finanţarea funcţiilor administraţiei
publice, programelor, acţiunilor, obiectivelor şi sarcinilor prioritare, potrivit scopurilor prevăzute
în legi şi alte reglementări, şi vor fi angajate şi folosite în stricta corelare cu gradul previzionat de
încasare a veniturilor bugetare.
Autorizarea bugetară/Angajamentele multianuale
ART. 4
(1) Legea bugetară anuala prevede şi autorizeaza, pentru anul bugetar, veniturile şi
cheltuielile bugetare, precum şi reglementări specifice exerciţiului bugetar.
(2) Sumele aprobate, la partea de cheltuieli, prin bugetele prevăzute la art. 1 alin. (2), în
cadrul cărora se angajează, se ordonanţează şi se efectuează plati, reprezintă limite maxime care
nu pot fi depasite.
(3) Angajarea cheltuielilor din aceste bugete se face numai în limita creditelor
bugetare aprobate.
(4) Angajarea şi utilizarea creditelor bugetare în alte scopuri decât cele aprobate atrag
răspunderea celor vinovaţi, în condiţiile legii.
(5) Pentru acţiunile multianuale se înscriu în buget, distinct, creditele de angajament şi
creditele bugetare.
(6) În vederea realizării acţiunilor multianuale ordonatorii de credite încheie angajamente
legale, în limita creditelor de angajament aprobate prin buget pentru anul bugetar respectiv.
Legile bugetare anuale
ART. 5
În cadrul legilor bugetare anuale se includ următoarele:
a) legea bugetului de stat, legea de rectificare a bugetului de stat;
b) legea bugetului asigurărilor sociale de stat, legea de rectificare a bugetului
asigurărilor sociale de stat.
Legile de rectificare
ART. 6
Legile bugetare anuale pot fi modificate în cursul exerciţiului bugetar prin legi de
rectificare, elaborate cel mai târziu pana la data de 30 noiembrie. Legilor de rectificare li se
vor aplica aceleaşi proceduri ca şi legilor bugetare anuale iniţiale, cu excepţia termenelor
din calendarul bugetar.
Legile privind contul general anual de execuţie
ART. 7
Rezultatele fiecărui exerciţiu bugetar se aproba prin:
a) legea privind contul general anual de execuţie a bugetului de stat;
b) legea privind contul general anual de execuţie a bugetului asigurărilor sociale de stat.

CAP. 2
Principii, reguli şi responsabilităţi

SECŢIUNEA 1
Principii şi reguli bugetare

Principiul universalitatii
ART. 8
(1) Veniturile şi cheltuielile se includ în buget în totalitate, în sume brute.
(2) Veniturile bugetare nu pot fi afectate direct unei cheltuieli bugetare anume, cu
excepţia donatiilor şi sponsorizarilor, care au stabilite destinaţii distincte.
Principiul publicităţii
ART. 9
Sistemul bugetar este deschis şi transparent, acestea realizandu-se prin:
a) dezbaterea publica a proiectelor de buget, cu prilejul aprobării acestora;
b) dezbaterea publica a conturilor generale anuale de execuţie a bugetelor, cu prilejul
aprobării acestora;
c) publicarea în Monitorul Oficial al României, Partea I, a actelor normative de
aprobare a bugetelor şi conturilor anuale de execuţie a acestora;
d) mijloacele de informare în masa, pentru difuzarea informaţiilor asupra conţinutului
bugetului, exceptând informaţiile şi documentele nepublicabile, prevăzute de lege.
Principiul unităţii
ART. 10
(1) Veniturile şi cheltuielile bugetare se înscriu într-un singur document, pentru a se
asigura utilizarea eficienta şi monitorizarea fondurilor publice.
(2) Toate veniturile reţinute şi utilizate în sistem extrabugetar, sub diverse forme şi
denumiri, se introduc în bugetul de stat, urmând regulile şi principiile acestui buget, cu
excepţia celor prevăzute la art. 62 alin. (1) lit. b) şi c) şi la art. 68, precum şi a celor pentru
constituirea, potrivit legii, a fondurilor de stimulare a personalului.
(3) Veniturile şi cheltuielile Fondului special pentru dezvoltarea sistemului energetic şi ale
Fondului special al drumurilor publice se introduc în bugetul de stat ca venituri şi cheltuieli cu
destinaţie specială, urmând regulile şi principiile acestui buget.
(4) În vederea respectării principiilor bugetare, în termen de 3 ani de la data intrării în
vigoare a prezentei legi Guvernul va propune Parlamentului modificarea actelor normative
pentru desfiinţarea veniturilor şi cheltuielilor cu destinaţie specială incluse în bugetul de stat.
Principiul anualitatii
ART. 11
(1) Veniturile şi cheltuielile bugetare sunt aprobate prin lege pe o perioada de un an, care
corespunde exerciţiului bugetar.
(2) Toate operaţiunile de încasări şi plati efectuate în cursul unui an bugetar în contul unui
buget aparţin exerciţiului corespunzător de execuţie a bugetului respectiv.
Principiul specializării bugetare
ART. 12
Veniturile şi cheltuielile bugetare se înscriu şi se aproba în buget pe surse de provenienta şi,
respectiv, pe categorii de cheltuieli, grupate după natura lor economică şi destinaţia
acestora, potrivit clasificatiei bugetare.
Principiul unităţii monetare
ART. 13
Toate operaţiunile bugetare se exprima în moneda nationala.
Reguli privind cheltuielile bugetare
ART. 14
(1) Cheltuielile bugetare au destinaţie precisa şi limitată şi sunt determinate de
autorizările conţinute în legi specifice şi în legile bugetare anuale.
(2) Nici o cheltuiala nu poate fi înscrisă în bugetele prevăzute la art. 1 alin. (2) şi nici
angajata şi efectuată din aceste bugete, dacă nu exista baza legală pentru respectiva
cheltuiala.
(3) Nici o cheltuiala din fonduri publice nu poate fi angajata, ordonanta şi plătită dacă nu
este aprobată potrivit legii şi nu are prevederi bugetare.
Limite privind micşorarea veniturilor şi majorarea cheltuielilor bugetare
ART. 15
(1) În cazurile în care se fac propuneri de elaborare a unor proiecte de acte normative a căror
aplicare atrage micşorarea veniturilor sau majorarea cheltuielilor aprobate prin buget, iniţiatorii
au obligaţia sa prevadă şi mijloacele necesare pentru acoperirea minusului de venituri sau
creşterea cheltuielilor. În acest scop iniţiatorii trebuie sa elaboreze, cu sprijinul Ministerului
Finanţelor Publice sau al altor instituţii implicate, fişa
financiară care însoţeşte expunerea de motive sau nota de fundamentare, după caz, şi care
va fi actualizată în concordanta cu eventualele modificări intervenite în proiectul de act
normativ. În aceasta fişa se înscriu efectele financiare asupra bugetului general consolidat,
care trebuie sa aibă în vedere:
a) schimbările anticipate în veniturile şi cheltuielile bugetare pentru următorii 5 ani;
b) eşalonarea anuala a creditelor bugetare, în cazul acţiunilor multianuale;
c) propuneri realiste în vederea acoperirii majorării cheltuielilor;
d) propuneri realiste în vederea acoperirii minusului de venituri.
(2) Dupădepunerea proiectului legii bugetare anuale la Parlament pot fi aprobate acte
normative numai în condiţiile prevederilor alin. (1), dar cu precizarea surselor de acoperire a
diminuării veniturilor sau a majorării cheltuielilor bugetare, aferente exerciţiului bugetar pentru
care s-a elaborat bugetul.

SECŢIUNEA a 2-a
Competente şi responsabilităţi în procesul bugetar

Aprobarea bugetelor
ART. 16
(1) Bugetul de stat, bugetul asigurărilor sociale de stat, bugetele fondurilor speciale, bugetele
instituţiilor publice autonome, bugetele creditelor externe contractate sau garantate de stat,
bugetele fondurilor externe nerambursabile, bugetul trezoreriei statului şi bugetele instituţiilor
publice se aproba astfel:
a) bugetul de stat, bugetul asigurărilor sociale de stat, bugetele fondurilor speciale,
bugetele creditelor externe contractate sau garantate de stat şi bugetele fondurilor externe
nerambursabile, prin lege;
b) bugetele instituţiilor publice autonome, de către organele abilitate în acest scop prin legi
speciale;
c) bugetele instituţiilor publice finanţate parţial din bugetele prevăzute la lit. a), prin lege,
ca anexe la bugetele ordonatorilor principali de credite;
d) bugetele instituţiilor publice finanţate integral din bugetele prevăzute la lit. a), de către
ordonatorul de credite ierarhic superior al acestora;
e) bugetele instituţiilor publice care se finanţează integral din venituri proprii, de către organul
de conducere al instituţiei publice şi cu acordul ordonatorului de credite ierarhic superior;
f) bugetul trezoreriei statului, prin hotărâre a Guvernului.
(2) Bugetele prevăzute la alin. (1) lit. d) şi e) se aproba în termen de 15 zile de la data
publicării legii bugetare anuale sau a legii de rectificare în Monitorul Oficial al României, Partea
I.
Rolul Parlamentului
ART. 17
(1) Parlamentul adopta legile bugetare anuale şi legile de rectificare, elaborate de
Guvern în contextul strategiei macroeconomice asumate de acesta.
(2) În cazul în care legile bugetare anuale, depuse în termen legal, nu au fost adoptate de
către Parlament pana cel târziu la data de 15 decembrie a anului anterior anului la care se
referă proiectul de buget, Guvernul va solicita Parlamentului aplicarea procedurii de urgenta.
(3) În timpul dezbaterilor nu pot fi aprobate amendamente la legile bugetare anuale, care
determina majorarea nivelului deficitului bugetar.
(4) Parlamentul adopta legile contului general anual de execuţie. Rolul
Guvernului
ART. 18
(1) Guvernul asigura realizarea politicii fiscal-bugetare, care ia în considerare
perspectivele economice şi priorităţile politice cuprinse în Programul de guvernare
acceptat de Parlament.
(2) Guvernul asigura:
a) elaborarea raportului privind situaţia macroeconomica pentru anul bugetar
respectiv şi proiectia acesteia în următorii 3 ani;
b) elaborarea proiectelor legilor bugetare anuale şi transmiterea acestora spre
adoptare Parlamentului, în cadrul termenului limita prevăzut de prezenta lege;
c) exercitarea conducerii generale a activităţii executive în domeniul finanţelor publice, scop în
care examinează periodic execuţia bugetară şi stabileşte măsuri pentru menţinerea sau
îmbunătăţirea echilibrului bugetar, după caz;
d) supunerea spre adoptare Parlamentului a proiectelor legilor de rectificare şi a
contului general anual de execuţie;
e) utilizarea fondului de rezerva bugetară şi a fondului de intervenţie la dispoziţia sa, pe baza
de hotărâri.
Rolul Ministerului Finanţelor Publice
ART. 19
În domeniul finanţelor publice Ministerul Finanţelor Publice are, în principal, următoarele
atribuţii:
a) coordonează acţiunile care sunt în responsabilitatea Guvernului cu privire la sistemul
bugetar, şi anume: pregătirea proiectelor legilor bugetare anuale, ale legilor de rectificare,
precum şi ale legilor privind aprobarea contului general anual de execuţie;
b) dispune măsurile necesare pentru aplicarea politicii fiscal-bugetare;
c) emite norme metodologice privind elaborarea bugetelor şi forma de prezentare a
acestora;
d) emite norme metodologice, precizări şi instrucţiuni prin care se stabilesc practicile şi
procedurile pentru încasarea veniturilor, angajarea, lichidarea, ordonanţarea şi plata
cheltuielilor, controlul cheltuirii acestora, încheierea exerciţiului bugetar anual, contabilizarea
şi raportarea;
e) solicita rapoarte şi informaţii oricăror instituţii care gestionează fonduri publice;
f) aproba clasificatiile bugetare, precum şi modificările acestora;
g) analizează propunerile de buget în etapele de elaborare a bugetelor;
h) furnizează Parlamentului, la cererea acestuia, cu sprijinul ordonatorilor principali de
credite, documentele care au stat la baza fundamentarii proiectelor legilor bugetare anuale;
i) asigura monitorizarea execuţiei bugetare, iar în cazul în care se constata abateri ale
veniturilor şi cheltuielilor de la nivelurile autorizate, propune Guvernului măsuri pentru
reglementarea situaţiei;
j) avizează, în faza de proiect, acordurile, memorandmurile, protocoalele sau alte
asemenea înţelegeri încheiate cu partenerii externi, precum şi proiectele de acte
normative, care conţin implicaţii financiare;
k) stabileşte conţinutul, forma de prezentare şi structura programelor elaborate de
ordonatorii principali de credite;
l) blocheaza sau reduce utilizarea unor credite bugetare constatate ca fiind fără temei legal
sau fără justificare în bugetele ordonatorilor de credite;
m) dispune măsurile necesare pentru administrarea şi urmărirea modului de utilizare a
fondurilor publice destinate cofinanţării în bani, rezultate din contribuţia financiară externa
acordată Guvernului României;
n) colaborează cu Banca Nationala a României la elaborarea balanţei de plati externe, a
balanţei creanţelor şi angajamentelor externe, a reglementărilor în domeniul monetar şi
valutar;
o) prezintă semestrial Guvernului şi comisiilor pentru buget, finanţe şi bănci ale
Parlamentului, împreună cu Banca Nationala a României, informări asupra modului de realizare
a balanţei de plati externe şi a balanţei creanţelor şi angajamentelor externe şi propune soluţii de
acoperire a deficitului sau de utilizare a excedentului din contul curent al balanţei de plati
externe;
p) participa, în numele statului, în ţara şi în străinătate, după caz, la tratative externe privind
acordurile bilaterale şi multilaterale de promovare şi protejare a investiţiilor şi convenţiile de
evitare a dublei impuneri şi combatere a evaziunii fiscale şi, împreună cu Banca Nationala a
României, în probleme financiare, valutare şi de plati;
r) îndeplineşte şi alte atribuţii prevăzute de dispoziţiile legale.
Categorii de ordonatori de credite
ART. 20
(1) Ordonatorii principali de credite sunt miniştrii, conducătorii celorlalte organe de
specialitate ale administraţiei publice centrale, conducătorii altor autorităţi publice şi
conducătorii instituţiilor publice autonome.
(2) Ordonatorii principali de credite pot delega aceasta calitate inlocuitorilor de drept,
secretarilor generali sau altor persoane împuternicite în acest scop. Prin actul de delegare
ordonatorii principali de credite vor preciza limitele şi condiţiile delegarii.
(3) În cazurile prevăzute de legi speciale ordonatorii principali de credite sunt
secretarii generali sau persoanele desemnate prin aceste legi.
(4) Conducătorii instituţiilor publice cu personalitate juridică din subordinea ordonatorilor
principali de credite sunt ordonatori secundari sau terţiari de credite, după caz.
Rolul ordonatorilor de credite
ART. 21
(1) Ordonatorii principali de credite repartizează creditele bugetare aprobate, pentru
bugetul propriu şi pentru bugetele instituţiilor publice ierarhic inferioare, ai căror conducatori
sunt ordonatori secundari sau terţiari de credite, după caz, în raport cu sarcinile acestora,
potrivit legii.
(2) Ordonatorii secundari de credite repartizează creditele bugetare aprobate, potrivit alin.
(1), pentru bugetul propriu şi pentru bugetele instituţiilor publice subordonate, ai căror
conducatori sunt ordonatori terţiari de credite, în raport cu sarcinile acestora, potrivit legii.
(3) Ordonatorii terţiari de credite utilizează creditele bugetare ce le-au fost repartizate numai
pentru realizarea sarcinilor instituţiilor pe care le conduc, potrivit prevederilor din bugetele
aprobate şi în condiţiile stabilite prin dispoziţiile legale.
(4) Ordonatorii principali de credite vor repartiza, potrivit alin. (1), creditele bugetare, după
reţinerea a 10% din prevederile aprobate acestora, pentru asigurarea unei executii bugetare
prudente, cu excepţia cheltuielilor de personal şi a celor care decurg din obligaţii internaţionale,
care vor fi repartizate integral. Repartizarea sumelor reţinute în proporţie de 10% se face în
semestrul al doilea, după examinarea de către Guvern a execuţiei bugetare pe primul semestru.
(5) Toate instituţiile publice trebuie sa aibă bugetul aprobat, potrivit prevederilor
prezentei legi.
Responsabilităţile ordonatorilor de credite
ART. 22
(1) Ordonatorii de credite au obligaţia de a angaja şi de a utiliza creditele bugetare numai
în limita prevederilor şi destinaţiilor aprobate, pentru cheltuieli strict legate de activitatea
instituţiilor publice respective şi cu respectarea dispoziţiilor legale.
(2) Ordonatorii de credite răspund, potrivit legii, de:
a) angajarea, lichidarea şi ordonanţarea cheltuielilor în limitacreditelor bugetare
repartizate şi aprobate potrivit prevederilor art. 21;
b) realizarea veniturilor;
c) angajarea şi utilizarea creditelor bugetare pe baza bunei gestiuni financiare;
d) integritatea bunurilor încredinţate instituţiei pe care o conduc;
e) organizarea şi ţinerea la zi a contabilităţii şi prezentarea la termen a situaţiilor
financiare asupra situaţiei patrimoniului aflat în administrare şi execuţiei bugetare;
f) organizarea sistemului de monitorizare a programului de achiziţii publice şi a
programului de lucrări de investiţii publice;
g) organizarea evidentei programelor, inclusiv a indicatorilor aferenţi acestora;
h) organizarea şi ţinerea la zi a evidentei patrimoniului, conform prevederilor legale.
Controlul financiar preventiv şi auditul intern
ART. 23
Controlul financiar preventiv şi auditul intern se exercita asupra tuturor operaţiunilor care
afectează fondurile publice şi/sau patrimoniul public şi sunt exercitate conform
reglementărilor legale în domeniu.
Controlul financiar preventiv propriu
ART. 24
(1) Angajarea, lichidarea şi ordonanţarea cheltuielilor din fonduri publice se aproba de
ordonatorul de credite, iar plata acestora se efectuează de către contabil.
(2) Angajarea şi ordonanţarea cheltuielilor se efectuează numai cu viza prealabilă de control
financiar preventiv propriu, potrivit dispoziţiilor legale.
Controlul financiar preventiv delegat
ART. 25
Controlul financiar preventiv delegat se exercita de Ministerul Finanţelor Publice, conform
legislaţiei în domeniu.

CAP. 3
Procesul bugetar

SECŢIUNEA 1
Proceduri privind elaborarea bugetelor

Conţinutul legilor bugetare anuale ART.


26
Legile bugetare cuprind:
a) la venituri, estimarile anului bugetar;
b) la cheltuieli, creditele bugetare determinate de autorizările conţinute în legi
specifice, în structura funcţională şi economică a acestora;
c) deficitul sau excedentul bugetar, după caz;
d) reglementări specifice exerciţiului bugetar.
Anexele legilor bugetare
ART. 27
Anexele legilor bugetare cuprind:
a) sintezele bugetelor prevăzute la art. 16 alin. (1) lit. a);
b) bugetele ordonatorilor principali de credite şi anexele la acestea;
c) sumele defalcate din unele venituri ale bugetului de stat şi criteriile de repartizare a
acestora;
d) alte anexe specifice.
Elaborarea bugetelor
ART. 28
Proiectele legilor bugetare anuale şi ale bugetelor se elaborează de către Guvern, prin
Ministerul Finanţelor Publice, pe baza:
a) prognozelor indicatorilor macroeconomici şi sociali pentru anul bugetar pentru care se
elaborează proiectul de buget, precum şi pentru următorii 3 ani;
b) politicilor fiscale şi bugetare;
c) prevederilor memorandumurilor de finanţare, ale memorandumurilor de înţelegere sau
ale altor acorduri internaţionale cu organisme şi instituţii financiare internaţionale, semnate
şi/sau ratificate;
d) politicilor şi strategiilor sectoriale, a prioritatilor stabilite în formularea propunerilor de
buget, prezentate de ordonatorii principali de credite;
e) propunerilor de cheltuieli detaliate ale ordonatorilor principali de credite;
f) programelor întocmite de către ordonatorii principali de credite în scopul finanţării unor
acţiuni sau ansamblu de acţiuni, cărora le sunt asociate obiective precise şi indicatori de
rezultate şi de eficienta; programele sunt însoţite de estimarea anuala a performantelor
fiecărui program, care trebuie sa precizeze: acţiunile, costurile asociate, obiectivele urmărite,
rezultatele obţinute şi estimate pentru anii următori, măsurate prin indicatori precisi, a căror
alegere este justificată;
g) propunerilor de sume defalcate din unele venituri ale bugetului de stat, precum şi de
transferuri consolidabile pentru autorităţile administraţiei publice locale;
h) posibilităţilor de finanţare a deficitului bugetar.
Structura bugetelor
ART. 29
(1) Veniturile şi cheltuielile se grupează în buget pe baza clasificatiei bugetare.
(2) Veniturile sunt structurate pe capitole şi subcapitole, iar cheltuielile pe părţi,
capitole, subcapitole, titluri, articole, precum şi alineate, după caz.
(3) Cheltuielile prevăzute în capitole şi articole au destinaţie precisa şi limitată.
(4) Numărul de salariaţi, permanenţi şi temporari, şi fondul salariilor de baza se aproba
distinct, prin anexa la bugetul fiecărui ordonator principal de credite. Numărul de salariaţi
aprobat fiecărei instituţii publice nu poate fi depăşit.
(5) Cheltuielile de capital se cuprind la fiecare capitol bugetar, în conformitate cu
creditele de angajament şi duratele de realizare a investiţiilor.
(6) Programele se aproba ca anexe la bugetele ordonatorilor principali de credite.
(7) Fondurile externe nerambursabile se cuprind în anexe la bugetele ordonatorilor
principali de credite şi se aproba o data cu acestea.
Fonduri la dispoziţia Guvernului
ART. 30
(1) În bugetul de stat se includ Fondul de rezerva bugetară la dispoziţia Guvernului şi Fondul
de intervenţie la dispoziţia Guvernului.
(2) Fondul de rezerva bugetară la dispoziţia Guvernului se repartizează unor ordonatori
principali de credite ai bugetului de stat şi ai bugetelor locale, pe baza de hotărâri ale
Guvernului, pentru finanţarea unor cheltuieli urgente sau neprevăzute apărute în timpul
exerciţiului bugetar.
(3) Alocarea de sume din Fondul de rezerva bugetară la dispoziţia Guvernului, pentru
bugetele locale, se face prin majorarea sumelor defalcate din unele venituri ale bugetului de stat
sau a transferurilor de la bugetul de stat către bugetele locale pentru investiţii finanţate parţial
din împrumuturi externe, după caz.
(4) Fondul de intervenţie la dispoziţia Guvernului se repartizează unor ordonatori
principali de credite ai bugetului de stat şi ai bugetelor locale, pe baza de hotarari ale
Guvernului, pentru finanţarea unor acţiuni urgente în vederea inlaturarii efectelor unor
calamitati naturale şi sprijinirii persoanelor fizice sinistrate.
(5) În cursul exerciţiului bugetar Fondul de intervenţie la dispoziţia Guvernului poate fi majorat de
Guvern din Fondul de rezerva bugetară la dispoziţia Guvernului, în funcţie de necesităţile privind
asigurarea sumelor pentru înlăturarea efectelor calamităţilor naturale.

SECŢIUNEA a 2-a

ABORDĂRI TEORETICE PRIVIND FINANȚELE PUBLICE

Conceptul de finanţe publice

Intr-un limbaj obișnuit, termenul de finanțe echivalează cu acela de bani. Ai finanțe, ai


bani..sau invers, nu ai finanțe, nu ai bani..
După forma de proprietate, finanțele se impart în publice și private (banii publici, respectiv
banii firmelor și ai gospodăriilor).

Pentru cuvântul finanţe s-au folosit expresiile:

• finatio, financias şi financia pecuniaria, cu sensul de “plată în bani”, în secolele al


XIII- lea – al XIV-lea;
• finis cu sensul de “termen de plată”;
• hommes de finances şi financiérs, pentru denumirea arendaşilor de impozite şi a
persoanelor care încasau impozitele regelui; finance, respectiv “o sumă de bani şi, mai ales,
un venit al statului”, şi finances, pentru a desemna întregul patrimoniu al statului, utilizate în
secolul al XV-lea, în Franţa;
• Finanz, respectiv “plată în bani”, şi Finanzer (“cămătar”) în secolele al XV-lea – al XVII-
lea, în limba germane, samd.

Economiştii consideră finanţele publice ca reprezentând:

• fonduri băneşti la dispoziţia statului;


• bani şi bunuri utilizate pentru funcţionarea instituţiilor publice;
• totalitatea resurselor şi a sarcinilor care se referă la activitatea instituţiilor publice,
precum şi regulile care determină regimul acestora;
• gospodăria statului şi a altor organizaţii politice, precum şi regulile şi principiile care
stau la baza administrării bunurilor economice şi a banilor;
• mijloace de intervenţie a statului în economie;
• ansamblul activităţii desfăşurate de sectorul public al economiei, inclusiv
administrarea finanţelor publice şi politicile financiare moderne;

Definiție: Finanțele publice reprezintă relaţii economico-sociale, exprimate în formă


bănească, apărute în procesul redistribuirii produsului intern brut (PIB), în vederea
îndeplinirii funcțiilor statului (și, evident, ale instituțiilor sale), cu scopul satisfacerii nevoilor
generale ale societăţii și al asigurării unor condiții demne, decente, de viață, pentru toți
locuitorii acelui stat.
Funcţiile finanţelor publice

Funcţiile de bază ale finanţelor publice sunt: funcţia de repartiţie şi funcţia de control.

Funcţia de repartiţie a finanţelor publice are un caracter obiectiv şi se manifestă în


două faze distincte, dar strâns legate între ele:
• constituirea sau formarea fondurilor;
• distribuirea sau repartizarea fondurilor pe destinaţii.

Participanţii la constituirea fondurilor sunt regiile autonome, societăţile comerciale cu


capital privat, de stat sau mixt, instituţii publice şi unităţile din subordinea acestora, populaţia,
persoanele fizice şi juridice rezidente în străinătate, etc.. Formele de participare sunt reprezentate
de impozite, taxe, contribuţii, amenzi, penalităţi, vărsăminte din veniturile instituţiilor publice,
redevenţe şi chirii din concesiuni şi închirieri de terenuri, venituri din valorificarea unor bunuri
proprietate de stat, împrumuturi de stat de la personae fizice şi/sau juridice, rambursări ale
împrumuturilor de stat acordate, dobânzi aferente împrumuturilor acordate, donaţii, ajutoare şi
alte transferuri, etc.
Mărimea fondurilor publice este influenţată de: volumul P.I.B; rata formării brute de
capital; rata consumului; regimul amortizării mijloacelor fixe etc.
Provenienţa fondurilor publice se modifică în funcţie de: politica promovată de stat;
gradul de dezvoltare a sectoarelor sociale; raportul dintre resursele interne şi cele externe, etc.
Fondurile de resurse financiare publice constituite la nivelul statului sunt distribuite fie pe
beneficiari (persoane fizice şi juridice), fie pe domenii de activitate (autorități publice, apărare,
ordine publică și siguranță națională, învăţământ, sănătate, cultura, cercetare, etc.).

Cele prezentate mai sus se referă la redistribuirea, cu ajutorul finanţelor publice, a


produsului intern brut, pe plan intern. Însă, putem vorbi şi de o redistribuire a resurselor pe
plan internaţional, respectiv:
• primirea sau acordarea de împrumturi externe;
• plata ratelor şi dobânzilor aferente împrumuturilor externe;
• achitarea cotizaţiilor şi contribuţiilor datorate organismelor internaţionale de către
stat sau alte entităţi de drept public;
• primirea sau acordarea de ajutoare externe de către stat.

Funcţia de control a finanţelor publice are o sferă mai extinsă de acţiune decât funcţia de
repartiţie, axându-se asupra felului în care sunt încasate, respective utilizate resursele financiare
publice. Controlul este realizat prin intemediul organelor de control financiar ale statului şi asigură
combaterea unor acte de indisciplină în utilizarea resurslor financiare ale statului. Se urmarește
limitarea evaziunii fiscale, creșterea gradului de colectare a resurselor, utilizarea banilor publici
cu eficiență, eficacitate, economicitate.

În concluzie, finanţele publice reprezintă un sistem de relaţii economico-sociale prin


intermediul cărora se asigură constituirea şi repartizarea fondurilor de resurse financiare
publice necesare dezvoltării economice şi sociale a ţării, precum şi satisfacerii celorlaltor nevoi
ale colectivității.
Este evident ca gestiunea finanțelor publice este una politică, cei aflați la guvernare
stabilind de unde și cum se procură resursele, precum și modul de alocare a banilor publici, pe
destinații si beneficiari.
Politica financiară a statului

Pentru realizarea funcţiilor sale, statul trebuie să constituie fondurile


financiare necesare şi să le repartizeze pe diferite categorii de
beneficiari, ceea ce reprezintă componente ale politicii financiare.
Politica financiara a statului (implicit cele două componente principale
ale sale), face parte din politica economică a unui stat.
Politica economică a unui stat este constituită de ansamblul deciziilor adoptate de către
autorităţile publice, în vederea orientării activităţii economice într-un sens considerat
rezonabil, pe teritoriul naţional. Fiind un arbitraj între diferite tipuri de obiective şi
instrumente, politica economică reprezintă ansamblul alegerilor economice ale autorităţii
publice, similar alegerilor economice ale consumatorului, producătorului, investitorului, etc.

Experienţa ultimelor decenii din ţările dezvoltate, dar şi din alte ţări care au optat pentru
democraţie şi economie de piaţă, a individualizat următoarele cinci obiective generale ale
politicii economice a unui stat modern (pentagonul macrostabilizării economice):
- creşterea economică,
- ocuparea forţei de muncă,
- stabilitatea preţurilor,
- echilibrul extern (deficitul de cont curent),
- controlul deficitului bugetar si al datoriei publice.

Atingerea simultană a acestor obiective este greu de realizat chiar şi în ţări cu o economie
cât de cât stabilă, deoarece aceste obiective sunt greu compatibile. Pentru optimizarea
macroeconomică se utilizează principiul lui Jan Timbergen: ”atâta timp cât există o penurie de
instrumente de politică economică (sau numărul acestora este mai mic decât numărul
obiectivelor finale) vor trebui alese doar acele obiective considerate ca fiind de maximă
importanţă”.

Sistematizarea instrumentelor de intervenţie a statului în economie, în funcţie de instituţiile


ce le promovează şi din punct de vedere al obiectivelor ce pot fi atinse, a condus la separarea mai
multor categorii de politici, componente ale politicii economice:
Principalele politici utilizate de către stat sunt politica financiară si politica monetară.
In cazul României, politica financiară este gestionată de către Guvern, in principal prin
Ministerul Finanțelor Publice, iar politica monetară este gestionată de către Banca
Națională a României.

Politica financiară a statului reprezintă totalitatea metodelor şi a mijloacelor concrete


privind procurarea şi dirijarea resurselor financiare publice, precum şi instrumentele,
instituţiile şi reglementările financiare utilizate de stat pentru influenţarea proceselor
economice şi a relaţiilor sociale, într-o etapă determinată.
Caracteristicile politicii financiare a statului:

• este o componentă a politicii generale a statului;


• trebuie să aibă o anumită strategie şi o anumită tactică;
• are un caracter dinamic;
• diferă de la o ţară la alta, în funcţie de: potenţialul economic; gradul de dezvoltare;
tipul de conducere a economiei, etc.
• domeniile în care se manifestă sunt:
- cheltuielile financiare publice și deficitul bugetar;
- resursele financiare publice si excedentul bugetar;

Politica financiară a statului în domeniul cheltuielilor financiare publice


(și a deficitului bugetar) se numește POLITICĂ BUGETARĂ.
Obiective:
• dimensionarea cheltuielilor financiare publice;
• stabilirea destinaţiei cheltuielilor publice pentru realizarea obiectivelor: economice,
sociale, etc.
• realizarea cheltuielilor publice în condiţii de eficienţă;
• atingerea scopurilor propuse prin efectuarea cheltuielilor publice.

Politica financiară a statului în domeniul resurselor financiare publice


(și a excedentului bugetar) se numește POLITICĂ FISCALĂ.
Obiective:
1. dimensionarea volumului resurselor financiare publice:
(este influenţat de mărimea PIB, rata fiscalităţii, starea economiei, nivelul cheltuielilor financiare
publice);
2. provenienţa resurselor financiare:
- resurse interne;
- resurse externe.
3. metodele de prelevare utilizate, caz în care se pun probleme privind:
- numărul canalelor de prelevare;
- felul metodelor de prelevare (impozite, contribuții şi taxe stabilite în mod
individual; impozite şi taxe stabilite la vânzarea mărfurilor, etc.).
4. utilizarea impozitelor, contribuțiilor şi taxelor ca pârghii economico-financiare;
5. modalităţile de prelevare a veniturilor de la sectorul privat;
6. urmarirea echilibrului financiar;
7. analiza oportunităţii apelării la împrumuturi de stat (datorie publică).

Observație: in statele moderne, deficitul bugetar a devenit cvasi-permanent; sunt rare


situațiile in care un exercițiu bugetar este incheiat cu excedent bugetar.
Cheltuielile publice

Cheltuielile publice exprimă relații economico-sociale în formă bănească, care se


manifetă între stat pe de-o parte și persoanele fizice sau juridice pe de altă parte, cu ocazia
repartizării și utilizării resurselor financiare ale statului , în scopul îndeplinirii funcțiilor sale.

Cheltuielile bugetare reprezintă cheltuielile care se acoperă din resursele prevăzute în


bugetul de stat, în bugetul asigurărilor sociale de stat, în bugetele locale și în bugetul instituțiilor
publice autonome.

Cheltuieli publice Cheltuieli bugetare


Sfera de cuprindere
Sunt efectuate din: Sunt efectuate din:
• Fondurile constituite la nivelul • Resursele financiare constituite la
administrației publice centrale nivelul bugetului de stat
(bugetul de stat, în bugetul • Resursele financiare constituite la
asigurărilor sociale de stat și în nivelul bugetul asigurărilor sociale de
bugetul instituțiilor publice stat
autonome. • Resursele financiare constituite la
• Fondurile constituite la nivelul nivelul bugetelor administrației
administrației publice locale publice locale
• Bugetul Trezoreriei statului • Resursele financiare constituite la
Sunt acoperite din: nivelul instituțiilor publice
• Fondurile cu destinația specială autonome.
• Exclusiv din resursele financiare
constituite în afara bugetului ,
prevăzute în bugetele de venituri și
cheltuieli ale instituțiilor publice
autonome
Sunt finanțate din
• Alte surse decât cele bugetare
(cheltuieli finanțate din intrările
anuale de credite externe, cheltuieli
efectuate din fonduri externe
nerambursabile)

Modul de efectuare
• Pe baza fondurilor constituite în afara • Condiționat de prevederea expresă în
bugetului buget
• Determinată de îndeplinirea
condițiilor legale, și nu numai de
existența fondurilor bănești
Modul de aprobare
• De către ordonatorii de credite • De către Parlament sau Consiliile
locale
Factori care pot influența cheltuielile publice

• Factori economici: dezvotarea economiei, modernizarea acesteia, dezvoltarea


centrelor urbane sau finanțarea utilităților (urbanizarea) => creșterea cheltuielilor publice
• Factori monetar (istorici): fenomenul inflaționist => creșterea prețurilor=> creșterea
valorii nominale a cheltuielilor publice
• Factori sociali: creșterea anumitor nevoi sociale (cu educația, cu sănătatea, cu protecția
socială, cu cultura) => creșterea cheltuielilor publice
• Factori demografici: creșterea populației, modificarea stucturii populației pe vârste și
categorii socio-profesionale=> creșterea cheltuielilor publice
• Factori politici și militari: creșterea anumitor necesități milatare sau luarea unor
măsuri de politică economică => creșterea cheltuielilor publice

Indicatori de nivel, de structură și de dinamincă

Indicatori de nivel

Indicatori privind nivelul cheltuielilor publice


1. Volumul cheltuielilor publice (totalitatea cheltuielilor publlice prevăzute în bugete
componente ale sistemului bugetar)

CPT =  CPT i

Unde
CPT reprezintă cheltuielile publice totale
CPTi reprezintă cheltuielile publice totale pe categoria i
a) în expresie nominală (totalitatea cheltuielilor publice exprimate în prețurile curente ale
anului de calcul)

CPTn =  CPT in

Unde
CPT n reprezintă cheltuielile publice totale nominale
CPT in reprezintă cheltuielile publice totale nominale pe categoria i
a) în expresie reală (totalitatea cheltuielilor publice exprimate în prețurile constante ale unei
perioade de bază- se obțin prin împărțirea valorilor nominale la un indice de preț: deflatorul PIB
sau indicele prețurilor)

CPTn
CPTr =  100
IP

Unde
CPTr reprezintă vcheltuielile publice totale reale
IP reprezintă indicele prețurilor exprimat procentual (dacă nu e procentual, formula nu
se mai înmulțește cu 100)
2. Ponderea cheltuielilor publice în PIB (exprimă partea din Produsul intern brut realizat
într-un an care se alocă pentru acoperirea nevoilor colective ale comunității)

CPT
%CPT PIB =  100
PIB
Unde
%CPTPIB reprezintă ponderea cheltuielilor publice în PIB
PIB reprezintă Produsul Intern Brut
3. Cheltuielile publice medii pe locuitor (suma alocată fiecărui locuitor în urma
redistribuirii resurselor în economie. Se poate exprima în monedă națională sau într-o monedă
care să asigure comparabilitatea datelor)

CPT
CPloc =
Populatie
Unde
CPloc reprezintă cheltuielile publice medii pe locuitor
Populatie reprezintă nr de locuitori

Indicatori de structură

Indicatori privind structura cheltuielilor publice


1. Ponderea fiecărei categorii de cheltuieli în total cheltuielilor publice (exprimă modul
de alocare a cheheltuielilor publice în funcție de importanța nevoilor sociale)
CPi
gsi =  100
CPT
Unde
gsi ponderea categoriei i
CPi cheltuieli publice aferente categoriei i

Indicatori de dinamică

1. Modificarea absolută a cheltuielilor publice ( exprimă suma cu care se modifică


volumul cheltuielilor publice de la o perioadă la alta)

CP = CP1 − CP0


Unde
CP1 reprezintă volumul cheltuielilor publice din anul 1
CP0 reprezintă volumul cheltuielilor publice din anul 0
a) în expresie nominală (exprimă suma cu care se modifică volumul cheltuielilor publice
exprimate în prețurile curente ale perioadelor luate în considerare)

CPn = CPn1 − CPn 0


Unde
CPn1 reprezintă volumul cheltuielilor publice nominale din anul 1
CPn 0 reprezintă volumul cheltuielilor publice nominale din anul 0
b) în expresie reală (exprimă suma cu care se modifică volumul cheltuielilor publice
exprimate în prețurile constante ale unei perioade de bază. Sunt evidențiate și influențele
determinate de nivelul prețurilor (crize mondiale, depreciere monetară, inflație)

CPr = CPr1 − CPr 0


Unde
CPr1 reprezintă volumul cheltuielilor publice reale din anul 1
CPr 0 reprezintă volumul cheltuielilor publice reale din anul 0
2. Modificarea relativă a cheltuielilor publice (exprimă procentul cu care se modifică
veniturile publice de la o perioadă la alta)

CP1 − CP0
%CP =  100
CP0
Unde
CP1 reprezintă volumul cheltuielilor publice din anul 1
CP0 reprezintă volumul cheltuielilor publice din anul 0
a) în expresie nominală (exprimă procentul cu care se modifică volumul cheltuielilor
publice exprimate în prețurile curente ale perioadelor luate în considerare)

CPn1 − CPn 0
%CPn =  100
CPn 0
Unde
CPn1 reprezintă volumul cheltuielilor publice nominale din anul 1
CPn 0 reprezintă volumul cheltuielilor publice nominale din anul 0
b) în expresie reală (exprimă procentul cu care se modifică volumul cheltuielilor publice
exprimate în prețuri constante)

CPr1 − CPr 0
%CPr =  100
CPr 0
Unde
CPr1 reprezintă volumul cheltuielilor publice reale din anul 1
CPr 0 reprezintă volumul cheltuielilo publice reale din anul 0
3. Modificarea ponderii cheltuielilor publice în PIB (exprimă modificarea proporției de
alocare PIB destinată acoperirii nevoilor colective)

unde
CP1 reprezintă volumul cheltuielilor publice din anul 1
CP0 reprezintă volumul cheltuielilor publice din anul 0
PIB1 reprezintă Produsul Intern Brut din anul 1
PIB 0 reprezintă Produsul Intern Brut din anul 0
4. Modificarea cheltuielilor publice medii pe locuitor (exprimă modificarea gradului de
alocare a cheltuielilor publice pe cap de locuitor)
CP1 CP2
CPloc = −
Populatia 1 Populatia 2
Unde
CP1 reprezintă volumul cheltuielilor publice din anul 1
CP0 reprezintă volumul cheltuielilor publice din anul 0
Populatie1 reprezintă nr de locuitori din anul 1
Populatie 0 reprezintă nr de locuitori din anul 0
5. Modificarea structurii cheltuielilor publice (exprimă modificările alocării
cheltuielilor publice în funcție de importanța socială)

CPi1 CPi 0
g i = ( − )  100
CPT1 CPT 0
unde
CPi1 cheltuieli publice aferente categoriei i din anul 1
CPi 0 cheltuieli publice aferente categoriei i din anul 0
CPT1 cheltuieli publice totale aferente anului 1
CPT 0 cheltuieli publice totale aferente anului 0
6. Indicatorul privind corespondența dintre modificarea cheltuielilor publice și
modificarea PIB

CP1
 100
CP0 I
k CP / PIB = = CP
PIB1 I PIB
 100
PIB0

Unde
I CP reprezintă indicele cheltuielilor publice
I PIB reprezintă indicele PIB

• Dacă kCP / PIB > 1, cheltuielile publice s-au modificat mai rapid decât PIB
• Dacă kCP / PIB = 1 cheltuielile publice s-au modificat cu aceeași mărime ca și PIB
• Dacă kCP / PIB < 1 cheltuielile publice s-au modificat mai puțin decât PIB
7. Elasticitatea cheltuielilor publice în raport cu PIB - exprimă modificarea procentuală
a cheltuielor publice la modificarea cu 1% a PIB. Se află în același interval cu indicatorul de
corespondență și se raportează la valoarea 1.
CP1 − CP0
 100
CP0
eCP / PIB =
PIB1 − PIB0
 100
PIB0
1. Se cunosc următoarele informații:
Buget/ unitatea monetară Cheltuieli Cheltuieli Cheltuieli Cheltuieli Cheltuieli Cheltuieli Cheltuielli Cheltuieli Cheltuieli
(milioane lei) 2011 2012 2013 2014 2015 2016 2017 2018 2019
Bugetul de stat 106.088,7 104.569,8 110.128 115.615,9 125.215,8 130.083,1 144.418,7 174.674,2 200.556,6
Bugetul centralizator al 53.058,6 56.080,8 58.009 61.847,6 72.477,1 67.793,5 75.056,7 76.172,5 86.993,1
unităților administrativ
teritoriale (bugetele locale)
Bugetul asigurărilor sociale 47.966,3 48.609,1 49.911 52.087,8 54.704,1 52.196,4 57.695,3 63.560,0 70.907,2
Bugetul asigurărilor pentru 2.172,8 1.738,4 1.781,3 1.560 1.318,9 1.007,9 951,2 953,2 1.701,2
șomaj
Fondul național de 17.821 19.464,3 23.084,8 22.884 23.474,3 26.106,00 29.321,8 34.854,1 41.801,4
asigurări sociale de sănătate
Bugetul de credite externe 591,1 297,3 105,3 2
Bugetul(tele) 18.775,1 18.107,1 17.562 16.925,8 20.579,4 19.705,2 22.866,3 28.144,8 31.289,7
instituţiilor/activităţilor
finanţate integral sau parţial
din venituri proprii
Bugetele fondurilor externe 765,5 441,4 200,6 289,6 484.9 251,2 157,4 126,8 147,6
nerambursabile
Bugetul Trezoreriei 605,8 891,9 923,2 831,1 760.1 40,1 44,5 52,6 74,7
Statului
Bugetul Companiei 8.942,3 7.323,4 8.176,7 5945,4 4.741.13 3.808,4 3.316,4 3.845,5 5.053,2
Naţionale de Autostrăzi şi
Drumuri Naţionale
Titlurile de despăgubirile 650,6 0 0 0 0 0 0 0 0
ale Autorităţii Nationale
pentru Restituirea
Proprietăţilor
Fondul Proprietatea 54,4 14,9 0 0 0 0 0 0 0
Total 257.492,2 257.538,3 269.882 277.989 303.755,9 300.991,9 333.828,4 382.383,8 438.524,7
Sursa: Ministerul Finanțelor
An/ PIB PIB inițial Transferuri Populație Curs de Operațiuni Operațiuni Curs de IPC (an de IPC an de IPC an de IPC an de IPC an de
Element (milioane (milioane bugetare schimb financiare financiare schimb bază – bază bază bază bază
lei) revizuit lei mediu venituri cheltuieli mediu decembrie decembrie decembrie decembrie decembrie
leu/euro (mil lei) (mil lei) leu/dolar 2010) % anterior 2012 (%) 2013 (%) 2015 (%)
(%)
2011 559.244,8 547.829 47.344,6 20.199.059 4,2379 6,9 4739,3 3,0486 103,14 103,14 95,28 93,82 93,93
2012 593.742,9 585.200 44.359,6 20.095.996 4,4560 4,7 5256,6 3,4682 108,24 104,95 98,47 98,57
2013 635.459,4 625.617 49.042,8 20.020.074 4,4190 6,6 5022,2 3,3279 109,92 101,55 101,55 100,1

2014 668.590,1 674.300 46.816,3 19.953.089 4,4446 224,1 4.846,2 3,3492 110,83 100,83 102,39 101,07 100,93
2015 712.587,8 704.542 52.804,0 19.875.542 4,4450 280 7.036,3 4,0057 114,20 99,07 104,47 100,47
2016 765.135,4 758.500 52.690,8 19.760.585 4,4908 39,5 6.284,8 4,0592 112,44 99,46 102,86 98,92 99,46
2017 857.895,7 857.895,7 53.002,3 19.643.949 4,5681 218,7 4.745,4 4,0525 112,82 103,32 104,23 102,64 102,76
2018 952.396,8 952.396,8 54.672,4 19.530.631 4,6535 2363,3 5.256,9 3,9416 116,51 103,27 107,64 105,99 106,11
2019 1.040.800,0 1.040.800,0 64.091,6 19.414.458 4,7452 3.854,9 5.001,5 4,2379 121,21 104,04 111,98 110,27 110,4
Alte informații:

Să se calculeze indicatorii de nivel, de structură și de dinamică pentru anii 2011, 2012, 2013, 2014, 2015, 2016 ,2017, 2018, 2019 pentru
cheltuielile publice, indicatorul privind corespondența dintre cheltuielile publice și PIB, elasticitatea cheltuielilor publice în raport cu PIB și și să
se interpreteze rezultatele. Pentru modificarea reală se va realiza o analiză față de anul 2010, față de anul anterior și față de anul 2012, 2013,2015
An/unitatea monetară- milioane lei 2015 2016 2017 2018 2019
CHELTUIELI TOTALE 303.755,86 300.991,91 333.828,42 382.383,77 438.524,67
Cheltuieli curente 279.304,81 276.807,68 310.621,13 354.955,19 407.032,91
Cheltuieli de personal 52.025,64 57.040,07 69.620,47 86.141,93 102.341,23
Bunuri si servicii 52.009,56 54.052,47 54.048,85 58.728,16 68.269,94
Dobanzi 9.622,81 10.065,06 10.178,35 12.998,32 12.208,80
Subventii 6.274,82 6.604,86 6.201,03 6.669,50 7.107,91
Transferuri - Total 158.615,70 148.464,87 170.078,38 189.765,38 216.414,18
Transferuri intre unitati ale administratiei
publice 36.154,75 36.540,10 36.782,08 37.337,33 44.284,20
Alte transferuri 11.646,00 11.413,99 12.530,83 14.443,81 16.859,71
Proiecte cu finantare din fonduri externe
nerambursabile 30.385,77 6.418,90 979,31 689,55 688,15
Asistenta sociala 75.945,47 81.837,18 92.571,79 101.364,05 114.739,15

Proiecte cu finantare din fonduri externe


nerambursabile aferente cadrului
financiar 2014-2020
495,74 8.282,97 21.982,66 28.898,17 31.495,47
Alte cheltuieli 3.987,96 3.971,72 5.231,70 7.032,47 8.347,50
Cheltuieli aferente programelor cu finantare
nerambursabila 756,28 580,34 494,06 651,90 690,86
Cheltuieli de capital 18.437,22 19.141,82 19.607,79 24.000,13 31.349,51
Active nefinanciare 17.394,11 18.823,43 18.240,06 22.692,78 29.385,17
Active financiare 1.043,11 318,39 1.367,73 1.307,35 1.964,34
Operatiuni financiare 7.049,73 5.042,42 4.811,10 5.227,19 3.811,32
Imprumuturi 32,50 79,70 227,89 109,00 ,00
Rambursari de credite 7.017,23 4.962,72 4.583,22 5.118,20 3.811,32
Plati efectuate in anii precedenti si recuperate in
anul curent -1.035,90 -1.211,60 -1.798,75 -3.669,07
Transferuri 2015 2016 2017 2018 2019
CHELTUIELI TOTALE 52.803,98 52.690,82 53.002,61 54.672,40 64.091,63
Cheltuieli curente 52.616,73 52.522,45 52.885,81 54.563,05 64.002,35
Cheltuieli de personal 0 0 0 0 0
Bunuri si servicii 11.201,27 13.102,28 13.425,31 14.053,71 15.487,67
Dobanzi 51,14 56,77 53,74 57,17 57,56
Subventii 0 0 0 0 0
Transferuri - Total 41.063,92 39.227,52 39.185,93 40.188,10 48.197,90
Transferuri intre unitati ale administratiei
publice 34.374,84 35.719,21 35.448,47 35.799,75 42.917,91
Alte transferuri 373,26 462,16 382,70 326,48 360,77
Proiecte cu finantare din fonduri externe
nerambursabile 6.315,82 1.115,17 118,45 112,40 269,73
Asistenta sociala 0 0 0 0 0

Proiecte cu finantare din fonduri externe


nerambursabile aferente cadrului
financiar 2014-2020
0 1.930,98 3.236,32 3.949,47 3.922,49
Alte cheltuieli 0 0 0 0 727,00
Cheltuieli aferente programelor cu finantare
rambursabila 300,40 135,87 220,83 264,06 259,22
Cheltuieli de capital 106,16 84,59 31,90 24,49 ,60
Active nefinanciare 106,16 84,59 31,90 24,49 ,60
Active financiare 0 0 0 0 0
Operatiuni financiare 81,09 83,78 84,91 84,86 88,68
Imprumuturi 0 0 0 0 0
Rambursari de credite 81,09 83,78 84,91 84,86 88,68
Plati efectuate in anii precedenti si recuperate in
anul curent 0 0 0 0 0
Cote de impozitare

• Impunerea în sumă fixă- afectează persoanele care au venituri foarte mici, are caracter
inechitabil și se aplică doar pentru impozitele directe, nu și pentru impozitele indirecte.

Exemplu: pentru un venit de 2000 de lei, impozitul este 100, pentu un venit de 1500 de
lei , impozitul este 100, și așa mai departe.

În prezent, impunerea în sume fixe se folosește pentru determinarea impozitelor și


taxelor locale - lei / m 2 pentru clădiri și terenuri (cod fiscal, cod fiscal- taxa de urbanism),
lei / 200cm 3 pentru autoturisme (cod fiscal), accizele lei / 1000 tigarete, (cod fiscal),
lei / alcool pur

• Impunerea în cote procentuale proporţionale: o cotă unică procentuală care se aplică


asupra venitului, indiferent de mărimea acestuia. (de exemplu, impozitul pe venit în România
este de 10% indiferent de mărimea acestuia, TVA,). Impunerea în cote proporționale este
echitabilă doar pentru impozitele directe și nu este ecchitabilă pentru impozitele indirecte.

• cote procentuale progresive: mai multe cote procentuale care cresc odată cu mărimea
venitului asupra căruia se aplică. Pot fi:

- cote procentuale progresive simple. Aceasta este inechitabilă la variații foarte mici de
venit
Exemplu
• 0-850 scutit de la plata impozitului
• 851 lei -1250 lei – cota de 6%.
• 1251 lei-1500 lei – cota de 8%
• 1501 lei-2000 lei- cota de 10%
• 2001 lei-2500 lei – cota de 12%
• 2500 lei 3000 lei–cota de 14%
• Peste 3000 lei cota de 20%

Astfel, pentru un salariu de 1400 de lei, impozitul va fi 8% *1400= 112 de lei.


Pentru un salariu de 1800, impozitul va fi de 10%*1800 = 180 de lei.
Pentru un salariu de 3500 de lei, impozitul va fi 3500*20% = 700 de lei.

Această metodă nu se aplică deoarece creează inechitate fiscală foarte mare între
contribuabili. De exemplu pentru 2000 de lei, impozitul va fi 2000*10%=200 lei. Venitul net
este 2000-200=1800 de lei
Dar pentru 2010 lei, impozitul va fi 2010*12%=241,2 lei . Venitul net va fi mai mic decât
în primul caz. Venitul net va fi 2010-241,2=1768,8 lei (existentă tendința de a face evaziune
fiscală)
- cote procentuale progresive compuse.

• 0-850 scutit de la plata impozitului


• 851 lei -1250 lei – cota de 6%.
• 1251 lei-1500 lei – cota de 8%
• 1501 lei-2000 lei- cota de 10%
• 2001 lei-2500 lei – cota de 12%
• 2500 lei 3000 lei–cota de 14%
• Peste 3000 lei cota de 16%

Astfel, pentru un salariu de 1400 de lei, impozitul va fi 0*850+ (1250-850)*6%+(1400-


1250)*8%= 36 de lei.
Pentru un salariu de 1800 de lei, impozitul va fi 0*850+(1250-850)*6%+(1500-
1250)*8%+(1800-1500)*10%= 74 de lei.

România nu mai folosește acest sistem de impozitare pentru calcularea impozitului pe


venit. Acesta a fost folosit pentru determinarea impozitului pe venit până în 2004, când a fost
înlocuită de cota proporțională. Cota progresivă compusă a fost reintrodusă în 2015 pentru
calcularea impozitului pe premii și pe jocuri de noroc (LOTO) (articolul 110 din codul Fiscal)

(1) Veniturile sub formă de premii se impun, prin reținerea la sursă, cu o cotă de 10%
aplicată asupra venitului net realizat din fiecare premiu.
(2) Veniturile din jocuri de noroc se impun prin reținere la sursă. Impozitul datorat se
determină la fiecare plată, prin aplicarea următorului barem de impunere asupra fiecărui venit
brut primit de un participant, de la un organizator sau plătitor de venituri din jocuri de noroc:

• Până a 66750 - impozitul este 1%


• Între 66751 și 445000 – impozitul este 667,5+ (caștig-66750)*16%
• Peste 445000 – impozitul este 61187,5+25%(câștig-445000)

3) Obligația calculării, reținerii și plății impozitului revine organizatorilor/plătitorilor


de venituri.
(4) Nu sunt impozabile următoarele venituri obținute în bani și/sau în natură:
a) premii sub valoarea sumei neimpozabile stabilite în sumă de 600 lei, inclusiv, realizate
de contribuabil pentru fiecare premiu;
b) veniturile obținute ca urmare a participării la jocurile de noroc caracteristice
cazinourilor, cluburilor de poker, slot-machine și lozuri sub valoarea sumei neimpozabile de
66.750 lei, inclusiv, realizate de contribuabil pentru fiecare venit brut primit.
• cote procentuale regresive simple sau compuse. Cu cât venitul crește, cu atât
impozitul plătit este mai mic.

În România, cotele procentuale regresive compuse se foloseau pentru determinarea


impozitului aferent unei tranzacții din vânzarea unei clădiri sau a unui teren.
a) pentru construcțiile de orice fel cu terenurile aferente acestora, precum și pentru terenurile
de orice fel fără construcții, dobândite într-un termen de până la 3 ani inclusiv:
(i) 3% până la valoarea de 200.000 lei inclusiv;
(ii) peste 200.000 lei, 6.000 lei + 2% calculate la valoarea ce depășește 200.000 lei inclusiv;
b) pentru imobilele descrise la lit. a), dobândite la o dată mai mare de 3 ani:
(i) 2% până la valoarea de 200.000 lei inclusiv;
(ii) peste 200.000 lei, 4.000 lei + 1% calculat la valoarea ce depășește 200.000 lei inclusiv

În prezent, vânzarea unei clădiri/ a unui teren, are un impozit


I”impozitul prevăzut la art. 111 alin. (1) din Codul fiscal se calculează prin aplicarea cotei de
3% asupra venitului impozabil, care se stabilește ca diferență între valoarea tranzacției și
plafonul neimpozabil de 450.000 lei. Valoarea tranzacției proprietăților imobiliare din
patrimoniul personal, luată în calcul la stabilirea venitului impozabil, nu include TVA
aferentă, în cazul în care aceasta se aplică tranzacției respective”

Aplicații

1. Se dau următoarele venituri 12000 de lei, 4000 de lei și 8000 de lei. Primul venit se
impozitează cu o cotă proporțională de 25%, al doilea venit se impozitează pe baza următoarele
cote progresive simple:
- Până la 1500 de lei - 12%
- Între 1501 și 3500 de lei - 18%
- Între 3501 și 4500 de lei – 22%
- Între 4501 și 6000 de lei – 28%
- Peste 6000 de lei – 35%
Iar al treilea venit se impozitează prin aplicarea următoarelor cote progresive compuse:
- Până la 3000 de lei – cota de 20%
- Între 3001-4500 – cota de 25%
- Între 4501-6500 – cota de 30%
- Peste 6500 – cota de 35%.
Care este impozitul ce se va plăti pentru fiecare din cele trei venituri? Care este venitul
net?

2. Se dau următoarele venituri 10000 de lei, 5000 de lei și 7000 de lei. Primul venit se
impozitează cote progresive compuse:
- Până la 500 de lei - 0%
- Între 501 și 2500 de lei - 10%
- Între 2501 și 3500 de lei – 13%
- Între 3501 și 5000 de lei – 18%
- Între 5001 și 7000 de lei – 23%
- Peste 7000 de lei – 35%
Al doilea venit se impozitează prin aplicarea următoarelor cote progresive simple:
- Până la 2000 de lei – cota de 10%
- Între 2001-3500 – cota de 19%
- Între 3501-6500 – cota de 23%
- Peste 6500 – cota de 27%.
Al treilea venit, se impozitează în cote proporționale, cu o rată de 15%.
Care este impozitul ce se va plăti pentru fiecare din cele trei venituri? Care este venitul net?
Care este rata marginală de impozitare pentru fiecare venit?

3. Se dau următoarele venituri 8500 de lei, 6200 de lei și 4300 de lei. Primul venit se
impozitează cote regresive compuse, Al doilea în cote regresive compuse, iar al treilea cu o
cotă proporțională de 15%
- Până la 1500 de lei - 30%
- Între 1501 și 2300 de lei - 25%
- Între 2301 și 4000 de lei – 18%
- Între 4001 și 5600 de lei – 16%
- Între 5601 și 7200 de lei – 12%
- Peste 7200 de lei – 5%

4. Pe baza cotelor progresive simple, construiți tabelul cu cote progresive compuse (pp că
nu se cunoaște venitul brut și îl treceți prin toate etapele)

Interval de venit Cote


Până la 1200 inclusiv 10%
Între 1201-2400 15%
Între 2401-3600 20%
Între 3601-4800 25%
Între 4801-6000 30%
Mai mare de 6000 35%

5. Pe baza cotelor progresive simple, contruiți tabelul cu cote progresive compuse (pp că
nu se cunoaște venitul brut și îl treceți prin toate etapele)

Interval de venit Cote


Până la 2900 inclusiv 18%
Între 2901-4250 23%
Între 4251-7580 28%
Între 7581-10000 34%
Mai mare de 10000 40%

6. Folosind cotele determinate la problema 2 și apoi la problema 3, calculați impozitul


pentru un venit de 3000 de lei, 7000 de lei, 9000 de lei și 10500 pentru cazul în care impunerea
este în cote progresive simple, respectiv în cote progresive compuse.
Rata marginală

Rata marginală de impozitare este rata care se aplică ultimei unități monetare câștigată.

