Regăsiți mai jos cateva modelele de aplicatii (inclusiv rezolvările) ce pot fi formulate pentru

un examen de microeconomie + pe alocuri câteva observații utile.

Tinand cont si de greselile pe care le fac frecvent unii studenti, mentionez cateva observatii:
- nu confundati variabilele totale cu cele medii (CT≠CTM, CF≠CFM, de exemplu) sau
formula de calcul a variabilei medii cu cea a variabilei marginale (CTM = CT/Q, in timp ce
Cmg = ∆CT/∆Q, de exemplu);

- nu uitati ca formula coeficientului de elasticitate (atat la cerere, cat si la oferta) se calculeaza

pornind de la raportul variatiilor procentuale, nu absolute (vezi formulele in curs sau mai
jos, la elasticitatea cererii si ofertei)! ∆%Q ≠ ∆Q, de exemplu, deoarece ∆%Q = (Q1-Q0)/Q0, în
timp ce ∆Q = Q1-Q0
- nu uitati ca singurul coeficient de elasticitate care are semnul minus in fata formulei de
calcul este cel al elasticitatii cererii in raport de pret (motivul fiind relatia inversa/negativa
intre pret si cantitate ceruta – am explicat la curs/seminar)

- nu omiteti diferenta dintre conditia de maximizare a profitului unei firmei care actioneaza pe
o piata cu concurenta perfecta (pe scurt Cmg = P) si cea de maximizare a profitului unei
firme de pe o piata imperfecta – monopol, oligopol, monopolistica (Cmg=Vmg)

Comportamentul economic al consumatorului

Dreapta bugetului

Combinaţiile posibile dintre două bunuri x şi y pentru care este cheltuit întregul venit
poartă denumirea de dreapta bugetului, căreia îi corespunde ecuaţia :
x⋅p x + y⋅p y =V şi
se reprezintă grafic astfel:

V dreapta bugetului

py zona bugetului

V
0 xmax =
px =10 x
Linia bugetului

Dreapta bugetului poate fi scrisă şi sub forma:

 V px
y= − ⋅x
py p y
px
−
Panta dreptei bugetului ( py ) ne arata cu cat se modifica y atunci cand x variaza.
Ex: Un consumator aloca un buget de 100 u.m. pentru achizitionarea a doua bunuri x si y.
Pretul lui x este Px= 10 u.m., iar Py = 5 u.m. Dreapta bugetului se poate reprezenta grafic
afland cantitatile maxime din x si y care pot fi achizitionate cu bugetul de 100 u.m.

V= x*Px+y*Py
Daca y = 0 (alegem sa consumam doar x (deci o cantitate maxima din x)) → V = xPx → x =
V/Px → xmax=100/10 = 10
Daca x = 0 (alegem sa consumam doar y (deci o cantitate maxima diny)) → V = yPy → y =
V/Py → ymax=100/5 = 20

Dupa ca aflam cantitatile maxime, trasam dreapta bugetului unind cele 2 puncte de pe grafic
(valorile lui xmax si y max – vezi graficul de mai sus).

Optimul consumatorului/Echilibrul consumatorului

Va reamintesc ca putem definim curbele de indiferenţă ca fiind ansamblul combinaţiilor de

bunuri care furnizează consumatorului aceeaşi utilitate economică agregată. Cu cât curbele de
indiferenţă sunt mai îndepartate de origine, cu atât utilitatea resimţită de consumator va fi mai
mare.

Consumatorul va alege cea mai bună combinaţie pe care şi-o poate permite. Altfel spus,
consumatorii se vor situa pe cea mai înaltă (indepartata de orgine) curbǎ de indiferenţǎ
permisă de bugetul pe care îl au. Aceasta înseamnă că linia bugetului trebuie să fie tangentă la
curba de indiferenţă. Grafic, optimul consumatorului se prezintă astfel:

y
V
py
A

V
0 px x
Graficul 1: Optimul consumatorului/ Echilibrul consumatorului

Aplicatii rezolvate
1. Stim ca utilitatea marginala a consumului din bunul x are forma Umg x=20-X, iar utilitatea
marginala a consumului din bunul y are formaUmg y=18-2Y. Presupunem că preţul unei
unităţi de X este egal cu preţul unei unităţi de Y şi egal cu 2 u.m.. Care este programul de
consum care-i asigura consumatorului starea de echilibru, dacă se cheltuiesc 10 u.m (V=10
u.m.). pentru cumpărarea celor două bunuri de către un consumator raţional, pentru
atingerea starii de echilibru?

