DIAGNOSTIC

FINANCIAR-CONTABIL

MASTER CEA, ANUL I

2020/2021

PROF. UNIV. DR. MARILENA MIRONIUC

10/5/2020
 EVALUARE 100%

• 30% Elaborarea şi predarea unui raport de diagnostic

fundamentat pe analiza unor cazuri reale date – R;

• 70% Test grilă (mixt) la sfârşitul semestrului, pe platforma

Moodle - T.

• Nota finală = 30%R+70%T

10/5/2020
• Grupa I: studentii de la 1 la 22 (ADĂSCĂLIŢEI V.
ELENA... CONSTANTINEASA V. VASILICA) - ATB A

• Grupa II : studentii de la 23 la 45 (CORDUNEANU

P/V. ROXANA PAULA... MUNTEANU G. OXANA
CĂS. BORFOI) – BRM A

• Grupa III: studentii de la 46 la 67 (MUNTEANU I.

ANDREEA CĂS. ZAIAŢ... VRABIE C. IOANA) – CBC
A 10/5/2020
 CAPITOLUL 1

BAZELE TEORETICO - METODOLOGICE ALE DIAGNOSTICULUI

FINANCIAR-CONTABIL (DFC)

1.1. Definirea termenului de diagnostic

1.2. Fazele diagnosticului întreprinderii
1.3. Formele diagnosticului întreprinderii
1.4. Diagnosticul componentă a procesului due-diligence
1.5. Situaţiile financiare anuale – sursă de informaţii pentru DFC
1.6. Raportul diagnosticului întreprinderii
10/5/2020
 Analiza vs. Diagnostic

Sinteză, referințe,
rating

Master
at
Diagnostic

Licență Descompunere, cauze,

Analiză factori
5
1.1. DEFINIREA TERMENULUI DE DIAGNOSTIC
De unde provine termenul de diagnostic?

din grecescul „diagnostikos” care semnifică

„apt de a discerne”;

frecvent utilizat în medicină, diagnosticul

constă în recunoaşterea unei maladii pe baza
simptomelor;

 se recomandă a fi realizat în mod preventiv

şi repetitiv pentru a depista riscurile
apariţiei maladiilor.
10/5/2020
 1.1. Definirea termenului de diagnostic
Ce reprezintă diagnosticul pentru domeniul gestiunii entităţii ?

un instrument al managementului: un demers prealabil

oricărui proces decizional, care permite entităţii să se
cunoască, să aprecieze ce produse/servicii poate oferi în
raport cu resursele disponibile sau posibil de procurat, să
identifice care sunt avantajele sale concurenţiale şi
poziţia sa pe piaţă, să definească strategii etc.

10/5/2020
 Managerul isi pregateste
procesul decizional pe
baza informatiilor derivate
Analize din diagnostic:
macroeconomice si Stabilirea strategiilor pe
sectoriale, tendinte, termen scurt şi lung;
planificarea afacerii

Strategii de
Analize financiare pentru
personal
fiecare decizie de afaceri si
oferă consiliere financiara
directorilor din alte Echilibrului financiar
departamente pe termen scurt şi
lung
Solvabilitate şi
autonomie financiară
Politica de investiţii şi
Strategii de alegere de finanţare
a partenerilor Performanțe 8
comerciali optimi și riscuri
 CE REPREZINTĂ DIAGNOSTICUL PENTRU
DOMENIUL GESTIUNII ENTITĂŢII ?

• demersul prin care se apreciază „starea de sănătate” a unei

întreprinderi, în corelaţie cu evoluţia mediului în care
aceasta funcţionează.

10/5/2020
1.1. DEFINIREA TERMENULUI DE DIAGNOSTIC

demers similar cu cel utilizat de medicină pentru analizarea stării

de sănătate a unui pacient, respectiv:
observarea simptomelor,

depistarea cauzelor care le-a generat,

formularea pe această bază a recomandărilor de însănătoşire

sau de preîntâmpinare a înbolnăvirii,

administrarea tratamentului,

controlul consecinţelor survenite în urma respectării

sfatului medicului (Fig. nr. 1.).
10/5/2020
 OM ÎNTREPRINDERE

Înrăutăţirea stării Înregistrarea disfun-

de sănătate cţionalităţilor (tehnice,
Fig. nr.1. (maladie) OBSERVARE economice, financiare,
sociale, manageriale)
Paralelă între diagnosticul
medical ăi cel al
întreprinderii Analistul studiază
Medicul cercetează activitatea internă a
simptomele bolii ANALIZĂ întreprinderii, relaţiile
sale cu mediul extern,
indicatorii economici

Identifică factorii,
cauzele şi originea lor Identifică factorii,
internă/externă cauzele interne/externe
ale disfuncţionalităţilor

Recomandă programe
de însǎnatoşire (terapie, Propune programe de
chirurgie etc.) PROPUNERE măsuri (restructurare,
redresare etc.)