Să presupunem că avem următoarea grilă de impozitare


Exemplu
• 0-850 scutit de la plata impozitului
• 851 lei -1250 lei – cota de 6%.
• 1251 lei-1500 lei – cota de 8%
• 1501 lei-2000 lei- cota de 10%
• 2001 lei-2500 lei – cota de 12%
• 2500 lei 3000 lei–cota de 14%
• Peste 3000 lei cota de 16%

Pentru un venit de 1251 rata marginală a impozitării este de 8%, Dacă avem cote progresive
compuse. (1250*0,08+1*0,08-1250*0,08)/1
Practic, rata marginală a impozitării se calculează
impozit
Rata m arg inala =  100 (diferența în timp discret a impozitării)
venit
-arată cu cât crește impozitarea la o creștere cu 1% a venitului

Rata efectivă de impozitare

Reprezintă procentul din venitul brut care este plătit sub formă de impozite.

impozit
Refectiva =  100
Venit brut

De exemplu dacă impozitul este 143 de lei (calculat la un venit impozabil de 2000 de lei), dar
143
venitul brut este 2500 de lei, atunci rata efectivă de impozitare =  100 =5,72.
2500
Dacă venitul brut este egal cu venitul impozabil, atunci impozitul se calculează la venitl brut.

Modalități de impozitare a veniturilor

Impunerea veniturilor se poate realiza fie:


- Folosind sistemul impunerii separate – impunerea fiecărei categorii de venit se face
diferențiat, în funcție de natura provenienței venitului (permite tratarea diferențiată a
veniturilor)
- Folosind sistemul impunerii globale – se realizează cumularea tuturor veniturilor
indiferent de sursa de proveniență a veniturilor pe care le realizează persoana fizică, venitul
obținut fiind supus unui singur impozit
- Folosind un sistem combinat –anumite venituri se impozitează separat și anumite
venituri se impozitează cumulat

Exemplu:
Se dau următoarele venituri : 2000 lei și 3500 de lei.
Se cunosc următoarele tranșe
• 0-500 scutit de la plata impozitului
• 501 lei -1250 lei – cota de 3%.
• 1251 lei-1500 lei – cota de 5%
• 1501 lei-1800 lei- cota de 7%
• 1801 lei-2500 lei – cota de 10%
• 2500 lei 4000 lei–cota de 13%
• Peste 4000 lei cota de 16%

Impunere separată- în cazul în care avem cote progresive simple


Pentru 2000 de lei, impozitul este 2000*10%=200
Pentru 3500 de lei, impozitul este 3500*13%=455 lei

Impunerea globală- în cazul în care avem cote progresive simple


Pentru venitul totak de 5500 de lei, impunerea este 5500*16%=880

Impunere separată- în cazul în care avem cote progresive compuse


Pentru 2000 de lei, impozitul este 500*0%+(1250-500)*3%+(1500-1250)*5%+(1800-
1500)*7%+(2000-1800)*10%=76 lei
Pentru un venit de 3500 de lei, impozitul este 500*0%+(1250-500)*3%+(1500-
1250)*5%+(1800-1500)*7%+(2500-1800)*10%+(3500-2500)*13%=256
Impozitul total este 256+76=332

Impunerea globală
Se determină venitul total =2000+3500=5500
Impozitul este 500*0%+(1250-500)*3%+(1500-1250)*5%+(1800-1500)*7%+(2500-
1800)*10%+(4000-2500)*13%+(5500-4000)*16%=637 lei
Aplicație

7. O persoană fizică a obținut în luna martie 2016 un venit impozabil din salarii în valoare
de 4000 de lei și un venit din alte activități în valoare de 5700 de lei. Știind că grila de
impozitare este cea prezentată în tabel și că se aplică cote progresive compuse, calculați
impozitul total plătit de contribuabil în cazul în care cele două venituri se impun separat,
precum și impozitul total plătit de contribuabil în cazul în care cele două venituri se impozitează
global.

Interval de venit Cote


Până la 2400 inclusiv 8%
Între 2401-5800 13%
Între 5801-9300 18%
Între 9301-13000 24%
Mai mare de 13000 30%

8. O persoană fizică a obținut în luna februarie 2016 un venit impozabil din salarii în
valoare de 4500 de lei și un venit din alte activități în valoare de 3200 de lei. Știind că grila de
impozitare este cea prezentată în tabel și că se aplică cote progresive compuse, calculați
impozitul total plătit de contribuabil în cazul în care cele două venituri se impun separat,
precum și impozitul total plătit de contribuabil în cazul în care cele două venituri se impozitează
global. Determinați rata marginală de impozitare. Dacă venitul impozabil în prima situație ar
fi de 4000 și venitul impozabil în a doua situație ar fi de 2500, determinați impozitul plătit în
cazul impozitării separate și rata efectivă de impozitare.
Interval de venit Cote
Până la 2400 inclusiv 8%
Între 2401-2800 10%
Între 2801-3300 14%
Între 3301-5000 18%
Mai mare de 5000 25%

Echitatea fiscală

Principiul justeții impunerii(al echității fiscale) urmărește ca persoanele contribuabile să


plătească impozite în funcție de veniturile pe care le obțin.
Respectarea echității fiscale presupune:
• Stabilirea minimului impozabil –scutirea de la impozit a unui venit care să satisfacerea
nevoilor de tai minime
• Sarcina fiscală ar trebui să fie stabilită în funcție de puterea contributivă a fiecărui
contribuabil, precum și în funcție de situația personală a acestuia. Principiul enunțat este cel al
echității fiscale pe verticală. Potrivit acestuia grupurile ce dispun de mai multe resurse ar trebui
să plătească impozite mai mari decât grupurile care dispun de mai puține resurse
• La o anumită putere contributivă, sarcina fiscală a unei anumite categorii sociale ar
trebui să fie stabilită în funcție de sarcina fiscală a altei categorii sociale, respectiv sarcina
fiscală a unei persoane ar trebui să fie stabilită în comparație cu sarcina altei persoane din
aceeași categorie socială. Principiul enunțaț este cel al echității fiscale pe orizontală. Potrivit
acestuia, indivizii identici care realizează decizii economice diferite sau decizii individuale
diferite ar trebui să fie impozitați similar.
• Impunerea trebuie să fie generală, adică toate categoriile de persoane ar trebui să fie
incluse, cu excepția persoanelor care realizează venituri sub minimul neimpozabil.
Dubla impunere juridică internațională.

Dubla impunere economică reprezintă supunerea la impozit a aceleiaşi materii impozabile la


nivelul a doi contribuabili diferiţi.

Exemplu: Profitul obţinut de societăţile comerciale este supus impozitului pe profit, iar suma
din profitul net care se distribuie sub formă de dividende se mai impune o dată, la nivelul
acţionarului, cu impozitul pe dividende

Dubla impunere juridică internaţională reprezintă supunerea la impozit a aceleiaşi materii


impozabile şi pentru aceeaşi peioadă de timp, de către două autorităţi fiscale din ţări diferite.
- apare numai în cazul impozitelor directe (pe venit sau pe avere)

Exemplu: Un cetăţean, rezident în România, obţine venituri din drepturi de autor aferente unei
cărţi publicate la o editură din Germania. Venitul obţinut va fi impozitat şi în România, ca stat
de rezidenţă a contribuabilului, şi în Germania, ca stat sursă a venitului.

Criterii care stau la baza impunerii:


• criteriul rezidenţei: impunerea se efectuează de autoritatea fiscală din ţara căreia
aparţine rezidentul, indiferent dacă veniturile sau averea care fac obiectul impunerii sunt
obţinute sau se află pe teritoriul acelui stat sau în afara acestuia

• criteriul naţionalităţii: impunerea rezidenţilor unui stat în funcţie de naţionalitatea


acestora (impunerea veniturilor sau averii de către autoritatea fiscală al cărui naţional este
contribuabilul, indiferent de locul de realizare a venitului sau de deţinere a averii.)

• criteriul originii veniturilor: impunerea se efectuează de către organele fiscale din


ţara pe al cărei teritoriu s-au realizat veniturile sau se află averea, făcându-se abstracţie de
rezidenţa sau de naţionalitatea beneficiarilor de venituri

Convenţiile pentru evitarea dublei impuneri internaţionale sunt înţelegeri între state,
bilaterale sau multilaterale, pe baza cărora se încearcă evitarea impozitării aceleiaşi materii
impozabile de către autorităţi fiscale din state diferite.

Ţara de origine a venitului este ţara în care contribuabilul realizează venitul sau deţine averea,
fără să fie rezident al acesteia.
Ţara de rezidenţă reprezintă ţara în care contribuabilul este rezident.

Sub incidenţa convenţiilor pentru evitarea dublei impuneri juridice internaţionale intră
persoanele (fizice şi juridice), rezidente ale unui stat contractant sau ale ambelor state
contractante, care realizează venituri supuse impozitelor pe venit şi/sau pe avere.
În aplicarea prevederilor unei convenţii de evitare a dublei impuneri internaţionale, un element
determinant este domiciliul fiscal al contribuabilului.
Metodele de evitare a dublei impuneri juridice internaţionale reprezintă procedee tehnice
prin intermediul cărora are loc evitarea (sau diminuarea) dublei impuneri.

Metode de evitare a dublei impuneri juridice internaţionale:


a) scutirea (exonerarea) totală: în țara de rezidență, nu va fi impozitat venitul realizat în
străinătate (presupune impozitarea veniturilor doar din ţara în care au fost realizate.)
b) scutirea progresivă: în țara de rezidență, va fi impozitat doar venitul realizat în țara
respectivă, dar cota de impozitare folosită va fi mai mare fiind cea aferentă însumării
tuturor veniturilor din țara de rezidență și din străinătate

obs. Dacă în țara de rezidență, impozitarea veniturilor se realizează separat, atunci se folosește
cota aferentă fiecărui venit.
Dacă în țara de rezidență este cotă proporțională , atunci scutirea totală este similară cu cea
progresivă.
Dacă în țara de rezidență, sunt cote progresive compuse, se determină impozitul pentru venitul
total (cel din țara de rezidență și cel din străinătate), se determinü cota medie de impozitare ca
raport între impozitul aferent venitului total și venitul total, iar cora respectivă se aplică la
Venitul din țara de rezidență.

c) creditarea ordinară: în țara de rezidență, din impozitul datorat pentru venitul total
(realizat atât în țară, cât și în străinătate) se scade mininul dintre impozitul datorat pentru
venitul din străinătate, calculat conform grilei de impozitare din țara de rezidență și
impozitul datorat pentru venitul din străinătate

Altă definiție:
creditarea ordinară: constă în faptul că impozitul plătit în ţara de origine a venitului se deduce
din impozitul datorat pentru toate veniturile realizate (indiferent de originea lor) în ţara de
rezidenţă, dar numai în limita impozitului din ţara de rezidenţă ce revine la un venit egal cu cel
obţinut în ţara de origine.

d)creditarea totală: în țara de rezidență, din impozitul datorat pentru venitul realizat atât în
țară, cât și în străinătate se va scădea impozitul datorat în străinătate

Altă definiție
creditarea totală: presupune că impozitul datorat în ţara de origine să fie dedus în totalitate
din impozitul datorat în ţara de rezidenţă, impozit calculat la toate veniturile obţinute de
contribuabil, indiferent de locul de obţinere al acestora.

Creditul fiscal reprezintă o diminuare a impozitului pe venit sau a impozitului pe profit cu o


parte sau cu întreaga sumă a impozitului achitat in străinătate, conform convenţiilor de evitare
a dublei impuneri juridice internaţionale.

Creditul fiscal mai este cunoscut sub denumirea de degrevare fiscală. Formulele de calcul a
degrevării fiscale sunt:
1) degrevarea fiscală = impozitul total datorat de contribuabil în cazul inexistenţei unei
convenţii pentru evitarea dublei impuneri internaţionale – impozitul total datorat de
contribuabil în situaţia în care există o convenţie pentru evitarea dublei impuneri juridice
internaţionale;
2) degrevarea fiscală = impozitul datorat de contribuabil în statul de rezidenţă în cazul
inexistenţei unei convenţii pentru evitarea dublei impuneri juridice internaţionale – impozitul
datorat de contribuabil în statul de rezidenţă în cazul existenţei unei convenţii pentru evitarea
dublei impuneri juridice internaţionale;
3) degrevarea fiscală = venitul net al contribuabilului în cazul existenţei unei convenţii
pentru evitarea dublei impuneri juridice internaţionale – venitul net al contribuabilului în
situaţia inexistenţei unei convenţii pentru evitarea dublei impuneri juridice internaţionale.

Exemplu
Un rezident al Belgiei realizează în Cehia un venit de 25000 de coroane cehe, iar în Belgia un
venit de 8000 euro. Cursul de schimb este 1 euro= 26,89 coroane cehe. În SUA, se impozitează
conform criteriului originii, iar în Belgia se practică impozitarea cumulată a veniturilor și se
utilizează criteriul rezidenței.
Cotele de impozitare sunt progresive compuse:

Cehia Cota Belgia cota


0-6500 coroane 5% 0-1500 euro 4%
6501-10000 coroane 7% 1501-5000 euro 6%
10001-18000 coroane 9% 5001-7500 euro 8%
Peste 18000 coroane 11% 7501 -8500 euro 10%
Peste 8500 euro 12%

Calculați impozitarea totală, degrevarea fiscală și gradul de fiscalitate dacă


a) Nu există convenție de evitare a dublei impuneri juridice internaționale
Există convenție de evitare a d.i.j.i și se aplică
b) metoda scutirii totale
c) metoda scutirii progresive
d) metoda creditării or

Topic: Curs EPSIP_Seria B

Time: Jan 19, 2021 15:30 Bucharest

Join Zoom Meeting

https://ase.zoom.us/j/86167212323?pwd=TGpzMW5YNzRXaHMxRnlEL0tpenkwUT09
Meeting ID: 861 6721 2323

Passcode: 270057

Rezolvare
a) nu există d.i.j.i

În Cehia:
I Cehia = 6500  5% + (10000 − 6500)  7% + (18000 − 10000)  9% + (25000 − 18000)  11%

I Cehia = 2060 coroane cehe = I Cehia = 76 .60 euro

În Belgia
Vtotal = 8000 euro + 25000 coroane = 8000 euro + 926 .71 euro = 8926 .71 euro

I Be lg ia= 1500  4% + (5000 − 1500)  6% + (7500 − 5000)  8% + (8500 − 7500)  10% +


+ (8926.71 − 8500)  12%
I Belg ia = 621.2 euro

I Total = 76 .6 + 621 .2 = 697 .8 euro

impozit total
Grad fiscalitat e =  100
venit total
697 .8
Grad fiscalitat e =  100 = 7.82 %
8926 .71
Degrevarea fiscală =0

b) există diji și se aplică scutirea totală

În Cehia:
I Cehia = 6500  5% + (10000 − 6500)  7% + (18000 − 10000)  9% + (25000 − 18000)  11%

I Cehia = 2060 coroane cehe = I Cehia = 76 .60 euro

I Be lg ia= 1500  4% + (5000 − 1500)  6% + (7500 − 5000)  8% + (8000 − 7500)  10% = 520

I Total = 76 .6 + 520 = 596 .6 euro

596 .6
Grad fiscalitat e =  100 = 6.68 %
8926 .71

Degre var ea fiscala = 697.8 − 596.6 = 101.2 euro

c) există diji și se aplică scutirea progresivă

În Cehia:
I Cehia = 6500  5% + (10000 − 6500)  7% + (18000 − 10000)  9% + (25000 − 18000)  11%

I Cehia = 2060 coroane cehe = I Cehia = 76 .60 euro


Vtotal = 8000 euro + 25000 coroane = 8000 euro + 926 .71 euro = 8926 .71 euro

IVtotal = 1500  4% + (5000 − 1500)  6% + (7500 − 5000)  8% + (8500 − 7500)  10% +


+ (8926.71 − 8500)  12%
I Vtotal = 621 .2 euro (impozitul pentru venitul total)

621 .2
Cota medie =  100 = 6.95 %
8926 .71

I Belg ia = 6.95%  8000 euro = 556 euro

I total = 556 + 76 .60 = 632 .6 euro

632 .6
Grad fiscalitat e =  100 = 7.08 %
8926 .71

Degre var ea fiscala = 697.8 − 632.6 = 65.2 euro

d) există diji și se aplică creditarea ordinară

În Cehia:
I Cehia = 6500  5% + (10000 − 6500)  7% + (18000 − 10000)  9% + (25000 − 18000)  11%

I Cehia = 2060 coroane cehe = I Cehia = 76 .60 euro

Vtotal = 8000 euro + 25000 coroane = 8000 euro + 926 .71 euro = 8926 .71 euro

IVtotal = 1500  4% + (5000 − 1500)  6% + (7500 − 5000)  8% + (8500 − 7500)  10% +


+ (8926.71 − 8500)  12%
I Vtotal = 621 .2 euro (impozitul pentru venitul total)

IV =25000coroane = I 926.71euro = 926.71 4% = 37.07 euro

I Belg ia = 621.2 − min( 37.07;76.6) = 621.2 − 37.07 = 584.13 euro

I total = 584 .13 + 76 .60 = 660 .73 euro

660 .73
Grad fiscalitat e =  100 = 7.4%
8926 .71

Degre var ea fiscala = 697.8 − 660.73 = 37.07 euro

e) există diji și se aplică creditarea totală

I Cehia = 6500  5% + (10000 − 6500)  7% + (18000 − 10000)  9% + (25000 − 18000)  11%

I Cehia = 2060 coroane cehe = I Cehia = 76 .60 euro

Vtotal = 8000 euro + 25000 coroane = 8000 euro + 926 .71 euro = 8926 .71 euro

IVtotal = 1500  4% + (5000 − 1500)  6% + (7500 − 5000)  8% + (8500 − 7500)  10% +


+ (8926.71 − 8500)  12%
I Vtotal = 621 .2 euro (impozitul pentru venitul total)

I Belg ia = 621.2 − 76.6 = 544.6 euro

I total = 544 .6 + 76 .6 = 621 .2 euro

621 .2
Grad fiscalitat e =  100 = 6.95 %
8926 .71
Degre var ea fiscala = 697.8 − 621.2 = 76.06 euro

Aplicații

1. Mihai este un resident al statului X, în care se aplică criteriul rezidenței. Aceasta obține în
statul X un venit impozabil de 10000 euro. În aceeași perioadă, Mihai obține în statul Y (statul
sursă) un venit impozabil de 7500 de euro. În statul Y se aplică criteriul originii. SE cunoaște
sistemul de impozitare pentru ambele țări

X Y
Până la 5.000 euro 10% Până la 3.000 euro 15%
5.001 – 8.500 euro 17% 3.001 – 5.500 euro 450 + 20% x (venit impozabil - 3.000 euro)
8.501 – 12.500 euro 22% peste5.500 euro 950 + 25% x (venit impozabil - 5.500 euro)
peste 12.500 euro 25%

Se cere:
Să se determine impozitul din statul de rezidență, impozitul din statul sursă. Impozitul total,
degrevarea fiscală și venitul net pe care îl obține Mihai dacă:
a) Se aplică metoda scutirii totale pentru a evita dubla impozitare ;
b) Se aplică metoda scutirii progresive pentru a evita dubla impozitare;
c) Se aplică metoda creditării totale pentru a evita dubla impozitare și în statul de
rezidență se folosește
1. metoda impunerii separate
2. Metoda impunerii globale
d) Se aplică metoda creditătii ordinare pentru a evita dubla impozitare și statul de
rezidență folosește metoda impunerii globale

2. O persoană fizică, rezident al României, realizează un venit de 11.800 lei, iar în S.U.A.
obține un venit de 400 USD. În SUA, se impozitează conform criteriului originii și se utilizează
o cotă proporțională de 25%. În România, se impozitează conform criteriului rezidenței,
utilizându-se o grilă de impozitare cu cote progresive simple, după cum urmează

Tranșa de venit Cota de impozitare


Până la 12000 lei 18%
Peste 12000 lei 23%

Cursul de schimb este de 3.5 lei/dolar. Calculați impozitul, gradul de fiscalitate și degrevarea
fiscală dacă
a) Nu există convenție de evitare a dublei impuneri juridice internaționale
Există convenție de evitare a d.i.j.i și se aplică
b) metoda scutirii totale
c) metoda scutirii progresive
d) metoda creditării ordinare
e) metoda creditării totale

3. Un rezident al Portugaliei realizează în Spania un venit de 7000 de euro și în Portugalia


(țara de rezidență) un venit de 9000 de euro. Cotele de impozitare sunt progresive compuse în
Spania și progresive simple în Portugalia:

Spania Portugalia
Tranșa de venit Cota de impozitare Tranșa de venit Cota de impozitare
Până la 3000 euro 15% Până la 5000 euro 10%
3001-5500 euro 20% 5001-8500 euro 17%
Peste 5500 euro 25% 8501-12500 euro 20%
Peste 12500 euro 25%

În Portugalia se practică impozitarea separată a veniturilor, precum și impozitatea după criteriu


rezidenței, iar în Spania se aplică criteriul originii.
Calculați impozitul, gradul de fiscalitate și degrevarea fiscală dacă
e) Nu există convenție de evitare a dublei impuneri juridice internaționale
Există convenție de evitare a d.i.j.i și se aplică
f) metoda scutirii totale
g) metoda scutirii progresive
h) metoda creditării ordinare
i) metoda creditării totale

4. Știind condițiile de la aplicația 3, determinați impozitul total, gradul de fiscalitate și


degrevarea fiscală dacă în Portugalia se realizează impozitarea cumulată a veniturilor, precum
și impozitarea după criteriul rezidenței, iar cotele de impozitare sunt ptogresive compuse, iar
în Spania se aplică criteriul originii.
CURS CLASIFICAȚII CHELTUIELI PUBLICE  
(pentru România) 
 

A. Componentele Bugetului general consolidat al României 
‐ Bugetul de stat 
‐ Bugetul asigurarilor sociale de stat 
‐ Fondul national unic de asigurari sociale de sanatate 
‐ Bugetul asigurarilor pentru somaj 
‐ Bugetul centralizat al unitatilor administrativ teritoriale 
‐ Bugetul institutiilor publice finantate integral sau partial din venituri proprii 
‐ Bugetul Trezoreriei statului 
‐ Bugetul Companiei nationale de administrare a infrastructurii rutiere 
‐ Credite externe ministere 
‐ Fonduri externe nerambursabile 
 

B. Clasificația ECONOMICĂ: 
 
I. Cheltuieli curente (de personal, cu bunuri și servicii, dobânzi, subvenții, transferuri) 
 
II. Cheltuieli de capital (investiții în active financiare, respectiv nefinanciare) 
 
 
III. Operațiuni financiare (rambursări credite, împrumuturi acordate)  
 
IV. Plăți efectuate în anii precedenți și recuperate în anul curent 
 
 
 
C. Clasificația FUNCȚIONALĂ: 
 
Partea I‐a SERVICII PUBLICE GENERALE 
Autoritati publice si actiuni externe 
Autoritati executive si legislative 
Administratia prezidentiala 
Autoritati legislative 
Autoritati executive 
Alte organe ale autoritatilor publice 
Contribuţia la bugetul U E  
Cofinanţarea fondurilor primite de la Uniunea Europeană 
Cercetare fundamentala si cercetare dezvoltare 
Cercetare fundamentala (de baza) 
Cercetare si dezvoltare pentru servicii publice generale  
Alte servicii publice generale 
Programe de informare si prezentare a imaginii Romaniei 
Fond de rezerva bugetara la dispozitia Guvernului 
Fond de interventie la dispozitia Guvernului 
Fondul National de Preaderare 
Fond de rezerva bugetara la dispozitia autoritatilor locale 
Fond pentru garantarea împrumuturilor externe, contractate/garantate de stat 
Fond pentru garantarea împrumuturilor externe, contractate/garantate de administraţile 
publice locale 
Servicii publice comunitare de evidenţă a persoanelor 
Fondul National de Dezvoltare 
Plata valorii de executare a garanţiei în cadrul programului Prima casă 
Sume rezultate din executarea garanţiilor acordate din bugetul de stat 
Tranzactii privind datoria publica si imprumuturi 
Transferuri cu caracter general intre diferite nivele ale administratiei 

Partea a II‐a APARARE, ORDINE PUBLICA SI SIGURANTA NATIONALA 
Aparare 
Administratie centrala si locala 
Participarea la misiuni şi operaţiuni militare în afara teritoriului statului român 
Aparare civila (protectie civila militara) 
Situaţii de urgenţă 
Cercetare si dezvoltare pentru aparare  
 
 
 
Ordine publica si siguranta nationala  
Administratia centrala si locala 
Ordine publica (Politie, Jandarmerie, Paza si supravegherea frontierei, Politie locala) 
Siguranta nationala  
Protectie civila si protectie contra incendiilor  
Autoritati judecatoresti    
Penitenciare 
Sistemul national unic pentru apeluri de urgenta 
Cercetare  si dezvoltare pentru ordine publica si siguranta nationala 
Partea a III‐a CHELTUIELI SOCIAL‐CULTURALE 
Cheltuielile fondului de garantare pentru plata creanţelor salariale 
Invatamant 
Învatamânt prescolar si primar 
Învatamânt secundar 
Învatamânt postliceal 
Învatamânt superior (uniersitar si postuniversitar) 
Învatamânt  nedefinibil prin nivel (Centre de specializare, perfectionare, calificare si 
recalificare, Biblioteci centrale, universitare si pedagogice, Case de copii) 
Servicii auxiliare pentru educatie (Tabere si turism scolar, Casa Corpului Didactic, Internate 
si cantine pentru elevi, Camine si cantine pentru  studenti) 
Cercetare  si dezvoltare   pentru invatamant 
Sanatate 
Produse farmaceutice, materiale sanitare specifice si dispozitive medicale 
Servicii medicale in ambulator 
Servicii de urgenta prespitalicesti si transport sanitar 
Servicii  medicale in unitati sanitare cu paturi 
Ingrijiri medicale la domiciliu 
Servicii de sanatate publica 
Hematologie si securitate transfuzionala 
Cercetare aplicativa si dezvoltare experimentala in sanatate 
Prestaţii medicale acordate în baza documentelor internaţionale 
Cultura, recreere si religie 
Servicii culturale (biblioteci, muzee, Institutii publice de spectacole si concerte, Scoli 
populare de arta si meserii, Case de cultura, Universitati populare, Presa, Edituri, Gradini 
botanice, Consolidarea si restaurarea monumentelor istorice, Târguri, saloane şi expoziţii 
de carte şi de publicaţii culturale) 
Servicii de emisiuni radio‐tv si publicatii
Servicii recreative si sportive (sport, tineret) 
Servicii religioase 
Cercetare si dezvoltare in domeniul culturii, recreerii si religiei
 
Asigurari si asistenta sociala 
Pensii si ajutoare pentru batrinete 
Asistenta acordata persoanelor in varsta 
Asistenta sociala in caz de boli si invaliditati 
Asistenta sociala pentru familie si copii 
Asigurari  pentru somaj  
Ajutoare la trecerea in rezerva, retragere sau pensionare 
Ajutoare pentru urmasi 
Ajutoare pentru locuinte 
Crese 
Unitati de asistenta medico‐sociale 
Prevenirea excluderii sociale (Ajutor social, Cantine de ajutor social, Centre de primire, si 
cazare a persoanelor solicitante a statutului de refugiat) 
Cercetare si dezvoltare in domeniul asigurarilor si asistentei sociale 

Partea a IV‐a  SERVICII SI DEZVOLTARE PUBLICA, LOCUINTE, MEDIU SI APE 
Locuinte, servicii si dezvoltare publica
Locuinte 
Servicii si dezvoltare publica 
Alimentare cu apa si amenajari hidrotehnice 
Iluminat public si electrificari  
Alimantare cu gaze naturale in localitati 
Cercetare si dezvoltare in domeniul locuintelor, serviciilor si dezvoltarii publice 
Protectia mediului 
Reducerea si controlul poluarii 
Protectia biosferei si a mediului natural
Salubritate si gestiunea deseurilor 
Canalizarea si tratarea apelor reziduale 
Cercetare  si dezvoltare in domeniul mediului 
Partea a V‐a ACTIUNI ECONOMICE 
Actiuni generale economice, comerciale si de munca 
Meteorologie  
Educatia si protectia consumatorului 
Sistemul national antigrindina 
Prevenire si combatere inundatii si gheturi 
Susţinerea exportului, a mediului de afaceri şi a tranzacţiilor internaţionale 
Cooperare economica internationala  
Stimulare întreprinderi mici si mijlocii
Programe de dezvoltare regionala  si sociala 
Rezerve de stat si de mobilizare, Ajutoare de stat, Fondul de Garantare a Asiguraților 
Protectia muncii 
Pastrarea si completarea carnetelor de munca si alte prestatii 
Eliberarea permiselor de munca 
Masuri active pentru combaterea somajului  
Stimularea crearii de locuri de munca
Combustibili si energie 
Carbune si alti combustibili minerali solizi 
Petrol si gaze naturale  
Combustibil nuclear 
Energie electrica 
Energie termica 
Industria extractiva, prelucratoare si constructii
Industria extractiva a resurselor minerale altele decat combustibilii minerali 
Industria prelucratoare 
Constructii 
Agricultura, silvicultura, piscicultura si vanatoare 
Agricultura (Îmbunatatiri funciare, irigatii, desecari si combaterea eroziunii solului, 
Protectia plantelor si carantina fitosanitara, Programe pentru sprijinirea producatorilor 
agricoli, Reproductia si selectia animalelor, Restructurarea industriei zaharului, ) 
Silvicultura 
Piscicultura si vanatoare 
Transporturi 
Transport rutier, feroviar, pe apa, aerian 
Conducte si alte sisteme de transport 
Comunicatii 
Cercetare si dezvoltare in domeniul economic
Alte actiuni economice 
Zone libere 
Turism 
REZERVE 
 
EXCEDENT/DEFICIT 
 
 
 
 
 
 
ABORDĂRI TEORETICE PRIVIND FINANȚELE PUBLICE

Conceptul de finanţ e publice

Intr-un limbaj obișnuit, termenul de finanțe echivalează cu acela de bani. Ai finanțe, ai


bani..sau invers, nu ai finanțe, nu ai bani..
După forma de proprietate, finanțele se impart în publice și private (banii publ ici,
respectiv banii firmelor și ai gospodăriilor).

Pentru cuvântul finanţe s-au folosit expresiile:



 finatio, financias şi financia pecuniaria, cu sensul de “plată în bani”, în secolele al
XIII-lea – al XIV-lea;
 finis cu sensul de “termen de plată”;
 hommes de finances şi financiérs, pentru denumirea arendaşilor de impozite şi a
persoanelor care încasau impozitele regelui; finance, respectiv “o sumă de bani şi, mai ales,
un venit al statului”, şi finances, pentru a desemna întregul patrimoniu al statului, utilizate în
secolul al XV-lea, în Franţa;
 Finanz, respectiv “plată în bani”, şi Finanzer (“cămătar”) în secolele al XV-lea – al
XVII-lea, în limba germane, samd.

Economiştii consideră finanţ ele publice ca reprezentând:

 fonduri băneşti la dispoziţia statului;


 bani şi bunuri utilizate pentru funcţionarea instituţiilor publice;
 totalitatea resurselor şi a sarcinilor care se referă la activitatea instituţiilor publice,
precum şi regulile care determină regimul acestora;
 gospodăria statului şi a altor organizaţii politice, precum şi regulile şi principiile care
stau la baza administrării bunurilor economice şi a banilor;
 mijloace de intervenţie a statului în economie;
 ansamblul activităţii desfăşurate de sectorul public al economiei, inclusiv
administrarea finanţelor publice şi politicile financiare moderne;

Definiție: Finanțele publice reprezintă relaţ ii economico-sociale, exprimate în


formă bănească, apărute în procesul redistribuirii produsului intern brut (PIB), în
vederea îndeplinirii funcțiilor statului (și, evident, ale instituțiilor sale), cu scopul
satisfacerii nevoilor generale ale societăţ ii și al asigurării unor condiții demne, decente,
de viață, pentru toți locuitorii acelui stat .
Funcţ iile finanţ elor publice

Funcţiile de bază ale finanţelor publice sunt: funcţia de repartiţie şi funcţia de control.

Funcţ ia de repartiţ ie a finanţ elor publice are un caracter obiectiv şi se manifestă în


două faze distincte, dar strâns legate între ele:
 constituirea sau formarea fondurilor;
 distribuirea sau repartizarea fondurilor pe destinaţii.

Participanţ ii la constituirea fondurilor sunt regiile autonome, societăţile comerciale cu


capital privat, de stat sau mixt, instituţii publice şi unităţile din subordinea acestora,
populaţia, persoanele fizice şi juridice rezidente în străinătate, etc.. Formele de participare
sunt reprezentate de impozite, taxe, contribuţii, amenzi, penalităţi, vărsăminte din veniturile
instituţiilor publice, redevenţe şi chirii din concesiuni şi închirieri de terenuri, venituri din
valorificarea unor bunuri proprietate de stat, împrumuturi de stat de la personae fizice şi/sau
juridice, rambursări ale împrumuturilor de stat acordate, dobânzi aferente împrumuturilor
acordate, donaţii, ajutoare şi alte transferuri, etc.
Mărimea fondurilor publice este influenţată de: volumul P.I.B; rata formării brute de
capital; rata consumului; regimul amortizării mijloacelor fixe etc.
Provenienţa fondurilor publice se modifică în funcţie de: politica promovată de stat;
gradul de dezvoltare a sectoarelor sociale; raportul dintre resursele interne şi cele externe, etc.
Fondurile de resurse financiare publice constituite la nivelul statului sunt distribuite fie
pe beneficiari (persoane fizice şi juridice), fie pe domenii de activitate (autorități publice,
apărare, ordine publică și siguranță națională, învăţământ, sănătate, cultura, cercetare, etc.).

Cele prezentate mai sus se referă la redistribuirea, cu ajutorul finanţelor publice, a


produsului intern brut, pe plan intern. Însă, putem vorbi şi de o redistribuire a resurselor pe
plan internaţ ional, respectiv:
 primirea sau acordarea de împrumturi externe;
 plata ratelor şi dobânzilor aferente împrumuturilor externe;
 achitarea cotizaţiilor şi contribuţiilor datorate organismelor internaţionale de către stat
sau alte entităţi de drept public;
 primirea sau acordarea de ajutoare externe de către stat.

Funcţ ia de control a finanţ elor publice are o sferă mai extinsă de acţiune decât funcţia
de repartiţie, axându-se asupra felului în care sunt încasate, respective utilizate resursele
financiare publice. Controlul este realizat prin intemediul organelor de control financiar ale
statului şi asigură combaterea unor acte de indisciplină în utilizarea resurslor financiare ale
statului. Se urmarește limitarea evaziunii fiscale, creșterea gradului de colectare a resurselor,
utilizarea banilor publici cu eficiență, eficacitate, economicitate.

În concluzie, finanţ ele publice reprezintă un sistem de relaţ ii economico-sociale prin


intermediul cărora se asigură constituirea şi repartizarea fondurilor de resurse financiare
publice necesare dezvoltării economice şi sociale a ţ ării, precum şi satisfacerii celorlaltor
nevoi ale colectivității .
Este evident ca gestiunea finanțelor publice este una politică, cei aflați la guvernare
stabilind de unde și cum se procură resursele, precum și modul de alocare a banilor publici,
pe destinații si beneficiari.
Finanţ e publice – Finanţ e private: asemănări şi deosebiri

In abordarea noţ iunii de finanţ e este necesar să facem distincţ ie între finanţ ele publice,
care sunt asociate cu statul, cu unităţ ile administrativ-teritoriale şi alte instituţ ii de drept
public şi au drept scop satisfacerea intereselor generale ale membrilor societăţ ii, şi finanţ ele
private, care sunt asociate cu întreprinderile, băncile, societăţ ile de asigurări etc., iar resursele
lor financiare sunt destinate unor activităţ i producătoare de bunuri şi servicii, în scopul
obţ inerii de profit.

Precizări:

- Finanţ ele publice sunt indisolubil legate de existenţ a statului, iar finanţ ele private sunt
generate de existenţ a întreprinderii ca celulă economică producătoare de profit.

- Finanţ ele publice se manifestă la nivel macroeconomic, pe când sfera de manifestare a


finanţ elor private este la nivel microeconomic.

- Finanţ ele publice se supun, în cea mai mare parte, dreptului public (Legi, Hotărâri ale
Guvernului etc.); finanţ ele private sunt guvernate de regulile dreptului commercial, în cea mai
mare parte (contracte etc.).

- Constituirea resurselor finanţ elor publice se face în cea mai mare măsură prin constrângere,
de la persoane juridice şi fizice . Resursele necesare finanţ elor private se obțim în primul rând
din disponibilităţ ile proprii ale subiecţ ilor economici respectivi, iar diferenţ a de resurse până
la necesar, pe baze contractuale, în condiţ ii de cerere şi ofertă (creditul bancar).

- La constituirea resurselor financiare publice participă toţ i membrii societăţ ii persoane


juridice şi fizice (care au venituri impozabile sau deţ in averi), pe câtă vreme la constituirea
fondurilor private participă un număr restrâns de personae, poate chiar unul singur.

- Scopul constituirii resurselor publice este acela al satisfacerii nevoilor generale ale societăţ ii,
în timp ce acela al resurselor financiare private, pe baza cărora funcţ ionează afacerile private,
este obţ inerea de profit şi a maximizării acestuia în beneficiul unui grup restrâns de
întreprinzători sau a singurului întreprinzător în cauză.
- Prin politicile fiscale şi bugetare folosite de către stat cu prilejul constituirii şi utilizării
resurselor financiare publice, statul intervine în viaţ a economică şi socială, avantajând sau
sancţ ionând financiar anumiţ i subiecţ i din economie şi societate. În acelaşi timp, în cadrul
finanţ elor private, în procesul de distribuire a câştigurilor iau parte numai persoane care au
participat la constituirea resurselor, în mod direct proporţ ional cu contribuţ ia fiecăruia la
capitalul social.

- La nivel macroeconomic bugetul de stat se stabileşte prin fundamentarea mai întâi a


cheltuielilor publice care trebuiesc efectuate pentru a asigura desfăşurarea proceselor
economice, sociale, politice necesare existenţ ei statului, după care se stabilesc veniturile
necesare efectuării acestor cheltuieli. La nivel microeconomic bugetul întreprinderilor se
formează prin stabilirea în primă fază a veniturilor pe care întreprinderea le poate obţ ine după
care se stabileşte nivelul cheltuielilor pe care aceasta şi le poate permite.

- Atât finanţ ele publice cât şi finanţ ele întreprinderii se pot confrunta cu probleme de echilibru
financiar.

- Împotriva instituţ iilor statului nu se pot lua măsuri de executare silită dacă acestea nu-şi
onorează prevederile aprobate prin bugete, pe câtă vreme împotriva agenţ ilor economici şi a
altor persoane juridice şi fizice, dacă aceştia nu-şi achită obligaţ iile către buget, sau nu-şi
respectă angajamentele contractuale, calea principală este aceea a executării silite.
Politica financiară a statului

Pentru realizarea funcţ iilor sale, statul trebuie să constituie fondurile financiare
necesare şi să le repartizeze pe diferite categorii de beneficiari, ceea ce reprezintă
componente ale politicii financiare. Politica financiara a statului (implicit cele două
componente principale ale sale), face parte din politica economică a unui stat.

Politica economică a unui stat este constituită de ansamblul deciziilor adoptate de


către autorităţ ile publice, în vederea orientării activităţ ii economice într-un sens considerat
rezonabil, pe teritoriul naţ ional. Fiind un arbitraj între diferite tipuri de obiective şi
instrumente, politica economică reprezintă ansamblul alegerilor economice ale autorităţ ii
publice, similar alegerilor economice ale consumatorului, producătorului, investitorului, etc.

Experienţ a ultimelor decenii din ţ ările dezvoltate, dar şi din alte ţ ări care au optat pentru
democraţ ie şi economie de piaţ ă, a individualizat următoarele cinci obiective generale ale
politicii economice a unui stat modern (pentagonul macrostabilizării economice):
- creşterea economică,
- ocuparea forţ ei de muncă,
- stabilitatea preţ urilor,
- echilibrul extern (deficitul de cont curent),
- controlul deficitului bugetar si al datoriei publice.

Atingerea simultană a acestor obiective este greu de realizat chiar şi în ţ ări cu o


economie cât de cât stabilă, deoarece aceste obiective sunt greu compatibile. Pentru
optimizarea macroeconomică se utilizează principiul lui Jan Timbergen: ”atâta timp cât
există o penurie de instrumente de politică economică (sau numărul acestora este mai mic
decât numărul obiectivelor finale) vor trebui alese doar acele obiective considerate ca fiind de
maximă importanţ ă”.

Sistematizarea instrumentelor de intervenţ ie a statului în economie, în funcţ ie de


instituţ iile ce le promovează şi din punct de vedere al obiectivelor ce pot fi atinse, a condus la
separarea mai multor categorii de politici, componente ale politicii economice:
Principalele politici utilizate de către stat sunt politica financiară si politica
monetară. In cazul României, politica financiară este gestionată de către Guvern, in principal
prin Ministerul Finanțelor Publice, iar politica monetară este gestionată de către Banca
Națională a României.

Politica financiară a statului reprezintă totalitatea metodelor şi a mijloacelor concrete


privind procurarea şi dirijarea resurselor financiare publice, precum şi instrumentele,
instituţ iile şi reglementările financiare utilizate de stat pentru influenţ area proceselor
economice şi a relaţ iilor sociale, într-o etapă determinată.
Caracteristicile politicii financiare a statului:

• este o componentă a politicii generale a statului;


• trebuie să aibă o anumită strategie şi o anumită tactică;
• are un caracter dinamic;
• diferă de la o ţ ară la alta, în funcţ ie de: potenţ ialul economic; gradul de dezvoltare;
tipul de conducere a economiei, etc.
• domeniile în care se manifestă sunt:
- cheltuielile financiare publice și deficitul bugetar;
- resursele financiare publice si excedentul bugetar;

Politica financiară a statului în domeniul cheltuielilor financiare publice (și a


deficitului bugetar) se numește POLITICĂ BUGETARĂ.
Obiective:
• dimensionarea cheltuielilor financiare publice;
• stabilirea destinaţ iei cheltuielilor publice pentru realizarea obiectivelor: economice,
sociale, etc.
• realizarea cheltuielilor publice în condiţ ii de eficienţ ă;
• atingerea scopurilor propuse prin efectuarea cheltuielilor publice.

Politica financiară a statului în domeniul resurselor financiare publice (și a


excedentului bugetar) se numește POLITICĂ FISCALĂ.

Obiective:
1. dimensionarea volumului resurselor financiare publice:
(este influenţ at de mărimea PIB, rata fiscalităţ ii, starea economiei, nivelul cheltuielilor
financiare publice);
2. provenienţ a resurselor financiare:
- resurse interne;
- resurse externe.
3. metodele de prelevare utilizate, caz în care se pun probleme privind:
- numărul canalelor de prelevare;
- felul metodelor de prelevare (impozite, contribuții şi taxe stabilite în mod
individual; impozite şi taxe stabilite la vânzarea mărfurilor, etc.).
4. utilizarea impozitelor, contribuțiilor şi taxelor ca pârghii economico-financiare;
5. modalităţ ile de prelevare a veniturilor de la sectorul privat;
6. urmarirea echilibrului financiar;
7. analiza oportunităţ ii apelării la împrumuturi de stat (datorie publică).

Observație: in statele modern e, deficitul bugetar a devenit cvasi-permanent; sunt rare


situațiile in care un exercițiu bugetar este incheiat cu excedent bugetar.
Doctrine economice privind finanțele publice

De-a lungul timpului, s-au conturat două etape distincte privind concepțiile despre finanțe
publice: prima corespunde, în linii generale, mașinismului, capitalismului ascendent (secolele
XVIII-XIX și primele două decenii din secolul XX), iar cea de-a doua corespunde dezvoltării
monopolurilor (secolul XX, mai ales după marea recesiune economică mondială). Concepțiile din
prima etapă sunt considerate clasice, iar cele din etapa următoare moderne.

Concepţiile clasice reflectă doctrina liberală potrivit căreia activitatea economică trebuie
să se desfăşoare în conformitate cu principiul „laissez-faire, laissez-passer” (susţinută, spre ex., de
A. Smith, J.B. Say). Se considera că intervenţia statului în economie ar putea perturba iniţiativa
privată, libera concurenţă, acţiunea legilor obiective ale pieţei.
Statul trebuia să se limiteze la sarcinile sale tradiţionale vizând menţinerea ordinii publice,
apărarea frontierelor ţării şi întreţinerea de relaţii diplomatice cu alte state, iar cheltuielile publice
trebuiau restrânse la minimum. Potrivit acestei concepţii, sarcina finanţelor publice consta în
asigurarea resurselor financiare necesare întreţinerii şi funcţionării instituţiilor publice. Impozitele,
împrumuturile şi celelalte mijloace de procurare a resurselor financiare trebuiau astfel utilizate
încât să aibă caracter neutru, să nu modifice relaţiile socio-economice existente în piață și societate.
Păstrarea echilibrului între veniturile şi cheltuielile bugetare era considerată drept o cerinţă
fundamentală a bunei gestiuni, esenţa finanţelor publice. Preocuparea specialiştilor era orientată
îndeosebi spre problemele legate de procurarea resurselor necesare statului şi utilizarea lor
eficientă. De asemenea, se urmărea modul de repartizare a sarcinilor fiscale pe categorii de
plătitori, modul de contractare şi rambursare a împrumuturilor, întocmirea şi executarea echilibrată
a bugetului, respectarea anumitor reguli de disciplină financiară şi de bună gestionare a fondurilor,
conceptul de finanţe publice avea un pronunţat caracter juridic.
Concepţiile moderne iau naştere după primul război mondial, ca urmare a unor crize
economice grave. O caracteristică a acestei etape de evoluţie a finanţelor publice este afirmarea tot
mai pregnantă a doctrinei intervenţioniste (keynes-iste), conform căreia statul este chemat să
exercite un rol activ în viaţa economică și socială, să influenţeze procesele economico-sociale, să
corecteze evoluţia ciclică, să prevină crizele sau cel puţin să le limiteze efectele negative.
John Maynard Keynes este fondatorul acestui curent de gândire. Acesta a propus o politică
anticriză, bazată pe trei componente majore:
i) menţinerea cererii agregate prin nealterarea puterii de cumpărare, având în vedere faptul că
orice reducere a salariului (inclusiv pe calea impozitelor) antrenează scăderea consumului, care
este factorul determinant al cererii efective;
ii) exercitarea unei acţiuni globale asupra economiei, prin intervenţia autorităţilor publice; astfel,
statul trebuie să suplinească investiţiile particulare prin investiţii publice, argumentând că sporirea
investiţiilor are un rol stimulator asupra relansării economiei prin intermediul salariilor distribuite
şi, implicit, prin creşterea puterii de cumpărare;
iii) implicarea statului prin acţiuni asupra componentelor monetare ale economiei; Keynes acordă
o importanţă deosebită ratei dobânzii şi unei „monede dirijate”.
În această doctrină este apreciată şi încurajată intervenţia statului în economie și societate
prin: acţiuni pentru combaterea şomajului, a inflației, a sărăciei, acţiuni pentru restabilirea
echilibrului general economic, acţiuni pentru redresarea economiei stagnante, acordarea de
subvenţii şi de facilităţi întreprinderilor private.
Finanţele publice devin un mijloc de intervenţie a statului în economie și în societate.
Preocuparea principală a specialiştilor devine studierea instrumentelor cu ajutorul cărora statul
poate interveni în viaţa economică și socială, a modalităţilor de influenţare a proceselor economice
şi a relaţiilor sociale. Se analizează mijloacele de intervenţie ale statului în economie, prin
intermediul cheltuielilor şi veniturilor publice. Prin politici bugetare, fiscale, monetare şi valutare,
statul urmărește influenţarea proceselor economice și sociale către un curs favorabil.
„Statului jandarm” a fost înlocuit de „statul providenţă” (sau statul bunăstării generale),
care are funcții tot mai multe și mai variate, implicit o pondere tot mai are în P.I.B.
Doctrina intervenționistă este cea care a reconstruit cu mare succes Europa după cel de-a
doilea razboi mondial, prin intermediul Băncii Mondiale și a planului Marshall.
Există și alte doctrine moderne (spre ex. neokeynesism, neoliberalism, libertarianism,
monetarism, teoria ofertei, teoria anticipărilor, etc.), care încearcă să adapteze teoria clasică a
liberalismului economic, și respectiv teoria modernă keynesistă, la noile condiţii economice.
Aceste doctrine reprezintă practic un mix între cele două extreme (stat jandarm, respectiv stat
providență). Ele încearcă armonizarea intereselor şi intervenţiei statului în economie cu interesele
sectorului privat. Statul intervine pe calea politicilor publice, astfel încât să efectueze redistribuiri
când acestea sunt necesare, dar intervenţia statului să nu distorsioneze mecanismele de funcționare
liberă a sectorului privat.
În prezent, finanţele publice îndeplinesc deci două roluri fundamentale: mijloc de acoperire
a cheltuielilor cu funcţionarea sectorului public, dar și mijloc de intervenţie economico-socială.

Banca Mondială a fost înființată în 1944.


Fondatori: John Maynard Keynes, Harry Dexter White

Planul Marshall (în eng. The Marshall Plan, cu numele oficial European Recovery Program
(ERP)), a fost primul plan de reconstrucție conceput de către Statele Unite ale Americii și destinat
țărilor europene afectate de al doilea război mondial. El a avut ca scop un ajutor financiar rapid
pentru reconstrucția Europei și asigurarea de aliați pentru Statele Unite ale Americii, pe continentul
nostru. La 5 iunie 1947, într-un discurs rostit în Aula Universității americane Harvard, secretarul
de stat american George Marshall a anunțat lansarea unui vast program de asistență economică
destinat refacerii economiilor europene.

Planul Marshall a constat într-un ajutor financiar acordat unui număr de doar 17 state. Pentru
administrarea acestuia a fost înființată Organizația pentru Cooperare și Dezvoltare
Economică (OECD). Tabelul de mai jos prezintă ajutorul acordat fiecărei țări în parte, după an.
1948/49 1949/50 1950/51 Cumulativ
Țara
(milioane $) (milioane $) (milioane $) (milioane $)
Austria 232 166 70 468
Belgia și Luxemburg 195 222 360 777
Danemarca 103 87 195 385
Franța 1085 691 520 2296
Germania de Vest 510 438 500 1448
Grecia 175 156 45 376
Islanda 6 22 15 43
Irlanda 88 45 0 133
Italia 594 405 205 1204
Olanda 471 302 355 1128
Norvegia 82 90 200 372
Portugalia 0 0 70 70
Suedia 39 48 260 347

Elveția 0 0 250 250


Turcia 28 59 50 137
Regatul Unit 1316 921 1060 3297
Total 4.924 3.652 4.155 12.731

 
CURS CLASIFICAȚII CHELTUIELI PUBLICE  
(pentru România) 
 

A. Componentele Bugetului general consolidat al României 
‐ Bugetul de stat 
‐ Bugetul asigurarilor sociale de stat 
‐ Fondul national unic de asigurari sociale de sanatate 
‐ Bugetul asigurarilor pentru somaj 
‐ Bugetul centralizat al unitatilor administrativ teritoriale 
‐ Bugetul institutiilor publice finantate integral sau partial din venituri proprii 
‐ Bugetul Trezoreriei statului 
‐ Bugetul Companiei nationale de administrare a infrastructurii rutiere 
‐ Credite externe ministere 
‐ Fonduri externe nerambursabile 
 

B. Clasificația ECONOMICĂ: 
 
I. Cheltuieli curente (de personal, cu bunuri și servicii, dobânzi, subvenții, transferuri) 
 
II. Cheltuieli de capital (investiții în active financiare, respectiv nefinanciare) 
 
 
III. Operațiuni financiare (rambursări credite, împrumuturi acordate)  
 
IV. Plăți efectuate în anii precedenți și recuperate în anul curent 
 
 
 
C. Clasificația FUNCȚIONALĂ: 
 
Partea I‐a SERVICII PUBLICE GENERALE 
Autoritati publice si actiuni externe 
Autoritati executive si legislative 
Administratia prezidentiala 
Autoritati legislative 
Autoritati executive 
Alte organe ale autoritatilor publice 
Contribuţia la bugetul U E  
Cofinanţarea fondurilor primite de la Uniunea Europeană 
Cercetare fundamentala si cercetare dezvoltare 
Cercetare fundamentala (de baza) 
Cercetare si dezvoltare pentru servicii publice generale  
Alte servicii publice generale 
Programe de informare si prezentare a imaginii Romaniei 
Fond de rezerva bugetara la dispozitia Guvernului 
Fond de interventie la dispozitia Guvernului 
Fondul National de Preaderare 
Fond de rezerva bugetara la dispozitia autoritatilor locale 
Fond pentru garantarea împrumuturilor externe, contractate/garantate de stat 
Fond pentru garantarea împrumuturilor externe, contractate/garantate de administraţile 
publice locale 
Servicii publice comunitare de evidenţă a persoanelor 
Fondul National de Dezvoltare 
Plata valorii de executare a garanţiei în cadrul programului Prima casă 
Sume rezultate din executarea garanţiilor acordate din bugetul de stat 
Tranzactii privind datoria publica si imprumuturi 
Transferuri cu caracter general intre diferite nivele ale administratiei 

Partea a II‐a APARARE, ORDINE PUBLICA SI SIGURANTA NATIONALA 
Aparare 
Administratie centrala si locala 
Participarea la misiuni şi operaţiuni militare în afara teritoriului statului român 
Aparare civila (protectie civila militara) 
Situaţii de urgenţă 
Cercetare si dezvoltare pentru aparare  
 
 
 
Ordine publica si siguranta nationala  
Administratia centrala si locala 
Ordine publica (Politie, Jandarmerie, Paza si supravegherea frontierei, Politie locala) 
Siguranta nationala  
Protectie civila si protectie contra incendiilor  
Autoritati judecatoresti    
Penitenciare 
Sistemul national unic pentru apeluri de urgenta 
Cercetare  si dezvoltare pentru ordine publica si siguranta nationala 
Partea a III‐a CHELTUIELI SOCIAL‐CULTURALE 
Cheltuielile fondului de garantare pentru plata creanţelor salariale 
Invatamant 
Învatamânt prescolar si primar 
Învatamânt secundar 
Învatamânt postliceal 
Învatamânt superior (uniersitar si postuniversitar) 
Învatamânt  nedefinibil prin nivel (Centre de specializare, perfectionare, calificare si 
recalificare, Biblioteci centrale, universitare si pedagogice, Case de copii) 
Servicii auxiliare pentru educatie (Tabere si turism scolar, Casa Corpului Didactic, Internate 
si cantine pentru elevi, Camine si cantine pentru  studenti) 
Cercetare  si dezvoltare   pentru invatamant 
Sanatate 
Produse farmaceutice, materiale sanitare specifice si dispozitive medicale 
Servicii medicale in ambulator 
Servicii de urgenta prespitalicesti si transport sanitar 
Servicii  medicale in unitati sanitare cu paturi 
Ingrijiri medicale la domiciliu 
Servicii de sanatate publica 
Hematologie si securitate transfuzionala 
Cercetare aplicativa si dezvoltare experimentala in sanatate 
Prestaţii medicale acordate în baza documentelor internaţionale 
Cultura, recreere si religie 
Servicii culturale (biblioteci, muzee, Institutii publice de spectacole si concerte, Scoli 
populare de arta si meserii, Case de cultura, Universitati populare, Presa, Edituri, Gradini 
botanice, Consolidarea si restaurarea monumentelor istorice, Târguri, saloane şi expoziţii 
de carte şi de publicaţii culturale) 
Servicii de emisiuni radio‐tv si publicatii
Servicii recreative si sportive (sport, tineret) 
Servicii religioase 
Cercetare si dezvoltare in domeniul culturii, recreerii si religiei
 
Asigurari si asistenta sociala 
Pensii si ajutoare pentru batrinete 
Asistenta acordata persoanelor in varsta 
Asistenta sociala in caz de boli si invaliditati 
Asistenta sociala pentru familie si copii 
Asigurari  pentru somaj  
Ajutoare la trecerea in rezerva, retragere sau pensionare 
Ajutoare pentru urmasi 
Ajutoare pentru locuinte 
Crese 
Unitati de asistenta medico‐sociale 
Prevenirea excluderii sociale (Ajutor social, Cantine de ajutor social, Centre de primire, si 
cazare a persoanelor solicitante a statutului de refugiat) 
Cercetare si dezvoltare in domeniul asigurarilor si asistentei sociale 

Partea a IV‐a  SERVICII SI DEZVOLTARE PUBLICA, LOCUINTE, MEDIU SI APE 
Locuinte, servicii si dezvoltare publica
Locuinte 
Servicii si dezvoltare publica 
Alimentare cu apa si amenajari hidrotehnice 
Iluminat public si electrificari  
Alimantare cu gaze naturale in localitati 
Cercetare si dezvoltare in domeniul locuintelor, serviciilor si dezvoltarii publice 
Protectia mediului 
Reducerea si controlul poluarii 
Protectia biosferei si a mediului natural
Salubritate si gestiunea deseurilor 
Canalizarea si tratarea apelor reziduale 
Cercetare  si dezvoltare in domeniul mediului 
Partea a V‐a ACTIUNI ECONOMICE 
Actiuni generale economice, comerciale si de munca 
Meteorologie  
Educatia si protectia consumatorului 
Sistemul national antigrindina 
Prevenire si combatere inundatii si gheturi 
Susţinerea exportului, a mediului de afaceri şi a tranzacţiilor internaţionale 
Cooperare economica internationala  
Stimulare întreprinderi mici si mijlocii
Programe de dezvoltare regionala  si sociala 
Rezerve de stat si de mobilizare, Ajutoare de stat, Fondul de Garantare a Asiguraților 
Protectia muncii 
Pastrarea si completarea carnetelor de munca si alte prestatii 
Eliberarea permiselor de munca 
Masuri active pentru combaterea somajului  
Stimularea crearii de locuri de munca
Combustibili si energie 
Carbune si alti combustibili minerali solizi 
Petrol si gaze naturale  
Combustibil nuclear 
Energie electrica 
Energie termica 
Industria extractiva, prelucratoare si constructii
Industria extractiva a resurselor minerale altele decat combustibilii minerali 
Industria prelucratoare 
Constructii 
Agricultura, silvicultura, piscicultura si vanatoare 
Agricultura (Îmbunatatiri funciare, irigatii, desecari si combaterea eroziunii solului, 
Protectia plantelor si carantina fitosanitara, Programe pentru sprijinirea producatorilor 
agricoli, Reproductia si selectia animalelor, Restructurarea industriei zaharului, ) 
Silvicultura 
Piscicultura si vanatoare 
Transporturi 
Transport rutier, feroviar, pe apa, aerian 
Conducte si alte sisteme de transport 
Comunicatii 
Cercetare si dezvoltare in domeniul economic
Alte actiuni economice 
Zone libere 
Turism 
REZERVE 
 
EXCEDENT/DEFICIT 
 
 
 
 
 
 
1.2. Aplicaţii rezolvate

1. Se cunosc urmãtoarele date, pentru statul R, în anul 2003:

Nr. crt Indicatori u.m. valori


1. cheltuielile bugetului de stat mld. u.m. 7500
2. cheltuielile fondului securitãţii sociale mld. u.m. 3000
3. cheltuielile bugetelor locale mld.u.m. 4500
4. transferuri între bugete mld. u.m. 1200
5. produs intern brut mld u.m. 33000
6. Populaţie mil. loc 20
7. curs de schimb u.m./USD 30

Sã se determine:
a) volumul CPTN;
b) volumul CPTC;
c) ponderea CPTC în PIB;
d) volumul CPTC medii pe locuitor exprimate în USD.

Rezolvare:
a) CPTN = suma cheltuielilor bugetelor;
CPTN = 7500 + 3000 + 4500 = 15000 mld. u.m.

b) CPTC = CPTN - transferuri între bugete;


CPTC = 15000 - 1200 = 13800 mld u.m.

CPTC
c) p = x 100
CPTC/PIB PIB
13800
p = x 100 = 41,82%
CPTC/PIB 33000

CPTC
d) CPTC loc/USD
=
populatie x curs de schimb

13800 mld u.m.


CPTC loc/USD
= = 23000 USD/loc
20 milioane x 30 u.m./USD

2. Se cunosc urmãtoarele date, pentru statul R, în anul 2003:

mld. u.m.
Nr. crt. Indicatori Sume
1. cheltuieli social-culturale 5000
2. cheltuieli cu asigurãrile şi protecţia socialã 7800
3. cheltuieli cu gospodãria comunalã şi locuinţe 3500
4. cheltuieli cu apãrarea naţionalã 2000
5. cheltuieli cu ordinea publicã 1500
6. cheltuieli cu puterea şi administraţia de stat 1000
7. cheltuieli cu acţiuni economice 6000
8. alte cheltuieli 5500

Sã se determine structura funcţională a cheltuielilor publice totale.

