2.1.2.

Analiza marjei comerciale

Marja comercială ( M c ) evidențiază surplusul de valoare rezultat din comerţul cu

mărfuri.
Marja comercială poate fi exprimată atât în mărimi absolute, cât și în mărimi relative.
În mărimi absolute, indicatorul marja comercială se calculează după următoarea relație:
M c  (Vmf  Rca )  (Chmf  Rcp )  (Vmf  Rca )  [c  cha  s   Rcp ]
în care:
- Vmf - venituri din vânzarea mărfurilor;
- Rca - reduceri comerciale acordate;
- Chmf - cheltuieli privind mărfurile;
- Rcp - reduceri comerciale primite;
- c - costul de cumpărare al mărfurilor vândute;
- cha - cheltuielile de achiziţie a mărfurilor;
- s - variaţia stocurilor de mărfuri.
În mărimi relative, marja comercială se exprimă cu ajutorul ratelor de marjă, care se
calculează astfel:
M Mc
RM c  c 100 RM c  100
Vmf Chmf
Rata marjei comerciale poate fi analizată factorial pe grupe de mărfuri, conform
următorului model:

RM c 
 si  rmci
100
în care:
- si - structura vânzărilor pe grupe de mărfuri, respectiv ponderea valorică a grupei de
marfă i în totalul vânzărilor de mărfuri;
- rmci - rata marjei comerciale aferentă grupei i de mărfuri.
Sporirea ponderii grupelor de mărfuri ( si  0 ) care au rate ale marjei comerciale
superioare ratei totale (medii) a marjei comerciale ( rmci  RM c ) conduce la creşterea
indicatorului rata marjei comerciale ( RM c  0 ).

2.1.3. Analiza producţiei exerciţiului

Producţia exerciţiului ( Pex ) dimensionează activitatea realizată de întreprinderile care

au ca obiect de activitate producţia, conform următoarei relații de calcul:
Pex  Pv  Ps  Pi
în care:
- Pv – valoarea producției vândute;
- Ps – valoarea producţiei stocate (conturile 711 şi 712);
- Pi – valoarea producției imobilizate (conturile 721 şi 722).
Indicatorul producţia exerciţiului are un caracter neomogen, pentru că elementele
componente sunt evaluate diferenţiat, după cum urmează1:
- producţia vândută este evaluată la preţul de vânzare fără TVA a produselor finite,
semifabricatelor, produselor reziduale etc., inclusiv reducerile acordate după facturare;

1
Mironiuc, M., Analiză economico-financiară. Elemente teoretico-metodologice și Aplicații, Ed. Sedcom Libris,
Iași, 2006, pp. 89-90
 - producția stocată este evaluată la costul de producţie; aceasta redă variaţia în plus sau
în minus dintre valoarea, la cost de producţie efectiv a stocurilor de produse şi servicii, la finele
perioadei, şi valoarea stocurilor iniţiale ale produselor şi serviciilor, fără a lua în calcul ajustările
pentru depreciere;
- producţia imobilizată este evaluată la costul de producţie; în această categorie se
include costul lucrărilor efectuate de întreprindere, în regie proprie, care se înregistrează ca
imobilizări necorporale şi corporale, destinate a satisface o serie de nevoi interne ale acesteia.
Producţia exerciţiului este analizată atât din punct de vedere al dinamicii, cât şi a
structurii sale, cu evidenţierea totodată a cauzelor care modifică indicatorul.

