Curs 2.

Cheltuielile variabile

2. Cheltuielile variabile reprezintă acele consumuri care se modifică în funcţie de

modificarea volumului fizic al producţiei. În vederea stabilirii modului de evoluţie al
cheltuielilor variabile se calculează elasticitatea costului total sau indicele de variabilitate:

Cheltuielile variabile proporţionale (ECT = 1) exprimă acele consumuri care cresc în acelaşi
sens şi ritm cu volumul producţiei.
În activitatea unităţii patrimoniale, proporţionalitatea este distrusă de o serie de factori
care duc la un salt ascendent sau descendent cum sunt: tarifele de transport; tarifele de
salarizare; schimbarea furnizorilor; fluctuaţia preţurilor; risipa.
Rezolvare: În vederea determinării tipului de cheltuială se va calcula indicele de variabilitate
(IV), după următoarea formulă:
 Ch1 − Ch 0


x100 
 20.000.000 − 10.000.000 
  x100 
IV =
 Ch 0 
=
 10.000.000  = 10.000.000 x 7.000 = 1
 Q1 − Q 0   14.000 − 7.000 
 x100 
  x100 
10.000.000 7.000
 Q0   7.000  Ch1 = cheltuieli în perioada curentă;
Ch0 = cheltuieli în perioada de bază;
Atunci când indicele de variabilitate este egal cu unu, avem de-a Q1 = producţia în perioada curentă;
face cu o cheltuială variabilă proporţională. Q0 = producţia în perioada de bază.
Cheltuielile variabile progresive (mai mare ca 1) exprimă acele consumuri care cresc într-un
ritm superior, devansând ritmul volumului fizic al producţiei. La creşterea progresivă a
cheltuielilor contribuie o serie de aspecte negative, precum:
- suprasolicitarea capacităţii de producţie;
- utilizarea de personal necalificat;
- utilizarea de personal calificat dar cu experienţă slabă în producţie;
- cheltuieli cu reparaţiile, rebuturile, etc.
Rezolvare: În vederea determinării tipului de cheltuială se va calcula indicele de variabilitate
(IV), după următoarea formulă:
 Ch1 − Ch 0   35.000.000 − 30.000.000 
 x100   x100 
 Ch 0  =
 30.000.000  = 5.000.000 x 24.000 = 41,00
IV =
 Q1 − Q 0   25.000 − 24.000  30.000.000 1.000
 
x100   x100 
 Q 0   24.000  Ch1 = cheltuieli în perioada curentă;
Ch = cheltuieli în perioada de bază;
0
Q1 = producţia în perioada curentă;
Q0 = producţia în perioada de bază.

Atunci când indicele de variabilitate este mai mare ca unu, avem

de-a face cu o cheltuială variabilă progresivă.
Cheltuielile variabile degresive (mai mici ca unu) exprimă acele consumuri care cresc într-
un ritm inferior, ritmului volumului fizic al producţiei şi sunt caracteristice cheltuielilor cu
întreţinerea şi funcţionarea utilajelor.
Rezolvare: În vederea determinării tipului de cheltuială se va calcula indicele de variabilitate
(IV), după următoarea formulă:
 Ch1 − Ch 0   8.000.000 − 5.000.000 
 x100 
  x100 
IV =
 Ch 0  =  5.000.000  =
3.000.000
x
2.000
= 0,31,00
 Q1 − Q 0