Rezolvare:
Pentru a determina ponderea fiecãrei categorii de cheltuieli în totalul
cheltuielilor trebuie sã determinãm suma acestora.
Total cheltuieli = 5000 + 7800 + 3500 + 2000 + 1500 + 1000 + 6000 +
5500 = 32300 mld u.m.
- ponderea cheltuielilor social-culturale:

5000
p = 32300 x 100 = 15,48%
1

- ponderea cheltuielilor cu asigurãrile sociale şi protecţia socialã:

7800
p = x 100 = 24,14%
2 32300

- ponderea cheltuielilor cu gospodãria comunalã şi locuinţe:

3500
p = x 100 = 10,84%
3 32300

- ponderea cheltuielilor cu apãrarea naţionalã:

2000
p = x 100 = 6,19%
4 32300

- ponderea cheltuielilor cu ordinea publicã:

1500
p = x 100 = 4,64%
5 32300

- ponderea cheltuielilor cu puterea şi administraţia de stat:


1000
p = x 100 = 3,10%
6 32300
- ponderea cheltuielilor cu acţiuni economice:

6000
p = x 100 = 18,58%
7 32300

- ponderea altor cheltuieli:

5500
p = x 100 = 17,03%
8 32300

3. Se cunosc urmãtoarele date: mld u.m.

Nr. crt. Indicatori 1995 2002


1. cheltuielile bugetului de stat 50000 72000
2. cheltuielile bugetului asigurãrilor 20000 28000
sociale de stat
3. cheltuielile bugetelor locale 35000 49000
4. transferuri între bugete 13000 10000
5. produs intern brut 150000 220000
6. Indicele preturilor (in 1998 = 100) 85 107

Valorile sunt exprimate în preţuri curente. Sã se determine:


a) CPTC în anul 1995;
b) modificarea nominalã, absolutã şi relativã a CPTC, pentru perioada
considerată;
c) modificarea realã, absolutã şi relativã a CPTC, pentru perioda
considerată;
d) modificarea ponderii cheltuielilor publice în produsul intern brut.
Rezolvare:
a) CPTC = CPTN - transferuri;
CPTC = (50000 + 20000 + 35000) - 13000 = 92000 mld u.m.

b) ∆CPTC n
2002/1995 = CPTC n
2002 − CPTC n
1995

∆CPTC 2002/1995 = 139000 - 92000 = 47000 mld u.m.


n

∆CPTC 2002/1995
n
∆CPTC
n
2002/1995 (%) = n
x 100
CPTC 1995

47000
∆CPTC
n
2002/1995 (%) = x 100 = 51,09%
92000

c) Pentru a determina modificarea cheltuielilor publice exprimate în preţuri


constante trebuie sã transformãm cheltuielile publice din exprimarea în preţuri
curente în exprimarea în preţuri constante.

n
CPTC
CPTC =
r

Ip unitar

92000
CPTC 1995 = = 108235,29 mld u.m.
r

0,85
139000
CPTC 2002 = = 129906,54 mld u.m.
r

1,07

∆CPTC
r
2002/1995 = CPTC r
2002 − CPTC r
1995

∆CPTC
rn
2002/1995 = 129906,54 - 108235,29 = 21671,25 mld u.m.

∆CPTC 2002/1995
r
∆CPTC 2002/1995 (%) =
r
r
x 100
CPTC 1995
∆CPTC
r
21671,25 x 100 = 20,02%
(%)= 108235,29
2002/1995

CPTC 2002 CPTC 1995


d) ∆p CPTC/PIB = x 100 - x 100
PIB 2002 PIB 1995

∆p
139000 92000
= x 100 - x 100 = 1,85%
CPTC/PIB 220000 150000

4. Se cunosc urmãtoarele date:


Nr. Indicatori u.m. 1995 2002
crt.
1. cheltuielile bugetului de stat mld 13500 16000
2. cheltuielile bugetului securitãţii mld 7000 8000
sociale
3. cheltuielile bugetelor locale mld 8500 10000
4. transferuri între bugete mld 2000 2500
5. populaţie mil 30 32
6. curs de schimb um/usd 150 170
7. produs intern brut mld 70000 83000

Sã se determine:
a) modificarea CPTC medii pe locuitor exprimate în USD;
b) coeficientul de corelaţie între cheltuielile publice şi produsul intern
brut;
c) coeficientul de elasticitate a cheltuielilor publice în raport cu produsul
intern brut.
Rezolvare:
CPTC 2002
a) ∆CPTC loc/USD = -
populatie2002 x curs de schimb 2002

CPTC 1995 -
populatie1995 x curs de schimb1995

CPTC2002 = CPTN2002 - transferuri = (16000 + 8000 + 10000) - 2500 = 31500 mld u.m.
CPTC1995 = CPTN1998 - transferuri = (13500 + 7000 + 8500) - 2000 = 27000 mld u.m.

31500 mld 27000 mld


∆CPTC loc/USD = - = - 209,56 USD/loc deci are loc o
32 mil x 170 30 mil x 150
scadere a cheltuielilor publice medii pe locuitor exprimate în USD.

C 2002
I C 2002/1995
b) K = = C 1995
I PIB 2002/1995 PIB 2002
PIB 1995

31500
1,1666
K = 27000 = = 0,98 , deci creşterea PIB devanseazã creşterea
83000 1,1857
70000
cheltuielilor publice totale consolidate.

CPTC 2002 - CPTC 1995


c) e = C 1995
PIB 2002 - PIB 1995
PIB 1995
31500 - 27000
27000 0,1666
e = = = 0,9
83000 - 70000 0,1857
70000

1.3. Aplicaţii propuse spre rezolvare

1. Se cunosc urmãtoarele date:


Nr. crt Indicatori u.m. valori
1. cheltuielile bugetului de stat mld. u.m. 8300
2. cheltuielile fondului securitãţii sociale mld. u.m. 3800
3. cheltuielile bugetelor locale mld.u.m. 4500
4. transferuri între bugete mld. u.m. 500
5. produs intern brut mld u.m. 32600
6. populaţie mil. loc 28
7. curs de schimb u.m./USD 45

Sã se determine:
a) volumul CPTN;
b) volumul CPTC;
c) ponderea CPTC în PIB;
d) volumul CPTC medii pe locuitor exprimate în USD.
2. Se cunosc urmãtoarele date (mld. u.m.):
Nr. crt. Indicatori Sume
1. cheltuieli social-culturale 12000
2. cheltuieli cu asigurãrile şi protecţia socialã 15500
3. cheltuieli cu gospodãria comunalã şi locuinţe 10500
4. cheltuieli cu apãrarea naţionalã 12000
5. cheltuieli cu ordinea publicã 8500
6. cheltuieli cu puterea şi administraţia de stat 6500
7. cheltuieli cu acţiuni economice 16500
8. alte cheltuieli 8600
Sã se determine ponderea fiecãrei categorii de cheltuieli în totalul
cheltuielilor.

3. Se cunosc urmãtoarele date:


mld u.m.
Nr. crt. Indicatori 1995 2002
1. cheltuielile bugetului de stat 42500 67000
2. cheltuielile bugetului asigurãrilor sociale de stat 25000 30000
3. cheltuielile bugetelor locale 28000 37000
4. transferuri între bugete 6500 9000
5. produs intern brut 138000 207000
6. Indicele de pret (pentru anul 1998 este egal cu 100) 80 110
7. cursul de schimb (u.m./USD) 25,3 26,1

Valorile sunt exprimate în preţuri curente. Sã se determine:


a) CPTC în cei doi ani consideraţi;
b) modificarea nominalã, absolutã şi relativã a CPTC;
c) modificarea realã, absolutã şi relativã a CPTC;
d) modificarea ponderii cheltuielilor publice în produsul intern brut;
e) cheltuielile publice totale consolidate exprimate în USD

4. Se cunosc urmãtoarele date:


Nr. Indicatori u.m. 1995 2002
crt.
1. cheltuielile bugetului de stat mld 15800 19000
2. cheltuielile bugetului securitãţii sociale mld 9500 10000
3. cheltuielile bugetelor locale mld 9600 11000
4. transferuri între bugete mld 2000 2500
5. Populaţie mil 50 54
6. curs de schimb um/usd 230 250
7. produs intern brut mld 85500 90200

Sã se determine:
a) modificarea, în mãrime absolutã şi relativã a cheltuielilor publice
totale consolidate (exprimate nominal);
b) modificarea CPTC medii pe locuitor exprimate în USD;
c) coeficientul de corelaţie între cheltuielile publice şi produsul intern
brut;
d) coeficientul de elasticitate a cheltuielilor publice în raport cu produsul
intern brut.
Finanţe publice: Curs organizatoric

Curs organizatoric: modalități de evaluare, prezentare obiective, conținut orientativ


disciplină, alte observații.

Se pun în evidență:
1) esența cursului (analize cantitative, pe bază de indicatori specifici)
2) cerințele și standardele de evaluare formativă pe parcursul semestrului (nu în
sesiune)

1. Disciplină obligatorie, finalizată cu Verificare (in cursul semestrului, NU in sesiune).

Numar credite ECTS: 4

Evaluare formativa, pe parcurs:


20% test 1 examinare la cursuri
20% test 2 examinare la cursuri
10% prezenta activa cursuri
10% prezenta activa seminarii
20% test 1 la seminarii
20% test 2 la seminarii

2. Obiective

Obiectiv general: Asigurarea pregătirii adecvate a studenţilor în doemniul finanţelor publice prin
cunoaşterea modului în care statul își exercită atribuțiile și își promovează politicile la nivel micro
și macroecononomic; dobândirea de către studenți a competenţelor necesare pentru identificarea,
gestionarea şi soluţionarea problemelor economice din domeniul finanţelor publice.

Obiective specifice:
- Însuşirea cunoştiinţelor necesare pentru înţelegerea modului de funcţionare a finanţelor
publice;
- Însuşirea teoriilor, metodologiilor şi instrumentelor de cercetare specifice domeniului
finanţelor publice;
- Analiza politicilor financiare publice, pe baza indicatorilor specifici, care trebuie învățați și
utilizați corespunzător

Studenţii trebuie să cunoască noţiunile și indicatorii de finanţe publice, trebuie să calculeze şi


să interpreteze indicatorii specifici.

Obligatoriu pentru curs si seminar: calculator științific individual (exista pe dispozitivele cu


care participați la activitățile online).
3. Conţinut orientativ

Finanţele publice: prezentare generală.


Sistemul cheltuielilor publice. Indicatori de analiză pentru cheltuielile publice (inclusiv analiza
investițiilor publice, bazată pe actualizare).
Indicele dezvoltării umane (IDU).
Resurse financiare publice. Soldul bugetar. Indicatori de analiză pentru resursele financiare publice.
Impozitele – notiuni generale.Dubla impunere juridică internaţională.
Împrumuturi de stat. Datoria publică.
Procesul bugetar.

4. Bibliografie minimală

1. Văcărel Iulian (coord)., Finanţe publice, Ediția a VI-a, Editura didactică şi pedagogică,
Bucureşti, 2007 – suport de curs

2. Moşteanu Tatiana (coord), Viorel Iulian Brașoveanu și alții, Finante publice - Note de
curs si aplicatii pentru seminar, Editia a III -a revizuită, Editura Universitară, Bucureşti,
2008 – suport pentru seminar (conține exemple de grile și de aplicații practice)

3. Brașoveanu Iulian Viorel, Negrea Emil, Țâțu Lucian, Finanţe generale și de


întreprindere, Editura ASE, 2003
http://www.biblioteca-digitala.ase.ro/biblioteca/carte2.asp?id=120&idb=21

4. Legea finanţelor publice nr. 500/2002 – STUDIU INDIVIDUAL

Alte materiale recomandate la cursuri/seminarii


TABLE
2 Human Development Index trends, 1990–2018
Change in
Human Development Index (HDI) HDI rank Average annual HDI growth

Value (%)

HDI rank 1990 2000 2010 2013 2015 2016 2017 2018 2013–2018a 1990–2000 2000–2010 2010–2018 1990–2018
TABLE
VERY HIGH HUMAN DEVELOPMENT
2 1 Norway 0.850 0.917 0.942 0.946 0.948 0.951 0.953 0.954 0 0.76 0.27 0.16 0.41
2 Switzerland 0.832 0.889 0.932 0.938 0.943 0.943 0.943 0.946 0 0.67 0.47 0.18 0.46
3 Ireland 0.764 0.857 0.890 0.908 0.926 0.936 0.939 0.942 13 1.16 0.38 0.71 0.75
4 Germany 0.801 0.869 0.920 0.927 0.933 0.936 0.938 0.939 0 0.82 0.57 0.25 0.57
4 Hong Kong, China (SAR) 0.781 0.827 0.901 0.916 0.927 0.931 0.936 0.939 6 0.58 0.86 0.51 0.66
6 Australia 0.866 0.898 0.926 0.926 0.933 0.935 0.937 0.938 0 0.37 0.30 0.17 0.29
6 Iceland 0.804 0.861 0.892 0.920 0.927 0.932 0.935 0.938 3 0.69 0.35 0.64 0.55
8 Sweden 0.816 0.897 0.906 0.927 0.932 0.934 0.935 0.937 –4 0.96 0.09 0.42 0.49
9 Singapore 0.718 0.818 0.909 0.923 0.929 0.933 0.934 0.935 –1 1.31 1.07 0.35 0.95
10 Netherlands 0.830 0.876 0.911 0.924 0.927 0.929 0.932 0.933 –3 0.55 0.39 0.31 0.42
11 Denmark 0.799 0.863 0.910 0.926 0.926 0.928 0.929 0.930 –6 0.77 0.54 0.27 0.54
12 Finland 0.784 0.858 0.903 0.916 0.919 0.922 0.924 0.925 –2 0.90 0.52 0.30 0.59
13 Canada 0.850 0.868 0.895 0.910 0.917 0.920 0.921 0.922 2 0.21 0.31 0.38 0.29
14 New Zealand 0.820 0.870 0.899 0.907 0.914 0.917 0.920 0.921 4 0.59 0.34 0.30 0.42
15 United Kingdom 0.775 0.867 0.905 0.914 0.916 0.918 0.919 0.920 –3 1.13 0.43 0.21 0.62
15 United States 0.860 0.881 0.911 0.914 0.917 0.919 0.919 0.920 –3 0.24 0.34 0.12 0.24
17 Belgium 0.806 0.873 0.903 0.908 0.913 0.915 0.917 0.919 –1 0.80 0.33 0.22 0.47
18 Liechtenstein .. 0.862 0.904 0.912 0.912 0.915 0.916 0.917 –4 .. 0.48 0.17 ..
19 Japan 0.816 0.855 0.885 0.900 0.906 0.910 0.913 0.915 0 0.47 0.34 0.42 0.41
20 Austria 0.795 0.838 0.895 0.896 0.906 0.909 0.912 0.914 0 0.54 0.66 0.26 0.50
21 Luxembourg 0.790 0.860 0.893 0.892 0.899 0.904 0.908 0.909 2 0.85 0.37 0.22 0.50
22 Israel 0.792 0.853 0.887 0.895 0.901 0.902 0.904 0.906 –1 0.74 0.39 0.27 0.48
22 Korea (Republic of) 0.728 0.817 0.882 0.893 0.899 0.901 0.904 0.906 0 1.17 0.77 0.33 0.78
24 Slovenia 0.829 0.824 0.881 0.884 0.886 0.892 0.899 0.902 0 –0.05 0.67 0.29 0.30
25 Spain 0.754 0.825 0.865 0.875 0.885 0.888 0.891 0.893 1 0.90 0.47 0.40 0.60
26 Czechia 0.730 0.796 0.862 0.874 0.882 0.885 0.888 0.891 1 0.86 0.80 0.41 0.71
26 France 0.780 0.842 0.872 0.882 0.888 0.887 0.890 0.891 –1 0.77 0.35 0.27 0.48
28 Malta 0.744 0.787 0.847 0.861 0.877 0.881 0.883 0.885 2 0.56 0.74 0.55 0.62
29 Italy 0.769 0.830 0.871 0.873 0.875 0.878 0.881 0.883 –1 0.77 0.48 0.17 0.49
30 Estonia 0.730 0.780 0.844 0.863 0.871 0.875 0.879 0.882 –1 0.67 0.79 0.54 0.68
31 Cyprus 0.731 0.799 0.850 0.854 0.864 0.869 0.871 0.873 2 0.90 0.62 0.34 0.64
32 Greece 0.753 0.796 0.857 0.858 0.868 0.866 0.871 0.872 –1 0.56 0.74 0.22 0.53
32 Poland 0.712 0.785 0.835 0.851 0.858 0.864 0.868 0.872 2 0.98 0.62 0.54 0.72
34 Lithuania 0.732 0.755 0.824 0.840 0.855 0.860 0.866 0.869 5 0.31 0.88 0.67 0.62
35 United Arab Emirates 0.723 0.782 0.821 0.839 0.860 0.863 0.864 0.866 5 0.78 0.48 0.68 0.65
36 Andorra .. 0.759 0.828 0.846 0.850 0.854 0.852 0.857 –1 .. 0.88 0.43 ..
36 Saudi Arabia 0.698 0.744 0.810 0.846 0.857 0.857 0.856 0.857 –1 0.64 0.85 0.71 0.74
36 Slovakia 0.739 0.763 0.829 0.844 0.849 0.851 0.854 0.857 1 0.33 0.82 0.42 0.53
39 Latvia 0.698 0.728 0.817 0.834 0.842 0.845 0.849 0.854 4 0.41 1.16 0.56 0.72
40 Portugal 0.711 0.785 0.822 0.837 0.843 0.846 0.848 0.850 1 0.98 0.46 0.42 0.64
41 Qatar 0.757 0.816 0.834 0.857 0.851 0.847 0.848 0.848 –9 0.74 0.22 0.22 0.41
42 Chile 0.703 0.753 0.800 0.830 0.839 0.843 0.845 0.847 2 0.70 0.61 0.71 0.67
43 Brunei Darussalam 0.768 0.805 0.832 0.844 0.843 0.844 0.843 0.845 –6 0.47 0.33 0.19 0.34
43 Hungary 0.704 0.769 0.826 0.835 0.835 0.838 0.841 0.845 –1 0.89 0.72 0.28 0.65
45 Bahrain 0.736 0.792 0.796 0.807 0.834 0.839 0.839 0.838 6 0.74 0.06 0.64 0.46
46 Croatia 0.670 0.749 0.811 0.825 0.830 0.832 0.835 0.837 –1 1.12 0.79 0.41 0.80
47 Oman .. 0.704 0.793 0.811 0.827 0.834 0.833 0.834 1 .. 1.19 0.63 ..
48 Argentina 0.707 0.770 0.818 0.824 0.828 0.828 0.832 0.830 –2 0.86 0.61 0.18 0.58
49 Russian Federation 0.734 0.721 0.780 0.803 0.813 0.817 0.822 0.824 3 –0.18 0.79 0.69 0.41
50 Belarus .. 0.682 0.792 0.808 0.811 0.812 0.815 0.817 0 .. 1.50 0.39 ..
50 Kazakhstan 0.690 0.685 0.764 0.791 0.806 0.808 0.813 0.817 9 –0.07 1.10 0.84 0.61
52 Bulgaria 0.694 0.712 0.779 0.792 0.807 0.812 0.813 0.816 6 0.26 0.90 0.58 0.58
52 Montenegro .. .. 0.793 0.801 0.807 0.809 0.813 0.816 1 .. .. 0.36 ..
52 Romania 0.701 0.709 0.797 0.800 0.806 0.808 0.813 0.816 2 0.11 1.18 0.29 0.54
55 Palau .. 0.736 0.776 0.811 0.803 0.808 0.811 0.814 –7 .. 0.53 0.60 ..
56 Barbados 0.732 0.771 0.799 0.812 0.812 0.814 0.813 0.813 –9 0.53 0.35 0.22 0.38
57 Kuwait 0.712 0.786 0.794 0.798 0.807 0.809 0.809 0.808 –2 1.00 0.10 0.22 0.45
57 Uruguay 0.692 0.742 0.774 0.797 0.802 0.806 0.807 0.808 –1 0.69 0.42 0.54 0.55
59 Turkey 0.579 0.655 0.743 0.781 0.800 0.800 0.805 0.806 5 1.26 1.26 1.03 1.19
60 Bahamas .. 0.787 0.795 0.797 0.799 0.800 0.804 0.805 –4 .. 0.10 0.16 ..
61 Malaysia 0.644 0.724 0.773 0.787 0.797 0.801 0.802 0.804 –1 1.18 0.66 0.49 0.80
62 Seychelles .. 0.712 0.762 0.782 0.801 0.801 0.800 0.801 1 .. 0.68 0.63 ..

304 | HUMAN DEVELOPMENT REPORT 2019


HUMAN DEVELOPMENT REPORT 2019
Beyond income, beyond averages, beyond today:
Inequalities in human development in the 21st century

Change in
Human Development Index (HDI) HDI rank Average annual HDI growth

Value (%)

HDI rank 1990 2000 2010 2013 2015 2016 2017 2018 2013–2018a 1990–2000 2000–2010 2010–2018 1990–2018
TABLE
HIGH HUMAN DEVELOPMENT
63 Serbia 0.706 0.710 0.762 0.775 0.785 0.791 0.794 0.799 4 0.06 0.71 0.60 0.45 2
63 Trinidad and Tobago 0.667 0.721 0.788 0.787 0.796 0.796 0.799 0.799 –3 0.78 0.90 0.17 0.65
65 Iran (Islamic Republic of) 0.577 0.671 0.756 0.785 0.789 0.799 0.799 0.797 –3 1.53 1.20 0.68 1.17
66 Mauritius 0.620 0.674 0.748 0.775 0.786 0.790 0.793 0.796 1 0.84 1.04 0.79 0.90
67 Panama 0.659 0.719 0.758 0.775 0.782 0.788 0.793 0.795 0 0.87 0.53 0.60 0.67
68 Costa Rica 0.655 0.711 0.754 0.777 0.786 0.789 0.792 0.794 –2 0.82 0.59 0.64 0.69
69 Albania 0.644 0.667 0.740 0.781 0.788 0.788 0.789 0.791 –5 0.35 1.05 0.84 0.74
70 Georgia .. 0.669 0.732 0.756 0.771 0.776 0.783 0.786 5 .. 0.90 0.91 ..
71 Sri Lanka 0.625 0.687 0.750 0.765 0.772 0.774 0.776 0.780 2 0.95 0.88 0.49 0.80
72 Cuba 0.676 0.686 0.776 0.762 0.768 0.771 0.777 0.778 2 0.15 1.24 0.02 0.50
73 Saint Kitts and Nevis .. .. 0.747 0.767 0.769 0.772 0.774 0.777 –2 .. .. 0.48 ..
74 Antigua and Barbuda .. .. 0.771 0.767 0.770 0.772 0.774 0.776 –3 .. .. 0.08 ..
75 Bosnia and Herzegovina .. 0.669 0.714 0.748 0.755 0.765 0.767 0.769 5 .. 0.65 0.93 ..
76 Mexico 0.652 0.705 0.739 0.750 0.759 0.764 0.765 0.767 2 0.79 0.48 0.47 0.59
77 Thailand 0.574 0.649 0.721 0.731 0.746 0.753 0.762 0.765 12 1.24 1.05 0.74 1.03
78 Grenada .. .. 0.743 0.750 0.756 0.760 0.760 0.763 0 .. .. 0.33 ..
79 Brazil 0.613 0.684 0.726 0.752 0.755 0.757 0.760 0.761 –3 1.11 0.59 0.59 0.78
79 Colombia 0.600 0.662 0.729 0.746 0.753 0.759 0.760 0.761 2 0.99 0.96 0.54 0.85
81 Armenia 0.633 0.649 0.729 0.743 0.748 0.751 0.758 0.760 3 0.24 1.17 0.52 0.65
82 Algeria 0.578 0.646 0.730 0.746 0.751 0.755 0.758 0.759 –1 1.11 1.23 0.49 0.97
82 North Macedonia .. 0.669 0.735 0.743 0.753 0.757 0.758 0.759 2 .. 0.94 0.41 ..
82 Peru 0.613 0.679 0.721 0.742 0.750 0.755 0.756 0.759 4 1.03 0.59 0.65 0.76
85 China 0.501 0.591 0.702 0.727 0.742 0.749 0.753 0.758 7 1.66 1.74 0.95 1.48
85 Ecuador 0.642 0.669 0.716 0.751 0.758 0.756 0.757 0.758 –8 0.41 0.68 0.71 0.59
87 Azerbaijan .. 0.641 0.732 0.741 0.749 0.749 0.752 0.754 0 .. 1.34 0.36 ..
88 Ukraine 0.705 0.671 0.732 0.744 0.742 0.746 0.747 0.750 –5 –0.49 0.87 0.29 0.22
89 Dominican Republic 0.593 0.653 0.701 0.712 0.733 0.738 0.741 0.745 10 0.97 0.71 0.76 0.82
89 Saint Lucia .. 0.694 0.730 0.726 0.736 0.744 0.744 0.745 4 .. 0.50 0.26 ..
91 Tunisia 0.569 0.653 0.717 0.725 0.731 0.736 0.738 0.739 3 1.40 0.93 0.39 0.94
92 Mongolia 0.583 0.589 0.697 0.728 0.736 0.730 0.729 0.735 –1 0.11 1.70 0.66 0.83
93 Lebanon .. .. 0.751 0.741 0.728 0.725 0.732 0.730 –6 .. .. –0.36 ..
94 Botswana 0.570 0.578 0.660 0.699 0.714 0.719 0.724 0.728 11 0.14 1.34 1.22 0.88
94 Saint Vincent and the Grenadines .. 0.674 0.711 0.714 0.721 0.725 0.726 0.728 4 .. 0.54 0.29 ..
96 Jamaica 0.641 0.669 0.723 0.720 0.722 0.722 0.725 0.726 0 0.42 0.78 0.05 0.44
96 Venezuela (Bolivarian Republic of) 0.638 0.672 0.753 0.772 0.763 0.752 0.735 0.726 –26 0.51 1.14 –0.45 0.46
98 Dominica .. 0.694 0.733 0.730 0.729 0.729 0.723 0.724 –8 .. 0.54 –0.15 ..
98 Fiji 0.640 0.675 0.694 0.707 0.718 0.718 0.721 0.724 3 0.53 0.28 0.52 0.44
98 Paraguay 0.588 0.640 0.692 0.709 0.718 0.718 0.722 0.724 2 0.85 0.80 0.56 0.75
98 Suriname .. .. 0.701 0.724 0.730 0.725 0.722 0.724 –3 .. .. 0.41 ..
102 Jordan 0.616 0.702 0.728 0.720 0.721 0.722 0.722 0.723 –6 1.31 0.36 –0.07 0.57
103 Belize 0.613 0.643 0.693 0.707 0.715 0.722 0.719 0.720 –2 0.49 0.74 0.49 0.58
104 Maldives .. 0.610 0.669 0.693 0.709 0.713 0.716 0.719 4 .. 0.92 0.90 ..
105 Tonga 0.645 0.666 0.692 0.699 0.714 0.715 0.717 0.717 0 0.31 0.39 0.45 0.38
106 Philippines 0.590 0.631 0.672 0.692 0.702 0.704 0.709 0.712 3 0.67 0.62 0.73 0.67
107 Moldova (Republic of) 0.653 0.609 0.681 0.702 0.703 0.705 0.709 0.711 –3 –0.70 1.12 0.56 0.30
108 Turkmenistan .. .. 0.673 0.691 0.701 0.706 0.708 0.710 2 .. .. 0.67 ..
108 Uzbekistan .. 0.596 0.665 0.688 0.696 0.701 0.707 0.710 3 .. 1.10 0.83 ..
110 Libya 0.676 0.728 0.757 0.707 0.691 0.690 0.704 0.708 –9 0.74 0.39 –0.84 0.16
111 Indonesia 0.525 0.604 0.666 0.688 0.696 0.700 0.704 0.707 0 1.40 0.99 0.74 1.07
111 Samoa 0.621 0.638 0.690 0.696 0.699 0.704 0.706 0.707 –4 0.26 0.79 0.30 0.46
113 South Africa 0.625 0.629 0.662 0.683 0.699 0.702 0.704 0.705 0 0.06 0.52 0.78 0.43
114 Bolivia (Plurinational State of) 0.540 0.616 0.655 0.673 0.685 0.692 0.700 0.703 3 1.31 0.63 0.88 0.94
115 Gabon 0.619 0.627 0.658 0.679 0.692 0.696 0.700 0.702 1 0.13 0.48 0.81 0.45
116 Egypt 0.546 0.611 0.666 0.681 0.690 0.695 0.696 0.700 –2 1.13 0.86 0.62 0.89
MEDIUM HUMAN DEVELOPMENT
117 Marshall Islands .. .. .. .. .. .. 0.696 0.698 .. .. .. .. ..
118 Viet Nam 0.475 0.578 0.653 0.673 0.680 0.685 0.690 0.693 –1 1.99 1.23 0.74 1.36
119 Palestine, State of .. .. 0.671 0.681 0.685 0.687 0.689 0.690 –5 .. .. 0.35 ..
120 Iraq 0.574 0.608 0.652 0.662 0.665 0.672 0.684 0.689 –1 0.58 0.71 0.68 0.65
121 Morocco 0.458 0.531 0.618 0.646 0.660 0.669 0.675 0.676 2 1.48 1.53 1.14 1.40
122 Kyrgyzstan 0.618 0.594 0.636 0.658 0.666 0.669 0.671 0.674 –1 –0.39 0.69 0.73 0.31
123 Guyana 0.537 0.606 0.639 0.656 0.663 0.666 0.668 0.670 –1 1.21 0.53 0.61 0.79

TABLE 2 Human Development Index trends, 1990–2018 | 305


TABLE 2 HUMAN DEVELOPMENT INDEX TRENDS, 1990–2018

Change in
Human Development Index (HDI) HDI rank Average annual HDI growth

Value (%)

HDI rank 1990 2000 2010 2013 2015 2016 2017 2018 2013–2018a 1990–2000 2000–2010 2010–2018 1990–2018
TABLE
124 El Salvador 0.529 0.608 0.659 0.662 0.660 0.662 0.665 0.667 –5 1.40 0.82 0.14 0.83
2 125 Tajikistan 0.603 0.538 0.630 0.643 0.642 0.647 0.651 0.656 –1 –1.13 1.60 0.50 0.30
126 Cabo Verde .. 0.564 0.626 0.641 0.643 0.645 0.647 0.651 –1 .. 1.06 0.48 ..
126 Guatemala 0.477 0.546 0.602 0.616 0.647 0.648 0.649 0.651 2 1.36 0.98 0.98 1.11
126 Nicaragua 0.494 0.568 0.614 0.630 0.644 0.649 0.653 0.651 0 1.41 0.77 0.74 0.99
129 India 0.431 0.497 0.581 0.607 0.627 0.637 0.643 0.647 1 1.43 1.57 1.34 1.46
130 Namibia 0.579 0.543 0.588 0.622 0.637 0.639 0.643 0.645 –3 –0.64 0.78 1.17 0.38
131 Timor-Leste .. 0.505 0.620 0.613 0.628 0.628 0.624 0.626 –2 .. 2.06 0.13 ..
132 Honduras 0.508 0.555 0.598 0.603 0.613 0.618 0.621 0.623 0 0.88 0.76 0.51 0.73
132 Kiribati .. 0.564 0.589 0.605 0.619 0.622 0.623 0.623 –1 .. 0.43 0.71 ..
134 Bhutan .. .. 0.571 0.594 0.606 0.610 0.615 0.617 0 .. .. 0.98 ..
135 Bangladesh 0.388 0.470 0.549 0.572 0.588 0.599 0.609 0.614 5 1.95 1.56 1.40 1.65
135 Micronesia (Federated States of) .. 0.541 0.595 0.599 0.606 0.608 0.612 0.614 –2 .. 0.95 0.41 ..
137 Sao Tome and Principe 0.437 0.480 0.546 0.568 0.590 0.593 0.603 0.609 5 0.94 1.31 1.36 1.19
138 Congo 0.531 0.495 0.557 0.581 0.614 0.613 0.609 0.608 –1 –0.71 1.19 1.12 0.49
138 Eswatini (Kingdom of) 0.545 0.468 0.513 0.558 0.585 0.596 0.603 0.608 6 –1.51 0.92 2.15 0.39
140 Lao People's Democratic Republic 0.399 0.466 0.546 0.579 0.594 0.598 0.602 0.604 –2 1.55 1.60 1.28 1.49
141 Vanuatu .. .. 0.585 0.588 0.592 0.592 0.595 0.597 –6 .. .. 0.26 ..
142 Ghana 0.454 0.483 0.554 0.578 0.585 0.587 0.591 0.596 –3 0.61 1.39 0.91 0.97
143 Zambia 0.424 0.428 0.531 0.559 0.570 0.580 0.589 0.591 0 0.11 2.17 1.35 1.20
144 Equatorial Guinea .. 0.520 0.580 0.588 0.593 0.592 0.590 0.588 –9 .. 1.09 0.18 ..
145 Myanmar 0.349 0.424 0.523 0.551 0.565 0.571 0.577 0.584 2 1.94 2.13 1.39 1.85
146 Cambodia 0.384 0.419 0.535 0.555 0.566 0.572 0.578 0.581 –1 0.89 2.46 1.05 1.49
147 Kenya 0.467 0.446 0.533 0.551 0.562 0.568 0.574 0.579 0 –0.46 1.79 1.04 0.77
147 Nepal 0.380 0.446 0.527 0.555 0.568 0.572 0.574 0.579 –2 1.61 1.70 1.18 1.52
149 Angola .. 0.394 0.510 0.547 0.565 0.570 0.576 0.574 1 .. 2.63 1.50 ..
150 Cameroon 0.445 0.438 0.471 0.531 0.548 0.556 0.560 0.563 3 –0.15 0.71 2.26 0.84
150 Zimbabwe 0.498 0.452 0.472 0.527 0.543 0.549 0.553 0.563 4 –0.95 0.43 2.22 0.44
152 Pakistan 0.404 0.449 0.524 0.537 0.550 0.556 0.558 0.560 –1 1.06 1.55 0.85 1.17
153 Solomon Islands .. 0.476 0.524 0.550 0.555 0.553 0.555 0.557 –4 .. 0.97 0.78 ..
LOW HUMAN DEVELOPMENT
154 Syrian Arab Republic 0.558 0.590 0.644 0.572 0.540 0.539 0.544 0.549 –14 0.57 0.88 –1.98 –0.06
155 Papua New Guinea 0.377 0.436 0.510 0.521 0.539 0.541 0.543 0.543 0 1.45 1.58 0.80 1.31
156 Comoros .. 0.457 0.513 0.532 0.535 0.537 0.539 0.538 –4 .. 1.15 0.60 ..
157 Rwanda 0.245 0.337 0.488 0.506 0.515 0.525 0.529 0.536 2 3.24 3.77 1.19 2.84
158 Nigeria .. .. 0.484 0.520 0.527 0.528 0.533 0.534 –2 .. .. 1.25 ..
159 Tanzania (United Republic of) 0.373 0.395 0.487 0.503 0.519 0.518 0.522 0.528 2 0.59 2.10 1.03 1.25
159 Uganda 0.312 0.395 0.489 0.503 0.515 0.520 0.522 0.528 2 2.37 2.16 0.97 1.89
161 Mauritania 0.378 0.446 0.490 0.511 0.521 0.519 0.524 0.527 –4 1.67 0.94 0.91 1.19
162 Madagascar .. 0.456 0.504 0.509 0.514 0.515 0.518 0.521 –4 .. 1.01 0.42 ..
163 Benin 0.348 0.398 0.473 0.500 0.510 0.512 0.515 0.520 0 1.36 1.74 1.19 1.45
164 Lesotho 0.488 0.444 0.461 0.486 0.499 0.507 0.514 0.518 2 –0.93 0.37 1.46 0.21
165 Côte d'Ivoire 0.391 0.407 0.454 0.475 0.494 0.508 0.512 0.516 5 0.40 1.09 1.61 0.99
166 Senegal 0.377 0.390 0.468 0.494 0.504 0.506 0.510 0.514 –2 0.36 1.84 1.17 1.12
167 Togo 0.405 0.426 0.468 0.490 0.502 0.506 0.510 0.513 –2 0.50 0.94 1.16 0.85
168 Sudan 0.332 0.403 0.471 0.477 0.501 0.505 0.507 0.507 1 1.97 1.57 0.93 1.53
169 Haiti 0.412 0.440 0.467 0.483 0.492 0.497 0.501 0.503 –1 0.67 0.60 0.92 0.72
170 Afghanistan 0.298 0.345 0.464 0.485 0.490 0.491 0.493 0.496 –3 1.47 3.01 0.83 1.84
171 Djibouti .. 0.361 0.446 0.467 0.482 0.489 0.492 0.495 0 .. 2.14 1.32 ..
172 Malawi 0.303 0.362 0.437 0.463 0.475 0.478 0.482 0.485 0 1.79 1.90 1.32 1.69
173 Ethiopia .. 0.283 0.412 0.439 0.453 0.460 0.466 0.470 3 .. 3.81 1.66 ..
174 Gambia 0.328 0.382 0.437 0.448 0.454 0.456 0.459 0.466 0 1.53 1.35 0.79 1.26
174 Guinea 0.278 0.335 0.408 0.439 0.449 0.456 0.463 0.466 2 1.86 2.00 1.67 1.86
176 Liberia .. 0.422 0.441 0.463 0.463 0.463 0.466 0.465 –4 .. 0.44 0.67 ..
177 Yemen 0.392 0.432 0.499 0.506 0.493 0.477 0.463 0.463 –18 0.99 1.44 –0.94 0.59
178 Guinea-Bissau .. .. 0.426 0.441 0.453 0.457 0.460 0.461 –3 .. .. 1.01 ..
179 Congo (Democratic Republic of the) 0.377 0.333 0.416 0.429 0.445 0.453 0.456 0.459 0 –1.24 2.24 1.24 0.70
180 Mozambique 0.217 0.301 0.396 0.412 0.428 0.435 0.442 0.446 3 3.34 2.79 1.51 2.61
181 Sierra Leone 0.270 0.298 0.391 0.426 0.422 0.423 0.435 0.438 –1 0.99 2.74 1.45 1.74
182 Burkina Faso .. 0.286 0.375 0.401 0.413 0.420 0.429 0.434 3 .. 2.74 1.84 ..
182 Eritrea .. .. 0.433 0.425 0.433 0.434 0.431 0.434 –1 .. .. 0.02 ..
184 Mali 0.231 0.308 0.403 0.408 0.412 0.420 0.426 0.427 0 2.92 2.72 0.72 2.22
185 Burundi 0.295 0.293 0.402 0.422 0.427 0.427 0.421 0.423 –3 –0.07 3.20 0.65 1.29

306 | HUMAN DEVELOPMENT REPORT 2019


HUMAN DEVELOPMENT REPORT 2019
Beyond income, beyond averages, beyond today:
Inequalities in human development in the 21st century

Change in
Human Development Index (HDI) HDI rank Average annual HDI growth

Value (%)

HDI rank 1990 2000 2010 2013 2015 2016 2017 2018 2013–2018a 1990–2000 2000–2010 2010–2018 1990–2018
TABLE
186 South Sudan .. .. 0.425 0.439 0.428 0.418 0.414 0.413 –10 .. .. –0.35 ..
187 Chad .. 0.298 0.374 0.399 0.403 0.398 0.401 0.401 –1 .. 2.29 0.89 .. 2
188 Central African Republic 0.320 0.307 0.355 0.351 0.362 0.372 0.376 0.381 –1 –0.41 1.44 0.89 0.62
189 Niger 0.213 0.253 0.319 0.345 0.360 0.365 0.373 0.377 –1 1.75 2.34 2.09 2.06
OTHER COUNTRIES OR TERRITORIES
.. Korea (Democratic People's Rep. of) .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. ..
.. Monaco .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. ..
.. Nauru .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. ..
.. San Marino .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. ..
.. Somalia .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. ..
.. Tuvalu .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. ..
Human development groups
Very high human development 0.779 0.823 0.866 0.878 0.886 0.888 0.890 0.892 — 0.55 0.52 0.36 0.48
High human development 0.568 0.630 0.706 0.727 0.738 0.743 0.746 0.750 — 1.04 1.15 0.75 1.00
Medium human development 0.436 0.497 0.575 0.599 0.616 0.625 0.630 0.634 — 1.30 1.48 1.22 1.34
Low human development 0.352 0.386 0.473 0.490 0.499 0.501 0.505 0.507 — 0.94 2.04 0.88 1.32
Developing countries 0.516 0.571 0.642 0.663 0.674 0.680 0.683 0.686 — 1.02 1.19 0.82 1.02
Regions
Arab States 0.556 0.613 0.676 0.688 0.695 0.699 0.701 0.703 — 0.99 0.98 0.49 0.84
East Asia and the Pacific 0.519 0.597 0.691 0.714 0.727 0.733 0.737 0.741 — 1.42 1.48 0.87 1.28
Europe and Central Asia 0.652 0.667 0.735 0.759 0.770 0.772 0.776 0.779 — 0.23 0.97 0.72 0.64
Latin America and the Caribbean 0.628 0.687 0.731 0.748 0.754 0.756 0.758 0.759 — 0.90 0.62 0.46 0.68
South Asia 0.441 0.505 0.585 0.607 0.624 0.634 0.639 0.642 — 1.36 1.48 1.18 1.35
Sub-Saharan Africa 0.402 0.423 0.498 0.521 0.532 0.535 0.539 0.541 — 0.50 1.65 1.03 1.06
Least developed countries 0.350 0.399 0.485 0.504 0.516 0.520 0.525 0.528 — 1.30 1.98 1.08 1.48
Small island developing states 0.595 0.642 0.702 0.708 0.717 0.719 0.722 0.723 — 0.77 0.91 0.35 0.70
Organisation for Economic
Co-operation and Development 0.785 0.834 0.873 0.883 0.889 0.892 0.894 0.895 — 0.61 0.45 0.32 0.47
World 0.598 0.641 0.697 0.713 0.722 0.727 0.729 0.731 — 0.71 0.84 0.60 0.72

NOTES DEFINITIONS Average annual HDI growth: A smoothed (2019b), World Bank (2019a), Barro and Lee (2018)
For HDI values that are comparable across years and annualized growth of the HDI in a given period, and IMF (2019).
Human Development Index (HDI): A composite calculated as the annual compound growth rate.
countries, use this table or the interpolated data at index measuring average achievement in three basic Column 9: Calculated based on data in columns
http://hdr.undp.org/en/data, which present trends dimensions of human development—a long and 4 and 8.
using consistent data. MAIN DATA SOURCES
healthy life, knowledge and a decent standard of
a A positive value indicates an improvement in rank. living. See Technical note 1 at http://hdr.undp.org/ Columns 1–8: HDRO calculations based on data Columns 10–13: Calculated based on data in
sites/default/files/hdr2019_technical_notes.pdf for from UNDESA (2019b), UNESCO Institute for columns 1, 2, 3 and 8.
details on how the HDI is calculated. Statistics (2019), United Nations Statistics Division

TABLE 2 Human Development Index trends, 1990–2018 | 307


INDICELE DEZVOLTARII UMANE (IDU)

Pentru a determina IDU trebuie să parcurgem două etape:

1. Determinarea indicilor care compun IDU

PNUD dimensionează valorile minime și maxime pentru urmatorii indicatori,


în funcție de datele statistice existente, cu scopul de a obține indicatori cât mai
relevanți pentru comparațiile dintre state.
.
Direcție Indicator Minimum Maximum
Sănătate Speranța de viață la naștere (ani) 20 85
Perioada asteptată de școlarizare (ani) 0 18
Educație
Perioada medie de școlarizare (ani) 0 15
Standardul Venitul national brut pe cap de 100 75000
de viață locuitor (2011 PPP $)

Speranța de viață la naștere minimă este de 20 ani, pe baza evidențelor


istorice, conform cărora nicio țară din secolul 20 nu a avut Speranța de viață la
naștere mai mica de 20 ani. Valoarea maximă pentru Speranța de viață la naștere a
fost fixată la 85, ca o țintă aspirațională realizabilă în curând: datorită îmbunătățirii
constante a condițiilor de viață și de sănătate, Speranța de viață la naștere deja a
ajuns aproape de cei 85 de ani în Hong Kong, China (Special Administrative Region)
(84.1 ani) și Japonia (83.9 ani).
Societatea poate subzista fără un sistem de educație, iar acest punct de vedere
al PNUD justifică valorile minime egale cu 0 (zero), prevăzute pentru cei doi indici
de educație. Valoarea maximă pentru perioada așteptată de școlarizare, de 18 ani,
echivalează cu obținerea masterului în majoritatea statelor. Valoarea maximă pentru
perioada medie de școlarizare, de 15 ani, este maximul acestui indicator, prevăzut
pentru anul 2025.
Pentru Venitul national brut pe cap de locuitor (2011 PPP $), valoarea
minimă a fost fixată la 100 USD/ per capita (2011 Paritatea Puterii de Cumparare
in USD), ținând cont de dimensiunea considerabilă si nemasurată a subzistenței și
a autoproducției de subzistență, ce nu este capturată de către datele oficiale.
Valoarea mximă pentru acest indicator a fost stabilită la 75000 USD/ per capita
(2011 PPP). Kahneman and Deaton (2010) au arătat că, virtual nu există câștig în
dezvoltarea umană și în creșterea bunăstării la nivel de societate, pentru un Venit
national brut pe cap de locuitor mai mare de 75000 USD (2011 PPP $). În acest
moment, doar patru state (Brunei Darussalam, Liechtenstein, Qatar and Singapore)
depășesc această valoare, de 75000 USD/ per capita (2011 PPP $).

După ce au fost stabilite aceste valori minime și maxime, indicii aferenți (ce
compun practic IDU), sunt calculați astfel:
Valoare indice = (Valoare actuală - Valoare minimă) /
(Valoare maximă - Valoare minimă)

Indicele educației este media aritmetică simplă a celor doi indici care-l
compun. Folosirea mediei aritmetice simple permite substituirea perfecta dintre cei
doi indicatori (o valoare medie a anilor de școlarizare, respectiv numărul așteptat
de ani de școlarizare). Multe state în curs de dezvoltare au o valoare redusă a
școlarizării printre adulți, dar au o rată foarte ridicată de participare la cursurile
primare și secundare.
Fiecare dolar adițional câștigat are un efect tot mai mic asupra capacității de
creșetere a dezvoltării umane. De aceea, pentru Indicele de venit, se utilizează
logaritmarea naturala (ln) a valorilor (curentă, minimă și maximă).
2. Determinarea IDU, ținând cont de indicii care îl compun

IDU se determină ca media geometrică a celor trei indici care îl determină


(Isănătate; Inivelului de educatie; Iveniturilor)

IDU = (Isănătate * Inivelului de educatie * Iveniturilor)1/3

Exemplu: România, 2018

Indicator Value
Life expectancy at birth (years) 75,9
Expected years of schooling (years) 14.3
Mean years of schooling (years) 11
Gross national income per capita (2011 PPP $) 23906
Note: Values are rounded.

Indicele de sănătate = (75,9 - 20) / (85 - 20) = 0,86


Indicele de educație = (0,794 + 0,733) / 2 = 0,764

Indicele Perioadei asteptate de școlarizare = 14,3 / 18 = 0,794

Indicele Perioadei medii de școlarizare = 11 / 15 = 0,733

Indicele de venit = ln (23906) – ln (100) / ln(75000) – ln (100) = 0,827

Avem ln (100) = 4,605, ln (23906) = 10,082, ln (75000) = 11,225

Deci, Indicele de venit= 5,477 / 6,62 = 0,827

IDU (Indicele Dezvoltarii Umane) = (0,86 * 0,764 * 0,827)1/3

IDU = (0,54337208) 1/3 = 0.816


Evoluția IDU pt România, in perioada 1990-2017:

Perioada 1990-1999
1990 1991 1992 1993 1994 1995 1996 1997 1998 1999
0.701 0.686 0.678 0.678 0.681 0.687 0.695 0.696 0.698 0.704

Perioada 2000-2009
2000 2001 2002 2003 2004 2005 2006 2007 2008 2009
0.709 0.715 0.724 0.734 0.746 0.755 0.767 0.781 0.795 0.798

Perioada 2010-2017
2010 2011 2012 2013 2014 2015 2016 2017
0.797 0.798 0.795 0.8 0.802 0.806 0.808 0.813

Conform metodologiei de calcul a IDU din acest moment, tarile lumii se clasifica astfel:

1) IDU mai mare sau egal cu 0,8: nivel foarte ridicat de dezvoltare umana

2) IDU intre 0,7 si 0,799: nivel ridicat de dezvoltare umana

3) IDU intre 0,550 si 0,699: nivel mediu de dezvoltare umana

4) IDU mai mic decat 0,550: nivel scazut de dezvoltare umana


A.1. Volumul cheltuielior publice, în expresie nominală şi reală

Aprecierea efectelor intervenţiei statului în viaţa socială şi în economie presupune


determinarea volumului cheltuielilor publice efectuate de organele de stat. Acest indicator
reprezintă volumul cheltuielilor publice în expresie nominală (în preţurile curente ale anului
considerat, în moneda naţională) notat cu Ch nnom, pentru exercitiul bugetar n.
Volumul cheltuielilor publice în expresie nominală (Ch nnom) reprezintă totalitatea
cheltuielilor publice la nivelul tuturor bugetelor exprimate în prețuri curente, în preţurile perioadei
curente (ale anului de calcul).
Deoarece preţurile curente sunt influenţate de inflaţie, pentru exprimarea efortului financiar
real, cheltuielile publice se recalculează în preţuri constante, sau comparabile, obţinându-se
volumul cheltuielilor publice în expresie reală (Ch nreală). Transformarea valorilor din preţuri
curente în preţuri constante, comparabile se efectuează cu ajutorul indicelui preţurilor.
Relaţiile de calcul ale cheltuielilor publice în expresie reală sunt:

Chnreală = (Chnnom / Ip n/0) * 100

Unde Ip n/0 este indicele preţurilor în anul n față de anul 0, care este an de bază, sau etalon, în care
Indicele de preț este considerat 100 (prin convenție statistică). 100, din formulă, este chiar indicele
de preț din anul de bază (anul 0). Practic, Cheltuielile reale se exprimă în prețurile anului de bază,
nu în procente.

Ip n/0 = Ip 0 + inflația înregistrată în perioada n față de anul 0


Ip n/0 = 100 + inflația înregistrată în perioada n față de anul 0

Spre exemplu, daca rata inflației înregistrată în perioada n față de anul 0 a fost de 20%, atunci
Ip n/0 = 100 + 20 = 120
Dacă raportăm indicele de preț la 100, obținem indicele de preț exprimat unitar:
Ip n/0 exprimat unitar = Ip n/0 / 100
Putem rescrie formula Cheltuielilor reale astfel:
Chnreală = Chnnom / Ip n/0 exprimat unitar
De regulă, rata inflației (și implicit indicele de preț) se exprimă cu baza î n lanț (de la anul curent,
față de anul precedent). În formule, noi avem nevoie de indicele de preț cu baza fixă (baza fiind
anul etalon, anul 0). Pentru a putea lucra cu acest indice de preț cu baza fixă, avem nevoie de
următoarea formulă:
Indicele de preț unitar, cu baza fixă = Produsul indicilor de preț unitari, cu baza în lanț
sau, mai detaliat:
Ip n/0 exprimat unitar = Ip 1/0 exprimat unitar * Ip 2/1 exprimat unitar *...* Ip n/n-1

exprimat unitar

Această identitate se demonstrează prin inducție matematică. Pentru o înțelegere mai bună, am
considerat în continuare un exemplu numeric.
Considerăm trei exerciții bugetare, 0,1 și 2. Anul 0 este anul de bază, pentru care indicele de preț
este stabilit ca fiind 100 (etalon). Rata inflației în perioada 1/0 a fost de 10%, iar în perioada 2/1
de 20%.
Vom determina Ip 2/0 exprimat unitar și vom arăta ca este egal cu produsul dintre Ip 1/0 exprimat
unitar și Ip 2/1 exprimat unitar.

Dacă Indicele de preț în anul 0 este considerat 100, iar inflația în perioada 1/0 este de 10 (rata
inflaței a fost de 10%, raportată la o perioadă de bază considerată chiar 100), atunci:
Indicele de preț în anul 1/0 = Ip 1/0 = Ip 0 + inflația înregistrată în perioada 1 față de anul 0 = 110
Deci Ip 1/0 exprimat unitar = 110 /100 = 1,1
Mai departe, Indicele de preț în anul 1/0 este 110, iar rata inflației în perioada 2/1 de 20%.
Asta inseamnă că prețurile din anul 2 au crescut față de indicele de preț din anul 1 cu 20%, mai
exact cu 20% *110 = 22.
Rezultă că Indicele de preț în anul 2/0 = Ip 2/0 = 100 + 10 + 22 = 132.
Ip 2/0 exprimat unitar = 132 /100 = 1,32.

Avem 1,32 = 1,1 *1,2, adică Ip 2/0 exprimat unitar = Ip 1/0 exprimat unitar * Ip 2/1 exprimat unitar.
Identitatea este demonstrată pentru 3 exerciții bugetare.
Considerăm acum 4 exerciții, în ordinea cronologică 0,1,2,3. Trebuie să demonstrăm că:
Ip 3/0 exprimat unitar = Ip 1/0 exprimat unitar * Ip 2/1 exprimat unitar * Ip 3/2 exprimat unitar
Conform demonstrației anterioare, cu 3 exerciții bugetare, obținem:
(Ip 1/0 exprimat unitar * Ip 2/1 exprimat unitar) * Ip 3/2 exprimat unitar
= Ip 2/0 exprimat unitar * Ip 3/2 exprimat unitar
= Ip 3/0 exprimat unitar, adică ceea ce era de demonstrat.
Dupa acest raționament se demonstrează identitatea pentru n+1 exerciții bugetare (de la 0 la n).

Indicatorul de nivel al cheltuielilor publice (în expresie nominală sau reală) este utilizat în
special pentru efectuarea de analize în timp pe plan intern, naţional. Pe plan internaţional acest
indicator este relevant dacă moneda națională este una de circulație internațională (euro, USD).

A.2. Ponderea cheltuielilor publice în produsul intern brut

Indicatorul care exprimă partea din produsul intern brut (realizat într-un an) alocată pentru
acoperirea nevoilor colective (în acelaşi an) este ponderea cheltuielilor publice în PIB.
Calculul, pentru un exercițiu bugetar oarecare n, se efectuează pe baza relaţiei:

g = (Chnnom / PIBnnom) * 100

unde:
g este ponderea cheltuielilor publice în PIB; g se exprimă în procente (procentual);
PIBnnom este PIB în expresie nominală (în preţuri curente).

Sistemul bugetar al României are mai multe componente. Pentru agregarea tuturor acestor
cheltuieli publice se realizează consolidarea lor (mai precis, eliminarea sumelor transferate între
diferitele componente ale bugetului public național). Aceste transferuri se numesc consolidabile.
Mărimea obținută prin consolidare se numește cheltuiala publică totală consolidată
(CPTC) și este mărimea utilizată în comparațiile internaționale. Aceste mărimi consolidate,
exprimate nominal, sunt prezentate publicității în România de către Ministerul Finanțelor Publice.
CPTC reprezintă efortul financiar public total, realizat efectiv într-un exercițiu bugetar.

CPTC = ∑CPi – Transferuri Consolidabile (între bugetele publice)

CPTCnominală = ∑CPINOMINALĂ – Transferuri ConsolidabileNominale

Pentru România, evoluția ponderii CPTC în PIB, în perioada 1995-2018 și prognoza până în
2020, este următoarea (conform AMECO database):

Perioada 2013-2020
2013 2014 2015 2016 2017 2018 2019 2020
35.49 35.42 36.21 34.86 33.61 35.09 35.15 36.34

Perioada 2005 -2012


2005 2006 2007 2008 2009 2010 2011 2012
33.08 35.21 37.19 37.77 39.71 39.99 39.54 37.33

Perioada 1995 – 2004


1995 1996 1997 1998 1999 2000 2001 2002 2003 2004
34.09 32.95 34.39 35.58 39.00 38.34 36.04 34.81 33.15 33.25

Media pentru acest indicator, în perioada 1995-2018, a fost de 35.92%.


Tabel cu ponderea CPTC în PIB, pentru anul 2018, în UE și alte state prezentate de Ameco:

Ireland 25.08
Albania 28.29
Macedonia FYR 33.08
Lithuania 34.33
Switzerland (Elveția) 34.71
Romania 35.09
Bulgaria 36.13
Cyprus 37.21
United States 37.61
Latvia (Letonia) 37.69
Malta 37.70
Japan 38.78
Estonia 39.36
Slovakia 39.87
Czech Republic 40.38
Marea Britanie 40.50
Iceland 41.02
Spain 41.09
Poland 41.57
Slovenia 42.20
Netherlands (Olanda) 42.37
Montenegro 42.82
Luxembourg 43.51
Germany 43.76
Portugal 44.04
Croatia 44.90
European Union 45.49
European Union fără Marea Britanie 46.37
Zona Euro 46.67
Hungary 47.27
Greece 47.63
Italy 48.11
Austria 48.67
Sweden 49.13
Norway 49.25
Denmark 51.91
Belgium 51.98
Finland 52.92
France 56.21
Sursa date: Ameco, 1 februarie 2019

i. Ponderea în PIB a VPTC (Veniturile Publice Totale Consolidate)

Pentru România, evoluția ponderii VPTC în PIB, în perioada 1995 -2018 și prognoza până
în 2020, este următoarea (conform AMECO database):

Perioada 1995 – 2004


1995 1996 1997 1998 1999 2000 2001 2002 2003 2004
32.11 29.41 29.99 32.37 34.61 33.77 32.62 32.88 31.77 32.18

Perioada 2005 -2012


2005 2006 2007 2008 2009 2010 2011 2012
32.28 33.09 34.48 32.40 30.57 33.07 34.10 33.66

Perioada 2013-2020
2013 2014 2015 2016 2017 2018 2019 2020
33.34 34.17 35.52 31.94 30.73 31.81 31.78 31.67

Media pentru acest indicator, în perioada 1995-2018, a fost de 32.62%.


Tabel cu ponderea VPTC în PIB, pentru anul 2018, în UE și alte state prezentate de Ameco:

Ireland 24.95
Albania 26.29
Macedonia FYR 30.30
Romania 31.81
United States 31.82
Lithuania 34.92
Switzerland (Elveția) 35.02
Japan 35.45
Latvia (Letonia) 36.84
Bulgaria 36.97
Spain 38.43
Malta 38.99
Marea Britanie 39.19
Slovakia 39.31
Estonia 39.90
Cyprus 40.04
Montenegro 40.07
Poland 40.70
Czech Republic 41.78
Iceland 42.36
Slovenia 42.66
Portugal 43.30
Netherlands (Olanda) 43.45
European Union 44.80
Luxembourg 44.85
Hungary 44.86
Croatia 45.15
Germany 45.33
European Union, fără Marea Britanie 45.79
Euro area 46.04
Italy 46.19
Greece 48.28
Austria 48.33
Sweden 50.18
Belgium 50.99
Denmark 52.07
Finland 52.17
France 53.59
Norway 54.34
Sursa date: Ameco, 1 februarie 2019
A.3. Cheltuielile publice medii pe locuitor

Un alt indicator sugestiv este reprezentat de cheltuielile publice medii pe locuitor, care
exprimă suma alocată fiecărui locuitor, prin redistribuirea fondurilor publice pe destinații, în
corelație cu politica financiară a fiecărui stat. Acest indicator se poate calcula atât în moneda
națională, cât și într-o monedă de largă circulație internațională, care poate asigura
comparabilitatea datelor (euro sau dolari americani (USD)).
Se calculează pe baza relației :
Ch/loc n = (Chnnom / Populație sau număr de locuitori în anul n)
Ch/loc n (exprimată în euro sau USD) = (Chnnom / Populație n * Cursul mediu de schimb anual n)
unde:
Ch/loc n = cheltuieli publice medii pe cap de locuitor
Populația n = numărul de locuitori ai statului respectiv, în exercițiul bugetar pentru care se
efectuează calculul, n
Cs n = Cursul mediu de schimb anual n (cursul valutar exprimat 1 euro sau 1 USD în raport cu
moneda națională)
Exemplu: Pentru statul X, în anul n, PIB nominal a fost de 200 miliarde euro, Populația a fost de
20 de milioane locuitori, iar ponderea in PIB a CPTC (notată cu g) a fost de 35%. Să se determine
mărimea medie pe locuitor a CPTC, exprimată în euro.
CPTCn = PIBn * g = 200 mld euro * 0,35 = 70 mld euro
CPTC/loc n = CPTCn / Populație n = 70 mld euro / 20 mil loc. = 3500 euro/loc.