2.1.4. Analiza valorii adăugate

Valoarea adăugată creată de întreprindere reprezintă diferenţa dintre valoarea

bunurilor şi serviciilor produse şi vândute şi valoarea bunurilor şi serviciilor cumpărate şi
consumate.2
Într-o primă accepţie, valoarea adăugată reflectă plusul de bogăţie sau valoarea nou
creată de întreprindere peste valoarea bunurilor şi serviciilor achiziţionate şi consumate în
procesul de producție.
Relaţiile contractuale care se stabilesc între întreprindere şi partenerii săi de afaceri
conduc la o a doua accepţie a valorii adăugate, respectiv, aceasta este totalul acumulărilor
monetare care remunerează participanţii direcţi şi indirecţi la activitatea întreprinderii, astfel3:
 personalul, care este remunerat prin: salarii, ajutoare materiale, participare la profit,
indemnizaţii, contribuţia angajatorului pentru asigurărie sociale de sănătate,
contribuţia unităţii la fondul de şomaj, alte datorii sociale ( Ch p );
 statul, care este remunerat prin impozite, taxe şi vărsăminte asimilate, impozitul pe
profit ( It );
 creditorii, care sunt remuneraţi prin dobânzi şi comisioane ( Ch f ); în această
categorie se includ și societăţile de leasing în legătură cu care se efectuează
cheltuieli privind dobânzile de refinanţare înregistrate de entităţile radiate din
Registrul general, care mai au în derulare contracte de leasing ( Chl );
 acţionarii, care sunt remuneraţi prin dividende ( Div );
 alţi parteneri pentru care se efectuează cheltuieli cu despăgubiri, donaţii şi active
cedate ( Chd );
 întreprinderea, care este remunerată prin autofinanţare ( A f ).
Pornind de la cele două accepţii ale valorii adăugate, calculul indicatorului se realizează
după două metode, și anume:
- metoda sintetică sau substractivă;
- metoda analitică sau aditivă.
Potrivit metodei sintetice, valoarea adăugată se determină după modelele care urmează:
 în cazul întreprinderilor care desfăşoară numai activitate de producţie:
Vad  Pex  Ci
în care:
- Ci - consumurile intermediare (provenite de la terţi).

2
Mironiuc, M., Analiză economico-financiară. Elemente teoretico-metodologice și Aplicații, Ed. Sedcom Libris,
Iași, 2006, p. 92
3
Mironiuc, M., Analiză economico-financiară. Elemente teoretico-metodologice și Aplicații, Ed. Sedcom Libris,
Iași, 200 6, pp. 93-94
 Consumurile intermediare reprezintă valoarea bunurilor şi serviciilor procurate de la
terţi cu scopul de a fi consumate în procesul de producție al întreprinderii, iar valoarea lor este
dată de suma următoarelor elemente:
- cheltuieli cu materiile prime şi materialele consumabile;
- alte cheltuieli materiale (de exemplu: cheltuieli privind materialele de natura
obiectelor de inventar; cheltuieli privind materialele nestocate; cheltuieli privind activele
biologice de natura stocurilor; cheltuieli privind ambalajele);
- alte cheltuieli externe (cu energia şi apa);
- cheltuieli privind prestaţiile externe (de exemplu: cheltuieli cu întreţinerea şi
reparaţiile; cheltuieli cu primele de asigurare; cheltuieli cu colaboratorii; cheltuieli privind
comisioanele şi onorariile; cheltuieli cu transportul de bunuri şi persoane; cheltuieli poştale şi
taxe de telecomunicaţii etc.).
 în cazul întreprinderilor din sfera distribuţiei:
Vad  M c  Ci
 în cazul întreprinderilor care desfăşoară atât activitate de producţie, cât şi activitate
de comerţ cu mărfuri:
Vad  Pex  M c  Ci
 valoarea adăugată netă ( Vad N ), determinată după metoda substractivă:
Vad N  Vad  Am  Pex  Ci  Am
Prin metoda analitică, valoarea adăugată repartizată este suma elementelor care
reprezinţă remuneraţii ale participanţilor direcţi şi indirecţi la activitatea întreprinderii și se
determină conform următoarelor relații:
 valoarea adăugată brută „repartizată” determinată înainte de repartizarea
profitului net:
Vad  Ch p  It  Ch f  Rnet  Am
în care:
- Chp – cheltuieli cu personalul;
- It – impozite, taxe și alte vărsăminte asimilate;
- Chf – cheltuieli financiare;
- Rnet - rezultatul net (profit) înainte de repartizare;
Am – amortizarea.
 valoarea adăugată brută „repartizată” determinată după repartizarea profitului
net:
Vad  Ch p  It  Ch f  Div  A f  Ch p  It  Ch f  Div  (Pr  A m )
în care:
- Div – dividende;
- Af – autofinanțarea;
- Pr – profit;
- Am – amortizare.
 valoarea adăugată netă „repartizată”:
Vad N  Vad  Am

Analiza valorii adăugate presupune surprinderea următoarelor aspecte:

- analiza dinamicii şi a structurii valorii adăugate;
- analiza factorială a valorii adăugate.
 2.1.4.1. Analiza dinamicii şi a structurii valorii adăugate

Analiza dinamicii valorii adăugate stabilește modificarea plurianuală a indicatorului

prin intermediul unor indicatori exprimaţi în mărimi absolute şi relative, care se determină
conform următoarelor relații:
 modificarea absolută a valorii adăugate ( Vad ):
Vad  Vad1  Vad0
 rata variaţiei valorii adăugate ( RVad ):
Vad1  Vad 0
RVad  100
Vad 0
Analiza structurii valorii adăugate presupune calculul şi interpretarea rapoartelor care
redau gradul de remunerare a participanţilor direcţi şi indirecţi la realizarea valorii adăugate
a întreprinderii, conform următoarelor relații:
 rata de remunerare a personalului ( RCh p ):
Ch p
RCh p  100
Vad
Indicatorul reflectă bogăţia întreprinderii livrată salariaţilor, iar tendinţa sa crescătoare
este un semnal pozitiv pentru întreprindere, atunci când se înregistrează o creştere a
cheltuielilor cu personalul însoţită de creşterea valorii adăugate.
 rata de remunerare a statului ( RSt ):
It
RS t   100
Vad
Acest indicator evidențiază partea din bogăția întreprinderii distribuită statului sub
formă de impozite şi taxe. Este de preferat ca valorile acestui raport să fie cât mai mici,
deoarece acest lucru evidențiază scăderea presiunii fiscale asupra întreprinderii.
 rata de remunerare a capitalului împrumutat ( RCh f ):
Ch f
RCh f  100
Vad
Prin intermediul acestui indicator se analizează capacitatea întreprinderii de a suporta
costul îndatorării în cursul exerciţiului financiar. O scădere a indicatorului poate fi expresia unei
gestiuni financiare eficiente, care urmărește minimizarea costului capitalurilor împrumutate.
 rata de remunerare a acţionarilor ( RD ):
D
RD  100
Vad
Indicatorul reflectă bogăţia întreprinderii distribuită acționarilor sub formă de
dividende, iar creșterea sa reflectă o remunerare ascendentă a acţionarilor minoritari.
 rata de remunerare a întreprinderii ( RI ):
Af R
RI  100 sau RI  net 100
Vad Vad
Prin intermediul acestui indicator este măsurată bogăţia conservată în întreprindere, pe
baza căreia se fundamentează politica sa de investiţii.
 rata de remunerare a capitalului productiv ( RAm ):
Am
RAm  100
Vad
 Acest indicator reliefează partea din bogăţia întreprinderii destinată înlocuirii
mijloacelor fixe depreciate, care participă la obţinerea valorii adăugate. Valorile mari ale acestui
indicator pot reflecta, fie că valoarea adăugată este obţinută cu mijloace fixe puternic
depreciate, fie că s-au realizat investiţii în mijloace fixe, care au condus la creşterea amortizării
calculate.
 rata de investire ( RInv ):
I
RInv  mc 100
Vad
în care:
- I mc - valoarea imobilizărilor corporale achiziţionate;
Valorile în creștere a indicatorului pot reflecta şi cheltuieli mari cu personalul, deoarece
realizarea de investiţii presupune creşterea productivităţii muncii, iar acest lucru conduce la
motivarea corespunzătoare a angajaților.

2.1.4.2. Analiza factorială a valorii adăugate

Influenţa factorilor asupra modificării indicatorului valoare adăugată se poate analiza