Pacientul urmează Managementul

programul de implementează
însănatoşire prescris APLICARE programul de măsuri

Controlul medical după Controlul de

administrarea gestiune, auditul
tratamentului CONTROL intern după
aplicarea
măsurilor
Ameliorarea stării de ATINGEREA
sănătate sau OBIECTIVELOR Instituirea stǎrii de
însănatoşirea completă DIAGNOSTICULUI funcţionalitate în
întreprindere
10/5/2020
 1.1. Definirea termenului de diagnostic
• descoperirea, pe baza unor simptome, a disfuncţionalităţilor
întreprinderii şi a evoluţiei acestora;
Ex:

 produse neadaptate cererii;

 nerespectarea normelor de securitate şi igienă în
muncă;
 costuri de producţie şi preţuri de vânzare foarte
ridicate;
 deteriorarea relaţiilor cu un client principal;
 incapacitate de plată etc.
10/5/2020
1.1. DEFINIREA TERMENULUI DE DIAGNOSTIC
• identificarea cauzelor, factorilor şi evenimentelor care au provocat
insuficienţele întreprinderii; Ex:

factori umani: conflictualitate în relaţiile de muncă, calificare

slabă, grad redus de motivare a personalului;

factori organizaţionali: comunicare defectuoasă, mecanisme de

control insuficiente, organizare deficitară;

 factori tehnici: dotare tehnică necorespunzătoare, retard

tehnologic, grad redus de inovare;

factori manageriali: coordonare slabă, autoritate contestată,

subestimarea riscurilor de către factorii decizionali, conflicte de
obiective şi interese între acţionari şi manageri, apariţia de noi
forme de autoritate în sistemul de management; 10/5/2020
1.1. DEFINIREA TERMENULUI DE DIAGNOSTIC

factori de ruptură care derivă din evenimente precum:

- modificarea unor reglementări,

- decizii politice la nivel de ramură sau la nivel

macroeconomic,

- schimbări tehnologice, acţiuni ale concurenţei,

- intrarea pe piaţă a noi „actori”,

- comportamente şi reacţii ale unor parteneri, conjuncturi

economice nefavorabile,

- schimbări ale mediului de afaceri etc. 10/5/2020

1.1. DEFINIREA TERMENULUI DE DIAGNOSTIC

• reperarea „actorilor cheie”, interni şi externi, care au legătură

cu disfuncţionalităţile constatate şi a momentului în care aceştia
au întreprins acţiuni care au condus la astfel de
disfuncţionalităţi;
Ex:
 salariaţi,
 manageri,
 acţionari,
 puterea publică,
 grupurile de clienţi,
 furnizori,
 alţi colaboratori.

10/5/2020
1.1. DEFINIREA TERMENULUI DE DIAGNOSTIC

• căutarea modalităţilor interne de ameliorare a disfuncţionalităţilor

constatate; Ex:

ameliorări de natură organizaţională, referitoare la:

- capacitatea întreprinderii de a aloca şi coordona cele
mai bune resurse pentru a-şi putea realiza obiectivele
prevăzute;

- creşterea gradului de flexibilitate a întreprinderii, înţeles

prin abilitatea acesteia de a răspunde în cel mai scurt
timp noilor aşteptări ale partenerilor externi.
10/5/2020
1.1. DEFINIREA TERMENULUI DE DIAGNOSTIC

ameliorări de natură economică menite să contribuie la

obţinerea unui maximum de profit cu un minimum de
resurse;

ameliorări sociale, care ţin de capacitatea întreprinderii

de a menţine un echilibru permanent între parteneri şi
întreprindere, pentru a contribui la crearea unui climat
stabil, armonios şi pentru a asigura perenitatea
întreprinderii. 10/5/2020
1.1. DEFINIREA TERMENULUI DE DIAGNOSTIC

• comunicarea managementului a punctelor forte, a punctelor slabe

ale întreprinderii diagnosticate, a oportunităţilor pe care le poate
valorifica sau a pericolelor care pot afecta în viitor întreprinderea.

10/5/2020
 1.2. FAZELE DIAGNOSTICULUI ÎNTREPRINDERII
• Faza 1: Cunoaăterea generală a întreprinderii
și a mediului său de afaceri
• - Informaăii generale despre întreprindere;
• - Informaăii privind rezultatele de ansamblu ale întreprinderii;
• - Informaăii privind resursele materiale, financiare, umane;
• - Informaăii privind relaăiile întreprinderii cu mediul său extern.

