CAPITOLUL 5 - ANALIZA CHELTUIELILOR FIXE ŞI MATERIALE

TEMA 5

ANALIZA CHELTUIELILOR ÎNTREPRINDERII

5.1 Analiza cheltuielilor totale ale întreprinderii

Cheltuielile reprezintă un consum de mijloace de producţie, de forţă de muncă

sau de mijloace băneşti, pentru satisfacerea unor nevoi de producţie sau individuale. Ele
trebuie să ocupe un loc central în managementul intern întrucât de utilizarea şi consumul
lor depind în mare măsură performanţele economico-financiare ale oricărei entităţi
economice.
Cheltuielile se înregistrează pe feluri de cheltuieli (după natura lor) şi se
grupează în:
a. cheltuieli de exploatare: cuprind categoriile de consumuri privind realizarea
obiectului de activitate şi cele aferente acestora (cu materii prime şi materiale
consumabile, energie, apă, costul mărfurilor vândute şi al ambalajelor,
cheltuieli cu terţii, cu personalul, cu amortizarea şi provizioanele, alte
cheltuieli de exploatare: despăgubiri, amenzi, donaţii, privind activele
cedate);
b. cheltuieli financiare: includ pierderile de creanţe legate de participaţii,
investiţii financiare cedate, diferenţe de curs valutar, dobânzi, sconturi
acordate clienţilor;
c. cheltuieli extraordinare: se referă la evenimente excepţionale (pierderi din
calamităţi şi alte evenimente extraordinare).
Ct = Ce + Cfin + Cex
Ct – cheltuieli totale;
Ce – cheltuieli de exploatare;
Cfin – cheltuieli financiare;
Cex – cheltuieli extraordinare.
Veniturile întreprinderii reprezintă sumele încasate sau de încasat în cursul
exerciţiului şi se grupează în:
a. venituri din exploatare în care se includ veniturile realizate din operaţiile
care formează obiectul de activitate, la care se adaugă veniturile din
producţia stocată şi imobilizată;
b. veniturile financiare în care se includ veniturile din participaţii, din titluri
de plasament, din alte imobilizări;
 CAPITOLUL 5 - ANALIZA CHELTUIELILOR FIXE ŞI MATERIALE

c. veniturile extraordinare (venituri din calamităţi).

Vt = Ve + Vfin + Vex
Vt – venituri totale;
Ve – venituri de exploatare;
Vfin – venituri financiare;
Vex – venituri extraordinare.
Analiza cheltuielilor aferente veniturilor vizează evoluţia lor şi factorii care o
determină în vederea identificării posibilităţilor de sporire a rentabilităţii şi a
posibilităţilor de diminuare a cheltuielilor. Indicatorul utilizat în acest scop este
„Cheltuieli la 1000 lei venituri”, sau rata de eficienţă a cheltuielilor (REC), se determină ca
raport între cheltuielile totale şi venituri, conform relaţiilor:

R EC 
 Chi x1000
 Vi
REC =
Ce  Cfin  Cex
x1000 sau R EC   gixci
Ve  Vfin  Vex 100
Chi = cheltuieli totale;
Vi = venituri totale;
gi = structura veniturilor pe categorii;
ci = cheltuieli la 1000lei pe categorii de venituri.
Modificarea nivelului cheltuielilor la 1000 lei venituri se datorează influenţei
structurii veniturilor şi a nivelului cheltuielilor la 1000 lei pe categorii de venituri. Pentru
separarea celor două influenţe este necesară recalcularea cheltuielilor la 1000 lei în
funcţie de structura nivelului comparat şi a ratelor pe categorii de venituri din baza de
referinţă.

5.2Analiza cheltuielilor la 1000 lei venituri din exploatare

Cheltuielile de exploatare deţin ponderea cea mai mare, din totalul

cheltuielilor, fiind în legătură directă cu obiectul de activitate al întreprinderii.
Cheltuielile de exploatare cuprind:
a. cheltuielile privind consumurile de materii prime, materiale, combustibil,
energie şi elemente asimilate;
b. cheltuielile cu lucrările şi serviciile executate de terţi, chirii, locaţii de
gestiune;
c. cheltuieli cu impozite şi taxele suportate de unitatea patrimonială;
d. cheltuieli cu personalul;
e. alte cheltuieli de exploatare.
 CAPITOLUL 5 - ANALIZA CHELTUIELILOR FIXE ŞI MATERIALE

Analiza eficienţei cheltuielilor de exploatare poate fi efectuată în raport de

formarea veniturilor şi nivelul cheltuielilor pe categorii de venituri.