B. Indicatori de structură ai cheltuielilor publice

Structura reprezintă ponderea în total a subdiviziunilor clasificațiilor bugetare. Structura este


reprezentată prin graficul de tip plăcintă (pie).
Greutatea specifica sau ponderea subdiviziunii i a clasificației bugetare, în totalul considerat :

(gs) i = ∗

Suma acestor ponderi, de la i=1 la numărul total al subdiviziunilor, trebuie să fie egală cu 100 (%):
∑(gs)i = 100 (%)

In Romania exista 2 criterii majore de clasificare a cheltuielilor:


- Criteriul economic
- Criteriul funcțional
In sinteza bugetară, cheltuielile publice se repartizează pe baza criteriului economic. Apoi,
în detaliu, cheltuielile publice sunt repartizează pe funcțiuni, iar fiecare subdiviziune funcțională
se împarte, la rândul ei, pe baza clasificației economice.
C. Indicatori de dinamică

Acești indicatori reprezintă, de fapt, modificarea in timp a indicatorilor de nivel și de structură .


Pentru analiză vom utiliza 2 momente: 0 – momentul inițial și 1 – momentul final. Modificările
apărute în dinamică se exprima întotdeauna cronologic, în raport cu perioada inițială (1 față de 0).

Indicatorii de dinamică cei mai utilizați sunt următorii:


1. Modificarea absolută sau diferența simplă (Δ )
2. Modificarea relativă (Δ %), mai exact diferența simplă (Δ) exprimată procentual, în raport cu
mărimea inițială pentru care se determină modificarea
3. Coeficientul de elasticitate (e) în raport cu PIB-ul
4. Coeficientul de corelație/concordanță /corespondență (K) în raport cu PIB-ul

1. Modificarea absolută (Δ ) se determina pentru fiecare indicatori de nivel și de structură

- Modificarea absolută în prețuri curente a CPTC, este:


Δ NOM = CPTC1NOM – CPTC0NOM

- Modificarea absolută în prețuri comparabile, este:


Δ Reală = CPTC1Reala – CPTC0Reala

- Modificarea absolută a ponderii în PIB a CPTC. este:


Δ (g) = g1 - g0

- Modificarea absolută a mărimilor medii pe locuitor, exprimate în monedă națională, euro sau
USD, este:
Δ (CPTC/loc) = CPTC/loc(1)(RON/ EUR/ USD) - CPTC/loc(0)(RON/ EUR/ USD)

- Modificarea absoluta a structurii este


Δ (gsi) = (gsi)1 – (gsi)0, pentru subdiviziunile „i” ale clasificațiilor bugetare

∑ Δ (gsi) = 0%, unde i ia valori de la 1 la total


2) Modificarea relativa ∆ (%)

Reprezinta exprimarea procentuală a modificării absolute ∆, în raport cu mărimea inițială (X 0):


∆ (%) = (Δ / X0 ) * 100 = (X1 - X0) * 100 / X0, sau
∆ (%) = ((X1/ X0) - 1) * 100 = (IX 1.0 – 1) * 100
Unde (X1/ X0) = IX 1.0 , adică indicele de evoluție al variabilei X, în perioada 1 față de 0.

Prin convenție, stabilim că modificarea relativă nu se determină pentru mărimile deja exprimate
procentual (ponderea în PIB și indicatorii de structură).

Modificarea relativă se va determina pentru:


• Mărimile nominale
• Mărimile reale
• Mărimile medii pe locuitor, exprimate în moneda națională, EUR sau USD

3) Coeficientul de elasticitate (e) în raport cu PIB-ul

Elasticitatea (e) este raportul modificărilor relative, pentru variabilele analizate. În


exemplificarea noastră, este vorba despre CPTC și PIB (ambele exprimate nominal).

e = Δ (%) CPTCNOM / Δ (%) PIBNOM


- numitorul, Δ(%) PIBNOM, reprezintă rata de creștere economică nominală
e = (ICPTC 1.0 – 1) / (IPIB 1.0 – 1)

Observație: IX 1/0 = 1+ Δ (%) exprimată unitar (în raport cu unitatea)

Pe termen lung, valoarea elasticității (e) a CPTC tinde către 1, deci evoluția CPTC tinde
către evoluția PIB -ului, pe termen lung.
4) Coeficientul de corelație/concordanță/corespondență (K) în raport cu PIB-ul

K reprezintă raportul dintre indicii de evoluție ai mărimilor analizate. În exemplificarea


noastră, este vorba despre CPTC și PIB (ambele exprimate nominal).

K = ICPTC 1.0 / IPIB 1.0

K = (CPTC1 / CPTC0 ) / (PIB1 / PIB0)

K = g1 / g0, unde g reprezintă ponderea în PIB a CPTC

Pe termen lung, valoarea lui K (dintre CPTC și PIB) tinde și ea către 1, deoarece evoluția
CPTC tinde către evoluția PIB -ului, pe termen lung.

Observație: Acești indicatori de nivel, structură și dinamică, exemplificați pentru cheltuielile


publice sau CPTC, se aplică în mod similar și pentru veniturile publice (implicit pentru VPTC),
sau pentru datoria publică.
INDICATORII DE EFICIENȚĂ pentru INVESTIȚII 

Eficiența urmărește maximizarea efectului obținut ulterior în raport cu efortul realizat


inițial sau, invers, minimizarea efortului inițial în raport cu efectele obținute ulterior.
Indicatorii de eficiență se determină pentru investițiile private și publice care se pot
cuantifica monetar/financiar, atât în ceea ce privește costurile inițiale, cât și fluxurile viitoare
prevzionate sau obținute. 
Dacă beneficiile viitoare aduse de investiții nu se pot exprima financiar, în unități
monetare, se utilizează alte metode de analiză (spre exemplu, analize de eficacitate sau
economicitate). 
In cazul investițiilor (atât publice, cât și private), există un decalaj de timp între momentul
efectuării costurilor inițiale cu realizarea investiției și momentele încasării beneficiilor (care sunt
ulterioare, viitoare). Prin urmare, comparația dintre costurile inițiale cu investiția și fluxurile
financiare viitoare, trebuie să țină cont de trecerea timpului.  
Cuantificarea financiară/monetară a curgerii timpului se realizează fie prin actualizare
(aducerea la momentul zero (al punerii în funcțiune a investiției) a valorilor viitoare), fie prin
capitalizare (aducerea tuturor valorilor la momentul final, n). Actualizarea presupune împărțirea la
factorii de actualizare, iar capitalizarea presupune înmulțirea cu factorii de actualizare periodici
(noi îi vom considera anuali).  
Indicatorii de eficiență care se determină prin utilizarea acestor metode de cuantificare
(actualizare, capitalizare) se numesc indicatori moderni de eficiență. 
Pentru statele ale caror prețuri sunt stabile, în care rata inflației este nesemnificativă
(aproximată cu 0% pe an), se pot utiliza și indicatori clasici de eficiență (care nu tin cont de
valoarea în timp a banilor).

 Indicatorii moderni de eficiență utilizați în analize sunt:


1. Valoarea actuala neta (VAN), sau Valoarea prezentă netă (Net present value - NPV, en.)
2. Rata interna de rentabilitate (RIR) (Internal rate of return - IRR, en.)
3. Indicele de profitabilitate (IP) (Profitability index - PI, en.)
4. Termenul de recuperare a investiței, pe baza valorilor actualizate (TRact)
Elementele unei investiții:

I0 -- investiția inițială, sau cheltuiala inițială cu realizarea investiției


Cuprinde toate cheltuielile necesare până la momentul punerii în funcțiune (notat cu 0).
Aceste cheltuieli se determină la momentul 0, prin capitalizarea sumelor cheltuite anterior
momentului 0.

n – perioada de utilizare a invesției (număr de ani)

BNi -- beneficiul net adus de exploatarea investiției, în anul oarecare „i”;


Este un beneficiu net de costurile de utilizare anuale.
BNi = Bi – Ci (Bi sunt beneficiile anuale aduse prin utilizarea investiției, iar Ci costurile anuale
generate de utilizarea investiției în anul respectiv, notat generic cu „i”).
! Pentru investitiile private, BNi este, de regula, Cash Flow-ul Disponibil (CFD).

În anul n, la finalul acestuia (finalul duratei de utilizare a investiției), BN conține o mărime aparte,
Valoarea Reziduală a investiției. Această valoare poate să fie cea net contabilă, sau de cesiune,
sau de revânzare.
Dacă nu se precizează altceva în enunt, atunci valoarea reziduală este considerată nulă/zero.

Indicatorii moderni presupun, ca regulă generală, compararea lui I0 (costurile inițiale cu investitția,
efortul inițial) cu beneficiile viitoare nete actualizate (efectele viitoare, ulterioare, generate de
utilizarea investiției).

Observație: Vom presupune, prin convenție, că toate fluxurile financiare (costuri, beneficii), se
măsoară la sfarsitul perioadelor (la finalul fiecărui an, mai exact), adica posticipat.
Actualizarea se realizeaza astfel: (BNi)act =

unde ki este rata de actualizare din anul i, iar (1+ ki) este factorul de actualizare din anul i
Rata de actualizare se exprima unitar/ în raport cu 1, in aceste formule! Spre exemplu:
i) k = 10% = 0,1 (exprimare în raport cu 1); 1+k = 1,1 NU cu 11 (atenție)!
ii) k = 5% = 0,05 (exprimare în raport cu 1); 1+k = 1,05 NU cu 6 (atenție)!
iii) k = 50% = 0,5 (exprimare în raport cu 1); 1+k = 1,5 NU cu 51 (atenție)!
iv) k = 100% = 1 (exprimare în raport cu 1); 1+k = 2, NU cu 101(atenție)!

Rata de actualizare (k) poate lua diferite valori, spre exemplu:


Rata inflatiei, Rata medie a dobanzilor bancare aplicate la depozite, Rata medie a dobanzilor
bancare practicate la credite, Rata de dobanda oferita la titlurile de stat (RF = rata fără risc), Rata
medie de rentabilitate pentru sectorul de activitate in care se realizeaza in investitia, O mărime
fixată/stabilită de către instituția finanțatoare sau de către o autoritate financiară în domeniu, Costul
de oportunitate pentru investitori/ pentru banii investiți sau O valoare obținută pe baza unui model
de estimare (CAPM-ul).

Valoarea ratei de actualizare o sa fie precizată în enunțul aplicațiilor, sau se va determina


pe baza Costului Mediu Ponderat al Capitalurilor (CMPC).

k = Costul mediu ponderat al capitalurilor (CMPC), se determină atunci când sursele de finanțare
au costuri de oportunitate diferite.
CMPC = ∑Cj*pj, unde j ia valori de la 1 la numărul total de surse de finanțare
Cj – costul capitalului „j” ; pj – ponderea acestui capital in I0
Exemplu (cost capitaluri propii 0):
Considerăm o investiție I0 = 10.000 €, finanțată astfel:
- 5.000€ credit bancar, care costă 13%/an,
- 3.000€ împrumut obligatar (obținut pe baza emisiunii unor obligațiuni), care costă 10%/an,
- 2.000€ aport propriu (capitaluri proprii), care costă 0%/an.
În acest caz, CMPC = 13%*0,5 + 10%*0,3 + 0% = 9,5%/an = 9,5/100 = 0,095/an (exprimarea
lui k in raport cu 1, cu unitatea).
Exemplu (cost capitaluri propii diferit de 0)
Considerăm o investiție I0 = 10.000 €, finanțată astfel:
- 5.000€ credit bancar, care costă 13%/an,
- 3.000€ împrumut obligatar (obținut pe baza emisiunii unor obligațiuni), care costă 10%/an,
- 2.000€ aport propriu (capitaluri proprii), care costă 20%/an.
CMPC = 13%*0,5 + 10%*0,3 + 20%*0,2 = 6,5% + 3% + 4% = 13,5%/an = 13,5/100 = 0,135/an

Valorile periodice (anuale) utilizate pentru ratele de actualizare se folosesc si pentru


realizarea capitalizării.

Exemplu capitalizare:
Considerăm o investiție realizată în 2 etape: 10.000 euro, cheltuiala cu 2 ani inainte de punerea in
funcțiune a investiției (anul 0) și 20.000 euro, cu un an înainte de punerea în funcțiune a investiției.
Să se determine I0.
Capitalizarea se realizează la momentul 0 (al punerii în funcțiune a investiției):
I0 = 10000*(1+k-2)*(1+k-1) + 20000*(1+k-1),
Unde k-1 este rata de capitalizare/actualizare din anul -1 (dinainte de momentul zero, al punerii în
funcțiune), iar k-2 este rata de capitalizare/actualizare din anul -2 (2 ani inainte de punerea in
funcțiune a investiției).

Formula generală de calcul, pentru un asemenea exemplu, este:


I0 = ∑I-i*(1+k-1)(1+k-2)...(1+k-i),
unde i ia valori de la 1 la numărul total de ani în care investiția a fost realizată (până la momentul
punerii în funcțiune). 
1. Valoarea actuala neta (VAN)/ Valoarea prezentă netă (VPN)/ Net present value (NPV)  

VAN = -I0 + ∑(BNi)act = ∑(BNi)act - I0

unde i ia valori de la 1 la n (numărul de ani în care investiția este utilizată

Așadar, VAN compară beneficiile viitoare actualizate cu valoarea costurilor inițiale cu investiția
(până la momentul 0, al punerii în funcțiune).

a) Dacă avem rata de actualizare variabilă (k ≠ constantă), atunci:


𝐵𝑁2
VAN = -I0 + +
1 𝑘1 1 𝑘2
+ ...+  

b) Dacă avem rata de actualizare constantă pe întreaga perioadă (k = constantă), atunci:

VAN = -I0 + + + ... +

c) Dacă rata de actualizare este constantă pe întreaga perioadă (k = constantă și k>0 ), iar
Beneficiile nete anuale sunt și ele constante pe întreaga perioadă (BNi = constante = BN), atunci:

VAN = -I0 + [1+ + +...+ ]

VAN = -I0 + *

VAN = -I0 + *[1- ]

VAN = -I0 + *[1 - 1 𝑘 ] ! cea mai simplă formulă de aplicat pe calculator


Conform acestui criteriu/ indicator, o investitie este acceptabilă sau oportună sau eficientă
dacă și numai dacă VAN > 0.
Dintre două sau mai multe proiecte de investiții concurente, proiectul optim (conform
acestui criteriu/indicator), trebuie să fie eficient/ acceptabil/ oportun și să maximizeze Valoarea
actuala netă -- Max (VAN).

Exemplu: Consideram o investiție I0 egala cu 10.000 euro; n (durata de viață) = 5 ani;


BN = constant = 2.650 euro/an; k = 0,1 (10% pe an) = constantă.
Să se determine VAN pentru această investiție și să se precizeze dacă este eficientă.

VAN = 10000 + 26500 ( 1 – 1,1-5)


VAN = 10000 + 26500* 0,37907867694
VAN = 45,58 euro
VAN > 0, deci investiția este eficientă.

2. Rata internă de rentabilitate (RIR)/ Internal rate of return (IRR)

RIR este acea valoare a ratei de actualizare k, rată presupusă constantă pe toată perioada
de analiză, pentru care investiția inițială (I0) este egală cu suma beneficiilor nete viitoare actualizate
la aceasta valoare (RIR).
Avem I0 = ∑ (BNi)act , actualizare realizată la valoarea RIR a ratei de actualizare
RIR reprezintă deci rentabilitatea anuală, presupusă constantă, cu care este utilizata I0
pentru a genera beneficiile nete viitoare BNi.
Practic, RIR este soluția ecuației VAN=0, cu necunoscuta k.
Ecuația VAN = 0 înseamnă că 0 = - I0 + ∑ (BNi)act
Dacă această ecuație nu se poate rezolva, RIR se aproximează. Aceasta aproximare a lui
RIR se realizează în 2 etape:

i) Etapa tatonărilor succesive


Se caută 2 valori k1 si k2 ale RIR cu următoarele proprietăți: 5% ≥ k2-k1> 0%; VAN(k1)>0
și VAN (k2)<0.

Precizări:Tatonările succesive se încep cu o valoare de referință a ratei de actualizare, valoare


precizată în enunțul aplicației (spre exemplu, rata inflației este de a% pe an). 5% este un pas de
căutare recomandat, pentru a minimiza numărul tatonărilor și eroarea de aproximare.

ii) Etapa Interpolării liniare


În această etapă se presupune că VAN este o funcție liniară (de gradul 1) de k, pe intervalul
[k1,k2]. Folosind regula de trei simplă sau triunghiurile asemenea, rezultă următoarea identitate
pentru RIR:

RIR = k1 + (k2-k1) *

Atentie! Întotdeauna RIR aparține intervalului (k1,k2) și este o valoare pozitivă (trebuie sa fie >0)

Conform acestui criteriu/indicator, o investiție este acceptabilă sau eficientă sau oportună
dacă și numai dacă RIR este mai mare decât rata de referință precizată pentru rata de actualizare.
Dintre două sau mai multe proiecte de investiții concurente, proiectul optim (conform
acestui criteriu/indicator), trebuie să fie eficient/ acceptabil/ oportun și să maximizeze Rata internă
de rentabilitate (RIR).

3. Indicele de profitabilitate (IP)/ profitability index (PI)


IP =

Acest indicator arată cât reprezinta beneficiile nete viitoare actualizate, față de investiția inițială.
Formula se poate rescrie astfel: IP =[I0–(I0+∑(BNi)act)] / I0 = (I0 + VAN)/ I0

Adică IP = 1 +

Iar (IP-1) * 100 = * 100, este randamentul sau rata de rentabilitate pentru VAN.

Conform acestui indicator/criteriu, o investiție este acceptabilă sau eficientă sau oportună
dacă și numai dacă IP > 1 (echivalent cu VAN>0).
Dintre două sau mai multe proiecte de investiții concurente, proiectul optim (conform
acestui criteriu/indicator) trebuie să fie eficient/ acceptabil/ oportun și să maximizeze indicele de
profitabilitate -- Max(IP).

Exemplu: Considerăm 2 proiecte de investiții concurente A și B pentru care:


I0 VAN
A 100.000 50.000
B 90.000 48.000
Conform VAN, proiectul optim este A, pentru că maximizează VAN.
IPA = 1+ = 1+0,5 = 1,5

iar IPB = 1+ = 1+ = 1,53

Conform IP, proiectul optim este B, pentru că maximizează IP.

4. Termenul de recuperare a investiției, determinat pe baza beneficiilor nete actualizate

TRact reprezintă perioada (durata) în care I0 se recuperează pe baza BN viitoare actualizate


TRact =Xani și Yzile

X se determină prin tatonari succesive, pe baza următoarei inegalități duble:


∑ 𝐵𝑁𝑖 𝑎𝑐𝑡 ≤ I0 < ∑ 𝐵𝑁𝑖 𝑎𝑐𝑡
Iar Y este o aproximare, determinată printr-o regulă de 3 simplă, având la bază presupunerea că,
în anul x+1, beneficiul net actualizat este proportional în timp.
Considerăm anul ca având 365 de zile.

Regula de trei simplă:


în 365 zile, ale anului x+1 ................ se obține (BNx+1)act
în Y zile (ce trebuie determinat) ....... mai avem de obținut diferența [I0 - ∑ 𝐵𝑁𝑖 𝑎𝑐𝑡]

Y= 𝐼 ∑ 𝐵𝑁𝑖 𝑎𝑐𝑡 ∗ 365 / (BNx+1)act

Conform acestui indicator/criteriu, o investiție este acceptabilă sau eficientă sau oportună
dacă și numai dacă: TRact este mai mic decât n (durata de utilizare a investitiei)
Dintre două sau mai multe proiecte de investiții concurente, proiectul optim (conform
acestui indicator/ criteriu) trebuie să fie eficient/ acceptabil/ oportun și să minimizeze Termenul
de recuperare bazat pe actualizare (TRact).

Precizări:
i) Din punct de vedere al acceptării/ eficienței/ oportunității unei investiții, cele 4 criterii/ cei 4
indicatori sunt sinonime/ sinonimi. Este de ajuns sa se calculeze un singur indicator, pentru a
spune dacă investiția este eficientă, sau acceptabilă sau oportună.
Spre exemplu, dacă VAN ≥ 0 atunci și IP ≥0 și RIR≥valoarea de referinta a lui k și TRact≤n!!!

ii) Din punct de vedere al selectiei investitiei optime, dintre două sau mai multe proiecte de
investiție concurente, cei 4 indicatori sunt, de cele mai multe ori, contradictorii.
Într-o asemenea situație contradictorie, exista 2 rezolvări posibile:
- fie se consideră un singur criteriu de selecție, apreciat de către decident ca fiind cel mai relevant;
- fie se realizează un punctaj/ scoring pentru fiecare proiect de investiții analizat, ponderând fiecare
criteriu/ indicator cu un coeficient de importanță relativă, pe care i-o acordă decidentul.
Se va alege, în final, acel proiect care este eficient/ acceptabil/ oportun și care Maximizează
funcția scor. 
INDICATORII DE EFICIENȚĂ pentru INVESTIȚII 

Eficiența urmărește maximizarea efectului obținut ulterior în raport cu efortul realizat


inițial sau, invers, minimizarea efortului inițial în raport cu efectele obținute ulterior.
Indicatorii de eficiență se determină pentru investițiile private și publice care se pot
cuantifica monetar/financiar, atât în ceea ce privește costurile inițiale, cât și fluxurile viitoare
prevzionate sau obținute. 
Dacă beneficiile viitoare aduse de investiții nu se pot exprima financiar, în unități
monetare, se utilizează alte metode de analiză (spre exemplu, analize de eficacitate sau
economicitate). 
In cazul investițiilor (atât publice, cât și private), există un decalaj de timp între momentul
efectuării costurilor inițiale cu realizarea investiției și momentele încasării beneficiilor (care sunt
ulterioare, viitoare). Prin urmare, comparația dintre costurile inițiale cu investiția și fluxurile
financiare viitoare, trebuie să țină cont de trecerea timpului.  
Cuantificarea financiară/monetară a curgerii timpului se realizează fie prin actualizare
(aducerea la momentul zero (al punerii în funcțiune a investiției) a valorilor viitoare), fie prin
capitalizare (aducerea tuturor valorilor la momentul final, n). Actualizarea presupune împărțirea la
factorii de actualizare, iar capitalizarea presupune înmulțirea cu factorii de actualizare periodici
(noi îi vom considera anuali).  
Indicatorii de eficiență care se determină prin utilizarea acestor metode de cuantificare
(actualizare, capitalizare) se numesc indicatori moderni de eficiență. 
Pentru statele ale caror prețuri sunt stabile, în care rata inflației este nesemnificativă
(aproximată cu 0% pe an), se pot utiliza și indicatori clasici de eficiență (care nu tin cont de
valoarea în timp a banilor).

 Indicatorii moderni de eficiență utilizați în analize sunt:


1. Valoarea actuala neta (VAN), sau Valoarea prezentă netă (Net present value - NPV, en.)
2. Rata interna de rentabilitate (RIR) (Internal rate of return - IRR, en.)
3. Indicele de profitabilitate (IP) (Profitability index - PI, en.)
4. Termenul de recuperare a investiței, pe baza valorilor actualizate (TRact)
Elementele unei investiții:

I0 -- investiția inițială, sau cheltuiala inițială cu realizarea investiției


Cuprinde toate cheltuielile necesare până la momentul punerii în funcțiune (notat cu 0).
Aceste cheltuieli se determină la momentul 0, prin capitalizarea sumelor cheltuite anterior
momentului 0.

n – perioada de utilizare a invesției (număr de ani)

BNi -- beneficiul net adus de exploatarea investiției, în anul oarecare „i”;


Este un beneficiu net de costurile de utilizare anuale.
BNi = Bi – Ci (Bi sunt beneficiile anuale aduse prin utilizarea investiției, iar Ci costurile anuale
generate de utilizarea investiției în anul respectiv, notat generic cu „i”).
! Pentru investitiile private, BNi este, de regula, Cash Flow-ul Disponibil (CFD).

În anul n, la finalul acestuia (finalul duratei de utilizare a investiției), BN conține o mărime aparte,
Valoarea Reziduală a investiției. Această valoare poate să fie cea net contabilă, sau de cesiune,
sau de revânzare.
Dacă nu se precizează altceva în enunt, atunci valoarea reziduală este considerată nulă/zero.

Indicatorii moderni presupun, ca regulă generală, compararea lui I0 (costurile inițiale cu investitția,
efortul inițial) cu beneficiile viitoare nete actualizate (efectele viitoare, ulterioare, generate de
utilizarea investiției).

Observație: Vom presupune, prin convenție, că toate fluxurile financiare (costuri, beneficii), se
măsoară la sfarsitul perioadelor (la finalul fiecărui an, mai exact), adica posticipat.
Actualizarea se realizeaza astfel: (BNi)act =

unde ki este rata de actualizare din anul i, iar (1+ ki) este factorul de actualizare din anul i
Rata de actualizare se exprima unitar/ în raport cu 1, in aceste formule! Spre exemplu:
i) k = 10% = 0,1 (exprimare în raport cu 1); 1+k = 1,1 NU cu 11 (atenție)!
ii) k = 5% = 0,05 (exprimare în raport cu 1); 1+k = 1,05 NU cu 6 (atenție)!
iii) k = 50% = 0,5 (exprimare în raport cu 1); 1+k = 1,5 NU cu 51 (atenție)!
iv) k = 100% = 1 (exprimare în raport cu 1); 1+k = 2, NU cu 101(atenție)!

Rata de actualizare (k) poate lua diferite valori, spre exemplu:


Rata inflatiei, Rata medie a dobanzilor bancare aplicate la depozite, Rata medie a dobanzilor
bancare practicate la credite, Rata de dobanda oferita la titlurile de stat (RF = rata fără risc), Rata
medie de rentabilitate pentru sectorul de activitate in care se realizeaza in investitia, O mărime
fixată/stabilită de către instituția finanțatoare sau de către o autoritate financiară în domeniu, Costul
de oportunitate pentru investitori/ pentru banii investiți sau O valoare obținută pe baza unui model
de estimare (CAPM-ul).

Valoarea ratei de actualizare o sa fie precizată în enunțul aplicațiilor, sau se va determina


pe baza Costului Mediu Ponderat al Capitalurilor (CMPC).

k = Costul mediu ponderat al capitalurilor (CMPC), se determină atunci când sursele de finanțare
au costuri de oportunitate diferite.
CMPC = ∑Cj*pj, unde j ia valori de la 1 la numărul total de surse de finanțare
Cj – costul capitalului „j” ; pj – ponderea acestui capital in I0
Exemplu (cost capitaluri propii 0):
Considerăm o investiție I0 = 10.000 €, finanțată astfel:
- 5.000€ credit bancar, care costă 13%/an,
- 3.000€ împrumut obligatar (obținut pe baza emisiunii unor obligațiuni), care costă 10%/an,
- 2.000€ aport propriu (capitaluri proprii), care costă 0%/an.
În acest caz, CMPC = 13%*0,5 + 10%*0,3 + 0% = 9,5%/an = 9,5/100 = 0,095/an (exprimarea
lui k in raport cu 1, cu unitatea).
Exemplu (cost capitaluri propii diferit de 0)
Considerăm o investiție I0 = 10.000 €, finanțată astfel:
- 5.000€ credit bancar, care costă 13%/an,
- 3.000€ împrumut obligatar (obținut pe baza emisiunii unor obligațiuni), care costă 10%/an,
- 2.000€ aport propriu (capitaluri proprii), care costă 20%/an.
CMPC = 13%*0,5 + 10%*0,3 + 20%*0,2 = 6,5% + 3% + 4% = 13,5%/an = 13,5/100 = 0,135/an

Valorile periodice (anuale) utilizate pentru ratele de actualizare se folosesc si pentru


realizarea capitalizării.

Exemplu capitalizare:
Considerăm o investiție realizată în 2 etape: 10.000 euro, cheltuiala cu 2 ani inainte de punerea in
funcțiune a investiției (anul 0) și 20.000 euro, cu un an înainte de punerea în funcțiune a investiției.
Să se determine I0.
Capitalizarea se realizează la momentul 0 (al punerii în funcțiune a investiției):
I0 = 10000*(1+k-2)*(1+k-1) + 20000*(1+k-1),
Unde k-1 este rata de capitalizare/actualizare din anul -1 (dinainte de momentul zero, al punerii în
funcțiune), iar k-2 este rata de capitalizare/actualizare din anul -2 (2 ani inainte de punerea in
funcțiune a investiției).

Formula generală de calcul, pentru un asemenea exemplu, este:


I0 = ∑I-i*(1+k-1)(1+k-2)...(1+k-i),
unde i ia valori de la 1 la numărul total de ani în care investiția a fost realizată (până la momentul
punerii în funcțiune). 
1. Valoarea actuala neta (VAN)/ Valoarea prezentă netă (VPN)/ Net present value (NPV)  

VAN = -I0 + ∑(BNi)act = ∑(BNi)act - I0

unde i ia valori de la 1 la n (numărul de ani în care investiția este utilizată

Așadar, VAN compară beneficiile viitoare actualizate cu valoarea costurilor inițiale cu investiția
(până la momentul 0, al punerii în funcțiune).

a) Dacă avem rata de actualizare variabilă (k ≠ constantă), atunci:


𝐵𝑁2
VAN = -I0 + +
1 𝑘1 1 𝑘2
+ ...+  

b) Dacă avem rata de actualizare constantă pe întreaga perioadă (k = constantă), atunci:

VAN = -I0 + + + ... +

c) Dacă rata de actualizare este constantă pe întreaga perioadă (k = constantă și k>0 ), iar
Beneficiile nete anuale sunt și ele constante pe întreaga perioadă (BNi = constante = BN), atunci:

VAN = -I0 + [1+ + +...+ ]

VAN = -I0 + *

VAN = -I0 + *[1- ]

VAN = -I0 + *[1 - 1 𝑘 ] ! cea mai simplă formulă de aplicat pe calculator


Conform acestui criteriu/ indicator, o investitie este acceptabilă sau oportună sau eficientă
dacă și numai dacă VAN > 0.
Dintre două sau mai multe proiecte de investiții concurente, proiectul optim (conform
acestui criteriu/indicator), trebuie să fie eficient/ acceptabil/ oportun și să maximizeze Valoarea
actuala netă -- Max (VAN).

Exemplu: Consideram o investiție I0 egala cu 12.000 euro; n (durata de viață) = 5 ani;


BN = constant = 3.500 euro/an; k = 0,1 (10% pe an) = constantă.
Să se determine VAN pentru această investiție și să se precizeze dacă este eficientă.

VAN = 12000 + *[1 - 1 0,1 ]


,

VAN = 12000 + 35000 ( 1 – 1,1-5)


VAN = 12000 + 35000* 0,37907867694
VAN = 1267,75 euro
VAN > 0, deci investiția este eficientă.

2. Rata internă de rentabilitate (RIR)/ Internal rate of return (IRR)

RIR este acea valoare a ratei de actualizare k, rată presupusă constantă pe toată perioada
de analiză, pentru care investiția inițială (I0) este egală cu suma beneficiilor nete viitoare actualizate
la aceasta valoare (RIR).
Avem I0 = ∑ (BNi)act , actualizare realizată la valoarea RIR a ratei de actualizare
RIR reprezintă deci rentabilitatea anuală, presupusă constantă, cu care este utilizata I0
pentru a genera beneficiile nete viitoare BNi.
Practic, RIR este soluția ecuației VAN=0, cu necunoscuta k.
Ecuația VAN = 0 înseamnă că 0 = - I0 + ∑ (BNi)act
Dacă această ecuație nu se poate rezolva, RIR se aproximează. Aceasta aproximare a lui
RIR se realizează în 2 etape:

i) Etapa tatonărilor succesive


Se caută 2 valori k1 si k2 ale RIR cu următoarele proprietăți: 5% ≥ k2-k1> 0%; VAN(k1)>0
și VAN (k2)<0.

Precizări:Tatonările succesive se încep cu o valoare de referință a ratei de actualizare, valoare


precizată în enunțul aplicației (spre exemplu, rata inflației este de a% pe an). 5% este un pas de
căutare recomandat, pentru a minimiza numărul tatonărilor și eroarea de aproximare.

ii) Etapa Interpolării liniare


În această etapă se presupune că VAN este o funcție liniară (de gradul 1) de k, pe intervalul
[k1,k2]. Folosind regula de trei simplă sau triunghiurile asemenea, rezultă următoarea identitate
pentru RIR:

RIR = k1 + (k2-k1) *

Atentie! Întotdeauna RIR aparține intervalului (k1,k2) și este o valoare pozitivă (trebuie sa fie >0)

Conform acestui criteriu/indicator, o investiție este acceptabilă sau eficientă sau oportună
dacă și numai dacă RIR este mai mare decât rata de referință precizată pentru rata de actualizare.
Dintre două sau mai multe proiecte de investiții concurente, proiectul optim (conform
acestui criteriu/indicator), trebuie să fie eficient/ acceptabil/ oportun și să maximizeze Rata internă
de rentabilitate (RIR).

3. Indicele de profitabilitate (IP)/ profitability index (PI)


IP =

Acest indicator arată cât reprezinta beneficiile nete viitoare actualizate, față de investiția inițială.
Formula se poate rescrie astfel: IP =[I0–(I0+∑(BNi)act)] / I0 = (I0 + VAN)/ I0

Adică IP = 1 +

Iar (IP-1) * 100 = * 100, este randamentul sau rata de rentabilitate pentru VAN.

Conform acestui indicator/criteriu, o investiție este acceptabilă sau eficientă sau oportună
dacă și numai dacă IP > 1 (echivalent cu VAN>0).
Dintre două sau mai multe proiecte de investiții concurente, proiectul optim (conform
acestui criteriu/indicator) trebuie să fie eficient/ acceptabil/ oportun și să maximizeze indicele de
profitabilitate -- Max(IP).

Exemplu: Considerăm 2 proiecte de investiții concurente A și B pentru care:


I0 VAN
A 100.000 50.000
B 90.000 48.000
Conform VAN, proiectul optim este A, pentru că maximizează VAN.
IPA = 1+ = 1+0,5 = 1,5

iar IPB = 1+ = 1+ = 1,53

Conform IP, proiectul optim este B, pentru că maximizează IP.

4. Termenul de recuperare a investiției, determinat pe baza beneficiilor nete actualizate

TRact reprezintă perioada (durata) în care I0 se recuperează pe baza BN viitoare actualizate


TRact =Xani și Yzile

X se determină prin tatonari succesive, pe baza următoarei inegalități duble:


∑ 𝐵𝑁𝑖 𝑎𝑐𝑡 ≤ I0 < ∑ 𝐵𝑁𝑖 𝑎𝑐𝑡
Iar Y este o aproximare, determinată printr-o regulă de 3 simplă, având la bază presupunerea că,
în anul x+1, beneficiul net actualizat este proportional în timp.
Considerăm anul ca având 365 de zile.

Regula de trei simplă:


în 365 zile, ale anului x+1 ................ se obține (BNx+1)act
în Y zile (ce trebuie determinat) ....... mai avem de obținut diferența [I0 - ∑ 𝐵𝑁𝑖 𝑎𝑐𝑡]

Y= 𝐼 ∑ 𝐵𝑁𝑖 𝑎𝑐𝑡 ∗ 365 / (BNx+1)act

Conform acestui indicator/criteriu, o investiție este acceptabilă sau eficientă sau oportună
dacă și numai dacă: TRact este mai mic decât n (durata de utilizare a investitiei)
Dintre două sau mai multe proiecte de investiții concurente, proiectul optim (conform
acestui indicator/ criteriu) trebuie să fie eficient/ acceptabil/ oportun și să minimizeze Termenul
de recuperare bazat pe actualizare (TRact).

Precizări:
i) Din punct de vedere al acceptării/ eficienței/ oportunității unei investiții, cele 4 criterii/ cei 4
indicatori sunt sinonime/ sinonimi. Este de ajuns sa se calculeze un singur indicator, pentru a
spune dacă investiția este eficientă, sau acceptabilă sau oportună.
Spre exemplu, dacă VAN ≥ 0 atunci și IP ≥0 și RIR≥valoarea de referinta a lui k și TRact≤n!!!

ii) Din punct de vedere al selectiei investitiei optime, dintre două sau mai multe proiecte de
investiție concurente, cei 4 indicatori sunt, de cele mai multe ori, contradictorii.
Într-o asemenea situație contradictorie, exista 2 rezolvări posibile:
- fie se consideră un singur criteriu de selecție, apreciat de către decident ca fiind cel mai relevant;
- fie se realizează un punctaj/ scoring pentru fiecare proiect de investiții analizat, ponderând fiecare
criteriu/ indicator cu un coeficient de importanță relativă, pe care i-o acordă decidentul.
Se va alege, în final, acel proiect care este eficient/ acceptabil/ oportun și care Maximizează
funcția scor. 
LEGE nr. 500 din 11 iulie 2002
privind finan ele publice
EMITENT: PARLAMENTUL
PUBLICAT ÎN: MONITORUL OFICIAL nr. 597 din 13 august 2002

Parlamentul României adopta prezenta lege.

CAP. 1
Dispozi ii generale

Obiectul legii
ART. 1
(1) Prezenta lege stabile te principiile, cadrul general i procedurile privind formarea,
administrarea, angajarea i utilizarea fondurilor publice, precum i responsabilit ile
institu iilor publice implicate în procesul bugetar.
(2) Dispozi iile prezentei legi se aplica în domeniul elabor rii, aprob rii, execut rii i
raportarii:
a) bugetului de stat;
b) bugetului asigur rilor sociale de stat;
c) bugetelor fondurilor speciale;
d) bugetului trezoreriei statului;
e) bugetelor institu iilor publice autonome;
f) bugetelor institu iilor publice finan ate integral sau par ial din bugetul de stat, bugetul
asigur rilor sociale de stat i bugetele fondurilor speciale, dup caz;
g) bugetelor institu iilor publice finan ate integral din venituri proprii;
h) bugetului fondurilor provenite din credite externe contractate sau garantate de stat
i ale c ror rambursare, dobânzi i alte costuri se asigura din fonduri publice;
i) bugetului fondurilor externe nerambursabile.
Defini ii
ART. 2
În în elesul prezentei legi, termenii i expresiile de mai jos se definesc dup cum
urmeaz :
1. an bugetar - anul financiar pentru care se aproba bugetul; anul bugetar este anul
calendaristic care începe la data de 1 ianuarie i se încheie la data de 31 decembrie;
2. angajament bugetar - orice act prin care o autoritate competenta, potrivit legii,
afecteaz fonduri publice unei anumite destina ii, în limita creditelor bugetare aprobate;
3. angajament legal - faza în procesul execu iei bugetare reprezentând orice act
juridic din care rezulta sau ar putea rezulta o obliga ie pe seama fondurilor publice;
4. articol bugetar - subdiviziune a clasificatiei cheltuielilor bugetare, determinata în
func ie de caracterul economic al opera iunilor în care acestea se concretizeaz i care
desemneaz natura unei cheltuieli, indiferent de ac iunea la care se refer ;
5. autorizare bugetar - aprobare data ordonatorilor de credite de a angaja i/sau de a
efectua plati, într-o perioada data, în limita creditelor bugetare aprobate;
6. buget - document prin care sunt prev zute i aprobate în fiecare an veniturile i
cheltuielile sau, dup caz, numai cheltuielile, în func ie de sistemul de finan are a
institu iilor publice;
7. buget general consolidat - ansamblul bugetelor, componente ale sistemului
bugetar, agregate i consolidate pentru a forma un întreg;
8. cheltuieli bugetare - sumele aprobate în bugetele prev zute la art. 1 alin. (2), în
limitele i potrivit destina iilor stabilite prin bugetele respective;
9. clasificatie bugetar - gruparea veniturilor i cheltuielilor bugetare într-o ordine
obligatorie i dup criterii unitare;
10. clasificatie economic - gruparea cheltuielilor dup natura i efectul lor economic;
11. clasificatie func ional - gruparea cheltuielilor dup destina ia lor pentru a evalua
alocarea fondurilor publice unor activit i sau obiective care definesc necesit ile publice;
12. contabil - denumire generica pentru persoana i/sau persoanele care lucreaz în
compartimentul financiar-contabil, care verifica documentele justificative i întocmesc
instrumentele de plata a cheltuielilor efectuate pe seama fondurilor publice;
13. compartimentul financiar-contabil - structura organizatoric din cadrul institu iei
publice, în care este organizat execu ia bugetar (serviciu, birou, compartiment);
14. credite destinate unor ac iuni multianuale - sume alocate unor programe, proiecte,
subproiecte, obiective i altele asemenea, care se desf oar pe o perioada mai mare
de un an i dau loc la credite de angajament i credite bugetare;
15. credit de angajament - limita maxima a cheltuielilor ce pot fi angajate, în timpul
exerci iului bugetar, în limitele aprobate;
16. credit bugetar - suma aprobat prin buget, reprezentând limita maxima pana la
care se pot ordonanta i efectua plati în cursul anului bugetar pentru agajamentele
contractate în cursul exerci iului bugetar i/sau din exercitii anterioare pentru ac iuni
multianuale, respectiv se pot angaja, ordonanta i efectua plati din buget pentru celelalte
ac iuni;
17. cofinantare - finan area unui program, proiect, subproiect, obiectiv i altele
asemenea, par ial prin credite bugetare, par ial prin finan area provenit din surse
externe;
18. consolidare - opera iunea de eliminare a transferurilor de sume dintre doua bugete
componente ale bugetului general consolidat, în vederea evit rii dublei evidentieri a
acestora;
19. contribu ie - prelevare obligatorie a unei p r i din veniturile persoanelor fizice i
juridice, cu sau f r posibilitatea ob inerii unei contraprestatii;
20. deficit bugetar - parte a cheltuielilor bugetare ce dep e te veniturile bugetare
într-un an bugetar;
21. deschidere de credite bugetare - aprobare comunicat ordonatorului principal de
credite de c tre Ministerul Finan elor Publice prin trezoreria statului, în limita c reia se
pot efectua repartizari de credite bugetare i plati;
22. dona ie - fonduri b ne ti sau bunuri materiale primite de o institu ie publica de la o
persoana juridic sau fizica cu titlu nerambursabil i f r contraprestatie;
23. excedent bugetar - parte a veniturilor bugetare ce dep e te cheltuielile bugetare
într-un an bugetar;
24. execu ie bugetar - activitatea de încasare a veniturilor bugetare i de efectuare a
pl ii cheltuielilor aprobate prin buget;
25. execu ia de casa a bugetului - complex de opera iuni care se refer la încasarea
veniturilor i plata cheltuielilor bugetare;
26. exerci iu bugetar - perioada egala cu anul bugetar pentru care se elaboreaz , se
aproba, se executa i se raporteaz bugetul;
27. fonduri publice - sume alocate din bugetele prev zute la art. 1 alin. (2);
28. fonduri speciale - venituri publice constituite prin legi speciale prin care se
stabilesc i destinatiile acestora;
29. impozit - prelevare obligatorie, f r contraprestatie i nerambursabila, efectuat
de c tre administra ia publica pentru satisfacerea necesit ilor de interes general;
30. institu ii publice - denumire generica ce include Parlamentul, Administra ia
Prezidentiala, ministerele, celelalte organe de specialitate ale administra iei publice, alte
autorit i publice, institu iile publice autonome, precum i institu iile din subordinea
acestora, indiferent de modul de finan are a acestora;
31. lege bugetar anuala - lege care prevede i autorizeaza pentru fiecare an bugetar
veniturile i cheltuielile bugetare, precum i reglement ri specifice exerci iului bugetar;
32. lege de rectificare - lege care modifica în cursul exerci iului bugetar legea
bugetar anuala;
33. lichidarea cheltuielilor - faza în procesul execu iei bugetare în care se verifica
existenta angajamentelor, se determina sau se verifica realitatea sumei datorate, se
verifica condi iile de exigibilitate ale angajamentului, pe baza documentelor justificative
care sa ateste opera iunile respective;
34. ordonan area cheltuielilor - faza în procesul execu iei bugetare în care se confirma
ca livr rile de bunuri i de servicii au fost efectuate sau alte crean e au fost verificate i
ca plata poate fi realizat ;
35. plata cheltuielilor - faza în procesul execu iei bugetare reprezentând actul final prin
care institu ia publica achit obliga iile sale fata de ter i;
36. proces bugetar - etape consecutive de elaborare, aprobare, executare, control i
raportare ale bugetului, care se încheie cu aprobarea contului general de execu ie a
acestuia;
37. program - o ac iune sau un ansamblu coerent de ac iuni ce se refer la acela i
ordonator principal de credite, proiectate pentru a realiza un obiectiv sau un set de
obiective definite i pentru care sunt stabili i indicatori de program care sa evalueze
rezultatele ce vor fi ob inute, în limitele de finan are aprobate;
38. sistem bugetar - sistem unitar de bugete care cuprinde bugetele prev zute la art.
1 alin. (2) i bugetele locale;
39. eful compartimentului financiar-contabil - persoana care ocupa func ia de
conducere a compartimentului financiar-contabil i care r spunde de activitatea de
încasare a veniturilor i de plata a cheltuielilor sau, dup caz, una dintre persoanele care
îndepline te aceste atribu ii în cadrul unei institu ii publice care nu are în structura sa un
compartiment financiar-contabil sau persoana care îndepline te aceste atribu ii pe baza
de contract, în condi iile legii;
40. taxa - suma pl tit de o persoana fizica sau juridic , de regula, pentru serviciile
prestate acesteia de c tre un agent economic, o institu ie publica sau un serviciu public;
41. varsamant - modalitate de stingere a obliga iei legale, prin virarea unei sume de
bani, efectuat de un agent economic sau de o institu ie publica ori financiar ;
42. venituri bugetare - resursele b ne ti care se cuvin bugetelor prev zute la art. 1
alin. (2), în baza unor prevederi legale, formate din impozite, taxe, contribu ii i alte
v rs minte;
43. virare de credite bugetare - opera iune prin care se diminueaz creditul bugetar de
la o subdiviziune a clasificatiei bugetare care prezint disponibilitati i se majoreaz
corespunz tor o alta subdiviziune la care fondurile sunt insuficiente, cu respectarea
dispozi iilor legale de efectuare a opera iunilor respective.
Veniturile i cheltuielile bugetare
ART. 3
(1) Veniturile i cheltuielile sistemului bugetar, cumulate la nivel na ional, alc tuiesc
veniturile bugetare totale, respectiv cheltuielile bugetare totale care, dup consolidare,
prin eliminarea transferurilor dintre bugete, vor eviden ia dimensiunile efortului financiar
public pe anul respectiv, starea de echilibru sau dezechilibru, dup caz.
(2) Creditele bugetare aprobate se utilizeaz pentru finan area func iilor administra iei
publice, programelor, ac iunilor, obiectivelor i sarcinilor prioritare, potrivit scopurilor
prev zute în legi i alte reglement ri, i vor fi angajate i folosite în stricta corelare cu
gradul previzionat de încasare a veniturilor bugetare.
Autorizarea bugetar /Angajamentele multianuale
ART. 4
(1) Legea bugetar anuala prevede i autorizeaza, pentru anul bugetar, veniturile i
cheltuielile bugetare, precum i reglement ri specifice exerci iului bugetar.
(2) Sumele aprobate, la partea de cheltuieli, prin bugetele prev zute la art. 1 alin. (2),
în cadrul c rora se angajeaz , se ordonan eaz i se efectueaz plati, reprezint limite
maxime care nu pot fi depasite.
(3) Angajarea cheltuielilor din aceste bugete se face numai în limita creditelor
bugetare aprobate.
(4) Angajarea i utilizarea creditelor bugetare în alte scopuri decât cele aprobate atrag
r spunderea celor vinova i, în condi iile legii.
(5) Pentru ac iunile multianuale se înscriu în buget, distinct, creditele de angajament i
creditele bugetare.
(6) În vederea realiz rii ac iunilor multianuale ordonatorii de credite încheie
angajamente legale, în limita creditelor de angajament aprobate prin buget pentru anul
bugetar respectiv.
Legile bugetare anuale
ART. 5
În cadrul legilor bugetare anuale se includ urm toarele:
a) legea bugetului de stat, legea de rectificare a bugetului de stat;
b) legea bugetului asigur rilor sociale de stat, legea de rectificare a bugetului
asigur rilor sociale de stat.
Legile de rectificare
ART. 6
Legile bugetare anuale pot fi modificate în cursul exerci iului bugetar prin legi de
rectificare, elaborate cel mai târziu pana la data de 30 noiembrie. Legilor de rectificare li
se vor aplica acelea i proceduri ca i legilor bugetare anuale ini iale, cu excep ia
termenelor din calendarul bugetar.
Legile privind contul general anual de execu ie
ART. 7
Rezultatele fiec rui exerci iu bugetar se aproba prin:
a) legea privind contul general anual de execu ie a bugetului de stat;
b) legea privind contul general anual de execu ie a bugetului asigur rilor sociale de
stat.

CAP. 2
Principii, reguli i responsabilit i

SEC IUNEA 1
Principii i reguli bugetare

Principiul universalitatii
ART. 8
(1) Veniturile i cheltuielile se includ în buget în totalitate, în sume brute.
(2) Veniturile bugetare nu pot fi afectate direct unei cheltuieli bugetare anume, cu
excep ia donatiilor i sponsorizarilor, care au stabilite destina ii distincte.
Principiul publicit ii
ART. 9
Sistemul bugetar este deschis i transparent, acestea realizandu-se prin:
a) dezbaterea publica a proiectelor de buget, cu prilejul aprob rii acestora;
b) dezbaterea publica a conturilor generale anuale de execu ie a bugetelor, cu prilejul
aprob rii acestora;
c) publicarea în Monitorul Oficial al României, Partea I, a actelor normative de
aprobare a bugetelor i conturilor anuale de execu ie a acestora;
d) mijloacele de informare în masa, pentru difuzarea informa iilor asupra con inutului
bugetului, exceptând informa iile i documentele nepublicabile, prev zute de lege.
Principiul unit ii
ART. 10
(1) Veniturile i cheltuielile bugetare se înscriu într-un singur document, pentru a se
asigura utilizarea eficienta i monitorizarea fondurilor publice.
(2) Toate veniturile re inute i utilizate în sistem extrabugetar, sub diverse forme i
denumiri, se introduc în bugetul de stat, urmând regulile i principiile acestui buget, cu
excep ia celor prev zute la art. 62 alin. (1) lit. b) i c) i la art. 68, precum i a celor
pentru constituirea, potrivit legii, a fondurilor de stimulare a personalului.
(3) Veniturile i cheltuielile Fondului special pentru dezvoltarea sistemului energetic i
ale Fondului special al drumurilor publice se introduc în bugetul de stat ca venituri i
cheltuieli cu destina ie special , urmând regulile i principiile acestui buget.
(4) În vederea respect rii principiilor bugetare, în termen de 3 ani de la data intr rii în
vigoare a prezentei legi Guvernul va propune Parlamentului modificarea actelor
normative pentru desfiin area veniturilor i cheltuielilor cu destina ie special incluse în
bugetul de stat.
Principiul anualitatii
ART. 11
(1) Veniturile i cheltuielile bugetare sunt aprobate prin lege pe o perioada de un an,
care corespunde exerci iului bugetar.
(2) Toate opera iunile de încas ri i plati efectuate în cursul unui an bugetar în contul
unui buget apar in exerci iului corespunz tor de execu ie a bugetului respectiv.
Principiul specializ rii bugetare
ART. 12
Veniturile i cheltuielile bugetare se înscriu i se aproba în buget pe surse de
provenienta i, respectiv, pe categorii de cheltuieli, grupate dup natura lor economic i
destina ia acestora, potrivit clasificatiei bugetare.
Principiul unit ii monetare
ART. 13
Toate opera iunile bugetare se exprima în moneda nationala.
Reguli privind cheltuielile bugetare
ART. 14
(1) Cheltuielile bugetare au destina ie precisa i limitat i sunt determinate de
autoriz rile con inute în legi specifice i în legile bugetare anuale.
(2) Nici o cheltuiala nu poate fi înscris în bugetele prev zute la art. 1 alin. (2) i nici
angajata i efectuat din aceste bugete, dac nu exista baza legal pentru respectiva
cheltuiala.
(3) Nici o cheltuiala din fonduri publice nu poate fi angajata, ordonanta i pl tit dac
nu este aprobat potrivit legii i nu are prevederi bugetare.
Limite privind mic orarea veniturilor i majorarea cheltuielilor bugetare
ART. 15
(1) În cazurile în care se fac propuneri de elaborare a unor proiecte de acte normative
a c ror aplicare atrage mic orarea veniturilor sau majorarea cheltuielilor aprobate prin
buget, ini iatorii au obliga ia sa prevad i mijloacele necesare pentru acoperirea
minusului de venituri sau cre terea cheltuielilor. În acest scop ini iatorii trebuie sa
elaboreze, cu sprijinul Ministerului Finan elor Publice sau al altor institu ii implicate, fi a
financiar care înso e te expunerea de motive sau nota de fundamentare, dup caz, i
care va fi actualizat în concordanta cu eventualele modific ri intervenite în proiectul de
act normativ. În aceasta fi a se înscriu efectele financiare asupra bugetului general
consolidat, care trebuie sa aib în vedere:
a) schimb rile anticipate în veniturile i cheltuielile bugetare pentru urm torii 5 ani;
b) e alonarea anuala a creditelor bugetare, în cazul ac iunilor multianuale;
c) propuneri realiste în vederea acoperirii major rii cheltuielilor;
d) propuneri realiste în vederea acoperirii minusului de venituri.
(2) Dup depunerea proiectului legii bugetare anuale la Parlament pot fi aprobate acte
normative numai în condi iile prevederilor alin. (1), dar cu precizarea surselor de
acoperire a diminu rii veniturilor sau a major rii cheltuielilor bugetare, aferente
exerci iului bugetar pentru care s-a elaborat bugetul.

SEC IUNEA a 2-a


Competente i responsabilit i în procesul bugetar

Aprobarea bugetelor
ART. 16
(1) Bugetul de stat, bugetul asigur rilor sociale de stat, bugetele fondurilor speciale,
bugetele institu iilor publice autonome, bugetele creditelor externe contractate sau
garantate de stat, bugetele fondurilor externe nerambursabile, bugetul trezoreriei statului
i bugetele institu iilor publice se aproba astfel:
a) bugetul de stat, bugetul asigur rilor sociale de stat, bugetele fondurilor speciale,
bugetele creditelor externe contractate sau garantate de stat i bugetele fondurilor
externe nerambursabile, prin lege;
b) bugetele institu iilor publice autonome, de c tre organele abilitate în acest scop prin
legi speciale;
c) bugetele institu iilor publice finan ate par ial din bugetele prev zute la lit. a), prin
lege, ca anexe la bugetele ordonatorilor principali de credite;
d) bugetele institu iilor publice finan ate integral din bugetele prev zute la lit. a), de
c tre ordonatorul de credite ierarhic superior al acestora;
e) bugetele institu iilor publice care se finan eaz integral din venituri proprii, de c tre
organul de conducere al institu iei publice i cu acordul ordonatorului de credite ierarhic
superior;
f) bugetul trezoreriei statului, prin hot râre a Guvernului.
(2) Bugetele prev zute la alin. (1) lit. d) i e) se aproba în termen de 15 zile de la data
public rii legii bugetare anuale sau a legii de rectificare în Monitorul Oficial al României,
Partea I.
Rolul Parlamentului
ART. 17
(1) Parlamentul adopta legile bugetare anuale i legile de rectificare, elaborate de
Guvern în contextul strategiei macroeconomice asumate de acesta.
(2) În cazul în care legile bugetare anuale, depuse în termen legal, nu au fost
adoptate de c tre Parlament pana cel târziu la data de 15 decembrie a anului anterior
anului la care se refer proiectul de buget, Guvernul va solicita Parlamentului aplicarea
procedurii de urgenta.
(3) În timpul dezbaterilor nu pot fi aprobate amendamente la legile bugetare anuale,
care determina majorarea nivelului deficitului bugetar.
(4) Parlamentul adopta legile contului general anual de execu ie.
Rolul Guvernului
ART. 18
(1) Guvernul asigura realizarea politicii fiscal-bugetare, care ia în considerare
perspectivele economice i priorit ile politice cuprinse în Programul de guvernare
acceptat de Parlament.
(2) Guvernul asigura:
a) elaborarea raportului privind situa ia macroeconomica pentru anul bugetar
respectiv i proiectia acesteia în urm torii 3 ani;
b) elaborarea proiectelor legilor bugetare anuale i transmiterea acestora spre
adoptare Parlamentului, în cadrul termenului limita prev zut de prezenta lege;
c) exercitarea conducerii generale a activit ii executive în domeniul finan elor publice,
scop în care examineaz periodic execu ia bugetar i stabile te m suri pentru
men inerea sau îmbun t irea echilibrului bugetar, dup caz;
d) supunerea spre adoptare Parlamentului a proiectelor legilor de rectificare i a
contului general anual de execu ie;
e) utilizarea fondului de rezerva bugetar i a fondului de interven ie la dispozi ia sa,
pe baza de hot râri.
Rolul Ministerului Finan elor Publice
ART. 19
În domeniul finan elor publice Ministerul Finan elor Publice are, în principal,
urm toarele atribu ii:
a) coordoneaz ac iunile care sunt în responsabilitatea Guvernului cu privire la
sistemul bugetar, i anume: preg tirea proiectelor legilor bugetare anuale, ale legilor de
rectificare, precum i ale legilor privind aprobarea contului general anual de execu ie;
b) dispune m surile necesare pentru aplicarea politicii fiscal-bugetare;
c) emite norme metodologice privind elaborarea bugetelor i forma de prezentare a
acestora;
d) emite norme metodologice, preciz ri i instruc iuni prin care se stabilesc practicile
i procedurile pentru încasarea veniturilor, angajarea, lichidarea, ordonan area i plata
cheltuielilor, controlul cheltuirii acestora, încheierea exerci iului bugetar anual,
contabilizarea i raportarea;
e) solicita rapoarte i informa ii oric ror institu ii care gestioneaz fonduri publice;
f) aproba clasificatiile bugetare, precum i modific rile acestora;
g) analizeaz propunerile de buget în etapele de elaborare a bugetelor;
h) furnizeaz Parlamentului, la cererea acestuia, cu sprijinul ordonatorilor principali de
credite, documentele care au stat la baza fundamentarii proiectelor legilor bugetare
anuale;
i) asigura monitorizarea execu iei bugetare, iar în cazul în care se constata abateri ale
veniturilor i cheltuielilor de la nivelurile autorizate, propune Guvernului m suri pentru
reglementarea situa iei;
j) avizeaz , în faza de proiect, acordurile, memorandmurile, protocoalele sau alte
asemenea în elegeri încheiate cu partenerii externi, precum i proiectele de acte
normative, care con in implica ii financiare;
k) stabile te con inutul, forma de prezentare i structura programelor elaborate de
ordonatorii principali de credite;
l) blocheaza sau reduce utilizarea unor credite bugetare constatate ca fiind f r temei
legal sau f r justificare în bugetele ordonatorilor de credite;
m) dispune m surile necesare pentru administrarea i urm rirea modului de utilizare a
fondurilor publice destinate cofinan rii în bani, rezultate din contribu ia financiar
externa acordat Guvernului României;
n) colaboreaz cu Banca Nationala a României la elaborarea balan ei de plati
externe, a balan ei crean elor i angajamentelor externe, a reglement rilor în domeniul
monetar i valutar;
o) prezint semestrial Guvernului i comisiilor pentru buget, finan e i b nci ale
Parlamentului, împreun cu Banca Nationala a României, inform ri asupra modului de
realizare a balan ei de plati externe i a balan ei crean elor i angajamentelor externe i
propune solu ii de acoperire a deficitului sau de utilizare a excedentului din contul curent
al balan ei de plati externe;
p) participa, în numele statului, în ara i în str in tate, dup caz, la tratative externe
privind acordurile bilaterale i multilaterale de promovare i protejare a investi iilor i
conven iile de evitare a dublei impuneri i combatere a evaziunii fiscale i, împreun cu
Banca Nationala a României, în probleme financiare, valutare i de plati;
r) îndepline te i alte atribu ii prev zute de dispozi iile legale.
Categorii de ordonatori de credite
ART. 20
(1) Ordonatorii principali de credite sunt mini trii, conduc torii celorlalte organe de
specialitate ale administra iei publice centrale, conduc torii altor autorit i publice i
conduc torii institu iilor publice autonome.
(2) Ordonatorii principali de credite pot delega aceasta calitate inlocuitorilor de drept,
secretarilor generali sau altor persoane împuternicite în acest scop. Prin actul de
delegare ordonatorii principali de credite vor preciza limitele i condi iile delegarii.
(3) În cazurile prev zute de legi speciale ordonatorii principali de credite sunt
secretarii generali sau persoanele desemnate prin aceste legi.
(4) Conduc torii institu iilor publice cu personalitate juridic din subordinea
ordonatorilor principali de credite sunt ordonatori secundari sau ter iari de credite, dup
caz.
Rolul ordonatorilor de credite
ART. 21
(1) Ordonatorii principali de credite repartizeaz creditele bugetare aprobate, pentru
bugetul propriu i pentru bugetele institu iilor publice ierarhic inferioare, ai c ror
conducatori sunt ordonatori secundari sau ter iari de credite, dup caz, în raport cu
sarcinile acestora, potrivit legii.
(2) Ordonatorii secundari de credite repartizeaz creditele bugetare aprobate, potrivit
alin. (1), pentru bugetul propriu i pentru bugetele institu iilor publice subordonate, ai
c ror conducatori sunt ordonatori ter iari de credite, în raport cu sarcinile acestora,
potrivit legii.
(3) Ordonatorii ter iari de credite utilizeaz creditele bugetare ce le-au fost repartizate
numai pentru realizarea sarcinilor institu iilor pe care le conduc, potrivit prevederilor din
bugetele aprobate i în condi iile stabilite prin dispozi iile legale.
(4) Ordonatorii principali de credite vor repartiza, potrivit alin. (1), creditele bugetare,
dup re inerea a 10% din prevederile aprobate acestora, pentru asigurarea unei executii
bugetare prudente, cu excep ia cheltuielilor de personal i a celor care decurg din
obliga ii interna ionale, care vor fi repartizate integral. Repartizarea sumelor re inute în
propor ie de 10% se face în semestrul al doilea, dup examinarea de c tre Guvern a
execu iei bugetare pe primul semestru.
(5) Toate institu iile publice trebuie sa aib bugetul aprobat, potrivit prevederilor
prezentei legi.
Responsabilit ile ordonatorilor de credite
ART. 22
(1) Ordonatorii de credite au obliga ia de a angaja i de a utiliza creditele bugetare
numai în limita prevederilor i destina iilor aprobate, pentru cheltuieli strict legate de
activitatea institu iilor publice respective i cu respectarea dispozi iilor legale.
(2) Ordonatorii de credite r spund, potrivit legii, de:
a) angajarea, lichidarea i ordonan area cheltuielilor în limita creditelor bugetare
repartizate i aprobate potrivit prevederilor art. 21;
b) realizarea veniturilor;
c) angajarea i utilizarea creditelor bugetare pe baza bunei gestiuni financiare;
d) integritatea bunurilor încredin ate institu iei pe care o conduc;
e) organizarea i inerea la zi a contabilit ii i prezentarea la termen a situa iilor
financiare asupra situa iei patrimoniului aflat în administrare i execu iei bugetare;
f) organizarea sistemului de monitorizare a programului de achizi ii publice i a
programului de lucr ri de investi ii publice;
g) organizarea evidentei programelor, inclusiv a indicatorilor aferen i acestora;
h) organizarea i inerea la zi a evidentei patrimoniului, conform prevederilor legale.
Controlul financiar preventiv i auditul intern
ART. 23
Controlul financiar preventiv i auditul intern se exercita asupra tuturor opera iunilor
care afecteaz fondurile publice i/sau patrimoniul public i sunt exercitate conform
reglement rilor legale în domeniu.
Controlul financiar preventiv propriu
ART. 24
(1) Angajarea, lichidarea i ordonan area cheltuielilor din fonduri publice se aproba de
ordonatorul de credite, iar plata acestora se efectueaz de c tre contabil.
(2) Angajarea i ordonan area cheltuielilor se efectueaz numai cu viza prealabil de
control financiar preventiv propriu, potrivit dispozi iilor legale.
Controlul financiar preventiv delegat
ART. 25
Controlul financiar preventiv delegat se exercita de Ministerul Finan elor Publice,
conform legisla iei în domeniu.

