1. Factorii de producţie.

Costul de producţie

Factorii de producţie sunt munca, natura şi capitalul. Munca şi natura sunt factori
primari, iar capitalul este factor derivat. Capitalul total sau utilizat (KT) se împarte în capital
fix (KF) şi capital circulant (KC).
KT = KF + KC

Amortizarea (A) reprezintă recuperarea treptată a valorii capitalului fix.

A = KF / TA unde TA = termenul de amortizare

Rata amortizării (RA) ne arată cât recuperăm într-un an din valoarea capitalului fix.
RA = (A / KF)*100

Productivitatea, rodnicia sau randamentul factorilor de producţie este expresia

sintetică a eficienţei utilizării factorilor de producţie.
Productivitatea medie (WF) se determină ca un raport între rezultatele obţinute de
producător (producţia) şi efectele depuse pentru a obţine aceste rezultate (cantitatea de factori
de producţie utilizaţi).
WF = Q / F unde F este factor de producţie: L-muncă, K-capital, P-pământ

Q este volumul/valoarea bunurilor economice produse

Productivitatea marginală (WmgF) exprimă variaţia rezultatelor obţinute prin
modificarea cu o unitate a unuia, mai multora sau a tuturor factorilor de producţie.
WmgF = ΔQ / ΔL

Costul de producţie reprezintă totalitatea cheltuielilor pe care le face o firmă pentru

producţia realizată. Pe termen scurt, costul se împarte în:
• Costuri globale (costuri cu întreaga producţie realizată): cost fix (CF), cost variabil
(CV), cost total (CT);
• Costuri unitare sau medii (costuri pe unitatea de produs): cost fix mediu (CFM), cost
variabil mediu (CVM), cost total mediu (CTM);
• Cost marginal (Cmg) arată cum se modifică costul total când producţia creşte cu o
unitate. Acesta se numeşte şi costul ultimei unităţi produse.
CT = CF + CV
CT = cs + cm = (csd + csi) + (A + KC) , unde

cs = costuri salariale; cm = costuri materiale sau capital consumat

csd = costuri salariale directe (persoane care participă la realizarea producţiei)
csi = costuri salariale indirecte
CT = cheltuieli de fabricaţie + cheltuieli de desfacere
 CFM = CF / Q
CVM = CV / Q

CTM = CT / Q = CFM + CVM

Cmg = ΔCT / ΔQ = ΔCV / ΔQ

ΔCT = CT1 – CT0 = ΔCF + ΔCV = ΔCV deoarece pe termen scurt CF nu se

modifică

Cmg = (CT)’
 2. Veniturile factorilor de producţie

Factorii de producţie sunt munca, natura şi capitalul. Venitul adus de muncă este
salariul, cel adus de natură (pământ) este renta. Capitalul este factorul de producţie care aduce
două forme de venit: dobânda şi profitul.

𝑆𝑁 𝑆𝑁
Salariul real (SR): 𝑆𝑅 = sau 𝑆𝑅 = , unde
𝑃 𝐼𝑝

SN este salariul nominal, p este preţul, iar Ip este indicele preţului.

𝐼𝑆𝑁 𝑆𝑅
Indicele salariului real (ISR): 𝐼𝑆𝑅 = ∗ 100 = 𝑆𝑅1 ∗ 100 , unde
𝐼𝑝 0

ISN este indicele salariului nominal

Dobânda simplă: D = C  d  n ; n  1 an , unde

D - dobânda; C - suma împrumutată sau luată cu împrumut; d – rata dobânzii; n - timpul (1 an

bancar =360 zile)

Cn = C0 (1 + d )n
Dobânda compusă:  ; n >1 an
 D = Cn − C0

C0- suma iniţială împrumutată sau dată cu împrumutat, Cn – suma finală peste n ani