5.3 Analiza cheltuielilor la 1000 lei cifră de afaceri

Cifra de afaceri se calculează prin însumarea veniturilor rezultate din livrările

de bunuri, executarea de lucrări sau prestări de servicii, precum şi din alte venituri din
exploatare, mai puţin rabaturile, remizele şi alte reduceri acordate clienţilor.
Cheltuielile la 1000 lei cifră de afaceri ( C1000
CA ) se determină conform relaţiei:

C1000 =
 qc x1000
CA
qp
unde:
q = cantitatea vândută
c = costul produselor
p = preţul mediu de vânzare (exclusiv TVA)
Reducerea nivelului cheltuielilor la 1000 lei cifră de afaceri, se explică prin
influenţa următorilor factori:
1) Structura producţiei vândute
 q1 xc0 x1000   q0 xc0 x1000
 q1 xp0  q0 xp0
2) Preţurilor medii de vânzare:
 q1 xc0 x1000   q xc
1 0
x1000
 q1 xp1  q xp
1 0

3) Costurilor pe produse:
 q1 xc1 x1000   q xc
1 0
x1000
 q1 xp1  q xp
1 1

5.4 Analiza cheltuielilor variabile şi fixe

După corelaţia cu evoluţia nivelului de activitate, cheltuielile se pot împărţi în

cheltuieli variabile şi cheltuieli fixe.
Cheltuielile variabile sunt dependente de evoluţia volumului de activitate,
modificându-se în acelaşi sens cu acesta. Pe unitatea de produs aceste cheltuieli capătă un
caracter relativ constant.
În categoria cheltuielilor variabile se includ:
 cheltuieli cu materiile prime şi materiale directe;
 CAPITOLUL 5 - ANALIZA CHELTUIELILOR FIXE ŞI MATERIALE

 cheltuieli cu manopera directă;

 alte categorii de cheltuieli care variază relativ proporţional cu volumul de
activitate.
Cheltuielile fixe sau constante sunt acele cheltuieli care nu se modifică sau îşi
modifică volumul nesemnificativ raportat la nivelul producţiei. Aceste cheltuieli sunt
legate de existenţa entităţii şi se evidenţiază şi atunci când activitatea este temporar
oprită.
În categoria cheltuielilor fixe se includ:
 cheltuielile cu amortizarea;
 cheltuielile cu chiriile, abonamentele radio-tv;
 cheltuieli cu salariile indirecte;
 impozite şi taxe locale;
 cheltuielile cu primele de asigurare.
Cheltuielile fixe pe unitatea de produs scad odată cu creşterea volumului de
activitate şi cresc odată cu reducerea activităţii.
Raportul dintre cheltuielile fixe şi cele variabile caracterizează în activitatea
practică structura de exploatare şi serveşte la analiza riscului operaţional ca o
componentă a riscului global al firmei. Firmele care au cheltuieli fixe mari trebuie să
practice preţuri ridicate şi să aibă un volum mare de producţie.
Analiza dinamicii cheltuielilor fixe este necesară pentru a cunoaşte evoluţia în
raport cu cifra de afaceri sau cu producţia fabricată, iar în funcţie de acestea se stabilesc
măsurile corespunzătoare.
Analiza factorială a cheltuielilor fixe la 1000 lei cifră de afaceri se efectuează
cu ajutorul indicatorului cheltuieli fixe la 1000 lei cifră de afaceri ( C1000
FCA ), conform

relaţiei:
CHF
C1000
FCA = x1000
CA
CHF = suma absolută a cheltuielilor fixe
CA = cifra de afaceri
Modificarea nivelului cheltuielilor fixe la 1000 lei cifră de afaceri ( C1000
FCA ) se

explică prin influenţa:

1. Cifrei de afaceri
CHF1 CHF0
∆CA = x1000  x1000
CA 1 CA 0
din care, datorită:
a) producţiei vândute:
 CAPITOLUL 5 - ANALIZA CHELTUIELILOR FIXE ŞI MATERIALE