Cand are de ales intre combinatii din doua bunuri x si y, un consumator atinge starea de
Umg X UmgY
echilibru cand = .
Px Py

În cazul de faţă ni se dau direct utilităţile marginale corespunzătoare consumului optim

din cele douuă bunuri x si y, astfel:

Umg X UmgY 20−x 18−2 y

= ¿>¿ = ≤¿ 2∗( 20−x )=2∗(18−2 y )≤¿ 20−x=18−2 y≤¿
Px Py 2 2
2=x-2y ¿>¿ x = 2+2y

Mai stim ca bugetul consumatorului se împarte între cheltuielile pe cele două bunuri x si
y:
V = x*Px+y*Py (2)
Astfel, putem înlocui relaţia (1) în în relaţia (2):

V = x*Px+y*Py ¿>¿ V = (2+2y)*2 + y*2 ¿> 4+ 4 y +2 y=10≤¿ 6y¿ 6=¿ y= 1 ¿>¿ x =

2+2y ¿> x=6

Teoria producătorului

Aplicatii rezolvate:

1. Producția (Q) unei întreprinderi în perioada T 0 a fost de 200 de unități, iar costurile
totale (CT) au însumat 8 mil. u.m. În perioada T 1 costurile variabile (CV) însumează 5,4
mil. u.m, iar producția se reduce cu 10%. Să se determine mărimea costurilor variabile
în T0 și a costurilor totale în T1, presupunând că indicii evoluției costurilor variabile (ICV)
și producției (IQ) sunt egali.

CV0 , CT1= ?

Rezolvare:
Q0 = 200 unități
CT0 = 8 mil. u.m.
CV1= 5,4 mil. u.m.

Q scade cu 10% (adică Q din T0 scade cu 10%, deci Q1 este mai mică cu 10% fată de Q0) →
Q1= Q0–10%*Q0 → Q1 = 200 – 10%*200 = 180 unitati
Q1=180 unit.
Q1
∗100
IQ= Q 0 = 180/200 *100 = 90% (sau 0,9)
Dacă se presupune că indicii evoluției costurilor variabile (ICV) și producției (IQ) sunt egali,
atunci ICV= IQ = 90% sau 0,9

CV 1
×100
ICV= CV 0 = 0,9 → CV1 = 0,9 CV0 (sau CV1 = 90%CV0)
Știm că CV1 = 5,4 mil u.m. și că CV1 = 0,9 CV0 → CV0 = CV1/0,9 = 5,4 mil./0,9 = 6 mil. u.m
Deci CV0= 6 mil. u.m

Cum CT = CV+CF
CF=costuri fixe (pe termen scurt nu se modifică)
CT0=CV0+CF → CF = CT0 - CV0 = 8 mil. - 6 mil. = 2mil. u.m.
CT1=CV1+CF = 5,4 mil. + 2mil. = 7,4 mil.

CV0 = 6 mil.
CT1= 7,4 mil.

2. În perioada T0, costurile variabile au fost 16 mil. u.m., iar volumul producției era de
8000 de unități. În condițiile creșterii producției cu 20%, costul marginal (Cmg) este de
1,5 ori mai mare decât costul variabil mediu din T 0 (CVM0). Determinați sporul absolut
al costurilor totale (CT) și indicele costurilor variabile (ICV).

CT, ICV = ?

Rezolvare:

CV0 = 16 mil.
Q0 = 8000 unit.
Q0 creste cu 20% → Q1= Q0+20%*Q0 → Q1 = 8000+ 20%*8000 = 9600 unit.
Q = Q1 - Q0 = 9600 – 8000 = 1600 unit.

Costul marginal (Cmg) este de 1,5 ori mai mare decât costul variabil mediu din T 0 (CVM0) →
Cmg = 1,5CVM0
CVM0 = CV0/Q0 = 16 mil. / 8000 = 2000 u.m./unit. produsă
Cmg = 1,5CVM0 = 1,5*2000 = 3000

Cmg = CT/Q → 3000 = CT/1600 → CT = 3000 *1600 = 4,8 mil. u.m.
CT = CT1-CT0 = (CV1+CF) – (CV0+CF) = CV1+CF-CV0-CF
Pe termen scurt costul fix e constant, deci variația costului total e dată de modificarea
costului variabil, deci CT=CV → CV = 4,8 mil. u.m.
CV = CV1-CV0 =4,8 mil. → CV1= CV0+CV → CV1= 16 mil.+4,8 mil. → CV1= 20,8 mil.

CV 1
×100
ICV= CV 0 = 20,8mil./16 mil. *100 = 130% sau 1,3 → Costul variabil a crescut cu 30%
sau a crescut de 1,3 ori.