VB = Di − D p , unde VB = câştig / venit bancar

Dî – dobânda încasată la credite; Dp – dobânda plătită la depozite

PRB = VB - cheltuieli de funcţionare a băncii

PRB- profitul băncii

PRB
rPRB =  100 ; unde rPRB - rata profitului bancar; kB – capitalul băncii
kB

dr = dn − ri ; unde

dr – rata dobânzii reale, dn – rata dobânzii nominale, ri – rata inflaţiei

Profitul (PR): 𝑃𝑅 = 𝑉 − 𝐶𝑇 = 𝑝𝑄 − 𝐶𝑇 , unde

V este venitul/încasări/cifra de afaceri (CA), CT este costul total, Q este cantitatea vândută
 𝑃𝑅
Profitul unitar (PRu): 𝑃𝑅𝑢 = = 𝑝 − 𝐶𝑇𝑀 , unde
𝑄

CTM este costul total mediu

𝑃𝑅 𝑃𝑅 𝑃𝑅
Rata profitului (RPR): 𝑅𝑃𝑅 = ∗ 100 sau 𝑅𝑃𝑅 = 𝐶𝐴 ∗ 100 sau 𝑅𝑃𝑅 = 𝐾 ∗ 100 ,
𝐶𝑇 𝑇

unde KT este capitalul total

PR = 0 se numeşte pragul de rentabilitate

V – CT = p*Q – (CF + CV) = p*Q – CF – CVM*Q = 0

𝐶𝐹
𝑄𝑐𝑟𝑖𝑡𝑖𝑐𝑎 =
𝑝 − 𝐶𝑉𝑀
Profitul este maxim atunci când: (PR)’ = 0 rezultând cantitatea optimă de
producţie.

Dacă (PR)’’ < 0 cantitatea optimă calculată este maximă.

𝑅𝑒𝑛𝑡𝑎
Preţul pământului (PP): 𝑃𝑃 = 𝑑
 3. Comportamentul consumatorului

UT = Ʃ Ui unde UT = utilitate totală, Ui = utilitate individuală

Umg = ΔUT / ΔQx unde Umg = utilitate marginală,

Qx = cantitate consumată din bunul x

Umg = (UT)’
Echilibrul consumatorului presupune îndeplinirea simultană a următoarelor relaţii:

(Umgx / px) = (Umgy / py) şi px*Qx + py*Qy = V

unde Umgx = utilitatea marginală a bunului x; Umgy = utilitatea marginală a bunului y

px = preţul bunului x; py = preţul bunului y; Qy = cantitate consumată din bunul y

 4. Concurenţa perfectă şi imperfectă

1. Piaţa cu concurenţa perfectă realizează echilibrul în următoarele condiţii:

- pe termen scurt:

Cmg = Vmg = p
unde Cmg (cost marginal) = (CT)’ , Vmg (venit marginal) = (VT)’

p = preţ/venit mediu (VM)

Derivarea costului total şi a venitului total se face în funcţie de Q, producţia
produsă/vândută.
VM = VT / Q = pQ / Q = p

- pe termen lung:
Cmg = Vmg = p = CTM

Rezultatul realizării echilibrului presupune obţinerea profitului maxim (Pr max.).

2. Piaţa de monopol realizează echilibrul în următoarea condiţie:

Cmg = Vmg , care conduce la profit maxim

3. Piaţa monopolistică realizează echilibrul în următoarele condiţii:

- pe termen scurt este asemănător monopolului:

Cmg = Vmg

Pe o perioadă scurtă de timp, determinarea cantităţi optime a unei firme monopolistice

se realizează ca în cazul monopolului.