• Faza 2: Diagnosticul propriu-zis

(analiza statică a punctelor forte și a punctelor slabe)
• - Diagnosticul global al întreprinderii;
• - Diagnosticul funcăional al întreprinderii:
• Mediul tehnic și tehnologic Funcția tehnică Productivitate/Eficientă
• Mediul concurențial Funcția comercială Competitivitate
• Mediul financiar Funcția financiară Fiabilitate/sustenabilitate
• Mediul social Funcția de personal Competenăă
• Mediul social-politic Calitatea managementului Performanăă
• - Diagnosticul expres a unor aspecte punctuale din activitatea întreprinderii.

• Faza 3: Diagnosticul strategic

(analiza previzională a oportunităăilor și riscurilor)
• - Analiza mediului extern (tendinăele pieăei, factorii de succes, riscuri, acăiunile concurenăei);
• - Analiza perspectivelor și durabilității întreprinderii. 10/5/2020
 1.2. FAZELE DIAGNOSTICULUI ÎNTREPRINDERII

 informaţii generale privind:

istoricul şi evoluţia recentă a întreprinderii;
locul întreprinderii în cadrul ramurii de activitate;
obiectivele curente şi cele pe termen lung ale
întreprinderii.

 informaţii privind rezultatele şi mijloacele financiare ale întreprinderii:

rezultatele economico-financiare;
structura capitalului permanent;
modalităţile şi condiţiile de finaţare.
10/5/2020
 1.2. FAZELE DIAGNOSTICULUI ÎNTREPRINDERII
• informaţii relative la personalul întreprinderii:
structura personalului;
competenţa personalului;
recrutarea, formarea, promovarea şi motivarea personalului;
absenteismul;
securitatea condiţiilor de muncă.

• informaţii relative la procesul productiv şi mijloacele materiale:

probleme de aprovizionare, stocaj, producţie;
starea mijloacelor tehnice;
politica de investiţii;
activitatea de cercetare-dezvoltare. 10/5/2020
 1.2. FAZELE DIAGNOSTICULUI ÎNTREPRINDERII
 informaţii relative la mediul extern al întreprinderii:

furnizorii de inputs şi cumpărătorii de outputs;

acţiunea concurenţilor; ansamblul reglementărilor care
exprimă voinţa politică în numeroase domenii (economic,
monetar, fiscal, social).

Informaţiile reprezintă materia primă, dar şi principalul produs al

diagnosticului.

De cantitatea şi calitatea informaţiilor depinde pertinenţa

concluziilor analizei diagnostic.
10/5/2020
 1.2. FAZELE DIAGNOSTICULUI ÎNTREPRINDERII

Diagnosticul întreprinderii comportă trei dimensiuni:

• una cognitiv/descriptivă, care rezultă din aplicarea
propriu-zisă a metodelor, tehnicilor şi procedelor
specifice diagnosticului;

10/5/2020
• una explicativă, care derivă din judecăţile şi interpretările
efectuate asupra rezultatelor analizei diagnostic;

10/5/2020
• una predictivă, care are un pronunţat caracter creativ şi
constă în formularea măsurilor de redresare a activităţii
întreprinderii, identificarea oportunităţilor şi schiţarea
opţiunilor sale strategice.

10/5/2020
 1.3. FORMELE DIAGNOSTICULUI ÎNTREPRINDERII

1. După obiectul diagnosticului poate fi:

• diagnostic global (aprofundat) - analizează întreprinderea dintr-o
perspectivă globală, avându-se în vedere atât activitatea trecută şi
curentă, cât şi aspectele de ordin strategic;

• diagnostic parţial (funcţional şi expres) - analizează evoluţia unor

aspecte particulare:

 diagnostic funcţional – este un diagnostic specializat pe funcţiile

întreprinderii (tehnic şi de producţie, comercial, financiar-
contabil, social, organizatoric şi managerial);
10/5/2020
 1.3. FORMELE DIAGNOSTICULUI ÎNTREPRINDERII

Frecvent munca de diagnostic este redusă la diagnosticul

financiar-contabil, care oferă răspuns la întrebări precum:

• care este capacitatea întreprinderii de a crea valoare?

• care este rentabilitatea degajată de întreprindere?
• care este potenţialul de dezvoltare durabilă a întreprinderii?
• care este structura resurselor financiare şi costul de procurare a
acestora?
• care sunt investiţiile de realizat într-o perioada dată?
• cum vor fi finanţate respectivele investiţii şi ce randamente vor genera?
• care sunt riscurile interne şi externe cu care se confruntă întreprinderea?
• care este capacitatea întreprinderii de a rivaliza cu concurenţii?
10/5/2020
 1.3. FORMELE DIAGNOSTICULUI ÎNTREPRINDERII

• Obiectivele diagnosticului financiar-contabil sunt:

analiza creşterii şi a performanţelor economico-

financiare ale întreprinderii;

analiza poziţiei financiare a întreprinderii;

analiza previzională a riscului.

10/5/2020
 1.3. FORMELE DIAGNOSTICULUI ÎNTREPRINDERII

diagnostic expres (de urgenţă) - intervine când urgenţa şi

gravitatea unor aspecte din activitatea întreprinderii nu
permit aşteptarea rezultatelor unui diagnostic global (ex:
costurile, calitatea produselor, aprovizionarea tehnico-
materială, trezoreria).

• diagnostic strategic - este considerat o etapă esențială în

fundamentarea strategiei oricărei întreprinderi, care
genereaze argumentele necesare pentru alegerea celor
mai potrivite opțiuni strategice.
10/5/2020
 1.3. FORMELE DIAGNOSTICULUI ÎNTREPRINDERII

Analiza SWOT (Strenghts Weaknesses Opportunities

Threats) este o formă a diagnosticului strategic.

Analiza SWOT dă managerului posibilitatea să țină

seama în fundamentarea strategiei întreprinderii de acei
factori interni şi externi („factori strategici”) care vor avea
impact semnificativ şi pe termen lung asupra obiectivelor
întreprinderii.

10/5/2020
1.3. FORMELE DIAGNOSTICULUI
ÎNTREPRINDERII

10/5/2020
 1.3. FORMELE DIAGNOSTICULUI ÎNTREPRINDERII
Analiza SWOT este o metodă intuitivă de organizare a
unei cantități semnificative de informaţii derivate din
analiza diagnostic, pe care le grupează în:

• puncte forte: factori care fac ca o întreprindere să fie mai

competitivă decât concurenţii săi;

• puncte slabe: vulnerabilităţi care împiedică întreprinderea să-şi

realizeze obiectivele;

• oportunităţi: situaţii, prezente sau viitoare, favorabile în mediul în

care funcţionează întreprinderea, de care nu s-a ţinut seama şi care
ar fi permis întreprinderii să-şi îmbunătăţească poziţia pe piaţă;

• ameninţări: situaţii nefavorabile, tendinţe sau schimbări iminente

în mediul unei întreprinderi care, în lipsa unor reacţii de
contracarare sau apărare din partea acesteia, vor prejudicia
activitatea întreprinderii.
10/5/2020
 1.3. FORMELE DIAGNOSTICULUI ÎNTREPRINDERII
2. În funcţie de beneficiarii informaţiilor
derivate din diagnostic deosebim:
• diagnostic solicitat de managerul întreprinderii în scop
informativ-decizional, se înscrie în procesul controlului
intern de gestiune, al gestiunii previzionale şi al
managementului strategic;

un manager eficace trebuie să aloce circa 50% din

timpul său diagnosticului;

diagnosticul orientează managerul în procesul de

elaborare, evaluare, control al deciziilor şi amplifică
cunoştinţele acestuia cu privire la diferite variabile de
gestiune.
10/5/2020
 1.3. FORMELE DIAGNOSTICULUI ÎNTREPRINDERII

 diagnosticul solicitat de terţi (stakeholder) (Tabelul nr. 1).

Tabelul nr. 1. Diagnosticul întreprinderii în dialog cu stakeholders

Stakeholder Obiective/aspitații Informații utile

Manageri Profit, dezvoltarea - Performanțele economico-financiare și riscurile
durabilă a asociate obținerii lor;
întreprinderii, - Relaţiile întreprinderii cu clienții și furnizorii;
excelență - Poziţia întreprinderii în raport cu concurenţii;
profesională,
prestigiu, carieră - Perspectivele de creștere a întreprinderii;
- Eficiența utilizării resurselor;
- Alte informații necesare controlului intern de
gestiune, adoptării deciziilor de finanțare și
investiții, fundamentării strategiei întreprinderii

10/5/2020
 1.3. FORMELE DIAGNOSTICULUI ÎNTREPRINDERII
Stakeholder Obiective/aspitații Informații utile
Investitori/ Creşterea valorii de - Rentabilitatea şi riscurile aferente proiectelor
Acţionari piaţă a acţiunilor, de investiţii;
dividende, - Fluxurile de trezorerie;
creşterea puterii
decizionale a - Rezultatul net pe acţiune, dividendul pe acţiune,
acţionarilor coeficientul de capitalizare bursieră, rata de
capitalizare a profitului, randamentul global al
plasamentului;
- Poziţia financiară a întreprinderii în care se
investeşte;
- Valoarea de piaţă a întreprinderii.
Creditori Performanță prin - Bonitatea clienților: lichiditatea, solvabilitatea,
politici de creditare capacitatea clienţilor de a rambursa la scadenţă
și plasamente datoriile şi dobânzile aferente;
eficiente - Autonomia financiară, riscul de insolvabilitate a
clienților;
- Capacitatea întreprinderii de a realiza profit și
10/5/2020
politica sa de dividende, perspectivele de creștere
durabilă a întreprinderii.
 1.3. FORMELE DIAGNOSTICULUI
ÎNTREPRINDERII

Stakeholder Obiective/aspitații Informații utile

Salariaţi Siguranţa locului - Performanţele întreprinderii;

de muncă, salarii - Productivitatea muncii;
ridicate - Corectitudinea politicii de salarizare şi a
drepturilor salariale;
- Participarea salariaţiilor la profit.
Fiscul Creşteri bugetare - Profitul întreprinderii;
prin prelevări - Profitul reinvestit.
fiscale
Clienţi/ Produse/servicii de -Valoarea creditelor comerciale primite şi a
Furnizori calitate la preţuri datoriilor comerciale acordate;
avantajoase, -Lichiditatea întreprinderii, termenele de recuperare
perenitatea a creanţelor comerciale, termenele de plată a
relaţiillor datoriilor către furnizori;
comerciale - Perspectivele de creştere a întreprinderii.
10/5/2020
 1.3. FORMELE DIAGNOSTICULUI ÎNTREPRINDERII

Stakeholder Obiective/aspitații Informații utile

Analişti Excelenţă - Performanţele economico-financiare;

financiari/ profesională - Poziţia financiară a întreprinderii;
evaluatori/ - Riscurile economice, financiare, de insolvabilitate
auditori/ ale întreprinderii;
organe - Valoarea întreprinderii;
judiciare - Perspectivele de creştere a întreprinderii.

Alți „actori Protecția -Performanțele reale ale întreprinderii;

sociali” consumatorilor, - Externalitățile întreprinderii;
protecția mediului, - Costurile sociale provocate de întreprindere;
asigurarea calității
vieții -Procentul din cifra de afaceri alocat de întreprindere
pentru acțiuni de responsabilizare socială.

10/5/2020
 1.3. FORMELE DIAGNOSTICULUI ÎNTREPRINDERII

3. După periodicitate, poate fi identificat:

• diagnosticul cu caracter ocazional - determinat de situaţii de criză
sau disfuncţionalităţi grave cu care se confruntă întreprinderea la
un moment dat sau de o situaţie excepţională (ex: fuziunea cu o altă
întreprindere);

este specific întreprinderilor mici şi mijlocii, rezultatele

acestuia pot fi considerate drept punct de plecare în
reorganizarea întreprinderii aflate în dificultate.

în condiţii de totală disfuncţionalitate a întreprinderii,

diagnosticul reprezintă etapa preliminară în procesul de
dizolvare şi lichidare a întreprinderii.
10/5/2020
 1.3. FORMELE DIAGNOSTICULUI ÎNTREPRINDERII

• diagnosticul cu caracter repetitiv - reexaminează la anumite intervale

de timp, cel puţin anual, punctele forte şi cele slabe ale întreprinderii,
ţinând seama de politica sa generală, de gradul de realizare a
obiectivelor.

este specific întreprinderilor care au o politică prospectivă,

care îşi studiază sistemetic, voluntar viitorul şi tind să se
adapteze în mod anticipat schimbărilor din mediul de
afaceri.

diagnosticul este orientat spre acţiuni de previziune,

verificare, control, audit.
10/5/2020
 1.3. FORMELE DIAGNOSTICULUI ÎNTREPRINDERII

4. În funcţie de calitatea analistului există:

• diagnostic realizat de o echipă din interiorul întreprinderii (analist

intern), condusă de managerul acesteia;

• diagnostic realizat de o echipă de specialişti externi (analist extern),

care au calitatea de experţi;

• diagnostic realizat de o echipă mixtă, alcătuită din specialişti externi

şi analişti din interiorul întreprinderii diagnosticate.

10/5/2020
 1.3. FORMELE DIAGNOSTICULUI ÎNTREPRINDERII

Realizarea diagnosticului presupune cunoştinţe multiple, pentru

că implică abordarea simultană a aspectelor:

economice,
financiare,
contabile,
de marketing,
sociale,
juridice,
psihologice.

10/5/2020
Diagnosticul solicită celor care îl realizează:
 cunoaşterea teoriei economice,

 obiectivitate şi imparţialitate în pregătirea informaţiilor pentru diagnostic,

 o fină capacitate de analiză şi înţelegere a interacţiunilor dintre fenomenele care

se produc în activitatea întreprinderii,

 abilităţi de interpretare obiectivă a realităţii,

 aptitudinea de a „face cifrele să vorbească”,

 experienţă în a evidenţia trasăturile esenţiale şi în a nu „şterge nuanţe expresive

ale unei realităţi multiforme”,

 analiştii trebuie să evite erorile interpretative cauzate de tendinţa de simplificare

sau exagerare a unor laturi ale diagnosticului,

 analiştii nu trebuie să fie tentaţi să ofere soluţii şablon, fără a analiza situaţiile
specifice. 10/5/2020
 Profilul analistului financiar (viziunea prof. M. Achim)

1.Abilități de analiză si sinteză, capacitatea

de a crea structuri si sisteme de succes

2.Capacitatea de a integra un mare volum de

Informații necesare luarii deciziilor sub presiune

3. Capacitatea de a fi la curent cu evoluțiile din

domeniul Finanțelor, Contabilitatii și domeniile
conexe

4.Capacitatea de identificare a
tendintelor micro, macro, și mondo
economice, anticiparea viitorului

5. Abilități puternice de muncă în echipă

43
Cele trei dimensiuni ale diagnosticului unei întreprinderi
(descriptivă, explicativă şi predictivă) reclamă din partea
analistului:

•efort creativ,
•inteligenţă ,
•experienţă

necesare pentru a cerceta şi a-şi imagina soluţiile

raţionale care se impun în anumite situaţii specifice.
10/5/2020
 1.4. DIAGNOSTICUL COMPONENTĂ A PROCESULUI
DUE-DILIGENCE

• Procesul de due-diligence implică investigarea şi

analiza (din punct de vedere financiar, comercial,
operational, legal) realizată înaintea unor fuziuni,
achiziţii, privatizări, parteneriate de afaceri,
împrumuturi, alte tranzacţii pentru a
financiare
evidenţia situaţia reală, beneficiile sau riscurile
associate acţiunilor menţionate.

10/5/2020
 1.4. DIAGNOSTICUL COMPONENTĂ A PROCESULUI
DUE-DILIGENCE

• Teoria din spatele due-diligence susține că efectuarea

acestui tip de investigații contribuie în mod semnificativ
la luarea deciziilor în cunoștință de cauză, sporind
cantitatea și calitatea informațiilor disponibile pentru
factorii de decizie .

10/5/2020
 1.4. DIAGNOSTICUL COMPONENTĂ A PROCESULUI
DUE-DILIGENCE

• Termenul „due-diligence” înseamnă „grijă necesară” sau

„îngrijire rezonabilă” și a fost folosit în acest sens încă de la
mijlocul secolului al XV-lea.

• A devenit un termen legal specializat și mai târziu un termen

de afaceri obișnuit datorită Legii Securități din 1933 din
Statele Unite, unde procesul este denumit „investigație
rezonabilă”.
10/5/2020
 1.4. DIAGNOSTICUL COMPONENTĂ A PROCESULUI
DUE-DILIGENCE
 achiziţia de întreprinderi (afaceri):

diagnosticul reprezintă o etapă preliminară procesului de evaluare

necesar pentru stabilirea valorii întreprinderii (afacerii);

diagnosticul este un mijloc de evitare a surprizelor neplăcute, prin

intermediul căruia investitorul care cumpără întreprinderea
doreşte să cunoască:

- potenţialul întreprinderii de achiziţionat,

- rezistenţa şi flexibilitatea întreprinderii la schimbări,
- măsurile urgente de întreprins după cumpărarea întreprinderii
(reorganizare, recrutarea de personal, rezolvarea unor litigii etc.),
- perspectivele reale de dezvoltare a întreprinderii achiziţionate.
10/5/2020
 1.4. DIAGNOSTICUL COMPONENTĂ A PROCESULUI
DUE-DILIGENCE

 pertinenţa proiectelor de reorganizare (schimbări

organizaţionale şi funcţionale):

diagnosticul va realiza o analiză critică a procesului de

reorganizare, căutând răspuns următoarelor întrebări
cheie:

- în ce scop se realizează reorganizarea?

- care categorii de personal vor fi afectate de respectivele schimbări?
- care este cea mai bună perioadă pentru iniţierea proiectului de
reorganizare?
- care sunt resursele mobilizate, costurile şi beneficiile reorganizării,
responsabilii direct implicaţi în gestionarea procesului de
restructurare?
10/5/2020
 1.4. DIAGNOSTICUL COMPONENTĂ A PROCESULUI
DUE-DILIGENCE
 verificarea fezabilităţii politicii de dezvoltare/a strategice ale unei
entităţi (decizia de a se localiza într-o anumită ţară, deciziile
de diversificare a obiectului de activitate, de inovare în
produse, de creare de noi capacităţi de producţie etc.):

prin diagnostic se cuantifică:

- resursele materiale, financiare şi umane necesare;
- riscurile pe care le implică materializarea politicii de dezvoltare;
- implicaţiile financiare ale acestor decizii asupra rezultatelor viitoare
ale entităţii;
- responsabilitatea socială a entităţii care promovează astfel de proiecte
(efectele asupra stakeholder-ilor, asupra comunităţii ȋn care
funcţionează).
10/5/2020
 1.4. DIAGNOSTICUL COMPONENTĂ A PROCESULUI
DUE-DILIGENCE

 evaluarea unui concurent sau a unui partener:

prin diagnostic, care pune accent pe analiza pieţei, se

poate aprecia poziţia concurenţială a entităţii în raport cu
„rivalii” săi;

diagnosticul poate repera noi competitori, noi practici şi

politici la concurenţi, în intenţia transferării lor în cadrul
întreprinderii.
10/5/2020
 1.5. SITUAŢIILE FINANCIARE ANUALE –
SURSĂ DE INFORMAŢII PENTRU DFC
 Situaţia
activelor, datoriilor şi caitalurilor proprii
(SADCpr)

 Situaţia veniturilor și cheltuielilor (SVC)

 Situația modificărilor capitalurilor proprii (SMCP)

 Situația fluxurilor de trezorerie (SFT)

Note explicative la situațiile financiare (NE)

 S SADCpr O
I Analiza B
(a)
T (a) creșterii I
U economice și a E
Situatia performanțelor C
A (b)
veniturilor T
T si
(a)
I cheltuielilo I
(b)
I r (c) V
L Situația E
E modificăril
(b)
Analiza L
or poziției E
capitalurilo financiare
F r propriu
I D
Situația (c) I
N
A fluxurilor A
de G
N trezorerie
C N
Analiza
I Note O
previzional
A explicative
ă a riscului S
la situatiile T.
R
financiare
E

(a) Analiza statică a poziției financiare

(b) Analiza variațiilor activului net sau ale averii întreprinderii

(c) Analiza dinamică a poziției

financiare
(a) Analiza performanțelor economico-
financiare
(b) Analiza performanței „lărgite” (câștiguri și pierderi latente, rezultat global

Fig. nr. 1. Situațiile financiare
anuale - surse de informații
pentru diagnosticul
financiar-contabil
(c) Analiza performanței întreprinderii de a genera cash sau de a transforma
rezultatul contabil în rezultat efectiv încasat
10/5/2020
(a) Analiza riscului financiar și a riscului de insolvabilitate
(b) Analiza riscului economic (de exploatare)
Completează analizele anterioare
 1.6. RAPORTUL DIAGNOSTICULUI ÎNTREPRINDERII

• Întregul efort de diagnosticare a entităţii se sintetizează în raportul de

diagnostic.

• Raportul de diagnostic se prezintă în formă scrisă, el va fi

consultat, în timp, de manageri/alţi beneficiari, fapt
pentru care este important ca acesta să fie minuţios
pregătit, astfel încât să aibă o formă de prezentare clară şi
să respecte anumite reguli de formă şi fond. 10/5/2020
 1.5. RAPORTUL DIAGNOSTICULUI ÎNTREPRINDERII

• Reguli de formă:

utilizarea unui vocabular accesibil chiar şi nespecialiştilor;

claritatea exprimării;

anexarea de documente, tabele, diagrame, reprezentări grafice care

ar putea facilita înţelegerea rezultatelor diagnosticului şi ar putea
susţine propunerile formulate.

10/5/2020
1.5. RAPORTUL DIAGNOSTICULUI ÎNTREPRINDERII

• Fondul raportului diagnostic:

1. o parte introductivă care prezintă mai puţin detaliat:

 scopul diagnosticului,
 componenţa echipei care realizează diagnosticul,
 sarcinile specifice fiecărui membru al echipei în corelaţie cu
competenţele specifice,
 perioada pentru care se realizează diagnosticul,
 sursele de provenienţă a datelor analizate,
 un scurt istoric al entităţ/cazului studiat.

