CAPITOLUL I

DIAGNOSTICAREA – ACTIVITATE NECESARĂ ÎN EVOLUŢIA

FIRMEI

Pentru conducerea oricărei firme este esenţial să cunoască în permanenţă situaţia

firmei. Doar aşa este posibil un management eficient, care să asigure rezolvarea cât mai
rapidă a problemelor care apar.
Din acest punct de vedere, o firmă poate fi comparată cu un organism uman.
Există şi persoane care merg la medic doar atunci când au sesizat că au probleme
de sănătate, dar cel mai bine este să se meargă la controale periodice, pentru a depista cât
mai rapid problemele, înainte de agravarea lor. În orice caz, înainte de aplicarea unui
tratament, trebuie pus un diagnostic; abia după investigaţiile efectuate cu scopul stabilirii
diagnosticului se poate stabili dacă organismul este sănătos sau bolnav, iar dacă este
bolnav şi diagnosticul este corect stabilit, se poate aplica un tratament pentru a asigura
însănătoşirea sa.
În mod similar în cazul unei firme se recomandă realizarea unor „investigaţii”, a
unor analize periodice, cu scopul de a stabili dacă firma funcţionează normal sau dacă are
probleme în unele domenii – altfel spus cu scopul de a îi pune un diagnostic. Nu este re -
comandabil să se aştepte până când problemele cu care se confruntă firma devin evidente
pentru a le soluţiona.
Aşa cum este definit el în dicţionarul limbii române, diagnosticul constă în
identificarea unei boli, după simptomele ei, sau după rezultatul examenelor de laborator.
În sens larg, depăşind domeniul medical, diagnosticul se referă la identificarea unor
probleme, pe baza unei analize complexe. Importanţa sa este evident, având în vedere
faptul că primul pas în rezolvarea unei probleme este identificarea sa.
Etimologic, cuvântul diagnostic provine din limba greacă, de la „diagnostikus”,
termen care înseamnă apt de a discerne, de a delimita cu obiectivitate un subiect oarecare
după manifestările acestuia. 1
Referitor la o firmă, diagnosticul presupune aprecierea stării firmei, identificarea
posibilelor probleme cu care se confruntă firma şi a cauzelor acestora.

1.1. SCOPUL ŞI OBIECTIVELE DIAGNOSTICULUI FIRMEI

Diagnosticul, indiferent de domeniul de utilizare, presupune o analiză complexă a

fenomenului investigat, a mecanismului său de formare şi de modificare. Diagnosticul
firmei este o analiză a situaţiei firmei care permite evidenţierea aspectelor pozitive şi a
aspectelor negative legate de activitatea firmei.
În funcţie de gradul de extindere a analizei, se poate vorbi de un diagnostic global
(o analiză a principalelor funcţii ale firmei – financiar-contabilă, juridic-patrimonială,
comercială, tehnic-operaţională, de personal) sau de un diagnostic special (al unei
singure funcţii a firmei) – diagnosticul special cel mai frecvent realizat este diagnosticul
financiar.

1
Duran V. – Finanţele firmei, Editura Mirton, Timişoara, 2000, pagina 254
5
 Pentru realizarea unui diagnostic al firmei trebuie parcurse cel puţin trei etape2:
a) analiza firmei;
b) analiza mediului intern al firmei (angajaţi, produse, active, pasive);
c) analiza mediului extern (clienţi, piaţă, concurenţă).
Din analiza diagnostic nu trebuie să lipsească elemente referitoare la următoarele
aspecte:
 istoria firmei – cu accent pe evoluţia din ultimii ani;
 asociaţi (acţionari în cazul unei societăţi pe acţiuni);
 personalul firmei;
 organizarea şi gestiunea firmei;
 produse;
 performanţele utilajelor şi a echipamentelor de producţie;
 imaginea şi reputaţia firmei;
 calitatea relaţiilor comerciale;
 concurenţă;
 strategia firmei şi perspectivele acesteia;
 activitatea de cercetare-dezvoltare;
 gestiunea financiară şi relaţiile financiare ale firmei.
Diagnosticul unei firme poate avea la bază diverse motivaţii. El este obligatoriu
pentru firmele aflate în dificultate şi supuse unui proces de reorganizare şi lichidare. El
poate fi cerut de proprietar (în cazul schimbării proprietarului) sau de către bănci în cazul
în care firma apelează la credite. De asemenea, conducerea firmei poate cere realizarea
unui diagnostic pentru a cunoaşte mai bine situaţia firmei, chiar dacă nu există probleme
sesizabile la momentul respectiv. Există şi cazuri în care alte persoane externe firmei cer
realizarea unui diagnostic (general sau parţial) – acţionari, clienţi, furnizori, etc.
Indiferent de motivaţia care constituie fundamentul deciziei de a realiza un
diagnostic al firmei, obiectivele urmărite sunt aceleaşi: stabilirea aspectelor pozitive şi a
aspectelor negative legate de activitatea firmei, stabilirea punctelor forte şi a punctelor de
fragilitate a firmei.
Diagnosticul are ca obiectiv aprecierea stării de sănătate a firmei pe baza mă -
surării performanţelor şi a vulnerabilităţii firmei. Astfel, obiectivul unui diagnostic nu
este soluţionarea problemelor, ci identificarea lor – element absolut necesar pentru a le
putea rezolva ulterior – deoarece realizarea unui diagnostic nu implică aplicarea unor
măsuri de redresare.
Pe baza diagnosticului se poate face evaluarea firmei, considerând că din timpul
necesar evaluării unei firme, după metodele clasice de evaluare, stabilirea diagnosticul
ocupă 80%.3
Puncte forte ale firmei pot fi:
 dimensiunea firmei şi dinamica ei (dacă firma este în creştere);
 diversitatea şi fidelitatea clientelei;
 calitatea produselor şi serviciilor;
 produse şi licenţe realizate în exclusivitate de firmă;
 puterea şi autonomia financiară;
 bonitatea;
 structura adecvată a personalului;
 o înaltă calificare a personalului;

2
Duran V. – Finanţele firmei, Editura Mirton, Timişoara, 2000, pagina 237
3
Cristea H., Ştefănescu N. – Gestiunea financiară a întreprinderii, Editura Mirton, Timişoara, 1996, pagina 410
6
  nivelul tehnologic;
 puterea reţelei comerciale şi vadul comercial.
Printre aspectele negative pot fi menţionate:
 situaţia în raport cu concurenţii;
 situaţia în raport cu furnizorii şi clienţii;
 dependenţa de surse externe de finanţare;
 dependenţa de piaţa externă;
 caracterul sezonier al activităţii;
 o piaţă în declin;
 modificarea reglementărilor legale în domeniul respectiv de activitate;
 amplasarea firmei departe de căi de transport şi/sau de comunicaţie.
Consecinţele unui diagnostic al firmei diferă în funcţie de concluziile sale, în
funcţie de stare firmei, şi sunt redate schematic în figura 1.1.

Diagnostic al firmei

Stare bună Stare de dificultate

Evidenţiere puncte forte Identificarea disfuncţionalităţilor

şi de fragilitate şi dificultăţilor

Analiză Analiză

Program de acţiune Măsuri de redresare

Succes Eşec Succes Eşec

Dezvoltare Declin Redresare Faliment

Fig. 1.1. Consecinţele diagnosticului firmei

1.2. COMPONENTELE DIAGNOSTICULUI GENERAL AL FIRMEI

Diagnosticul general al firmei presupune analiza a numeroase aspecte, urmărind o

serie de criterii specifice. În literatura de specialitate străină se spune că un diagnostic
trebuie să urmărească analiza „celor 5M”:
a) men – oamenii, angajaţii întreprinderii, personalul acesteia, ceea ce înseamnă
diagnosticul potenţialului uman;

7
 b) money – bani, analiza aspectelor financiare (surse de finanţare, gestiunea
creanţelor, a datoriilor, gestiunea financiară a firmei în ansamblu), ceea ce înseamnă
diagnosticul financiar;
c) merchandise – mărfuri în sens larg, produsele firmei, gestiunea stocurilor,
aspecte legate de comercializarea de bunuri şi servicii (reţea de distribuţie, modalităţi de
promovare, relaţii comerciale), ceea ce înseamnă diagnosticul comercial;
d) materials – aspecte materiale, privind îndeosebi activele fixe, imobilizate ale
firmei, analiza cantitativ-calitativă a acestora, ceea ce înseamnă diagnosticul poten ţialului
tehnic şi tehnologic;
e) market – aspecte legate de piaţa pe care se găseşte firma (concurenţă, clienţi,
furnizori, reglementări specifice acestei pieţe, pe care firma este obligată să le respecte,
ceea ce înseamnă diagnosticul comercial (aspectele legate de concurenţă, clienţi,
furnizori) şi diagnosticul juridic (aspecte referitoare la ansamblul legilor, normelor şi
reglementărilor pe care firma trebuie să le respecte);
Se poate spune deci că principalele segmente (sau componente) ale diagnosti-
cului general al firmei sunt diagnosticul juridic, diagnosticul personalului (diagnosticul
potenţialului uman, diagnosticul organizării conducerii şi personalului, diagnosticul or ga-
nizării şi managementului), diagnosticul potenţialului tehnic şi tehnologic (diagnosticul
tehnic, diagnosticul producţiei-exploatării), diagnosticul comercial şi diagnosticul finan -
ciar (diagnosticul financiar-contabil).
Diagnosticul juridic are ca obiectiv aprecierea situaţiei juridice a firmei şi a ris-
curilor legate de situaţia juridică. Se urmăreşte îndeosebi modul în care firma a respectat
legislaţia în vigoare (privind societăţile comerciale, dreptul comercial, dreptul muncii,
dreptul fiscal, legislaţia privind mediul, etc.).
Diagnosticul personalului urmăreşte aspecte legate de asigurarea resurselor
umane (concordanţa dintre dimensiunea personalului necesar şi cel existent), califi -
carea personalului, structura lui pe categorii de salariaţi, în funcţie de sex, vârstă, nivel
de pregătire, vechime în muncă, flexibilitatea personalului (capacitatea angajaţilor de a
de adapta la sarcini noi şi diferite), comportamentul şi disciplina personalului (gradul
de utilizare a timpului de muncă, rata absenteismului, frecvenţa şi amploarea con flic-
telor de muncă), eficienţa utilizării forţei de muncă (productivitatea muncii, profi -
tabilitatea muncii).
Ca indicatori principali, se calculează:
a) Efectivul mediu ( E ), ca medie aritmetică între efectivul de salariaţi la înce -
putul anului (Ei) şi efectivul de salariaţi la sfârşitul anului (Ef):

Ei + Ef
E=
2

b) Indicele de stabilitate a personalului (I sp), ca raport între efectivul permanent

(Ep) şi efectivul total (E t):

Ep
I sp =
Et

c) Indicele celor plecaţi din firmă (R p), ca raport între numărul salariaţilor
plecaţi în timpul anului (N p) şi efectivul mediu ( E ):

8
 Np
Rp =
E

d) Coeficientul de absenteism (K a), numărul de absenţe pe an (O a) şi numărul de

ore convenţionale dintr-un an (N o):

Oa
Ka =
No

Diagnosticul potenţialului tehnic şi tehnologic urmăreşte determinarea gradului

în care capitalul productiv al firmei răspunde nevoilor actuale şi de perspectivă.
Principalele aspecte avute în vedere privesc asigurarea cu mijloace de muncă, starea imo -
bilizărilor corporale (volumul, gradul de uzură, structura, posibilităţi de reînnoire şi mo -
dernizare), gradul de utilizare a imobilizărilor corporale şi performanţele acestora.
Principalii indicatori urmăriţi se referă la:
a) Starea mijloacelor de producţie (SM p), calculată ca raport între numărul
mijloacelor de producţie în activitate (M pa) şi numărul total al mijloacelor de producţie
din inventar (Mpt):

M pa
SM p =
M pt

b) Coeficientul de uzură al mijloacelor fixe (K u), calculat ca raport între valoarea

uzurii (Vu) şi valoarea brută a mijloacelor fixe (V b):

Vu
Ku =
Vb

c) Coeficientul de reînnoire a mijloacelor fixe (Kr), calculat ca raport între valoarea

intrărilor din investiţii (Vii) şi valoarea brută a mijloacelor fixe la finele anului (Vbf):

Vii
Kr =
Vbf

d) Înzestrarea tehnică cu echipamente de producţie (Zt), calculată ca raport între

valoarea mijloace fixe destinate exploatării (M pe) şi numărul mediu scriptic de muncitori
productivi (Npp):

M pe
Zt =
N pp

e) Nivelul de automatizare (N a), calculat ca raport între valoarea brută a

maşinilor automatizate (V ba) şi valoarea brută a numărul total de mijloace fixe (V bt):

Vba
Na =
Vbt

9
 Diagnosticul comercial are ca obiectiv determinarea poziţiei firmei pe piaţă, în
momentul realizării diagnosticului şi în perspectivă (evoluţia vânzărilor, dimensiunea
pieţei de desfacere, concurenţa, cota de piaţă a firmei, poziţia sa în raport cu concurenţii,
produsele şi serviciile comercializate, modalităţi de distribuţie, performanţele reţelei de
distribuţie, promovarea produselor şi serviciilor) şi evaluarea relaţiilor comerciale ale
firmei (relaţiile firmei cu clienţii şi cu furnizorii).
Principalii indicatori calculaţi în cadrul unui diagnostic comercial sunt:
a) Ritmul înnoirii producţiei (Rî), calculat ca raport între numărul de produse noi
(PN) şi numărul total al produselor firmei (TP), sau ca raport între valoarea produselor
noi (VPN) şi cifra de afaceri (CA) a perioadei de referinţă:

PN VPN
Rî = =
TP CA

b) Durata medie de decontare a creanţelor ( D dc), calculată ca raport între soldul

contului clienţi (S sc) la [Link]. şi rulajul anual al contului clienţi (R ac), înmulţit cu 360:

Scc
D dc =
R ac
360

c) Gradul acoperirii pieţei de către firma respectivă (P po), calculat ca raport între
cifra de afaceri a firmei (CA) raportată la cifra de afaceri a celui mai important concurent
(CA’) înmulţit cu 100:

CA
Ppo = ⋅100
CA '

Diagnosticul financiar urmăreşte investigarea situaţiei financiare a firmei, pe ba-

za informaţiilor culese din documente financiar-contabile precum bilanţul, contul de pro -
fit şi pierdere, anexe. Sunt analizate aspecte precum structura financiară a firmei (struc -
tura capitalului utilizat), structura activelor firmei, echilibrul financiar al firmei, înca sa-
rea creanţelor, plata datoriilor, gestionarea resurselor, eficienţa resurselor utilizate, ren ta-
bilitatea economică a firmei (capacitatea firmei de a obţine profit), capacitatea de auto fi-
nanţare a activităţii, etc. Analiza urmăreşte atât valoarea indicatorilor financiari, cât şi
evoluţia acestora.
Diagnosticul firmei poate fi realizat de conducerea firmei, de cadre abilitate
aparţinând departamentelor supuse diagnosticului, de către specialişti externi (firme de
consultanţă) sau de către echipe mixte, formate din specialişti interni şi externi. Se apre -
ciază că ultima variantă asigură cele mai mari şanse de succes, deoarece combină avan ta-
jul cunoaşterii aprofundate şi detaliate a situaţiei firmei (specialiştii interni) cu expe rienţa
şi specializarea specialiştilor externi.
Există şi cazuri în care se doreşte doar o analiză parţială a situaţiei firmei, şi
atunci se vor realiza doar unele componente ale diagnosticului general, nu toate.
Cea mai adesea, când se realizează un diagnostic parţial este vorba de diag nosti-
cul financiar. Aspectele cuprinse în diagnosticul financiar sunt extrem de complexe şi de
cele mai multe ori când persoane terţe doresc să cunoască situaţia firmei, acestea sunt in -
teresate cu precădere de situaţia financiară a acesteia. În cazul unei fuziuni sau achi ziţii,
evaluarea financiară a firmei este esenţială pentru a stabili preţul acesteia, sau cota pe
care o va deţine din întreprinderea nou creată. Proprietarii unei firme (sau acţionarii unei
10
societăţi pe acţiuni) vor fi întotdeauna interesaţi de situaţia financiară a firmei, pentru a
îşi putea evalua corect averea. În cazul unor tranzacţii importante, partenerii pot fi in tere-
saţi de situaţia financiară a firmei cu care încheie contractul. De asemenea în cazul unei
cereri de credit, banca va solicita întotdeauna informaţii despre situaţia financiară a so li-
citantului, pentru a decide dacă cererea va fi acceptată sau respinsă şi pentru a stabili
prima de risc aferentă dobânzii cerute.
Importanţa cunoaşterii situaţiei financiare a unei firme este evidentă şi dacă se au
în vedere documentele pe care orice firmă este obligată prin lege să le publice anual –
bilanţ contabil, cont de profit şi pierderi, anexe.
În ultimă instanţă, aprecierea viabilităţii unei firme, se face în funcţie de situaţia
sa financiară, deoarece problemele apărute în orice alt domeniu afectează mai devreme
sau mai târziu şi situaţia financiară a firmei (de exemplu deteriorarea climatului social
din firmă, manifestată prin conflicte şi creşterea ratei de absenteism va determina redu ce-
rea productivităţii muncii, scăderea volumului şi implicit a valorii producţiei obţinute şi
vândute, ceea ce va afecta negativ situaţia financiară a firmei; deteriorarea relaţiilor co -
merciale ale firmei va implica şi costuri care vor duce la deteriorarea situaţiei financiare).
Se poate aprecia că activitatea unei firme se reflectă cu destul de mare exactitate
în situaţia sa financiară, care poate fi cunoscută cu ajutorul unui diagnostic financiar.

1.3. DIAGNOSTICUL FINANCIAR – COMPONENTĂ A

DIAGNOSTICULUI FIRMEI

Diagnosticul financiar poate fi definit ca „o sinteză a analizei financiare, efec -

tuate la nivelul întreprinderii, care are ca obiectiv esenţial studiul static şi dinamic al ac ti-
vităţii desfăşurate de întreprindere, din care să rezulte concluzii cu privire la lichiditatea
întreprinderii, structura mijloacelor economie şi resurselor, echilibru financiar, re zulta-
tele obţinute, precum şi în legătură cu modul de gestionare a resurselor” 4.
Informaţiile furnizate de un diagnosticul financiar se obţin pe baza unei analize
retrospective şi sunt utilizate pentru fundamentarea deciziilor privind măsurile de re dre-
sare şi dezvoltare a firmei.
Un diagnostic financiar trebuie să răspundă următoarelor întrebări:
 pot fi plătite datoriile pe termen foarte scurt ale firmei?;
 pot fi plătite datoriile pe termen lung ale firmei?;
 nevoile de exploatare pot fi acoperite din activitatea proprie a firmei?;
 structura capitalului este adecvată activităţii desfăşurate?;
 gestiunea resurselor este corespunzătoare?;
 eficienţa resurselor utilizate depăşeşte mărimea medie pentru sectorul de
activitate al firmei?;
 tendinţa indicatorilor este de creştere?
La fel ca şi în cazul diagnosticului general al firmei, obiectivul diagnosticului finan-
ciar este detectarea unor eventuale stări de dezechilibru financiar şi identificarea cauzelor
care le-au generat; mai concret, diagnosticul financiar urmăreşte măsurarea rentabilităţii
capitalului, aprecierea condiţiilor de echilibru financiar şi evaluarea gradului de risc.5

4
Mihai I. şi colectiv – Analiza situaţiei financiare a agenţilor economici, Editura Mirton, Timişoara, 1997,
pagina 173
5
Stancu I. – Finanţe, Editura Economică, Bucureşti, 1996, pagina 363
11
 Termenul de diagnostic financiar est frecvent asociat cu termenul de risc, de-
oarece prin cunoaşterea situaţiei financiare a unei firme pot fi evaluate riscurile la care
aceasta este expusă.
Riscul poate fi definit, în sens larg, drept un eveniment posibil şi nesigur, care
poate genera o pagubă, o pierdere. Principalele riscuri cu care se confruntă o firmă pot fi
împărţite în următoarele categorii 6:
 riscuri economice (de exploatare);
 riscuri financiare;
 riscul de faliment;
 riscul de dobândă.
Între mărimea riscurilor financiare şi performanţele financiare ale firmei există o
strânsă legătură, motiv pentru care băncile cer o serie de indicatori specifici diagnos ticu-
lui financiar înainte de a decide aprobarea sau respingerea unei cereri de creditare.
Elementele care compun diagnosticul financiar pot fi împărţite după mai multe
criterii. În esenţă aceste elemente se referă la capacitatea de plată a firmei, indicatori de
solvabilitate, capacitate de autofinanţare, structura capitalului, structura activelor, ges -
tiunea resurselor, randamentul resurselor.
Unii autori7 consideră că diagnosticul financiar este compus din două diagnostice
distincte: diagnosticul rentabilităţii (analiza ratelor de rentabilitate eco nomică şi
financiară, a profitului pe acţiune etc.) şi diagnosticul riscului (analiza riscului economic
şi a riscului de faliment).
Diagnosticul financiar se face pornind de la datele din bilanţul firmei şi urmăreşte
analiza situaţiei patrimoniale prin intermediul echilibrului financiar (a indicatorilor
privind evoluţia fondului de rulment, a necesarului de fond de rulment şi a trezoreriei
nete, a indicatorilor privind structura financiară a firmei, a indicatorilor privind diverse
rate şi durate) şi analiza rezultatelor exerciţiului 8.