3. La momentul T0 productivitatea medie a muncii (W M0) într-o firmă a fost de 1000

produse/salariat. Se cunoaste ca la momentul T 1 producția a sporit de 3 ori față de T 0,
iar numărul de salariați a crescut cu 100%. Calculați productivitatea marginală a
muncii (Wmg).

Q0
W M 0=
L0 = 1000 produse/salariat
Q1= 3Q0
L1 = L0 +100%L0 = L0 +1*L0 = 2L0
ΔQ Q1−Q 0 3 Q 0 −Q 0 2Q 0
= = =2∗W M
Wmg = ΔL L1−L0 = 2 L0 −L0 L0 0
= 2*1000 = 2000 produse

4. Costurile totale de producţie cresc cu 50% iar producţia creşte de 1,2 ori. Cât este
costul marginal, dacă, la momentul iniţial, costul total mediu era 4 lei?
a) 12 lei;
b) 10 lei;
c) 6 lei;
d) 8 lei;
e) nu se poate determina.

- Costurile totale de producţie cresc cu 50% →CT1 = CT0+50%CT0 = CT0+0.5CT0 = 1.5CT0

- Producţia creşte de 1,2 ori → Q1= 1.2Q0
CT 0
- La momentul iniţial costul total mediu era 4 lei → CTM0 = =4
Q0

0.5
∆ CT CT 1−CT 0 1.5CT 0−CT 0 0.5 CT ∗CT 0
Cmg = = = = 0 0.2 = 2.5 CTM0 = 2.5* 4 =
∆Q Q1−Q0 1.2Q 0−Q 0 =
0.2Q0 Q0
10→ Cmg =10 lei
5. Dacă preţul unui bun este de 10 u.m., costurile fixe totale sunt de 5000 u.m. iar costul
variabil mediu este 5 u.m., atunci productia corespunzatoare pragulului de rentabilitate
este de:
a) 200 unităţi;
b) 300 unităţi;
c) 400 unităţi;
d) 500 unităţi;
e)1000 unităţi.

P = 10 u.m.
CF = 5000 u.m.
CV
CVM = = 5 u.m. → CV = CVM*Q → CV = 5Q
Q
Q corespunzatoare pragulului de rentabilitate = ?

Pragul de rentabilitate presupune ca profitul (Pr) sa fie nul sau încasarile/veniturile totale (VT)
ale producatorulul sa fie egale cu costurile totale de productie (CT). Astfel:

Pr = VT - CT

Pr = 0 ↔ VT-CT = 0 ↔ VT = CT (prag de rentabilitate)

VT = P*Q (pretul înmultit cu cantitatea vanduta)

Q corespunzatoare pragulului de rentabilitate poate fi obtinuta prin utilizarea relatiei

VT = CT ↔ P*Q = CT (1)

Mai stim ca CT = CF + CV = 5000 + 5Q (2)

Înlocuim relatia (2) în relatia (1) si obtinem:

P*Q = 5000 + 5Q ↔ 10Q = 5000 + 5Q →5Q = 5000 → Q=5000/5 → Q=1000

Deci Q corespunzatoare pragului de rentabilitate (Pr = 0 sau VT = CT) este de 1000 de

produse.

6. Dacă preţul unui bun este de 10 u.m., costurile fixe totale sunt de 5000 u.m. iar costul
variabil mediu este 5 u.m., atunci productia corespunzatoare pragulului de rentabilitate
este de:
a) 200 unităţi;
b) 300 unităţi;
c) 400 unităţi;
d) 500 unităţi;
e)1000 unităţi.
P = 10 u.m.
CF = 5000 u.m.
CV
CVM = = 5 u.m. → CV = CVM*Q → CV = 5Q
Q
Q corespunzatoare pragulului de rentabilitate = ?

Pragul de rentabilitate presupune ca profitul (Pr) sa fie nul sau încasarile/veniturile totale (VT)
ale producatorulul sa fie egale cu costurile totale de productie (CT). Astfel:

Pr = VT - CT

Pr = 0 ↔ VT-CT = 0 ↔ VT = CT (prag de rentabilitate)

VT = P*Q (pretul înmultit cu cantitatea vanduta)

Q corespunzatoare pragulului de rentabilitate poate fi obtinuta prin utilizarea relatiei

VT = CT ↔ P*Q = CT (1)

Mai stim ca CT = CF + CV = 5000 + 5Q (2)

Înlocuim relatia (2) în relatia (1) si obtinem:

P*Q = 5000 + 5Q ↔ 10Q = 5000 + 5Q →5Q = 5000 → Q=5000/5 → Q=1000

Deci Q corespunzatoare pragului de rentabilitate (Pr = 0 sau VT = CT) este de 1000 de

produse.