CAP. 3
Procesul bugetar

SEC IUNEA 1
Proceduri privind elaborarea bugetelor

Con inutul legilor bugetare anuale


ART. 26
Legile bugetare cuprind:
a) la venituri, estimarile anului bugetar;
b) la cheltuieli, creditele bugetare determinate de autoriz rile con inute în legi
specifice, în structura func ional i economic a acestora;
c) deficitul sau excedentul bugetar, dup caz;
d) reglement ri specifice exerci iului bugetar.
Anexele legilor bugetare
ART. 27
Anexele legilor bugetare cuprind:
a) sintezele bugetelor prev zute la art. 16 alin. (1) lit. a);
b) bugetele ordonatorilor principali de credite i anexele la acestea;
c) sumele defalcate din unele venituri ale bugetului de stat i criteriile de repartizare a
acestora;
d) alte anexe specifice.
Elaborarea bugetelor
ART. 28
Proiectele legilor bugetare anuale i ale bugetelor se elaboreaz de c tre Guvern,
prin Ministerul Finan elor Publice, pe baza:
a) prognozelor indicatorilor macroeconomici i sociali pentru anul bugetar pentru care
se elaboreaz proiectul de buget, precum i pentru urm torii 3 ani;
b) politicilor fiscale i bugetare;
c) prevederilor memorandumurilor de finan are, ale memorandumurilor de în elegere
sau ale altor acorduri interna ionale cu organisme i institu ii financiare interna ionale,
semnate i/sau ratificate;
d) politicilor i strategiilor sectoriale, a prioritatilor stabilite în formularea propunerilor
de buget, prezentate de ordonatorii principali de credite;
e) propunerilor de cheltuieli detaliate ale ordonatorilor principali de credite;
f) programelor întocmite de c tre ordonatorii principali de credite în scopul finan rii
unor ac iuni sau ansamblu de ac iuni, c rora le sunt asociate obiective precise i
indicatori de rezultate i de eficienta; programele sunt înso ite de estimarea anuala a
performantelor fiec rui program, care trebuie sa precizeze: ac iunile, costurile asociate,
obiectivele urm rite, rezultatele ob inute i estimate pentru anii urm tori, m surate prin
indicatori precisi, a c ror alegere este justificat ;
g) propunerilor de sume defalcate din unele venituri ale bugetului de stat, precum i
de transferuri consolidabile pentru autorit ile administra iei publice locale;
h) posibilit ilor de finan are a deficitului bugetar.
Structura bugetelor
ART. 29
(1) Veniturile i cheltuielile se grupeaz în buget pe baza clasificatiei bugetare.
(2) Veniturile sunt structurate pe capitole i subcapitole, iar cheltuielile pe p r i,
capitole, subcapitole, titluri, articole, precum i alineate, dup caz.
(3) Cheltuielile prev zute în capitole i articole au destina ie precisa i limitat .
(4) Num rul de salaria i, permanen i i temporari, i fondul salariilor de baza se
aproba distinct, prin anexa la bugetul fiec rui ordonator principal de credite. Num rul de
salaria i aprobat fiec rei institu ii publice nu poate fi dep it.
(5) Cheltuielile de capital se cuprind la fiecare capitol bugetar, în conformitate cu
creditele de angajament i duratele de realizare a investi iilor.
(6) Programele se aproba ca anexe la bugetele ordonatorilor principali de credite.
(7) Fondurile externe nerambursabile se cuprind în anexe la bugetele ordonatorilor
principali de credite i se aproba o data cu acestea.
Fonduri la dispozi ia Guvernului
ART. 30
(1) În bugetul de stat se includ Fondul de rezerva bugetar la dispozi ia Guvernului i
Fondul de interven ie la dispozi ia Guvernului.
(2) Fondul de rezerva bugetar la dispozi ia Guvernului se repartizeaz unor
ordonatori principali de credite ai bugetului de stat i ai bugetelor locale, pe baza de
hot râri ale Guvernului, pentru finan area unor cheltuieli urgente sau neprev zute
ap rute în timpul exerci iului bugetar.
(3) Alocarea de sume din Fondul de rezerva bugetar la dispozi ia Guvernului, pentru
bugetele locale, se face prin majorarea sumelor defalcate din unele venituri ale bugetului
de stat sau a transferurilor de la bugetul de stat c tre bugetele locale pentru investi ii
finan ate par ial din împrumuturi externe, dup caz.
(4) Fondul de interven ie la dispozi ia Guvernului se repartizeaz unor ordonatori
principali de credite ai bugetului de stat i ai bugetelor locale, pe baza de hotarari ale
Guvernului, pentru finan area unor ac iuni urgente în vederea inlaturarii efectelor unor
calamitati naturale i sprijinirii persoanelor fizice sinistrate.
(5) În cursul exerci iului bugetar Fondul de interven ie la dispozi ia Guvernului poate fi
majorat de Guvern din Fondul de rezerva bugetar la dispozi ia Guvernului, în func ie de
necesit ile privind asigurarea sumelor pentru înl turarea efectelor calamit ilor naturale.

SEC IUNEA a 2-a


Calendarul bugetar

Elaborarea indicatorilor macroeconomici


ART. 31
Indicatorii macroeconomici i sociali prev zu i la art. 28 lit. a), pentru anul bugetar
pentru care se elaboreaz proiectul de buget, precum i pentru urm torii 3 ani, vor fi
elaborati de organele abilitate pana la data de 31 martie a anului curent. Ace ti indicatori
vor fi actualizati pe parcursul desf ur rii procesului bugetar.
Limitele de cheltuieli
ART. 32
Ministerul Finan elor Publice va inainta Guvernului, pana la data de 1 mai, obiectivele
politicii fiscale i bugetare pentru anul bugetar pentru care se elaboreaz proiectul de
buget i urm torii 3 ani, împreun cu limitele de cheltuieli stabilite pe ordonatorii
principali de credite, urmând ca acesta sa le aprobe pana la data de 15 mai i sa
informeze comisiile pentru buget, finan e i b nci ale Parlamentului asupra principalelor
orient ri ale politicii sale macroeconomice i ale finan elor publice.
Scrisoarea-cadru
ART. 33
(1) Ministrul finan elor publice va transmite ordonatorilor principali de credite, pana la
data de 1 iunie a fiec rui an, o scrisoare-cadru care va specifica contextul
macroeconomic pe baza c ruia vor fi întocmite proiectele de buget, metodologiile de
elaborare a acestora, precum i limitele de cheltuieli aprobate de Guvern.
(2) În cazul în care schimbarea cadrului macroeconomic impune modificarea limitelor
de cheltuieli, acestea vor fi adaptate de c tre Guvern, la propunerea Ministerului
Finan elor Publice. Pana la data de 15 iunie Ministerul Finan elor Publice comunica
ordonatorilor principali de credite limitele de cheltuieli, astfel redimensionate, în vederea
definitiv rii proiectelor de buget.
Propunerile bugetare ale ordonatorilor principali de credite
ART. 34
1) Ordonatorii principali de credite au obliga ia ca pana la data de 15 iulie a fiec rui an
sa depun la Ministerul Finan elor Publice propunerile pentru proiectul de buget i
anexele la acesta, pentru anul bugetar urm tor, cu încadrarea în limitele de cheltuieli, i
estimarile pentru urm torii 3 ani, comunicate potrivit art. 33, înso ite de documenta ii i
fundamentari detaliate.
(2) Camera Deputa ilor i Senatul, cu consultarea Guvernului, î i aproba bugetele
proprii i le înainteaz Guvernului în vederea includerii lor în proiectul bugetului de stat.
(3) Autorit ile administra iei publice locale au aceea i obliga ie pentru propunerile de
transferuri consolidate i de sume defalcate din unele venituri ale bugetului de stat.
(4) Ministerul Finan elor Publice examineaz proiectele de buget i poarta discu ii cu
ordonatorii principali de credite asupra acestora. În caz de divergenta hot r te
Guvernul.
(5) Proiectele de buget i anexele la acesta, definitivate potrivit prevederilor alin. (4),
se depun la Ministerul Finan elor Publice pana la data de 1 august a fiec rui an.
Transmiterea proiectului de buget la Guvern i Parlament/Raportul anual la buget
ART. 35
(1) Ministerul Finan elor Publice, pe baza proiectelor de buget ale ordonatorilor
principali de credite i a bugetului propriu, întocme te proiectele legilor bugetare i
proiectele bugetelor, pe care le depune la Guvern pana la data de 30 septembrie a
fiec rui an.
(2) Proiectul legii bugetului de stat este înso it de un raport privind situa ia
macroeconomica pentru anul bugetar pentru care se elaboreaz proiectul de buget i
proiectia acesteia în urm torii 3 ani. Acest raport va cuprinde un rezumat al politicilor
macroeconomice în contextul c rora au fost elaborate proiectele de buget, precum i
strategia Guvernului în domeniul investi iilor publice.
(3) Raportul i proiectele legilor bugetare anuale vor exprima politica fiscal-bugetar a
Guvernului, precum i alte informa ii relevante în domeniu.
(4) Dup însu irea de c tre Guvern a proiectelor legilor bugetare i de buget,
prev zute la alin. (1), acesta le supune spre adoptare Parlamentului cel mai târziu pana
la data de 15 octombrie a fiec rui an.
Aprobarea bugetului de c tre Parlament
ART. 36
(1) Bugetele se aproba de Parlament pe ansamblu, pe p r i, capitole, subcapitole,
titluri, articole, precum i alineate, dup caz, i pe ordonatorii principali de credite, pentru
anul bugetar, precum i creditele de angajament pentru ac iuni multianuale.
(2) Estimarile pentru urm torii 3 ani reprezint informa ii privind necesarul de finan are
pe termen mediu i nu vor face obiectul autoriz rii pentru anii bugetari respectivi.
Procesul bugetar în cazul neaprobarii bugetului de c tre Parlament
ART. 37
(1) Dac legile bugetare nu au fost adoptate cu cel pu in 3 zile înainte de expirarea
exerci iului bugetar, Guvernul îndepline te sarcinile prev zute în bugetul anului
precedent, limitele lunare de cheltuieli neputând dep i de regula 1/12 din prevederile
bugetelor anului precedent, cu excep ia cazurilor deosebite, temeinic justificate de c tre
ordonatorii principali de credite, sau, dup caz, 1/12 din sumele propuse în proiectul de
buget, în situa ia în care acestea sunt mai mici decât cele din anul precedent.
(2) Institu iile publice i ac iunile noi, aprobate în anul curent, dar care încep cu data
de 1 ianuarie a anului bugetar urm tor, vor fi finan ate, pana la aprobarea legii bugetare,
în limita a 1/12 din prevederile acestora cuprinse în proiectul de buget.

SEC IUNEA a 3-a


Prevederi referitoare la investi ii publice

Prezentarea investi iilor publice în proiectul de buget


ART. 38
Cheltuielile pentru investi iile publice i alte cheltuieli de investi ii finan ate din fonduri
publice se cuprind în proiectele de buget, în baza programelor de investi ii publice, care
se prezint ca anexa la bugetul fiec rui ordonator principal de credite.
Informa ii privind programele de investi ii publice
ART. 39
(1) Ordonatorii principali de credite vor prezenta anual programul de investi ii publice,
pe clasificatia func ional .
(2) Ordonatorii principali de credite vor transmite pentru fiecare obiectiv de investi ii
inclus în programul de investi ii informa ii financiare i nefinanciare.
(3) Informa iile financiare vor include:
a) valoarea total a proiectului;
b) creditele de angajament;
c) creditele bugetare;
d) graficul de finan are, pe surse i ani, corelat cu graficul de execu ie;
e) analiza cost-beneficiu, care va fi realizat i în cazul obiectivelor în derulare;
f) costurile de func ionare i de între inere dup punerea în func iune.
(4) Informa iile nefinanciare vor include:
a) strategia în domeniul investi iilor, care va cuprinde în mod obligatoriu priorit ile
investitionale i legatura dintre diferite proiecte, criteriile de analiza care determina
introducerea în programul de investi ii a obiectivelor noi în detrimentul celor în derulare;
b) descrierea proiectului;
c) stadiul fizic al obiectivelor.
Informa ii stabilite la nivelul Guvernului
ART. 40
Guvernul, prin Ministerul Finan elor Publice, va elabora strategia în domeniul
investi iilor publice, pe baza propunerilor de programe de investi ii elaborate de
ordonatorii principali de credite.
Rolul metodologic i competentele Ministerului Finan elor Publice
ART. 41
(1) Ministerul Finan elor Publice este împuternicit sa stabileasc con inutul, forma i
informa iile referitoare la programele de investi ii necesare în procesul de elaborare a
bugetului.
(2) Ministerul Finan elor Publice stabile te prin norme metodologice criteriile de
evaluare i selec ie a obiectivelor de investi ii publice.
(3) Ministerul Finan elor Publice, potrivit dispozi iilor prezentei legi, va analiza
programul de investi ii din punct de vedere al încadr rii în limitele de cheltuieli stabilite,
al respect rii criteriilor de selec ie i prioritizare i a e alon rii creditelor bugetare în
func ie de durata de execu ie a obiectivelor.
(4) Ministerul Finan elor Publice coordoneaz monitorizarea întregului program de
investi ii, scop în care va solicita ordonatorilor principali de credite toate informa iile
necesare.
Aprobarea proiectelor de investi ii publice
ART. 42
(1) Documenta iile tehnico-economice aferente obiectivelor de investi ii noi care se
finan eaz , potrivit legii, din fonduri publice se aproba de c tre:
a) Guvern, pentru valori mai mari de 130 miliarde lei;
b) ordonatorii principali de credite, pentru valori cuprinse între 18 miliarde lei i 130
miliarde lei;
c) ceilal i ordonatori de credite, pentru valori pana la 18 miliarde lei, cu avizul prealabil
al ordonatorului principal de credite.
(2) Documenta iile tehnico-economice aferente investi iilor publice ce se realizeaz pe
baza de credite externe contractate sau garantate de stat, indiferent de valoarea
acestora, se supun aprob rii Guvernului.
(3) Limitele valorice privind competentele de aprobare a documenta iilor tehnico-
economice ale obiectivelor de investi ii noi se pot modifica prin hot râre a Guvernului, în
func ie de evolu ia indicilor de pre uri.
Condi ii pentru includerea proiectelor de investi ii în proiectul de buget
ART. 43
(1) Obiectivele de investi ii i celelalte cheltuieli asimilate investi iilor se cuprind în
programele de investi ii anuale, anexe la buget, numai dac , în prealabil, documenta iile
tehnico-economice, respectiv notele de fundamentare privind necesitatea i
oportunitatea efectu rii cheltuielilor asimilate investi iilor, au fost elaborate i aprobate
potrivit dispozi iilor legale.
(2) Ordonatorii principali de credite, pe propria r spundere, actualizeaz i aproba
valoarea fiec rui obiectiv de investi ii nou sau în continuare, în func ie de evolu ia
indicilor de pre uri.
Aceasta opera iune este supus controlului financiar preventiv potrivit prevederilor art.
23 i 25.
Monitorizarea de c tre ordonatorii principali de credite a proiectelor de investi ii
ART. 44
(1) Pe parcursul execu iei bugetare ordonatorii principali de credite vor urm ri
derularea procesului investitional, în conformitate cu dispozi iile prezentei legi, i vor
întocmi rapoarte trimestriale de monitorizare, pe care le vor transmite Ministerului
Finan elor Publice.
(2) În cazul în care, pe parcursul derul rii procesului investitional, apar probleme în
implementarea unui obiectiv, ordonatorul principal de credite va consemna în raportul de
monitorizare cauza i m surile ce se impun pentru remedierea acestui lucru.
(3) În situa ia în care, din motive obiective, implementarea unui proiect de investi ii nu
se poate realiza conform proiectiei bugetare, ordonatorii principali de credite pot solicita
Ministerului Finan elor Publice, pana la data de 31 octombrie, redistribuirea fondurilor
între proiectele înscrise în programul de investi ii anexa la buget.
(4) Ordonatorii principali de credite sunt responsabili de realizarea obiectivelor de
investi ii incluse în programele de investi ii.
Acordurile interna ionale legate de investi iile publice
ART. 45
Toate angajamentele legale, din care rezulta o cheltuiala pentru investi iile publice i
alte cheltuieli asimilate investi iilor, cofinantate de o institu ie internationala, se vor
efectua în conformitate cu prevederile acordului de finan are.
Structura programelor de investi ii publice
ART. 46
(1) În programele de investi ii se nominalizeaza obiectivele de investi ii grupate pe:
investi ii în continuare i investi ii noi, iar "alte cheltuieli de investi ii" pe categorii de
investi ii.
(2) Pozi ia "alte cheltuieli de investi ii" cuprinde urm toarele categorii de investi ii:
a) achizi ii de imobile;
b) dot ri independente;
c) cheltuieli pentru elaborarea studiilor de prefezabilitate, a studiilor de fezabilitate i a
altor studii aferente obiectivelor de investi ii;
d) cheltuielile de expertiza, proiectare i de execu ie privind consolid rile i
interven iile pentru prevenirea sau înl turarea efectelor produse de ac iuni accidentale i
calamitati naturale - cutremure, inundatii, alunec ri, prabusiri i tasari de teren, incendii,
accidente tehnice, precum i cheltuielile legate de realizarea acestor investi ii;
e) lucr ri de foraj, cartarea terenului, fotogrammetrie, determin ri seismologice,
consultan a, asistenta tehnica i alte cheltuieli asimilate investi iilor, potrivit legii.
(3) Cheltuielile de investi ii cuprinse la lit. a)-e) ale alin. (2) se detaliaz i se aproba
prin liste separate de c tre ordonatorul principal de credite.

SEC IUNEA a 4-a


Execu ia bugetar

Principii în execu ia bugetar


ART. 47
(1) Prin legile bugetare anuale se prev d i se aproba creditele bugetare pentru
cheltuielile fiec rui exerci iu bugetar, precum i structura func ional i economic a
acestora.
(2) Creditele bugetare aprobate sunt autorizate pe durata exerci iului bugetar.
(3) Aloca iile pentru cheltuielile de personal, aprobate pe ordonatori principali de
credite i, în cadrul acestora, pe capitole, nu pot fi majorate i nu pot fi virate i utilizate
la alte articole de cheltuieli.
(4) Creditele bugetare aprobate pentru un ordonator principal de credite nu pot fi
virate i utilizate pentru finan area altui ordonator principal de credite. De asemenea,
creditele bugetare aprobate la un capitol nu pot fi utilizate pentru finan area altui capitol.
(5) Vir rile de credite bugetare între celelalte subdiviziuni ale clasificatiei bugetare,
care nu contravin dispozi iilor prezentului articol sau legii bugetare anuale, sunt în
competenta fiec rui ordonator principal de credite, pentru bugetul propriu i bugetele
institu iilor subordonate, i se pot efectua în limita a 10% din prevederile capitolului
bugetar la nivelul ordonatorului principal de credite, care urmeaz a se suplimenta, cu
cel pu in o luna înainte de angajarea cheltuielilor.
(6) Pe baza justificarilor corespunz toare vir rile de credite de la un capitol la alt
capitol al clasificatiei bugetare, precum i între programe se pot efectua, în limita de 10%
din prevederile capitolului bugetar, la nivelul ordonatorului principal de credite i,
respectiv, de 5% din prevederile programului, care urmeaz a se suplimenta, cu cel
pu in o luna înainte de angajarea cheltuielilor, cu acordul Ministerului Finan elor Publice.
(7) Vir rile de credite bugetare, în condi iile prevederilor alin. (5) i (6), se pot efectua
începând cu trimestrul al III-lea al anului bugetar. Aceste virari se efectueaz dac nu
contravin prevederilor prezentului articol, legilor bugetare sau legilor de rectificare.
(8) Sunt interzise vir rile de credite bugetare de la capitolele care au fost majorate din
fondurile de rezerva bugetar i de interven ie la dispozi ia Guvernului.
(9) Propunerile de virari de credite bugetare sunt înso ite de justific ri, detalieri i
necesita i privind execu ia, pana la finele anului bugetar, a capitolului i subdiviziunii
clasificatiei bugetare de la care se disponibilizeaza i, respectiv, a capitolului i
subdiviziunii clasificatiei bugetare la care se suplimenteaza prevederile bugetare.
(10) Ordonatorii principali de credite transmit lunar Ministerului Finan elor Publice, în
termen de 5 zile de la închiderea lunii, situa ia virarilor de credite bugetare aprobate
conform alin. (5), potrivit instruc iunilor aprobate de Ministerul Finan elor Publice.
Repartizarea pe trimestre a veniturilor i cheltuielilor bugetare
ART. 48
(1) Veniturile i cheltuielile aprobate prin bugetul de stat, bugetul asigur rilor sociale
de stat, bugetele fondurilor speciale, bugetele creditelor externe contractate sau
garantate de stat, bugetele fondurilor externe nerambursabile i bugetele institu iilor
publice autonome se repartizeaz pe trimestre, în func ie de termenele legale de
încasare a veniturilor, de termenele i posibilit ile de asigurare a surselor de finan are a
deficitului bugetar i de perioada în care este necesar efectuarea cheltuielilor.
(2) Repartizarea pe trimestre a veniturilor i cheltuielilor aprobate în bugetele
prev zute la alin. (1) se aproba de c tre:
a) Ministerul Finan elor Publice: pe capitole de cheltuieli i în cadrul acestora, pe
titluri, la propunerea ordonatorilor principali de credite; pe capitole i subcapitole la
venituri i pe capitole i în cadrul acestora, pe titluri de cheltuieli, pentru bugetul
asigur rilor sociale de stat i bugetele fondurilor speciale, la propunerea ordonatorilor
principali de credite; pentru sumele defalcate din unele venituri ale bugetului de stat i
pentru transferurile din bugetul de stat c tre bugetele locale, la propunerea ordonatorilor
principali de credite ai bugetele locale, transmise de direc iile generale ale finan elor
publice ale Ministerului Finan elor Publice;
b) ordonatorii principali de credite, pentru celelalte subdiviziuni ale clasificatiei
bugetare, pentru bugetele proprii i pentru bugetele ordonatorilor secundari de credite
bugetare sau ale ordonatorilor ter iari de credite, dup caz;
c) ordonatorii secundari de credite, pentru bugetele proprii i pentru bugetele
ordonatorilor ter iari de credite bugetare.
Deschiderea de credite bugetare
ART. 49
(1) Creditele bugetare aprobate prin bugetul de stat, bugetul asigur rilor sociale de
stat i bugetele fondurilor speciale pot fi folosite, la cererea ordonatorilor principali de
credite, numai dup deschiderea de credite, repartizarea creditelor bugetare i/sau
alimentarea cu fonduri a conturilor deschise pe seama acestora.
(2) Aprobarea deschiderii de credite se face în limita creditelor bugetare i potrivit
destina iilor aprobate pe capitole, subcapitole, titluri de cheltuieli sau alte subdiviziuni ale
clasificatiei bugetare, dup caz, în raport cu gradul de folosire a fondurilor puse la
dispozi ie anterior, cu respectarea dispozi iilor legale care reglementeaz efectuarea
cheltuielilor respective, precum i în func ie de gradul de încasare a veniturilor bugetare
i de posibilit ile de finan are a deficitului bugetar.
(3) Deschiderile de credite pentru transferurile c tre bugetele locale, în cadrul limitelor
prev zute în bugetul de stat, se efectueaz de Ministerul Finan elor Publice prin direc iile
generale ale finan elor publice, la cererea ordonatorilor principali de credite ai bugetelor
locale i în func ie de necesit ile execu iei bugetare, cu respectarea destina iei.
(4) În vederea men inerii echilibrului bugetar Guvernul poate aproba lunar, pana la
finele lunii în curs pentru luna urm toare, limite lunare de cheltuieli, în func ie de
estimarea încas rii veniturilor bugetare, în cadrul c rora ordonatorii principali de credite
deschid i repartizeaz credite bugetare pentru bugetul propriu i pentru institu iile
publice subordonate.
(5) Ordonatorii principali de credite pot dispune retragerea creditelor bugetare
deschise i neutilizate din conturile proprii sau ale institu iilor subordonate numai în
cazuri temeinic justificate, cu avizul Ministerului Finan elor Publice, anterior datei de 25 a
fiec rei luni.
Transferurile între ordonatorii principali de credite
ART. 50
În situa iile în care, în timpul exerci iului bugetar, pe baza dispozi iilor legale, au loc
treceri de unit i, ac iuni sau sarcini de la un ordonator principal de credite la altul sau în
cadrul aceluia i ordonator principal de credite, Ministerul Finan elor Publice este
autorizat sa introduc modific rile corespunz toare în bugetele acestora i în structura
bugetului de stat, f r afectarea echilibrului bugetar i a Fondului de rezerva bugetar la
dispozi ia Guvernului.
Fondurile externe nerambursabile
ART. 51
(1) Creditele bugetare aferente fondurilor externe nerambursabile au caracter
previzional i se deruleaz conform acordurilor încheiate cu partenerii externi.
(2) Fondurile externe nerambursabile vor fi acumulate într-un cont distinct i vor fi
cheltuite numai în limita disponibilit ilor existente în acest cont i în scopul în care au
fost acordate.
Execu ia bugetar
ART. 52
(1) În procesul execu iei bugetare cheltuielile bugetare parcurg urm toarele faze:
angajament, lichidare, ordonantare, plata.
(2) Execu ia bugetar se bazeaz pe principiul separarii atribu iilor persoanelor care
au calitatea de ordonator de credite de atribu iile persoanelor care au calitatea de
contabil.
(3) Opera iunile specifice angaj rii, lichid rii i ordonan rii cheltuielilor sunt în
competenta ordonatorilor de credite i se efectueaz pe baza avizelor compartimentelor
de specialitate ale institu iei publice.
(4) Plata cheltuielilor este asigurata de eful compartimentului financiar-contabil în
limita fondurilor disponibile.
(5) Instrumentele de plata trebuie sa fie înso ite de documentele justificative. Aceste
documente trebuie sa certifice exactitatea sumelor de plata, recep ia bunurilor i
executarea serviciilor i altele asemenea, conform angajamentelor legale încheiate.
Instrumentele de plata se semneaz de contabil i eful compartimentului financiar-
contabil.
(6) Efectuarea pl ilor, în limita creditelor bugetare aprobate, se face numai pe baza
de acte justificative, întocmite în conformitate cu dispozi iile legale, i numai dup ce
acestea au fost lichidate i ordonan ate potrivit prevederilor art. 24 i 25, dup caz.
(7) Guvernul poate stabili prin hot râre, la propunerea ministrului finan elor publice,
ac iunile i categoriile de cheltuieli pentru care se pot efectua plati în avans de pana la
30% din fondurile publice, criteriile, procedurile i limitele care se vor folosi în acest
scop.
(8) Sumele reprezentând plati în avans, efectuate potrivit alin. (7) i nejustificate prin
bunuri livrate, lucr ri executate i servicii prestate pana la sfâr itul anului, în condi iile
prevederilor contractuale, vor fi recuperate de c tre institu ia publica care a acordat
avansurile i se vor restitui bugetului din care au fost avansate. În cazul nelivrarii
bunurilor, neefectuarii lucr rilor i serviciilor angajate pentru care s-au pl tit avansuri,
recuperarea sumelor de c tre institu ia publica se face cu perceperea major rilor de
întârziere existente pentru veniturile bugetare, calculate pentru perioada de când s-au
acordat i pana s-au recuperat.
Plata salariilor în sistemul bugetar
ART. 53
(1) Salariile în sistemul bugetar se pl tesc o data pe luna, în perioada 5-15 a fiec rei
luni, pentru luna precedenta.
(2) E alonarea pl ilor pe zile, pentru ordonatorii principali de credite i institu iile
publice din subordine, se face prin ordin al ministrului finan elor publice.
(3) La ordonatorii principali de credite i institu iile publice din subordinea acestora, la
care salariile se pl tesc de doua ori pe luna, aplicarea prevederilor alin. (1) i (2) se face
începând cu luna ianuarie 2005.
Regimul creditelor bugetare neutilizate de ordonatorii de credite
ART. 54
(1) Ordonatorii principali de credite au obliga ia de a analiza lunar necesitatea
men inerii unor credite bugetare pentru care, în baza unor dispozi ii legale sau a altor
cauze, sarcinile au fost desfiin ate sau amânate, i de a propune Ministerului Finan elor
Publice anularea creditelor respective.
(2) Pentru ultima luna a anului bugetar termenul limita pentru transmiterea
propunerilor ordonatorilor principali de credite, prev zute la alin. (1), este 10 decembrie.
(3) Cu creditele bugetare anulate la ordonatorii principali de credite, finantati din
bugetul de stat în condi iile alin. (1), se majoreaz Fondul de rezerva bugetar la
dispozi ia Guvernului prev zut în bugetul de stat.
Monitorizarea periodic exercitat de Ministerul Finan elor Publice
ART. 55
Ministerul Finan elor Publice solicita ordonatorilor principali de credite, în cursul
anului, rapoarte periodice privind gradul de utilizare a fondurilor publice în vederea
monitorizarii execu iei bugetare.
Contul general anual de execu ie
ART. 56
(1) Pe baza situa iilor financiare prezentate de ordonatorii principali de credite, a
conturilor privind execu ia de casa a bugetului de stat, bugetului asigur rilor sociale de
stat i a bugetelor fondurilor speciale, prezentate de organele care, potrivit legii, au
aceasta sarcina, i în urma verific rii i analizarii acestora, Ministerul Finan elor Publice
elaboreaz contul general anual de execu ie a bugetului de stat i, respectiv, contul de
execu ie a bugetului asigur rilor sociale de stat, care au ca anexe conturile anuale de
execu ie a bugetelor fondurilor speciale i bugetele ordonatorilor principali de credite,
inclusiv anexele la acestea, pe care le prezint Guvernului.
(2) Ordonatorii principali de credite au obliga ia sa întocmeasc i sa anexeze la
situa iile financiare anuale rapoarte anuale de performanta, în care sa prezinte, pe
fiecare program, obiectivele, rezultatele preconizate i cele ob inute, indicatorii i
costurile asociate, precum i situa ii privind angajamentele legale.
(3) Contul general anual de execu ie a bugetului de stat, bugetului asigur rilor sociale
de stat, precum i conturile anuale de execu ie a bugetelor fondurilor speciale se
întocmesc în structura bugetelor aprobate i au ca anexe conturile anuale de execu ie a
bugetelor ordonatorilor principali de credite, inclusiv anexele acestora.
(4) Guvernul analizeaz i prezint spre adoptare Parlamentului contul general anual
de execu ie a bugetului de stat, a bugetului asigur rilor sociale de stat i celelalte conturi
anuale de execu ie, pana la data de 1 iulie a anului urm tor celui de execu ie.
(5) Contul general anual de execu ie a bugetului de stat, a bugetului asigur rilor
sociale de stat i celelalte conturi anuale de execu ie se aproba prin lege dup
verificarea acestora de c tre Curtea de Conturi.
Structura conturilor anuale de execu ie a bugetului
ART. 57
Conturile anuale de execu ie a bugetului de stat, bugetului asigur rilor sociale de stat,
bugetelor fondurilor speciale, ale ordonatorilor de credite, inclusiv anexele acestora, vor
cuprinde:
a) la venituri: prevederi bugetare ini iale: prevederi bugetare definitive; încas ri
realizate;
b) la cheltuieli: credite bugetare ini iale; credite bugetare definitive; plati efectuate.
Contul general de execu ie a datoriei publice
ART. 58
(1) Ministerul Finan elor Publice întocme te anual contul general al datoriei publice a
statului. Contul general al datoriei publice a statului va fi anexat la contul general anual
de execu ie a bugetului de stat, ce se depune la Parlament, potrivit prevederilor
prezentei legi.
(2) Contul general al datoriei publice a statului cuprinde conturile datoriei publice
interne i datoriei publice externe directe a statului i situa ia garan iilor guvernamentale
pentru credite interne i pentru credite externe primite de c tre alte persoane juridice.
Excedentul/deficitul bugetar
ART. 59
(1) Excedentul sau deficitul bugetului de stat, al bugetului asigur rilor sociale de stat
i al bugetelor fondurilor speciale se stabile te ca diferen a între veniturile încasate i
pl ile efectuate pana la încheierea exerci iului bugetar.
(2) Cu excedentele definitive rezultate dup încheierea exerci iului bugetar i cu alte
surse prev zute de lege se diminueaz deficitele din anii precedenti, respectiv i datoria
publica în situa ia bugetului de stat.
Execu ia de casa bugetar
ART. 60
(1) Execu ia de casa a bugetelor ce compun sistemul bugetar se realizeaz prin
trezoreria statului pe baza normelor metodologice emise de Ministerul Finan elor
Publice, care asigura:
a) încasarea veniturilor bugetare;
b) efectuarea pl ilor dispuse de persoanele autorizate ale institu iilor publice, în limita
creditelor bugetare i destina iilor aprobate potrivit dispozi iilor legale;
c) efectuarea opera iunilor de încas ri i plati privind datoria publica interna i externa
rezultat din împrumuturi contractate direct sau garantate de stat, inclusiv a celor privind
rambursarea ratelor la scadenta i plata dobânzilor, comisioanelor, spezelor i altor
costuri aferente;
d) efectuarea altor opera iuni financiare în contul autorit ilor administra iei publice
centrale i locale.
(2) Prin trezoreria statului se pot efectua i urm toarele opera iuni:
a) p strarea disponibilit ilor reprezentând fonduri externe nerambursabile sau
contravaloarea în lei a acestora, primite pe baza de acorduri i în elegeri
guvernamentale i de la organisme interna ionale, i utilizarea acestora potrivit bugetelor
aprobate sau folosirea acestora pe baza de hot râri ale Guvernului, potrivit destina iilor
stabilite de donatori sau pentru cheltuieli de capital în sectoarele publice i economice,
dup caz;
b) efectuarea de plasamente financiare din disponibilit ile aflate în contul general al
trezoreriei statului prin Banca Nationala a României;
c) alte opera iuni financiare prev zute de lege.
Principii ale încheierii execu iei bugetare
ART. 61
(1) Execu ia bugetar se încheie la data de 31 decembrie a fiec rui an.
(2) Orice venit neincasat i orice cheltuiala angajata, lichidat i ordonantata, în cadrul
prevederilor bugetare, i neplatita pana la data de 31 decembrie se vor incasa sau se
vor plati, dup caz, în contul bugetului pe anul urm tor.
(3) Creditele bugetare neutilizate pana la închiderea anului sunt anulate de drept.
(4) Disponibilit ile din fondurile externe nerambursabile i cele din fondurile publice
destinate cofinan rii contribu iei financiare a Comunit ii Europene, r mase la finele
exerci iului bugetar în conturile structurilor de implementare, se reporteaz în anul
urm tor.
(5) Fondurile prev zute la alin. (4) se utilizeaz în condi iile prevederilor prezentei legi
i potrivit acordurilor încheiate cu partenerii externi.
(6) În cazul bugetului asigur rilor sociale de stat i bugetelor fondurilor speciale
echilibrate prin subven ii de la bugetul de stat, sub forma transferurilor consolidabile,
excedentele rezultate din execu ia acestora se regularizeaz la sfâr itul exerci iului
bugetar cu bugetul de stat, în limita subven iilor primite.
(7) Prevederile legilor bugetare anuale i ale celor de rectificare ac ioneaz numai
pentru anul bugetar respectiv.

CAP. 4
Finan ele institu iilor publice

Finan area institu iilor publice


ART. 62
(1) Finan area cheltuielilor curente i de capital ale institu iilor publice se asigura
astfel:
a) integral din bugetul de stat, bugetul asigur rilor sociale de stat, bugetele fondurilor
speciale, dup caz;
b) din venituri proprii i subven ii acordate de la bugetul de stat, bugetul asigur rilor
sociale de stat, bugetele fondurilor speciale, dup caz;
c) integral, din veniturile proprii.
(2) Institu iile publice finan ate integral de la bugetul de stat, bugetul asigur rilor
sociale de stat, bugetele fondurilor speciale, dup caz, v rsa integral veniturile realizate
la bugetul din care sunt finan ate.
Bunuri materiale i fonduri b ne ti primite de institu iile publice
ART. 63
(1) Institu iile publice pot folosi, pentru desf urarea activit ii lor, bunuri materiale i
fonduri b ne ti primite de la persoanele juridice i fizice, sub forma de dona ii i
sponsoriz ri, cu respectarea dispozi iilor legale.
(2) Fondurile b ne ti acordate de persoanele juridice i fizice, primite în condi iile alin.
(1), în situa ia institu iilor publice finan ate integral de la buget, se v rsa direct la bugetul
din care se finan eaz acestea. Cu aceste sume se majoreaz creditele bugetare ale
bugetului respectiv i se vor utiliza potrivit prevederilor art. 49 alin. (1) i cu respectarea
destina iilor stabilite de transmitator.
(3) Lunar, în termen de 10 zile de la expirarea lunii, ordonatorii principali de credite
vor transmite Ministerului Finan elor Publice situa ia privind sumele virate la buget i
utilizate potrivit alin. (2), în vederea introducerii modific rilor corespunz toare in volumul
i structura bugetului de stat, bugetului asigur rilor sociale de stat, bugetelor fondurilor
speciale, dup caz.
(4) Cu fondurile b ne ti acordate de persoanele juridice i fizice în condi iile alin. (1),
în situa ia institu iilor publice finan ate potrivit prevederilor art. 62 alin. (1) lit. b) i c), se
vor major bugetele de venituri i cheltuieli ale acestora. Aceste institu ii au obliga ia de
a prezenta, în anexa la contul de execu ie bugetar trimestriala i anuala, situa ia privind
sumele primite i utilizate în aceste condi ii i cu care a fost majorat bugetul de venituri i
cheltuieli.
(5) Bunurile materiale primite de institu iile publice în condi iile alin. (1) se
înregistreaz în contabilitatea acestora.
Finan area unor institu ii publice
ART. 64
Finan area cheltuielilor unor institu ii publice, indiferent de subordonare, se asigura
atât din bugetul de stat, cat i din bugetele locale, numai în cazurile în care, prin legea
bugetar anuala sau prin legi speciale, se stabilesc categoriile de cheltuieli care se
finan eaz prin fiecare buget.
Veniturile proprii ale institu iilor publice
ART. 65
(1) Veniturile proprii ale institu iilor publice, finan ate în condi iile art. 62 alin. (1) lit. b)
i c), se încaseaz , se administreaz , se utilizeaz i se contabilizeaza de c tre
acestea, potrivit dispozi iilor legale.
(2) Veniturile proprii ale institu iilor publice, finan ate potrivit art. 62 alin. (1) lit. b) i c),
provin din chirii, organizarea de manifest ri culturale i sportive, concursuri artistice,
publica ii, presta ii editoriale, studii, proiecte, valorificari de produse din activit i proprii
sau anexe, prest ri de servicii i altele asemenea.
Excedentele bugetelor institu iilor publice
ART. 66
(1) Excedentele rezultate din execu ia bugetelor institu iilor publice, finan ate în
condi iile art. 62 alin. (1) lit. b), se regularizeaz la sfâr itul anului cu bugetul din care
sunt finan ate, în limita sumelor primite de la acesta.
(2) Excedentele anuale rezultate din execu ia bugetelor institu iilor publice, finan ate
integral din venituri proprii, se reporteaz în anul urm tor.
Regimul de finan are a unor activit i sau institu ii publice
ART. 67
Guvernul poate aproba înfiin area de activit i finan ate integral din venituri proprii pe
lâng unele institu ii publice sau schimbarea sistemului de finan are a unor institu ii
publice, din finan ate potrivit prevederilor art. 62 alin. (1) lit. a) i lit. b) în finan ate în
conformitate cu prevederile art. 62 alin. (1) lit. b) i c), dup caz, stabilind totodat
domeniul de activitate, sistemul de organizare i func ionare a acestor activit i,
categoriile de venituri i natura cheltuielilor.
Bugetele de venituri i cheltuieli ale unor activit i
ART. 68
(1) Bugetele de venituri i cheltuieli pentru activit ile finan ate integral din venituri
proprii se întocmesc o data cu bugetul institu iei publice de care apar in i se aproba o
data cu bugetul acesteia, în condi iile art. 16.
(2) Veniturile i cheltuielile activit ilor finan ate integral din venituri proprii se
grupeaz pe baza clasificatiei bugetare aprobate de Ministerul Finan elor Publice.
(3) În situa ia nerealizarii veniturilor prev zute în bugetele activit ilor finan ate integral
din venituri proprii cheltuielile vor fi efectuate în limita veniturilor realizate.
(4) Excedentele anuale rezultate din execu ia bugetelor de venituri i cheltuieli ale
activit ilor finan ate integral din venituri proprii se reporteaz în anul urm tor.
Împrumut temporar pentru unele activit i sau institu ii publice
ART. 69
(1) În cazul în care, la înfiin area, în subordinea unor ordonatori principali de credite, a
unor institu ii publice sau a unor activit i finan ate integral din venituri proprii, acestea nu
dispun de fonduri suficiente, în baza documenta iilor temeinic fundamentate, ordonatorii
principali de credite pot acorda împrumuturi f r dobanda din bugetul propriu, pe baza
de conven ie.
(2) Împrumuturile acordate în condi iile alin. (1) vor fi rambursate integral în termen de
6 luni de la data acord rii.
Execu ia de casa a bugetelor institu iilor publice
ART. 70
(1) Institu iile publice, indiferent de sistemul de finan are i de subordonare, inclusiv
activit ile de pe lâng unele institu ii publice, finan ate integral din venituri proprii,
efectueaz opera iunile de încas ri i plati prin unit ile teritoriale ale trezoreriei statului
în a c ror raza î i au sediul i la care au deschise conturile de venituri, cheltuieli i
disponibilitati.
(2) Este interzis institu iilor publice de a efectua opera iunile de mai sus prin b ncile
comerciale.
(3) Institu iile publice au obliga ia de a transmite bugetul aprobat potrivit prevederilor
prezentei legi unit ii teritoriale a trezoreriei statului.

CAP. 5
Sanc iuni

Infrac iuni i pedepse


ART. 71
Nerespectarea prevederilor art. 4 alin. (2) i (3) constituie infrac iune i se pedepse te
cu închisoare de la o luna la 3 luni sau cu amenda de la 50 milioane lei la 100 milioane
lei.
Contraven ii i sanc iuni
ART. 72
(1) Constituie contraven ii urm toarele fapte:
a) nerespectarea dispozi iilor art. 14 alin. (2) i (3), art. 16 alin. (2), art. 43, art. 47 alin.
(10) i ale art. 63 alin. (2)-(5);
b) nerespectarea dispozi iilor art. 24 alin. (2), art. 47 alin. (3), (5)-(8), art. 52 alin. (2)-
(6) i (8), art. 53 alin. (1), art. 54 alin. (1), art. 56 alin. (2), art. 66 alin. (1) i ale art. 69
alin. (2);
c) nerespectarea dispozi iilor art. 4 alin. (4) i (6), art. 15 alin. (1), art. 21, art. 22 alin.
(2), art. 39 alin. (2), art. 61 alin. (6), art. 62 alin. (2), art. 68 alin. (3), art. 70 alin. (2) i (3)
i ale art. 77.
(2) Contraven iile prev zute la alin. (1) lit. a) se sanc ioneaz cu amenda de la 5
milioane lei la 10 milioane lei, cele de la lit. b), cu amenda de la 10 milioane lei la 20
milioane lei, iar cele de la lit. c), cu amenda de la 20 milioane lei la 30 milioane lei.
(3) Constatarea contraven iilor i aplicarea amenzilor se fac de c tre Curtea de
Conturi, Ministerul Finan elor Publice i de alte persoane împuternicite în acest scop,
potrivit legii.
Legisla ia aplicat contraven iei
ART. 73
Contraven iilor prev zute la art. 72 li se aplica prevederile Ordonan ei Guvernului nr.
2/2001 privind regimul juridic al contraven iilor, aprobat cu modific ri i complet ri prin
Legea nr. 180/2002, cu excep ia art. 28 i 29.

CAP. 6
Dispozi ii finale

Contabilitatea publica
ART. 74
(1) Contabilitatea publica va cuprinde:
a) contabilitatea veniturilor i cheltuielilor bugetare, care sa reflecte încasarea
veniturilor i plata cheltuielilor aferente exerci iului bugetar;
b) contabilitatea trezoreriei statului;
c) contabilitatea general bazat pe principiul constat rii drepturilor i obliga iilor, care
sa reflecte evolu ia situa iei financiare i patrimoniale, precum i a excedentului sau
deficitului patrimonial;
d) contabilitatea destinat analizarii costurilor programelor aprobate.
(2) Ministerul Finan elor Publice stabile te prin norme metodologice procedurile
contabile i sistemul de raportare privind informa iile furnizate de contabilitatea publica.
Sume cuvenite statului
ART. 75
Orice suma care se cuvine statului se face venit la bugetul de stat, dac legea nu
prevede altfel.
Regimul veniturilor
ART. 76
Întocmirea i depunerea declara iilor, stingerea obliga iilor bugetare, solu ionarea
contesta iilor, controlul fiscal, executarea crean elor bugetare, precum i cele referitoare
la evaziunea fiscal se supun legisla iei în domeniu.
Regimul sumelor rezultate din valorificarea mijloacelor fixe i a unor bunuri materiale
ART. 77
(1) Sumele încasate din vânzarea ca atare sau din valorificarea materialelor rezultate
în urma demolarii, dezmembrarii sau dezafectarii, în condi iile prev zute de lege, a unor
mijloace fixe sau din vânzarea unor bunuri materiale, care apar in institu iilor publice
finan ate în condi iile art. 62 alin. (1) lit. a), constituie venituri ale bugetului de stat,
bugetului asigur rilor sociale de stat sau bugetelor fondurilor speciale, dup caz, i se
v rsa la acestea.
(2) Sumele ob inute potrivit alin. (1) de c tre celelalte institu ii publice se re in de c tre
acestea în vederea realiz rii de investi ii.
Fondurile speciale
ART. 78
(1) Bugetele fondurilor speciale aprobate prin legi speciale, care se constituie i se
administreaz în afar bugetului de stat i a bugetului asigur rilor sociale de stat, sunt:
bugetul Fondului pentru asigur rile sociale de s n tate i bugetul asigur rilor de omaj.
Aceste bugete se aproba ca anexa la legea bugetului de stat i, respectiv, la legea
bugetului asigur rilor sociale de stat.
(2) Proiectele acestor bugete se elaboreaz de c tre Ministerul Finan elor Publice pe
baza propunerilor ordonatorilor principali de credite responsabili cu gestionarea
bugetelor respective.
(3) Elaborarea, aprobarea i execu ia acestor bugete se efectueaz potrivit legilor de
constituire a acestora i prevederilor prezentei legi.
Norme metodologice i instruc iuni
ART. 79
În aplicarea prevederilor prezentei legi Ministerul Finan elor Publice este autorizat sa
emita norme metodologice i instruc iuni.
Intrarea în vigoare
ART. 80
(1) Prezenta lege intra în vigoare la data de 1 ianuarie 2003.
(2) Pe data intr rii în vigoare a prezentei legi se abroga Legea nr. 72/1996 privind
finan ele publice, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 152 din 17 iulie
1996, cu modific rile i complet rile ulterioare, i Decretul Consiliului de Stat nr.
151/1975 privind autofinantarea unor activit i ale institu iilor de stat, publicat în Buletinul
Oficial, Partea I, nr. 130 din 12 decembrie 1975, precum i orice alte dispozi ii contrare.

Aceasta lege a fost adoptat de Camera Deputa ilor în edin a din 13 iunie 2002, cu
respectarea prevederilor art. 74 alin. (1) din Constitu ia României.

PRE EDINTELE CAMEREI DEPUTA ILOR


VALER DORNEANU

Aceasta lege a fost adoptat de Senat în edin a din 27 iunie 2002, cu respectarea
prevederilor art. 74 alin. (1) din Constitu ia României.

p. PRE EDINTELE SENATULUI,


DORU IOAN TARACILA

Bucure ti, 11 iulie 2002.


Nr. 500.
TEORIA GENERALĂ A IMPOZITELOR
CURS : TEORIA GENERALĂ A IMPOZITELOR

 Impozitele reprezintă o formă de prelevare a unei părţ i


din veniturile şi/sau averea persoanelor fizice şi
juridice, la dispozitia statului, în vederea constituirii
resurselor necesare acoperirii cheltuielilor publice.

 Caracteristicile impozitelor sunt


i) caracterul obligatoriu;
ii) titlu definitiv şi nerambursabil cu care acestea se
încasează;
iii) lipsa unei contraprestaţ ii directe şi imediate din
partea statului.
CURS: TEORIA GENERALĂ A IMPOZITELOR

 i) Caracterul obligatoriu se traduce prin obligativitatea achitării


impozitelor de către toate persoanele fizice şi juridice care
realizează venituri dintr-o anumită sursă prevazută de lege,
cum ar fi:
 - pentru muncitori şi funcţ ionari: salariul;
 - pentru agenţ ii economici: profitul;
 - pentru propietarii funciari: renta;
 - pentru deţ inătorii de hârtii de valori (acţ iuni,obligaţ iuni):
venitul produs de acestea (dividende,dobânzi);
 - micii meseriaşi şi liber-profesioniştii suportă impozitul pe
venitul realizat de pe urma activităţ ii desfăşurate, etc.
CURS: TEORIA GENERALĂ A IMPOZITELOR

 Dreptul de a introduce impozite îl are statul şi el se


exercită, de regulă, prin intermediul puterii
legislative (Parlamentul) sau executive (ordonanţ ele
de urgenţ ă, ce evită trecerea prin Parlament), iar
uneori, în anumite condiţ ii, prin organele de stat
locale.
 Parlamentul se pronunţ ă in legatură cu introducerea
impozitelor de stat de importanţ ă naţ ională, iar
organele de stat locale pot introduce unele impozite
în favoarea unităţ ilor administrativ-teritoriale,
impozite si taxe care, conform Constituţ iei, sunt
stabilite în limitele şi condiţ iile legilor în vigoare.
CURS: TEORIA GENERALĂ A IMPOZITELOR

 ii) Impozitele sunt plăţ i care se fac către stat cu titlu definitiv.
Banii plătiţ i sub forma impozitelor sunt nerambursabili.

 iii) În schimbul impozitelor, plătitorii nu pot solicita statului un


contraserviciu de valoare egală sau apropiată. Serviciile publice
prestate de organele statului nu se stabilesc pe fiecare
contribuabil în funcţ ie de contribuţ ia acestuia la constituirea
resurselor financiare publice. De aici rezultă inechitatea fiscală
resimţ ită de fiecare contribuabil.
CURS: TEORIA GENERALĂ A IMPOZITELOR

 Rolul impozitelor

 Impozitele au mai multe finalităţ i:


 Rolul financiar: constituie principalul mijloc de
procurare a resurselor financiare necesare pentru
acoperirea cheltuielilor publice;
 Rolul economic: pot reprezenta un mijloc de
intervenţ ie a statului în economie. Atunci când
impozitele îndeplinesc anumite funcţ ii economice
(stimulează sau inhibă anumite activităţ i economice),
ele poartă denumirea de pârghii economico-financiare;
 Rolul social: prin intermediul impozitelor are loc
redistribuirea unei părţ i importante a PIB-ului, între
veniturile diferiţ ilor contribuabili.
CURS: TEORIA GENERALĂ A IMPOZITELOR

 Elementele impozitului

1) subiectul
2) suportatorul
3) obiectul impunerii
4) sursa impozitului
5) unitatea de impunere
6) cota impozitului
7) termenul de plată
8) asieta
CURS: TEORIA GENERALĂ A IMPOZITELOR

1) Subiectul impozitului (contribuabilul) este


persoana fizică sau juridică obligată prin lege la plata
impozitului. La impozitul pe salariu, subiect al impozitului
este muncitorul sau funcţ ionarul, la impozitul pe profit
agentul economic
Observatie: uneori, impozitul datorat de o persoană e
vărsat la buget de altă persoană (spre exemplu,
impozitul pe venitul din salarii datorat statului de angajat
e vărsat la buget de catre angajator, care îi plăteşte
drepturile si obligatiile salariale).
CURS: TEORIA GENERALĂ A IMPOZITELOR

2) Suportatorul impozitului (destinatarul) este


persoana ce suportă efectiv impozitul. Aceasta, coincide
sau nu cu subiectul impozitului.

Observatie: Suportatorul impozitului poate fi altă


persoană decât subiectul (în cazul TVA, subiectul este
persoana ce realizează activitatea de comerţ , iar
suportatorul este consumatorul final)
CURS: TEORIA GENERALĂ A IMPOZITELOR

3) Obiectul impunerii este reprezentat de materia


supusă impunerii.
Aceasta este pentru impozitele directe, venitul sau
profitul, pentru impozitele indirecte preţ ul produsului ce
face obiectul vânzării, tariful serviciului prestat, preţ ul
bunului importat sau exportat.
4) Sursa impozitului arata din ce anume se plăteşte
impozitul.
În cazul impozitelor pe venit, obiectul coincide cu
sursa; în cazul impozitelor pe avere, impozitul se
plăteşte din venitul realizat de pe urma averii.
CURS: TEORIA GENERALĂ A IMPOZITELOR

5) Unitatea de impunere se foloseşte la exprimarea


dimensiunii obiectului impozabil. Se exprimă prin: unitate
monetară, în cazul impozitelor pe venit; m.p de suprafaţ ă
utilă, la impozitul pe clădiri, samd.

6) Cota impozitului este impozitul aferent unei unităţ i


de impunere. Impozitul poate fi stabilit în sume fixe, în
cote procentuale (proporţ ionale, progresive, regresive)
sau mixt (prin combinarea celor doua).
CURS: TEORIA GENERALĂ A IMPOZITELOR

i) în suma fixa (forfetar), constanta, indiferent de


marimea obiectului de impozitare
ii) printr-o cota proporţ ionala: aceasi cota, indiferent de
marimea obiectului de impozitare (cota unica de 16%)
iii) în cote progresive: cote crescatoare pe masura ce
creste marimea obiectului de impozitare
iv) în cote regresive: cote descrescatoare, pe masura ce
creste marimea obiectului de impozitare
v) mixt (spre exemplu prin combinarea unui impozit in
suma fixa cu unul stabilit prin cote proportionale) .
CURS: TEORIA GENERALĂ A IMPOZITELOR

Cotele progresive si regresive sunt asezate pe transe.