x100 
 6.000 − 2.000  5.000.000 4.000
  x100 
 Q0   2.000  Ch1 = cheltuieli în perioada curentă;
Ch0 = cheltuieli în perioada de bază;
Q1 = producţia în perioada curentă;
Atunci când indicele de variabilitate este mai mic decât unu, Q0 = producţia în perioada de bază.
avem de-a face cu o cheltuială variabilă degresivă.
 Clasificarea cheltuielilor după modul de includere în costul de producţie
Din punct de vedere al includerii cheltuielilor în costul de producţie, se disting:
Cheltuielile încorporabile sunt acelea care se includ în mod normal în costul producţiei
fabricate. În această categorie se cuprind cheltuielile cu consumurile de materii prime şi
materiale consumabile directe, remuneraţiile directe, contribuţia privind asigurările şi
protecţia socială şi alte cheltuieli directe de producţie, precum şi cheltuielile indirecte de
producţie repartizate raţional ca fiind legate de fabricaţia produselor. Tot în categoria
cheltuielilor încorporabile se pot include şi dobânzile la creditele bancare contractate
pentru producţia cu ciclu lung de fabricaţie, aferente perioadei.
Cheltuielile neîncorporabile sunt acelea care în mod normal nu trebuie să se includă în
costul producţiei fabricate. Din această categorie fac parte: cheltuielile generale de
administraţie, cheltuielile de desfacere, cheltuielile financiare, nu se includ în costul
producţiei. De asemenea, nu trebuie să se includă în costul producţiei costul
subactivităţii. Aceste cheltuieli se reflectă direct în rezultatul exerciţiului.
Costul subactivităţii se poate determina pe baza următoarei relaţii de calcul:

 Nivel efectiv activitate 

Cost de subactivitate = Cheltuieli fixe X 1 − 
 Nivel normal activitate 
Costurile medii şi marginale: concept şi calcul

Costul mediu, porneşte de la ideea că, pentru fabricarea şi desfacerea unei unităţi de
produs, cât şi pentru întreaga cantitate din producţia respectivă se efectuează în medie
aceleaşi cheltuieli. Deci, prin urmare, costul mediu se va calcula ca raport între suma totală a
cheltuielilor de producţie şi desfacere şi cantitatea totală de produse, lucrări sau servicii,
conform următoarei relaţii de calcul:

Costul marginal se sprijină pe faptul că, nu ia în calcul, nici totalul cheltuielilor efectuate,
nici toată cantitatea de produse, ci numai cheltuielile ocazionate cu fabricarea ultimei
unităţi de produs. Pornind de la definirea costului marginal, rezultă că se poate determina şi
un cost marginal unitar, conform următoarei relaţii de calcul:

Prin urmare, costul marginal este variaţia costului total generat de variaţia volumului
producţiei.
Aplicaţie: Presupunem o unitate patrimonială care prezintă următoarea situaţie a evoluţiei cheltuielilor
de exploatare şi a producţiei pornind de la o serie de 100 de bucăţi (cu un spor al producţiei de 100 de
bucăţi) şi ajungând până la 2.000 de bucăţi:

Se cere:
a) să se calculeze
costul marginal
total;

b) să se calculeze
costul marginal
unitar şi costul
mediu unitar;

c) să se
stabilească zona
optimă de
producţie.
Dacă se compară costul marginal cu costul variabil unitar se pot constata următoarele:
- cheltuielile fixe şi cheltuielile variabile sunt proporţionale (fapt ce se explică la nivelele 2 şi 3, unde
cheltuielile variabile medii şi costurile marginale unitare înregistrează aceleaşi valori 800,00); această
situaţie este pusă pe seama componenţei cheltuielilor variabile care influenţează costul marginal şi care
sunt proporţionale cu cantităţile de produse.
- cheltuielile fixe cresc începând cu nivelul 7 (atingând 25.000) în timp ce cheltuielile variabile cresc şi ele
devenind neproporţionale cu cantitatea de produse; această trecere de la 20.000 la 25.000 lei a
cheltuielilor fixe a atras această creştere a cheltuielilor variabile, şi deci, în această situaţie costul marginal
nu mai este egal cu costul variabil unitar.
- atât cheltuielile fixe, cât şi cele variabile nu sunt proporţionale cu cantitatea de produse;
- cheltuielile fixe cresc, din nou, începând cu nivelul 14, în timp ce cheltuielile variabile cresc şi ele
devenind neproporţionale cu cantitatea de produse; această trecere de la 25.000 la 30.000 lei a
cheltuielilor fixe a atras această creştere a cheltuielilor variabile, şi deci, şi în această situaţie costul
marginal nu este egal cu costul variabil unitar.

Reprezentarea grafică a costului m ediu unitar şi a costului m arginal unitar

1200
1000
800 Lot produse
Costuri

600 Cost mediu unitar

400 Cost marginal unitar
200
0
1 3 5 7 9 11 13 15 17 19
Lot de produse