Sau puteti folosi alta formula :

P*Q = CT ↔ P*Q = CF + CV → P*Q – CV = CF ↔ Q (P-CV/Q) = CF ↔ Q (P-CVM) =

CF ↔ Q = CF/ (P-CVM)
Q = CF/ (P-CVM) = 5000/ (10-5) = 5000/5 = 100

7. Ionut este managerul propriei sale afaceri avand incasari de 100 mil lei pe luna, dar si
costuri explicite de 30 mil de lei. Pentru a se dedica în întregime activitatii sale a trebuit
sa renunte la locul de munca pe care il avea anterior si care ii asigura un salariu de 20
mil lei lunar. Determinati profitul economic si profitul contabil pe care îl înregistrează
Ionut.

Veniturile totale/Incasari totale = 100 mil lei/luna

Costurile explicite = 30 mil lei

Costurile implicite = 20 mil lei = salariul pe care l-ar fi castigat, daca ar fi continuat
sa munceasca la vechiul loc de munca

Profitul contabil = Venituri Totale – Costuri explicite

Profitul economic = Venituri totale – (Costuri explicite + Costuri implicite)
Costuri explicite + Costuri implicite = Cost economic sau Cost de oportunitate

Profitul contabil = Venituri Totale – Costuri explicite = 100 mil – 30 mil = 70 mil lei
Profitul economic = Venituri totale – (Costuri explicite + Costuri implicite) = 100 mil -
(30mil+20mil) = 50 mil

8. Costurile fixe ale unei firme sunt CF = 100 u.m., iar cele variabile medii sunt CVM =
20 u.m. Stiind ca firma vinde o unitate produsă cu pretul de 40 u.m, determinati nivelul
productiei de la care firma începe să obtină profit.
Nivelul productiei de la care firma incepe sa aiba profit = nivelul productiei corespunzator
pragului de rentabilitate.

Folositi rationamentul de la problema de mai sus (pb 6):

Pr = 0 ↔ VT-CT = 0 ↔ VT = CT (prag de rentabilitate)

VT = CT ↔ P*Q = CF+CV

Sau P*Q = CT ↔ P*Q = CF + CV → P*Q – CV = CF ↔ Q (P-CV/Q) = CF ↔ Q (P-CVM)

= CF ↔ Q = CF/ (P-CVM)

Elasticitatea cererii. Elasticitatea ofertei

1. Pretul unui bun creste de la 1000 u.m. la 1500 u.m. Acest fapt determină cresterea
cantitătii oferite cu 20%. Ce fel de ofertă există pe piata acestui bun?

Dacă pretul unui bun creste de la 1000 u.m. la 1500 u.m. putem calcula modificarea

procentuală a pretului ( %ΔP )

ΔP P1 −P0 1500−1000 500

%ΔP= = = = =0,5=50 %
P0 P0 1000 1000

Acest fapt determină cresterea cantitătii oferite cu 20%. Adică %ΔQ=20 %

Putem calcula coeficientul de elasticitate al ofertei la preţ: Eo/p

%ΔQ 20 % 0 ,02
= = = =0,4
Eo/p %ΔP 50 % 0 , 05 <1 rezultă că oferta pentru bunul respectiv este inelastică
(la o modificare cu 1% a pretului, cantitatea oferită creste cu mai putin de 1%, mai precis,
creste cu 0,4%).
2. Când pretul unui bun este de 5000 u.m., cantitatea ceruta din acest bun este de 100 de
bucati pe saptamana, iar cererea se satisface in proportie de 90%. Coeficientul de
elasticitate al cererii este 1.9, iar cel al ofertei este 2. Care va fi ponderea cantitatii
vandute in raport cu cea oferita pe piata, daca pretul creste cu 10%?

P0 = 5000. La acest pret cantitatea ceruta este de 100 buc, iar „cererea este satisfacută în
proportie de 90%” înseamnă: cantitatea oferită la acest pret reprezintă 90% din cantitatea
cerută, cu alte cuvinte, la pretul de 5000 se cer 100 de bucati, dar ofertantii nu vor sa vandă la
acest pret mai mult de 90 buc, astfel că cererea este satisfăcută doar în proportie de 90%.

Avem: P0 = 5000; Q0 oferită =90; Q0 cerută=100

%ΔQ
= =2
Eo/p %ΔP (coeficientul de elasticitate al ofertei în raport cu pretul)
%ΔQ
Ec/p = - %ΔP = 1,9 (coeficientul de elasticitate al cererii în raport cu pretul)

Dacă pretul creste cu 10% ⇒ %ΔP =10%

Rezultă că P1=P0+P0*10% = 5000+5000*0,1=5500

Astfel:
1. Cantitatea oferita

%ΔQ %ΔQ
=2⇔ =2⇒ %ΔQ=2*0,1⇒ %ΔQ=0,2 =20%
%ΔP 10% cantitatea oferită creste cu
20%
Q0oferită =90
Δ OQ Q 1 −Q 0
⇔ = =20 % ⇒Q1 −90=90∗0,2⇒ Q 1=108
%ΔQ =20% Q0 Q0 cantitatea
oferita, la un pret mai mare cu 10%, creste la 108 buc.