6
Duran V. – Finanţele firmei, Editura Mirton, Timişoara, 2000, pagina 242 - 250
7
Stancu I. – Finanţe, Editura Economică, Bucureşti, 1996, pagina 363
8
Duran V. – Finanţele firmei, Editura Mirton, Timişoara, 2000, pagina 270 - 280
12
 CAPITOLUL II

METODE DE DIAGNOSTIC FINANCIAR

Practica financiară internaţională utilizează mai multe metode de analiză pentru

realizarea diagnosticului financiar. Fiecare metodă prezintă anumite avantaje şi anumite
dezavantaje. Printre cele mai cunoscute metode utilizate în Occident sunt metoda Conon-
Holder şi metoda Altman. Aplicate la condiţiile specifice din ţara noastră, cele două
metode duc la rezultate diametral opuse. Astfel, primul model fiind unul optimist
plasează firmele româneşti în zone riscului minim, iar cel de-al doilea, mai pesimist, le
plasează în zona de risc maxim. Un alt model utilizat frecvent în practica occidentală este
modelul Centralei Bilanţurilor al Băncii Franţei, dar nici acesta nu este adaptat analizei în
condiţii de tranziţie.
Cunoscute ca metode ale scorurilor, cele trei modele (Conan-Holder, Altman, şi
modelul Centralei Bilanţurilor al Băncii Franţei) au la bază scorul „Z” atribuit firmei, şi
calculat în funcţie de diferite elemente:
A) în modelul Conan-Holder, scorul Z se calculează în funcţie de cinci rate:

EBE Cpe
x1 = ; x2 =
DT TA

AC' Chf
x3 = ; x4 =
TA CA

Chp
x5 =
VA

în care:
EBE – excedentul brut din exploatare;
DT – datorii totale;
Cpe – capitaluri permanente;
TA – activ total;
AC' – active circulante, fără stocuri;
Chf – cheltuieli financiare;
CA – cifra de afaceri;
Chp – cheltuieli de personal;
VA – valoarea adăugată.

Pe baza acestor rate, scorul „Z” se calculează cu formula:

Z = 0,24 x1 + 0,22 x2 + 0,16 x3 + 0,87 x4 + 0,10 x5

Interpretarea scorului „Z” obţinut se face astfel:

a) Z > 0,16 ⇒ situaţie foarte bună a firmei (risc de faliment sub 10%);
b) 0,16 > Z > 0,1 ⇒ situaţie bună (risc de faliment cuprins între 10% şi 30%);
c) 0,1 > Z > 0,04 ⇒ situaţie dificilă, de alertă (risc de faliment cuprins între 30%
şi 65%);

13
 d) 0,04 > Z > -0,05 ⇒ situaţie de pericol (risc de faliment cuprins între 65% şi
90%);
e) Z < -0,05 ⇒ situaţie foarte gravă, de eşec (risc de faliment de peste 90%).

B) în modelul Altman, ratele care stau la baza calculului scorului Z sunt

următoarele :

RBE R
x1 = ; x2 =
TA TA

FRNG CA
x3 = ; x4 =
TA TA

Cpr
x5 =
DT

în care:
RBE – rezultatul brut din exploatare;
TA – activ total;
R – rezerve;
FRNG – fond de rulment net global;
CA – cifra de afaceri;
Cpr – capital propriu;
DT – datorii totale.

Pe baza acestor rate, scorul „Z” se calculează cu formula:

Z = 3,3 x1 + 1,4 x2 + 1,2 x3 + 0,9 x4 + 0,6 x5

Interpretarea scorului „Z” obţinut se face astfel:

a) Z ≤ 1,8 ⇒ situaţie foarte gravă (faliment iminent);
b) 3 > Z > 1,8 ⇒ situaţie financiară dificilă, aproape de pragul stării de faliment;
c) Z > 3 ⇒ situaţie bună, firmă solvabilă;

C) modelul stabilit de Centrala Bilanţurilor a Băncii Franţei cuprinde 8 rate,

şi anume:

a) rata cheltuielilor financiare:

Chf
x1 =
RBE

b) rata de acoperire a capitalului investit:

Cpe
x2 =
Ci

c) rata capacităţii de rambursare a obligaţiilor:

CAF
x3 =
DT

14
d) rata marjei brute a exploatării:
RBE
x4 =
CA

e) durata medie a creditului furnizori:

Fz
x5 =
Cmf

f) rata de creştere a valorii adăugate:

VA1 − VA 0
x6 =
VA 0

g) durata medie a creditului clienţi

Cl
x7 =
CA

h) rata investiţiilor fizice:

I
x8 =
VA

în care:
Chf – cheltuieli financiare;
RBE – rezultatul brut din exploatare;
Cpe – capital permanent;
Ci – capital investit;
CAF – capacitatea de autofinanţare;
DT – datorii totale;
CA – cifra de afaceri;
Fz – stoc mediu furnizori;
Cmf – cumpărări mărfuri;
VA – valoarea adăugată;
Cl – sold mediu clienţi;
I – investiţii.

Pe baza acestor rate, scorul „Z” se calculează cu formula:

Z = 1,255 x1 + 2,003 x2 – 0,824 x3 + 5,221 x4 – 0,689 x5 – 1,164 x6 +

0,706 x7 + 1,408 x8 – 85,544

Interpretarea scorului „Z” obţinut se face astfel:

a) Z < -0,25 ⇒ dificultăţi financiare grave;
b) -0,25 < Z < 0,125 ⇒ situaţie financiară incertă, prezentând unele
dificultăţi;
c) Z > 0,125 ⇒ situaţie bună, normală;

15
 Aceste modele au fost create şi testate pe condiţiile existente în ţările dezvoltate,
cu o economie de piaţă. În economiile în tranziţie însă numeroşi indicatori îşi pierd din
relevanţă, anumite aspecte fiind mai bine puse în evidenţă de alţi indicatori.
Astfel, metodele utilizate şi propuse de firme internaţionale de consultanţă, deşi
dau rezultate bune pentru analiza firmelor din ţările dezvoltate, nu realizează o evaluare
corectă a firmelor din economiile în tranziţie, deoarece nu ţin cont de specificităţile unor
astfel de economii.
În plus, cele trei modele mai sus amintite sunt folosite în special pentru aprecierea
sintetică a riscului de faliment. Un diagnostic financiar însă trebuie să evidenţieze mult
mai multe aspecte, să ofere o analiză mai nuanţată, care să permită identificarea
problemelor apărute şi a cauzelor lor.
Firmele de consultanţă româneşti folosesc ca metode de analiză diagnostic
modelele „ANCOR”, „MANAGER” şi „CEMATT”.
Se consideră că în perioada de tranziţie unul dintre modelele care poate fi aplicat
cu succes este modelul de analiză „CEMATT”. Conceput ca un instrument de diagnos-
ticare multicriterială a stării patrimoniale a firmei, modelul de analiză „CEMATT” pro-
pune un punctaj calculat prin ponderarea criteriilor avute în vedere . Literatura de spe cia-
litate propune şi alte metode de realizare a diagnosticul financiar, principalele două care
se pot aplica cu succes şi în condiţiile unei economii în tranziţie fiind:
a) metoda maselor financiare, utilizată în special pentru analiza echilibrului
financiar al firmei;
b) metoda ratelor, utilizată pentru aprecierea lichidităţii şi solvabilităţii firmei, a
structurii financiar, a gestiunii stocurilor şi a randamentului resurselor utilizate.

2.1. METODA MASELOR FINANCIARE

Pentru a putea utiliza metoda maselor financiare, informaţiile culese din do cu-
mentele contabile ale firmei (bilanţ, cont de profit şi pierdere, etc.) trebuie corectate şi re -
grupate. Astfel, elementele care apar în bilanţul firmei trebuie ordonate în funcţie de li -
chiditate (elementele de activ) şi exigibilitate (elementele de pasiv). Cu alte cuvinte tre -
buie realizat bilanţul financiar al firmei.
Orice firmă trebuie să întocmească anual un bilanţ contabil. În afară de bilanţul
contabil mai există şi alte forme de bilanţ: bilanţul funcţional şi bilanţul financiar.
Spre deosebire de bilanţul contabil (unde elementele sunt aşezate în ordinea im -
pusă de planul de conturi), sau de bilanţul funcţional (unde elementele sunt grupate în
funcţie de rolul lor în ciclurile de exploatare), bilanţul financiar grupează elementele din
patrimoniul firmei în funcţie de durata lor în timp, referitoare la consumul lor (pentru
active) sau la stingerea lor (pentru pasive).
Caracteristica activelor de a putea fi transformate rapid şi fără costuri importante
în bani se numeşte lichiditate. În bilanţul financiar elementele de activ se trec în ordine
crescătoare a lichidităţii lor, începând cu cele mai puţin lichide (imobilizări necorporale)
şi încheind cu cele mai lichide (disponibilităţi băneşti şi alte active de trezorerie).
Proprietatea elementelor de pasiv de a deveni scadente la un moment dat se nu -
meşte exigibilitate. În bilanţul financiar pasivele se trec în ordine crescătoare a exi -
gibilităţii lor, începând cu cele mai puţin exigibile (capitalurile proprii) şi sfârşind cu ce le
mai exigibile (datoriile pe termen scurt care formează pasivele de trezorerie).

Trecerea de la bilanţul contabil la bilanţul financiar se face prin aplicarea unor corecţii:

16
 a) eliminarea activelor fictive (active care nu reprezintă valori reale ale firmei,
considerate „nonvalori” – elementele de imobilizări necorporale (cheltuieli de con stitui-
re, cheltuieli legate de majorarea sau reducerea capitalului, cheltuieli de cercetare-dez -
voltare, cheltuieli cu asociaţii privind capitalul, cheltuieli înregistrate în avans, diferenţe
de conversie activ, prime de rambursare a obligaţiunilor); aceste elemente sunt incluse în
activul firmei pentru a ca valoarea lor să poată fi recuperată prin amortizare şi să fie in -
clusă în costuri treptat, în mai multe cicluri de exploatare, dar nu mai pot fi valorificate
(nu mai pot da naştere unor fluxuri de numerar în urma vânzării);
b) retratarea grupei „conturi de regularizare – pasiv” (a diferenţelor de conver-
sie pasiv, care constituie beneficii latente şi cu a căror valoare se majorează rezervele fir -
mei şi a veniturilor înregistrate în avans, care trebuie trecute , în funcţie de termenul lor
de exigibilitate, în categoria datoriilor pe termen mediu şi lung sau în categoria datorii cu
scadenţă sub 1 an;
c) clarificarea participării salariaţilor la profit (care va fi inclusă în capitaluri
proprii, dacă se materializează în acţiuni atribuite salariaţilor, sau în datorii pe termen
scurt dacă suma aferentă urmează să fie plătită într-o perioadă mai scurtă decât un an);
d) reclasificare provizioanelor pentru riscuri şi cheltuieli (dacă acoperă riscuri şi
cheltuieli reale se includ la datorii, altfel se includ la rezerve);
e) regruparea unor elemente bilanţiere;
f) retratarea datoriei fiscale (calculată ca sumă între impozitul amânat asupra
provizioanelor reglementate, impozitul amânat asupra subvenţiilor, impozitul amânat
asupra diferenţelor de conversie pasiv, datoria fiscală determină reducerea capitalurilor
proprii şi creşterea datoriilor pe termen scurt).
Bilanţul financiar poate fi împărţit în două părţi importante:
a) partea de sus a bilanţului, unde sunt trecute elementele care au o durată de
existenţă în cadrul firmei mai mare d 1 an – active imobilizate şi capitaluri permanente
(utilizări şi surse permanente);
b) partea de jos a bilanţului, unde apar elemente cu o durată de existenţă în
cadrul firmei mai mică de 1 an – active circulante şi finanţări pe termen scurt (utilizări şi
surse ciclice).
În termeni de echilibru financiar, partea de sus a bilanţului reflectă echilibrul pe
termen lung, pe când partea de jos a bilanţului reflectă echilibrul pe termen scurt. Principa-
lele reguli ale bilanţului financiar, în materie de echilibru financiar se referă la finanţarea
nevoilor permanente din capitaluri permanente şi finanţarea nevoilor ciclice (temporare)
din surse ciclice (temporare). Respectarea acestor reguli de finanţare asigură realizarea
echilibrului financiar. Nerespectarea lor va determina o situaţie de dezechilibru financiar.
Tot pornind de la analiza bilanţului financiar se pot calcula şi alţi indicatori,
referitori la lichiditatea şi solvabilitatea firmei, bonitatea, exigibilitatea, capacitatea de
plată a acesteia, autonomia financiară, capacitatea de autofinanţare, etc.
Echilibru financiar al firmei este rezultatul unei gestiuni financiare sănătoase şi
implică o bună solvabilitate, lichiditate, exigibilitate şi capacitate de plată.
Solvabilitatea exprimă aptitudinea firmei de a face faţă angajamentelor sale în
caz de lichidare sau capacitatea firmei de a asigura fonduri care să susţină continuitatea
exploatării, care să permită un flux normal al fondurilor. În sensul său cel mai general,
solvabilitatea exprimă capacitatea unui agent economic de stinge la scadenţă obligaţiile
asumate. (H Cristea, N. Ştefănescu, 1996)
În afară de sensul deja precizat al lichidităţii (acela de proprietate a activelor de a
fi transformate rapid şi fără costuri în bani), lichiditatea mai poate exprima şi capacitatea
unui agent economic de a-şi onora rapid şi la termen datoriile faţă de creditori.
Lichiditatea reprezintă astfel capacitatea unui agent economic de a-şi acoperi obligaţiile

17
de plată pe termen scurt pe baza activelor circulante pe care le deţine. Într-un sens şi mai
restrâns, lichiditatea exprimă capacitatea unui agent economic de a satisface prompt (în
10 – 20 de zile) obligaţiile exigibile, din disponibilităţi şi alte plasamente lichide. (Gh.
Băileşteanu, 1997)
Exigibilitatea este şi ea o noţiune cu mai multe sensuri. Astfel prin exigibilitate
se înţelege caracteristica elementelor de pasiv de a deveni scadente la un moment dat. În
alt sens, exigibilitatea exprimă capacitatea unui agent economic de a-şi rambursa rapid
datoriile.
Tot în această categorie, ca formă de manifestare a echilibrului financiar, poate fi
inclusă şi capacitatea de plată, care exprimă capacitatea firmei de a satisface prompt
orice obligaţie bănească faţă de terţi,
Indicatorii utilizaţi de metoda maselor financiare arată nivelul pe care diferite ele -
mente îl au la firma analizată – ceea ce interesează este mărimea indicatorului, nivelul lui
la un moment dat. indicatorii folosiţi sunt din diferite domenii şi pot să se refere la ech i-
librul financiar, la valoarea patrimonială a firmei, la rezultatele activităţii economice etc.
Printre indicatorii utilizaţi se numără situaţia netă a firmei, fondul de rulment,
necesarul de fond de rulment, trezoreria netă, soldurile intermediare de gestiune, pragul
de rentabilitate, capacitatea de autofinanţare, capacitatea de plată, etc.
Metoda ratelor permite o apreciere a situaţiei patrimoniale a firmei în funcţie de
elementele înscrise în bilanţul financiar.
Pentru o imagine mai clară însă de cele mai multe ori este necesară cunoaşterea
nu doar a mărimilor indicatorilor dintr-o firmă ci şi a relaţiilor dintre ei, a mărimilor
relative, ceea ce impune calculul diferitelor rate.
În plus, pentru analiza dinamicii indicatorilor, adesea se foloseşte nu doar sporul
absolut al acestora şi o gamă largă de indici, calculaţi ca raport între diferiţi indicatori
economico-financiari.
Din aceste considerente, cel mai des, cele două metode (metoda maselor finan -
ciare şi metoda ratelor) se folosesc împreună.

2.2. METODA RATELOR

Metoda ratelor presupune calcularea ratelor (a rapoartelor) financiare ca raport în -

tre două mărimi absolute (între doi indicatori de masă). Ratele financiare evidenţiază mă -
rimi relative.
Pentru aprecierea unor aspecte financiare precum lichiditate, solvabilitate, struc -
tură financiară, gestiunea stocurilor sau randamentul resurselor utilizate se recomandă
utilizarea metodei ratelor.
În funcţie de aspectele financiare la care se referă, ratele financiare pot fi îm -
părţite în următoarele categorii:
a) Ratele lichidităţii şi solvabilităţii: rata lichidităţii curente, rata lichidităţii
rapide, rata lichidităţii foarte rapide, rata lichidităţii imediate, rata solvabilităţii general,
rata solvabilităţii parţiale, rata solvabilităţii imediate, rata fondului de rulment, gradul de
acoperire a serviciului datoriei;
b) ratele de structură financiară: rata stabilităţii financiare, rata autonomiei
financiare (globale şi la termen), rata îndatorării (globale şi la termen), rata cheltuielilor
financiare, rata finanţării imobilizărilor (activelor fixe);
c) ratele gestionării stocurilor: viteza de rotaţie a stocurilor, viteza de rotaţie a
creanţelor, viteza de rotaţie a furnizorilor;

18
 d) ratele randamentului resurselor utilizate: rata rentabilităţii economice, rata
marjei brute de exploatare, rata marjei nete de exploatare, rata marjei nete a exerciţiului,
rata rentabilităţii comerciale, rata rentabilităţii financiare, rata capitalizării profitului, rata
capitalizării dividendelor;
Ratele financiare pot avea o mai mare relevanţă decât indicatorii de masă, deoa -
rece permit comparaţii între diferite firme, dar şi compararea performanţelor actuale ale
firmei cu performanţele trecute. Pentru evidenţierea tendinţei de evoluţie a indicatorilor
financiari se recomandă de asemenea folosirea ratelor financiare.
Astfel realizarea unui diagnostic financiar se poate face îmbinând cele două me -
tode, calculând indicatorii echilibrului financiar şi ai situaţiei patrimoniale cu ajutorul
metodei maselor, iar indicatorii privind lichiditatea, solvabilitatea şi randamentul re sur-
selor cu ajutorul metodei ratelor.