Cotele progresive / regresive pot fi simple sau compuse.
In cazul cotelor simple, obiectul impozabil se incadreaza
in transa corespunzatoare de impozitare si se aplica
cota aferenta acestei transe la intreaga dimensiune a
obiectului impozabil.
In cazul cotelor compuse, obiectul impozabil se defalca
pe transele de impozitare inferioare iar impozitul datorat
este suma impozitelor aferente acestor transe de
impozitare.
CURS: TEORIA GENERALĂ A IMPOZITELOR

7) Termenul de plată este data până la care


impozitul trebuie achitat catre institutiile statului.
Depăşirea termenului de plata atrage majorări şi
penalităţ i de întârziere.
8) Asieta sau modul de aşezare a impozitului
reprezinta totalitatea măsurilor care se iau de
organele fiscale în legatură cu fiecare subiect
impozabil, pentru identificarea obiectului
impozabil, stabilirea mărimii materiei impozabile
şi determinarea impozitului datorat statului.
CURS: TEORIA GENERALĂ A IMPOZITELOR

 A.Smith, 1776:

 1)principiul echităţ ii: contribuţ ii în funcţ ie de


veniturile pe care le obţ in contribuabilii

 2)principiul certitudinii: mărimea impozitelor


datorate de fiecare persoană să fie certă şi nu
arbitrară, termenele, modalitatea şi locul de plată
să fie stablite fără echivoc, pentru a fi cunoscute şi
respectate de fiecare plătitor
CURS: TEORIA GENERALĂ A IMPOZITELOR

 A.Smith, 1776:

 3)principiul comodităţ ii: impozitele să fie


percepute la termenele şi la modul cel mai
convenabi pentru contribuabil

 4)principiul randamanetului: sistemul fiscal să


asigure încasarea impozitelor cu un minim de
cheltuieli şi să fie cît mai puţ in apăsător pentru
plătitori
CURS: TEORIA GENERALĂ A IMPOZITELOR

 PRINCIPIUL ECHITĂŢII FISCALE


stabilirea unui minim neimpozabil, capabil sa asigure
un nivel de viata decent (poate fi stabilit numai in cazul
impozitelor directe, neavând aplicabilitatea în cazul
impozitelor indirecte)

impunerea să fie generală


(nimeni nu este mai presus de lege)
CURS: TEORIA GENERALĂ A IMPOZITELOR

 PRINCIPIUL ECHITĂŢII FISCALE


 echitate fiscală orizontală: tratament
fiscal egal pentru contribuabili cu situaţ ii
similare (inclusiv sociale)

 echitate fiscală verticală: sarcina fiscală


să fie stabilită crescator, în funcţ ie de
puterea contributivă a fiecăruia
CURS: TEORIA GENERALĂ A IMPOZITELOR

 Rata medie a impozitării, adică proporţ ia impozitului


in venitul brut:
- daca rata medie de impozitare creşte odată cu
venitul, atunci este vorba despre impozitare progresivă
- dacă rata medie de impozitare scade odată cu
creşterea venitului, atunci este vorba despre
impozitare regresivă

Cea mai echitabila impozitare este cea


progresiva compusa
CURS: TEORIA GENERALĂ A IMPOZITELOR

 Practic (in realitate) problema repartizarii cat


mai juste a sarcinii fiscale depinde de:

 - optiunea politica a executivului

 - raportul de forte din forul legislativ

 - coordonatele politicii fiscale promovate de


executiv
CURS: TEORIA GENERALĂ A IMPOZITELOR

 PRINCIPII DE POLITICĂ FINANCIARĂ

 randament fiscal ridicat:

- impozitul să aibă un caracter universal

- să nu existe posibilităţ i de sustragere de la impunere

- volumul cheltuielilor privind stabilirea materiei


impozabile, calcularea şi perceperea impozitelor să fie
cât mai redus posibil
CURS: TEORIA GENERALĂ A IMPOZITELOR

 PRINCIPII DE POLITICĂ FINANCIARĂ

 stabilitate
- randamentul impozitului rămâne constant de-a lungul
întregului ciclu economic; randamentul unui impozit nu
trebuie neapărat să sporească odată cu creşterea
volumului producţ iei şi a veniturilor şi nici să scadă în
perioadele de criză

 elasticitatea
- impozitul să odată fi adaptat în permanenţ ă
necesităţ ilor conjuncturale de venituri ale statului
CURS: TEORIA GENERALĂ A IMPOZITELOR

 PRINCIPII DE POLITICĂ ECONOMICĂ


folosirea impozitelor ca instrument de
impulsionare a dezvoltării unor ramuri sau
subramuri economice, de stimulare ori de
reducere a consumului unor mărfuri, de
extindere/restrângere a exportului/importului
unor bunuri
CURS: TEORIA GENERALĂ A IMPOZITELOR

 PRINCIPII DE POLITICĂ ECONOMICĂ


o alta teorie este cea a neutralitati impozitelor; acestea
ar trebui sa aiba o influenta negativa minima, sau chiar
sa nu influenteze deloc asupra alocarii resurselor in
societate si asupra comportamentului contribuabililor
(de productie, economisire, consum, investire)
CURS: TEORIA GENERALĂ A IMPOZITELOR

 PRINCIPII SOCIAL-POLITICE

Politica promovata este in concordanta cu interesele


categoriilor sociale care au votat partidul de
guvernamant
 pot incuraja natalitatea, angajarea tinerilor
 pot inhiba consumul unor produse considerate
daunatoare sanatatii (tutun, bauturi alcoolice)
Dubla Impunere Juridica Internațională (DIJI)

DIJI reprezintă impunerea aceluiași element de venit sau de avere,


de către doua autorități fiscale diferite, in cursul aceluiași exercițiu bugetar
(an fiscal), din cauza existentei unor criterii diferite de impozitare.
Așa cum ii arata și numele, DIJI apare în relațiile internaționale.
Pe plan intern acest fenomen se numește multipla impozitare. De
exemplu, in cazul impozitării dividendelor avem dubla impunere interna.
Prima oara e impozitat profitul. Din profitul net rămas se distribuie
dividendele, care se impozitează ulterior.
In cazul importurilor, pentru taxa pe valoare adăugată avem de-a
face cu o tripla impozitare deoarece baza de impozitare (calcul) a TVA-
ului conțin e și taxele vamale si accizele, iar taxele vamale fac parte din
baza de impozitare a accizelor.
DIJI apare numai pentru impozitele directe pe venit si pe avere. In
cazul impozitelor indirecte nu exista acest fenomen al DIJI.

Criteriile principale utilizate pentru impozitare sunt:


• Criteriul rezidentei
• Criteriul teritorialității (criteriul originii veniturilor)

!!! Noi lucram cu un model simplificat, în care exista doar doua state: R –
statul de rezidenta si S – celălalt stat (străinătatea).
R utilizează criteriul rezidentei pentru impozitare, iar S criteriul teritorialității/
originii veniturilor.
Conform criteriului rezidenței, contribuabilii rezidenți în statul R
datorează impozit către statul R pentru toate elementele de venit si de
avere, indiferent de locul dobândirii acestora, deci și pentru cele din S.
Conform criteriului teritorialității (originii veniturilor), contribuabilul
datorează impozit lui S doar pentru veniturile (averea) dobândite pe
teritoriul acestuia.
DIJI este deci un fenomen fiscal cu consecințe negative, ce are ca
efecte limitarea liberei circulații a forței de munca si a capitalurilor. DIJI
poate fi evitata prin: Masuri unilaterale, Cutume juridice, Jurisprudența
internațională, Semnarea de convenții fiscale de evitare a DIJI, bi sau
multilaterale.
Aceste convenții fiscale sunt standardizate conform modelelor ONU,
respectiv OCDE, si se pot încheia intre doua sau mai multe state.

!!! Noi lucram cu un model simplificat, în care fie exista DIJI, fie exista o
convenție fiscala de evitare a DIJI.

Conform acestor modele de convenții fiscale, exista 2 metode de


evitare a DIJI:
• Metoda scutirii
• Metoda creditării

In cazul scutirii, venitul sau averea dobândite in statul S nu se mai


impozitează deloc in statul R.

In cazul creditării, impozitul plătit in S se deduce parțial sau total din


impozitul datorat in statul R, daca ar fi existat DIJI.

Fiecare din aceste 2 metode are 2 variante de aplicare.

Metoda Scutirii poate sa fie:


• Scutirea totala
• Scutirea progresivă

In cazul Scutirii totale, pentru venitul din S (VS) se plătește impozit


doar in S, iar impozitul in R (IR) se determina pentru VR conform grilei de
impozitare (din statul R, evident), si nu altfel.

In cazul Scutirii progresive:


- VS se impozitează doar in S
- IR se obține pe baza venitului obținut în R (adică VR) * Cota de impozitare
din R aferenta veniturilor totale (VT) ale contribuabilului (VR + VS):
IR = VR * Cota de impozit din R aferenta VT
In cazul in care cotele de impozitare din R sunt progresive sau
regresive, se ia cota medie de impozitare a veniturilor totale.

Metoda Creditării poate sa fie:


• Creditare totala
• Creditare ordinară/ obișnuită/ parțială

In cazul Creditării totale, impozitul plătit în statul S (IS), se deduce


integral (total) din impozitul datorat in statul R, daca ar fi existat DIJI.

IR = IR (când exista DIJI) – IS

In cazul Creditării ordinare/ obișnuite/ parțiale, impozitul plătit în


statul S (IS), se deduce din impozitul datorat in statul R, daca ar fi existat
DIJI, în limita fiscalității din statul R pentru venitul obținut în statul S ( V S)

IR = IR (când exista DIJI) – minimul dintre (IS ; Idatorat in R pentru VS)

Impozitul plătit in S nu se modifica in niciuna dintre metodele


prezentate. Practic, statul de rezidenta este cel care oferă scutirea de
impozit (degrevarea fiscala). Așadar, acest avantaj fiscal de care
beneficiază contribuabilul prin semnarea convenției fiscale de evitare a DIJI
se numește degrevare fiscala (Df) sau credit fiscal.

Df = IT (când exista DIJI) – IT (când exista Conventie de evitare a DIJI)

Df = [ IR (Ǝ Diji) + IS] – [IR (Ǝ Conventie) + IS]

Df = IR (Ǝ Diji) - IR (Ǝ Conventie)

!!! Degrevarea fiscala este acordata deci doar de către statul de


rezidenta.
In cazul creditării totale, întotdeauna o să aveți identitățile:
Df = IS si Itotal = IR (Ǝ DIJI)

In cazul creditării parțiale, întotdeauna o să aveți identitatea:


Df = minim (IS ; Idatorat in R pentru VS )

!!! Daca cele doua state au unități monetare diferite, atunci se


realizează toate calculele in moneda tarii de rezidenta, pe baza unui curs
de schimb mediu anual.

!!! Cota de impozitare (gradul de fiscalitate, presiunea fiscala)


pentru contribuabili este:
Cm = IT * 100 / VT

!!! Impunerea separata sau globala a veniturilor in statul R:

a. impunerea globala presupune impozitarea veniturilor global/


insumat; mai exact, daca statul R impoziteaza si VR si VS , atunci impozitul
se determina pentru (VR + VS)

b. impunerea separata presupune impozitarea veniturilor separat/


distinct, iar impozitul in R o sa fie egal cu suma impozitelor fiecarui venit;
mai exact, daca statul R impoziteaza VR si VS separat, atunci impozitul este
suma IR (VR) + IR (VS).
Exemple DIJI

1. Un rezident al statului R obtine in acest stat, într-un an fiscal, un venit de 10.000 u.m.;
R utilizeaza criteriul rezidentei, pentru impozitarea veniturilor și impunerea globala a acestora.
In acelasi an fiscal, contribuabilul analizat obtine in statul S (strainatate) un venit de 5000 u.m.;
S utilizeaza criteriul teritorialitatii (originii veniturilor), pentru impozitarea veniturilor.
Cota de impozitare in S este 20%, iar in R este de 16%.
Determinati impozitul total platit de contribuabil pentru fiecare metoda de evitare a DIJI in parte.

Rezolvare:
1) Scutirea totala
IS = VS * 20% = 5000 * 20% = 1000 u.m.
IR = VR * 16% = 10000 * 16% =1600 u.m.
IT = IR + IS = 2600 u.m.

2) Scutirea progresiva
IS = 1000 u.m. (este același, ca la scutirea totala).
IR = VR * Cota impozit (din R) aferenta VT = 10.000 * 16% = 1600 u.m.
IT = IR + IS = 2600 u.m.
În acest exemplu, cele doua variante ale scutirii sunt similare, deoarece în R avem cota unica,
indiferent de nivelul venitului. În plus, din aceasta cauza (cota unica), nu contează dacă avem
impozitare separata sau globala a veniturilor.

3) Creditarea totala
IS = 1000 u.m. (este același, nu se modifica).
IR = IR(exista Diji) – IS = IR(exista Diji) – 1000 u.m.
Unde IR (exista Diji) = IR (pentru VS și VR) = IR(15000 u.m.) = 15000 * 16% = 2400 u.m.
Așadar IR (exista Creditare totala)= 2400 u.m. - 1000 u.m. = 1400 u.m.
Și IT = IR + IS = IR (exista Creditare totala)+ IS = 1400 + 1000 = 2400 u.m.

In cazul creditarii totale IT = IR(exista Diji)

1
4) Creditarea partiala (sau ordinară sau obisnuita)
IS = 1000 u.m. (este același, nu se modifica).
IR = IR (exista Diji) – minim (IS; Idatorat in R pentru VS) = 2400 – minim (1000; 5000*16%)
= 2400 – minim (1000; 800) = 2400 - 800 = 1600 u.m.
IT = IR + IS = IR (exista Creditare partiala)+ IS = 1600 + 1000 = 2600 u.m.

TEMA
Sa se determine impozitul total de plata, daca VR = 15.750 u.m. iar VS = 7.250 u.m.
Restul condiitilor din enunt raman nemodificate.

2
CURS 2
TEORIA GENERALĂ A IMPOZITELOR
CURS 2: TEORIA GENERALĂ A IMPOZITELOR

 Tehnica impunerii se referă la operaţ iunile


efectuate şi metodele utilizate pentru a stabili
cuantumul unui impozit. Ea cuprinde urmatoarele
operatiuni:
a. Stabilirea obiectului impozabil
b. Determinarea sumei impozitului
c. Perceperea impozitelor
d. Urmărirea impozitelor
CURS 2: TEORIA GENERALĂ A IMPOZITELOR

a. Stabilirea obiectului impozabil


 Această operaţ iune are drept scop constatarea şi
evaluarea materiei impozabile. Obiectul impozabil poate
fi: veniturile persoanelor fizice (salarii, beneficii, onorarii,
dividende, venituri din chirii, dobânzi etc); veniturile
agentilor economici (profituri, dividende, beneficii);
cheltuielile (în cazul impozitelor indirecte); averea (clădiri,
terenuri, succesiuni).
 Evaluarea materiei impozabile se poate realiza prin:
- metoda evaluării indirecte bazate pe prezumţ ie;
- metoda evaluării directe bazate pe probe.
CURS 2: TEORIA GENERALĂ A IMPOZITELOR

 Metoda evaluării indirecte cunoaşte 3 variante de


realizare:
 1. Evaluarea pe baza semnelor exterioare ale
obiectului impozabil
 Permite stabilirea doar cu aproximatie a marimii
obiectului impozabil, fară să ia în consideraţ ie
situaţ ia persoanei care deţ ine obiectul respectiv.
 De exemplu, în cazul impozitului funciar erau folosite
drept criterii pentru stabilirea mărimii obiectului
impozabil suprafaţ a de teren, numărul animalelor din
gospodărie, pretul pământului, arenda.

CURS 2: TEORIA GENERALĂ A IMPOZITELOR

2. Evaluarea forfetară
 Organele fiscale, cu acordul subiectului impozabil,
atribuie o anumiă valoare obiectului impozabil.

3. Evaluarea administrativă
 Organele fiscale stabilesc valoarea materiei
impozabile pe baza datelor pe care le au la dispoziţ ie.
În măsura în care subiectul impozitului nu este de
acord cu evaluarea făcută de organul fiscal, el are
dreptul să o conteste, prezentând argumentele de
rigoare.
CURS 2: TEORIA GENERALĂ A IMPOZITELOR

Metoda evaluării directe cunoaşte 2 variante:


 1. Evaluarea pe baza declaratiei unei terte
persoane
 Mărimea obiectului impozabil se stabileşte pe baza
declaraţ iei scrise pe care o terţ ă persoană, care
cunoaşte această marime, este obligată prin lege să
o depună la organele fiscale.
 De exemplu, agentul economic declară salariile pe
care le-a platit muncitorilor şi funcţ ionarilor săi,
chiriaşii declară chiria achitată proprietarului, etc.
CURS 2: TEORIA GENERALĂ A IMPOZITELOR

2. Evalurea pe baza declaratiei contribuabilului


Contribuabilul este obligat sa tina o evidenta stricta
privind veniturile si cheltuielile ocazionate de activitatea
pe care o desfasoara, sa incheie un bilant fiscal, sa
intocmeasca si sa inainteze organelor fiscale o declaratie
din care sa rezulte veniturile pe care le realizeaza si
cheltuielile care au fost efectuate pentru obtinerea
acestora.
In acest caz controlul are un rol important in
eliminarea tentativelor de evaziunea fiscala.
CURS 2: TEORIA GENERALĂ A IMPOZITELOR

 La stabilirea mărimii obiectului impozabil se pot


realiza o serie de reduceri, care se numesc facilităţ i
fiscale.

Astfel de facilităţ i fiscale pot fi:


 - stabilirea unui minim neimpozabil la impozitele directe;
 - efectuare unor deduceri, din venituri sau din cheltuieli,
inainte de impozitare (venituri neimpozabile, cheltuielile
deductibile in totalitate, sponsorizări);
 - acordarea unor facilităţ i în funcţ ie de situaţ ia familială a
contribuabilului.
CURS 2: TEORIA GENERALĂ A IMPOZITELOR

 b. Determinarea sumei impozitului


În funcţ ie de modul de stabilire distingem
impozite de repartiţ ie şi impozite de cotitate.

 Impozitele de cotitate se stabilesc, pornind de


jos în sus, prin aplicarea unor cote procentuale
asupra obiectului impozabil determinat pentru
fiecare plătitor in parte.
CURS 2: TEORIA GENERALĂ A IMPOZITELOR

Impozitele de repartiţ ie s-au caracterizat prin faptul


ca statul, in funcţ ie de nevoile sale de venituri, proceda la
stabilirea sumei globale a impozitelor ce urmau sa fie
incasate pe intreg teritoriul tarii.
Aceasta suma era apoi repartizata pe unitati
administrativ-teritoriale, iar la unitatea de baza (de
exemplu,comuna) avea loc defalcarea, pe subiecte sau
obiecte impozabile, a sumei atribuite.
CURS 2: TEORIA GENERALĂ A IMPOZITELOR

 c. Perceperea impozitului
 Cuprinde ansamblul operaţ iunilor prin care
impozitul este încasat de organele fiscale
însărcinate cu aceste atribuţ ii (incasarea
impozitelor printr-un aparat fiscal propriu)
În condiţ iile existenţ ei unui asemenea aparat,
perceperea impozitelor se realizează astfel:
 i.direct de către organele fiscale de la plătitori
 ii.prin stopaj la sursă
 iii.prin aplicarea de timbre fiscale
CURS 2: TEORIA GENERALĂ A IMPOZITELOR

 i. Încasarea impozitelor de catre organele fiscale


direct de la platitori cunoaste 2 variante:
 i) cand plătitorul este obligat sa se deplaseze la
sediul organelor fiscale pentru a achita impozitul
datorat statului, sau realizează plata prin virament
bancar (în acest caz avem un impozit portabil)
 ii) cand organul fiscal are obligaţ ia de a se deplasa la
domiciliul platitorilor pentru a le solicita sa achite
impozitul (impozitul cherabil)
CURS 2: TEORIA GENERALĂ A IMPOZITELOR

 ii. Stopajul la sursă


Constă în aceea că impozitul se reţ ine şi se
varsă la stat de către o terţ ă persoană. Spre
exemplu, întreprinderile şi instituţ iile sunt
obligate să reţ ină impozitul pe salariu datorat
statului de personalul acestora şi să-l verse la
bugetul statului.
CURS 2: TEORIA GENERALĂ A IMPOZITELOR

 iii. Perceperea prin aplicarea de timbre fiscale


Se practică în cazul taxelor datorate statului
pentru acţ iunile în justiţ ie şi, de asemenea,
pentru taxele privind actele, certificatele şi
diferite documente elaborate de notariate publice
şi de organe ale administraţ iei de stat.
CURS 2: TEORIA GENERALĂ A IMPOZITELOR

 d. Urmărirea impozitelor
Obligaţ ia fiscală reprezintă îndatorirea de a plăti,
în contul bugetului public naţ ional, impozitele, taxele
şi alte venituri bugetare.
Obligaţ ia fiscală se stinge în momentul în care
relaţ ia juridică, decurgând din aceasta între plătitor şi
stat, nu mai există, iar dreptul de creanţ ă al statului
asupra contribuabililor încetează
CURS 2: TEORIA GENERALĂ A IMPOZITELOR

 Căi şi modalităţ i de stingere a obligaţ iei fiscale:


1.plata impozitelor şi a celorlalte obligaţ ii faţ ă de buget;
2.compensarea (din plăţ ile exigibile la o anumită scadenţ ă
sunt deduse sumele plătite în plus la buget la scadenţ ele
anterioare);
3.anularea obligaţ iei fiscale
(ca urmare a unor măsuri generale);
4.prescripţ ia (îşi produce efectul prin trecerea unei perioade
de timp de la naşterea şi înregistrarea obligaţ iilor fiscale).
CURS 2: TEORIA GENERALĂ A IMPOZITELOR

Executarea silită a creanţ elor fiscale reprezină o


procedură extraordinară de realizare a veniturilor
bugetare şi a altor drepturi ale statului.

În cazul în care debitorul nu-şi achită obligaţ iile,


organul de executare silită îi transmite o înştiinţ are de
plată prin care se specifică ca obligaţ ia să fie achitată în
termen de 15 zile. Dacă nu se plăteşte, în continuare
organul de executare începe executarea silită prin
trimiterea unei somaţ ii.
CURS 2: TEORIA GENERALĂ A IMPOZITELOR

 Executarea silită începe numai în temeiul unui titlu


executoriu. Există mai multe modalităţ i de relizare a
executării silite:
 i) prin poprire: sunt supuse orice sume urmăribile,
venituri şi disponibilităţ i băneşti în lei şi în valută.
 ii) asupra bunurilor mobile: sunt supuse executării silite
bunurile mobile ale debitorului
 iii) asupra bunurilor imobile: sunt supuse bunurile imobile
ale debitorului.
Organul de executare silită este obligat să
întocmească un proces verbal de identificare a bunului
supus executării.
CURS 2: TEORIA GENERALĂ A IMPOZITELOR

 Clasificarea impozitelor se realizează după


următoarele criterii:

1. după trasăturile de fond şi formă:


- impozite directe:
- impozite indirecte.
CURS 2: TEORIA GENERALĂ A IMPOZITELOR

Impozitele directe se aseaza direct asupra


materiei impozabile, pe venit sau pe avere si
sunt nominale .

Impozitele indirecte se recupereaza indirect


din veniturile consumatorilor finali, fiind asezate
pe preturile de vanzare (sau pe cheltuielile
consumatorilor finali) si nu sunt nominale.
CURS 2: TEORIA GENERALĂ A IMPOZITELOR

2. după obiectul impunerii:


 - impozite pe venit;
 - impozite pe avere;
 - impozite pe cheltuieli.

3. după scopul urmărit:


 - impozite financiare;
 - impozite de ordine.
CURS 2: TEORIA GENERALĂ A IMPOZITELOR

4. după frecvenţ a cu care se realizează:


 - impozite permanente (ordinare);
 - impozite incidentale (extraordinare).

5. după instituţ ia care le administrează:


 - impozite în state de tip federal: impozite
federale, impozite ale statelor, provinciilor sau
regiunilor şi impozite locale;
 - impozite în state de tip unitar: impozite ale
administraţ iei centrale de stat şi impozite locale.
CURS 2: TEORIA GENERALĂ A IMPOZITELOR

 Rata fiscalităţ ii: se calculează ca raport între


totalul veniturilor fiscale şi produsul intern brut

Vf
R f Macroeconomic  100
PIB

R f contribuabil 
 impozite
100
venituritotale
CURS 2: TEORIA GENERALĂ A IMPOZITELOR

 Gradul de colectare a impozitelor


(Gc): S ii
Gc  100
S ipb

 Sii: suma impozitelor încasate


 Sipb: suma impozitelor prevăzute în buget
SCHEMA LOGICA DIJI pentru aplicatii

1. Mare atentie la ce tip de cote de impozitare aveti in cele doua state: proportionale,
progresive simple, progresive compuse!!! Calculul gresit al impozitelor va face sa gresiti
toata problema, chiar daca ati inteles si aplicat corect metodele de evitare ale DIJI.

2. IS nu se modifica deloc, orice relatii ar exista intre statele R si S (DIJI sau conventie).

3. Daca NU exista conventie de evitare a DIJI inseamna ca avem DIJI, adica Dubla
Impozitare a lui VS : veniturile obtinute in S se impoziteaza atat in S, cat si in R, din cauza
criteriilor diferite de impozitare. Asadar, in R trebuie platit impozit si pentru VR si pentru
VS. Se pune problema cum se determina acest impozit din R. Avem doua variante:

a. impunere globala: veti determina impozit in R pentru veniturile insumate (VR + VS)

b. impunere separata: IR = IR (VR) + IR (VS)

4. Exista conventie de evitare a DIJI, prin metoda SCUTIRII. In cazul acestei metode, VS
NU se mai impoziteaza DELOC in statul R.

Metoda scutirii are 2 variante de aplicare:

a. SCUTIREA TOTALA

Este cea mai simpla metoda, cea mai usor de aplicat, pentru ca in statul R NU faci nimic
altceva decat sa impozitezi VR conform grilei de impozitare din statul R, evident. Asadar,
VS se impoziteaza doar in S, conform grilei de impozit de acolo, iar VR se impoziteaza
conform grilei din statul R.

b. SCUTIREA PROGRESIVA

VS se impoziteaza doar in S, conform grilei de impozit de acolo.

In R, VR se va impozita cu o cota medie de impozit, determinata in R pentru Veniturile


Totale ale contribuabilului. Statul R NU mai impoziteaza deloc VS, pentru ca avem o metoda
de scutire, dar contribuabilul castiga mai mult decat VR, are venituri totale = VR+VS; se
determina, mai intai, ce cota medie de impozitare se aplica in statul R la veniturile totale,
apoi aceasta cota medie se va aplica doar asupra veniturilor din R (VR).
5. Exista conventie de evitare a DIJI, prin metoda CREDITARII. In cazul acestei metode, IS
se deduce TOTAL sau PARTIAL din impozitul datorat de contribuabil in statul R atunci
cand exista DIJI (adica Nu exista metoda de evitare a DIJI).

a. CREDITAREA TOTALA

IS se deduce TOTAL din impozitul datorat de contribuabil in statul R atunci cand exista
DIJI!

In acest caz, Degrevarea fiscala este intodeauna egala cu IS, iar impozitul total de plata este
intodeauna egal cu impozitul datorat de contribuabil in statul R atunci cand exista DIJI!

b. CREDITAREA PARTIALA/ ORDINARA/ OBISNUITA

IS se deduce din impozitul datorat in statul R, daca ar fi existat DIJI, în limita fiscalitatii din
statul R pentru venitul obținut în statul S (V S)

IR = IR (când exista Diji) – minimul dintre (IS ; Idatorat in R pentru VS)

In acest caz, Degrevarea fiscala este intodeauna egala cu MINIMUL dintre IS și Impozitul
datorat în R pentru VS !

6. Nu uitați celelalte formule legate de Degrevarea Fiscala, Venitul Net, Cota medie de
impozitare pentru contribuabil (sau presiunea fiscala, sau gradul de fiscalitate):

Venitul Net = Venit Total – Impozit Total

Cota medie de impozitare pentru contribuabil = Impozit Total * 100 / Venit Total

Degrevarea fiscala = IR (Ǝ Diji) - IR (Ǝ Conventie)


2. Consideram un contribuabil care obtine, in acelasi an fiscal, 5000 de euro in statul S si 15000 euro
in statul R.
In R avem criteriul rezidentei, iar in S criteriul originii veniturilor (pentru impozitare).
In S, pentru 5000 euro, cota de impozit este de 20%.
In R avem urmatoarea grila de impozitare, prin cote progresive compuse:
- 5000 euro 10%
5000,01 - 15000 euro 20%
15000,01 - 25%

a) Sa se determine impozitul total platit de contribuabil in cazul in care exista DIJI (deci NU avem
conventie fiscala de evitare a DIJI), iar impozitarea veniturilor in R se face global, respectiv separat
(aveti deci 2 scenarii de rezolvat).
b) Pentru exemplu considerat, sa se determine impozitul total platit de contribuabil, precum si
degrevarea fiscala, in cazul in care intre cele doua state exista SCUTIRE TOTALA (deci avem
conventie fiscala de evitare a DIJI), iar impozitarea veniturilor in R se face global.
c) Sa se determine impozitul total de plata, precum si degrevarea fiscala, daca intre cele doua state
exista SCUTIRE PROGRESIVA (metoda de evitare a DIJI), iar statul R practica impunerea globala
a veniturilor.
d) Sa se determine impozitul total de plata, gradul mediu de fiscalitate, precum si degrevarea fiscala,
daca intre cele doua state exista CREDITARE TOTALA (metoda de evitare a DIJI), iar statul R
practica impunerea SEPARATA a veniturilor.
e) Sa se determine impozitul total de plata, precum si degrevarea fiscala, daca intre cele doua state
exista CREDITARE ORDINARA (metoda de evitare a DIJI), iar statul R practica impunerea globala
a veniturilor.

IS NU se modifica și se determina cu o cota proportionala de 20%


IS = 5000 * 20% = 5000 * 0,2 = 1000 euro

a.1. Daca in R avem impunere globala a veniturilor


Avem DIJI, conform enuntului, deci venitul obtinut in S se impoziteaza atat in S, cat si in R.
Deoarece in R avem impunere globala, trebuie sa determinati impozit pentru suma veniturilor
contribuabilului (VR +VS = 15000 euro + 5000 euro = 20000 euro)
In statul R, pe baza grilei din exemplu, PROGRESIVE COMPUSE, impozitul pentru 20000 euro se
determina astfel:

1
IR (exista DIJI si impunere globala) = IR (VR +VS) = IR (20000 euro)
= 5000 * 10% + (15000 - 5000) * 20% + (20000 - 15000) * 25% = 500 + 2000 + 1250 = 3750 euro
I total, cand avem impunere globala in R si DIJI = IS + IR = 1000 euro + 3750 euro = 4750 euro

a.2. In cazul in care avem Impunere separata a veniturilor in R, atunci:


IR (exista DIJI si impunere separata) = IR (VR) + IR (VS) = IR (15000 euro) + IR (5000 euro) =
= [5000 *10% + (15000-5000) * 20%] + 5000 * 10% = (500 + 2000) + 500 = 3000 euro.
IS este acelasi = 1000 euro
I total = IS + IR = 1000 euro + 3000 euro = 4000 euro

b. In cazul Scutirii TOTALE, fiecare impozit se impoziteaza in fiecare stat, conform grilei de
impozitare de acolo (din statul respectiv).
IS = 1000 euro (deja calculat)
IR = IR (VR) = IR (15000 euro, CONFORM grilei de impozit din statul R)
= 5000 * 10% + (15000-5000) * 20% = 500 + 2000 = 2500 euro
I total = IS + IR = 1000 euro + 2500 euro = 3500 euro

Degrevarea fiscala este scutirea de impozit obtinuta in urma aplicarii metodei de evitare a DIJI.
Is este acelasi, deci scutirea de impozit se acorda de catre statul R.
In cazul exemplului considerat de noi, avem
Degrevarea fiscala = IR cand exista DIJI - IR cand exista SCUTIRE TOTALA.
Am precizat in enuntul punctului b ca impunerea in R se face global. Asadar:
Degrevarea fiscala = 3750 euro (de la punctul a.1, impunere globala) - 2500 euro = 1250 euro
(cu atat plateste mai putin impozit contribuabilul, datorita existentei metodei scutirii totale).

c. In cazul Scutirii PROGRESIVE, Vs NU se mai impoziteaza in tara de rezidenta R, dar impozitul


in R se determina pentru VR aplicand cota medie de impozitare din statul R aferenta veniturilor totale
ale contribuabilului (VT = VR+Vs). De regula, scutirea progresiva se acorda atunci cand exista
impunere globala a veniturilor in R.
Logica acestei metode de evitare a DIJI este urmatoarea: statul de rezidenta este de acord sa
NU te mai impoziteze pentru veniturile obtinute in strainatate (Vs); dar contribuabilul are venituri
totale = VR+VS, deci nu-l mai impoziteaza pentru VR conform grilei de impozitare (cum este in
cadrul metodei scutirii totale).
Trebuie sa determinati, mai intai, ce cota medie de impozitare se aplica in statul R la
veniturile totale, apoi aceasta cota medie o veti aplica doar asupra veniturilor din R (VR).

2
In cadrul exemplului nostru, situatia la care ne raportam a fost deja calculata la punctul a.1.
(impunere globala a veniturilor in R), in cadrul Aplicatiei 1:
Impozitul din R pentru V totale = IR (VR+Vs) = 3750 euro.
Cota medie din R pentru aceste venituri totale este deci egala cu 3750 * 100 / 20000 = 18,75%.
I din R cand exista scutire progresiva si impunere globala a veniturilo o sa fie egal cu
produsul dintre aceasta cota medie de impozitare si VR.
In acest caz, IR = 15000 euro * 18,75% = 2812,5 euro
Prima cerinta a acestui punct este sa determinati impozitul total de plata.
I total = IR + IS = 2812,5 euro + 1000 euro = 3812,5 euro
A doua cerinta de la acest punct este sa determinati degrevarea fiscala.
Aveti deja un exemplu pentru determinarea degrevarii fiscale, la punctul b al Aplicatiei 1.
Degrevarea fiscala = IR (cand exista DIJI) – IR (cand exista SCUTIRE PROGRESIVA)
Am precizat in enunt ca impunerea in R se face global.
Degrevarea fiscala = 3750 euro (de la punctul a.1, impunere globala) – 2812,5 euro = 937,5 euro.

d. La acest punct vi se cer: impozitul total de plata, gradul mediu de fiscalitate, precum si degrevarea
fiscala, daca intre cele doua state exista Creditare TOTALA, iar statul R practica impunerea separata
a veniturilor.
Precum vedeti, aici am precizat ca statul R are impozitare separata a veniturilor.
Pana acum, la punctele b si c (mai exact cele doua metode de scutire, totala, respectiv progresiva),
am avut impunere GLOBALA a veniturilor, deci ne-am raportat la impozitul determinat in R in cazul
in care veniturile se insumau si apoi se impozitau.
In cazul impunerii separate, I din R cand exista DIJI = IR (VR) + IR (VS).
Mergeti la punctul a.2 si vedeti cat a fost aceasta valoare:
IR (exista DIJI si impunere separata) = IR (VR) + IR (VS) = IR (15000 euro) + IR (5000 euro) =
= 5000 *10% + (15000-5000) * 20% + 5000 * 10% = 500 + 2000 + 500 = 3000 euro.
I total (exista DIJI si impunere separata) = IR (exista DIJI si impunere separata) + Is = 3000 euro +
1000 euro = 4000 euro. Deci, de la aceste valori trebuie sa pornim in rezolvare.
La acest punct, ni se spune ca metoda de evitare a DIJI este Creditarea TOTALA.
In acest caz, IR (exista creditare totala) = IR (exista DIJI) - IS.
Mai exact, in cazul acestei metode, Impozitul platit de contribuabil in statul S (strainatate) se
DEDUCE (scade integral) din impozitul datorat in statul R atunci cand exista DIJI.
Numeric, avem IR (exista creditare totala) = 3000 euro - 1000 euro = 2000 euro.
Asadar, Impozitul total de plata = IR + IS = 2000 euro + 1000 euro = 3000 euro.

3
Avem doua reguli generale pentru Creditarea TOTALA:
i). Intodeauna Degrevarea fiscala = Impozitul platit in S (IS).
Practic, in cazul acestei metode, aceasta este reducerea de impozit care se acorda contribuabilului: IS.
Pentru exemplul nostru, Degrevarea fiscala este deci egala cu IS = 1000 euro.
ii). I total de plata o sa fie egal intotdeauna cu IR (exista DIJI), adica 3000 euro, in acest caz.
Ultima cerinta se refera la gradul mediu de fiscalitate sau presiunea fiscala.
Acest indicator se determina pentru contribuabil, raportand Impozitul total de plata la Veniturile
totale ale contribuabilului. In cazul nostru, V totale = VR + VS = 20000 euro.
I total in cazul acestei scutiri totale am spus ca este egal cu IR exista DIJI, adica 3000 euro.
Gradul mediu de fiscalitate sau Presiunea fiscala = 3000 * 100 / 20000 = 15%.

e. Metoda este Creditarea PARTIALA.


Spre deosebire de creditarea totala, unde Is se deducea (scadea) automat, integral, din impozitul
datorat in R in cazul in care aveam DIJI, acum statul R (de rezidenta) face un calcul in plus: compara
fiscalitatea din statul S pentru Vs cu fiscalitatea din statul R pentru Vs.
Impozitul platit in S pentru Vs se deduce din impozitul datorat in R in cazul in care aveam DIJI, doar
in limita impozitului datorat in R pentru Vs.
Mai exact, formula pe care trebuie sa o aplicati este aceasta:
IR (exista CREDITARE OBISNUITA / ORDINARA / PARTIALA) =
= IR (exista DIJI) - MINIMUL dintre Is si Impozitul din R pentru Vs

La acest subpunct am precizat ca avem impunere globala a veniturilor in statul R:


IR (exista DIJI) = 3750 euro (vedeti punctul a.1, impunere globala)
iar IR pentru Vs = IR (5000 euro) = 500 euro (5000 euro * cota de 10%, din R, pentru acest venit).
Deci, in acest caz, folosirea metodei creditarii obisnuite este justificata, deoarece fiscalitatea in S este
mai mare decat fiscalitatea in R pentru venitul Vs. Statul de rezidenta R are tot dreptul sa nu suporte
fiscalitatea mai ridicata din statul S.
Aplicand formula, obtinem:
IR (exista creditare obisnuita) = IR (exista DIJI) - MINIM (1000 euro; 500 euro)
IR (exista creditare obisnuita) = 3750 euro - 500 euro = 3250 euro.
Impozitul total de plata = IR + IS = 3250 euro + 1000 euro = 4250 euro.
Degrevarea fiscala in cadrul acestei metode este intodeauna egala cu acel MINIM (dintre Is si
Impozitul din R determinat pentru Vs) = 500 euro (cu atat plateste mai putin impozit contribuabilul,
datorita existentei acestei metode).

4
3. Un rezident al Belgiei a realizat în Canada, în anul fiscal 2019, un venit de 10.000 dolari canadieni
(CAD). Canada practica impunerea veniturilor după criteriul teritorialității (originii veniturilor), iar
Belgia după cel al rezidenței și impozitarea globala a veniturilor.
În Belgia, în acelasi an, contribuabilul a realizat un venit de 21.000 euro.
Cursul mediu de schimb anual a fost 1 euro = 1,25 CAD.

Cotele de impozitare în cele două state sunt progresive compuse, astfel:


Canada Belgia
până la 5.000 CAD 20% până la 3.000 euro 15%
5.000,01 - 10.000 CAD 25% 3.000,01 - 7.500 euro 17%
10.000,01 - 40% 7.500,01 - 16.000 euro 25%
16.000,01 - 25.000 euro 29%
peste 25.000 euro 36%

Să se afle impozitul total, venitul net şi degrevarea fiscală acordata de statul de rezidență, știind
că între cele două state există:
a) scutire progresiva; b) creditare ordinara.

Nu se modifica:
IS (in Canada) = 5000 * 0,2 + (10000 – 5000) * 0,25 = 1000 + 1250 = 2250 CAD
IS = (2250 / 1,25) euro = 1800 euro
VS = 10000 CAD = (10000 / 1,25) euro = 8000 euro

Atentie, impunerea este globala!

a) Scutire progresiva

VT (veniturile totale) = VR + VS = 21000 euro + 8000 euro = 29000 euro

Daca avem DIJI si impunere globala, IR = IR (VR + VS) = IR (29000) = 3000 * 0,15 + (7500-3000) * 0,17
+ (16000-7500) * 0,25 + (25000-16000) * 0,29 + (29000-25000) * 0,36

IR (exista DIJI si impunere globala in R) = 450 + 765 + 2125 + 2610 + 1440 = 7390 euro
(3340 + 4050)
Cota medie din R aferenta VT = IR (VR + VS) * 100 / VT = 25,48%

IR (exista scutire progresiva) = 21000 * 25,48% = 5350,8 euro

IT = IR (exista scutire progresiva) + IS = 5350,8 euro + 1800 euro = 7150,8 euro

Venitul net = VT - IT = 29000 euro – 7150,8 euro = 21849,2 euro

Degrevarea fiscala = IR (exista DIJI) - IR (exista scutire progresiva) = 7390 euro - 5350,8 euro =

Degrevarea fiscala = 2039,2 euro

b) Creditare obisnuita

IR (exista creditare obisnuita) = IR (exista DIJI) – Minim (IS; IR determinat pentru VS)

IR (exista creditare obisnuita) = 7390 euro – Minim (1800 euro; IR determinat pentru 8000 euro)

IR (exista creditare obisnuita) = 7390 euro – Minim [1800 euro; (450 + 765 + 125) euro]

IR (exista creditare obisnuita) = 7390 euro – Minim (1800 euro; 1340 euro)

IR (exista creditare obisnuita) = 7390 euro – 1340 euro = 6050 euro

IT = IR (exista creditare obisnuita) + IS = 6050 euro + 1800 euro = 7850 euro

Venitul net = VT - IT = 29000 euro – 7850 euro = 21150 euro

Degrevarea fiscala = IR (exista DIJI) - IR (exista creditare obisnuita)

Degrevarea fiscala = 7390 euro - 6050 euro = 1340 euro,

sau Degrevarea fiscala = Minim (IS; IR determinat pentru VS) = 1340 euro
TEMA

Pe baza enuntului de mai sus, tinand cont ca in statul R avem impozitare separata a veniturilor, de
aceasta data, sa se determine impozitul total, cota medie de impozitare şi degrevarea fiscală acordata
de statul de rezidență, știind că între cele două state există:
a) scutire totala; b) creditare totala.
I. ÎMPRUMUTURILE DE STAT

În completarea resurselor financiare publice, statul poate apela şi la împrumuturi


contractate de la diverși creditori în scopul realizării obiectivelor fixate. Dezechilibrul bugetar,
caracterizat prin cheltuieli publice prea mari în comparaţ ie cu veniturile publice, poate fi corectat
apelându-se la resursele de împrumut. Astfel, pe calea creditului public, bazat pe încrederea în
solvabilitatea statului, se contractează împrumuturi, direct de către stat, de la persoane fizice sau
juridice deţ inătoare de mijloace băneşti disponibile.
Creditul public este o formă de credit acordat statului sau oricărui alt organism dependent
de acesta (în calitate de debitori), creditorii putând fi persoane fizice sau juridice, rezidente sau
nu, care dispun de mijloace băneşti temporar disponibile şi care acceptă să le dea ca împrumut.
Resursele de împrumut fiind aceleaşi, indiferent de agenţ ii reprezentanţ i ai cererii de credit,
putem vorbi de o competiţ ie între creditul public şi creditul privat. Oferta de capital de împrumut
este limitată ceea ce face ca satisfacerea cererii de credite venite din partea agenţ ilor economici
privati să limiteze accesul la credite ale autorităţ ilor publice.
Împrumutul de stat, sub raport juridic, reprezintă înţ elegerea dintre creditori (persoane
fizice şi/sau juridice) şi stat, prin care, creditorii consimt să pună la dispoziţ ia statului o sumă de
bani, sub formă de împrumut, pe o perioadă determinată, iar aceasta din urmă se angajează să o
ramburseze, la termenul stabilit şi să achite dobânda şi alte costuri aferente.

Trăsăturile caracteristice ale împrumutului de stat sunt:


• caracter contractual şi voluntar;
• caracter rambursabil;
• împrumutul de stat asigură deţ inătorilor de înscrisuri publice, pe lângă rambursarea
sumei împrumutate, şi o anumită contraprestaţ ie (sub forma dobânzii);
• influenţ a asupra generaţ iilor viitoare;
• influenţ a împrumuturilor asupra capitalului.

Caracterul contractual al împrumuturilor de stat se referă la faptul că:


• împrumuturile de stat exprimă acordul de voinţ ă al părţ ilor;
• persoanele interesate de împrumuturile de stat pot să accepte sau să refuze în bloc
condiţ iile stabilite de stat, dar nu pot pretinde să li se asigure un tratament preferenţ ial
faţ ă de ceilalţ i subscriitori;
• organele de decizie competente ale statului, fără consultarea prealabilă a subscriitorilor
potenţ iali, stabilesc:
- condiţ iile de emisiune şi de rambursare a împrumutului;
- forma şi mărimea venitului pe care îl asigură;
- alte avantaje acordate împrumutătorilor.
• împrumuturile de stat nu presupun:
- negocierea condiţ iilor de acordare şi de rambursare a împrumutului;
- obligaţ ia de a prezenta o garanţ ie materială în favoarea împrumutătorului.
• împrumuturile de stat au la bază principiul facultativităţ ii;
există, însă, şi excepţ ii reprezentate de:
− împrumuturile forţ ate ce sunt determintate de împrejurări excepţ ionale(pierderea
independenţ ei naţ ionale; pierderea integrităţ ii teritoriale; pierderea libertăţ ilor)

1
− împrumuturile impuse pentru: pregătirea şi desfăşurarea războaielor; reconstrucţ ia postbelică a
ţ ării; refacerea economiei distruse de calamităţ i naturale; înlocuirea urmărilor unor crize
economice de mare amploare.

Caracterul rambursabil se referă la faptul că împrumutul de stat se restituie, la termenul fixat,


persoanelor fizice şi juridice care l-au acordat, spre deosebire de impozite care constituie o
prelevare, la dispoziţ ia statului, definitivă şi nerambursabilă. Excepţ iile apar în cazul
împrumuturilor perpetue, atunci când angajamentul statului se limitează la plata unor anumite
dobânzi creditelor noi, pe o perioadă de timp nedeterminată fără să se stabilească un termen de
restituire a împrumutului propriu-zis.

Caracterul remunerator se referă la faptul că împrumuturile de stat sunt purtătoare de dobândă,


câştiguri şi alte avantaje. În anumite situaţ ii, se poate întâmpla ca avantajele oferite de
împrumuturile de stat să fie restrânse.
Avantajele recurgerii la împrumuturi de stat comparativ cu majorarea impozitelor:
• majorarea impozitelor reprezintă o măsură nepopulară;
• împrumuturile de stat oferă categoriilor sociale avute un plasament sigur şi remunerator
pentru disponibilităţ ile lor băneşti;
• mijloc mai rapid de procurare a resurselor financiare necesare, mai cu seamă în cazul în
care se solicită acest împrumut băncii centrale.

Elementele tehnice ale împrumuturilor de stat sunt reprezentate de:


• denumirea împrumutului: poate fi legată de destinaţ ia acestuia (“Împrumutul
stabilizării”) sau poate cuprinde anul contractării, nivelul dobânzii sau forma pe care o
îmbracă împrumutul (“Împrumut de stat 7%”);
• valoarea nominală, reală, cursul;
• termenul de rambursare, în funcţ ie de care împrumuturile se clasifică în:
- împrumuturi pe termen scurt (până la un an);
- împrumuturi pe termen mediu (1-5 ani);
- împrumuturi pe termen lung (peste 5 ani).
(Pentru contractarea împrumuturilor pe termen scurt se emit înscrisuri publice sub forma certificatelor de
trezorerie, iar pentru contractarea împrumuturilor pe termen mediu şi lung se emit bilete de tezaur, obligaţ iuni de
stat, obligaţ iuni municipale etc.)
• dobânda: preţ ul pe care statul îl plăteşte creditorilor săi pentru folosirea sumei
împumutateşi îmbracă forma:
- dobânzii: venit fix de care beneficiază toţ i deţ inătorii de înscrisuri, proporţ ional cu
valoarea nominală;
- câştigurilor: venituri diferenţ iate de care beneficiază doar anumiţ i deţ inători ai
înscrisurilor publice (tragere la sorţ i);
- formă combinată sau alte avantaje (prime de rambursare, privilegii fiscale, plata
impozitelor, privilegii juridice, garanţ ii contra variaţ iilor monetare etc.).

2
Operaţ iunile prilejuite de împrumuturile de stat

Împrumuturile de stat prilejuiesc operaţ iuni legate de plasarea acestora pe piaţ ă, de


rambursare, precum şi de eventuala modificare a ratei dobânzii şi a termenelor stabilite iniţ ial.
Plasarea titlurilor are la bază o serie de tehnici diverse, respectiv:
• prin subscripţ ie publică, realizată prin grija Ministerului Finanţ elor Publice sau a altor
instituţ ii abilitate care pregătesc campania de publicitate privind anunţ area datelor de deschidere
şi de închidere a împrumutului. Subscrierea are loc fie la ghişeele statului (trezorerii publice,
administraţ ii financiare), fie la ghişeele instituţ iilor financiare publice sau private. Plasatorii
împrumuturilor de stat primesc, pentru efortul depus, comisioane calculate ca procent la valoarea
înscrisurilor. În funcţ ie de modul de repartizare a titlurilor, împrumuturile de stat pot fi:
- cu nivel nelimitat: creditorii pot cumpăra atâtea titluri câte doresc;
- cu nivel limitat: guvernul fixează un plafon global al împrumutului.
În cazul în care acest plafon se depăşeşte, se procedează la limitarea sumei pe care fiecare
subscriitor poate să o verse (sistemul repartiţ iei) proporţ ional cu suma subscrisă sau se stabilesc
de la început limite de subscriere pentru fiecare plasator (sistemul contingentelor).
• prin vânzarea către bănci:
- consorţ iul bancar poate prelua în comision obligaţ iile împrumutului, statul intrând în posesia
sumelor pe măsura plasării titlurilor de către consorţ iu;
- banca poate cumpăra efectiv titlurile împrumutului de stat, pe care se angajează să le plaseze
pe piaţ ă, câştigul său fiind diferenţ a dintre preţ ul la care vinde înscrisurile către populaţ ie şi cel la
care au fost achiziţ ionate de către stat. Titlurile care nu au putut fi plasate pe piaţ ă sunt incluse în
portofoliul băncii respective.
• prin vânzare la bursă sunt plasate înscrisurile unui împrumut nou, atunci când statul
doreşte ca acesta să treacă neobservat, în sensul că vânzarea se face prin intermediul agenţ ilor de
bursă, iar cumpărătorii nu ştiu dacă înscrisurile care fac obiectul tranzacţ iilor la bursă sunt ale
unui împrumut vechi sau ale unui împrumut nou.
Modificarea ratei dobânzii. Se procedează la o astfel de operaţ iune în condiţ iile în care rata
dobânzii înregistrează o scădere apreciabilă. În astfel de situaţ ii statul va preschimba titlurile
împrumuturilor vechi cu titluri ale unui împrumut nou, emis cu o dobândă mai redusă,
operaţ iune cunoscută sub denumirea de conversiune.
În practică se cunosc următoarele tipuri de conversiune:
• conversiune forţ ată: singura alternativă este aceea de a preschimba vechile titluri cu cele
noi, în decursul unei anumite perioade, în caz contrar înscrisurile pierzându-şi
valabilitatea;
• conversiune facultativă: creditorii pot opta fie pentru preschimbarea titlurilor aferente
împrumutului, fie pentru păstrarea acestora;
• conversiune sau rambursare anticipată: creditorii pot opta fie pentru preschimbarea
titlurilor vechi, fie pentru rambursarea anticipată a împrumutului. Este modalitatea cel
mai des întâlnită în practică.
Operaţ iunea de arozare este inversul celei de conversiune.
Modificarea termenului de rambursare are loc atunci când cheltuielile aferente rambursării
împrumuturilor scadente depăşesc resursele financiare ale statului. În acest caz, statul va proceda
la consolidarea datoriei sale, adică la preschimbarea înscrisurilor împrumuturilor exigibile

3
imediat sau pe termen scurt cu titluri ale unor împrumuturi pe termen mediu şi lung sau fără
termen (obligaţ iuni, titluri de rentă perpetuă etc.). Avantajele şi dezavantajele operaţ iunii:
• creditorii se pot confrunta cu riscul de depreciere a banilor datorită prelungirii termenului
de rambursare, caz în care statul va trebui să accepte majorări ale ratei dobânzii;
• cheltuielile publice legate de rambursarea împrumuturilor scadente se reduc dar creşte
efortul statului în ceea ce priveşte plata dobânzilor aferente;
• băncile sunt avantajate deoarece astfel de operaţ iuni sporesc veniturile încasate de pe
urma comisioanelor plătite de stat.

Rambursarea împrumuturilor de stat reprezintă operaţ iunea de răscumpărare a tilurilor de la


deţ inătorii acestora. Rambursarea se poate realiza dintr-o dată la scadenţ ă, sau pe o perioadă mai
lungă de timp, prin eşalonare. Există mai multe modalităţ i de rambursare a împrumuturilor,
respectiv:
• prin anuităţ i constante;
• prin amortismente constante;
• integral la scadenta;

Rambursarea împrumuturilor se efectuează pe seama:


• fondului special de amortizare (fond cu afectaţ ie specială constituit la dispoziţ ia casei de
amortizare, din care se efectuează cheltuielile cu plata dobânzilor şi rambursarea împrumutului);
• resurselor prevăzute în bugetul de stat cu această destinaţ ie (venituri bugetare ordinare);
• excedentelor bugetare.

II. DATORIA PUBLICĂ

Datoria publică reprezintă totalitatea sumelor împrumutate de către autorităţ ile publice
centrale şi locale de la persoane fizice şi juridice pe piaţ a internă şi în străinătate şi rămase de
rambursat la un moment dat.
Gradul de îndatorare a ţ ării, la un moment dat, reprezintă ponderea soldului datoriei
publice în produsul intern brut. Acest indicator arată în ce măsură valoarea adăugată într-un an
este grevată de datoria publică. Are, însă, o valoare teoretică, întrucât nici o ţ ară nu ar putea
aloca întregul produs intern brut amortizării datoriei publice, ci numai partea rămasă din acesta
după efectuarea prelevărilor la fondul de consum şi formarea brută de capital.
Pentru comparaţ ii internaţ ionale se mai poate utiliza, în afară de gradul de îndatorare, şi
exprimarea tuturor obligaţ iilor asumate de stat prin contractarea de împrumuturi într-o monedă
internaţ ională.

Clasificarea datoriei publice:


• în funcţ ie de termenul pe care se contractează:
- datorie publică pe termen scurt (flotantă);
-datorie publică pe termen mediu şi lung (consolidată).

• în funcţ ie de apartenenta teritoriala a creditorilor:


- datorie publică internă (către creditori interni);
- datorie publică externă (către creditori externi);
(Observatie: poate exista datorie publica interna contractata intr-o moneda de circulatie
internationala)

4
Cadrul juridic al datoriei publice
• contractarea şi garantarea împrumuturilor interne şi externe rambursabile pe termen
mediu şi lung şi gestionarea datoriei publice se exercită de către Guvern prin Ministerul
Finanţ elor Publice;
• rambursarea împrumuturilor se efectuează din excedentele bugetului de stat, din
împrumuturile de stat pentru refinanţ area datoriei publice interne, precum şi din alte
surse stabilite prin lege;
• Ministerul Finanţ elor Publice este autorizat să acorde garanţ ii în numele şi contul statului
pentru credite bancare interne, pe termen scurt, mediu şi lung, precum şi pentru
împrumuturile externe contractate de agenţ ii economici pentru obiective ca: realizarea
programelor de restructurare, a lucrărilor agricole, a obiectivelor de interes naţ ional,
proiecte considerate de Guvern de interes naţ ional etc.;
• pentru acoperirea riscurilor financiare, care pot interveni ca urmare a garantării
creditelor, se constituie Fondul de risc pentru garanţ ii interne alimentat din: comisioane,
dobânzi la dispoziţ ia fondului, penalizări, sume prevăzute de la bugetul de stat, cu
această destinaţ ie.

Datoria publică internă este generată de:


• împrumuturi pe termen scurt primite de la Banca Naţ ională pentru echilibrarea în
execuţ ie a bugetului de stat; dacă nu se rambursează se consolidează şi rămân în datoria
publică de la sfârşitul anului;
• emisiunea de bonuri de tezaur şi plasarea lor pe piaţ a internă;
• plasarea pe piaţ a internă de înscrisuri pe termen mediu şi lung prin subscripţ ie publică
pentru atragerea de resurse necesare acoperirii deficitului bugetar anual;
• garanţ ii acordate de stat la creditele bancare interne ale agenţ ilor economici sau
autorităţ ilor locale pentru realizarea unor obiective de importanţ ă naţ ională;
• atragerea pe termen scurt a disponibilităţ ilor din contul Trezoreriei.

Pentru aprecierea datoriei publice interne se pot utiliza următorii indicatori:


• datoria publică internă la nivelul anului (DPI): reprezentata de datoria publică internă
directă a statului si de datoria publică internă garantată de stat;
• serviciul datoriei publice interne (SDPI): plăţ ile datorate pentru rambursarea datoriei
publice interne, reprezentând ratele scadente într-o perioadă de un an (RDPI), dobânzile şi
comisioanele aferente, precum şi cheltuielile ocazionate de emisiunea şi plasarea
valorilor mobiliare (DobDPI): SDPI = RDPI + DobDPI;
• ponderea datoriei publice interne în PIB;
• ponderea dobânzilor aferente datoriei publice interne în PIB;
• ponderea serviciului datoriei publice interne în PIB;
• ponderea serviciului datoriei publice interne în cheltuielile bugetului de stat:

Datoria publică externă este generată de totalitatea obligaţ iilor asumate direct sau indirect (prin
garanţ ii acordate de stat) de stat faţ ă de guverne străine, instituţ ii financiare internaţ ionale,
persoane fizice şi juridice nerezidente. Deci, împrumuturile de pe pieţ ele externe de capital,
indiferent de forma lor, sunt instrumentele datoriei publice externe.

5
Acestea sunt reprezentate de:
• titlurile de stat libelate în valută, emise pe pieţ ele financiare externe;
• împrumuturile primite de la guvernele altor state, instituţ ii financiare internaţ ionale;
• împrumuturile sindicalizate pe termen scurt, mediu sau lung;
• împrumuturile directe de la investitori externi privaţ i pe termen scurt, mediu sau lung.

Pentru aprecierea datoriei publice externe se pot utiliza următorii indicatori:


• datoria publică externă la nivelul anului (DPE), reprezentată de datoria publică externă directă
a statului si de datoria publică externă garantată de stat.
• serviciul datoriei publice externe (SDPE): plăţ ile datorate pentru rambursarea datoriei publice
externe, reprezentând ratele scadente într-o perioadă de un an (RDPE), dobânzile şi comisioanele
aferente, precum şi cheltuielile ocazionate de emisiunea şi plasarea valorilor mobiliare (DobDPE):
SDPE = RDPE + DobDPE;
• ponderea datoriei publice externe în PIB;
• ponderea datoriei publice externe în exporturi (E);
• ponderea dobânzilor aferente datoriei publice externe în PIB;
• ponderea serviciului datoriei publice externe în PIB;
• ponderea serviciului datoriei publice externe în bugetul statului;

Împrumuturile sau creditele externe se pot grupa după diferite criterii:


• în funcţ ie de destinaţ ie:
- credite pe mărfuri acordate pentru cumpărări de mărfuri de la creditor;
- credite financiare acordate de către organisme financiare internaţ ionale în valută convertibilă
ce se utilizează de debitor, potrivit nevoilor sale, fie pe piaţ a creditorului, fie pe o piaţ ă terţ ă.
• în funcţ ie de modalitatea de rambursare:
- credite externe rambursabile în cote egale;
- credite externe rambursabile în cote inegale, care pot creşte în mod progresiv;
- credite externe rambursabile într-o singură tranşă, la scadenţ ă.
• în funcţ ie de creditor:
- credite externe acordate de întreprinderi furnizoare (credite comerciale);
- credite externe acordate de bănci şi alte instituţ ii financiare (credite bancare);
- credite externe acordate de guverne (credite guvernamentale);
- credite externe acordate de organisme financiare internaţ ionale (credite financiare);
- credite externe acordate de rentieri şi alte persoane fizice.
• în funcţ ie de beneficiar:
- credite externe ale căror beneficiari sunt întreprinderile private;
- credite externe ale căror beneficiari sunt băncile;
- credite externe ale căror beneficiari sunt guvernele;
- credite externe ale căror beneficiari sunt unităţ ile administrativ – teritoriale;
- credite externe ale căror beneficiari sunt instituţ iile publice;
- credite externe ale căror beneficiari sunt întreprinderile de stat.
Legătura dintre datoria publică a unei ţ ări şi cea externă este asigurată tocmai prin datoria
publică externă. Aceasta deoarece datoria publică a unei ţ ări este formată din datorie publică
internă şi datorie publică externă, în timp ce datoria externă are drept componente atât datoria
publică externă, cât şi datoria privată externă (numită şi datorie externă comercială
negarantată).

6
Noţ iunea de datorie externă are mai multe sensuri, respectiv:

• datoria externă brută în sens larg, ce cuprinde sumele de bani şi alte valori pe care
rezidenţ ii unei ţ ări, persoane fizice şi juridice, la datorează străinătăţ ii la un moment dat;
• datoria externă brută în sens restrâns, care cuprinde obligaţ iile băneşti faţ ă de
străinătate, cu următoarele excepţ ii:
- creditele pe termen scurt (sub un an), deoarece acestea constituie operaţ ii financiare
curente necesare desfăşurării activităţ ii economice externe;
- investiţ iile străine directe, care nu au termene de rambursare sau lichidare;
- ajutoarele cu caracter nerambursabil primate în cadrul programelor de asistenţ ă
publică bilaterală şi multilaterală;
- împrumuturile externe cu o perioadă de graţ ie de 10–15 ani sau mai mare;
- împrumuturile acordate de unii creditori externi sucursalelor, filialelor sau altor
reprezentanţ e ale acestora în condiţ ii mai avantajoase decât cele practicate pe piaţ a
mondială;
- creditele contractate de persoane fizice sau juridice negarantate de autorităţ ile publice.
• datoria externă în interpretarea Băncii Mondiale şi a celorlaltor instituţ ii din sistemul
său cuprinde:
- sumele datorate unor creditori publici şi privaţ i, în valută, bunuri sau servicii cu o
perioadă de rambursare mai mare de un an;
- sumele datorate de persoane private, dar garantate de o autoritate publică.
În această accepţ iune, datoria externă nu cuprinde:
- datoria persoanelor private către străinătate, negarantată de autorităţ ile publice;
- datoria din tranzacţ iile cu Fondul Monetar Internaţ ional;
- datoria care poate fi achitată, la opţ iunea debitorului, în moneda ţ ării sale;
- sumele datorate unor creditori rezidenţ i în străinătate, pentru care nu au fost stabilite
termene de plată.
• datoria externă netă, care cuprinde diferenţ a dintre activele publice şi private ale
rezidenţ ilor unei ţ ări în străinătate (disponibilităţ i valutare, împrumuturi acordate, investiţ ii
directe, titluri, diverse alte creanţ e şi valori) şi activele deţ inute de rezidenţ ii străini în ţ ara
considerată (împrumuturi primite de la guverne, agenţ ii guvernamentale şi alte entităţ i publice;
credite primite de la bănci private, organisme financiare şi alţ i creditori; investiţ ii de capital;
titluri; disponibilităţ i valutare şi alte valori aparţ inând unor persoane publice sau private străine).
Adesea, în datoria externă netă se includ numai creanţ ele lichide sau uşor realizabile faţ ă de
străinătate, celelalte creanţ e care nu pot fi uşor mobilizate excluzându-se din calcul.
Indicatorii datoriei externe sunt:
• datoria externă totală (DE)= DPE + DECN, unde DPE reprezintă datoria publică externă
iar DECN reprezintă datoria externă comercială negarantată.
• datoria externă medie pe locuitor;
• datoria externă ca pondere în PIB;
• datoria externă ca pondere în exporturi (E);
• serviciul datoriei externe include rambursarea ratelor împrumuturilor externe (denumite
şi rate de capital), exigibile în anul considerat (RDE), precum şi plata dobânzilor, comisioanelor şi
a altor cheltuieli aferente datoriei externe (DobDE), exigibile în acelaşi an: SDE = RDE + DobDE;

7
Elemente tehnice ale imprumuturilor

I – împrumutul (creditul) contractat


rd – rata de dobânda nominala la acest împrumut
n – termenul de rambursare / perioada împrumutului / scadenta acestuia
Cuponul periodic de dobânda sau dobânda plătita/încasata C = Ir * rd
Ir – creditul ramas de rambursat, la începutul perioadei pentru care se determina dobânda
Daca imprumutul este obligatar (obținut prin emisiunea de titluri, numite generic
obligatiuni), atunci: I = VN * Nr, unde VN este valoarea nominala a obligatiunii, iar Nr reprezintă
numărul de obligatiuni emise.
În cazul acestor imprumuturi, Cuponul de dobanda se determina inotdeauna la VN
(valoarea nominala a obligatiunii). Cuponul periodic de dobanda C = VN * rd

Ce – cursul de emisiune pentru un titlu (obligatiune), exprimat procentual:

• dacă Ce = 100%, avem emisiune AL PARI (la paritate)


• dacă Ce >100% avem emisiune SUPRA PARI (peste paritate)
• dacă Ce <100% avem emisiune SUB PARI (sub paritate)
PE – Pretul de emisiune pentru o obligatiune: PE = VN * Ce
În funcție de acest curs de emisiune, se determina o rata efectiva de dobanda (r e),
determinata pe aceeași perioada ca și rd (rata de dobanda nominala la acest împrumut); de
regula, perioada este anuala.
O să consideram un exemplu, ca să fie mai simplu de înțeles: consideram o obligatiune
cu VN = 100 euro, care ofera o rata de dobanda anuala la acest împrumut, exprimata nominal,
rd =10%. Cursul de emisiune este Ce =90% pentru aceasta obligatiune.
PE (pretul de emisiune pentru obligatiune) = VN * Ce
PE = 100 euro * 90% = 90 euro.
Înseamnă ca aceasta obligațiune, care valorează 100 euro, se vinde pe piața cu doar 90% din
valoarea sa nominala.
Investitorii achiziționează aceasta obligațiune pentru un preț de 90 euro (PE).
Din deținerea acestei obligațiuni , investitorii vor câștiga anual cuponul de dobândă C =
VN * rd = 100 euro * 10% = 10 euro.
Rata efectiva de dobândă (re) = cuponul de dobândă (C) * 100 / PE (prețul de emisiune
pentru obligațiune ).
Mai exact, tu ca investitor ai plătit 90 de euro pe o obligațiune care îți aduce un cupon
de dobândă de 10 euro pe an. Asta înseamnă ca tu câștigi pe an o rata efectiva de dobândă
re = `10 euro * 100 / 90 euro = 11,11%
Observam ca, în cazul împrumuturilor emise SUBPARi (subparitate), pentru care PE < VN,
avem re > rd

La scadenta exista un pret de rambursare (PR)


• PR > VN avem Prima de Rambursare = PR-VN
• PR < VN avem Rambursare cu Scont = VN-PR
• PR = VN avem Rambursare la Paritate (AL PARI)

Exista 3 metode standardizate de rambursare a imprumuturilor :


• Integral la scadenta
• Prin amortismente sau rate constante (notate cu amo sau a)
• Prin anuitati (periodicitati) sau sume constante (notate cu A)
Suma amortismentelor este egala cu împrumutul I. In cazul împrumuturilor obligatoare,
amo = a = Nr i *VN, unde Nr i reprezintă numărul de obligatiuni rambursate in anul i.
In cazul imprumuturilor obligatare, trebuie ca numarul de obligatiuni rambursate periodic sa fie
intreg. Rotunjirea se face la cel mai apropiat intreg.
Anuitatea A = amo + dobanda platita
Anuitatea A = constanta se determina prin egalitatea dintre I (imprumutul contractat) si
valoarea actuala a anuităților, actualizate cu rata rd.
In cazul imprumuturilor obligatare, rambursate prin A constante, Nri (numărul de obligatiuni
rambursate in anul i) se afla intr-o progresie geometrica cu ratia (1+ rd).
Cheltuielile de emisiune nu apar in tabelul de rambursare a imprumutului; se pot trece
separat, pentru o gestiune integrala, a tutor costurilor.
Exemple

1. Aveti mai jos un model de Tabel de rambursare prin amortismente constante

Un împrumut (I) de 300.000 euro se ramburseaza prin amortismente constante în 3 ani (n=3), cu o
rata de dobanda nominala (rd) de 10% pe an. Să se realizeze tabelul de amortizare.
Toate plățile se fac posticipat (la final de an).

Tabelul de rambursare
An Credit la inceput de an (Ir) Amortisment (Amo) Dobanda (C) Anuitate (A)
(Rata credit) calculata/ platita

1 300.000 100.000 30.000 130.000

2 200.000 100.000 20.000 120.000

3 100.000 100.000 10.000 110.000

Total ---- 300.000 60.000 360.000

Σ Amo = I, deci Amo = I / n, adica 300.000 euro / 3 ani = 100.000 euro / an.
C = I r * rd
In primul an, se plateste dobanda de 10% la intreg imprumutul, adica 300.000 euro * 10%, mai
exact 30.000 euro.
In primul an s-a platit un amortisment la credit (o rata) de 100.000 euro, ceea ce inseamna valoarea
creditului la inceputul anului 2 a fost de 300.000 euro (crditul initial) - 100.000 euro (prima rata
platita) = 200.000 euro.
Dobanda calculata in anul 2 pentru acet credit restant este 200.000 euro * 10% = 20.000 euro.
La fel procedati mai departe (in cazul acesta, pentru anul 3)
Anuitatea este suma dintre amortisment si dobanda: A = Amo + C.
Mai exact, coloana 5 este suma dintre coloana 3 si coloana 4.
Pe ultimul rand v-am facut sumele pentru elementele de rambursare (amortismente, dobanzi,
Anuitati).
Suma amortismentelor trebuie sa fie mereu egala cu creditul initial (I).

1
2. Aveti mai jos un model de Tabel de amortizare, prin metoda „integral la scadenta”.
Un împrumut de stat (I) de 300.000 euro se ramburseaza integral la scadenta, dupa 3 ani (n = 3), cu
o rata de dobanda nominala (rd ) de 10% pe an. Să se realizeze tabelul de amortizare.
Toate plățile se fac posticipat (la final de an).

An Creditul ramas de rambursat Amortizarea (Amo) Dobanda (C) Anuitate (A)


la început de an (Ir) (Credit Rata) calculata / platita (Amo + C)

1 300.000 0 30.000 30.000

2 300.000 0 30.000 30.000

3 300.000 300.000 30.000 330.000

Total ---- 300.000 90.000 390.000

Precum observati, in cazul acestei metode credit se ramburseaza o singura data, la scadenta, adica la
finalul celor 3 ani in exemplul considerat.
Practic, amo 1 = amo 2 = 0, iar amo 3 = 300.000 euro.
Asta inseamna ca se plateste dobanda la intreg creditul, pentru fiecare an din cei 3.
Dobanda la intreg creditul este C = I * rd = 300.000 euro * 10% = 30.000 euro (coloana 4).
Anuitatea (A), coloana 5, este suma dintre coloana 3 si coloana 4.

2
3. Consideram o obligatiune de stat cu valoare nominala VN = 200 euro, care ofera o rata de dobanda
nominala anuala de 20%. Cursul de emisiune pentru aceasta obligatiune (Ce) este 110%.
Sa se determine Pretul de emisiune (PE) si rata efectiva de dobanda (re), pe baza modelului rezolvat
in suportul de curs.

PE = VN * Ce = 200 euro * 110% = 220 euro


Cuponul de dobanda (C) = VN * rata de dobanda nominala = 200 euro * 20% = 40 euro
re = (C * 100) / PE = 40 euro * 100 / 220 euro = 18,18%

4. Consideram o obligatiune de stat cu valoare nominala VN = 300 euro, care ofera o rata de dobanda
nominala anuala de 15%. Cursul de emisiune pentru aceasta obligatiune (Ce) este 70%.
Sa se determine Pretul de emisiune (PE) si rata efectiva de dobanda (re), pe baza modelului rezolvat
in suportul de curs.

PE = VN * Ce = 300 euro * 70% = 210 euro


Cuponul de dobanda (C) = VN * rata de dobanda nominala = 300 euro * 15% = 45 euro
re = (C * 100) / PE = 45 euro * 100 / 210 euro = 21,43%

5. Realizati Tabelul de rambursare (sau de amortizare) prin rate (amortismente) constante stiind ca:
Un împrumut de stat (I) de 350.000 euro se ramburseaza prin amortismente constante în 4 ani (n=4),
cu o rata de dobanda nominala (rd) de 20% pe an.
Toate plățile se fac posticipat (la final de an).

Tabelul de rambursare
An Credit la inceput de an (Ir) Amortisment (Amo) Dobanda (C) Anuitate (A)
(Rata credit) calculata/ platita

1 350.000 87.500 70.000 157.500

2 262.500 87.500 52.500 140.000

3 175.000 87.500 35.000 122.500

4 87.500 87.500 17.500 105.000

Total ---- 350.000 175.000 525.000

3
I. ÎMPRUMUTURILE DE STAT

În completarea resurselor financiare publice, statul poate apela şi la împrumuturi


contractate de la diverși creditori în scopul realizării obiectivelor fixate. Dezechilibrul bugetar,
caracterizat prin cheltuieli publice prea mari în comparaţ ie cu veniturile publice, poate fi corectat
apelându-se la resursele de împrumut. Astfel, pe calea creditului public, bazat pe încrederea în
solvabilitatea statului, se contractează împrumuturi, direct de către stat, de la persoane fizice sau
juridice deţ inătoare de mijloace băneşti disponibile.
Creditul public este o formă de credit acordat statului sau oricărui alt organism dependent
de acesta (în calitate de debitori), creditorii putând fi persoane fizice sau juridice, rezidente sau
nu, care dispun de mijloace băneşti temporar disponibile şi care acceptă să le dea ca împrumut.
Resursele de împrumut fiind aceleaşi, indiferent de agenţ ii reprezentanţ i ai cererii de credit,
putem vorbi de o competiţ ie între creditul public şi creditul privat. Oferta de capital de împrumut
este limitată ceea ce face ca satisfacerea cererii de credite venite din partea agenţ ilor economici
privati să limiteze accesul la credite ale autorităţ ilor publice.
Împrumutul de stat, sub raport juridic, reprezintă înţ elegerea dintre creditori (persoane
fizice şi/sau juridice) şi stat, prin care, creditorii consimt să pună la dispoziţ ia statului o sumă de
bani, sub formă de împrumut, pe o perioadă determinată, iar aceasta din urmă se angajează să o
ramburseze, la termenul stabilit şi să achite dobânda şi alte costuri aferente.

Trăsăturile caracteristice ale împrumutului de stat sunt:


• caracter contractual şi voluntar;
• caracter rambursabil;
• împrumutul de stat asigură deţ inătorilor de înscrisuri publice, pe lângă rambursarea
sumei împrumutate, şi o anumită contraprestaţ ie (sub forma dobânzii);
• influenţ a asupra generaţ iilor viitoare;
• influenţ a împrumuturilor asupra capitalului.

Caracterul contractual al împrumuturilor de stat se referă la faptul că:


• împrumuturile de stat exprimă acordul de voinţ ă al părţ ilor;
• persoanele interesate de împrumuturile de stat pot să accepte sau să refuze în bloc
condiţ iile stabilite de stat, dar nu pot pretinde să li se asigure un tratament preferenţ ial
faţ ă de ceilalţ i subscriitori;
• organele de decizie competente ale statului, fără consultarea prealabilă a subscriitorilor
potenţ iali, stabilesc:
- condiţ iile de emisiune şi de rambursare a împrumutului;
- forma şi mărimea venitului pe care îl asigură;
- alte avantaje acordate împrumutătorilor.
• împrumuturile de stat nu presupun:
- negocierea condiţ iilor de acordare şi de rambursare a împrumutului;
- obligaţ ia de a prezenta o garanţ ie materială în favoarea împrumutătorului.
• împrumuturile de stat au la bază principiul facultativităţ ii;
există, însă, şi excepţ ii reprezentate de:
− împrumuturile forţ ate ce sunt determintate de împrejurări excepţ ionale(pierderea
independenţ ei naţ ionale; pierderea integrităţ ii teritoriale; pierderea libertăţ ilor)

1
− împrumuturile impuse pentru: pregătirea şi desfăşurarea războaielor; reconstrucţ ia postbelică a
ţ ării; refacerea economiei distruse de calamităţ i naturale; înlocuirea urmărilor unor crize
economice de mare amploare.

Caracterul rambursabil se referă la faptul că împrumutul de stat se restituie, la termenul fixat,


persoanelor fizice şi juridice care l-au acordat, spre deosebire de impozite care constituie o
prelevare, la dispoziţ ia statului, definitivă şi nerambursabilă. Excepţ iile apar în cazul
împrumuturilor perpetue, atunci când angajamentul statului se limitează la plata unor anumite
dobânzi creditelor noi, pe o perioadă de timp nedeterminată fără să se stabilească un termen de
restituire a împrumutului propriu-zis.

Caracterul remunerator se referă la faptul că împrumuturile de stat sunt purtătoare de dobândă,


câştiguri şi alte avantaje. În anumite situaţ ii, se poate întâmpla ca avantajele oferite de
împrumuturile de stat să fie restrânse.
Avantajele recurgerii la împrumuturi de stat comparativ cu majorarea impozitelor:
• majorarea impozitelor reprezintă o măsură nepopulară;
• împrumuturile de stat oferă categoriilor sociale avute un plasament sigur şi remunerator
pentru disponibilităţ ile lor băneşti;
• mijloc mai rapid de procurare a resurselor financiare necesare, mai cu seamă în cazul în
care se solicită acest împrumut băncii centrale.

Elementele tehnice ale împrumuturilor de stat sunt reprezentate de:


• denumirea împrumutului: poate fi legată de destinaţ ia acestuia (“Împrumutul
stabilizării”) sau poate cuprinde anul contractării, nivelul dobânzii sau forma pe care o
îmbracă împrumutul (“Împrumut de stat 7%”);
• valoarea nominală, reală, cursul;
• termenul de rambursare, în funcţ ie de care împrumuturile se clasifică în:
- împrumuturi pe termen scurt (până la un an);
- împrumuturi pe termen mediu (1-5 ani);
- împrumuturi pe termen lung (peste 5 ani).
(Pentru contractarea împrumuturilor pe termen scurt se emit înscrisuri publice sub forma certificatelor de
trezorerie, iar pentru contractarea împrumuturilor pe termen mediu şi lung se emit bilete de tezaur, obligaţ iuni de
stat, obligaţ iuni municipale etc.)
• dobânda: preţ ul pe care statul îl plăteşte creditorilor săi pentru folosirea sumei
împumutateşi îmbracă forma:
- dobânzii: venit fix de care beneficiază toţ i deţ inătorii de înscrisuri, proporţ ional cu
valoarea nominală;
- câştigurilor: venituri diferenţ iate de care beneficiază doar anumiţ i deţ inători ai
înscrisurilor publice (tragere la sorţ i);
- formă combinată sau alte avantaje (prime de rambursare, privilegii fiscale, plata
impozitelor, privilegii juridice, garanţ ii contra variaţ iilor monetare etc.).

2
Operaţ iunile prilejuite de împrumuturile de stat

Împrumuturile de stat prilejuiesc operaţ iuni legate de plasarea acestora pe piaţ ă, de


rambursare, precum şi de eventuala modificare a ratei dobânzii şi a termenelor stabilite iniţ ial.
Plasarea titlurilor are la bază o serie de tehnici diverse, respectiv:
• prin subscripţ ie publică, realizată prin grija Ministerului Finanţ elor Publice sau a altor
instituţ ii abilitate care pregătesc campania de publicitate privind anunţ area datelor de deschidere
şi de închidere a împrumutului. Subscrierea are loc fie la ghişeele statului (trezorerii publice,
administraţ ii financiare), fie la ghişeele instituţ iilor financiare publice sau private. Plasatorii
împrumuturilor de stat primesc, pentru efortul depus, comisioane calculate ca procent la valoarea
înscrisurilor. În funcţ ie de modul de repartizare a titlurilor, împrumuturile de stat pot fi:
- cu nivel nelimitat: creditorii pot cumpăra atâtea titluri câte doresc;
- cu nivel limitat: guvernul fixează un plafon global al împrumutului.
În cazul în care acest plafon se depăşeşte, se procedează la limitarea sumei pe care fiecare
subscriitor poate să o verse (sistemul repartiţ iei) proporţ ional cu suma subscrisă sau se stabilesc
de la început limite de subscriere pentru fiecare plasator (sistemul contingentelor).
• prin vânzarea către bănci:
- consorţ iul bancar poate prelua în comision obligaţ iile împrumutului, statul intrând în posesia
sumelor pe măsura plasării titlurilor de către consorţ iu;
- banca poate cumpăra efectiv titlurile împrumutului de stat, pe care se angajează să le plaseze
pe piaţ ă, câştigul său fiind diferenţ a dintre preţ ul la care vinde înscrisurile către populaţ ie şi cel la
care au fost achiziţ ionate de către stat. Titlurile care nu au putut fi plasate pe piaţ ă sunt incluse în
portofoliul băncii respective.
• prin vânzare la bursă sunt plasate înscrisurile unui împrumut nou, atunci când statul
doreşte ca acesta să treacă neobservat, în sensul că vânzarea se face prin intermediul agenţ ilor de
bursă, iar cumpărătorii nu ştiu dacă înscrisurile care fac obiectul tranzacţ iilor la bursă sunt ale
unui împrumut vechi sau ale unui împrumut nou.
Modificarea ratei dobânzii. Se procedează la o astfel de operaţ iune în condiţ iile în care rata
dobânzii înregistrează o scădere apreciabilă. În astfel de situaţ ii statul va preschimba titlurile
împrumuturilor vechi cu titluri ale unui împrumut nou, emis cu o dobândă mai redusă,
operaţ iune cunoscută sub denumirea de conversiune.
În practică se cunosc următoarele tipuri de conversiune:
• conversiune forţ ată: singura alternativă este aceea de a preschimba vechile titluri cu cele
noi, în decursul unei anumite perioade, în caz contrar înscrisurile pierzându-şi
valabilitatea;
• conversiune facultativă: creditorii pot opta fie pentru preschimbarea titlurilor aferente
împrumutului, fie pentru păstrarea acestora;
• conversiune sau rambursare anticipată: creditorii pot opta fie pentru preschimbarea
titlurilor vechi, fie pentru rambursarea anticipată a împrumutului. Este modalitatea cel
mai des întâlnită în practică.
Operaţ iunea de arozare este inversul celei de conversiune.
Modificarea termenului de rambursare are loc atunci când cheltuielile aferente rambursării
împrumuturilor scadente depăşesc resursele financiare ale statului. În acest caz, statul va proceda
la consolidarea datoriei sale, adică la preschimbarea înscrisurilor împrumuturilor exigibile

3
imediat sau pe termen scurt cu titluri ale unor împrumuturi pe termen mediu şi lung sau fără
termen (obligaţ iuni, titluri de rentă perpetuă etc.). Avantajele şi dezavantajele operaţ iunii:
• creditorii se pot confrunta cu riscul de depreciere a banilor datorită prelungirii termenului
de rambursare, caz în care statul va trebui să accepte majorări ale ratei dobânzii;
• cheltuielile publice legate de rambursarea împrumuturilor scadente se reduc dar creşte
efortul statului în ceea ce priveşte plata dobânzilor aferente;
• băncile sunt avantajate deoarece astfel de operaţ iuni sporesc veniturile încasate de pe
urma comisioanelor plătite de stat.

Rambursarea împrumuturilor de stat reprezintă operaţ iunea de răscumpărare a tilurilor de la


deţ inătorii acestora. Rambursarea se poate realiza dintr-o dată la scadenţ ă, sau pe o perioadă mai
lungă de timp, prin eşalonare. Există mai multe modalităţ i de rambursare a împrumuturilor,
respectiv:
• prin anuităţ i constante;
• prin amortismente constante;
• integral la scadenta;

Rambursarea împrumuturilor se efectuează pe seama:


• fondului special de amortizare (fond cu afectaţ ie specială constituit la dispoziţ ia casei de
amortizare, din care se efectuează cheltuielile cu plata dobânzilor şi rambursarea împrumutului);
• resurselor prevăzute în bugetul de stat cu această destinaţ ie (venituri bugetare ordinare);
• excedentelor bugetare.

II. DATORIA PUBLICĂ

Datoria publică reprezintă totalitatea sumelor împrumutate de către autorităţ ile publice
centrale şi locale de la persoane fizice şi juridice pe piaţ a internă şi în străinătate şi rămase de
rambursat la un moment dat.
Gradul de îndatorare a ţ ării, la un moment dat, reprezintă ponderea soldului datoriei
publice în produsul intern brut. Acest indicator arată în ce măsură valoarea adăugată într-un an
este grevată de datoria publică. Are, însă, o valoare teoretică, întrucât nici o ţ ară nu ar putea
aloca întregul produs intern brut amortizării datoriei publice, ci numai partea rămasă din acesta
după efectuarea prelevărilor la fondul de consum şi formarea brută de capital.
Pentru comparaţ ii internaţ ionale se mai poate utiliza, în afară de gradul de îndatorare, şi
exprimarea tuturor obligaţ iilor asumate de stat prin contractarea de împrumuturi într-o monedă
internaţ ională.

Clasificarea datoriei publice:


• în funcţ ie de termenul pe care se contractează:
- datorie publică pe termen scurt (flotantă);
-datorie publică pe termen mediu şi lung (consolidată).

• în funcţ ie de apartenenta teritoriala a creditorilor:


- datorie publică internă (către creditori interni);
- datorie publică externă (către creditori externi);
(Observatie: poate exista datorie publica interna contractata intr-o moneda de circulatie
internationala)

4
Cadrul juridic al datoriei publice
• contractarea şi garantarea împrumuturilor interne şi externe rambursabile pe termen
mediu şi lung şi gestionarea datoriei publice se exercită de către Guvern prin Ministerul
Finanţ elor Publice;
• rambursarea împrumuturilor se efectuează din excedentele bugetului de stat, din
împrumuturile de stat pentru refinanţ area datoriei publice interne, precum şi din alte
surse stabilite prin lege;
• Ministerul Finanţ elor Publice este autorizat să acorde garanţ ii în numele şi contul statului
pentru credite bancare interne, pe termen scurt, mediu şi lung, precum şi pentru
împrumuturile externe contractate de agenţ ii economici pentru obiective ca: realizarea
programelor de restructurare, a lucrărilor agricole, a obiectivelor de interes naţ ional,
proiecte considerate de Guvern de interes naţ ional etc.;
• pentru acoperirea riscurilor financiare, care pot interveni ca urmare a garantării
creditelor, se constituie Fondul de risc pentru garanţ ii interne alimentat din: comisioane,
dobânzi la dispoziţ ia fondului, penalizări, sume prevăzute de la bugetul de stat, cu
această destinaţ ie.

Datoria publică internă este generată de:


• împrumuturi pe termen scurt primite de la Banca Naţ ională pentru echilibrarea în
execuţ ie a bugetului de stat; dacă nu se rambursează se consolidează şi rămân în datoria
publică de la sfârşitul anului;
• emisiunea de bonuri de tezaur şi plasarea lor pe piaţ a internă;
• plasarea pe piaţ a internă de înscrisuri pe termen mediu şi lung prin subscripţ ie publică
pentru atragerea de resurse necesare acoperirii deficitului bugetar anual;
• garanţ ii acordate de stat la creditele bancare interne ale agenţ ilor economici sau
autorităţ ilor locale pentru realizarea unor obiective de importanţ ă naţ ională;
• atragerea pe termen scurt a disponibilităţ ilor din contul Trezoreriei.

Pentru aprecierea datoriei publice interne se pot utiliza următorii indicatori:


• datoria publică internă la nivelul anului (DPI): reprezentata de datoria publică internă
directă a statului si de datoria publică internă garantată de stat;
• serviciul datoriei publice interne (SDPI): plăţ ile datorate pentru rambursarea datoriei
publice interne, reprezentând ratele scadente într-o perioadă de un an (RDPI), dobânzile şi
comisioanele aferente, precum şi cheltuielile ocazionate de emisiunea şi plasarea
valorilor mobiliare (DobDPI): SDPI = RDPI + DobDPI;
• ponderea datoriei publice interne în PIB;
• ponderea dobânzilor aferente datoriei publice interne în PIB;
• ponderea serviciului datoriei publice interne în PIB;
• ponderea serviciului datoriei publice interne în cheltuielile bugetului de stat:

Datoria publică externă este generată de totalitatea obligaţ iilor asumate direct sau indirect (prin
garanţ ii acordate de stat) de stat faţ ă de guverne străine, instituţ ii financiare internaţ ionale,
persoane fizice şi juridice nerezidente. Deci, împrumuturile de pe pieţ ele externe de capital,
indiferent de forma lor, sunt instrumentele datoriei publice externe.

5
Acestea sunt reprezentate de:
• titlurile de stat libelate în valută, emise pe pieţ ele financiare externe;
• împrumuturile primite de la guvernele altor state, instituţ ii financiare internaţ ionale;
• împrumuturile sindicalizate pe termen scurt, mediu sau lung;
• împrumuturile directe de la investitori externi privaţ i pe termen scurt, mediu sau lung.

Pentru aprecierea datoriei publice externe se pot utiliza următorii indicatori:


• datoria publică externă la nivelul anului (DPE), reprezentată de datoria publică externă directă
a statului si de datoria publică externă garantată de stat.
• serviciul datoriei publice externe (SDPE): plăţ ile datorate pentru rambursarea datoriei publice
externe, reprezentând ratele scadente într-o perioadă de un an (RDPE), dobânzile şi comisioanele
aferente, precum şi cheltuielile ocazionate de emisiunea şi plasarea valorilor mobiliare (DobDPE):
SDPE = RDPE + DobDPE;
• ponderea datoriei publice externe în PIB;
• ponderea datoriei publice externe în exporturi (E);
• ponderea dobânzilor aferente datoriei publice externe în PIB;
• ponderea serviciului datoriei publice externe în PIB;
• ponderea serviciului datoriei publice externe în bugetul statului;

Împrumuturile sau creditele externe se pot grupa după diferite criterii:


• în funcţ ie de destinaţ ie:
- credite pe mărfuri acordate pentru cumpărări de mărfuri de la creditor;
- credite financiare acordate de către organisme financiare internaţ ionale în valută convertibilă
ce se utilizează de debitor, potrivit nevoilor sale, fie pe piaţ a creditorului, fie pe o piaţ ă terţ ă.
• în funcţ ie de modalitatea de rambursare:
- credite externe rambursabile în cote egale;
- credite externe rambursabile în cote inegale, care pot creşte în mod progresiv;
- credite externe rambursabile într-o singură tranşă, la scadenţ ă.
• în funcţ ie de creditor:
- credite externe acordate de întreprinderi furnizoare (credite comerciale);
- credite externe acordate de bănci şi alte instituţ ii financiare (credite bancare);
- credite externe acordate de guverne (credite guvernamentale);
- credite externe acordate de organisme financiare internaţ ionale (credite financiare);
- credite externe acordate de rentieri şi alte persoane fizice.
• în funcţ ie de beneficiar:
- credite externe ale căror beneficiari sunt întreprinderile private;
- credite externe ale căror beneficiari sunt băncile;
- credite externe ale căror beneficiari sunt guvernele;
- credite externe ale căror beneficiari sunt unităţ ile administrativ – teritoriale;
- credite externe ale căror beneficiari sunt instituţ iile publice;
- credite externe ale căror beneficiari sunt întreprinderile de stat.
Legătura dintre datoria publică a unei ţ ări şi cea externă este asigurată tocmai prin datoria
publică externă. Aceasta deoarece datoria publică a unei ţ ări este formată din datorie publică
internă şi datorie publică externă, în timp ce datoria externă are drept componente atât datoria
publică externă, cât şi datoria privată externă (numită şi datorie externă comercială
negarantată).

6
Noţ iunea de datorie externă are mai multe sensuri, respectiv:

• datoria externă brută în sens larg, ce cuprinde sumele de bani şi alte valori pe care
rezidenţ ii unei ţ ări, persoane fizice şi juridice, la datorează străinătăţ ii la un moment dat;
• datoria externă brută în sens restrâns, care cuprinde obligaţ iile băneşti faţ ă de
străinătate, cu următoarele excepţ ii:
- creditele pe termen scurt (sub un an), deoarece acestea constituie operaţ ii financiare
curente necesare desfăşurării activităţ ii economice externe;
- investiţ iile străine directe, care nu au termene de rambursare sau lichidare;
- ajutoarele cu caracter nerambursabil primate în cadrul programelor de asistenţ ă
publică bilaterală şi multilaterală;
- împrumuturile externe cu o perioadă de graţ ie de 10–15 ani sau mai mare;
- împrumuturile acordate de unii creditori externi sucursalelor, filialelor sau altor
reprezentanţ e ale acestora în condiţ ii mai avantajoase decât cele practicate pe piaţ a
mondială;
- creditele contractate de persoane fizice sau juridice negarantate de autorităţ ile publice.
• datoria externă în interpretarea Băncii Mondiale şi a celorlaltor instituţ ii din sistemul
său cuprinde:
- sumele datorate unor creditori publici şi privaţ i, în valută, bunuri sau servicii cu o
perioadă de rambursare mai mare de un an;
- sumele datorate de persoane private, dar garantate de o autoritate publică.
În această accepţ iune, datoria externă nu cuprinde:
- datoria persoanelor private către străinătate, negarantată de autorităţ ile publice;
- datoria din tranzacţ iile cu Fondul Monetar Internaţ ional;
- datoria care poate fi achitată, la opţ iunea debitorului, în moneda ţ ării sale;
- sumele datorate unor creditori rezidenţ i în străinătate, pentru care nu au fost stabilite
termene de plată.
• datoria externă netă, care cuprinde diferenţ a dintre activele publice şi private ale
rezidenţ ilor unei ţ ări în străinătate (disponibilităţ i valutare, împrumuturi acordate, investiţ ii
directe, titluri, diverse alte creanţ e şi valori) şi activele deţ inute de rezidenţ ii străini în ţ ara
considerată (împrumuturi primite de la guverne, agenţ ii guvernamentale şi alte entităţ i publice;
credite primite de la bănci private, organisme financiare şi alţ i creditori; investiţ ii de capital;
titluri; disponibilităţ i valutare şi alte valori aparţ inând unor persoane publice sau private străine).
Adesea, în datoria externă netă se includ numai creanţ ele lichide sau uşor realizabile faţ ă de
străinătate, celelalte creanţ e care nu pot fi uşor mobilizate excluzându-se din calcul.
Indicatorii datoriei externe sunt:
• datoria externă totală (DE)= DPE + DECN, unde DPE reprezintă datoria publică externă
iar DECN reprezintă datoria externă comercială negarantată.
• datoria externă medie pe locuitor;
• datoria externă ca pondere în PIB;
• datoria externă ca pondere în exporturi (E);
• serviciul datoriei externe include rambursarea ratelor împrumuturilor externe (denumite
şi rate de capital), exigibile în anul considerat (RDE), precum şi plata dobânzilor, comisioanelor şi
a altor cheltuieli aferente datoriei externe (DobDE), exigibile în acelaşi an: SDE = RDE + DobDE;

7
financiar care înso e te expunerea de motive sau nota de fundamentare, dup caz, i
care va fi actualizat în concordanta cu eventualele modific ri intervenite în proiectul de
act normativ. În aceasta fi a se înscriu efectele financiare asupra bugetului general
consolidat, care trebuie sa aib în vedere:
a) schimb rile anticipate în veniturile i cheltuielile bugetare pentru urm torii 5 ani;
b) e alonarea anuala a creditelor bugetare, în cazul ac iunilor multianuale;
c) propuneri realiste în vederea acoperirii major rii cheltuielilor;
d) propuneri realiste în vederea acoperirii minusului de venituri.
(2) Dup depunerea proiectului legii bugetare anuale la Parlament pot fi aprobate acte
normative numai în condi iile prevederilor alin. (1), dar cu precizarea surselor de
acoperire a diminu rii veniturilor sau a major rii cheltuielilor bugetare, aferente
exerci iului bugetar pentru care s-a elaborat bugetul.

SEC IUNEA a 2-a


Competente i responsabilit i în procesul bugetar

Aprobarea bugetelor
ART. 16
(1) Bugetul de stat, bugetul asigur rilor sociale de stat, bugetele fondurilor speciale,
bugetele institu iilor publice autonome, bugetele creditelor externe contractate sau
garantate de stat, bugetele fondurilor externe nerambursabile, bugetul trezoreriei statului
i bugetele institu iilor publice se aproba astfel:
a) bugetul de stat, bugetul asigur rilor sociale de stat, bugetele fondurilor speciale,
bugetele creditelor externe contractate sau garantate de stat i bugetele fondurilor
externe nerambursabile, prin lege;
b) bugetele institu iilor publice autonome, de c tre organele abilitate în acest scop prin
legi speciale;
c) bugetele institu iilor publice finan ate par ial din bugetele prev zute la lit. a), prin
lege, ca anexe la bugetele ordonatorilor principali de credite;
d) bugetele institu iilor publice finan ate integral din bugetele prev zute la lit. a), de
c tre ordonatorul de credite ierarhic superior al acestora;
e) bugetele institu iilor publice care se finan eaz integral din venituri proprii, de c tre
organul de conducere al institu iei publice i cu acordul ordonatorului de credite ierarhic
superior;
f) bugetul trezoreriei statului, prin hot râre a Guvernului.
(2) Bugetele prev zute la alin. (1) lit. d) i e) se aproba în termen de 15 zile de la data
public rii legii bugetare anuale sau a legii de rectificare în Monitorul Oficial al României,
Partea I.
Rolul Parlamentului
ART. 17
(1) Parlamentul adopta legile bugetare anuale i legile de rectificare, elaborate de
Guvern în contextul strategiei macroeconomice asumate de acesta.
(2) În cazul în care legile bugetare anuale, depuse în termen legal, nu au fost
adoptate de c tre Parlament pana cel târziu la data de 15 decembrie a anului anterior
anului la care se refer proiectul de buget, Guvernul va solicita Parlamentului aplicarea
procedurii de urgenta.
(3) În timpul dezbaterilor nu pot fi aprobate amendamente la legile bugetare anuale,
care determina majorarea nivelului deficitului bugetar.
(4) Parlamentul adopta legile contului general anual de execu ie.
Rolul Guvernului
ART. 18
(1) Guvernul asigura realizarea politicii fiscal-bugetare, care ia în considerare
perspectivele economice i priorit ile politice cuprinse în Programul de guvernare
acceptat de Parlament.
(2) Guvernul asigura:
a) elaborarea raportului privind situa ia macroeconomica pentru anul bugetar
respectiv i proiectia acesteia în urm torii 3 ani;
b) elaborarea proiectelor legilor bugetare anuale i transmiterea acestora spre
adoptare Parlamentului, în cadrul termenului limita prev zut de prezenta lege;
c) exercitarea conducerii generale a activit ii executive în domeniul finan elor publice,
scop în care examineaz periodic execu ia bugetar i stabile te m suri pentru
men inerea sau îmbun t irea echilibrului bugetar, dup caz;
d) supunerea spre adoptare Parlamentului a proiectelor legilor de rectificare i a
contului general anual de execu ie;
e) utilizarea fondului de rezerva bugetar i a fondului de interven ie la dispozi ia sa,
pe baza de hot râri.
Rolul Ministerului Finan elor Publice
ART. 19
În domeniul finan elor publice Ministerul Finan elor Publice are, în principal,
urm toarele atribu ii:
a) coordoneaz ac iunile care sunt în responsabilitatea Guvernului cu privire la
sistemul bugetar, i anume: preg tirea proiectelor legilor bugetare anuale, ale legilor de
rectificare, precum i ale legilor privind aprobarea contului general anual de execu ie;
b) dispune m surile necesare pentru aplicarea politicii fiscal-bugetare;
c) emite norme metodologice privind elaborarea bugetelor i forma de prezentare a
acestora;
d) emite norme metodologice, preciz ri i instruc iuni prin care se stabilesc practicile
i procedurile pentru încasarea veniturilor, angajarea, lichidarea, ordonan area i plata
cheltuielilor, controlul cheltuirii acestora, încheierea exerci iului bugetar anual,
contabilizarea i raportarea;
e) solicita rapoarte i informa ii oric ror institu ii care gestioneaz fonduri publice;
f) aproba clasificatiile bugetare, precum i modific rile acestora;
g) analizeaz propunerile de buget în etapele de elaborare a bugetelor;
h) furnizeaz Parlamentului, la cererea acestuia, cu sprijinul ordonatorilor principali de
credite, documentele care au stat la baza fundamentarii proiectelor legilor bugetare
anuale;
i) asigura monitorizarea execu iei bugetare, iar în cazul în care se constata abateri ale
veniturilor i cheltuielilor de la nivelurile autorizate, propune Guvernului m suri pentru
reglementarea situa iei;
j) avizeaz , în faza de proiect, acordurile, memorandmurile, protocoalele sau alte
asemenea în elegeri încheiate cu partenerii externi, precum i proiectele de acte
normative, care con in implica ii financiare;
k) stabile te con inutul, forma de prezentare i structura programelor elaborate de
ordonatorii principali de credite;
l) blocheaza sau reduce utilizarea unor credite bugetare constatate ca fiind f r temei
legal sau f r justificare în bugetele ordonatorilor de credite;
m) dispune m surile necesare pentru administrarea i urm rirea modului de utilizare a
fondurilor publice destinate cofinan rii în bani, rezultate din contribu ia financiar
externa acordat Guvernului României;
n) colaboreaz cu Banca Nationala a României la elaborarea balan ei de plati
externe, a balan ei crean elor i angajamentelor externe, a reglement rilor în domeniul
monetar i valutar;
o) prezint semestrial Guvernului i comisiilor pentru buget, finan e i b nci ale
Parlamentului, împreun cu Banca Nationala a României, inform ri asupra modului de
realizare a balan ei de plati externe i a balan ei crean elor i angajamentelor externe i
propune solu ii de acoperire a deficitului sau de utilizare a excedentului din contul curent
al balan ei de plati externe;
p) participa, în numele statului, în ara i în str in tate, dup caz, la tratative externe
privind acordurile bilaterale i multilaterale de promovare i protejare a investi iilor i
conven iile de evitare a dublei impuneri i combatere a evaziunii fiscale i, împreun cu
Banca Nationala a României, în probleme financiare, valutare i de plati;
r) îndepline te i alte atribu ii prev zute de dispozi iile legale.
Categorii de ordonatori de credite
ART. 20
(1) Ordonatorii principali de credite sunt mini trii, conduc torii celorlalte organe de
specialitate ale administra iei publice centrale, conduc torii altor autorit i publice i
conduc torii institu iilor publice autonome.
(2) Ordonatorii principali de credite pot delega aceasta calitate inlocuitorilor de drept,
secretarilor generali sau altor persoane împuternicite în acest scop. Prin actul de
delegare ordonatorii principali de credite vor preciza limitele i condi iile delegarii.
(3) În cazurile prev zute de legi speciale ordonatorii principali de credite sunt
secretarii generali sau persoanele desemnate prin aceste legi.
(4) Conduc torii institu iilor publice cu personalitate juridic din subordinea
ordonatorilor principali de credite sunt ordonatori secundari sau ter iari de credite, dup
caz.
Rolul ordonatorilor de credite
ART. 21
(1) Ordonatorii principali de credite repartizeaz creditele bugetare aprobate, pentru
bugetul propriu i pentru bugetele institu iilor publice ierarhic inferioare, ai c ror
conducatori sunt ordonatori secundari sau ter iari de credite, dup caz, în raport cu
sarcinile acestora, potrivit legii.
(2) Ordonatorii secundari de credite repartizeaz creditele bugetare aprobate, potrivit
alin. (1), pentru bugetul propriu i pentru bugetele institu iilor publice subordonate, ai
c ror conducatori sunt ordonatori ter iari de credite, în raport cu sarcinile acestora,
potrivit legii.
(3) Ordonatorii ter iari de credite utilizeaz creditele bugetare ce le-au fost repartizate
numai pentru realizarea sarcinilor institu iilor pe care le conduc, potrivit prevederilor din
bugetele aprobate i în condi iile stabilite prin dispozi iile legale.
(4) Ordonatorii principali de credite vor repartiza, potrivit alin. (1), creditele bugetare,
dup re inerea a 10% din prevederile aprobate acestora, pentru asigurarea unei executii
bugetare prudente, cu excep ia cheltuielilor de personal i a celor care decurg din
obliga ii interna ionale, care vor fi repartizate integral. Repartizarea sumelor re inute în
propor ie de 10% se face în semestrul al doilea, dup examinarea de c tre Guvern a
execu iei bugetare pe primul semestru.
(5) Toate institu iile publice trebuie sa aib bugetul aprobat, potrivit prevederilor
prezentei legi.
Responsabilit ile ordonatorilor de credite
ART. 22
(1) Ordonatorii de credite au obliga ia de a angaja i de a utiliza creditele bugetare
numai în limita prevederilor i destina iilor aprobate, pentru cheltuieli strict legate de
activitatea institu iilor publice respective i cu respectarea dispozi iilor legale.
(2) Ordonatorii de credite r spund, potrivit legii, de:
a) angajarea, lichidarea i ordonan area cheltuielilor în limita creditelor bugetare
repartizate i aprobate potrivit prevederilor art. 21;
b) realizarea veniturilor;
c) angajarea i utilizarea creditelor bugetare pe baza bunei gestiuni financiare;
d) integritatea bunurilor încredin ate institu iei pe care o conduc;
e) organizarea i inerea la zi a contabilit ii i prezentarea la termen a situa iilor
financiare asupra situa iei patrimoniului aflat în administrare i execu iei bugetare;
f) organizarea sistemului de monitorizare a programului de achizi ii publice i a
programului de lucr ri de investi ii publice;
g) organizarea evidentei programelor, inclusiv a indicatorilor aferen i acestora;
h) organizarea i inerea la zi a evidentei patrimoniului, conform prevederilor legale.
Controlul financiar preventiv i auditul intern
ART. 23
Controlul financiar preventiv i auditul intern se exercita asupra tuturor opera iunilor
care afecteaz fondurile publice i/sau patrimoniul public i sunt exercitate conform
reglement rilor legale în domeniu.
Controlul financiar preventiv propriu
ART. 24
(1) Angajarea, lichidarea i ordonan area cheltuielilor din fonduri publice se aproba de
ordonatorul de credite, iar plata acestora se efectueaz de c tre contabil.
(2) Angajarea i ordonan area cheltuielilor se efectueaz numai cu viza prealabil de
control financiar preventiv propriu, potrivit dispozi iilor legale.
Controlul financiar preventiv delegat
ART. 25
Controlul financiar preventiv delegat se exercita de Ministerul Finan elor Publice,
conform legisla iei în domeniu.

CAP. 3
Procesul bugetar

SEC IUNEA 1
Proceduri privind elaborarea bugetelor

Con inutul legilor bugetare anuale


ART. 26
Legile bugetare cuprind:
a) la venituri, estimarile anului bugetar;
b) la cheltuieli, creditele bugetare determinate de autoriz rile con inute în legi
specifice, în structura func ional i economic a acestora;
c) deficitul sau excedentul bugetar, dup caz;
d) reglement ri specifice exerci iului bugetar.
Anexele legilor bugetare
ART. 27
Anexele legilor bugetare cuprind:
a) sintezele bugetelor prev zute la art. 16 alin. (1) lit. a);
b) bugetele ordonatorilor principali de credite i anexele la acestea;
c) sumele defalcate din unele venituri ale bugetului de stat i criteriile de repartizare a
acestora;
d) alte anexe specifice.
Elaborarea bugetelor
ART. 28
Proiectele legilor bugetare anuale i ale bugetelor se elaboreaz de c tre Guvern,
prin Ministerul Finan elor Publice, pe baza:
a) prognozelor indicatorilor macroeconomici i sociali pentru anul bugetar pentru care
se elaboreaz proiectul de buget, precum i pentru urm torii 3 ani;
b) politicilor fiscale i bugetare;
c) prevederilor memorandumurilor de finan are, ale memorandumurilor de în elegere
sau ale altor acorduri interna ionale cu organisme i institu ii financiare interna ionale,
semnate i/sau ratificate;
d) politicilor i strategiilor sectoriale, a prioritatilor stabilite în formularea propunerilor
de buget, prezentate de ordonatorii principali de credite;
e) propunerilor de cheltuieli detaliate ale ordonatorilor principali de credite;
f) programelor întocmite de c tre ordonatorii principali de credite în scopul finan rii
unor ac iuni sau ansamblu de ac iuni, c rora le sunt asociate obiective precise i
indicatori de rezultate i de eficienta; programele sunt înso ite de estimarea anuala a
performantelor fiec rui program, care trebuie sa precizeze: ac iunile, costurile asociate,
obiectivele urm rite, rezultatele ob inute i estimate pentru anii urm tori, m surate prin
indicatori precisi, a c ror alegere este justificat ;
g) propunerilor de sume defalcate din unele venituri ale bugetului de stat, precum i
de transferuri consolidabile pentru autorit ile administra iei publice locale;
h) posibilit ilor de finan are a deficitului bugetar.
Structura bugetelor
ART. 29
(1) Veniturile i cheltuielile se grupeaz în buget pe baza clasificatiei bugetare.
(2) Veniturile sunt structurate pe capitole i subcapitole, iar cheltuielile pe p r i,
capitole, subcapitole, titluri, articole, precum i alineate, dup caz.
(3) Cheltuielile prev zute în capitole i articole au destina ie precisa i limitat .
(4) Num rul de salaria i, permanen i i temporari, i fondul salariilor de baza se
aproba distinct, prin anexa la bugetul fiec rui ordonator principal de credite. Num rul de
salaria i aprobat fiec rei institu ii publice nu poate fi dep it.
(5) Cheltuielile de capital se cuprind la fiecare capitol bugetar, în conformitate cu
creditele de angajament i duratele de realizare a investi iilor.
(6) Programele se aproba ca anexe la bugetele ordonatorilor principali de credite.
(7) Fondurile externe nerambursabile se cuprind în anexe la bugetele ordonatorilor
principali de credite i se aproba o data cu acestea.
Fonduri la dispozi ia Guvernului
ART. 30
(1) În bugetul de stat se includ Fondul de rezerva bugetar la dispozi ia Guvernului i
Fondul de interven ie la dispozi ia Guvernului.
(2) Fondul de rezerva bugetar la dispozi ia Guvernului se repartizeaz unor
ordonatori principali de credite ai bugetului de stat i ai bugetelor locale, pe baza de
hot râri ale Guvernului, pentru finan area unor cheltuieli urgente sau neprev zute
ap rute în timpul exerci iului bugetar.
(3) Alocarea de sume din Fondul de rezerva bugetar la dispozi ia Guvernului, pentru
bugetele locale, se face prin majorarea sumelor defalcate din unele venituri ale bugetului
de stat sau a transferurilor de la bugetul de stat c tre bugetele locale pentru investi ii
finan ate par ial din împrumuturi externe, dup caz.
(4) Fondul de interven ie la dispozi ia Guvernului se repartizeaz unor ordonatori
principali de credite ai bugetului de stat i ai bugetelor locale, pe baza de hotarari ale
Guvernului, pentru finan area unor ac iuni urgente în vederea inlaturarii efectelor unor
calamitati naturale i sprijinirii persoanelor fizice sinistrate.
(5) În cursul exerci iului bugetar Fondul de interven ie la dispozi ia Guvernului poate fi
majorat de Guvern din Fondul de rezerva bugetar la dispozi ia Guvernului, în func ie de
necesit ile privind asigurarea sumelor pentru înl turarea efectelor calamit ilor naturale.

SEC IUNEA a 2-a


Calendarul bugetar

Elaborarea indicatorilor macroeconomici


ART. 31
Indicatorii macroeconomici i sociali prev zu i la art. 28 lit. a), pentru anul bugetar
pentru care se elaboreaz proiectul de buget, precum i pentru urm torii 3 ani, vor fi
elaborati de organele abilitate pana la data de 31 martie a anului curent. Ace ti indicatori
vor fi actualizati pe parcursul desf ur rii procesului bugetar.
Limitele de cheltuieli
ART. 32
Ministerul Finan elor Publice va inainta Guvernului, pana la data de 1 mai, obiectivele
politicii fiscale i bugetare pentru anul bugetar pentru care se elaboreaz proiectul de
buget i urm torii 3 ani, împreun cu limitele de cheltuieli stabilite pe ordonatorii
principali de credite, urmând ca acesta sa le aprobe pana la data de 15 mai i sa
informeze comisiile pentru buget, finan e i b nci ale Parlamentului asupra principalelor
orient ri ale politicii sale macroeconomice i ale finan elor publice.
Scrisoarea-cadru
ART. 33
(1) Ministrul finan elor publice va transmite ordonatorilor principali de credite, pana la
data de 1 iunie a fiec rui an, o scrisoare-cadru care va specifica contextul
macroeconomic pe baza c ruia vor fi întocmite proiectele de buget, metodologiile de
elaborare a acestora, precum i limitele de cheltuieli aprobate de Guvern.
(2) În cazul în care schimbarea cadrului macroeconomic impune modificarea limitelor
de cheltuieli, acestea vor fi adaptate de c tre Guvern, la propunerea Ministerului
Finan elor Publice. Pana la data de 15 iunie Ministerul Finan elor Publice comunica
ordonatorilor principali de credite limitele de cheltuieli, astfel redimensionate, în vederea
definitiv rii proiectelor de buget.
Propunerile bugetare ale ordonatorilor principali de credite
ART. 34
1) Ordonatorii principali de credite au obliga ia ca pana la data de 15 iulie a fiec rui an
sa depun la Ministerul Finan elor Publice propunerile pentru proiectul de buget i
anexele la acesta, pentru anul bugetar urm tor, cu încadrarea în limitele de cheltuieli, i
estimarile pentru urm torii 3 ani, comunicate potrivit art. 33, înso ite de documenta ii i
fundamentari detaliate.
(2) Camera Deputa ilor i Senatul, cu consultarea Guvernului, î i aproba bugetele
proprii i le înainteaz Guvernului în vederea includerii lor în proiectul bugetului de stat.
(3) Autorit ile administra iei publice locale au aceea i obliga ie pentru propunerile de
transferuri consolidate i de sume defalcate din unele venituri ale bugetului de stat.
(4) Ministerul Finan elor Publice examineaz proiectele de buget i poarta discu ii cu
ordonatorii principali de credite asupra acestora. În caz de divergenta hot r te
Guvernul.
(5) Proiectele de buget i anexele la acesta, definitivate potrivit prevederilor alin. (4),
se depun la Ministerul Finan elor Publice pana la data de 1 august a fiec rui an.
Transmiterea proiectului de buget la Guvern i Parlament/Raportul anual la buget
ART. 35
(1) Ministerul Finan elor Publice, pe baza proiectelor de buget ale ordonatorilor
principali de credite i a bugetului propriu, întocme te proiectele legilor bugetare i
proiectele bugetelor, pe care le depune la Guvern pana la data de 30 septembrie a
fiec rui an.
(2) Proiectul legii bugetului de stat este înso it de un raport privind situa ia
macroeconomica pentru anul bugetar pentru care se elaboreaz proiectul de buget i
proiectia acesteia în urm torii 3 ani. Acest raport va cuprinde un rezumat al politicilor
macroeconomice în contextul c rora au fost elaborate proiectele de buget, precum i
strategia Guvernului în domeniul investi iilor publice.
(3) Raportul i proiectele legilor bugetare anuale vor exprima politica fiscal-bugetar a
Guvernului, precum i alte informa ii relevante în domeniu.
(4) Dup însu irea de c tre Guvern a proiectelor legilor bugetare i de buget,
prev zute la alin. (1), acesta le supune spre adoptare Parlamentului cel mai târziu pana
la data de 15 octombrie a fiec rui an.
Aprobarea bugetului de c tre Parlament
ART. 36
(1) Bugetele se aproba de Parlament pe ansamblu, pe p r i, capitole, subcapitole,
titluri, articole, precum i alineate, dup caz, i pe ordonatorii principali de credite, pentru
anul bugetar, precum i creditele de angajament pentru ac iuni multianuale.
(2) Estimarile pentru urm torii 3 ani reprezint informa ii privind necesarul de finan are
pe termen mediu i nu vor face obiectul autoriz rii pentru anii bugetari respectivi.
Procesul bugetar în cazul neaprobarii bugetului de c tre Parlament
ART. 37
(1) Dac legile bugetare nu au fost adoptate cu cel pu in 3 zile înainte de expirarea
exerci iului bugetar, Guvernul îndepline te sarcinile prev zute în bugetul anului
precedent, limitele lunare de cheltuieli neputând dep i de regula 1/12 din prevederile
bugetelor anului precedent, cu excep ia cazurilor deosebite, temeinic justificate de c tre
ordonatorii principali de credite, sau, dup caz, 1/12 din sumele propuse în proiectul de
buget, în situa ia în care acestea sunt mai mici decât cele din anul precedent.
(2) Institu iile publice i ac iunile noi, aprobate în anul curent, dar care încep cu data
de 1 ianuarie a anului bugetar urm tor, vor fi finan ate, pana la aprobarea legii bugetare,
în limita a 1/12 din prevederile acestora cuprinse în proiectul de buget.

SEC IUNEA a 3-a


Prevederi referitoare la investi ii publice

Prezentarea investi iilor publice în proiectul de buget


ART. 38
Cheltuielile pentru investi iile publice i alte cheltuieli de investi ii finan ate din fonduri
publice se cuprind în proiectele de buget, în baza programelor de investi ii publice, care
se prezint ca anexa la bugetul fiec rui ordonator principal de credite.
Informa ii privind programele de investi ii publice
ART. 39
(1) Ordonatorii principali de credite vor prezenta anual programul de investi ii publice,
pe clasificatia func ional .
(2) Ordonatorii principali de credite vor transmite pentru fiecare obiectiv de investi ii
inclus în programul de investi ii informa ii financiare i nefinanciare.
(3) Informa iile financiare vor include:
a) valoarea total a proiectului;
b) creditele de angajament;
c) creditele bugetare;
d) graficul de finan are, pe surse i ani, corelat cu graficul de execu ie;
e) analiza cost-beneficiu, care va fi realizat i în cazul obiectivelor în derulare;
f) costurile de func ionare i de între inere dup punerea în func iune.
(4) Informa iile nefinanciare vor include:
a) strategia în domeniul investi iilor, care va cuprinde în mod obligatoriu priorit ile
investitionale i legatura dintre diferite proiecte, criteriile de analiza care determina
introducerea în programul de investi ii a obiectivelor noi în detrimentul celor în derulare;
b) descrierea proiectului;
c) stadiul fizic al obiectivelor.
Informa ii stabilite la nivelul Guvernului
ART. 40
Guvernul, prin Ministerul Finan elor Publice, va elabora strategia în domeniul
investi iilor publice, pe baza propunerilor de programe de investi ii elaborate de
ordonatorii principali de credite.
Rolul metodologic i competentele Ministerului Finan elor Publice
ART. 41
(1) Ministerul Finan elor Publice este împuternicit sa stabileasc con inutul, forma i
informa iile referitoare la programele de investi ii necesare în procesul de elaborare a
bugetului.
(2) Ministerul Finan elor Publice stabile te prin norme metodologice criteriile de
evaluare i selec ie a obiectivelor de investi ii publice.
(3) Ministerul Finan elor Publice, potrivit dispozi iilor prezentei legi, va analiza
programul de investi ii din punct de vedere al încadr rii în limitele de cheltuieli stabilite,
al respect rii criteriilor de selec ie i prioritizare i a e alon rii creditelor bugetare în
func ie de durata de execu ie a obiectivelor.
(4) Ministerul Finan elor Publice coordoneaz monitorizarea întregului program de
investi ii, scop în care va solicita ordonatorilor principali de credite toate informa iile
necesare.
Aprobarea proiectelor de investi ii publice
ART. 42
(1) Documenta iile tehnico-economice aferente obiectivelor de investi ii noi care se
finan eaz , potrivit legii, din fonduri publice se aproba de c tre:
a) Guvern, pentru valori mai mari de 130 miliarde lei;
b) ordonatorii principali de credite, pentru valori cuprinse între 18 miliarde lei i 130
miliarde lei;
c) ceilal i ordonatori de credite, pentru valori pana la 18 miliarde lei, cu avizul prealabil
al ordonatorului principal de credite.
(2) Documenta iile tehnico-economice aferente investi iilor publice ce se realizeaz pe
baza de credite externe contractate sau garantate de stat, indiferent de valoarea
acestora, se supun aprob rii Guvernului.
(3) Limitele valorice privind competentele de aprobare a documenta iilor tehnico-
economice ale obiectivelor de investi ii noi se pot modifica prin hot râre a Guvernului, în
func ie de evolu ia indicilor de pre uri.
Condi ii pentru includerea proiectelor de investi ii în proiectul de buget
ART. 43
(1) Obiectivele de investi ii i celelalte cheltuieli asimilate investi iilor se cuprind în
programele de investi ii anuale, anexe la buget, numai dac , în prealabil, documenta iile
tehnico-economice, respectiv notele de fundamentare privind necesitatea i
oportunitatea efectu rii cheltuielilor asimilate investi iilor, au fost elaborate i aprobate
potrivit dispozi iilor legale.
(2) Ordonatorii principali de credite, pe propria r spundere, actualizeaz i aproba
valoarea fiec rui obiectiv de investi ii nou sau în continuare, în func ie de evolu ia
indicilor de pre uri.
Aceasta opera iune este supus controlului financiar preventiv potrivit prevederilor art.
23 i 25.
Monitorizarea de c tre ordonatorii principali de credite a proiectelor de investi ii
ART. 44
(1) Pe parcursul execu iei bugetare ordonatorii principali de credite vor urm ri
derularea procesului investitional, în conformitate cu dispozi iile prezentei legi, i vor
întocmi rapoarte trimestriale de monitorizare, pe care le vor transmite Ministerului
Finan elor Publice.
(2) În cazul în care, pe parcursul derul rii procesului investitional, apar probleme în
implementarea unui obiectiv, ordonatorul principal de credite va consemna în raportul de
monitorizare cauza i m surile ce se impun pentru remedierea acestui lucru.
(3) În situa ia în care, din motive obiective, implementarea unui proiect de investi ii nu
se poate realiza conform proiectiei bugetare, ordonatorii principali de credite pot solicita
Ministerului Finan elor Publice, pana la data de 31 octombrie, redistribuirea fondurilor
între proiectele înscrise în programul de investi ii anexa la buget.
(4) Ordonatorii principali de credite sunt responsabili de realizarea obiectivelor de
investi ii incluse în programele de investi ii.
Acordurile interna ionale legate de investi iile publice
ART. 45
Toate angajamentele legale, din care rezulta o cheltuiala pentru investi iile publice i
alte cheltuieli asimilate investi iilor, cofinantate de o institu ie internationala, se vor
efectua în conformitate cu prevederile acordului de finan are.
Structura programelor de investi ii publice
ART. 46
(1) În programele de investi ii se nominalizeaza obiectivele de investi ii grupate pe:
investi ii în continuare i investi ii noi, iar "alte cheltuieli de investi ii" pe categorii de
investi ii.
(2) Pozi ia "alte cheltuieli de investi ii" cuprinde urm toarele categorii de investi ii:
a) achizi ii de imobile;
b) dot ri independente;
c) cheltuieli pentru elaborarea studiilor de prefezabilitate, a studiilor de fezabilitate i a
altor studii aferente obiectivelor de investi ii;
d) cheltuielile de expertiza, proiectare i de execu ie privind consolid rile i
interven iile pentru prevenirea sau înl turarea efectelor produse de ac iuni accidentale i
calamitati naturale - cutremure, inundatii, alunec ri, prabusiri i tasari de teren, incendii,
accidente tehnice, precum i cheltuielile legate de realizarea acestor investi ii;
e) lucr ri de foraj, cartarea terenului, fotogrammetrie, determin ri seismologice,
consultan a, asistenta tehnica i alte cheltuieli asimilate investi iilor, potrivit legii.
(3) Cheltuielile de investi ii cuprinse la lit. a)-e) ale alin. (2) se detaliaz i se aproba
prin liste separate de c tre ordonatorul principal de credite.

SEC IUNEA a 4-a


Execu ia bugetar

Principii în execu ia bugetar


ART. 47
(1) Prin legile bugetare anuale se prev d i se aproba creditele bugetare pentru
cheltuielile fiec rui exerci iu bugetar, precum i structura func ional i economic a
acestora.
(2) Creditele bugetare aprobate sunt autorizate pe durata exerci iului bugetar.
(3) Aloca iile pentru cheltuielile de personal, aprobate pe ordonatori principali de
credite i, în cadrul acestora, pe capitole, nu pot fi majorate i nu pot fi virate i utilizate
la alte articole de cheltuieli.
(4) Creditele bugetare aprobate pentru un ordonator principal de credite nu pot fi
virate i utilizate pentru finan area altui ordonator principal de credite. De asemenea,
creditele bugetare aprobate la un capitol nu pot fi utilizate pentru finan area altui capitol.
(5) Vir rile de credite bugetare între celelalte subdiviziuni ale clasificatiei bugetare,
care nu contravin dispozi iilor prezentului articol sau legii bugetare anuale, sunt în
competenta fiec rui ordonator principal de credite, pentru bugetul propriu i bugetele
institu iilor subordonate, i se pot efectua în limita a 10% din prevederile capitolului
bugetar la nivelul ordonatorului principal de credite, care urmeaz a se suplimenta, cu
cel pu in o luna înainte de angajarea cheltuielilor.
(6) Pe baza justificarilor corespunz toare vir rile de credite de la un capitol la alt
capitol al clasificatiei bugetare, precum i între programe se pot efectua, în limita de 10%
din prevederile capitolului bugetar, la nivelul ordonatorului principal de credite i,
respectiv, de 5% din prevederile programului, care urmeaz a se suplimenta, cu cel
pu in o luna înainte de angajarea cheltuielilor, cu acordul Ministerului Finan elor Publice.
(7) Vir rile de credite bugetare, în condi iile prevederilor alin. (5) i (6), se pot efectua
începând cu trimestrul al III-lea al anului bugetar. Aceste virari se efectueaz dac nu
contravin prevederilor prezentului articol, legilor bugetare sau legilor de rectificare.
(8) Sunt interzise vir rile de credite bugetare de la capitolele care au fost majorate din
fondurile de rezerva bugetar i de interven ie la dispozi ia Guvernului.
(9) Propunerile de virari de credite bugetare sunt înso ite de justific ri, detalieri i
necesita i privind execu ia, pana la finele anului bugetar, a capitolului i subdiviziunii
clasificatiei bugetare de la care se disponibilizeaza i, respectiv, a capitolului i
subdiviziunii clasificatiei bugetare la care se suplimenteaza prevederile bugetare.
(10) Ordonatorii principali de credite transmit lunar Ministerului Finan elor Publice, în
termen de 5 zile de la închiderea lunii, situa ia virarilor de credite bugetare aprobate
conform alin. (5), potrivit instruc iunilor aprobate de Ministerul Finan elor Publice.
Repartizarea pe trimestre a veniturilor i cheltuielilor bugetare
ART. 48
(1) Veniturile i cheltuielile aprobate prin bugetul de stat, bugetul asigur rilor sociale
de stat, bugetele fondurilor speciale, bugetele creditelor externe contractate sau
garantate de stat, bugetele fondurilor externe nerambursabile i bugetele institu iilor
publice autonome se repartizeaz pe trimestre, în func ie de termenele legale de
încasare a veniturilor, de termenele i posibilit ile de asigurare a surselor de finan are a
deficitului bugetar i de perioada în care este necesar efectuarea cheltuielilor.
(2) Repartizarea pe trimestre a veniturilor i cheltuielilor aprobate în bugetele
prev zute la alin. (1) se aproba de c tre:
a) Ministerul Finan elor Publice: pe capitole de cheltuieli i în cadrul acestora, pe
titluri, la propunerea ordonatorilor principali de credite; pe capitole i subcapitole la
venituri i pe capitole i în cadrul acestora, pe titluri de cheltuieli, pentru bugetul
asigur rilor sociale de stat i bugetele fondurilor speciale, la propunerea ordonatorilor
principali de credite; pentru sumele defalcate din unele venituri ale bugetului de stat i
pentru transferurile din bugetul de stat c tre bugetele locale, la propunerea ordonatorilor
principali de credite ai bugetele locale, transmise de direc iile generale ale finan elor
publice ale Ministerului Finan elor Publice;
b) ordonatorii principali de credite, pentru celelalte subdiviziuni ale clasificatiei
bugetare, pentru bugetele proprii i pentru bugetele ordonatorilor secundari de credite
bugetare sau ale ordonatorilor ter iari de credite, dup caz;
c) ordonatorii secundari de credite, pentru bugetele proprii i pentru bugetele
ordonatorilor ter iari de credite bugetare.
Deschiderea de credite bugetare
ART. 49
(1) Creditele bugetare aprobate prin bugetul de stat, bugetul asigur rilor sociale de
stat i bugetele fondurilor speciale pot fi folosite, la cererea ordonatorilor principali de
credite, numai dup deschiderea de credite, repartizarea creditelor bugetare i/sau
alimentarea cu fonduri a conturilor deschise pe seama acestora.
(2) Aprobarea deschiderii de credite se face în limita creditelor bugetare i potrivit
destina iilor aprobate pe capitole, subcapitole, titluri de cheltuieli sau alte subdiviziuni ale
clasificatiei bugetare, dup caz, în raport cu gradul de folosire a fondurilor puse la
dispozi ie anterior, cu respectarea dispozi iilor legale care reglementeaz efectuarea
cheltuielilor respective, precum i în func ie de gradul de încasare a veniturilor bugetare
i de posibilit ile de finan are a deficitului bugetar.
(3) Deschiderile de credite pentru transferurile c tre bugetele locale, în cadrul limitelor
prev zute în bugetul de stat, se efectueaz de Ministerul Finan elor Publice prin direc iile
generale ale finan elor publice, la cererea ordonatorilor principali de credite ai bugetelor
locale i în func ie de necesit ile execu iei bugetare, cu respectarea destina iei.
(4) În vederea men inerii echilibrului bugetar Guvernul poate aproba lunar, pana la
finele lunii în curs pentru luna urm toare, limite lunare de cheltuieli, în func ie de
estimarea încas rii veniturilor bugetare, în cadrul c rora ordonatorii principali de credite
deschid i repartizeaz credite bugetare pentru bugetul propriu i pentru institu iile
publice subordonate.
(5) Ordonatorii principali de credite pot dispune retragerea creditelor bugetare
deschise i neutilizate din conturile proprii sau ale institu iilor subordonate numai în
cazuri temeinic justificate, cu avizul Ministerului Finan elor Publice, anterior datei de 25 a
fiec rei luni.
Transferurile între ordonatorii principali de credite
ART. 50
În situa iile în care, în timpul exerci iului bugetar, pe baza dispozi iilor legale, au loc
treceri de unit i, ac iuni sau sarcini de la un ordonator principal de credite la altul sau în
cadrul aceluia i ordonator principal de credite, Ministerul Finan elor Publice este
autorizat sa introduc modific rile corespunz toare în bugetele acestora i în structura
bugetului de stat, f r afectarea echilibrului bugetar i a Fondului de rezerva bugetar la
dispozi ia Guvernului.
Fondurile externe nerambursabile
ART. 51
(1) Creditele bugetare aferente fondurilor externe nerambursabile au caracter
previzional i se deruleaz conform acordurilor încheiate cu partenerii externi.
(2) Fondurile externe nerambursabile vor fi acumulate într-un cont distinct i vor fi
cheltuite numai în limita disponibilit ilor existente în acest cont i în scopul în care au
fost acordate.
Execu ia bugetar
ART. 52
(1) În procesul execu iei bugetare cheltuielile bugetare parcurg urm toarele faze:
angajament, lichidare, ordonantare, plata.
(2) Execu ia bugetar se bazeaz pe principiul separarii atribu iilor persoanelor care
au calitatea de ordonator de credite de atribu iile persoanelor care au calitatea de
contabil.
(3) Opera iunile specifice angaj rii, lichid rii i ordonan rii cheltuielilor sunt în
competenta ordonatorilor de credite i se efectueaz pe baza avizelor compartimentelor
de specialitate ale institu iei publice.
(4) Plata cheltuielilor este asigurata de eful compartimentului financiar-contabil în
limita fondurilor disponibile.
(5) Instrumentele de plata trebuie sa fie înso ite de documentele justificative. Aceste
documente trebuie sa certifice exactitatea sumelor de plata, recep ia bunurilor i
executarea serviciilor i altele asemenea, conform angajamentelor legale încheiate.
Instrumentele de plata se semneaz de contabil i eful compartimentului financiar-
contabil.
(6) Efectuarea pl ilor, în limita creditelor bugetare aprobate, se face numai pe baza
de acte justificative, întocmite în conformitate cu dispozi iile legale, i numai dup ce
acestea au fost lichidate i ordonan ate potrivit prevederilor art. 24 i 25, dup caz.
(7) Guvernul poate stabili prin hot râre, la propunerea ministrului finan elor publice,
ac iunile i categoriile de cheltuieli pentru care se pot efectua plati în avans de pana la
30% din fondurile publice, criteriile, procedurile i limitele care se vor folosi în acest
scop.
(8) Sumele reprezentând plati în avans, efectuate potrivit alin. (7) i nejustificate prin
bunuri livrate, lucr ri executate i servicii prestate pana la sfâr itul anului, în condi iile
prevederilor contractuale, vor fi recuperate de c tre institu ia publica care a acordat
avansurile i se vor restitui bugetului din care au fost avansate. În cazul nelivrarii
bunurilor, neefectuarii lucr rilor i serviciilor angajate pentru care s-au pl tit avansuri,
recuperarea sumelor de c tre institu ia publica se face cu perceperea major rilor de
întârziere existente pentru veniturile bugetare, calculate pentru perioada de când s-au
acordat i pana s-au recuperat.
Plata salariilor în sistemul bugetar
ART. 53
(1) Salariile în sistemul bugetar se pl tesc o data pe luna, în perioada 5-15 a fiec rei
luni, pentru luna precedenta.
(2) E alonarea pl ilor pe zile, pentru ordonatorii principali de credite i institu iile
publice din subordine, se face prin ordin al ministrului finan elor publice.
(3) La ordonatorii principali de credite i institu iile publice din subordinea acestora, la
care salariile se pl tesc de doua ori pe luna, aplicarea prevederilor alin. (1) i (2) se face
începând cu luna ianuarie 2005.
Regimul creditelor bugetare neutilizate de ordonatorii de credite
ART. 54
(1) Ordonatorii principali de credite au obliga ia de a analiza lunar necesitatea
men inerii unor credite bugetare pentru care, în baza unor dispozi ii legale sau a altor
cauze, sarcinile au fost desfiin ate sau amânate, i de a propune Ministerului Finan elor
Publice anularea creditelor respective.
(2) Pentru ultima luna a anului bugetar termenul limita pentru transmiterea
propunerilor ordonatorilor principali de credite, prev zute la alin. (1), este 10 decembrie.
(3) Cu creditele bugetare anulate la ordonatorii principali de credite, finantati din
bugetul de stat în condi iile alin. (1), se majoreaz Fondul de rezerva bugetar la
dispozi ia Guvernului prev zut în bugetul de stat.
Monitorizarea periodic exercitat de Ministerul Finan elor Publice
ART. 55
Ministerul Finan elor Publice solicita ordonatorilor principali de credite, în cursul
anului, rapoarte periodice privind gradul de utilizare a fondurilor publice în vederea
monitorizarii execu iei bugetare.
Contul general anual de execu ie
ART. 56
(1) Pe baza situa iilor financiare prezentate de ordonatorii principali de credite, a
conturilor privind execu ia de casa a bugetului de stat, bugetului asigur rilor sociale de
stat i a bugetelor fondurilor speciale, prezentate de organele care, potrivit legii, au
aceasta sarcina, i în urma verific rii i analizarii acestora, Ministerul Finan elor Publice
elaboreaz contul general anual de execu ie a bugetului de stat i, respectiv, contul de
execu ie a bugetului asigur rilor sociale de stat, care au ca anexe conturile anuale de
execu ie a bugetelor fondurilor speciale i bugetele ordonatorilor principali de credite,
inclusiv anexele la acestea, pe care le prezint Guvernului.
(2) Ordonatorii principali de credite au obliga ia sa întocmeasc i sa anexeze la
situa iile financiare anuale rapoarte anuale de performanta, în care sa prezinte, pe
fiecare program, obiectivele, rezultatele preconizate i cele ob inute, indicatorii i
costurile asociate, precum i situa ii privind angajamentele legale.
(3) Contul general anual de execu ie a bugetului de stat, bugetului asigur rilor sociale
de stat, precum i conturile anuale de execu ie a bugetelor fondurilor speciale se
întocmesc în structura bugetelor aprobate i au ca anexe conturile anuale de execu ie a
bugetelor ordonatorilor principali de credite, inclusiv anexele acestora.
(4) Guvernul analizeaz i prezint spre adoptare Parlamentului contul general anual
de execu ie a bugetului de stat, a bugetului asigur rilor sociale de stat i celelalte conturi
anuale de execu ie, pana la data de 1 iulie a anului urm tor celui de execu ie.
(5) Contul general anual de execu ie a bugetului de stat, a bugetului asigur rilor
sociale de stat i celelalte conturi anuale de execu ie se aproba prin lege dup
verificarea acestora de c tre Curtea de Conturi.
Structura conturilor anuale de execu ie a bugetului
ART. 57
Conturile anuale de execu ie a bugetului de stat, bugetului asigur rilor sociale de stat,
bugetelor fondurilor speciale, ale ordonatorilor de credite, inclusiv anexele acestora, vor
cuprinde:
a) la venituri: prevederi bugetare ini iale: prevederi bugetare definitive; încas ri
realizate;
b) la cheltuieli: credite bugetare ini iale; credite bugetare definitive; plati efectuate.
Contul general de execu ie a datoriei publice
ART. 58
(1) Ministerul Finan elor Publice întocme te anual contul general al datoriei publice a
statului. Contul general al datoriei publice a statului va fi anexat la contul general anual
de execu ie a bugetului de stat, ce se depune la Parlament, potrivit prevederilor
prezentei legi.
(2) Contul general al datoriei publice a statului cuprinde conturile datoriei publice
interne i datoriei publice externe directe a statului i situa ia garan iilor guvernamentale
pentru credite interne i pentru credite externe primite de c tre alte persoane juridice.
Excedentul/deficitul bugetar
ART. 59
(1) Excedentul sau deficitul bugetului de stat, al bugetului asigur rilor sociale de stat
i al bugetelor fondurilor speciale se stabile te ca diferen a între veniturile încasate i
pl ile efectuate pana la încheierea exerci iului bugetar.
(2) Cu excedentele definitive rezultate dup încheierea exerci iului bugetar i cu alte
surse prev zute de lege se diminueaz deficitele din anii precedenti, respectiv i datoria
publica în situa ia bugetului de stat.
Execu ia de casa bugetar
ART. 60
(1) Execu ia de casa a bugetelor ce compun sistemul bugetar se realizeaz prin
trezoreria statului pe baza normelor metodologice emise de Ministerul Finan elor
Publice, care asigura:
a) încasarea veniturilor bugetare;
b) efectuarea pl ilor dispuse de persoanele autorizate ale institu iilor publice, în limita
creditelor bugetare i destina iilor aprobate potrivit dispozi iilor legale;
c) efectuarea opera iunilor de încas ri i plati privind datoria publica interna i externa
rezultat din împrumuturi contractate direct sau garantate de stat, inclusiv a celor privind
rambursarea ratelor la scadenta i plata dobânzilor, comisioanelor, spezelor i altor
costuri aferente;
d) efectuarea altor opera iuni financiare în contul autorit ilor administra iei publice
centrale i locale.
(2) Prin trezoreria statului se pot efectua i urm toarele opera iuni:
a) p strarea disponibilit ilor reprezentând fonduri externe nerambursabile sau
contravaloarea în lei a acestora, primite pe baza de acorduri i în elegeri
guvernamentale i de la organisme interna ionale, i utilizarea acestora potrivit bugetelor
aprobate sau folosirea acestora pe baza de hot râri ale Guvernului, potrivit destina iilor
stabilite de donatori sau pentru cheltuieli de capital în sectoarele publice i economice,
dup caz;
b) efectuarea de plasamente financiare din disponibilit ile aflate în contul general al
trezoreriei statului prin Banca Nationala a României;
c) alte opera iuni financiare prev zute de lege.
Principii ale încheierii execu iei bugetare
ART. 61
(1) Execu ia bugetar se încheie la data de 31 decembrie a fiec rui an.
(2) Orice venit neincasat i orice cheltuiala angajata, lichidat i ordonantata, în cadrul
prevederilor bugetare, i neplatita pana la data de 31 decembrie se vor incasa sau se
vor plati, dup caz, în contul bugetului pe anul urm tor.
(3) Creditele bugetare neutilizate pana la închiderea anului sunt anulate de drept.
(4) Disponibilit ile din fondurile externe nerambursabile i cele din fondurile publice
destinate cofinan rii contribu iei financiare a Comunit ii Europene, r mase la finele
exerci iului bugetar în conturile structurilor de implementare, se reporteaz în anul
urm tor.
(5) Fondurile prev zute la alin. (4) se utilizeaz în condi iile prevederilor prezentei legi
i potrivit acordurilor încheiate cu partenerii externi.
(6) În cazul bugetului asigur rilor sociale de stat i bugetelor fondurilor speciale
echilibrate prin subven ii de la bugetul de stat, sub forma transferurilor consolidabile,
excedentele rezultate din execu ia acestora se regularizeaz la sfâr itul exerci iului
bugetar cu bugetul de stat, în limita subven iilor primite.
(7) Prevederile legilor bugetare anuale i ale celor de rectificare ac ioneaz numai
pentru anul bugetar respectiv.

CAP. 4
Finan ele institu iilor publice

Finan area institu iilor publice


ART. 62
(1) Finan area cheltuielilor curente i de capital ale institu iilor publice se asigura
astfel:
a) integral din bugetul de stat, bugetul asigur rilor sociale de stat, bugetele fondurilor
speciale, dup caz;
b) din venituri proprii i subven ii acordate de la bugetul de stat, bugetul asigur rilor
sociale de stat, bugetele fondurilor speciale, dup caz;
c) integral, din veniturile proprii.
(2) Institu iile publice finan ate integral de la bugetul de stat, bugetul asigur rilor
sociale de stat, bugetele fondurilor speciale, dup caz, v rsa integral veniturile realizate
la bugetul din care sunt finan ate.
Bunuri materiale i fonduri b ne ti primite de institu iile publice
ART. 63
(1) Institu iile publice pot folosi, pentru desf urarea activit ii lor, bunuri materiale i
fonduri b ne ti primite de la persoanele juridice i fizice, sub forma de dona ii i
sponsoriz ri, cu respectarea dispozi iilor legale.
(2) Fondurile b ne ti acordate de persoanele juridice i fizice, primite în condi iile alin.
(1), în situa ia institu iilor publice finan ate integral de la buget, se v rsa direct la bugetul
din care se finan eaz acestea. Cu aceste sume se majoreaz creditele bugetare ale
bugetului respectiv i se vor utiliza potrivit prevederilor art. 49 alin. (1) i cu respectarea
destina iilor stabilite de transmitator.
(3) Lunar, în termen de 10 zile de la expirarea lunii, ordonatorii principali de credite
vor transmite Ministerului Finan elor Publice situa ia privind sumele virate la buget i
utilizate potrivit alin. (2), în vederea introducerii modific rilor corespunz toare in volumul
i structura bugetului de stat, bugetului asigur rilor sociale de stat, bugetelor fondurilor
speciale, dup caz.
(4) Cu fondurile b ne ti acordate de persoanele juridice i fizice în condi iile alin. (1),
în situa ia institu iilor publice finan ate potrivit prevederilor art. 62 alin. (1) lit. b) i c), se
vor major bugetele de venituri i cheltuieli ale acestora. Aceste institu ii au obliga ia de
a prezenta, în anexa la contul de execu ie bugetar trimestriala i anuala, situa ia privind
sumele primite i utilizate în aceste condi ii i cu care a fost majorat bugetul de venituri i
cheltuieli.
(5) Bunurile materiale primite de institu iile publice în condi iile alin. (1) se
înregistreaz în contabilitatea acestora.
Finan area unor institu ii publice
ART. 64
Finan area cheltuielilor unor institu ii publice, indiferent de subordonare, se asigura
atât din bugetul de stat, cat i din bugetele locale, numai în cazurile în care, prin legea
bugetar anuala sau prin legi speciale, se stabilesc categoriile de cheltuieli care se
finan eaz prin fiecare buget.
Veniturile proprii ale institu iilor publice
ART. 65
(1) Veniturile proprii ale institu iilor publice, finan ate în condi iile art. 62 alin. (1) lit. b)
i c), se încaseaz , se administreaz , se utilizeaz i se contabilizeaza de c tre
acestea, potrivit dispozi iilor legale.
(2) Veniturile proprii ale institu iilor publice, finan ate potrivit art. 62 alin. (1) lit. b) i c),
provin din chirii, organizarea de manifest ri culturale i sportive, concursuri artistice,
publica ii, presta ii editoriale, studii, proiecte, valorificari de produse din activit i proprii
sau anexe, prest ri de servicii i altele asemenea.
Excedentele bugetelor institu iilor publice
ART. 66
(1) Excedentele rezultate din execu ia bugetelor institu iilor publice, finan ate în
condi iile art. 62 alin. (1) lit. b), se regularizeaz la sfâr itul anului cu bugetul din care
sunt finan ate, în limita sumelor primite de la acesta.
(2) Excedentele anuale rezultate din execu ia bugetelor institu iilor publice, finan ate
integral din venituri proprii, se reporteaz în anul urm tor.
Regimul de finan are a unor activit i sau institu ii publice
ART. 67
Guvernul poate aproba înfiin area de activit i finan ate integral din venituri proprii pe
lâng unele institu ii publice sau schimbarea sistemului de finan are a unor institu ii
publice, din finan ate potrivit prevederilor art. 62 alin. (1) lit. a) i lit. b) în finan ate în
conformitate cu prevederile art. 62 alin. (1) lit. b) i c), dup caz, stabilind totodat
domeniul de activitate, sistemul de organizare i func ionare a acestor activit i,
categoriile de venituri i natura cheltuielilor.
Bugetele de venituri i cheltuieli ale unor activit i
ART. 68
(1) Bugetele de venituri i cheltuieli pentru activit ile finan ate integral din venituri
proprii se întocmesc o data cu bugetul institu iei publice de care apar in i se aproba o
data cu bugetul acesteia, în condi iile art. 16.
(2) Veniturile i cheltuielile activit ilor finan ate integral din venituri proprii se
grupeaz pe baza clasificatiei bugetare aprobate de Ministerul Finan elor Publice.
(3) În situa ia nerealizarii veniturilor prev zute în bugetele activit ilor finan ate integral
din venituri proprii cheltuielile vor fi efectuate în limita veniturilor realizate.
(4) Excedentele anuale rezultate din execu ia bugetelor de venituri i cheltuieli ale
activit ilor finan ate integral din venituri proprii se reporteaz în anul urm tor.
Împrumut temporar pentru unele activit i sau institu ii publice
ART. 69
(1) În cazul în care, la înfiin area, în subordinea unor ordonatori principali de credite, a
unor institu ii publice sau a unor activit i finan ate integral din venituri proprii, acestea nu
dispun de fonduri suficiente, în baza documenta iilor temeinic fundamentate, ordonatorii
principali de credite pot acorda împrumuturi f r dobanda din bugetul propriu, pe baza
de conven ie.
(2) Împrumuturile acordate în condi iile alin. (1) vor fi rambursate integral în termen de
6 luni de la data acord rii.
Execu ia de casa a bugetelor institu iilor publice
ART. 70
(1) Institu iile publice, indiferent de sistemul de finan are i de subordonare, inclusiv
activit ile de pe lâng unele institu ii publice, finan ate integral din venituri proprii,
efectueaz opera iunile de încas ri i plati prin unit ile teritoriale ale trezoreriei statului
în a c ror raza î i au sediul i la care au deschise conturile de venituri, cheltuieli i
disponibilitati.
(2) Este interzis institu iilor publice de a efectua opera iunile de mai sus prin b ncile
comerciale.
(3) Institu iile publice au obliga ia de a transmite bugetul aprobat potrivit prevederilor
prezentei legi unit ii teritoriale a trezoreriei statului.

CAP. 5
Sanc iuni

Infrac iuni i pedepse


ART. 71
Nerespectarea prevederilor art. 4 alin. (2) i (3) constituie infrac iune i se pedepse te
cu închisoare de la o luna la 3 luni sau cu amenda de la 50 milioane lei la 100 milioane
lei.
Contraven ii i sanc iuni
ART. 72
(1) Constituie contraven ii urm toarele fapte:
a) nerespectarea dispozi iilor art. 14 alin. (2) i (3), art. 16 alin. (2), art. 43, art. 47 alin.
(10) i ale art. 63 alin. (2)-(5);
b) nerespectarea dispozi iilor art. 24 alin. (2), art. 47 alin. (3), (5)-(8), art. 52 alin. (2)-
(6) i (8), art. 53 alin. (1), art. 54 alin. (1), art. 56 alin. (2), art. 66 alin. (1) i ale art. 69
alin. (2);
c) nerespectarea dispozi iilor art. 4 alin. (4) i (6), art. 15 alin. (1), art. 21, art. 22 alin.
(2), art. 39 alin. (2), art. 61 alin. (6), art. 62 alin. (2), art. 68 alin. (3), art. 70 alin. (2) i (3)
i ale art. 77.
(2) Contraven iile prev zute la alin. (1) lit. a) se sanc ioneaz cu amenda de la 5
milioane lei la 10 milioane lei, cele de la lit. b), cu amenda de la 10 milioane lei la 20
milioane lei, iar cele de la lit. c), cu amenda de la 20 milioane lei la 30 milioane lei.
(3) Constatarea contraven iilor i aplicarea amenzilor se fac de c tre Curtea de
Conturi, Ministerul Finan elor Publice i de alte persoane împuternicite în acest scop,
potrivit legii.
Legisla ia aplicat contraven iei
ART. 73
Contraven iilor prev zute la art. 72 li se aplica prevederile Ordonan ei Guvernului nr.
2/2001 privind regimul juridic al contraven iilor, aprobat cu modific ri i complet ri prin
Legea nr. 180/2002, cu excep ia art. 28 i 29.

CAP. 6
Dispozi ii finale

Contabilitatea publica
ART. 74
(1) Contabilitatea publica va cuprinde:
a) contabilitatea veniturilor i cheltuielilor bugetare, care sa reflecte încasarea
veniturilor i plata cheltuielilor aferente exerci iului bugetar;
b) contabilitatea trezoreriei statului;
c) contabilitatea general bazat pe principiul constat rii drepturilor i obliga iilor, care
sa reflecte evolu ia situa iei financiare i patrimoniale, precum i a excedentului sau
deficitului patrimonial;
d) contabilitatea destinat analizarii costurilor programelor aprobate.
(2) Ministerul Finan elor Publice stabile te prin norme metodologice procedurile
contabile i sistemul de raportare privind informa iile furnizate de contabilitatea publica.
Sume cuvenite statului
ART. 75
Orice suma care se cuvine statului se face venit la bugetul de stat, dac legea nu
prevede altfel.
Regimul veniturilor
ART. 76
Întocmirea i depunerea declara iilor, stingerea obliga iilor bugetare, solu ionarea
contesta iilor, controlul fiscal, executarea crean elor bugetare, precum i cele referitoare
la evaziunea fiscal se supun legisla iei în domeniu.
Regimul sumelor rezultate din valorificarea mijloacelor fixe i a unor bunuri materiale
ART. 77
(1) Sumele încasate din vânzarea ca atare sau din valorificarea materialelor rezultate
în urma demolarii, dezmembrarii sau dezafectarii, în condi iile prev zute de lege, a unor
mijloace fixe sau din vânzarea unor bunuri materiale, care apar in institu iilor publice
finan ate în condi iile art. 62 alin. (1) lit. a), constituie venituri ale bugetului de stat,
bugetului asigur rilor sociale de stat sau bugetelor fondurilor speciale, dup caz, i se
v rsa la acestea.
(2) Sumele ob inute potrivit alin. (1) de c tre celelalte institu ii publice se re in de c tre
acestea în vederea realiz rii de investi ii.
Fondurile speciale
ART. 78
(1) Bugetele fondurilor speciale aprobate prin legi speciale, care se constituie i se
administreaz în afar bugetului de stat i a bugetului asigur rilor sociale de stat, sunt:
bugetul Fondului pentru asigur rile sociale de s n tate i bugetul asigur rilor de omaj.
Aceste bugete se aproba ca anexa la legea bugetului de stat i, respectiv, la legea
bugetului asigur rilor sociale de stat.
(2) Proiectele acestor bugete se elaboreaz de c tre Ministerul Finan elor Publice pe
baza propunerilor ordonatorilor principali de credite responsabili cu gestionarea
bugetelor respective.
(3) Elaborarea, aprobarea i execu ia acestor bugete se efectueaz potrivit legilor de
constituire a acestora i prevederilor prezentei legi.
Norme metodologice i instruc iuni
ART. 79
În aplicarea prevederilor prezentei legi Ministerul Finan elor Publice este autorizat sa
emita norme metodologice i instruc iuni.
Intrarea în vigoare
ART. 80
(1) Prezenta lege intra în vigoare la data de 1 ianuarie 2003.
(2) Pe data intr rii în vigoare a prezentei legi se abroga Legea nr. 72/1996 privind
finan ele publice, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 152 din 17 iulie
1996, cu modific rile i complet rile ulterioare, i Decretul Consiliului de Stat nr.
151/1975 privind autofinantarea unor activit i ale institu iilor de stat, publicat în Buletinul
Oficial, Partea I, nr. 130 din 12 decembrie 1975, precum i orice alte dispozi ii contrare.

Aceasta lege a fost adoptat de Camera Deputa ilor în edin a din 13 iunie 2002, cu
respectarea prevederilor art. 74 alin. (1) din Constitu ia României.

PRE EDINTELE CAMEREI DEPUTA ILOR


VALER DORNEANU

Aceasta lege a fost adoptat de Senat în edin a din 27 iunie 2002, cu respectarea
prevederilor art. 74 alin. (1) din Constitu ia României.

p. PRE EDINTELE SENATULUI,


DORU IOAN TARACILA

Bucure ti, 11 iulie 2002.


Nr. 500.
Exemple

1. Se dau următoarele date:


Indicatori U.M 2015 2019
Rate scadente în contul datoriei publice externe mld u.m 645 967
Dobânzi aferente datoriei publice externe mld u.m 293 162
Indicele preţurilor (2018 = 100) 87 125
Populaţie mil loc 100 90

Să se determine modificarea absoluta reală a serviciului datoriei publice externe pe locuitor, în 2019 faţă
de 2015.

Rezolvare:
SDPE = Rate scadente în contul datoriei publice externe + Dobânzi aferente datoriei publice externe

SDPE (2019) = 967 + 162 = 1129 mld u.m., preturi curente (marimi nominale)
SDPE (2019) in marimi reale = 1129 mld u.m. / Indicele de pret unitar
(marimile reale sunt exprimate in preturi constante, comparabile)
SDPE (2019) in marimi reale = 1129 mld u.m. / 1,25 = 903,2 mld. u.m. preturi constante
SDPE (2019) real / loc. = 903,2 mld u.m. / Populatie (2019) = 903,2 mld u.m. / 90 mil loc.
SDPE (2019) real / loc.= 10035,56 u.m. preturi constante/ loc.

SDPE (2015) = 645 + 293 = 938 mld u.m., preturi curente (marimi nominale)
SDPE (2015) in marimi reale = 938 mld u.m. / Indicele de pret unitar
(marimile reale sunt exprimate in preturi constante, comparabile)
SDPE (2015) in marimi reale = 938 mld u.m. / 0,87 = 1078,16 mld. u.m. preturi constante
SDPE (2015) real / loc. = 1078,16 mld u.m. / Populatie (2015) = 1078,16 mld u.m. / 100 mil loc.
SDPE (2015) real / loc.= 10781,6 u.m. preturi constante/ loc.

Modificarea absoluta = SDPE (2019) real / loc. - SDPE (2015) real / loc. = 10035,56 - 10781,6
Modificarea absoluta = -746,04 u.m. preturi constante/ loc.

1
2. Se dau următoarele date:
Indicatori UM Suma
Datorie publică, din care: mld um 800
internă mld um 550
externă mld um 250
PIB mld um 1750
Export mld um 725

Să se determine:
a) ponderea datoriei publice interne în total datorie publică;
care este structura datoriei publice în acest exemplu?
b) ponderea datoriei publice în PIB;
c) ponderea datoriei publice în export.

Rezolvare:
a). Ponderea datoriei publice interne în total datorie publică (550 / 800) * 100 = 68,75%
Structura datoriei publice: 68,75% este Ponderea datoriei publice interne în total iar diferenta pana la
100%, adica 31,25% este Ponderea datoriei publice externe în total

b) ponderea datoriei publice în PIB = (800 / 1750) * 100 = 45,71%

c) ponderea datoriei publice în export = (800 / 725) * 100 = 110,34%

2
3. Se dau următoarele date ipotetice, pentru un stat X:

Indicatori u.m. An 1 An 2
Datoria publică - total mld. ? ?
- internă mld. 3.250 4.750
- externă mld. 1.050 1.450
Cheltuieli cu plata dobânzilor – total, din care mld. ? ?
- aferente datoriei publice interne mld. 355 555
- aferente datoriei publice externe mld. 45 95
Plăţi în contul ratelor scadente la împrumuturile externe mld. 578 938
Cheltuieli bugetare mld. 2.928 4.713
Exportul de mărfuri şi servicii mld. 2.693 9.034
P.I.B mld. 25.346 52.454
Cursul de schimb um/USD 42 50
Populaţia mil.loc. 95 105

Să se determine, pentru fiecare din anii considerați:


a. Datoria publică totala exprimată în USD/ loc.
b. Ponderea în PIB a datoriei publice totale, respectiv a celei interne.
c. Ponderea în cheltuielile bugetare a cheltuielilor cu plata dobânzilor - total, respectiv a cheltuielilor cu
plata dobânzilor aferente datoriei publice interne.
d. Ponderea serviciului datoriei publice externe în PIB, în Export și în totalul cheltuielilor bugetare.

Calcule preliminare:
Indicatori u.m. An 1 An 2
Datoria publică - total mld. 4.300 6.200
Cheltuieli cu plata dobânzilor – total, din care mld. 400 650

3
Rezolvare:

a. Datoria publică totala exprimată în USD/ loc.


In Anul 1 este egala cu:
4.300 mld u.m. nationale / (95 mil. loc. * 42 u.m. nationale / USD) = 1.077,69 USD/ loc.

In Anul 2 este egala cu:


6.200 mld u.m. nationale / (105 mil. loc. * 50 u.m. nationale / USD) = 1.180,95 USD/ loc.

b. Ponderea în PIB a datoriei publice totale, respectiv a celei interne.


In Anul 1:
Ponderea în PIB a datoriei publice totale = (4.300 / 25.346) * 100 = 16,97%
Ponderea în PIB a datoriei publice interne = (3.250 / 25.346) * 100 = 12,82%

In Anul 2:
Ponderea în PIB a datoriei publice totale = (6.200 / 52.454) * 100 = 11,82%
Ponderea în PIB a datoriei publice interne = (4.750 / 52.454) * 100 = 9,06%

c. Ponderea în cheltuielile bugetare a cheltuielilor cu plata dobânzilor - total, respectiv a cheltuielilor cu


plata dobânzilor aferente datoriei publice interne

In Anul 1:
Ponderea în cheltuielile bugetare a cheltuielilor cu plata dobânzilor - total
= (400 / 2.928) * 100 = 13,67%
Ponderea în cheltuielile bugetare a cheltuielilor cu plata dobânzilor aferente datoriei publice interne
= (355 / 2.928) * 100 = 12,12%

In Anul 2:
Ponderea în cheltuielile bugetare a cheltuielilor cu plata dobânzilor - total
= (650 / 4.713) * 100 = 13,79%
Ponderea în cheltuielile bugetare a cheltuielilor cu plata dobânzilor aferente datoriei publice interne
= (555 / 4.713) * 100 = 11,78%

4
d. Ponderea serviciului datoriei publice externe în PIB, în veniturile din export și în totalul cheltuielilor
bugetare.

Serviciului datoriei publice externe = Cheltuielile cu plata dobânzilor aferente datoriei publice externe
+ Plăţi în contul ratelor scadente la împrumuturile externe

Anul 1
Serviciului datoriei publice externe = 45 + 578 = 623 mld u.m.
Ponderea serviciului datoriei publice externe în PIB = (623 / 25.346) * 100 = 2,46%
Ponderea serviciului datoriei publice externe în veniturile din export = (623 / 2.693) * 100 = 23,13%
Ponderea serviciului datoriei publice externe în în totalul cheltuielilor bugetare
= (623 / 2.928) * 100 = 21,28%

Anul 2
Serviciului datoriei publice externe = 95 + 938 = 1.033 mld u.m.
Ponderea serviciului datoriei publice externe în PIB = (1.033 / 52.454) * 100 = 1,97%
Ponderea serviciului datoriei publice externe în veniturile din export = (1.033 / 9.034) * 100 = 11,43%
Ponderea serviciului datoriei publice externe în în totalul cheltuielilor bugetare
= (1.033 / 4.713) * 100 = 21,92%

Analizați în dinamică mărimile calculate anterior (Datoria publică – total, Cheltuieli cu plata
dobânzilor – total, precum si ceilalti indicatori determinati la punctele a, b, c, d)

5
1.2. Aplicaţii rezolvate

1. Se cunosc urmãtoarele date, pentru statul R, în anul 2003:

Nr. crt Indicatori u.m. valori


1. cheltuielile bugetului de stat mld. u.m. 7500
2. cheltuielile fondului securitãţii sociale mld. u.m. 3000
3. cheltuielile bugetelor locale mld.u.m. 4500
4. transferuri între bugete mld. u.m. 1200
5. produs intern brut mld u.m. 33000
6. Populaţie mil. loc 20
7. curs de schimb u.m./USD 30

Sã se determine:
a) volumul CPTN;
b) volumul CPTC;
c) ponderea CPTC în PIB;
d) volumul CPTC medii pe locuitor exprimate în USD.

Rezolvare:
a) CPTN = suma cheltuielilor bugetelor;
CPTN = 7500 + 3000 + 4500 = 15000 mld. u.m.

b) CPTC = CPTN - transferuri între bugete;


CPTC = 15000 - 1200 = 13800 mld u.m.

CPTC
c) p CPTC/PIB
=
PIB
x 100
13800
p CPTC/PIB
=
33000
x 100 = 41,82%

CPTC
d) CPTC loc/USD
=
populatie x curs de schimb

13800 mld u.m.


CPTC loc/USD
=
20 milioane x 30 u.m./USD
= 23000 USD/loc

2. Se cunosc urmãtoarele date, pentru statul R, în anul 2003:

mld. u.m.
Nr. crt. Indicatori Sume
1. cheltuieli social-culturale 5000
2. cheltuieli cu asigurãrile şi protecţia socialã 7800
3. cheltuieli cu gospodãria comunalã şi locuinţe 3500
4. cheltuieli cu apãrarea naţionalã 2000
5. cheltuieli cu ordinea publicã 1500
6. cheltuieli cu puterea şi administraţia de stat 1000
7. cheltuieli cu acţiuni economice 6000
8. alte cheltuieli 5500

Sã se determine structura funcţională a cheltuielilor publice totale.

Rezolvare:
Pentru a determina ponderea fiecãrei categorii de cheltuieli în totalul
cheltuielilor trebuie sã determinãm suma acestora.
Total cheltuieli = 5000 + 7800 + 3500 + 2000 + 1500 + 1000 + 6000 +
5500 = 32300 mld u.m.
- ponderea cheltuielilor social-culturale:

5000
p = 32300 x 100 = 15,48%
1

- ponderea cheltuielilor cu asigurãrile sociale şi protecţia socialã:

7800
p 2
=
32300
x 100 = 24,14%

- ponderea cheltuielilor cu gospodãria comunalã şi locuinţe:

3500
p 3
=
32300
x 100 = 10,84%

- ponderea cheltuielilor cu apãrarea naţionalã:

2000
p 4
=
32300
x 100 = 6,19%

- ponderea cheltuielilor cu ordinea publicã:

1500
p 5
=
32300
x 100 = 4,64%

- ponderea cheltuielilor cu puterea şi administraţia de stat:


1000
p 6
=
32300
x 100 = 3,10%
- ponderea cheltuielilor cu acţiuni economice:

6000
p 7
=
32300
x 100 = 18,58%

- ponderea altor cheltuieli:

5500
p 8
=
32300
x 100 = 17,03%

3. Se cunosc urmãtoarele date: mld u.m.

Nr. crt. Indicatori 1995 2002


1. cheltuielile bugetului de stat 50000 72000
2. cheltuielile bugetului asigurãrilor 20000 28000
sociale de stat
3. cheltuielile bugetelor locale 35000 49000
4. transferuri între bugete 13000 10000
5. produs intern brut 150000 220000
6. Indicele preturilor (in 1998 = 100) 85 107

Valorile sunt exprimate în preţuri curente. Sã se determine:


a) CPTC în anul 1995;
b) modificarea nominalã, absolutã şi relativã a CPTC, pentru perioada
considerată;
c) modificarea realã, absolutã şi relativã a CPTC, pentru perioda
considerată;
d) modificarea ponderii cheltuielilor publice în produsul intern brut.
Rezolvare:
a) CPTC = CPTN - transferuri;
CPTC = (50000 + 20000 + 35000) - 13000 = 92000 mld u.m.

b) ∆CPTC n
2002/1995 = CPTC n
2002 − CPTC n
1995

∆CPTC 2002/1995 = 139000 - 92000 = 47000 mld u.m.


n

n
∆CPTC 2002/1995
∆CPTC
n
2002/1995 (%) = n
x 100
CPTC 1995

47000
∆CPTC
n
2002/1995 (%) = x 100 = 51,09%
92000

c) Pentru a determina modificarea cheltuielilor publice exprimate în preţuri


constante trebuie sã transformãm cheltuielile publice din exprimarea în preţuri
curente în exprimarea în preţuri constante.

n
CPTC
CPTC =
r

Ip unitar

92000
CPTC 1995 = = 108235,29 mld u.m.
r

0,85
139000
CPTC 2002 = = 129906,54 mld u.m.
r

1,07

∆CPTC
r
2002/1995 = CPTC r
2002 − CPTC r
1995

∆CPTC
rn
2002/1995 = 129906,54 - 108235,29 = 21671,25 mld u.m.

r
∆CPTC 2002/1995
∆CPTC 2002/1995 (%) =
r
r
x 100
CPTC 1995
∆CPTC
r
21671,25 x 100 = 20,02%
(%)= 108235,29
2002/1995

CPTC 2002 CPTC 1995


d) ∆p CPTC/PIB = x 100 - x 100
PIB 2002 PIB 1995

139000 92000
∆p CPTC/PIB
=
220000
x 100 -
150000
x 100 = 1,85%

4. Se cunosc urmãtoarele date:


Nr. Indicatori u.m. 1995 2002
crt.
1. cheltuielile bugetului de stat mld 13500 16000
2. cheltuielile bugetului securitãţii mld 7000 8000
sociale
3. cheltuielile bugetelor locale mld 8500 10000
4. transferuri între bugete mld 2000 2500
5. populaţie mil 30 32
6. curs de schimb um/usd 150 170
7. produs intern brut mld 70000 83000

Sã se determine:
a) modificarea CPTC medii pe locuitor exprimate în USD;
b) coeficientul de corelaţie între cheltuielile publice şi produsul intern
brut;
c) coeficientul de elasticitate a cheltuielilor publice în raport cu produsul
intern brut.
Rezolvare:
CPTC 2002
a) ∆CPTC loc/USD = -
populatie2002 x curs de schimb 2002

CPTC 1995
-
populatie1995 x curs de schimb1995

CPTC2002 = CPTN2002 - transferuri = (16000 + 8000 + 10000) - 2500 = 31500 mld u.m.
CPTC1995 = CPTN1998 - transferuri = (13500 + 7000 + 8500) - 2000 = 27000 mld u.m.

31500 mld 27000 mld


∆CPTC loc/USD = - = - 209,56 USD/loc deci are loc o
32 mil x 170 30 mil x 150
scadere a cheltuielilor publice medii pe locuitor exprimate în USD.

C 2002
I C 2002/1995
b) K = = C 1995
I PIB 2002/1995 PIB 2002
PIB 1995

31500
1,1666
K = 27000 = = 0,98 , deci creşterea PIB devanseazã creşterea
83000 1,1857
70000
cheltuielilor publice totale consolidate.

CPTC 2002 - CPTC 1995


c) e = C 1995
PIB 2002 - PIB 1995
PIB 1995
31500 - 27000
27000 0,1666
e = =
83000 - 70000 0,1857
= 0,9

70000

1.3. Aplicaţii propuse spre rezolvare

1. Se cunosc urmãtoarele date:


Nr. crt Indicatori u.m. valori
1. cheltuielile bugetului de stat mld. u.m. 8300
2. cheltuielile fondului securitãţii sociale mld. u.m. 3800
3. cheltuielile bugetelor locale mld.u.m. 4500
4. transferuri între bugete mld. u.m. 500
5. produs intern brut mld u.m. 32600
6. populaţie mil. loc 28
7. curs de schimb u.m./USD 45

Sã se determine:
a) volumul CPTN;
b) volumul CPTC;
c) ponderea CPTC în PIB;
d) volumul CPTC medii pe locuitor exprimate în USD.
2. Se cunosc urmãtoarele date (mld. u.m.):
Nr. crt. Indicatori Sume
1. cheltuieli social-culturale 12000
2. cheltuieli cu asigurãrile şi protecţia socialã 15500
3. cheltuieli cu gospodãria comunalã şi locuinţe 10500
4. cheltuieli cu apãrarea naţionalã 12000
5. cheltuieli cu ordinea publicã 8500
6. cheltuieli cu puterea şi administraţia de stat 6500
7. cheltuieli cu acţiuni economice 16500
8. alte cheltuieli 8600
Sã se determine ponderea fiecãrei categorii de cheltuieli în totalul
cheltuielilor.

3. Se cunosc urmãtoarele date:


mld u.m.
Nr. crt. Indicatori 1995 2002
1. cheltuielile bugetului de stat 42500 67000
2. cheltuielile bugetului asigurãrilor sociale de stat 25000 30000
3. cheltuielile bugetelor locale 28000 37000
4. transferuri între bugete 6500 9000
5. produs intern brut 138000 207000
6. Indicele de pret (pentru anul 1998 este egal cu 100) 80 110
7. cursul de schimb (u.m./USD) 25,3 26,1

Valorile sunt exprimate în preţuri curente. Sã se determine:


a) CPTC în cei doi ani consideraţi;
b) modificarea nominalã, absolutã şi relativã a CPTC;
c) modificarea realã, absolutã şi relativã a CPTC;
d) modificarea ponderii cheltuielilor publice în produsul intern brut;
e) cheltuielile publice totale consolidate exprimate în USD

4. Se cunosc urmãtoarele date:


Nr. Indicatori u.m. 1995 2002
crt.
1. cheltuielile bugetului de stat mld 15800 19000
2. cheltuielile bugetului securitãţii sociale mld 9500 10000
3. cheltuielile bugetelor locale mld 9600 11000
4. transferuri între bugete mld 2000 2500
5. Populaţie mil 50 54
6. curs de schimb um/usd 230 250
7. produs intern brut mld 85500 90200

Sã se determine:
a) modificarea, în mãrime absolutã şi relativã a cheltuielilor publice
totale consolidate (exprimate nominal);
b) modificarea CPTC medii pe locuitor exprimate în USD;
c) coeficientul de corelaţie între cheltuielile publice şi produsul intern
brut;
d) coeficientul de elasticitate a cheltuielilor publice în raport cu produsul
intern brut.
CURS 3 FINANTE PUBLICE AMP AN 2

TREBUIE SA LUAM CU TOT CU SEMN

E>1 PT COEFICIENTUL DE ELASTICITATE DINTRE CPTC SI PIB (E), IN


PERIOADA 1/0

K<1 pentru ultimul (coeficientul de corelatie dintre CPTC si PIB (e)

Ictpc1/0=1+modificarea relativa a CTPC = 1+(-0,3)=0,7

Rata de crestere economica nominala = modificarea relativa a Pib= 5%= 0,05


Trebuia determinata doar modificarea relativa a CPTC
K =(CPTC1/CPTC0)/(PIB1/PIB0)=1,1
(PIB1/PIB0)= 1 +0,05= 1,05
(CPTC1/CPTC0)= 1,1*1,05=1,155
Modificarea relativa a CPTC = (CPTC 1/CPTC0)- 1 = 1,155-1=0,155
E=0,1555/0,05=3,1
E= raportul modificarilor relative ale CPTC si PIB
Rata de crestere economica nominala= modificarea relativa a PIB =100 *(PIB 1 -
Pib 0)

ii) Presupui ca PIB0 = 100 => cptc0=35(35%*100)


Pib1=105
K=1,1=(CPTC1/CPTC0)/(PIB1/PIB0)
De aici rezulta Cptc1= 1,1*1,05*35=40,425
Finanţe publice: Curs organizatoric

Curs organizatoric: modalități de evaluare, prezentare obiective, conținut orientativ


disciplină, alte observații.

Se pun în evidență:
1) esența cursului (analize cantitative, pe bază de indicatori specifici)
2) cerințele și standardele de evaluare formativă pe parcursul semestrului (nu în
sesiune)

1. Disciplină obligatorie, finalizată cu Verificare (in cursul semestrului, NU in sesiune).

Numar credite ECTS: 4

Evaluare formativa, pe parcurs:

20% test 1 examinare la cursuri


20% test 2 examinare la cursuri
10% prezenta activa cursuri
10% prezenta activa seminarii
20% test 1 la seminarii
20% test 2 la seminarii

2. Obiective

Obiectiv general: Asigurarea pregătirii adecvate a studenţilor în domeniul finanţelor publice prin
cunoaşterea modului în care statul își exercită atribuțiile și își promovează politicile la nivel micro
și macroecononomic; dobândirea de către studenți a competenţelor necesare pentru identificarea,
gestionarea şi soluţionarea problemelor economice din domeniul finanţelor publice.

Obiective specifice:
- Însuşirea cunoştiinţelor necesare pentru înţelegerea modului de funcţionare a finanţelor
publice;
- Însuşirea teoriilor, metodologiilor şi instrumentelor de cercetare specifice domeniului
finanţelor publice;
- Analiza politicilor financiare publice, pe baza indicatorilor specifici, care trebuie învățați și
utilizați corespunzător

Studenţii trebuie să cunoască noţiunile și indicatorii de finanţe publice, trebuie să calculeze şi


să interpreteze indicatorii specifici.

Obligatoriu pentru curs si seminar: calculator științific individual (exista pe dispozitivele cu


care participați la activitățile online).
3. Conţinut orientativ

Finanţele publice: prezentare generală.


Sistemul cheltuielilor publice. Indicatori de analiză pentru cheltuielile publice (inclusiv analiza
investițiilor publice, bazată pe actualizare).
Indicele dezvoltării umane (IDU).
Resurse financiare publice. Soldul bugetar. Indicatori de analiză pentru resursele financiare publice.
Impozitele – notiuni generale. Impozite directe. Impozite indirecte.
Evaziunea fiscală, economia subterană, corupția.
Dubla impunere juridică internaţională.
Împrumuturi de stat. Datoria publică.
Procesul bugetar.

4. Bibliografie minimală

1. Văcărel Iulian (coord)., Finanţe publice, Ediția a VI-a, Editura didactică şi pedagogică,
Bucureşti, 2007 – suport de curs

2. Moşteanu Tatiana (coord), Viorel Iulian Brașoveanu și alții, Finante publice - Note de
curs si aplicatii pentru seminar, Editia a III -a revizuită, Editura Universitară, Bucureşti,
2008 – suport pentru seminar (conține exemple de grile și de aplicații practice)

3. Brașoveanu Iulian Viorel, Negrea Emil, Țâțu Lucian, Finanţe generale și de


întreprindere, Editura ASE, 2003Ș
http://www.biblioteca-digitala.ase.ro/biblioteca/carte2.asp?id=120&idb=21

4. Legea finanţelor publice nr. 500/2002 – STUDIU INDIVIDUAL

Alte materiale recomandate la cursuri/seminarii


Doctrine economice privind finanțele publice

De-a lungul timpului, s-au conturat două etape distincte privind concepțiile despre finanțe
publice: prima corespunde, în linii generale, mașinismului, capitalismului ascendent (secolele
XVIII-XIX și primele două decenii din secolul XX), iar cea de-a doua corespunde dezvoltării
monopolurilor (secolul XX, mai ales după marea recesiune economică mondială). Concepțiile din
prima etapă sunt considerate clasice, iar cele din etapa următoare moderne.

Concepţiile clasice reflectă doctrina liberală potrivit căreia activitatea economică trebuie
să se desfăşoare în conformitate cu principiul „laissez-faire, laissez-passer” (susţinută, spre ex., de
A. Smith, J.B. Say). Se considera că intervenţia statului în economie ar putea perturba iniţiativa
privată, libera concurenţă, acţiunea legilor obiective ale pieţei.
Statul trebuia să se limiteze la sarcinile sale tradiţionale vizând menţinerea ordinii publice,
apărarea frontierelor ţării şi întreţinerea de relaţii diplomatice cu alte state, iar cheltuielile publice
trebuiau restrânse la minimum. Potrivit acestei concepţii, sarcina finanţelor publice consta în
asigurarea resurselor financiare necesare întreţinerii şi funcţionării instituţiilor publice. Impozitele,
împrumuturile şi celelalte mijloace de procurare a resurselor financiare trebuiau astfel utilizate
încât să aibă caracter neutru, să nu modifice relaţiile socio-economice existente în piață și societate.
Păstrarea echilibrului între veniturile şi cheltuielile bugetare era considerată drept o cerinţă
fundamentală a bunei gestiuni, esenţa finanţelor publice. Preocuparea specialiştilor era orientată
îndeosebi spre problemele legate de procurarea resurselor necesare statului şi utilizarea lor
eficientă. De asemenea, se urmărea modul de repartizare a sarcinilor fiscale pe categorii de
plătitori, modul de contractare şi rambursare a împrumuturilor, întocmirea şi executarea echilibrată
a bugetului, respectarea anumitor reguli de disciplină financiară şi de bună gestionare a fondurilor,
conceptul de finanţe publice avea un pronunţat caracter juridic.
Concepţiile moderne iau naştere după primul război mondial, ca urmare a unor crize
economice grave. O caracteristică a acestei etape de evoluţie a finanţelor publice este afirmarea tot
mai pregnantă a doctrinei intervenţioniste (keynes-iste), conform căreia statul este chemat să
exercite un rol activ în viaţa economică și socială, să influenţeze procesele economico-sociale, să
corecteze evoluţia ciclică, să prevină crizele sau cel puţin să le limiteze efectele negative.
John Maynard Keynes este fondatorul acestui curent de gândire. Acesta a propus o politică
anticriză, bazată pe trei componente majore:
i) menţinerea cererii agregate prin nealterarea puterii de cumpărare, având în vedere faptul că
orice reducere a salariului (inclusiv pe calea impozitelor) antrenează scăderea consumului, care
este factorul determinant al cererii efective;
ii) exercitarea unei acţiuni globale asupra economiei, prin intervenţia autorităţilor publice; astfel,
statul trebuie să suplinească investiţiile particulare prin investiţii publice, argumentând că sporirea
investiţiilor are un rol stimulator asupra relansării economiei prin intermediul salariilor distribuite
şi, implicit, prin creşterea puterii de cumpărare;
iii) implicarea statului prin acţiuni asupra componentelor monetare ale economiei; Keynes acordă
o importanţă deosebită ratei dobânzii şi unei „monede dirijate”.
În această doctrină este apreciată şi încurajată intervenţia statului în economie și societate
prin: acţiuni pentru combaterea şomajului, a inflației, a sărăciei, acţiuni pentru restabilirea
echilibrului general economic, acţiuni pentru redresarea economiei stagnante, acordarea de
subvenţii şi de facilităţi întreprinderilor private.
Finanţele publice devin un mijloc de intervenţie a statului în economie și în societate.
Preocuparea principală a specialiştilor devine studierea instrumentelor cu ajutorul cărora statul
poate interveni în viaţa economică și socială, a modalităţilor de influenţare a proceselor economice
şi a relaţiilor sociale. Se analizează mijloacele de intervenţie ale statului în economie, prin
intermediul cheltuielilor şi veniturilor publice. Prin politici bugetare, fiscale, monetare şi valutare,
statul urmărește influenţarea proceselor economice și sociale către un curs favorabil.
„Statului jandarm” a fost înlocuit de „statul providenţă” (sau statul bunăstării generale),
care are funcții tot mai multe și mai variate, implicit o pondere tot mai are în P.I.B.
Doctrina intervenționistă este cea care a reconstruit cu mare succes Europa după cel de-a
doilea razboi mondial, prin intermediul Băncii Mondiale și a planului Marshall.
Există și alte doctrine moderne (spre ex. neokeynesism, neoliberalism, libertarianism,
monetarism, teoria ofertei, teoria anticipărilor, etc.), care încearcă să adapteze teoria clasică a
liberalismului economic, și respectiv teoria modernă keynesistă, la noile condiţii economice.
Aceste doctrine reprezintă practic un mix între cele două extreme (stat jandarm, respectiv stat
providență). Ele încearcă armonizarea intereselor şi intervenţiei statului în economie cu interesele
sectorului privat. Statul intervine pe calea politicilor publice, astfel încât să efectueze redistribuiri
când acestea sunt necesare, dar intervenţia statului să nu distorsioneze mecanismele de funcționare
liberă a sectorului privat.
În prezent, finanţele publice îndeplinesc deci două roluri fundamentale: mijloc de acoperire
a cheltuielilor cu funcţionarea sectorului public, dar și mijloc de intervenţie economico-socială.

Banca Mondială a fost înființată în 1944.


Fondatori: John Maynard Keynes, Harry Dexter White

Planul Marshall (în eng. The Marshall Plan, cu numele oficial European Recovery Program
(ERP)), a fost primul plan de reconstrucție conceput de către Statele Unite ale Americii și destinat
țărilor europene afectate de al doilea război mondial. El a avut ca scop un ajutor financiar rapid
pentru reconstrucția Europei și asigurarea de aliați pentru Statele Unite ale Americii, pe continentul
nostru. La 5 iunie 1947, într-un discurs rostit în Aula Universității americane Harvard, secretarul
de stat american George Marshall a anunțat lansarea unui vast program de asistență economică
destinat refacerii economiilor europene.

Planul Marshall a constat într-un ajutor financiar acordat unui număr de doar 17 state. Pentru
administrarea acestuia a fost înființată Organizația pentru Cooperare și Dezvoltare
Economică (OECD). Tabelul de mai jos prezintă ajutorul acordat fiecărei țări în parte, după an.
1948/49 1949/50 1950/51 Cumulativ
Țara
(milioane $) (milioane $) (milioane $) (milioane $)
Austria 232 166 70 468
Belgia și Luxemburg 195 222 360 777
Danemarca 103 87 195 385
Franța 1085 691 520 2296
Germania de Vest 510 438 500 1448
Grecia 175 156 45 376
Islanda 6 22 15 43
Irlanda 88 45 0 133
Italia 594 405 205 1204
Olanda 471 302 355 1128
Norvegia 82 90 200 372
Portugalia 0 0 70 70
Suedia 39 48 260 347

Elveția 0 0 250 250


Turcia 28 59 50 137
Regatul Unit 1316 921 1060 3297
Total 4.924 3.652 4.155 12.731

S-ar putea să vă placă și