2. Cantitatea cerută
Q0cerută =100

%ΔQ
Ec/p = - %ΔP =1,9
ΔQ
Q0 Q1 −Q 0
⇒− =1,9 ⇒− =1,9∗0,1⇒−Q 1 +100=100∗0 , 19⇒ Q 1=100−19=81
10 % Q0

Astfel: la un pret cu 10% mai mare, adică la pretul de 5500, cantitatea oferita = 108 buc., iar
cantitatea cerută = 81 buc. (la acest pret se cere mai putin decât se ofera, rezultă că se vinde
cât se cere – adică 81 buc)

Ponderea cantitătii vândute în raport cu cea oferită pe piată se calculeaza ca raport între

81
=0 ,75=75 %
cantitatea vândută si cea oferită = 108 - ponderea cantitătii vandute in raport
cu cea oferită este de 75%

Echilibrul pietei

6. Pe o piaţă concurecnţială, funcţia cererii este Qc=100-10P iar funcţia ofertei este Qo=
-20+5P, unde Q este cantitatea, iar P este preţul.
a) determinati camtitatea si pretul de echilibru. Reprezentati grafic.
b) dacă guvernul impune un preţ P=5 u.m., determinati daca pretul impus este minim
sau maxim si daca pe piaţă apare un deficit / exces de cerere/ ofertă
c) dacă guvernul impune un preţ P=9 u.m., determinati daca pretul impus este minim
sau maxim si daca pe piaţă apare un deficit / exces de cerere/ ofertă

Rezolvare:
a) la echilibru Cererea = Oferta → egalăm cele 2 functii: Qc = Qo → 100-10P = -20+5P →
scoatem pretul P → 15P = 120 → P=8 u.m.
Pentru a afla cantitatea de echilibru, inlocuim P in una din cele 2 functii
Qc=100-10P → Q = 100 -10*8 → Q = 20
Reprezentarea grafică a Cererii
Qc=100-10P
Daca P=0 → Qc = 100
Daca Qc=0 → P = 10
Reprezentarea grafică a Ofertei
Qo= -20+5P
Daca Qo=0 → P = 4 (adica de la un nivel al pretului = 4 u.m. în sus oferta devine pozitivă)

P Oferta
Exces de ofertă

Exces de cerere

Cerere

Q Fig. 1

Pentru rezolvarea subpunctelor b) și c) vă reamintesc:

Guvernele pot interveni asupra preţurilor pieţei fie în mod direct, prin controlul
preţurilor, fie indirect, prin măsuri care să afecteze comportamentul producătorilor şi
consumatorilor.
Intervenţia directă a statului se face prin stabilirea unor niveluri maxime sau minime
de preţ. Dacă statul fixează un nivel maxim al preţului, sub preţul de echilibru, producătorii
nu au voie să-l depăşească şi atunci vor produce mai puţin. Aşa cum puteţi observa din
graficul de mai jos, pe piaţă apare o penurie de bunuri (sau un exces de cerere):
 P Oferta

P*

Pmax Cererea
0 Q
Q’ Exces de cerere
Efectul unui preţ maxim asupra echilibrului

Preţurile minime, mai mari decât cel de echilibru, se practică în scopul declarat al
statului de asigura un venit mai mare anumitor producători, cum ar fi fermierii în Uniunea
Europeană. În acest caz, producătorii vor fi tentaţi să producă peste cererea pieţei, după cum
relevă şi graficul următor:

P Exces de ofertă

Pmin Oferta

P*
Cererea

0 Q
Pe piață apare un exces de ofertă (sau un deficit de cerere).
Un alt exemplu: salariul minim (pe piața muncii) stabilit de stat.
În concluzie: prețul maxim se stabilește sub nivelul de echilibru, iar prețul minim se
stabilește peste nivelul de echilibru.