19
 CAPITOLUL III

INDICATORI NECESARI ÎN DIAGNOSTICUL FINANCIAR

Pentru a stabili ce metodă de diagnosticare poate fi folosită, mai întâi trebuie

identificaţi indicatorii care exprimă cel mai bine situaţia financiară a firmei.
Un grup de economişti români 9 propun ca principali indicatori pentru realizarea
unui diagnostic financiar în cazul firmelor româneşti următorii:
a) indicatori de bonitate:
 capacitatea de plată;
 tendinţa capacităţii de plată;
 lichiditatea întreprinderii;
 tendinţa lichidităţii întreprinderii;
 solvabilitatea;
 tendinţa solvabilităţii;
 rata capacităţii de autofinanţare;
 tendinţa ratei capacităţii de autofinanţare.
b) indicatori de structură:
 structura capitalului utilizat;
 structura activelor întreprinderii.
c) indicatori de gestiune:
 viteza de rotaţie a stocurilor;
 tendinţa vitezei de rotaţie a stocurilor;
 viteza de rotaţie a creditului clienţi;
 tendinţa vitezei de rotaţie a creditului clienţi;
 viteza de rotaţie a creditului furnizori;
 tendinţa vitezei de rotaţie a creditului furnizori.
d) indicatori de randament:
 rentabilitatea economică;
 tendinţa rentabilităţii economice;
 rentabilitatea financiară;
 tendinţa rentabilităţii financiare.
Autorii propun stabilirea unei grile de evaluare a acestor indicatorii şi acordarea
unor coeficienţi de importanţă. În tabelul 3.1. este prezentată profilograma propusă pe
baza acestor indicatori, pentru fiecare indicator fiind precizate cele patru stări şi
coeficientul de importanţă. Grila de evaluare propusă cuprinde patru stări:
 S1 = nesatisfăcător (pentru 0 ≤ S1 ≤ 0,25);
 S2 = satisfăcător (pentru 0,26 ≤ S2 ≤ 0,5);
 S3 = stare bună (pentru 0,51 ≤ S3 ≤ 0,75).
 S4 = stare foarte bună (pentru 0,75 ≤ S4 ≤ 1);

9
I. Mihai, E. Cazan, A. Buglea, I. Popa Lala, P. Ştefea, G. Broşteanu, P. Ivoniciu, M. Pantea (a se vedea
lucrarea Mihai I. şi colectiv – Analiza situaţiei financiare a agenţilor economici, Editura Mirton, Timişoara,
1997)
20
 Profilogramă pentru aprecierea situaţiei financiare a firmei
Tabelul 3.1.
Criteriul S1 S2 S3 S4 Ki
Indicatori de bonitate 4
Capacitatea de negativă aproape de zero pozitivă pozitivă şi mare 4
plată
Tendinţa scădere bruscă scădere uşoară menţinere creştere 4
capacităţii de plată
Lichiditatea foarte mică mică mare foarte mare 1
Tendinţa scădere bruscă scădere uşoară menţinere creştere 4
lichidităţii
Solvabilitatea foarte mică mică mare foarte mare 2
Tendinţa scădere bruscă scădere uşoară menţinere creştere 4
solvabilităţii
Rata capacităţii de foarte mică mică mare foarte mare 3
autofinanţare
Tendinţa ratei scădere bruscă scădere uşoară menţinere creştere 4
capacităţii de
autofinanţare
Indicatori de structură 1
Structura necorespunzătoare corespunzătoare corespunzătoare corespunzătoare 2
capitalului în mică măsură în mare măsură în foarte mare
măsură
Structura activului necorespunzătoare corespunzătoare corespunzătoare corespunzătoare 1
în mică măsură în mare măsură în foarte mare
măsură
Indicatori de gestiune 3
Viteza de rotaţie a foarte mică mică mare foarte mare 3
stocurilor
Tendinţa vitezei scădere bruscă scădere uşoară menţinere creştere 4
de rotaţie a
stocurilor
Viteza de rotaţie a foarte mică mică mare foarte mare 2
creditului clienţi
Tendinţa vitezei scădere bruscă scădere uşoară menţinere creştere 4
de rotaţie a
creditului clienţi
Viteza de rotaţie a foarte mare mare mică foarte mică 2
creditului furnizori
Tendinţa vitezei creştere menţinere scădere uşoară scădere bruscă 4
de rotaţie a
creditului furnizori
Indicatori de randament 2
Rentabilitatea foarte mică mică mare foarte mare 1
economică
Tendinţa scădere bruscă scădere uşoară menţinere creştere 4
rentabilităţii
economice
Rentabilitatea foarte mică mică mare foarte mare 2
financiară
Tendinţa scădere bruscă scădere uşoară menţinere creştere 4
rentabilităţii
financiare
Sursa: Mihai I. şi colectiv – Analiza situaţiei financiare a agenţilor economici, Editura Mirton, Timişoara,
1997

21
 Starea medie a potenţialului financiar ( Spf ) al firmei putând fi calculată ca
medie aritmetică ponderată a stărilor indicatorilor consideraţi:

n
∑ Si ⋅ k i
Spf = i =1
n
⋅100
∑ ki
i =1
în care:
n – numărul indicatorilor consideraţi;
Si – starea indicatorului i;
ki – coeficientul de importanţă acordat indicatorului i.

În continuare, indicatorii financiari ce pot fi utilizaţi pentru realizarea unui diag -

nostic financiar vor fi prezentaţi pe grupe, în conformitate cu cele două metode pre zen-
tate la capitolul anterior.

3.1. INDICATORI AI ECHILIBRULUI FINANCIAR

Pornind de la analiza bilanţului financiar se pot determina indicatori ai echi li-

brului financiar precum fondul de rulment, necesarul de fond de rulment, trezoreria netă.
Tot pe baza analizei tip lichiditate-exigibilitate se pot determina indicatori privind
solvabilitatea, lichiditatea, exigibilitatea şi capacitatea de plată a firmei.
În afara indicatorilor de echilibru financiar, pe baza elementelor din bilanţul
financiar se poate realiza şi o apreciere a situaţiei patrimoniale a firmei – indicatorii
calculaţi în acest sens fiind activul net contabil (ANC) şi situaţia netă (SN).
Activul net contabil (ANC) este cel mai simplu indicator prin care poate fi
estimată valoarea unei firme.

ANC = AR – DT

AR = TA – AF

=> ANC = (TA – AF) – DT

sau, deoarece TA – DT = C pr

=> ANC = Cpr - AF

în care:
ANC – activul net contabil;
AR – activele reale ale firmei (activele care pot fi valorificate (prin vânzare) şi
transformate în lichidităţi, în bani);
DT – datorii totale;
TA – total activ,
AF – active fictive (acele active care nu reprezintă valori reale, deoarece nu pot fi
valorificate – cheltuieli de constituire, cheltuieli de cercetare-dezvoltare etc.);
Cpr – capital propriu.

22
 Teoretic activul net contabil reprezintă valoarea contabilă a firmei, valoarea care ră-
mâne asociaţilor în cazul lichidării firmei, după valorificarea activelor şi achitarea obliga-
ţiilor. Poate fi utilizat de firmele mici, însă de multe ori în practică valoarea reală a active-
lor diferă de valoarea lor contabilă, deoarece în contabilitate elementele sunt înregistrate la
costul lor istoric. Prin urmare se recomandă completarea informaţiilor oferite de acest indi-
cator cu alte date, obţinute prin utilizarea altor indicatori.
O altă posibilitate de a obţine informaţii mai aproape de realitate este de a calcula
activul net corectat (ANC 0), pe baza valorii economice a elementelor patrimoniale ale
firmei, şi nu pe baza valorii contabile. Într-o primă fază trebuie calculat activul reevaluat
corijat (ARC), prin reevaluarea tuturor posturilor de activ din patrimoniul firmei, ţinând
cont de inflaţie, de regimul de amortizare utilizat, de evoluţia preţurilor pentru produsele
vizate şi pentru produse similare, etc. Activul net corectat (ANC 0) reprezintă valoarea
patrimoniului net corijat. Practic se caută valoarea de înlocuire, se calculează mărimea
fondurilor necesare pentru reconstituirea patrimoniului firmei în starea sa curentă.

ANC0 = ARC – DT

ARC = AT + ΔR – DT

=> ANC0 = (AT + ΔR) – DT

în care: ΔR – diferenţe din reevaluarea elementelor de activ.

Situaţia netă (SN) exprimă contabil valoarea drepturilor proprietarilor asupra

firmei, fiind utilizată ca indicator de evaluare a situaţiei patrimoniale a firmei de către
analiştii financiari care abordează juridic bilanţul. 10

SN = ANC – (S + P)
în care:
S – subvenţii pentru investiţii;
P – provizioane reglementate.

3.1.1. FONDUL DE RULMENT, NECESARUL DE FOND DE RULMENT

ŞI TREZORERIA NETĂ A FIRMEI

Realizarea echilibrului financiar impune respectarea a două reguli de bază ale

finanţării, pe termen scurt, mediu şi lung de timp.
a) finanţarea nevoilor permanente, stabile (concretizate în active imobilizate) din
surse permanente, stabile (capitaluri permanente);
b) finanţarea nevoilor temporare, ciclice (a activelor circulante ale firmei) din
surse temporare, ciclice (surse aflate la disponibilitatea firmei pe termen scurt, de sub 1
an – datorii pe termen scurt).
Respectarea sau nerespectarea acestor reguli de finanţare la nivelul unei firme
poate fi evidenţiată cu ajutorul a doi indicatori: fondul de rulment (FR) şi necesarul de
fond de rulment (NFR). Unii autori consideră că fondul de rulment este cel mai relevant
indicator al echilibrului financiar, alţii acordă importanţă maximă necesarului de fond de

10
Duran V. – Finanţele firmei, Editura Mirton, Timişoara, 2000, pagina 37
23
rulment, iar alţi autori consideră că informaţiile furnizate de aceşti doi indicatori trebuie
neapărat completate cu informaţii oferite de alţi indicatori, precum trezoreria netă,
lichiditatea şi solvabilitatea firmei. 11 Toţi aceşti indicatori vor fi prezentaţi în cele ce
urmează.
Fondul de rulment poate fi fond de rulment brut (FRB) sau fond de rulment net
(FRN).
Fondul de rulment brut (FRB) se mai numeşte şi fond de rulment total sau
economic şi desemnează ansamblul elementelor de active circulante susceptibile a fi
transformate în bani în mai puţin de 1 an şi care într-un an se reînnoiesc şi efectuează cel
puţin o rotaţie (sau un rulment) În acest sens fondul de rulment este puţin utilizat.
Cel mai des noţiunea de fond de rulment desemnează fondul de rulment net
(FRN). Acesta reprezintă surplusul de resurse permanente, stabile ce poate fi utilizat
pentru finanţarea activelor circulante. Este o sursă permanentă, stabilă de finanţare,
apărută din cauza unui excedent al surselor permanente (SP) peste alocările permanente,
stabile ale firmei (AP):

FRN = SP – AP

Ţinând cont de faptul că sursele permanente ale firmei reprezintă capitalul

permanent (Cpe), format din capitalul propriu al firmei (C pr) şi datoriile pe termen mediu
şi lung (DTML), iar alocările permanente reprezintă activele imobilizate nete ale firmei
(AI), relaţia de calcul a fondului de rulment se poate scrie şi:

FRN = Cpe – AI

FRN = (Cpr + DTML) – AI

În funcţie de relaţia dintre capitalul permanent al firmei şi activele imobilizate

nete ale acesteia, se pot întâlni mai multe situaţii:
a) FRN > 0, ceea ce înseamnă că firma finanţează o parte din alocările ciclice pe
baza surselor permanente, situaţie considerată favorabilă, deoarece fondul de rulment
acţionează ca o marjă de siguranţă, permiţând finanţarea activelor circulante şi
continuarea activităţii chiar şi în cazul în care firma nu reuşeşte să-şi reînnoiască sursele
de finanţare pe termen scurt; cu toate acestea, fondul de rulment nu trebuie să ia valori
foarte mari, deoarece costul finanţării la termen este de cele mai multe ori mai ridicat
decât costul finanţării pe termen scurt; în acest caz firma îşi realizează echilibrul
financiar în condiţii de solvabilitate;
b) FRN = 0, situaţie ce reflectă un echilibru perfect, alocările permanente fiind
integral finanţate din surse permanente, iar alocările ciclice fiind finanţate exclusiv din
surse ciclice; totuşi această situaţie este mai puţin favorabilă decât precedenta, echilibrul
financiar fiind în acest caz unul foarte fragil;
c) FRN < 0, ceea ce înseamnă că firma finanţează o parte din alocările
permanente din surse ciclice, pe termen scurt, situaţie ce comportă un grad ridicat de risc,
deoarece sursele ciclice destul de instabile şi nu este recomandată utilizarea lor pentru
finanţarea unor active imobilizate, care au un grad foarte scăzut de lichiditate; se poate
aprecia în acest caz că firma are mari şanse să se confrunte cu probleme de solvabilitate.
Deoarece activul bilanţului este egal cu pasivul, diferenţa dintre sursele pe termen
lung şi utilizările pe termen lung, înscrise în partea de sus a bilanţului, va fi egală cu
diferenţa dintre utilizările ciclice concretizate în active circulante (AC) şi sursele ciclice
11
Duran V. – Finanţele firmei, Editura Mirton, Timişoara, 2000, pagina 199
24
concretizate în datorii pe termen scurt (DTS) înscrise în partea de jos a bilanţului aşa cum
reiese din tabelul 3.2. Astfel relaţia de calcul a fondului de rulment devine:

FRN = AC – DTS

Fondul de rulment
Tabelul 3.2.

Activ Pasiv Observaţii

Active Cpr AI
imobilizate AI
Capital Cpe
permanent
FRP

FR FR
DTML FRÎ
Active
circulante AC

Datorii pe
termen scurt DTS

În funcţie de originea surselor permanente excedentare faţă de alocările

permanente fondul de rulment poate fi propriu sau împrumutat.
Fondul de rulment propriu (FPR) reprezintă excedentul capitalului propriu
(Cpr) faţă de activele imobilizate nete (AI). Se poate calcula în două moduri:

FRP = Cpr – AI

FRP = FRN – DTML

Fondul de rulment propriu este o măsură a autonomiei financiare a firmei. Un

fond de rulment propriu pozitiv exprimă autonomia financiară a firmei. Un fond de
rulment propriu negativ exprimă lipsa de autonomie financiară a firmei, dependenţa
acesteia de surse împrumutate pentru a-şi finanţa activele imobilizate.
Fondul de rulment străin (împrumutat) (FRS) reflectă gradul îndatorării pe
termen lung pentru finanţarea nevoilor pe termen scurt. Se calculează ca diferenţă între
fondul de rulment net (FRN) şi fondul de rulment propriu (FRP).

FRS = FRN – FRP

Având în vedere relaţiile de calcul ale fondului de rulment net şi a fondului de

rulment propriu se poate uşor observa că fondul de rulment străin este egal cu datoriile
firmei pe termen mediu şi lung:

25
 FRS = (Cpe – AI) – (Cpr – AI ) = Cpe – Cpr = DTML

Un alt indicator important al echilibrului financiar este necesarul de fond de

rulment (NFR).Acesta reprezintă diferenţa dintre necesităţile de finanţare ale ciclului de
exploatare şi datoriile de exploatare. Necesarul de fond de rulment pune în evidenţă
echilibrul pe termen scurt, în funcţie de corelaţiile existente între elementele din partea
de jos a bilanţului: alocări ciclice (AC), exclusiv disponibilităţile băneşti (Db) şi sursele
ciclice (datorii pe termen scurt) (DTS), exclusiv creditele bancare pe termen scurt (Cbts).

NFR = (AC – Db) – (DTS – Cbts)

Ţinând cont de elementele care alcătuiesc activele circulante (stocuri, creanţe şi

disponibilităţi băneşti) şi sursele ciclice, adică datoriile pe termen scurt (datorii furnizori
şi credite bancare pe termen scurt), relaţia de calcul a necesarului de fond de rulment
poate fi rescrisă astfel:

NFR = (S + Cr) – Fz,

în care:
S – stocuri;
Cr – creanţe;
Fz – datorii furnizori.

În cazul necesarului de fond de rulment, ca şi în cazul FRN, pot fi întâlnite trei

situaţii, în funcţie de valorile pe care le poate lua acest indicator:
a) NFR > 0, presupune existenţa unui surplus de nevoi temporare, ciclice, în
raport cu sursele temporare, ciclice pe care le poate mobiliza firma; pentru a putea
preciza dacă această situaţie este pozitivă sau negativă trebuie cunoscut motivul acestui
decalaj (politica de investiţii, politică de plasare rentabilă a capitalului); situaţia va fi
considerată normală dacă este rezultatul unei politici de investiţii privind creşterea nevoii
de finanţare a ciclului de exploatare; în caz contrar decalajul dintre nevoile temporare şi
sursele temporare va fi considerat negativ;
b) NFR = 0, situaţie ce reflectă un echilibru teoretic perfect între alocările ciclice
şi sursele ciclice aflate la dispoziţia firmei; în practică echilibru este fragil, la fel ca şi în
cazul fondului de rulment; pentru a putea aprecia corect situaţia se recomandă analiza
cauzelor care au dus la această situaţie şi compararea necesarului de fond de rulment cu
fondul de rulment net;
c) NFR < 0, ceea ce înseamnă că sursele ciclice, temporare ale firmei sunt
excedentare în raport cu alocările ciclice; şi aici contează foarte mult cauzele care au
determinat această situaţie: dacă este rezultatul accelerării vitezei de rotaţie a activelor
circulante şi al contractării unor datorii cu scadenţe mai relaxate, situaţia este considerată
normală şi pozitivă; dacă însă necesarul de fond de rulment negativ este rezultatul unor
întreruperi apărute în procesul de aprovizionare şi reînnoire a stocurilor, situaţia este
negativă.
Necesarul de fond de rulment poate fi structurat în necesar de fond de rulment din
exploatare şi necesar de fond de rulment din afara exploatării.
O apreciere cât mai realistă a echilibrului financiar pe baza fondului de rulment şi
a necesarului de fond de rulment trebuie să ţină cont şi de viteza de rotaţie a elementelor
care apar în relaţia de calcul a celor doi indicatori (elemente de active circulante şi datorii
pe termen scurt).

26
 Un alt aspect care are o deosebită importanţă îl constituie viteza de rotaţie a
fondului de rulment şi a necesarului de fond de rulment.
Viteza de rotaţie a fondului de rulment se determină pe baza celor doi
indicatori specifici viteza de rotaţie: numărul de rotaţii efectuate de fondul de rulment în
perioada analizată (k FRN) şi durata în zile a unei rotaţii (Dz FRN):

CA
k FRN =
FRN

FRN
Dz FRN = 365 ⋅
CA
în care: CA = cifra de afaceri a firmei.

În mod normal, durata în zile a unei rotaţii a fondului de rulment trebuie să fie
cuprinsă în intervalul [30; 90 zile], o durată a unei rotaţii de 30 de zile reprezentând o
marjă minimă de siguranţă asigurată de fondul de rulment, iar 90 de zile reprezentând
marja maximă de siguranţă.
În mod similar se poate calcula viteza de rotaţie a necesarului de fond de
rulment, cu ajutorul indicatorilor număr de rotaţii (k NFR) şi durata în zile a unei rotaţii
(DzNFR):

CA
k NFR =
NFR

NFR
Dz NFR = 365 ⋅
CA
în care: CA – cifra de afaceri a firmei.

