CURSUL NR.

10
Autor: Marian Covlea
 Este cel mai cunoscut document al activităţii financiare în întreprindere, cu
cea mai largă utilizare, pentru întreg personalul.
 Are semnificaţii fiscale (taxe, impozite, contribuţii legate de salarii) şi sociale,
de stabilire sau reconstituire a drepturilor de pensie ale salariaţilor, foarte
importante.
 Cuprinde următoarele elemente principale referitor la activitatea dintr-o lună:
 Numele, prenumele, funcţia şi marca salariatului
 Numărul de zile şi de ore lucrate
 Numărul de zile de concediu de odihnă, medical şi fără plată
 Salariul de încadrare şi salariul realizat
 Sporuri, prime şi avansuri primite
 Venitul brut (impozabil)
 Obligaţiile fiscale şi de altă natură ale salariatului şi ale angajatorului
 Deducerea de bază şi deducerile suplimentare
 Venit net de plată
 Se întocmeşte de către compartimentul financiar şi este aprobat de
Directorul economic (pentru controlul financiar preventiv) şi de
Directorul general.
 Se întocmeşte în patru exemplare, pentru compartimentele
contabilitate (pentru înregistrare), resurse umane (pentru evidenţă),
financiar (în calitate de emitent) şi pentru bancă (ca justificare pentru
efectuarea plăţilor).
 Este un document de mare complexitate şi sinteză.
 Cuprinde elemente furnizate de departamentele contabilitate,
fiscalitate, resurse umane, administrativ şi financiar.
 Tocmai de aceea statul de plată are o durată de arhivare de 50 de ani,
cea mai îndelungată perioadă de arhivare dintre toate documentele
economice, comerciale, de personal şi financiar-contabile.
Se vor trata în cursul nr. 10: Se vor trata în cursul nr. 11:

• Noţiunea de 3. Costul mediu ponderat al

BENCHMARKING capitalului
• Cifra de afaceri 4. Valoarea actualizată netă şi rata
• Valoarea adăugată ei
• Marja comercială brută 5. Rata internă de rentabilitate
• Rata marjei comerciale brute 6. Efectul de levier
• Indicatorii calculaţi pe bază de 7. Durata de recuperare a investiţiei
bilanţ
• Ratele de rentabilitate
 Alături de:
 Asigurarea şi repartizarea surselor de finanţare; şi:
 Cunoaşterea, controlul şi minimizarea riscurilor în
general, a celor financiare şi de faliment în special,
Calculul indicatorilor de performanţă este al
treilea pilon fundamental al teoriei şi
practicii disciplinei Finanţele întreprinderii şi
un important element de fundamentare a
deciziilor manageriale, de comparare a
performanţelor întreprinderii cu sine însuşi şi
cu firmele concurente.
 În activitatea lor, firmele trebuie să-şi cunoască
în permanenţă performanţele la un moment dat
şi să le compare cu:
 Propriile dorinţe, previziuni, planuri şi programe
făcute pentru perioadele trecute, prezente şi viitoare
(gradul lor de realizare sau perspectivele de
realizare).
 Propriile performanţe, înregistrate de-a lungul
timpului.
 Performanţele firmelor de vârf, pe baza unor
indicatori de referinţă pentru comparabilitate,
obţinuţi prin metoda BENCHMARKING.
 BENCHMARKING reprezintă activitatea desfăşurată
de marile firme de consultanţă în domeniul contabil,
financiar, al auditului şi expertizei, etc. prin care
acestea stabilesc, întreţin şi actualizează un panel de
cîteva sute sau mii de firme cu performanţe de vîrf,
cărora le calculează indicatorii de performanţă şi îi fac
publici, pentru referinţă şi comparabilitate, pe domenii
de activitate, zone relevante (local, naţional, european,
global) şi tipuri de firme în funcţie de dimensiunea
acestora (microîntreprinderi, mici şi mijlocii, mari şi
transnaţionale).
 Cifra de afaceri (CA) reprezintă totalitatea veniturilor din
exploatare (soldurile creditoare ale conturilor 701 – 708)
şi venituri din subvenţii de exploatare aferente vânzărilor
(soldul creditor al contului 7411), mai puţin rabaturile,
reducerile şi discounturile comerciale acordate.
 De la un exerciţiu financiar la altul, CA reală (deflatată)
se calculează folosind formulele învăţate la tema
Valoarea în timp a banilor, împărţind CA curentă la
factorul de actualizare cuprinzând rata inflaţiei (r):
CAno min ală
CAreală =
(1 + r )
 Marja comercială brută (MC) este un indicator (sold) intermediar
de gestiune şi se calculează ca diferenţă între valoarea mărfurilor
vândute – VMV (soldul contului 707) şi costul (de cumpărare) al
mărfurilor vândute – CMV (soldul contului 607):

MC = VMV - CMV

 Are ca echivalent rabatul sau adausul comercial.