b) Impunerea de către guvern / stat a unui pret mai mic decat pretul de echilibru. De exemplu,
P=5
Daca este mai mic decât nivelul de echilibru, pretul impus este un pret maxim.
La noul pret P = 4 → Qc = 100-10*5 = 50
Qo = -20 +5*5 = 5
(am înlocuit P=4 în functiile cererii si ofertei)
Apare un exces de cerere = 45 (=50-5) – a se vedea pe grafic (fig. 1)
c) Impunerea de către guvern / stat a unui pret mai mare decat pretul de echilibru: P=9
Daca este mai mare decât nivelul de echilibru, pretul impus este un pret minim.
La noul pret P = 9 → Qc = 100-10*9 = 10
Qo = -20 +5*9 = 25
Apare un exces de oferta = 15 (=25-10) - a se vedea pe grafic (fig. 1)
(am înlocuit P=9 în functiile cererii si ofertei)

Piată cu concurentă perfectă

1. Fie o firmă care activează în conditii de concurentă perfectă si are o functie de cost
CT = 4Q2 +4Q + 20. Pretul de echilibru pe termen scurt este de 36 u.m. Să se determine
în conditii de echilibru: cantitatea Q, venitul total VT, profitul total si unitar (mediu),
CTM (cost total mediu), CFM (cost fix mediu).

Conditia de echilibru (de maximizare a profitului) pe termen scurt in cazul pietei cu

concurenta perfecta este: Vmg = Cmg = P (1)
P = pretul; Vmg = venit marginal; Cmg = Cost marginal (marginal = suplimentar)

Prin cost marginal se înţelege sporul de cost (DCT) generat de achiziţionarea de factori de
producţie în vederea realizării unei unităţi de producţie ((DQ). Sub formă de relaţie

CT
Cmg 
matematică el se exprimă astfel: Q

Costul marginal poate fi exprimat şi prin derivarea funcţiei costului total în raport cu
producția Q:
dCT
Cmg=
dQ
Venitul marginal este sporul de venit obţinut de firmă atunci când cantitatea vândută creşte cu
o unitate.
Sau venitul marginal ne arată variaţia venitului total ca urmare a creşterii cantităţii vândute cu
o unitate: Vmg = VT / Q. Venitul marginal poate fi scris ca fiind derivata venitului total în
raport cu producţia: Vmg = dVT / dQ.

Atat timp cat un producator incaseaza pe o unitate suplimentară vândută mai mult decât îl
costă pe aceste s-o producă, adică Vmg > Cmg, înseamnă că acesta poate să-și mărească
profitul, deoarece Pr mg = Vmg – Cmg, până în punctul în care Vmg = Cmg.
Dacă Vmg = Cmg → Pr mg (profitul marginal) = 0, (aveti explicatia mai jos)

Cunoaştem că profitul total Pr (se mai notează si cu pi = Π) este diferenţa dintre venitul total
VT şi costul total CT, adică: Pr = VT - CT.
Profitul marginal ( Pr mg ) este derivata de ordinul întâi a profitului total în raport cu
producţia: Pr mg = Pr'(Q) sau Pr mg = dPr / dQ sau Pr mg = variaţia profitului total ca
urmare a creşterii cantităţii vândute cu o unitate Pr mg =Pr/Q.
Cum Pr = VT – CT și Pr mg = dPr / dQ → (înlocuim Pr cu VT-CT) → Pr mg = d(VT-
CT)/dQ = dVT/dQ – dCT/dQ = Vmg – Cmg (dVT/dQ = Vmg si dCT/dQ = Cmg
)

În consecinţă, pentru ca profitul total să fie maxim, trebuie ca profitul marginal să fie zero sau
ca Vmg = Cmg
Pr mg = 0 ↔ Vmg-Cmg = 0 ↔ Vmg = Cmg

Cmg = dCT/ dQ

{Vă reamintesc formula derivatei:

constanta cʹ = 0 (în exemplul nostru constanta e 20 – din functia CT) ;
(xn)ʹ = nxn-1 (în problemă x = Q, iar n = 2, respectiv n= 1);
De exemplu: xʹ = 1 (pt cei care au uitat x =x1), atunci (x1)ʹ = 1x1-1 = x0 = 1)
(x2)ʹ = 2x2-1 = 2x
(axn)ʹ =a* nxn-1 (coeficientul a iese in față)
De exemplu, luăm primul termen din functia CT: (4Q 2)ʹ (adica derivam4Q2 in functie de Q).
Coeficientul 4 iese în față si se înmulteste cu (Q2)ʹ Astfel, (4Q2)ʹ = 4 *2Q2-1 = 8Q1 = 8Q

Cmg = dCT/ dQ = (4Q2 +4Q + 20)ʹ Q - pentru că se derivează doar în funcție de Q, luam
in calcul doar termenii care contin Q, iar restul termenilor devin nuli (în cazul
constantei 20 derivata este 0, pt că, repet, derivăm doar in functie de Q.