Pentru a putea desprinde concluzii cât mai pertinente legate de echilibrul financiar
al firmei, mărimea necesarului de fond de rulment trebuie comparată cu mărimea
fondului de rulment. Indicatorul cel mai des utilizat, care pune în relaţie fondul de
rulment net (FRN) şi necesarul de fond de rulment (NFR) este trezoreria netă (TN).
Trezoreria netă (TN) reprezintă excedentul de finanţare de care dispune firma la
un moment dat, concretizat în disponibilităţi băneşti în conturi bancare şi în casă. Se
determină cu relaţia:
TN = FRN – NFR

Ţinând cont de formulele de calcul ale fondului de rulment net şi necesarului de

fond de rulment, relaţia devine:

TN = (AC - DTS) – [(AC – Db) – (DTS – Cbts)]

TN = Db – Cbts

Altfel spus, trezoreria netă a firmei reprezintă diferenţa dintre activele de

trezorerie (disponibilităţi băneşti) şi pasivele de trezorerie (credite de trezorerie).
În cazul trezoreriei nete, în funcţiile de valorile pe care le ia acest indicator, pu -
tem distinge trei situaţii:
a) TN > 0, ceea ce presupune că exerciţiul financiar s-a încheiat cu un surplus
monetar, expresie a profitului net şi a altor acumulări băneşti; acest excedent de finanţare

27
permite realizarea unor plasamente financiare lichide în deplină siguranţă pe piaţa
monetară şi/sau financiară; situaţia ideală este o trezorerie pozitivă şi în creştere;
b) TN = 0, ceea ce înseamnă că echilibru trezoreriei este teoretic perfect asigurat,
neexistând nici excedent, nici deficit; fondul de rulment acoperă integral necesarul de
fond de rulment, iar firma nu este dependentă de resursele de trezorerie;
c) TN < 0, ceea ce înseamnă că la sfârşitul exerciţiului financiar, situaţia firmei
este una de dezechilibru financiar, fiind nevoită să obţină noi credite, la cel mai mic cost
posibil; în acest caz firma este dependentă de resursele de trezorerie, ceea ce creează o
importantă tensiune asupra trezoreriei.
Echilibrul financiar poate fi analizat cu ajutorul fondului de rulment, al
necesarului de fond de rulment şi al trezoreriei nete atât static, la un moment dat (prin
valoarea indicatorilor respectivi) cât şi dinamic (pe baza evoluţiei acestor indicatori).
Există o serie de factori care influenţează dinamica celor trei indicatori
menţionaţi.
În sensul creşterii fondului de rulment acţionează creşterea capitalului permanent
(a capitalului propriu şi/sau a datoriilor pe termen mediu şi lung), precum şi diminuarea
activelor imobilizate ale firmei (cesiuni de imobilizări, încasarea sumelor acordate ca
împrumut pe termen lung de către firmă). Diminuarea fondului de rulment poate fi
produsă de creşterea activelor imobilizate ale firmei (investiţii corporale, necorporale şi
financiare) şi/sau de reducerea capitalurilor permanente aflate la dispoziţia firmei
(distribuirea dividendelor, distribuirea rezervelor, pierderi de exploatare, rambursarea
creditelor contractate anterior pe termen mediu şi lung).
Modificarea nevoilor de finanţare pentru exploatare şi a celor din afara exploatării
antrenează o modificare a necesarului de fond de rulment. Un alt element care va
determina modificarea fondului de rulment şi a necesarului de fond de rulment este
accelerarea sau încetinirea vitezei de rotaţie a elementelor care alcătuiesc activele
circulante (stocuri, credite clienţi) şi datoriile pe termen scurt (credite furnizori).
Modificările suferite de fondul de rulment şi de necesarul de fond de rulment
afectează automat şi trezoreria netă a firmei.

3.1.2. INDICATORI PRIVIND SOLVABILITATEA, LICHIDITATEA,

EXIGIBILITATEA ŞI CAPACITATEA DE PLATĂ A FIRMEI

Pentru ca o firmă să primească credite, ea trebuie să aibă o situaţie economico-finan-

ciară foarte bună. În acest sens, cel mai des se apreciază bonitatea a firmei, pe seama unor
indicatori privind solvabilitatea, lichiditatea, exigibilitatea şi capacitatea de plată a firmei.
Tot ca indicator de bonitate poate fi utilizată şi capacitatea de autofinanţare a
firmei (CAF), aceasta reprezentând surplusul de monetar obţinut de o întreprindere într-
o anumită perioadă timp, care permite autofinanţarea activităţii (constituie o sursă pro -
prie de finanţare). Capacitatea de autofinanţare se poate determina, luând în consi derare
aspectele economice şi financiare ale activităţii firmei, cu următoarea relaţie:

CAF = (V – C)(1 – I/100) + A

în care:
V – venituri totale (din activitatea de exploatare, financiară şi excepţională);
C – cheltuieli totale (de exploatare, financiare şi excepţionale);
I – cota de impozit pe profit;
A – amortizarea.

28
 O altă variantă de calcul a capacităţii de autofinanţare este însumarea elementelor
componente (profit net (P n), amortizare (A) şi fond de rezervă (F r):

CAF = Pn + A + Fr

Autofinanţarea efectivă este însă mai mică decât capacitatea de autofinanţare,

deoarece o parte din aceasta nu rămâne la dispoziţia firmei, ci se distribuie sub forma
dividendelor (D) şi a participaţiilor la profit (PP). Astfel, capacitatea de autofinanţare
reală a firmei (CAR) devine:

CAR = CAF – (D + PP)

Bonitatea firmei îmbracă două forme:

a) bonitatea financiară, care exprimă starea de încredere pe care o inspiră firma
potenţialilor săi creditori (de regulă bănci cu care negociază acordarea unor credite);
b) bonitatea comercială, care evidenţiază capacitatea unei firme de a-şi plăti
obligaţiile comerciale asumate prin contractele încheiate cu partenerii săi comerciali.
A) Solvabilitatea patrimonială (SP) exprimă gradul în care capitalul social
acoperă creditele pe termen mediu şi lung contractate de firmă.

CS
SP = ×100
CS + DTML
în care:
CS – capitalul social;
DTML – datorii pe termen mediu şi lung.

În relaţia de calcul a solvabilităţii patrimoniale, capitalul social considerat este cel

vărsat, şi nu cel subscris, iar datoriile pe termen mediu şi lung cuprind atât creditele la
termen cât şi pe cele amânate (nerambursabile la scadenţă).
Situaţia firmei este bună atunci când indicatorul solvabilităţii ia valori în
intervalul (40% - 60%). Valoarea minimă a indicatorului, pentru ca situaţia să fie încă
considerată normală (satisfăcătoare) este de 30%.
Indicatorii utilizaţi pentru aprecierea solvabilităţii unei firme sunt următorii:
a) Gradul de acoperire a serviciului datoriei (g sd), care se calculează cu relaţia:

Pn + Am + Div
g sd =
Rc + D
în care:
Pn – profitul net;
Am – amortizarea;
Div – dividende de plătit;
Rc – rata de rambursare a creditelor la termen;
D – dobânzi scadente aferente creditelor la termen.
Este bine ca valoarea acestui indicator să fie supraunitară.
b) Indicele de solvabilitate generală (I sg), care se calculează cu relaţia:

TA
I sg =
DTS + DTML + D

în care:
29
 TA – total activ;
DTS – datorii pe termen scurt;
DTML – datorii la termen;
D – dobânzi aferente datoriilor contractate.

Este bine ca valoarea indicelui de solvabilitate generală să fie cuprins între 3 şi 4.

c) Solvabilitatea financiară pe termen mediu şi lung (S tml), care se calculează
cu relaţia:
AI
Stml =
DTML

în care:
AI – activele imobilizate;
DTML – datoriile pe termen mediu şi lung.

Firma este considerată solvabilă pe termen mediu şi lung atunci când valoarea
acestui indicator este supraunitară.
d) Solvabilitatea financiară pe termen scurt (S ts), care se determină cu relaţia:

AC
Sts =
DTS
în care:
AC – active circulante;
DTS – datorii pe termen scurt.

Firma este considerată solvabilă pe termen scurt atunci când valoarea acestui
indicator este supraunitară.
B) Lichiditatea este un alt indicator utilizat în aprecierea echilibrului financiar,
care se poate calcula sub patru forme:
a) Lichiditate curentă (Lc), reprezintă capacitatea pe care o are firma de a acoperi
obligaţiile de plată pe termen scurt (pasivele curente exigibile medii) (PC) pe baza
activelor curente lichide medii (AC):

AC
Lc =
PC

b) Lichiditate rapidă (L r), reprezintă capacitatea pe care o are firma de a acoperi

obligaţiile de plată pe termen scurt (pasivele curente exigibile medii) (PC) pe baza
activelor curente foarte lichide medii (active circulante, mai puţin stocuri, adică creanţe,
disponibilităţi băneşti şi plasamente) (AC'):

AC'
Lc =
PC

c) Lichiditate foarte rapidă (L fr), reprezintă capacitatea pe care o are firma de a-şi
acoperi pasivele exigibile medii) (DTS) pe baza celor mai lichide active (disponibilităţi
băneşti (Db), inclusiv plasamente (P):

Db + P
L fr =
DTS
30
 d) Lichiditate la vedere (L v), reprezintă capacitatea pe care o are firma de a
acoperi datoriile pe termen scurt (DTS) pe baza disponibilităţilor băneşti (D b):

Db
Lv =
DTS

Lichiditatea foarte rapidă se mai numeşte lichiditate imediată, sau lichiditate acidă.
Calculată sub forma lichidităţii curente (forma cel mai des calculată a lichidităţii
patrimoniale), o valoare supraunitară a indicatorului indică o situaţie financiară bună.
C) Exigibilitatea exprimă capacitatea rambursării rapide a datoriilor. Spre deo-
sebire de lichiditatea activului, care este aleatorie (din cauza riscului de vânzare în pier -
dere, a riscului deprecierii stocurilor, şi a altor riscuri), exigibilitatea elementelor de pa -
siv este cunoscută cu certitudine
D) Capacitatea de plată a firmei (Cp) exprimă un complex de relaţii care apar în le-
gătură cu raporturile băneşti dintre firme (în calitate de furnizori, clienţi, creditori sau de-
bitori). Capacitatea de plată a firmei poate fi calculată ca mărime absolută, prin diferenţa
între disponibilităţile băneşti şi obligaţiile pe termen foarte scurt ale firmei, sau relativă
(coeficient), raportând disponibilităţile la obligaţii. Se obţin astfel următorii indicatori:
a) Capacitatea de plată, în mărime absolută, determinată cu relaţia:

Cp = D – O

b) Coeficientul capacităţii de plată, în mărime relativă, determinată cu relaţiile:

D
Kp =
O
D +C
Kp =
sau O
D +Î +C
Kp =
sau O
în care:
D – disponibilităţi băneşti;
O – obligaţii pe termen foarte scurt;
C – credite disponibile înainte de scadenţa obligaţiilor;
Î – încasări până la scadenţa obligaţiilor.

Situaţia firmei este bună atunci când capacitatea de plată calculată ca mărime
absolută este pozitivă, şi dacă coeficientul capacităţii de plată este supraunitar. În caz
contrar, firma are dificultăţi privind rambursarea datoriilor pe termen foarte scurt, nea -
vând suficiente disponibilităţi.

3.2. RATELE FINANCIARE ALE FIRMEI

31
 Încă din secolul al XIX-lea bancherii comerciali şi specialiştii care se ocupau cu
comercializarea creditelor utilizau rate financiare pentru calcularea structurii financiare a
beneficiarilor de credite, pentru a putea efectua comparaţii între aceştia.
Ratele financiare (rapoartele financiare) oferă nu doar posibilitatea de a efectua
comparaţii între diferite firme, ci şi informaţii utile pentru gestiunea internă a firmei,
pentru orientarea sa pe termen scurt şi pe termen scurt, ratele financiare fiind cei mai
utilizaţi indicatori de apreciere a dinamicii, a evoluţiei firmei.
Astfel ratele financiare oferă informaţii utile acţionarilor (asociaţilor), băncilor,
conducerii firmei, partenerilor comerciali, etc. Pe baza acestor rate pot fi cunoscute
tendinţele de evoluţie ale firmei şi se poate obţine o imaginii asupra poziţiei sale pe piaţă,
a poziţiei sale faţă de parteneri (clienţi, furnizori, creditori, asociaţi).
Există mai multe categorii de rate financiare, cele mai importante fiind ratele de
structură financiară, ratele gestionării stocurilor şi ratele privind randamentul resurselor
utilizate.

3.2.1. RATELE DE STRUCTURA FINANCIARĂ

Există numeroase rate de structură financiară. Diferiţi autori recomandă utilizarea

a diferite rate. Dintre acestea reţinem:
a) Rata autonomiei financiare globale (r afg), calculată prin raportul dintre capi-
talul propriu net al firmei (C pr) şi datoriile totale (DT):

C pr
rafg =
DT

Situaţia firmei este bună atunci când această rată este supraunitară; în caz contrar,
situaţia firmei este riscantă. Rata minimă considerată acceptabilă este de 50%.
O altă relaţie de calcul utilizată pentru exprimarea autonomiei financiare globale este
raportarea capitalului propriu (Cpr) la totalul capitalului investit, adică pasivul total (TP):

C pr
rafg =
TP

În acest caz, valoarea minimă acceptată este de 33%, dar ideal ar fi ca raportul să
fie mai mare decât 50%.
b) Rata autonomiei financiare la termen (r aft), calculată prin raportul dintre
capitalul propriu net al firmei (C pr) şi datoriile la termen (DTML):

C pr
raft =
DTML

Situaţia firmei este considerată normală daca valoarea acestei rate este mai mare
decât 1.

O altă relaţie de calcul utilizată pentru exprimarea autonomiei financiare la

termen este raportarea capitalului propriu (C pr) la capitalul permanent al firmei (C pe):

32
 C pr
raft =
C pe

În acest caz, valoarea minimă acceptată este de 50%, pentru a putea vorbi de o
autonomie financiară la termen.
c) Rata îndatorării globale (coeficientul îndatorării globale) (k îg), calculată prin
raportul dintre datoriile totale ale firmei (DT) şi capitalul total (total pasiv) (TP) sau
capitalul propriu (C pr):

DT DT
k îg = k îg =
TP C pr
sau

Situaţia firmei este bună atunci când această rată este mai mică decât 0,5; limita
maximă considerată acceptabilă este de 2/3. Calculată în cea de-a doua variantă, raportul
trebuie să fie subunitar, limita maximă considerată acceptabilă fiind în acest caz 2.
Limitele maxime acceptabile sunt stabilite prin uzanţe bancare, peste aceste limite, orice
solicitare de credit a firmei fiind respinsă. Atunci când coeficienţii de îndatorare sunt
inferiori limitelor prevăzute, firma mai poate solicita credite; în caz contrar, capacitatea
de îndatorare a firmei este saturată, şi firma nu mai poate primi credite.
d) Rata îndatorării la termen (coeficientul îndatorării la termen) (k ît),
calculată prin raportul dintre datoriile la termen ale firmei (datoriile pe termen mediu şi
lung) (DT) şi capitalul disponibil pe termen mediu şi lung (capitalul permanent) (C pe) sau
capitalul propriu (C pr):

DTML DTML
k ît = k ît =
C pe C pr
sau

Situaţia firmei este normală, şi firma mai are capacitate de îndatorare la termen
(deci mai poate solicita credite pe termen mediu sau lung) atunci când coeficientul de
îndatorare la termen este mai mic decât 1/2 (prima relaţie de calcul) şi respectiv decât 1
(a doua relaţie de calcul). Optim este ca firma să apeleze la credite pe termen mediu şi
lung, în condiţiile unei rate de rentabilitate economică superioară ratei dobânzii pe piaţă.
Un alt coeficient de îndatorare la termen, care reflectă capacitatea de rambursare a
firmei, este raportul dintre datoriile financiare ale firmei (DTML) şi capacitatea de
autofinanţare a firmei:

DTML
k ît ' =
CAF

Este bine ca valoarea acestui indicator să fie mai mică decât 3. Situaţia firmei este
considerată normală (acceptabile) şi pentru valori ale coeficientului cuprinse între 3 şi 4.
e) Structura financiară a firmei (SF), exprimată în funcţie de două criterii:
 durata capitalurilor, calculată ca raport între sursele de finanţare pe ter -
men scurt (FTS) (numite şi resurse de trezorerie (RT)) şi sursele de fi -
nanţare pe termen mediu şi lung (FTML), şi anume capitalurile per -
manente ale firmei (C pe):

33
 FTS RT
SF = =
FTML C pe

 provenienţa capitalurilor, calculată ca raport între datoriile totale ale

firmei (DT) şi capitalurile proprii (C pr):

DT
SF' =
C pr

Situaţia firmei este considerată normală atunci când sursele temporare, pe termen
scurt, nu depăşesc jumătate din sursele permanente ale firmei, şi atunci când datoriile
totale ale firmei nu depăşesc valoarea capitalurilor proprii utilizate.
f) Rata stabilităţii financiare (r sf), exprimată ca raport între capitalul permanent
al firmei (Cpe) şi capitalul total disponibil, deci pasivul total (TP):

C pe
rsf =
TP

Situaţia firmei este considerată normală atunci când sursele permanente de fi nan-
ţare depăşesc 50% din totalul surselor de finanţare – deci când rata stabilităţii fi nanciare
este mai mare decât 50%.
Se poate observa că toate ratele menţionate sunt rate de structură a pasivului. În
legătură cu structura activului patrimonial, părerile sunt foarte împărţite, considerându-se
că structura activului trebuie apreciată în funcţie de domeniul de activitate al firmei
analizate, comparând structura activului din firma supusă analizei cu structura activului a
principalilor concurenţi (a celor mai importante firme din acel domeniu).
La nivelul activelor, principalele rate de structură a activului sunt:
a) Rata activelor imobilizate – raportul dintre activele imobilizate nete ale firmei
şi totalul activului;
b) Rata imobilizărilor necorporale – raportul dintre imobilizările necorporale ale
firmei şi activele imobilizate nete;
c) Rata imobilizărilor corporale – raportul dintre imobilizările corporale ale
firmei şi activele imobilizate nete;
d) Rata imobilizărilor financiare – raportul dintre imobilizările financiare ale
firmei şi activele imobilizate nete;
e) Rate de structură a imobilizărilor corporale – rata terenurilor, rata mijloacelor
fixe, rata imobilizărilor în curs;
f) Rata activelor circulante – raportul dintre valoarea activelor circulante deţinute
de firmă şi valoarea activului total;
g) Rata stocurilor – raportul dintre valoarea stocurilor firmei şi valoarea activelor
circulante deţinute;
h) Rata creanţelor – raportul dintre valoarea creanţelor firmei şi valoarea
activelor circulante;
i) Rata disponibilităţilor – raportul dintre disponibilităţile băneşti şi activele circulante;
j) Rate de structură a stocurilor pe elemente componente (produse finite, materii
prime, producţie neterminată, mărfuri, ambalaje);
k) Rate de structură a creanţelor pe categorii (creanţe din exploatare şi alte creanţe);
l) Rate de structură a disponibilităţilor pe elemente componente (disponibilităţi
în casă şi în conturi bancare, titluri de plasament şi alte valori lichide).

34
 Alte rate (rapoarte) pe baza cărora se poate aprecia structura financiară a firmei sunt12:
a) Rata finanţării imobilizărilor – raportul dintre capitalul propriu şi imobi-
lizările nete ale firmei;
b) Rata trezoreriei relative (raţia trezoreriei relative) – raportul dintre valorile
disponibile şi realizabile şi datoriile pe termen scurt;
c) Rata rentabilităţii capitalului – raportul dintre rezultatul net (beneficiul net)
(profitul net) şi capitalul propriu;
d) Rata marjei nete – raportul dintre rezultatul net şi cifra de afaceri (exprimă
productivitatea cifrei de afaceri);
e) Rata rentabilităţii brute – raportul dintre cash-flow şi capitalurile proprii ale
firmei (exprimă capacitatea de expansiune a firmei);
f) Rata cash-flow – raportul dintre cash-flow şi cifra de afaceri a firmei (este
complementara ratei marjei nete);
g) Rata capacităţii de finanţare a investiţiilor prin autofinanţare – raportul
dintre investiţiile globale şi autofinanţare;
h) Rata randamentului financiar – raportul dintre dividend şi cursul acţiunii
(oferă informaţii privind tendinţa de evoluţie);
Unii autori includ în categoria ratelor de structură financiar şi indicatorii privind
solvabilitatea şi lichiditatea. Deoarece aceşti indicatori au fost prezentaţi în capitolul an -
terior, nu vom mai reveni asupra lor.

3.2.2. RATELE GESTIONĂRII RESURSELOR (RATELE DE ROTAŢIE)

Ratele gestionării resurselor se referă în principal la viteza de rotaţie a stocurilor,

a creditelor clienţi şi a creditelor furnizori, dar pot fi calculaţi pentru orice grupă de
elemente de activ sau de pasiv (active totale, active imobilizate, active circulante, capital
permanent, capital propriu, datorii totale, datorii de termen mediu şi lung, datorii pe
termen scurt, etc.). În plus se mai calculează rotaţia capitalului investit, intensitatea
folosirii capitalului investit, etc.
Rotaţia capitalului investit poate fi calculată nu doar pe baza vitezei de rotaţie, ci
şi raportând capitalurile investite la valoarea adăugată (valoarea acestui indicator trebuie
să fie mai mică decât media pentru domeniul de activitate al firmei, şi în scădere).
Intensitatea folosirii capitalului investit se calculează ca raport între valoarea netă
a desfacerilor şi valoarea netă a capitalului utilizat (o valoare mai mare decât 2 a
raportului indică faptul că firma analizată apelează la prea multe credite, având o situaţie
financiară vulnerabilă).
Viteza de rotaţie se măsoară cu ajutorul a doi indicatori: numărul de rotaţii
efectuate de elementul supus analizei (k) (raportul între cifra de afaceri anuală (CA) şi
valoarea elementului analizat) şi durata în zile a unei rotaţii (Dz), care se obţine
împărţind durata perioadei de analiză (de regulă 1 an) la numărul de rotaţii efectuate în
acea perioadă.
În locul cifrei de afaceri pot fi utilizaţi şi alţi indicatori, precum cheltuielile
materiale totale, consumul de materiale (pentru materii prime şi materiale), producţia
exerciţiului, costul producţiei finite (pentru producţia neterminată), producţia vândută
(pentru produse finite), veniturile totale etc.
Pentru un element oarecare, notat cu X, indicatorii vitezei de rotaţie se vor calcula
cu următoarele relaţii:
12
Cristea H., Ştefănescu N. – Gestiunea financiară a întreprinderii, Editura Mirton, Timişoara, 1996, pagina
361 - 365
35
 CA
kX =
X

365 X
Dz TA = = 365 ⋅
kX CA

În baza celor menţionate mai sus, vom considera drept rate de rotaţie următorii
indicatori financiari:
a) Viteza de rotaţie a activelor totale, care se determină cu relaţiile:

CA
k TA =
TA

TA
Dz TA = 365 ⋅
CA

b) Viteza de rotaţie a activelor imobilizate, care se determină cu relaţiile:

CA
k AI =
AI

AI
Dz AI = 365 ⋅
CA

c) Viteza de rotaţie a activelor circulante, care se determină cu relaţiile:

CA
k AC =
AC

AC
Dz AC = 365 ⋅
CA

d) Viteza de rotaţie a stocurilor, care se determină cu relaţiile:

CA
kS =
S

S
Dz S = 365 ⋅
CA

În cazul stocurilor calculează frecvent şi viteza de rotaţie a diferitelor elemente

componente (viteza de rotaţie a stocurilor de materii prime şi materiale, viteza de rotaţie
a stocurilor de producţie neterminată, viteza de rotaţie a stocurilor de produse finite,
viteza de rotaţie a stocurilor de mărfuri, viteza de rotaţie a stocurilor de ambalaje).
Pentru a putea aprecia corect viteza de rotaţie a stocurilor unei firme, aceasta
trebuie comparată cu viteza de rotaţie a stocurilor pentru alte firme care operează în
acelaşi domeniu de activitate. Ideal este ca viteza de rotaţie a stocurilor să fie cât mai
mare.
e) Viteza de rotaţie a creanţelor, determinată cu relaţiile:

36
 CA
k Cr =
Cr

Cr
Dz Cr = 365 ⋅
CA

Având în vedere structura creanţelor firmei, se poate calcula şi viteza de rotaţie a

diferitelor tipuri de creanţe (creanţe imobilizate, creanţe curente, creanţe din exploatare
(credite clienţi şi alte creanţe din exploatare) şi creanţe din afara exploatării). Dintre
acestea, cea mai mare importanţă o are viteza de rotaţie a creditelor clienţi, calculată
cu ajutorul următoarelor relaţii:

CA
k CCL =
C CL

C CL
Dz CCL = 365 ⋅
CA

Ideal este ca viteza de rotaţie a creditelor clienţi să fie cât mai mare, astfel încât
durata în zile a unei rotaţii să fie de sub 30 de zile – comparativ cu creditele furnizori,
situaţia gestiunea financiară a firmei este bună atunci când viteza de rotaţie a creditelor
clienţi este mai mare decât viteza de rotaţie a creditelor furnizori.
f) Viteza de rotaţie a capitalului permanent, determinată cu relaţiile:

CA
k C pe =
C pe

C pe
Dz Cpe = 365 ⋅
CA

g) Viteza de rotaţie a capitalului propriu, determinată cu relaţiile:

CA
k C pr =
C pr

C pr
Dz C pr = 365 ⋅
CA

h) Viteza de rotaţie a datoriilor totale, determinată cu relaţiile:

CA
k DT =
DT

DT
Dz DT = 365 ⋅
CA

În cazul datoriilor se calculează viteza de rotaţie atât a datoriilor totale cât şi

viteza de rotaţie a elementelor componente (datorii pe termen mediu şi lung, datorii pe
termen scurt, datorii de exploatare (credite-furnizori şi alte credite de exploatare) şi

37
datorii din afara exploatării). Dintre acestea, cea mai mare importanţă o are viteza de
rotaţie a creditelor furnizori, calculată cu ajutorul următoarelor relaţii:

CA
k C FZ =
C FZ

C FZ
Dz CFZ = 365 ⋅
CA

Orice firmă încearcă să negocieze cu furnizorii termene de plată cât mai lungi, şi
să obţină astfel o viteza de rotaţie a creditelor furnizori cât mai redusă. O gestiune
financiară bună înseamnă o viteză de rotaţie a creditelor furnizori mai mică decât viteza
de rotaţie a creditelor clienţi.
Trebuie precizat că obiectivele firmei în materie de viteza de rotaţie diferă în
funcţie de grupa de elemente la care se referă. Astfel, se urmăreşte o viteză de rotaţie a
activelor cât mai mare şi o viteza de rotaţie a pasivelor cât mai redusă.
Accelerarea vitezei de rotaţie a activelor (îndeosebi a activelor circulante) are ca
efect eliberarea de fonduri, de resurse financiare (care pot fi utilizate în alte scopuri).
Invers, încetinirea vitezei de rotaţie a activelor circulante are ca efect imobilizarea unor
fonduri, a unor resurse financiare.

3.2.3. RATELE PRIVIND RANDAMENTUL RESURSELOR UTILIZATE

Randamentul resurselor utilizate se referă la rentabilitatea activităţii firmei şi la

rezultatele financiare obţinute din aceasta.
Rentabilitatea are mai multe forme (rentabilitate economică, rentabilitate comer -
cială, rentabilitate financiară) şi poate fi redată cu ajutorul mai multor indicatori, printre
care menţionăm:
a) Rata marjei brute – raportul dintre cifra de afaceri din care s-a scăzut preţul de
achiziţie al mărfurilor vândute şi cifra de afaceri (este utilizată îndeosebi de întreprinderi
comerciale);
b) Rata marjei brute a exploatării – raportul dintre excedentul brut de exploatare
la cifra de afaceri (indică capacitatea firmei de a genera surse de trezorerie, fiind utilizată
pentru evaluarea performanţei firmei în plan industrial şi comercial);
c) Rata marjei nete – raportul dintre profitul net şi cifra de afaceri (exprimă
capacitatea firmei de a obţine profit şi de a rezista concurenţei)
d) Rata de rentabilitate a capitalului investit – raport dintre beneficiul net şi acti-
vul total al firmei (sau pasivul total, adică întregul capital utilizat) (exprimă eficacitatea
gestionării şi utilizării resurselor);
e) Rata de rentabilitate economică – raportul dintre profitul din exploatare şi acti-
vul total al firmei (pasivul total sau capitalul investit) (exprimă randamentul capitalului);
f) Rata de rentabilitate economică brută – raportul dintre excedentul brut din ex-
ploatare şi suma activelor imobilizate cu necesarul de fond de rulment (exprimă ren -
tabilitatea brută a investiţiilor);
g) Rata de rentabilitate economică netă – raportul dintre rezultatul din exploatare
şi suma dintre activele imobilizate şi necesarul de fond de rulment (exprimă performanţa
economică a firmei);
h) Rata de rentabilitate comercială – raportul dintre profitul obţinut şi cifra de
afaceri (măsoară rentabilitatea comercială a firmei);
38
 i) Rata de rentabilitate financiară – raportul dintre rezultatul exerciţiului (pro-
fitul net) şi capitalul propriu al firmei (exprimă randamentul final al capitalului);
j) Rata de creştere a capitalului propriu – raportul dintre profitul destinat
rezervelor şi capital propriu;
k) Rata de rentabilitate a capitalului propriu – raportul dintre rezultatul exer-
ciţiului şi capitalul propriu;
l) Rata de rentabilitate a capitalului permanent – raportul dintre profitul net, la care
se adaugă dobânda aferentă împrumuturilor pe termen mediu şi lung, şi capitalul permanent.
Dintre acestea, cele mai relevante şi, în acelaşi timp, cele mai utilizate sunt rata
de rentabilitate economică şi rata de rentabilitate financiară.
Rata de rentabilitate economică (re) se calculează raportând profitul din exploatare
(P(E)) la capital investit (indiferent de provenienţa acestuia) – deci la pasivul total (TP):

P(E )
re =
TP

Rata de rentabilitate economic trebuie comparată cu dobânda de pe piaţă. Atunci

când rata de rentabilitate economică este mai mare decât rata dobânzii, efectul de
îndatorare este pozitiv pentru firmă. În acest caz se recomandă ca firma să apeleze la
credite, deoarece în acest fel îşi poate creşte profitul, deoarece rata de rentabilitate
financiară este mai mare decât rata de rentabilitate economică. În caz contrar, dacă rata
de rentabilitate economică este mai mică decât rata dobânzii, rata de rentabilitate
financiară este mai mică decât rata de rentabilitate economică, şi orice apelare la credite
va diminua profitul firmei, dobânzile plătite fiind mai mari decât profitul obţinut din
exploatarea capitalului împrumutat.
Unii autori13 consideră că rata de rentabilitate economică trebuie să fie de cel puţin
20% pentru a considera că situaţia financiară a firmei este bună (din acest punct de vedere).
Rata de rentabilitate financiară (rf) exprimă randamentul final al capitalului pro-
priu şi se calculează ca raport între profitul net al firmei (Pn) şi capitalul său propriu (Cpr):

Pn
rf =
C pr

Ideal ar fi ca rata de rentabilitate financiară să fie de peste 15% (peste 25% după
alţi autori).
În funcţie de rata de rentabilitate economică, rata de rentabilitate financiară poate
fi calculată cu relaţia:

DT
rf = re + ⋅ ( re − rd )
C pr
în care:
DT – datorii totale;
Cpr – capital propriu;
rd – rata dobânzii;
DT
⋅ ( re −rd ) –efectul de levier (sau efectul de îndatorare).
C pr

13
Mihai I. şi colectiv – Analiza situaţiei financiare a agenţilor economici, Editura Mirton, Timişoara, 1997
39
 Rata de rentabilitate financiară mai poate fi calculată ca rată de rentabilitate
financiară brută (ca raport între capacitatea de autofinanţare şi capitalul propriu al firmei)
şi ca rată de rentabilitate financiară netă (ca raport între dividendele totale şi capitalul
social al firmei).
Indicatori ai randamentului resurselor utilizate pot fi menţionaţi, în cazul în care
acţiunile firmei sunt cotate la bursă, următorii:
a) Profitul pe acţiune – raportul dintre profitul net obţinut şi numărul de acţiuni
emise;
b) Dividendul pe acţiune – raportul dintre valoarea dividendelor totale şi numărul
acţiunilor emise;
c) Rata capitalizării profitului – raportul dintre profitul pe acţiune şi cursul unei
acţiuni;
d) Rata capitalizării dividendului – raportul dintre dividendul pe acţiune şi cursul
unei acţiuni;
e) Coeficientul de capitalizare bursieră – raportul dintre cursul unei acţiuni şi
profitul pe acţiune.
Firma trebuie să aibă grijă ca evoluţia acestor indicatori să fie cât mai bună,
pentru ca acţiunile emise să fie cât mai atractive pentru investitori şi astfel valoarea ac -
ţiunilor (cursul lor) să crească.

40
 CAPITOLUL IV

STUDIU DE CAZ: S.C. „FLEXTRONICS” S.R.L.

Ştiind că impozitele şi taxele reprezintă datorii pe termen scurt care trebuie plătite
din disponibilităţile băneşti ale firmei până la o anumită scadenţă, orice manager trebuie
să analizeze activitatea societăţii pentru a se folosi eficient de bani şi de timpul până la
scadenţa datoriei.
De asemenea obligaţiile către bugetul de stat având exigibilitate diferită obligă
managerul să ţină o evidenţă clară pentru a se putea folosi de disponibilităţi până la
scadenţă.
În literatura de specialitate aceste obligaţii se mai numesc şi surse atrase de
finanţare deoarece pe perioada de exigibilitate acestea nu au cost (nu trebuie plătite
dobânzi, comisioane).
Atâta timp cât reprezintă surse de finanţare fără cost managerul trebuie să le
folosească cât mai eficient. Asupra acestor tipuri de surse nu se aplică principiul
maximizării (ca şi în cazul profitului) deoarece ar putea genera o instabilitate ca urmare a
imposibilităţii de plată (insolvabilitate financiară).
Astfel nu numai presiunea fiscală este importantă, ci şi modul de gestionare al
impozitelor şi taxelor.
Pentru studiul de caz a fost aleasă societatea comercială „Flextronics” S.R.L.

4.1. PREZENTAREA FIRMEI

S.C. FLEXTRONICS SRL are sediul în Timişoara, Calea Torontalului, km. 57. La
Rgistrul Oficiului Comerţului este înregistrată cu numărul J35/ 335/ 01.06.1998, având cod
de identificare fiscală RO 15138622
Asociaţii au venit cu un aport la capitalul social în valoare de 244.760.000 lei, într-o
afacere cu obiectul de activitate – servicii de fabricaţie produse electronice.
Societatea îşi desfăşoară activitatea în România doar din iunie 1998, însă acesta are
un istoric mult mai vechi:
- 1969 – Flextronics a fost întemeiată de către Joe McKenzie;
- 1990 – Compania a fost privatizată prin metoda MEBO, stabilindu-şi sediul în
Singapore;
- 2000 – Veniturile Flextronics au depăşit pragul de 5 miliarde $ şi compania a fost
recunoscută drept cel mai mare furnizor de servicii de producţie şi
fabricaţie produse electronice din lume;
- 2006 – Veniturile pe anul fiscal 2006 au atins 15,9 miliarde $

FLEXTRONICS este un furnizor mondial de frunte pentru servicii de fabricaţie

produse electronice, concentrat pe oferirea de servicii inovatoare de proiectare şi fabricaţie
pentru 7 segmente – cheie ale pieţei:
- autovehicule,
- computere,
- produse digitale de larg consum,
- industrie,
- infrastructura,
- medical,
- comunicaţii mobile.
41
 FLEXTRONICS îşi ajută clienţii să proiecteze, să producă, să expedieze şi să ofere
servicii pentru produse electronice printr-o reţea de unităţi de lucru din peste 30 de ţări de
pe 5 continente. Le oferă clienţilor o soluţie completă, de la început până la sfârşit, care
include proiectare, fabricaţie şi logistică.

Acest lucru este cuprins în activitatea corporaţiei:

Activitatea firmei

PROIECTARE PRODUCŢIE EXPEDIŢIE

Proiectare industrială Fabricaţie PCI Logistică

Arhitectură de sisteme Componente Producţie la comandă
Proiectare mecanică Soluţii mecanice Configurare la comandă
Proiectare de sisteme Asamblare Distribuire
încorporate Integrarea sistemului şi Logistică inversă
Dezvoltare de software testare finală Reparaţii
Sisteme software Dezvoltare de sisteme de
testare

Prezentarea unor produse realizate de către societate la comanda făcută de client:

Fig. 4.1. Plăci pentru computere

42
 4.2. INDICATORII DIAGNOSTICULUI FINANCIAR PENTRU S.C.
„FLEXTRONICS” S.R.L.

Pentru a putea analiza situaţia financiară a S.C. „Flextronics” S.R.L., trebuie mai
întâi să regrupăm elementele bilanţului contabil şi să realizăm bilanţul financiar al firmei.
Analiza a fost făcută pentru perioada 2006 – 2007. Bilanţul contabil şi financiar al S.C.
„Flextronics” S.R.L. Timişoara este prezentat în tabelele 4.1. şi 4.2.

Bilanţul contabil al S.C. „Flextronics” S.R.L. (ACTIV)

Tabelul 4.1. (a)
Nr. ACTIVUL FIRMEI 2006 2007
crt.
Total imobilizări necorporale 3300 33000
Cheltuieli de constituire şi cercetare-dezvoltare 0 0
1
Alte imobilizări necorporale 0 0
Imobilizări necorporale în curs 3300 33000
Total imobilizări corporale 9104700 8717800
Terenuri 665600 665600
Total mijloace fixe 8439100 8052200
Construcţii 5371300 4987900
2 Echipamente tehnologice 2989000 2952700
Mijloace de transport 31400 46300
Alte mijloace fixe 47400 65300
Imobilizări corporale în curs 0 0
Total imobilizări financiare 27000 207500
3 TOTAL ACTIVE IMOBILIZATE 9134900 8958300
Total stocuri 3223000 4095300
Materii prime, mat. consumabile, obiecte de inventar, baracamente 737600 534900
Stocuri aflate la terţi 1200 800
Producţie în curs de execuţie 1379700 1196800
4
Semifabricate, produse finite, produse reziduale 866800 1969100
Animale 0 0
Mărfuri 206200 307800
Ambalaje 31500 85900
Total creanţe 1593500 1419700
Furnizori – debitori 92100 112500
5 Clienţi şi conturi asimilate 1260500 1134200
Alte creanţe 240900 173000
Decontări cu asociaţii privind capitalul 0 0
Total disponibilităţi şi plasamente 303600 169700
Titluri de plasament 0 0
Conturi la bănci în lei 3200 46700
Conturi în bănci în devize în ţară 189400 21700
Conturi în bănci în devize în străinătate 0 0
6 Casa în lei 2200 400
Casa în devize 0 0
Acreditive în lei 0 0
Acreditive în devize 0 0
Valori de încasat 62900 68000
Alte valori 46000 32900
TOTAL ACTIVE CIRCULANTE 5120100 5684700
7
Cheltuieli înregistrate în avans 456200 404400

43
 Decontări din operaţii în curs de calificare 129700 214400
Diferenţe de conversie – activ 500200 1303800
Total conturi de regularizare 1086100 1922600
8
Prime privind rambursarea obligaţiunilor 0 0
TOTAL ACTIV 15341000 16565600

Bilanţul contabil al S.C. „Flextronics” S.R.L. (PASIV)

Tabelul 4.1. (b)
Nr. PASIVUL FIRMEI 2006 2007
crt.
TOTAL CAPITALURI PROPRII 7730900 7858200
Capital social 826000 826000
- subscris vărsat 826000 826000
- patrimoniul regiei 0 0
Contul întreprinzătorului individual 0 0
Prime legate de capital 0 0
Diferenţe din reevaluare 6272600 6272600
Rezerve 77100 235200
Rezultatul reportat 0 0
1 - profit nerepartizat 0 0
- pierdere neacoperită 0 0
Rezultatul exerciţiului 564900 270600
- profit 564900 290600
- pierdere 0 0
Repartizarea profitului 504400 270600
Fonduri 494700 524400
Subvenţii pentru investiţii 0 0
Provizioane reglementate 0 0
PROVIZIOANE PENTRU RISCURI ŞI CHELTUIELI 0 0
TOTAL DATORII 7556400 8658900
Împrumuturi şi datorii asimilate 4545800 5386200
Furnizori şi conturi asimilate 1960600 2378800
Clienţi – creditori 301000 386600
2 Alte datorii 749000 507300
TOTAL CONTURI DE REGULARIZARE ŞI ASIMILATE 53800 48500
Venituri înregistrate în avans 0 0
Decontări din operaţiuni în curs de clarificare 0 0
Diferenţe de conversie – pasiv 53800 48500
TOTAL PASIV 15341000 16565600

44
 Bilanţul financiar al S.C. „Flextronics” S.R.L. (ACTIV)
Tabelul 4.2. (a)
Nr. ACTIV 2006 2007
crt.
1 Total imobilizări necorporale 3300 33000
Total imobilizări corporale 9104700 8717800
Terenuri 665600 665600
2
Mijloace fixe 8439100 8052200
Imobilizări corporale în curs 0 0
3 Total imobilizări financiare 27000 207500
4 TOTAL ACTIVE IMOBILIZATE 9134900 8958300
Total stocuri 3223000 4095300
Materii prime, materiale consumabile 737600 534900
Producţie în curs de execuţie 1379700 1196800
5
Produse finite 866800 1969100
Mărfuri 206200 307800
Alte stocuri 32700 86700
Total creanţe 2679500 3342300
Creanţe din exploatare, din care: 1578200 1394000
6
- clienţi şi conturi asimilate 1260500 1134200
Creanţe din afara exploatării 1101300 1948300
Total disponibilităţi şi plasamente 303600 169700
Titluri de plasament 0 0
7
Disponibilităţi în casierie şi conturi bancare 194800 68800
Alte valori lichide 108800 100900
8 TOTAL ACTIVE CIRCULANTE 6206100 7607300
TOTAL ACTIV 15341000 16565600

Bilanţul financiar al S.C. „Flextronics” S.R.L. (PASIV)

Tabelul 4.2. (b)
Nr. PASIVUL FIRMEI 2006 2007
crt.
TOTAL CAPITALURI PROPRII 7730900 7858200
Capital social 826000 826000
Prime legate de capital 0 0
Diferenţe din reevaluare 6272600 6272600
Rezerve 77100 235200
1 Rezultatul reportat 0 0
Rezultatul exerciţiului 564900 270600
Repartizarea profitului 504400 270600
Fonduri 494700 524400
Subvenţii pentru investiţii 0 0
Provizioane reglementate 0 0
TOTAL DATORII PE TERMEN MEDIU ŞI LUNG 2167600 2337100
2 Credite bancare pe termen mediu şi lung 0 0
Alte împrumuturi pe termen mediu şi lung 2167600 2337100
TOTAL DATORII PE TERMEN SCURT 5442600 6370300
3 Datorii din exploatare 2880600 3141100
- (din care) Furnizori şi conturi asimilate 1960600 2378800
45
 Datorii din afara exploatării 2562000 3229200
- (din care) credite bancare pe termen scurt 1924300 2634200
4 DATORII TOTALE 7610200 8707400
TOTAL PASIV 15341000 16565600

Structura patrimoniului S.C. „Flextronics” S.R.L. se prezintă ca în bilanţul

contabil al firmei. Elementele bilanţiere au fost regrupate, obţinându-se bilanţul
financiar. În continuare, pentru calculul diferiţilor indicatori, s-au folosit datele furnizate
de bilanţul financiar, precum şi alte date, prezentate în tabelul 4.3.

Alte informaţii financiare necesare

Tabelul 4.3.
Nr. Elementul u.m. 2006 2007

1 Cifra de afaceri RON 13684000 14420900

2 Venituri totale RON 15054200 165335
3 Cheltuieli totale RON 14241400 16212500
4 Producţia exerciţiului RON 13795400 15204000
5 Rezultatul din exploatare RON 1659100 1099100
6 Rezultatul financiar RON -603800 -549000
7 Rezultatul excepţional RON -242500 -229100
8 Rezultatul brut al exerciţiului RON 812600 321000
9 Impozit pe profit RON 247900 50400
10 Rezultatul net al exerciţiului RON 564900 2706
11 Profit reinvestit RON 40600 187700
12 Amortizare RON 583500 748100
13 Dividende de plată RON 173500 82900
14 Rata rambursării creditului pe termen RON 4545800 538600
mediu
15 Dobânda scadentă aferentă creditului RON 565100 634200
16 Credite pe termen scurt RON 1924300 2634200
17 Investiţii totale RON 2702000 571900
18 Numărul de acţiuni bucăţi 82601 82601
19 Valoarea nominală a unei acţiuni RON 10 10
20 Cursul unei acţiuni RON 94 95
21 Numărul mediu de salariaţi persoane 1148 1083
22 Participarea salariaţilor la profit RON 0 0
23 Indicele mediu de creştere a preţurilor % 145,7 140,0
24 Rata inflaţiei % 45,7 40,0
25 Rata medie a dobânzii % 53,5 45,0
Sursa: S.C. „Flextronics” S.R.L.

Profitul net al firmei a fost repartizat astfel:

 în anul 2006: rezerve legale (40600 lei) şi dividende (173500 lei);
 în anul 2007: rezerve legale (16000 lei), surse proprii de finanţare (142000
lei), alte repartizări prevăzute de lege (29700 lei) şi dividende (82900 lei).
La o primă vedere, pe baza acestor date se poate aprecia că situaţia financiară a
firmei este destul de bună, firma încheind ambele exerciţii financiare din perioada de
analiză (2006 şi 2007) cu profit. S.C. „Flextronics” S.R.L. nu are pierderi neacoperite din

46
exerciţiile financiare anterioare, şi a distribuit dividende în fiecare an, iar cursul
acţiunilor sale pe piaţă a crescut.
Ca dinamică însă se constată o reducere a profitului în anul 2007 faţă de anul
2006, scăderea fiind şi mai importantă dacă avem în vedere şi rata inflaţiei.
În continuare sunt prezentaţi indicatorii diagnosticului financiar, calculaţi pentru
S.C. „Flextronics” S.R.L., pentru anul 2006 şi pentru anul 2007.

4.2.1. INDICATORII ECHILIBRULUI FINANCIAR

Indicatorii situaţiei patrimoniale a societăţii comerciale luate în analiză sunt pre -

zentaţi în tabelul 4.4.

Situaţia patrimonială a S.C. „Flextronics” S.R.L.

Tabelul 4.4.
Nr. Specificaţie Simbol 2006 2007

1 Total activ TA 15341000 16565600

2 Active fictive AF 3300 33000
3 Active reale (1 – 2) AR 15337700 16532600
4 Datorii pe termen mediu şi lung DTML 2167600 2337100
5 Datorii pe termen scurt DTS 5442600 6370300
6 Datorii totale (4 + 5) DT 7610200 8707400
7 Activul net contabil (3 – 6) ANC 7727500 7825200
8 Subvenţii pentru investiţii S 0 0
9 Provizioane reglementate P 0 0
10 Situaţia netă [7 – (8 + 9)] SN 7727500 7825200

Deoarece firma nu are nici subvenţii pentru investiţii, nici provizioane regle men-
tate, situaţia netă a firmei este egală cu activul net contabil.
Se poate observa că activul net contabil şi situaţia netă a firmei sunt pozitive, într-
o uşoară creştere. Luând în calcul inflaţia însă, constatăm că în termeni reali, valoarea
contabilă a firmei este în scădere.
Din păcate nu există date disponibile privind valoarea economică a elementelor
patrimoniale de activ şi de pasiv ale firmei, şi prin urmare nu s-a putut calcula activul net
corectat (ANC0), nici activul reevaluat corijat (ARC).
Comparând însă activul net contabil, respectiv situaţia netă a firmei cu capitalul
social al firmei, constatăm că valoarea contabilă a firmei este mai mare decât capitalul
social (mult mai mare, având în vedere că în 2006 şi în 2007 capitalul social s-a menţinut
constant, la nivelul de 826000 lei. Deci teoretic, în cazul lichidării firmei, acţionarii ar
primi o sumă mult mai mare decât cea investită. Desigur această apreciere nu ţine cont de
evoluţia preţurilor între momentul investirii banilor şi momentul actual.
Indicatorii echilibrului financiar: fondul de rulment, necesarul de fond de rulment
şi trezoreria netă sunt prezentaţi în tabelul 4.5.

47
 Echilibrul financiar al S.C. „Flextronics” S.R.L.
Tabelul 4.5.
Nr. Specificaţie Simbol 2006 2007

1 Capital propriu Cpr 7730900 7858200

2 Datorii pe termen mediu şi lung DTML 2167600 2337100
3 Capital permanent (1 + 2) Cpe 9898500 10195300
4 Active imobilizate AI 9134900 8958300
5 Fondul de rulment net (3 – 4) FRN 763600 1237000
6 Fondul de rulment propriu (1 – FRP -1404000 -1100100
4)
7 Fondul de rulment străin (5 – 6) FRS 2167600 2337100
8 Active circulante AC 6206100 7607300
9 Datorii de termen scurt DTS 5442600 6370300
10 Fondul de rulment net (8 - 9) FRN 763500 1237000
11 Disponibilităţi băneşti Db 303600 169700
12 Credite bancare pe termen scurt Cbts 1924300 2634200
13 Necesarul de fond de rulment NFR 2384200 3701500
((8 – 11) – (9 – 12))
14 Stocuri S 3223000 4095300
15 Creanţe Cr 2679500 3342300
16 Credite bancare pe termen scurt Cbts 1924300 2634200
17 Datorii faţă de furnizori şi asimilate Fz 3518300 3736100
(9 – 16)
18 Necesarul de fond de rulment NFR 2384200 3701500
((14 + 15) – 17)
19 Trezoreria netă TN -1620700 -2464500
(10 – 13) sau (10 – 18) sau
(11 – 12)

S.C. „Flextronics” S.R.L. a avut un fond de rulment pozitiv, atât în 2006, cât şi în
2007. În plus fondul de rulment net a crescut în 2007 faţă de 2006, ceea ce indică o
situaţie pozitivă, de echilibru financiar. Firma finanţează nevoile permanente din surse
permanente, o parte din sursele permanente fiind excedentare, şi deci disponibile pentru
finanţarea nevoilor temporare (ciclice).
Analizând fondul de rulment net pe cele două componente ale sale – fond de
rulment propriu şi fond de rulment străin – se constată că există un fond de rulment străin
pozitiv şi mare, care asigură existenţa unor surse permanente peste nevoile permanente
ale firmei. Fondul de rulment propriu al firmei este negativ, în uşoară scădere, ca valoare
absolută. Acest ultim aspect atenuează puţin inconvenientele unui fond de rulment
propriu negativ. Fondul de rulment propriu negativ este expresie a lipsei de autonomie
financiară a întreprinderii, a faptului că S.C. „Flextronics” S.R.L. îşi finanţează o parte
din nevoile permanente (o parte din activele imobilizate) pe baza surselor împrumutate.
Necesarul de fond de rulment este pozitiv şi mare (chiar foarte mare). În orice
caz, necesarul de fond de rulment este mult mai mare decât fondul de rulment, situaţia
care poate fi apreciată ca negativă. În plus, în 2007 necesarul de fond de rulment a
crescut foarte mult faţă de anul anterior (cu 55%).
Se poate aprecia deci că S.C. „Flextronics” S.R.L. are un surplus de nevoi
temporare, ciclice, în raport cu sursele temporare, ciclice pe care le poate mobiliza. Până

48
în acest punct al analizei nu se poate preciza motivul acestui decalaj, prin urmare nu se
poate spune dacă situaţia este negativă, sau normală, consecinţă a unei politici de
investiţii, politică de plasare rentabilă a capitalului.
Trezoreria netă a S.C. „Flextronics” S.R.L. a fost în ambii ani negativă, valorile
absolute fiind foarte mari, urmare a unui necesar de fond de rulment mult mai mare decât
fondul de rulment. Din acest punct de vedere situaţia firmei este îngrijorătoare. Este o
situaţie de dezechilibru financiar, S.C. „Flextronics” S.R.L. fiind dependentă de resursele
de trezorerie, de creditele bancare pe termen scurt.
În dinamică, situaţia trezoreriei nete s-a înrăutăţit în 2007 faţă de 2006, deficitul
de trezorerie crescând de la –1620700 lei la –2464500 lei (aceasta însemnând o creştere
procentuală de 52% a deficitului de trezorerie). Trebuie precizat că acest deficit de
trezorerie reprezintă mai mult de o treime din capitalul total utilizat de firmă (din pasivul
total).
Viteza de rotaţie a fondului de rulment (FR) şi a necesarului de fond de rulment
(NFR) este prezentată în tabelul 4.6.

Viteza de rotaţie a FR şi a NFR

Tabelul 4.6.
Nr. Specificaţie Simbol 2006 2007

1 Cifra de afaceri CA 13684000 14420900

2 Fondul de rulment net FRN 763600 1237000
3 Numărul de rotaţii efectuate de kFRN 17,92 11,65
fondul de rulment (1/2)
4 Durata în zile a unei rotaţii a DzFRN 20,36 31,33
fondului de rulment
(365/3) sau (365 * 2/1)
5 Necesarul de fond de rulment NFR 2384200 3701500
6 Numărul de rotaţii efectuate de kNFR 5,73 3,89
necesarul de fond de rulment (1/5)
7 Durata în zile a unei rotaţii a DzNFR 63,69 93,83
necesarului de fond de rulment
(365/6) sau (365 * 5/1)

În anul 2006, viteza de rotaţie a fondului de rulment a fost foarte ridicată, durata
în zile a unei rotaţii fiind sub valorile considerate normale, indicând o marjă insuficientă
de siguranţă, un fond de rulment extrem de mic. În anul 2007, viteza de rotaţie a fondului
de rulment s-a redus, această evoluţie fiind pozitivă. Cu o durată în zile a unei rotaţii a
fondului de rulment de 31,33 zile, S.C. „Flextronics” S.R.L. se încadrează în limitele
normale (în intervalul [30; 90 zile]).
În ceea ce priveşte viteza de rotaţie a necesarului de fond de rulment, aceasta a
fost mult mai redusă. Durata în zile a unei rotaţii a necesarului de fond de rulment a fost
în ambii ani consideraţi de peste 3 ori mai mare decât durata în zile a unei rotaţii a
fondului de rulment.
Indicatorii privind bonitatea S.C. „Flextronics” S.R.L., care reflectă capacitatea
de autofinanţare a firmei sunt prezentaţi în tabelul 4.7.

49
 Capacitatea de autofinanţare S.C. „Flextronics” S.R.L.
Tabelul 4.7.
Nr. Specificaţie Simbol 2006 2007

1 Venituri totale V 15054200 16533500

2 Cheltuieli totale C 14241400 16212500
3 Amortizarea A 583500 748100
4 Capacitatea de autofinanţare CAF 1193100 1017700
((1 – 2) * 75% + 3) [(1-2)x84%+3]
5 Profitul net Pn 564900 274400
6 Fond de rezervă Fr 0 0
7 Capacitatea de autofinanţare CAF 1148400 1022500
(5 + 3 + 6)
8 Dividende D 173500 82900
9 Participaţii la profit PP 0 0
10 Capacitatea de autofinanţare reală CAR 1019600 934800
(4 – (8 + 9))
11 Capacitatea de autofinanţare reală CAR 974900 939600
(7 – (8 + 9))

Capacitatea de autofinanţare a S.C. „Flextronics” S.R.L. a fost pozitivă atât în

anul 2006, cât şi în anul 2007, exprimând surplusul de monetar obţinut întreprindere pe
durata perioadei de analiză, care permite autofinanţarea activităţii (constituie o sursă
proprie de finanţare). Se poate observa că determinarea capacităţii de autofinanţare prin
cele două metode propuse conduce la rezultate diferite. Aceste diferenţe apar deoarece
impozitul pe profit plătit de firmă diferă de impozitul care ar rezulta din aplicarea cotei
de impozitare de 25% la rezultatul brut obţinut, din cauza unor cheltuieli deductibile şi
nedeductibile care au fost ignorate în prima relaţie de calcul (în 2006, impozitul plătit de
S.C. „Flextronics” S.R.L. a fost de 247900 lei, în condiţiile unui rezultat brut de 812800
lei, reprezentând 30,5% din rezultatul brut; similar, în anul 2007, rezultatul brut al S.C.
„Flextronics” S.R.L. a fost de 321000 lei, iar impozitul pe profit a fost de 46600 lei,
sumă reprezentând 14,5% din rezultatul brut).
Din cauza unui impozit pe profit mai mare decât 16% din profitul brut, în anul
2006 capacitatea de autofinanţare a fost mai mare calculată cu cea dintâi metodă. În 2007
situaţia a fost inversă: impozitul pe profit a fost în realitate mai mic decât 16% din
profitul brut al exerciţiului, iar capacitatea de autofinanţare a fost mai mare calculată cu
ajutorul celei de-a doua relaţii.
Deoarece trebuie avută în vedere situaţia reală a firmei, şi impozitul pe profit
efectiv plătit, se vor lua în considerare rezultatele obţinute prin utilizarea celei de-a doua
varianta.
Evident, prima relaţie de calcul va duce la aceleaşi rezultate ca şi cea de-a doua
relaţie dacă vom utiliza ca şi cotă de impozit pe profit cota procentuală rezultată din
raportarea impozitului pe profit la rezultatul net, şi nu 25%, respectiv 16%, astfel:
în anul 2006: CAF = (15054200 – 14241400)(1 – 30,5/100) + 583500 = 1148396
în anul 2007: CAF = (16533500 – 16212500)(1 – 14,5/100) + 748100 = 1022555
iar aceste valori coincid cu cele calculate prin cea de-a doua metodă.
Autofinanţarea reală, efectivă, este mai redusă decât capacitatea de autofinanţare
calculată, cu valoarea dividendelor de plătit, în S.C. „Flextronics” S.R.L. neexistând
participaţii la profit (nici a angajaţilor, nici a managementului).
50
 Indicatorii referitori la solvabilitatea S.C. „Flextronics” S.R.L. sunt prezentaţi în
tabelul 4.8. (solvabilitatea patrimonială, gradul de acoperire a serviciului datoriei,
indicele de solvabilitate generală, solvabilitatea financiară pe termen mediu şi lung şi
solvabilitatea financiară pe termen scurt).

Solvabilitatea S.C. „Flextronics” S.R.L.