 Are semnificaţia de valoare adăugată pentru activitatea comercială
(activitatea de cumpărare a mărfurilor în vederea revânzării).
Mărfuri = contul 371.
 Se calculează ca raport procentual între marja
comercială brută – MC şi suma veniturilor din
vânzarea mărfurilor:

MC
RMC = 100
VMV

 Este un indicator al eficienţei activităţii

comerciale.
 Valoarea adăugată (VA sau Qa) defineşte dimensiunea reală a activităţii
întreprinderii şi reprezintă plusul de bogăţie obţinut peste consumurile
intermediare provenite de la terţi, prin valorificarea tuturor resurselor
economice / factorilor de producţie proprii.
 Consumurile intermediare sunt reprezentate de materii prime, materiale,
obiecte de inventar, piese de schimb, energie, servicii, etc.
 Valoarea adăugată permite aprecierea contribuţiei întreprinderii la
realizarea Produsului Intern Brut şi evidenţierea gradului de integrare pe
verticală, prin raportarea la volumul producţiei.
 Beneficiarii valorii adăugate sunt: managerii, salariaţii, acţionarii,
întreprinderea, creditorii şi statul.
 Valoarea adăugată (şi nu întreaga valoare a producţiei) este impozitată de
către stat prin Taxa pe Valoarea Adăugată (TVA).
 Valoarea adăugată prin trei metode:
 Aditivă
 Substactivă
 Multiplicativă (factorială).
 Metoda aditivă: presupune însumarea
următoarelor 6 componente:
1. Salarii şi alte drepturi de personal (manageri,
salariaţi, colaboratori)
2. Amortizarea imobilizărilor
3. Cheltuieli financiare (dobânzi, comisioane,
dividende plătite)
4. Provizioane
5. Taxe, impozite, contribuţii şi alte obligaţii fiscale
6. Profit.
 Metoda substactivă:
1. Pentru societăţile cu activitate de producţie:

Qa = Qe – C
În care: Qa = valoarea adăugată, Qe = producţia exerciţiului,
C = consumurile intermediare de la terţi. În locul Qe se poate folosi şi
CA.
2. Pentru societăţile cu activitate de producţie şi de comerţ:

Qa = (Qe – MC) – C ′
În care: MC = marja comercială brută, iar C’ este consumurile
intermediare provenite de la terţi pentru activitatea de producţie şi
comerţ.
Metoda multiplicativă:

 C 
Qa = Qe − C = Qe   = Qeυ
1 − Qe 
 

 În care Qa reprezintă în final produsul dintre producţia

exerciţiului şi valoarea adăugată medie unitară (pe fiecare
leu valoare producţie), iar C = consumurile intermediare
de la terţi.
 În locul lui Qe se poate utiliza CA.
 Este un indicator de lichiditate. Se mai numeşte şi
indicatorul capitalului circulant.
 Se calculează ca raport între Activele curente şi Datoriile
curente (pe termen scurt – sub 1 an):
Active curente
Indicatorul lichidităţii curente = --------------------
Datorii curente

 valoarea recomandată acceptabilă - în jurul valorii de 2

 oferă garanţia acoperirii datoriilor curente din activele
curente.
 Este tot un indicator de lichiditate.
 Arată capacitatea firmei de a-şi plăti datoriile foarte
exigibile.
 Se mai numeşte şi “testul acid”.
 Valoarea recomandată este 1 sau mai mare.
 Se calculează ca raport între Activele circulante (minus
Stocuri) şi Pasivele curente:
Indicatorul lichidităţii imediate =
= Active curente – Stocuri / Datorii curente
 Este un indicator de risc financiar.
 Se calculează ca raport procentual între Capitalul împrumutat pe
termen mediu şi lung şi Capitalul propriu sau Capitalul avansat:
(Capital împrumutat / Capital propriu) x 100
sau:
(Capital împrumutat / Capital avansat) x 100
unde Capitalul avansat are semnificaţia de
Capital permanent.
 Trebuie să aibă o valoare cât mai mică.
Este tot un indicator de risc financiar.
Se calculează ca raport între:
Profitul brut (înaintea plăţii dobânzii şi impozitului pe
profit) şi Cheltuielile cu dobânda, rezultând un număr de
ori, şi anume de câte ori se poate plăti dobânda din
profitul brut.
Valoarea acestui indicator trebuie să fie cât
mai mare.
 Este un indicator calitativ de desfăşurare a activităţii, un indicator de
gestiune.
 Se mai numeşte viteza rulajului stocurilor.
 Se calculează fie ca raport între Costul vânzărilor şi Stocul mediu
anual (care trebuie să fie cât mai mare), fie ca raport între Stocul
mediu anual şi Costul vânzărilor, caz în care se numeşte Numărul de
zile de stocare (care trebuie să fie cât mai mic):
Costul vânzărilor
--------------------- = Număr de ori
Stoc mediu

