Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
V
ANALIZA COSTURILOR ACTIVITĂŢII ECONOMICE A
FIRMEI
Obiective:
1. Corelarea cunostintelor teoretice privind costurile cu abilitatea de a le aplica ȋn practica firmei;
2. Înţelegerea şi elaborarea de modele pe baza elementelor de cost care vor permite analiza unor
fenomene economice la nivelul firmei;
3. Constientizarea importantei cunoasterii efectelor produse de acţiunea unor factori asupra activitatii
economice a
firmei;
4. Formarea raţionamentului care să permită identificarea cauzelor care determina modificarea
costurilor;
5. Acumularea de cunostinte ṣi abilităţi necesare asigurarii competitivitatii la nivel pieţei forţei de muncă
Desfăṣurarea activităţii unui agent economic necesită consum de resurse umane, materiale,
financiare.
Dacă se face o corelaţie ȋntre cheltuieli ṣi venituri, se constată ca sunt cheltuieli care
generează venituri si cheltuieli care nu generează venituri.
Cheltuielile de exploatare se coreleaza direct cu veniturile din exploatare, ȋn timp
ce cheltuielile financiare nu au ca rezultat ȋntotdeauna obţinerea de venituri financiare. Din
contra, unele cheltuieli financiare pot fi corelate cu venituri din exploatare.
In cazul primului model, eficienţa costurilor totale este rezultatul respectării corelatiei
dintre ritmul de creṣtere al veniturilor totale (ca efect al utilizării resurselor umane,
materiale ṣi financiare ale ȋntreprinderii) ṣi ritmul de creṣtere al cheltuielilor totale.
Asupra eficientei costurilor totale acţionează urmatorii 2 factori:
- modificarea structurii veniturilor pe tipuri de activitate
- modificarea ratei costurilor pe tipuri de activitate.
Cht/1000
I) c
Vt
t
(a) modificarii structurii veniturilor care au o influenţă favorabilă cu 3,8 lei la 1000 lei
venit.
Aceasta ȋnseamnă că a crescut ponderea veniturilor la acea formă de activitate care are o
eficienţă a cheltuielilor mai bună decât media pe ȋntreprindere. In cazul nostru, se observă că a
crescut ponderea veniturilor aferente activităţii de exploatare de la 70% la 75%, activitate a
carei eficienţă a costurilor este mai bună decât eficienţa totală 890 < 944 lei la 1000 lei venit.
Apreciem că structura este favorabilă pentru că:
- activitatea de exploatare are ponderea cea mai mare ṣi corespunde profilului activităţii
ȋntreprinderii
- produsele activităţii de exploatare sunt destinate pieţei, deci există o legatură directă cu
rezultatele obţinute de ȋntreprindere.
Având ȋn vedere deţinerea de către cantitatea vândută (respectiv CA) a ponderii celei
mai mari ȋn cadrul activităţii de exploatare, rezultă faptul că, sporirea eficienţei costurilor
aferente CA este hotărâtoare ȋn asigurarea eficienţei de exploatare ṣi responsabilă asupra
asigurării performanţelor economice ale firmei.
Pentru caracterizarea ṣi analiza eficienţei costurilor aferente CA sau producţia vândută
se utilizează indicatorul cheltuieli la 1000 lei CA exprimat ȋn preţ de vânzare, exclusiv TVA.
qv c F
2) C1000 = Cv1000 + Cf1000 = v 1000 + 1000
qv p qv xp
Tabel date:
Indicatori Prevazut Efectiv
n
i1
CA efectivă exprimată ȋn preţ de vânzare prevăzut
n - 910.000
q xp
v1 0
i1
F F
0 0 180.000 180.000
q 1000 x1000 x1000 x1000 = 580
1) qv1 xp0 qv0 xp0 910.000 900.000
- 591,5 = -7,5 lei la 1000 lei CA
F0 F0 180.000 180.000
p 1000 x1000 x1000
2) qv1 xp1 qv1 xp0 x1000 920.000 910.000 =
+2,15 lei la 1000 lei CA
F1 F0 197.800 180.000
F 1000 x1000 x1000
3) qv1 xp1 qv1 xp1 x1000 920.000 920.000 =
+19,35 lei la 1000 lei CA
Primul model este un model de corelaţie, creşterea eficienţei cheltuielilor cu salariile fiind
efectul respectării corelaţiei dintre ritmul de creştere a CA şi ritmul de creştere al fondului
de salarii ca efort.
În cazul celui de al doilea model multiplicativ, sporirea eficienţei cheltuielilor cu
salariile este dată de modificarea productivităţii muncii şi modificarea salariului mediu
anual ca formă de cointeresare materială.
Cs1 Cs0
1000 1000
I I
Fs CA
În orice societate comercială, în legătură cu salariile pot apărea o mulţime de aspecte care
trebuie soluţionate corespunzător pentru a determina reducerea pierderilor cauzate de
conflictele de muncă (grevă).
Într-un asemenea context poate fi înscrisă şi problema negocierii salariilor, de aceea este
necesar stabilirea unei limite maxime de creşteri salariale de către patronat.
Exemplu:
1) CA exprimată în preţ de vânzare 8.000 mld lei
2) Costul CA 6.400 mld lei
3) Cheltuieli cu personalul aferente CA 1.800 mld lei
4) Cheltuieli materiale 4.600 mld lei
5) Rezultatul exploatării 1.600 mld lei
6) KPR 5.000 mld lei
7) Profit net 750 mld lei
În condiţiile majorării salariilor aceste creşteri salariale pot fi acoperite doar din rezultatul
exploatării. Rezolvarea unei asemenea situaţii necesită din partea managerilor negocierea
preţului de vânzare astfel încât să se menţină profitul iniţial.
În această ipoteză, limita maximă de majorare a salariului o constituie rezultatul exploatării
ceea ce în procente reprezintă 88,9%.
Re z.exp l 1.600
100 100 88.9%
FondSalarii 1.800
Dacă salariile în urma negocierilor şi a conflictului de muncă se majorează cu 20%, rezultatul
exploatării trebuie să se majoreze cu 360 mld lei.(1.800 x 20% = 360 mld lei).
Pentru a se menţine acelaşi rezultat al exploatării CA(indicator pe baza căruia se determină
rezultatul exploatării) trebuie să crească cu un procent „x” determinat de cota de majorare a
salariilor şi de ponderea acestora în CA.
1.Influenţa modificării Wa
Sa0
Wa :
Sa
0 1000 1000 20 lei la 1000 lei CA
Wa1 Wa0
2.Influenţa modificării Sa
Sa 103.680 96.000
1000 +8 lei la 1000
Sa
Sa : 1 1000 0 1000 1000
Wa1
Wa1
960.000 960.000
lei CA