Cmg = 4*2Q2-1+ 4* Q1-1 = 8Q1+4Q0 = 8Q+4

Cmg = P (relatia 1 de mai sus), P = 36 u.m. (din datele problemei) → 8Q+4 = 36 → Q= 4
VT = P*Q = 36*4 = 144
Pr total = VT – CT
CT = 4Q2 +4Q + 20 → inlocuim valoare lui Q determinată mai sus in functia CT → CT = 4
* 42 +4*4 +20 = 100
Pr total = 144 -100 = 44
Pr unitar = Pr total / Q = 44/4 = 11
CTM = CT/Q = 100/4 = 25
CF se obtine din functia costului total: CT = 4Q2 + 4Q +20
Costurile fixe nu depind de nivelul productiei, în timp ce costurile variabile depind de nivelul
productiei. Daca ne uitam la functia costului total, observam ca 3Q 2 + 4Q reprezintă costurile
variabile (pt că depind de nivelul productiei), iar restul (valoarea 20) reprezintă costurile fixe.
Deci CF = 20 u.m.
CFM (cost fix mediu) = CF/Q = 20/4 = 5

Piată cu concurentă imperfectă

Monopol

1. Se cunoaste functia inversă a cererii pentru marfa X ca fiind P = 110 – 0.05Q (se
numeste functie inversă a cererii, deoarece este scris pretul P în functie de cantitate Q, si
nu invers, asa cum scriem de obicei, unde P este preţul bunului pe piata), iar cea a
costului total CT = 0.5Q2 + 5000.
a) Să se determine nivelul de productie si pretul de vânzare pentru care firma A, aflată în
situatie de monopol, îsi maximizează profitul (monopolul în situatia de echilibrul).
b) Să se determine profitul mediu si total

a) Să se determine nivelul de productie si pretul de vânzare pentru care firma A, aflată în

situatie de monopol, îsi maximizează profitul.

Echilibrul unei firme aflată în situatie de monopol se atinge prin maximizarea profitului. O
firmă îşi maximizează profitul atunci când venitul marginal este egal cu costul marginal. Deci
conditia de maximizare a profitului este Cmg (cost marginal) = Vmg (venit marginal).

Astfel, începem prin a pune conditia de echilibru:

Vmg=Cmg

Cum CT = 0.5Q2 + 5000 și Cmg = dCT/dQ → Cmg = 0.5*2Q2-1 → Cmg = Q (1)

VT (venitul total/încasările totale) = P*Q

Luăm pretul P din functia inversă a cererii P = 110 – 0.05Q si-l înlocuim în formula venitului
total
VT = P*Q = (110 – 0.05Q)*Q = 110Q – 0.05Q2
Vmg= dVT/dQ = 110 – 0.05*2Q2-1 → Vmg = 110 – 0.1Q (2)

Ne întoarcem la conditia de echilibru, pentru a afla cantitatea si pretul care maximizează

profitul firmei monopoliste:
Vmg = Cmg si înlocuim cele 2 variabile cu ce-am obtinut la relatiile (1) si (2). Astfel:
110 -0,1Q = Q → 1,1Q = 110 → Q = 100
Pentru a determina pretul, înlocuim Q=100 în functia inversă a cererii:
P = 110 – 0.05Q → P = 110 – 0,05*100 →P = 105 u.m.

b) Să se determine profitul mediu si total

Pr total = VT (venituri / încasări totale) – CT (costuri totale)

VT = P*Q = 105 * 100 →VT = 10500 u.m.
Pentru a determina costul total, înlocuim valoarea productiei Q (am calculat-o mai sus:
Q=100) în functia CT:
CT = 0.5Q2 + 5000 → CT = 0.5*1002 + 5000 → CT = 0.5*10000 + 5000 →CT = 10000 u.m.
Atunci
Pr total = 10500 – 10000 → Pr total = 500 u.m.
Profitul unitar (profitul mediu / profitul pe unitatea vandută) = Pr total / unitatea vândută = Pr
total / Q = 500/100 = 5 u.m.

2. Firma A aflată în situatie de monopol, are o functie de cost CT = 3Q 2 + 4Q +10 si o

functie inversă a cererii P = 24 – 2Q (Q = cantitatea produsă si vandută). Dacă firma
produce în conditii de echilibru, determinati pretul de echilibru P, cantitatea de
echilibru Q, venitul marginal Vmg, profitul total, CTM, CVM si CFM.