Stoc mediu
---------------------- x 365 (zile)
Costul vânzărilor
 Este tot un indicator de gestiune
 Calculează eficacitatea entităţii în colectarea creanţelor sale
 Trebuie să aibă o valoare cât mai mică, în aplicarea principiului Leads and
Lags (recuperare rapidă a creanţelor, plată mai întârziată a datoriilor)
 Exprimă numărul de zile până la data la care debitorii îşi achită datoriile către
entitate:

Sold mediu clienţi

Vr = ----------------------- x 365 = zile
Cifra de afaceri

 O valoare în creştere a indicatorului poate indica probleme legate de controlul

creditului acordat clienţilor şi, în consecinţă, creanţe mai greu de încasat (clienţi
rău platnici).
 Este tot un indicator de gestiune
 Aproximează numărul de zile de creditare pe care entitatea îl obţine de la
furnizorii săi
 În mod ideal ar trebui să includă doar creditorii comerciali
 Se calculează ca produs între raportul Soldul mediu credit furnizor / Costurile
achiziţiei stocurilor, şi durata unui an:

(Sold mediu credit furnizori / Costul achiziţiei stocurilor) x 365 (zile)

 Trebuie să aibă o valoare cât mai mare (tot în aplicarea principiului Leads and
Lags).
 Exemplu: dacă avem o creanţă de 100 lei pe care o încasăm în 7 zile şi un
credit furnizor pe care îl plătim peste 21 de zile, timp de 14 zile am realizat un
flux financiar pozitiv de 100 lei fără nici un fel de efort financiar.
 Se calculează ca raport în Cifra de afaceri şi Activele
imobilizate sau Activele totale
 Valoarea indicatorului trebuie să fie cât mai mare
 Se exprimă într-un număr de ori, şi anume de câte ori
activele imobilizate sau activele totale generează o Cifră
de afaceri cât mai mare:

Cifra de afaceri / Activele imobilizate = număr de ori

sau:
Cifra de afaceri /Activele totale = număr de ori
 În continuare se vor prezenta mai multe forme ale rentabilităţii
activităţilor întreprinderii.
 Rentabilitatea este o formă de eficienţă economică.
 Eficienţa economică înseamnă ori efecte (rezultate) cât mai mari cu
aceleaşi eforturi (consumuri), ori eforturi cât mai mici la aceleaşi
rezultate.
 Alte forme de eficienţă economică: randamentul utilajelor,
productivitatea muncii, economicitatea (minimizarea resurselor
consumate), eficacitatea (obţinerea de rezultate cât mai mari)
5. Rata rentabilităţii veniturilor (RRV) ca raport procentual
între profitul brut (PB) şi suma veniturilor (V):

PB
RRV= 100
V
2. Rata de rentabilitate a utilizării
resurselor (RRUR) ca raport procentual
între profitul net (PN) şi suma costurilor
(C):
PN
RRUR = 100
C
3. Rata rentabilităţii financiare (RRF)
este raportul procentual dintre Profitul net
(PN) şi Capitalul propriu (CP):

PN
RRF = 100
CP
4. Rata rentabilităţii economice (RRE)
reprezintă raportul procentual dintre
Profitul brut (PB) şi Capitalurile
permanente (KP) = capitaluri proprii +
datorii pe termen mediu şi lung:

PB
RRE = 100
KP
5. Rata rentabilităţii utilizării activelor
(RRUA) ca raport procentual între
Profitul brut (PB) şi Valoarea medie
anuală a activelor (A):

PB
RRUA = 100
A
6. Rata rentabilităţii comerciale (RRC)
este raportul procentual între Profitul net
(PN) şi Cifra de afaceri (CA):

PN
RRC = 100
CA