și cu ajutorul următoarelor modele4:
 pentru analiza modului în care influențează eficienţa utilizării forţei de muncă şi a
consumurilor intermediare valoarea adăugată:
 C   sc 
Vad  Pex  1  i  100   N  W a  1  i 
 Pex   100 
Conform acestui model, creşterea valorii adăugate ( Vad  0 ) poate fi consecința:
- creşterii producţiei exerciţiului ( Pex  0 );
- sporirii productivităţii medii anuale a muncii ( Wa  0 );
- diminuării ponderii consumurilor intermediare în producţia exerciţiului ( sci  0 ).
 analiza corelaţiei directe dintre eficienţa utilizării forţei de muncă, a fondului de
timp de muncă şi valoarea adăugată:
Vad  Pex  v a  T  W h  v a  N  t  W h  v a
în care:
- W a - productivitatea medie anuală a muncii;
- v a - valoarea medie adăugată la un leu producţie a exerciţiului;
- T - fondul total de timp de muncă (ore-om);
- W h - productivitatea medie orară;
- N - numărul mediu de salariaţi;
- t - numărul de ore realizate în medie pe salariat.
Acest model evidențiază faptul că o creştere a valorii adăugate ar putea fi rezultatul:
- creşterii producţiei exerciţiului ( Pex  0 );
- unei mai bune utilizări a fondului de timp de muncă ( T  0; t  0; W h  0 );
- creşterii valorii adăugate realizate în medie la un leu producţie a exerciţiului
(  v a  0 ).
 pentru analiza corelaţiei dintre valoarea adăugată, forţa de muncă, randamentul
miloacelor fixe şi gradul de dotare tehnică a muncii:

4
Mironiuc, M., Analiză economico-financiară. Elemente teoretico-metodologice și Aplicații, Ed. Sedcom Libris,
Iași, 2006, pp. 107 -108
 Vad Vad Pex M f
  
N Pex M f N
în care:
- Vad / N - productivitatea muncii;
- Vad / Pex - ponderea valorii adăugate în producţia exerciţiului;
- Pex / M f - randamentul (eficienţa) utilizării mijloacelor fixe;
- M f / N - gradul de dotare tehnică a muncii (intensitatea utilizării mijloacelor fixe);
Potrivit acestui model, creșterea valorii adăugate pe o persoană ocupată ( Vad / N  0 )
poate fi rezultatul:
- sporirii ponderii valorii adăugate în producţia exerciţiului ( Vad / Pex  0 );
- majorării randamentului mijloacelor fixe ( Pex / M f  0 );
- creşterii gradului de dotare tehnică a muncii ( M f / N  0 ).

2.2. Relaţiile dintre indicatorii de performanţă ai activităţii de exploatare

Între indicatorii valorici ai producţiei se stabilesc o serie de rapoarte statice şi dinamice.

Dacă rapoartele statice evidențiază ponderea procentuală a unui indicator valoric în alt indicator
valoric, rapoartele dinamice exprimă prin coeficienţi ritmurile de variaţie a doi indicatori
valorici. Dintre rapoartele statice și dinamice cele mai cunoscute în literatura de specialitate, se
pot enumera următoarele:
 raportul static dintre valoarea adăugată şi producţia exerciţiului ( Rs1 ):
V P  Ci C
Rs1  ad  100  ex  100  100  i  100  100  sci
Pex Pex P ex
Acest raport exprimă ponderea valorii adăugate în producţia exerciţiului, iar creşterea
lui presupune diminuarea ponderii consumurilor intermediare în producţia exerciţiului, în
condițiile în care suma acestor două ponderi este egală cu 100%.
 raportul dinamic dintre valoarea adăugată şi producţia exerciţiului ( Rd1 ):
Vad1
100
IVad Vad 0
Rd1  
I Pex Pex1
100
Pex0
în care:
- IVad - indicele valorii adăugate;
- I Pex - indicele producţiei exerciţiului.
Calculul acestui raport poate conduce la trei situații, și anume:
- Rd1 >1, atunci când IVad > I Pex și I Ci  100% ;
- Rd1 =1, atunci când IVad = I Pex și I Ci  100% ;
- Rd1 <1, atunci când IVad < I Pex și I Ci  100% .
 raportul static dintre valoarea adăugată şi cifra de afaceri ( Rs2 ):
V
Rs2  ad  100
CA
 Raportul este întâlnit în literatura de specialitate și sub denumirea de grad de integrare
pe verticală a producţiei sau grad de independenţă faţă de terţi și reflectă capacitatea
întreprinderii de a-şi desfăşura ciclul de exploatare cu un oarecare grad de independenţă.
Creșterea raportului reflectă mărirea gradului de integrare pe verticală a producţiei, aspect
favorabil pentru întreprindere, deoarece va fi mai puțin expusă riscului de exploatare pe care îl
presupune dependenţa mare faţă de terţi. Totodată, raportul exprimă bogăţia creată de
întreprindere la 100 lei cifră de afaceri.
 raportul dinamic dintre valoarea adăugată şi cifra de afaceri ( Rd2 ):
Vad1
100
IVad Vad 0
Rd 2  
I CA CA1
100
CA0
Calculul raportului poate conduce la trei situații, și anume:
- Rd2 > 1, atunci când IVad > ICA;
- Rd2 = 1, atunci când IVad = ICA;
- Rd2 <1, atunci când IVad < ICA.
 raportul static dintre cifra de afaceri şi valoarea adăugată ( Rs3 ):
CA
Rs3  100
Vad
În literatura de specialitate, raportul este întâlnit și sub denumirea de grad de dependenţă
faţă de terţi și variază în sens invers gradului de integrare pe verticală a producţiei. Tendința de
scădere a indicatorului reflectă micșorarea gradului de dependenţă a întreprinderii faţă de
achiziiţile de la terţi şi, astfel, diminuarea riscului întreprinderii.
 raportul dinamic dintre cifra de afaceri şi valoarea adăugată ( Rd3 ):
CA1
100
I CA CA0
Rd3  
IVad Vad1
100
Vad 0
Valorile raportului pot fi:
- Rd3 > 1, atunci când ICA > IVad;
- Rd3 = 1, atunci când ICA = IVad;
- Rd3 <1, atunci când ICA < IVad.
 raportul static dintre producţia vândută şi producţia exerciţiului ( Rs4 ):
P P  Ps  Pi P P
Rs4  v  100  ex  100  100  s  100  i  100  100  s ps  s pi
Pex Pex Pex Pex
în care:
- s ps - ponderea producţiei stocate în producţia exerciţiului;
- s pi - ponderea producţiei imobilizate în producţia exerciţiului;
Raportul măsoară ponderea producţiei vândute în producţia exerciţiului, iar tendința de
scădere a acestuia reflectă situația în care întreprinderea are dificultăţi în valorificarea
producţiei. Odată cu scăderea ponderii producţiei vândute în producţia exerciţiului, crește
ponderea producţiei stocate şi a celei imobilizate în producţia exerciţiului, suma celor trei
ponderi fiind egală cu 100%.
 raportul dinamic dintre producţia vândută şi producţia exerciţiului ( Rd4 ):
 Pv1
100
I Pv Pv0
Rd 4  
I Pex Pex1
100
Pex0
Rezultatele pot fi următoarele:
- Rd4 >1, atunci când I Pv > I Pex și I Ps  100% , respectiv I Pi  100% ;
- Rd4 =1, atunci când I Pv = I Pex și I Ps  I Pi  100% ;
- Rd4 <1, atunci când I Pv < I Pex și I Ps  100% , respectiv I Pi  100% .
 raportul static dintre valoarea adăugată netă şi valoarea adăugată brută ( Rs5 ):
Vad n V  Am A
Rs5   100  ad  100  100  m  100  100  sa
Vad Vad Vad
în care:
- sa - ponderea amortizării în valoarea adăugată brută.
Acest raport evidențiază ponderea valorii adăugate nete în valoarea adăugată
brută a întreprinderii, iar creșterea sa indică scăderea ponderii cheltuielilor cu amortizarea în
valoarea adăugată brută, din diferite motive: fie datorită folosirii în activitatea curentă mai mult
a forţei de muncă decât a mijloacelor tehnice, fie datorită înnoirii semnificative a mijloacelor
tehnice din dotare. Odată cu creșterea ponderii valorii adăugate nete în valoarea adăugată brută,
scade ponderea amortizării în valoarea adăugată brută, suma celor două ponderi fiind egală cu
100%.
 raportul dinamic dintre valoarea adăugată netă şi valoarea adăugată brută
( Rd5 ):
Vadn1
100
IVadn Vadn0
Rd5  
IVad Vad1
100
Vad 0
Raportul poate fi supraunitar, egal cu unitatea sau subunitar, astfel:
- Rd5 >1, atunci când IVadn > IVad și I Am  100% ;
- Rd5 =1, atunci când IVadn = IVad și I Am  100% ;
- Rd5 <1, atunci când IVadn < IVad și I Am  100% .