Suport Seminar Modelare Departamentul Moneda si Banci - 2010

3 Modele de echilibru general

1. a) Se consideră modelul consumatorului
  1 1 
max  C 1−ν + α (1 − n)1−ν ⋅
 1 − ν 1 −ν 
 p ⋅C = w⋅n
ν = 0,3333, α = 8
 w
Să se calculeze funcţia de ofertă de muncă n S = n S   . