Rentabilitatea economică

Rentabilitatea economică a
întreprinderii
Măsoară rata de rentabilitate a
activelor instituţiilor sau
companiilor. Se determină ca
raport între profitul net şi
activele la sfârşitul perioadei sau
profit net şi media activelor .
Ratele de rentabilitate economica masoara eficienta mijloacelor materiale si financiare alocate
intregii activitati a intreprinderii. Acestea pot fi clasificate in:
- rapoarte (indicatori) intre rezultatele obtinute si capitalurile alocate;
- indicatori de rentabilitate definiti ca rapoarte intre rezultate intreprinderii si cifra de
afaceri.
Capitalurile pentru care se analizeaza profitabilitatea sunt cele angajate de catre intreprindere.
Rentabilitatea economica a capitalurilor
investite se calculeaza cu ajutorul
urmatoarelor formule:

unde s-a notat cu:

EBE - excedentul brut al exploatarii
NFR - necesarul de fond de rulment.
Valoarea indicatorului astfel determinata
trebuie sa fie superioara ratei inflatiei pentru
ca intreprinderea sa poata pastra substanta sa.
Altfel spus, rata rentabilitatii
economice trebuie sa remunereze
capitalurile investite la cel putin
nivelul ratei minime de randament din
economie (rata medie a dobanzii) si al
riscului economic si financiar pe care
si l-au asumat furnizorii de capital.
Rata rentabilitatii economice trebuie
sa permita intreprinderii reinnoirea si
cresterea activelor sale intr-o perioada
cat mai scurta.
Ratele de rentabilitate financiara masoara randamentul capitalurilor proprii, deci
al plasamentului pe care l-au facut actionarii cand au cumparat actiunile
intreprinderii.
Rentabilitatea financiara remunereaza proprietarii intreprinderii prin acordarea
de dividende si prin cresterea rezervelor care reprezinta de fapt, o crestere a averii
proprietarilor:

Rentabilitatea financiara este influentata de modalitatea de procurare a capitalurilor

si deci de structura financiara a intreprinderii.
De aici rezulta ca se impune urmatoarea regula: rata rentabilitatii financiare trebuie
sa fie mai mare decat rata medie a dobanzii pe piata pentru ca actiunile sa fie
atractive pentru investitori si pentru a creste cursul lor bursier.
Ratele de structura a capitalurilor caracterizeaza
modalitatile de finantare a investitiilor intreprinderii
(strategice, de exploatare si de echilibru), putandu-se
grupa astfel:
a) - rate ale echilibrului financiar;
b) - rate ale indatorarii.
a) Ratele echilibrului financiar sunt expresia
importantei si a evolutiei in timp a fondului rulment de
net (FRN), necesarul de fond de rulment (NFR) si
trezoreria neta (TN):
Rata de finantare a activelor fixe se
poate exprima:
Rate ale indatorarii:
Rata capacitatii de plata a ciclului de exploatare este o
rata de lichiditate si se determina:

In mod normal valoarea acestui indicator trebuie sa fie mai

mare decat 1.
Rata capacitatii de plata imediata este o rata de
trezorerie si se determina:

si trebuie sa aiba in mod normal valoare mai mare decat 1.

Observatie: rata de lichiditate si rata trezoreriei se mai
numesc si rate de trezorerie masurand solvabilitatea
intreprinderii pe termen scurt.
 Concluzie
Rentabilitatea activelor reflectă nivelul profitului obținut de fiecare
leu al mijloacelor investite în circulația întreprinderii indiferent de
sursa de finanțare a acestora.În cazul cînd întreprinderea obține
pierderi contabile,nivelul acestui indicator va fi negativ și v-a reflecta
nivelul pierderilor obținute de la fiecare leu al activelor
întreprinderii.De eficiența utilizării
acestora depinde capacitatea
întreprinderii de a supravețui sub
aspect financiar ,de a atrage mijloace
bănești de la cumpărători și a achita,
în termenele stabilite,datoriile acesteia.