CHF0 CHF0
∆q = x1000  x1000
 q1 xp0  q 0 xp 0
b) preţurilor medii de vânzare:
CHF0 CHF0
∆p = x1000  x1000
 q1 xp1  q1 xp 0
2. Sumei cheltuielilor fixe:
CHF1 CHF0
∆CHF = x1000  x1000
CA 1 CA 1

5.5 Analiza cheltuielilor materiale

Cheltuielile materiale deţin cea mai mare pondere în totalul cheltuielilor de

exploatare. În analiza diagnostic, cheltuielile materiale se examinează atât pe total, cât şi
pe grupări (variabile şi fixe) sau pe cheltuieli componente (materii prime, materiale,
energie şi apă, amortizări şi provizioane).
Cheltuielile materiale se analizează la nivel total, ca nivel la 1000 lei cifră de
afaceri, la 1000 lei venituri din exploatare şi la 1000 lei producţie a exerciţiului.
Cheltuielile materiale aferente exploatării pot fi analizate ca nivel la 1000 lei venituri
(Cm) conform relaţiei:

C1000V =  gixCmi
m
100
gi = structura veniturilor;
Cmi = cheltuieli materiale la 1000 lei pe categorii de venituri, care reprezintă
factori direcţi de influenţă.

5.6 Analiza cheltuielilor cu amortizarea

Cheltuielile cu amortizare (Ca) au un caracter constant şi se analizează ca

nivel la 1000 lei venituri din exploatare sau cifră de afaceri, conform relaţiei:
A
C1000
a  x1000
CA
Modificarea cheltuielilor cu amortizarea la 1000 lei cifră de afaceri se explică
prin influenţa următorilor factori:
1) Influenţa modificării cifrei de afaceri:
A0 A0
CA  x1000  x1000
CA 1 CA 0
Din care:
 CAPITOLUL 5 - ANALIZA CHELTUIELILOR FIXE ŞI MATERIALE

1.1) Influenţa modificării timpului lucrat:

A0 A0
T  x1000  x1000
T1 xWh 0 T0 xWh 0
1.2) influenţa modificării productivităţii orare:
A0 A0
Wh  x1000  x1000
T1 xWh 1 T1 xWh 0
2) Influenţa modificării sumei amortizării:
A1 A0
A  x1000  x1000 =
CA 1 CA 1
Din care:
2.1) influenţa modificării valorii medii a activelor corporale ( AC ):
( AC1  AC 0 ) xc 0
 AC  100 x1000
CA 1

2.2 Influenţa modificării cotei medii de amortizare:

AC1 (c1  c0 )
c  100 x1000
CA 1

5.7 Analiza cheltuielilor cu personalul

Cheltuielile cu personalul au o pondere importantă în structura cheltuielilor, de

aceea este necesară o activitate continuă de cunoaştere, stăpânire şi încadrare în limitele
stabilite a acestora.
Fondul de salarii (Fs) depinde de numărul mediu de salariaţi ( Ns ) şi de
salariul mediu pe o persoană ( Sa ) conform relaţiei:
Fs = Ns x Sa

Salariul mediu anual ( Sa ) depinde de timpul mediu lucrat de o persoană într-

un an exprimat în ore ( t ) şi de salariul mediu orar ( Sh ), conform relaţiei:
Sa = t x Sh

Fondul de salarii admisibil (Fsa) reprezintă fondul previzionat de entitate la

începutul perioadei, conform relaţiei:
Fsa = Fs0 x IQ
Fs0- fond de salarii din perioada de bază;
 CAPITOLUL 5 - ANALIZA CHELTUIELILOR FIXE ŞI MATERIALE

IQ – indicele de creştere a producţiei (cifrei de afaceri).

Cheltuieli salariale sau fond de salarii la 1000 lei venituri din exploatare (
C1000
S
VE
):
Fs
C1000
S
VE
= x1000
Ve
Cs = cheltuieli salariale la 1000 lei venituri din exploatare;
Fs = fondul de salarii;
Ve = venituri din exploatare.
Modificarea cheltuielilor salariale se explică prin influenţa:
a) sumei veniturilor:
Fso Fso
Ve  (  ) x1000
Ve 1 Ve 0
b) sumei cheltuielilor salariale:
Fs Fs
Fs  ( 1  0 ) x1000
Ve 1 Ve 1