La fel ca la problema anterioară, pornim de la conditia de echilibru a unei firme aflate in

situatia de monopol (conditita de maximixare a profitului):
Vmg=Cmg

Cmg = dCT/dQ
Cum CT = 3Q2 + 4Q +10 → Cmg = 3*2Q + 4 → Cmg = 6Q + 4 (1)

VT (venitul total sau încasările totale) = P*Q

Pretul P îl luăm din functia inversă a cererii P = 24 – 2Q si-l înlocuim în formula venitului
total
VT = P*Q = (24 – 2Q)*Q = 24Q – 2Q2
Vmg= dVT/dQ = 24 – 2*2Q → Vmg = 24– 4Q (2)

Ne întoarcem acum la conditia de echilibru, pentru a afla cantitatea si pretul care maximizează
profitul firmei monopoliste:
Vmg=Cmg si înlocuim cele 2 variabile cu ce-am obtinut la relatiile (1) si (2). Astfel:
24– 4Q = 6Q + 4 → 10Q = 20 → Q = 2
Pentru a determina pretul, înlocuim Q=2 în functia inversă a cererii:
P = 24 – 2Q → P = 24– 2*2 →P = 20 u.m.
Cum Vmg = 24– 4Q → Vmg = 24 – 4*2 → Vmg = 16 u.m
Pr total = VT (venituri / încasări totale) – CT (costuri totale)
VT = P*Q = 20 * 2 →VT = 40 u.m.
Pentru a determina costul total, înlocuim în functia acestuia valoarea productiei Q:
CT = 3Q2 + 4Q +10 → CT = 3*22 + 4*2 + 10 → CT = 30 u.m.
Atunci
Pr total = 40 - 30 → Pr total = 10 u.m.

CTM = CT / Q → CTM = 30 / 2 → CTM = 15

CFM – costul fix mediu = CF / Q

De unde putem afla valoarea costurilor fixe? Răspuns: din functia costului total
CT = 3Q2 + 4Q +10
Costurile fixe nu depind de evoluția productiei, în timp ce costurile variabile depind de
evoluția productiei. Daca ne uitam la functia costului total, observam ca 3Q 2 + 4Q reprezintă
costurile variabile (depind de evoluția productiei), iar valoarea 10 reprezintă costurile fixe.
Deci CF = 10 u.m.

→ CFM = CF/Q = 10 / 2 = 5 um
CVM - costul variabil mediu = CV/Q =(3Q2+4Q)/Q = 3Q+4 = 3*2 +4 = 10 u.m.

Oligopol

1. O firmă aflată în situația de oligopol lider are o funcție a cererii de forma P = 110
-10Q ( = funcție inversă a cererii) și o funcție a costului total CT = 15+10Q+15Q2.
a) determinați nivelul producției care maximizează profitul, precum și prețul la care va
fi vândut produsul.
b) determinați Profitul unitar, CFM, CVM și CTM.
Rezolvare:
a) O firmă îşi maximizează profitul atunci când venitul marginal este egal cu costul marginal.
Deci conditia de maximizare a profitului este Cmg (cost marginal) = Vmg (venit marginal).
Vmg=Cmg
Cmg = dCT/dQ
Cum CT = 15+10Q+15Q2 → Cmg = 10 + 15*2Q → Cmg = 10 +30Q (1)

VT (venitul total sau încasările totale) = P*Q

Luăm pretul P din functia inversă a cererii P = 110-10Q si-l înlocuim în formula venitului
total
VT = P*Q = (110 – 10Q)*Q = 110Q – 10Q2
Vmg= dVT/dQ = 110 – 10*2Q → Vmg = 110– 20Q (2)

Ne întoarcem acum la conditia de echilibru, pentru a afla cantitatea si pretul care maximizează
profitul firmei:
Vmg=Cmg si înlocuim cele 2 variabile cu ce-am obtinut la relatiile (1) si (2). Astfel:
110– 20Q = 10 +30Q → 50Q = 100 → Q = 2
Pentru a determina pretul, înlocuim Q=2 în functia inversă a cererii:
P = 110 - 10Q → P = 110– 10*2 →P = 90 u.m.

b) Pr = VT-CT
VT = P*Q = 90*2 = 180 u.m.
CT = 15+10Q+15Q2 = 15 + 10 *2 +15 *22 = 95 u.m.
Pr = 180-95=85
Profitul unitar = Pr/Q = 85/2 = 42,5 u.m.
Costurile fixe nu depind de nivelul productiei, în timp ce costurile variabile depind de nivelul
productiei. Daca ne uitam la functia costului total, observam ca valoarea 15 reprezintă
costurile fixe, în vreme ce 10Q+15Q2 reprezintă costurile variabile (depind de nivelul
productiei). Deci CF = 15 u.m.
CFM = CF/Q = 15/2 = 7,5 u.m.
CV = 10Q+15Q2= 10 *2 +15 *22 = 80 u.m.
CVM = CV/Q = 80/2 = 40 u.m.
CTM = CT/Q = 95 /2 = 47.5 u.m.