Tabelul 4.8.
Nr. Specificaţie Simbol 2006 2007

1 Capitalul social CS 826000 826000

2 Datorii pe termen mediu şi lung DTML 2167600 2337100
3 Solvabilitatea patrimonială SP 27,59 26,11
((1 / (1 + 2)) * 100)
4 Profitul net Pn 564900 270600
5 Amortizarea Am 583500 748100
6 Dividende de plătit Div 173500 82900
7 Rata de rambursare a creditelor la Rc 4545800 538600
termen
8 Dobânda scadentă aferentă D 565100 634200
creditului
9 Gradul de acoperire a serviciului gsd 0,25 0,93
datoriei ((4 + 5 + 6) / (7 + 8))
10 Total activ TA 15341000 16565600
11 Datorii pe termen scurt DTS 5442600 6370300
12 Indicele de solvabilitate generală Isg 1,87 1,77
(10 / (11 + 2 + 8))
13 Activele imobilizate AI 9134900 8958300
14 Solvabilitatea financiară pe Stml 4,21 3,83
termen mediu şi lung (13 / 2)

15 Activele circulante AC 6206100 7607300

16 Solvabilitatea financiară pe Sts 1,14 1,19
termen scurt (15 / 11)

Solvabilitatea patrimonială se situează, în ambii ani consideraţi, sub nivelul

minim de 30%, ceea ce indică o solvabilitate patrimonială foarte scăzută, şi deci o
situaţie dificilă a firmei (o stare de insolvabilitate). Se poate spune că această situaţie nu
este chiar atât de îngrijorătoare, deoarece capitalul social nu a mai fost modificat din
1999, iar până în prezent indicele de creştere a preţurilor a fost foarte mare. Astfel,
capitalul propriu al firmei este de circa 10 ori mai mare decât capitalul social, diferenţele
din reevaluare fiind de 6272600 lei. Pentru a putea trage concluzii mai pertinente, se vor
urmări şi ceilalţi indicatori ai solvabilităţii.
Gradul de acoperire a serviciului datoriei este şi el sub valorile considerate
normale, fiind subunitar în ambii ani. Deosebit de îngrijorătoare este situaţia firmei în
anul 2006, an în care gradul de acoperire a serviciului datoriei a fost de doar 0,25.
Motivul a fost rata de rambursare foarte mare (mult mai mare decât ratele de rambursare
din anii precedenţi, şi mult mai mare decât rata de rambursare din anul 2007). În anul
următor acest indicator s-a apropiat de 1, rămânând totuşi subunitar. Prin urmare, privită
şi prin prisma acestui indicator, situaţia S.C. „Flextronics” S.R.L. este dificilă, firma
confruntându-se cu probleme de solvabilitate.
51
 Indicele de solvabilitate generală este mult sub limita minimă considerată normală
(3): 1,87 în 2005 şi 1,77 în 2006. Considerând solvabilitatea generală (atât pe termen
mediu şi lung, cât şi pe termen scurt), situaţia S.C. „Flextronics” S.R.L. este foarte
dificilă, cu atât mai mult cu cât tendinţa de evoluţie a indicelui este de scădere.
Solvabilitatea financiară pe termen mediu şi lung este foarte bună, valoarea
acestui indicator fiind nu doar supraunitară, ci şi foarte ridicată (4,21 în anul 2006 şi 3,83
în anul 2007). Din acest punct de vedere firma nu are probleme, activele imobilizate ale
firmei fiind mult mai mari decât valoarea datoriilor pe termen mediu şi lung.
Trecând la solvabilitatea financiară pe termen scurt, se constată că valoarea
acestui indicator este supraunitară, dar marja de siguranţă este redusă, solvabilitatea
financiară pe termen scurt fiind de 1,14 în anul 2006 şi de 1,19 în anul 2007. Trebuie
remarcat că evoluţia acestui indicator este de creştere, chiar dacă este o creştere foarte
modestă.
Alţi indicatori ai bonităţii firmei se referă la lichiditate şi sunt prezentaţi în tabelul 4.9.

Lichiditatea S.C. „Flextronics” S.R.L.

Tabelul 4.9.
Nr. Specificaţie Simbol 2006 2007

1 Pasive curente exigibile medii PC 5442600 6370300

(datorii pe termen scurt)
2 Active curente lichide medii AC 6206100 7607300
(active circulante)
3 Lichiditatea curentă (2/1) Lc 1,14 1,19
4 Stocuri S 3223000 4095300
5 Active curente foarte lichide medii AC' 2983100 3512000
(2 – 4)
6 Lichiditatea rapidă (5/1) Lr 0,53 0,55
7 Disponibilităţi băneşti şi alte valori Db 303600 169700
lichide
8 Plasamente P 0 0
9 Lichiditatea foarte rapidă Lfr 0,05 0,02
((7 + 8)/1)
10 Lichiditatea la vedere (7/1) Lv 0,05 0,02

Lichiditatea curentă a firmei este supraunitară, încadrându-se în valorile con side-

rate normale. Lichiditatea S.C. „Flextronics” S.R.L. este însă destul de scăzută, valorile
acestui indicator fiind foarte apropiate de 1 (1,14 în anul 2006 şi 1,19 în anul 2007) şi
destul de departe de valorile considerate favorabile (2 – 2,5). Evoluţia în timp este bună,
valoarea lichidităţii curente crescând uşor în 2007 faţă de 2006.
Lichiditatea rapidă a S.C. „Flextronics” S.R.L. este sub limita considerată satis fă-
cătoare (0,65), dar puţin peste limita minimă considerată normală (0,5) din acest punct de
vedere situaţia firmei fiind mai delicată, existând un anumit risc de a întâmpina probleme
de lichiditate. Şi acest indicator a avut o evoluţie crescătoare, dar creşterea nu a fost foar -
te semnificativă.
Lichiditatea foarte rapidă (lichiditatea imediată) este extrem de scăzută, valorile
acestui indicator în cei doi ani consideraţii (0,05 şi respectiv 0,02) fiind cu mult sub
limita de 0,3 considerată normală. Din acest punct de vedere situaţia S.C. „Flextronics”
S.R.L. este foarte dificilă, riscul de a întâmpina probleme de lichiditate fiind foarte
ridicat. Dincolo de valorile extrem de scăzute ale indicatorului în cei doi ani, un alt
52
aspect care ridică probleme este evoluţia descrescătoare, valoare indicatorului în 2007
fiind sub jumătate din valoarea sa în anul anterior.
Deoarece S.C. „Flextronics” S.R.L. nu are plasamente, lichiditatea la vedere este
identică cu lichiditatea imediată (foarte rapidă), fiind de asemenea foarte scăzută, şi
având aceeaşi evoluţie descrescătoare, defavorabilă. Indicatorul se află cu mult sub
valorile considerate normale (0,2 – 0,3).
Capacitatea de plată a firmei şi coeficientul capacităţii de plată sunt prezentaţi în
tabelul 4.10.

Capacitatea de plată S.C. „Flextronics” S.R.L.

Tabelul 4.10.
Nr. Specificaţie Simbol 2006 2007

1 Disponibilităţi D 303600 169700

2 Obligaţii pe termen foarte scurt O 1924300 2634200
(credite bancare pe termen scurt)
3 Capacitatea de plată (1 – 2) Cp -1620700 -2464500
4 Coeficientul capacităţii de plată Kp 0,1500 0,0600
(1 / 2)

Din punct de vedere al capacităţii de plată, situaţia S.C. „Flextronics” S.R.L. este
extrem de dificilă. În valoare absolută capacitatea de plată este negativă, având valori
foarte mari, iar ca şi coeficient valorile realizate de firmă în anul 2006 şi în anul 2007
(0,15 şi respectiv 0,06) sunt foarte scăzute – o situaţie financiară normală ar trebui să fie
caracterizată de o capacitate de plată calculată în mărime absolută pozitivă, şi de un
coeficient al capacităţii de plată supraunitar. În plus, evoluţia indicatorilor relevă o
înrăutăţire a situaţiei, valorile indicatorilor în anul 2007 fiind mult mai scăzute decât în
anul 2006, pe baza creşterii obligaţiilor de plată pe termen scurt şi a scăderii disponi bili-
tăţilor băneşti.

53
 4.2.2 RATELE FINANCIARE
Păstrând ordinea în care au fost prezentate în capitolul anterior, pentru S.C.
„Flextronics” S.R.L. sunt prezentate în continuare ratele de structură financiară, ratele
gestionării stocurilor şi ratele privind randamentul resurselor utilizate.
Principalele rate de structură financiară sunt prezentate în tabelul 4.11. (ratele de
autonomie financiară) şi în tabelul 4.12. (ratele de îndatorare)

Ratele de autonomie financiară S.C. „Flextronics” S.R.L.

Tabelul 4.11.
Nr. Specificaţie Simbol 2006 2006

1 Capitalul propriu Cpr 7730900 7858200

2 Datorii totale DT 7610200 8707400
3 Rata autonomiei financiare globale rafg 1,01 0,90
(1 / 2)
4 Total pasiv (1 + 2) TP 15341000 16565600
5 Rata autonomiei financiare globale rafg 0,5 0,47
(1 / 4)
6 Datorii pe termen mediu şi lung DTML 2167600 2337100
7 Rata autonomiei financiare la raft 3,56 3,36
termen (1 / 6)
8 Capitalul permanent (1 + 6) Cpe 9898500 10195300
9 Rata autonomiei financiare la raft 0,78 0,77
termen (1 / 8)

Rata autonomiei financiare globale este supraunitară în 2006, şi subunitară în

2007, ceea ce indică o reducere a autonomiei financiare globale, dar care se păstrează
încă mult peste nivelul minim considerat acceptabil, de 0,5. Calculată ca raport între
capitalul propriu şi pasivul total al firmei, rata autonomiei financiare are valori în jurul a
0,5, valori considerate normale, evoluţia descrescătoare indicând totuşi o reducere a
autonomiei financiare globale, aspect mai puţin favorabil.
Referitor la rata autonomiei financiare la termen are valori peste limitele con side-
rate normale, indicând o situaţie bună, un grad ridicat de autonomie financiară la termen.

Ratele de îndatorare S.C. „Flextronics” S.R.L.

Tabelul 4.12.
Nr. Specificaţie Simbol 2006 2007

1 Datorii totale DT 7610200 8707400

2 Capitalul propriu Cpr 7730900 7858200
3 Total pasiv (1 + 2) TP 15341000 16565600
4 Rata îndatorării globale (1 / 2) kîg 0,98 1,1
5 Rata îndatorării globale (1 / 3) kîg 0,49 0,52
6 Datorii pe termen mediu şi lung DTML 2167600 2337100
7 Capitalul permanent (2 + 6) Cpe 9898500 10195300
8 Rata îndatorării la termen (6 / 2) kît 0,28 0,29
9 Rata îndatorării la termen (6 / 7) kît 0,21 0,22
10 Capacitatea de autofinanţare CAF 1148400 1018700
11 Rata îndatorării la termen (6 / 10) kît 1,88 2,29
54
 Ratele de îndatorare ale S.C. „Flextronics” S.R.L. indică o situaţie financiară
bună, firma având capacitate de îndatorare atât globală cât şi la termen, toţi coeficienţii
încadrându-se în limitele impuse de uzanţele bancare.
Ca tendinţă de evoluţie, se remarcă o uşoare tendinţă de creştere a îndatorării
firmei în anul 2007 comparativ cu anul 2006, situaţie care ar reprezenta o evoluţie
pozitivă dacă rata de rentabilitate ar fi superioară ratei dobânzii de pe piaţă (acest aspect
va fi analizat la ratele de rentabilitate). Toate ratele de îndatorare la termen conduc la
aceeaşi concluzie, indiferent la ce element se raportează datoriile pe termen mediu şi
lung (la capitalul propriu, la capitalul permanent sau la capacitatea de autofinanţare).
Structura financiară a firmei şi rata stabilităţii financiare sunt prezentate în tabelul 4.13.

Structura financiară şi rata stabilităţii financiare S.C. „Flextronics” S.R.L.

Tabelul 4.13.
Nr. Specificaţie Simbol 2006 2007

1 Finanţări pe termen scurt FTS 5442600 6370300

2 Datorii pe termen mediu şi lung DTML 2167600 2337100
3 Capitalul propriu Cpr 7730900 7858200
4 Finanţări pe termen mediu şi lung FTML 9898500 10195300
(2 + 3)
5 Datorii totale (1 + 2) DT 7610200 8707400
6 Capitalul permanent (2 + 3) sau (4) Cpe 9898500 10195300
7 Total pasiv (1 + 4) sau (3 + 5) TP 15341000 16565600
8 Structura financiară (1 / 4) SF 0,54 0,62
9 Structura financiară (5 / 3) SF' 0,98 1,1
10 Rata stabilităţii financiare (6 / 7) rsf 0,64 0,61

Structura financiară a firmei relevă o situaţie destul de defavorabilă. Sursele de

finanţare pe termen scurt depăşesc jumătate din valoarea surselor permanente de
finanţare, şi evoluţia este de înrăutăţire a raportului (de creştere a lui). Din punct de
vedere al provenienţei resurselor, capitalul propriu al firmei este aproximativ egal cu
sursele împrumutate, situaţie care nu este favorabilă, dar poate fi încadrată ca normală.
Evoluţia structurii financiar se înrăutăţeşte şi din acest punct de vedere, în anul 2007
datoriile totale depăşind capitalul propriu al firmei, şi acesta este un aspect îngrijorător.
Stabilitatea financiară a S.C. „Flextronics” S.R.L. este bună, rata stabilităţii
financiare depăşind valoarea de 0,5 (fiind de 0,64 în anul 2006 şi respectiv de 0,61 în
anul 2007).
În legătură cu structura activului, se pot remarca următoarele aspecte:
 activele imobilizate ale firmei depăşesc jumătate din activul patrimonial;
 imobilizările necorporale au o pondere foarte redusă în totalul activelor
imobilizate, dar în creştere;
 imobilizările corporale au ponderea cea mai mare în totalul imobilizărilor,
reprezentând 99,66% din activele imobilizate în anul 2006 şi respectiv
97,31% în 2007;
 imobilizările financiare au o pondere redusă în totalul activelor imobilizate
(deşi mai mare decât cea a imobilizărilor necorporale), dar în creştere;
 imobilizările corporale sunt formate exclusiv din terenuri şi mijloace fixe,
acestea din urmă fiind preponderente;

55
  activele circulante au reprezentat 40% din totalul activului în anul 2006 şi
46% în anul următor;
 în cadrul activelor circulante, stocurile au reprezentat aproximativ ju mă-
tate din activele circulante (ponderea lor reducându-se în anul 2007), fiind
urmate ca pondere de creanţe; disponibilităţile băneşti deţin o pondere
foarte redusă în totalul activelor circulante (5% în 2006 şi 2% în 2007);
 în cadrul stocurilor, la sfârşitul anului 2006 ponderea cea mai importantă o
deţinea producţia în curs de execuţie, fiind urmată de produse finite şi ma-
terii prime, materiale; în anul 2007 ponderea cea mai ridicată o aveau sto -
curile de produse finite, fiind urmate de producţia în curs de execuţie şi de
stocurile de materii prime şi materiale;
 ponderea creanţelor din exploatare în totalul creanţelor s-a redus în 2007
faţă de 2006; creanţele faţă de clienţi au reprezentat în anul 2006 80% din
valoarea creanţelor din exploatare şi 47% din totalul creanţelor, iar în anul
2007 acestea deţineau o pondere de 81% din creanţele din exploatare şi
33% din totalul creanţelor;
 la categoria disponibilităţi, S.C. „Flextronics” S.R.L. nu deţine plasa men-
te, ci doar disponibilităţi în casă şi în conturi bancare şi alte valori lichide;
ca evoluţie, valoarea disponibilităţilor s-a redus, în timp ce valoarea ce lor-
lalte valori lichide s-a redus mult mai puţin; ca urmare, ponderea disponi-
bilităţilor în casă şi conturi în totalul disponibilităţilor s-a redus de la 64%
în 2006 la 40% în 2007).
Referitor la viteza de rotaţie a diferitelor categorii de elemente patrimoniale (ra-
tele de gestionare a resurselor), situaţia acestora este prezentată în tabelul 4.14. şi în
tabelul 4.15.
Ratele vitezei de rotaţie (elementele de activ)
Tabelul 4.14.
Nr. Specificaţie Simbol 2006 2007

1 Cifra de afaceri CA 13684000 14420900

2 Activ total TA 15341000 16565600
3 Numărul de rotaţii ale activului total (1/2) kTA 0,89 0,87
4 Durata în zile a unei rotaţii DzTA 410 419
(365 / 3) sau (365 * (2 / 1))
5 Active imobilizate AI 9134900 8958300
6 Numărul de rotaţii ale activelor kAI 1,49 1,61
imobilizate (1 / 5)
7 Durata în zile a unei rotaţii DzAI 244 226
(365 / 6) sau (365 * (5 / 1))
8 Active circulante AC 6206100 7607300
9 Numărul de rotaţii ale activelor kAC 2,20 1,89
circulante (1 / 8)
10 Durata în zile a unei rotaţii DzAC 165 193
(365 / 9) sau (365 * (8 / 1))
11 Stocuri S 3223000 4095300
12 Numărul de rotaţii ale stocurilor (1 / 11) kS 4,24 3,52
13 Durata în zile a unei rotaţii DzS 86 103
(365 / 12) sau (365 * (11 / 1)
14 Creanţe Cr 2679500 3342300

56
 15 Numărul de rotaţii ale creanţelor kCr 5,10 4,31
(1 / 14)
16 Durata în zile a unei rotaţii DzCr 71 84
(365 / 15) sau (365 * (14 / 1)
17 Credite clienţi CCL 1260500 1134200
18 Numărul de rotaţii ale creditului clienţi kCCL 10,85 12,71
(1 / 17)
19 Durata în zile a unei rotaţii DzCCL 33 28
(365 / 18) sau (365 * (17 / 1))

Viteza de rotaţie a elementelor de activ este destul de redusă, şi în scădere, cu

excepţia vitezei de rotaţie a creditului clienţi, care este în creştere şi în anul 2007 ajunge
chiar în limitele considerate normale (sub 30 de zile). Deşi este o valoare destul de mare
durata în zile a unei rotaţii a creditului clienţi s-a redus de la 33 de zile la 28, şi dacă
această evoluţie de creştere a vitezei de rotaţie se va menţine, firma nu va avea probleme
financiare (din acest punct de vedere).
Firma ar trebui să se preocupe şi de creştere vitezei de rotaţie pentru celelalte
elemente de activ. Este îngrijorător faptul că într-un ciclu de exploatare activul total al
firmei nu reuşeşte să facă o rotaţie completă, şi în plus tendinţa este de scădere a vitezei
sale de rotaţie.
Tendinţa de reducere a vitezei de rotaţie a elementelor de activ are ca şi con se-
cinţă o imobilizare de fonduri, aceasta fiind nefavorabilă firmei.

Ratele vitezei de rotaţie pentru elementele de pasiv

Tabelul 4.15.
Nr. Specificaţie Simbol 2006 2007

1 Cifra de afaceri CA 13684000 14420900

2 Capital permanent Cpe 9898500 10195300
3 Numărul de rotaţii ale capitalului kCpe 1,38 1,41
permanent (1 / 2)
4 Durata în zile a unei rotaţii DCpe 264 258
(365 / 3) sau (365 * (2 / 1))
5 Capital propriu Cpr 7730900 7858200
6 Numărul de rotaţii ale capitalului kCpr 1,77 1,83
propriu (1 / 5)
7 Durata în zile a unei rotaţii DzCpr 206 199
(365 / 6) sau (365 * (5 / 1))
8 Datorii totale DT 7610200 8707400
9 Numărul de rotaţii ale datoriilor kDT 1,79 1,65
totale (1 / 8)
10 Durata în zile a unei rotaţii DzDT 203 221
(365 / 9) sau (365 * (8 / 1))
11 Credite furnizori CFz 1960600 2378800
12 Numărul de rotaţii ale creditelor kCFz 6,97 6,06
furnizori (1 / 11)
13 Durata în zile a unei rotaţii DzCFz 52 60
(365 / 12) sau (365 * (11 / 1))

57
 Viteza de rotaţie a elementelor de pasiv este şi ea destul de redusă. Tendinţa este
de creştere a vitezei de rotaţie a capitalului permanent şi a capitalului propriu şi de
reducere a vitezei de rotaţie a datoriilor totale şi a creditelor furnizori.
Durata în zile a creditului furnizori a crescut la 60 de zile în anul 2007, de la 52
de zile în anul precedent. Astfel, S.C. „Flextronics” S.R.L. a realizat o viteză de rotaţie
foarte scăzută a creditelor furnizori, în anul 2007 durata în zile a unei rotaţii a creditelor
furnizori fiind mai mult decât dublul duratei în zile a creditelor clienţi. Din acest punct de
vedere, al gestionării creditelor clienţi şi furnizori situaţia firmei este favorabilă, şi s-a
îmbunătăţit în 2007 faţă de anul 2006. Tendinţa de reducere a vitezei de rotaţie a
datoriilor totale este şi ea favorabilă.
Ratele de randament al resurselor utilizate (ratele de rentabilitate) sunt prezentate
în tabelul 4.16. Având în vedere specificul firmei şi datele disponibile, s-au calculat ur -
mătoarele rate de rentabilitate: rata marjei nete, rata de rentabilitate a capitalului in vestit,
rata de rentabilitate economică şi rata de rentabilitate financiară.

