Capitolul 2

Analiza valorii adăugate

Probleme studiate

1. Noțiuni de bază

2. Metode de determinare a valorii adăugate
3. Analiza dinamicii şi structurii valorii adăugate
4. Analiza factorială valorii adăugate
1. Noțiuni de bază
 Valoarea adăugată (VA) reprezintă valoarea nou creată de o companie,
peste valoarea consumurilor provenind de la terţi, respectiv bogăţia
realizată prin valorificarea resurselor tehnice, umane şi financiare ale
întreprinderii.

 Valoarea adăugată netă (VAn) exprimă valoarea adăugată realizată într-

o perioadă de timp, exclusiv cheltuielile cu amortizarea:
VAn=VA - Ch. Amortiz.

 Valoarea adăugată medie (va) - exprimă valoarea adăugată obţinută în

medie la 1 leu producţie a exerciţiului şi evidenţiază gradul de integrare pe
verticală la nivel de întreprindere:
2. Metode de determinare a valorii adăugate

a) Metoda sintetică (metoda diferenţei):

din volumul total al activităţii de producţie şi comercializare se scad consumurile
intermediare provenite de la terţi.

 În cazul în care firma desfăşoară numai activitate de producţie, valoarea adăugată se

determină astfel:
VA = Qe – Ci
în care:
Ci – consumurile intermediare de la terţi aferente activităţii de producţie.

 În situaţia în care întreprinderea desfăşoară, pe lângă activitatea de producţie şi activitate de

comerţ, valoarea adăugată se stabileşte astfel:
VA = (Qe + Mc) – Ci’
în care:
Mc – marja comercială;
Ci’ – consumurile intermediare de la terţi (pentru firmele cu activitate de producţie şi
comercializare).

Marja comercială se determină ca diferenţă între valoarea mărfurilor vândute (ct. 707) şi costul lor
(ct. 607).
Consumurile intermediare de la terţi se preiau din contabilitatea financiară şi includ:
cheltuielile cu materii prime şi materiale, combustibl, energie, apă, servicii prestate de terţi.
2. Metode de determinare a valorii adăugate

b) Metoda de repartiţie (aditivă):

valoarea adăugată este rezultatul însumării următoarelor elemente
componente :

 salarii şi contribuţii privind asigurările şi protecţia socială,

 amortizare, provizioane aferente exploatării,
 dobânzi,
 impozite şi taxe (exclusiv impozitul pe profit),
 rezultatul exploatării recalculat (Rezultatul exploatării - Cheltuieli
financiare – Rezultatul aferent altor operaţiuni decât cifra de
afaceri).
2. Metode de determinare a valorii adăugate

Abordând valoarea adăugată astfel, se deduce că ea serveşte la

remunerarea următorilor subiecţi (parteneri sociali):
 salariaţi,

 capitalul tehnic,
 instituţii de credit,

 stat,
 acţionari/întreprindere.
 3. Analiza dinamicii şi structurii valorii adăugate

Procedeele folosite în analiza dinamicii şi structurii valorii adăugate sunt:

 modificările absolute,
 indicii calculaţi pe total şi pe elemente componente ale valorii adăugate,
 ritmurile de creştere,
 ponderile (ratele de structură/ratele de remunerare ale valorii adăugate).

Se pot realiza comparaţii:

 în cadrul aceleiaşi companii, între diferite perioade de timp,

 între mai multe companii care au acelaşi obiect de activitate,
 între companii şi mediile sectoriale etc.
3. Analiza dinamicii şi structurii valorii adăugate

Ratele de structură (Ratele de remunerare) ale valorii adăugate

 se construiesc pe baza elementelor componente ale valorii adăugate

potrivit metodei aditive şi servesc la efectuarea de comparaţii sectoriale şi
interexerciţii.

 reprezintă ponderea deţinută de fiecare element component (ca expresie a

remunerării) în valoarea adăugată.
 Ratele de structură (ratele de remunerare) ale valorii adăugate reprezintă ponderea
deţinută de fiecare element component (ca expresie a remunerării) în valoarea adăugată.

Ch sal  elem aferente

- Rata de remunerare a personalului Rp   100
VA
Cheltuieli cu amortizare a
- Rata de remunerare a capitalului tehnic Ram   100
VA
Dobanzi
- Rata de remunerare a instituţiilor de credit Rc   100
VA

Impozite si taxe
- Rata de remunerare a statului Rs   100
VA

Rezultatul exploatării recalculat

- Rata de remunerare a întreprinderii Ri = × 100
VA