Profitul obţinut în concurenţa monopolistică, pe termen scurt, depinde de tipul cererii:

poziţia şi elasticitatea curbei cererii, ceea ce înseamnă că va fi cu atât mai mic cu cât curba
cererii va fi mai elastică. Firma poate însă înregistra şi pierderi.
- pe termen lung trebuie îndeplinite simultan două condiţii:

Cmg = Vmg şi p = CTM

Pe termen lung determinarea cantităţi optime se apropie de modelul concurenţei
perfecte.
În această situaţie o firmă aflată în condiţii de concurenţă monopolistică va obţine
numai profitul normal.
 5. Indicatori macroeconomici

PGB = Ci + Qfin PGB - Produsul global brut

Qfin - producţie finală, Ci - Consumul intermediar

PIB = PGB - Ci PIB - Produsul intern brut

PNB = PIB ± (E – I) PNB - Produsul naţional brut

E - export (agenţii economici care acţionează înafara teritoriului naţional)

I - import (agenţii economici străini care acţionează în interiorul ţării)

(E – I) se numeşte soldul cu străinătatea

PIN = PIB – A PIN - Produsul intern net

PNN = PNB – A PNN - Produsul naţional net ()

VN =PNNpfd = PNNpp – impozite indirecte + subvenţii de exploatare

VN = salarii + rente + dobânda netă + profiturile
unde VN – venitul naţional
PNNpfd – Produsul naţional net în preţul factorilor de producţie

PNNpp – Produsul naţional net în preţul pieţei (toţi indicatorii până la venitul naţional
sunt exprimaţi în preţul pieţei)
 6. Consum, economii, investiţii

Venitul naţional (V) este format din consum (C) şi economii (E).
V=C+E

Rata consumului (c) este raportul între consum şi venit.

c=C/V

Înclinaţia marginală spre consum (c’) arată cum se modifică consumul când venitul
creşte cu o unitate.

c’ = ΔC / ΔV , unde ΔC = modificarea absolută a consumului,

ΔV = modificarea absolută a venitului

Rata economiilor (e) este raportul între economii (E) şi venit.

e=E/V

Înclinaţia marginală spre economii (e’) arată cum se modifică economiile când venitul
creşte cu o unitate.

e’ = ΔE / ΔV , unde ΔE = modificarea absolută a economiilor

c+e=1, 0 < c, e < 1

c’ + e’ = 1 , 0 < c’, e’ < 1

Economiile reprezintă partea din venit care este economisită.

Eb = En + A , unde En = economie netă, Eb = economie brută,

A = amortizare/consum de capital fix

Investiţia reprezintă totalitatea cheltuielilor care se fac cu bunuri de capital. Investiţia

brută (Ib) reprezintă formarea brută a capitalului fix.

V=C+I
In = Ib – A , unde In = investiţie netă

Multiplicatorul investiţiilor (K) este raportul între modificarea venitului şi modificarea

investiţiilor.

V V 1 1 1
k= = = = = , K>1
I V − C 1 − C 1 − c' e'
V
 7. Banii. Inflaţia

Ecuaţia banilor: M * v = p * Q

unde M = masa monetară, v = viteza de circulaţie/rotaţie a banilor

𝑝 ∗ 𝑄 − 𝑉𝐶 + 𝑉𝑆
𝑀=
𝑣
unde VC = valoarea mărfurilor vândute pe credit în anul în care se calculează masa monetară,

VS = valoarea mărfurilor ajunse la scadenţă în anul în care se calculează masa monetară

1 𝑀
𝑃𝑐𝑢𝑚𝑝 = sau 𝑃𝑐𝑢𝑚𝑝 =
𝑝 𝑝

unde Pcump = puterea de cumpărare a banilor

RI = Ip – 100

unde RI = rata inflaţiei, Ip = indicele preţului

𝑝1 ∑𝑛
𝑖=1 𝑝1𝑖 ∗𝑞0𝑖
𝐼𝑝 = ∗ 100 sau 𝐼𝑝 = ∑𝑛
∗ 100
𝑝0 𝑖=1 𝑝0𝑖 ∗𝑞0𝑖

Unde p0 = preţul în T0, p1 = preţul în T1, q0i = cantitatea cumpărată din bunul i în T0,

p0i = preţul bunului i în T0, p1i = preţul bunului i în T1