10/5/2020
 1.5. RAPORTUL DIAGNOSTICULUI ÎNTREPRINDERII
2. o parte de prezentare a faptelor constatate în întreprindere, care
descrie detaliat şi obiectiv:

 rezultatele,
 potenţialul întreprinderii,
 abaterile înregistrate între realizările întreprinderii şi resursele
existente,
 comportamentele umane,
 influenţele favorabile şi ostile ale mediului de afaceri asupra
activităţii întreprinderii,
 tendinţele pieţei, acţiunile concurenţei, relaţiile cu clienţii etc.
10/5/2020
 1.5. RAPORTUL DIAGNOSTICULUI ÎNTREPRINDERII

3. o parte care prezintă concluziile (puncte slabe, puncte forte,

oportunităţi, ameninţări), respectiv sinteza constatărilor efectuate
ca urmare a aplicării metodelor, tehnicilor, procedeelor specifice
diagnosticului;

 se menţionează care au fost cauzele ce au condus la constatările

respective;

 când se semnalează o pluralitate de cauze se recomandă utilizarea

tablourilor arborescente pentru prezentarea concluziilor
diagnosticului.
10/5/2020
 1.5. RAPORTUL DIAGNOSTICULUI ÎNTREPRINDERII
4. o parte ce include recomandările analistului care defineşte
ceea ce urmează să se întreprindă în diversele domenii din
activitatea entităţii.

 prezentarea recomandărilor în raportul diagnostic

trebuie să fie însoţită de:

- descrierea mijloacelor materiale, financiare, umane necesare

pentru transpunerea practică a recomandărilor propuse;

- definirea unui calendar şi a unui program de acţiune în timp,

în funcţie de urgenţa şi importanţa măsurilor recomandate
a fi realizate;

- definirea sarcinilor şi responsabilităţilor în materie de

execuţie, coordonare şi control; 10/5/2020
 1.5. RAPORTUL DIAGNOSTICULUI ÎNTREPRINDERII

- stabilirea bugetului pe care îl presupune realizarea

practică a recomandărilor;

- definirea indicatorilor de rezultat ce vor face obiectul

controlului, în urma aplicării măsurilor recomandate.

Raportul diagnosticului, redactat după toate aceste exigenţe,

va fi prezentat de analist echipei manageriale pentru a fi studiat şi
pentru ca aceasta să-şi prezinte punctul de vedere precizând, dacă
este cazul, în ce măsură echipa managerială este în dezacord cu
recomandările formulate.
10/5/2020
 BIBLIOGRAFIE AFERENTĂ CAP. 1
1. Achim, M. V., Borlea, S. N., Ghid pentru analiza-diagnostic a stării financiare, Ed. Risoprint Cluj Napoca,
2017
2. Anghel, I., et. al., Analiză şi evaluare economico-financiară, Ed. ASE Bucureşti, 2016
3. Bondoc, M. D., Analiza performanţelor entităţii economice, Editura SITECH, Craiova, 2014
4. Conso P., Hemici F., Gestion financière de l’entreprise, 11e édition, Edition Dunod, Paris, 2005
5. Deaconu, A., Diagnosticul și evaluarea întreprinderii, Ed. Economică, Bucureşti, 2019
6. Hristea, A.M., Analiza economică și financiară a activității întreprinderii. De la intuiție la știință, volumul 1 şi
2 (ediția a doua), Ed. Economică Bucureşti, 2015
7. Niculescu, M., Diagnostic financiar, Vol. II, Editura Economică, Bucureşti, 2003
8. Pantea, M. I., Analiza economico-financiară. Instrument al managementului întreprinderii, Ed. Universităţii
de Vest, Timişoara, 2017
9. Petrescu, S., Analiză şi diagnostic-financiar-contabil. Ghid teoretico-aplicativ, Ediţia a II-a, revizuită şi
adăugită, Editura CECCAR, Bucureşti, 2010
10. Robu, V., Anghel, I., Şerban, E.-C., Analiza economico-financiară a firmei, Editura Economică, Bucureşti,
2014
11. Siminică, M., Diagnosticul financiar al firmei, Editura Universitaria, Craiova, 2008
12. Vernimmen P., Finance d’entreprise, Dalloz, Paris, 2018 10/5/2020
!!! DE REŢINUT:

Diagnosticul reprezintă un instrument al managementului, este demersul

prin care se apreciază "starea de sănătate" a unei întreprinderi, în corelaţie
cu evoluţia mediului în care aceasta funcţionează. Diagnosticul răspunde
exigenţelor crescânde de informaţii solicitate de mediul de afaceri
concurenţial, el poate schimba mentalitatea managerilor cu privire la
utilitatea informaţiilor derivate din analiză în orientarea deciziilor lor spre
performanţă. Un manager eficace trebuie să aloce circa 50% din timpul său
diagnosticului. Diagnosticul prin caracterul lui cognitiv, orientează
managerul în procesul de elaborare, evaluare, control al deciziilor şi
amplifică cunoştinţele acestuia cu privire la principalele variabile de
gestiune. Practic, diagnosticul întreprinderii se înscrie în secvenţa:
informare – analiză – judecată – pronostic. Întregul efort de diagnosticare
a întreprinderii se sintetizează în raportul diagnosticului.

10/5/2020