Rate de rentabilitate
Tabelul 4.16.
Nr. Specificaţie Simbol 2006 2007

1 Profitul net Pn 564900 270600

2 Cifra de afaceri CA 13684000 14420900
3 Rata marjei nete (1 / 2) rmn 4,12% 1,87%
4 Capitalul total investit TP 15341000 16565600
(total pasiv)
5 Rata de rentabilitate a capitalului rCi 3,68% 1,63%
investit (1 / 4)
6 Profitul din exploatare P(E) 1659100 1099100
7 Rata de rentabilitate economică re 10,81% 6,63%
(6 / 4)
8 Capitalul propriu Cpr 7730900 7858200
9 Rata de rentabilitate financiară rf 7,30% 3,44%
(1 / 8)

Un prim aspect pozitiv care se remarcă este că S.C. „Flextronics” S.R.L. a

încheiat ambele exerciţii financiare analizate cu profit. Aspectul nefavorabil remarcat
este legat de dinamica randamentului resurselor utilizate: în anul 2007 profitul obţinut de
S.C. „Flextronics” S.R.L. a fost mult mai mic decât în anul precedent, în pofida creşterii
cifrei de afaceri şi a capitalului utilizat.
Rata marjei nete şi rata de rentabilitate a capital investit au fost foarte scăzute şi
ca tendinţă s-au redus foarte mult în anul 2007 faţă de anul 2006, ajungând de la 4,12% şi
respectiv 3,68% la 1,87% şi respectiv 1,63%.
Rata de rentabilitate economică a fost de 10,81% în 2006 şi respectiv 6,63% în
anul 2007, valori considerate sub limitele normale. Evoluţia este şi aici nefavorabilă,
deoarece rata de rentabilitate economică s-a redus în anul 2007 comparativ cu anul 2006.
În condiţiile unor rate de rentabilitate economică modeste şi a unor rate ale
dobânzii foarte mari (în medie 53,5% în anul 2006 şi 45% în anul 2007), efectul de
îndatorare a S.C. „Flextronics” S.R.L. a fost negativ, iar ratele de rentabilitate financiară
au fost cu mult sub nivelul ratelor de rentabilitate economică: 7,30% în anul 2006 şi

58
respectiv 3,44% în anul 2007. Cu aceste valori, rata de rentabilitate financiară se situează
cu mult sub valorile considerate normale.
Alţi indicatori ai randamentului resurselor utilizate sunt prezentaţi în tabelul 4.17.
(profitul pe acţiune, dividendul pe acţiune, rata capitalizării profitului, rata capitalizării
dividendului şi coeficientul de capitalizare bursieră).
Situaţia acestor indicatori şi în special evoluţia lor indică scăderea atractivităţii
acţiunilor firmei la bursă (aspect evidenţiat şi de foarte mica creştere a cursului unei
acţiuni în anul 2007 faţă de anul 2006 (cu doar 1,6%) în condiţiile unei creşteri medii a
preţurilor de 46%). Astfel, profitul pe acţiune s-a înjumătăţit în 2007 faţă de anul 2006,
dividendul pe acţiune având aceeaşi evoluţie.
Firma urmăreşte totuşi să menţină atractivitatea acţiunilor emise, oferind o treime
din profitul pe acţiune sub formă ca dividend.

Indicatori ai randamentului utilizării resurselor

Tabelul 4.17.
Nr. Specificaţie Simbol 2006 2007

1 Profitul net (lei) Pn 564900 270600

2 Numărul de acţiuni emise (bucăţi) Na 82601 82601
3 Profitul pe acţiune (1 / 2) (lei) Pa 7 3
4 Dividende totale (lei) Div 173500 82900
5 Dividendul pe acţiune (4 / 2) (lei) Da 2 1
6 Cursul unei acţiuni (lei) Ca 94 95
7 Rata capitalizării profitului (%) rcp 7,3% 3,44%
(3 / 6)
8 Rata capitalizării dividendului (%) rcd 2,24% 1,05%
(5 / 6)
9 Coeficientul de capitalizare bursieră kcb 13,68 29,02
(6 / 3)

4.2. ASPECTE POZITIVE, PROBLEME ŞI POSIBILE SOLUŢII

Din analiza indicatorilor calculaţi pentru S.C. „Flextronics” S.R.L., se remarcă

următoarele aspecte pozitive referitor la situaţia financiară a acestei firme:
 un activ net contabil şi o situaţie netă suficient de mari (mult mai mari de -
cât capitalul social);
 un fond de rulment pozitiv;
 o viteză de rotaţie a fondului de rulment care se încadrează în limitele normale;
 o capacitate de autofinanţare pozitivă;
 o solvabilitate financiară pe termen mediu şi lung foarte bună;
 o solvabilitate financiară pe termen scurt în limitele normale, destul de
redusă, dar având tendinţa de creştere;
 o lichiditate curentă şi o lichiditate rapidă în limitele normale, destul de
redusă, dar cu o tendinţă de creştere;
 o rată suficient de mare a autonomiei financiare la termen;
 rate de îndatorare bune, care se încadrează în limitele impuse de uzanţele ban-
care, indicând faptul că S.C. „Flextronics” S.R.L. mai poate apela la credite;
 o stabilitate financiară bună;
59
  creşterea vitezei de rotaţie a creditelor clienţi şi încadrarea acesteia în
limitele considerate normale în anul 2007;
 scăderea vitezei de rotaţie a datoriilor totale şi a creditelor furnizori;
 diferenţa favorabilă dintre durata în zile a unei rotaţii a creditului furnizor
şi durata în zile a unei rotaţii a creditului clienţi;
 rezultatul pozitiv al ambelor exerciţii (cauzat de un rezultat pozitiv din
activitatea de exploatare);
Principalele probleme financiare cu care se confruntă S.C. „Flextronics” S.R.L.
se referă la:
 lipsa autonomiei financiare, concretizată într-un fond de rulment negativ;
 dezechilibru financiar, cauzat de un necesar de fond de rulment exagerat
de mare (mult mai mare decât fondul de rulment);
 probleme de trezorerie, în condiţiile unei trezorerii nete negative;
 înrăutăţirea indicatorilor echilibrului financiar în anul 2007 faţă de anul 2006;
 o solvabilitate patrimonială foarte scăzută (sub limitele considerate normale);
 un grad scăzut de acoperire a serviciului datoriei (sub nivelul considerat
normal);
 un indice de solvabilitate generală cu mult sub nivelul considerat normal;
 o lichiditate imediată şi la vedere deosebit de scăzută, cu mult sub nivelul
considerat normal, şi cu o tendinţă de scădere;
 o capacitatea de plată negativă în valoare absolută şi cu un coeficient
subunitar, cu tendinţă de scădere;
 reducerea ratei de autonomie financiară globală;
 o viteză de rotaţie a elementelor de activ extrem de redusă (într-un exer ci-
ţiu financiar activul total al firmei nu reuşeşte să facă o rotaţie completă);
 scăderea vitezei de rotaţie a elementelor de activ în 2007 comparativ cu
anul 2006 (cu excepţia vitezei de rotaţie a creditelor clienţi);
 rate de rentabilitate foarte scăzute şi în scădere;
 rata de rentabilitate economică mai mică decât rata dobânzii de pe piaţă;
 scăderea atractivităţii acţiunilor firmei pe piaţă.
Toate aceste aspecte indică o încetinire a activităţii firmei, problemă care va tre -
bui soluţionată cât mai rapid. S.C. „Flextronics” S.R.L. apelează la foarte multe credite
(marea majoritate pe termen scurt), în condiţiile unei rate de rentabilitate economică re -
duse, sub nivelul ratei dobânzii. Având în vedere această situaţie, firma ar trebui să gă -
sească modalităţi de creştere a ratei de rentabilitate economică. Pe termen scurt, o soluţie
ar fi renunţarea (cel puţin parţială) la credite, sau majorarea capitalului propriu (această
din urmă variantă prezentând avantajul că permite extinderea activităţii firmei).
Ar trebui modificat raportul dintre sursele de finanţare permanente şi sursele de fi-
nanţare temporare în favoarea primei categorii. S.C. „Flextronics” S.R.L. ar trebui să mă-
rească ponderea disponibilităţilor băneşti şi a plasamentelor în totalul activelor circulante.

60
 CONCLUZII

În acest ultim capitol sunt prezentate câteva concluzii privind realizarea unui diagnostic
financiar al unei firme, dar şi privind situaţia financiară a firmei analizate, S.C. „Flextronics”
S.R.L., căreia i se calculează un indicator sintetic, care să reflecte potenţialul financiar general.

Concluzii generale privind diagnosticul financiar al firmei

Aşa cum am precizat în prima parte a lucrării, există o mare diversitate de opinii
referitoare la elementele pe care trebuie să le cuprindă un diagnostic financiar, la
indicatorii care trebuie urmăriţi în realizarea unui diagnostic financiar.
Indicatorii propuşi pot fi relevanţi pentru anumite firme, în timp ce pentru altele,
aceeaşi indicatori nu mai au nici o relevanţă. În alegerea criteriilor de analiză, a indicatorilor
care vor fi calculaţi şi analizaţi, trebuie să se ţină cont de condiţiile specifice în care firma îşi
desfăşoară activitate, de mediul macroeconomic, de domeniul de activitate etc.
În această lucrare, deşi am prezentat pe scurt şi opiniile unor importanţi eco no-
mişti din Occident, pentru realizarea uni diagnostic financiar pentru S.C. „Flextronics”
S.R.L. am apelat la analiza indicatorilor propuşi de autori români.
Au fost avute în vedere în final două metode de analiză: metoda maselor fi nan-
ciare şi metoda ratelor financiare; au fost prezentaţi şi calculaţi indicatori financiari refe -
ritori la echilibrul financiar, la bonitatea firmei, rate de structură financiar, rate specifice
vitezei de rotaţie, rate de rentabilitate, completate şi cu alţi indicatori.
Chiar apelând la indicatorii propuşi de autorii români, nu au putut fi luaţi în
considerare toţi indicatorii propuşi; au fost prezentaţi, calculaţi şi analizaţi acei indicatori
care au fost propuşi de un număr mare de economişti, încercând să se ţină cont şi de
domeniul de activitate al firmei analizate.
Analiza separată a indicatorilor duce la concluzii contradictorii: situaţia financiară a
unei firme prezintă de cele mai multe ori atât aspecte pozitive, favorabile, cât şi aspecte ne-
favorabile, negative. Prin urmare, încercarea de a aprecia situaţia financiară de ansamblu a
unei firme prin analiza unui singur indicator sau doar a unui grup de indicatori poate duce la
o concluzie greşită, deoarece din anumite puncte de vedere situaţia financiară a firmei este
bună, iar din alte puncte de vedere situaţia financiară poate fi apreciată ca dificilă.
Este necesară deci o metodă de analiză care să permită aprecierea situaţiei financiare
globale a firmei în funcţie de nivelul şi evoluţia mai multor indicatori. Dintre variantele
propuse de teoria economico-financiară, metoda aleasă în final pentru a aprecia situaţia
financiară a firmei analizate a fost profilograma propusă de un grup de autori români14.

Concluzii privind situaţia financiară a S.C. „Flextronics” S.R.L.

14
I. Mihai, E. Cazan, A. Buglea, I. Popa Lala, P. Ştefea, G. Broşteanu, P. Ivoniciu, M. Pantea (a se vedea
lucrarea Mihai I. şi colectiv – Analiza situaţiei financiare a agenţilor economici, Editura Mirton, Timişoara,
1997)
61
 Înainte de a aplica profilograma diagnosticului financiar, reamintim cele patru
stări cuprinse în grila de evaluare şi valorile asociate lor:

 S1 = nesatisfăcător (pentru 0 ≤ S1 ≤ 0,25);

 S2 = satisfăcător (pentru 0,26 ≤ S2 ≤ 0,5);
 S3 = stare bună (pentru 0,51 ≤ S3 ≤ 0,75);
 S4 = stare foarte bună (pentru 0,75 ≤ S4 ≤ 1);

Pentru simplificare s-a ales ca fiecărei stări să i se asocieze o singură valoare –

mijlocul intervalului propus; astfel, stării S1 i s-a asociat valoarea 0,125, stării S2
valoarea 0,375, stării S3 valoarea 0,625 şi stării S4 valoarea 0,875.
Indicatorii financiari calculaţi pe baza datelor financiar-contabile pentru S.C.
„Flextronics” S.R.L. au fost încadraţi în stările corespunzătoare, pe baza valorii lor 15. În
tabelul 5.1., este prezentată profilograma diagnosticului financiar pentru S.C.
„Flextronics” S.R.L..
Ajustări efectuate:
 a fost calculată rata capacităţii de autofinanţare, ca raport între capa ci-
tatea de autofinanţare şi datoriile financiare ale firmei
11484
în anul 2006: rCAF = = 0,52
21676

10187
în anul 2007: rCAF = = 0,43 ;
23371

 scăderile de peste 20% au fost considerate scăderi bruşte; scăderile între

5% şi 20% au fost considerate scăderi uşoare; creşterile şi scăderile de
sub 5% nu au fost considerate, în acest caz luându-se în considerare
starea aferentă unei tendinţe de menţinere;
 valorile indicatorilor au fost considerate foarte mici dacă au fost sub
jumătate din valorile considerate bune, normale, mici pentru valori infe-
rioare valorilor normale, mari pentru valori care se încadrau în limitele
considerate normale, şi foarte mari pentru valori considerate favorabile,
foarte bune.
Starea medie a potenţialului financiar al S.C. „Flextronics” S.R.L. s-a calculat ca
medie aritmetică ponderată a indicatorilor consideraţi:

n
∑ Si ⋅ k i
Spf = i =1
n
⋅100 ,
∑ ki
i =1

în care
n – numărul indicatorilor consideraţi;
Si – starea indicatorului i:
ki – coeficientul de importanţă acordat indicatorului i.

15
S-au avut în vedere valorile indicatorilor din anul 2006, valoarea acestora în anul 2007 fiind utilizată pentru
a aprecia tendinţa de evoluţie.
62
 Profilograma diagnosticului financiar pentru S.C. „Flextronics” S.R.L.
Tabelul 5.1.
Criteriul Valoarea S1 S2 S3 S4 Ki
Indicatori de bonitate 13,625 / 26 0,52 4
Capacitatea de plată -24645 0,125 4
Tendinţa capacităţii de -16207 ⇒ -24645 0,125 4
plată
Lichiditatea (curentă) 1,19 0,625 1
Tendinţa lichidităţii 1,14 ⇒ 1,19 0,625 4
Solvabilitatea patrimonială 26,11 0,125 2
Tendinţa solvabilităţii 27,59 ⇒ 26,11 0,375 4
Rata capacităţii de 0,42 0,875 3
autofinanţare
Tendinţa ratei capacităţii de 0,52 ⇒ 0,43 0,375 4
autofinanţare
Indicatori de structură 1,125 / 3 0,375 1
Structura capitalului a se vedea 0,375 2
subcapitolul 4.2.2.
Structura activului a se vedea 0,375 1
subcapitolul 4.2.2.
Indicatori de gestiune 10,375 / 19 0,54 3
Viteza de rotaţie a 103 0,125 3
stocurilor (durata în zile a
unei rotaţii)
Tendinţa vitezei de rotaţie a 86 ⇒103 0,375 4
stocurilor
Viteza de rotaţie a 28 0,375 2
creditului clienţi (durata în
zile a unei rotaţii)
Tendinţa vitezei de rotaţie a 33 ⇒ 28 0,875 4
creditului clienţi
Viteza de rotaţie a 60 0,875 2
creditului furnizori (durata
în zile a unei rotaţii)
Tendinţa vitezei de rotaţie a 52 ⇒ 60 0,625 4
creditului furnizori
Indicatori de randament 1,375 / 11 0,125 2
Rentabilitatea economică 6,63% 0,125 1
Tendinţa rentabilităţii 10,81% ⇒ 7,62% 0,125 4
economice
Rentabilitatea financiară 3,44% 0,125 2
Tendinţa rentabilităţii 7,30% ⇒ 3,44% 0,125 4
financiare

Prin urmare, starea potenţialului financiar al S.C. „Flextronics” S.R.L. va fi:

26,5
Spf = ⋅100 = 44,91% ,
59

63
 Această valoare indică o stare financiară satisfăcătoare a firmei, aproape bună,
valoarea indicatorului calculat fiind aproape de limita de 50%.
O altă variantă de calcul a potenţialului financiar al S.C. „Flextronics” S.R.L. este
de a calcula starea financiară aferentă fiecărui grup de indicatori, şi de a calcula ulterior
starea financiară generală ca medie aritmetică ponderată a stărilor obţinute pentru fiecare
categorie de indicatori.
Valoarea corespunzătoare fiecărui grup de indicatori a fost calculată şi înscrisă în
tabel (formula utilizată este aceeaşi, dar s-au însumat doar indicatorii care intră în grupul
analizat).
Calculat prin această ultimă metodă, potenţialul financiar al S.C. „Flextronics”
S.R.L. este:

0,52 × 4 + 0,375 ×1 + 0,54 × 3 + 0,125 × 2 4,325

Spf = ⋅100 = ⋅100 = 43,91% ,
4 +1 + 3 + 2 10

valoare foarte apropiată de cea obţinută anterior.

Analizate pe grupe de indicatori, se constată că situaţia financiară a S.C.
„Flextronics” S.R.L. este bună, din punct de vedere al indicatorilor de bonitate (are o bo -
nitate bună) şi din punct de vedere al indicatorilor de gestiune, are o structură financiară
satisfăcătoare, însă are probleme mari la nivelul randamentului resurselor utilizate. Deşi
firma a încheiat ultimele două exerciţii financiare cu profit, acesta este insuficient com -
parativ cu resursele utilizate.
Aceasta înseamnă că în continuare principala preocupare a conducerii firmei
trebuie să fie creşterea rentabilităţii firmei (sub toate formele ei).

64
 BIBLIOGRAFIE

1. Băileşteanu Gh. – Diagnostic, risc şi eficienţă în afaceri, Editura Mirton,

Timişoara, 1997

2. Cristea H. – Evaluarea firmei, Editura Marineasa, Timişoara, 2000

3. Cristea H., Ştefănescu N. – Gestiunea financiară a întreprinderii, Editura Mirton,

Timişoara, 1996

4. Duran V. – Finanţele firmei, Editura Mirton, Timişoara, 2000

5. Duran V. – Finanţele societăţilor comerciale, Editura Eurostampa, Timişoara,

2001

6. Duran V. – Gestiunea financiară a firmei. teorie şi practică, Editura Eurostampa,

Timişoara, 2000

7. Mărculescu D., Niculescu M. – Diagnosticul economico-financiar, Editura

Romcart, Bucureşti, 1994

8. Mihai I. şi colectiv – Analiza situaţiei financiare a agenţilor economici, Editura

Mirton, Timişoara, 1997

9. Stancu I. – Finanţe, Editura Economică, Bucureşti, 1996

65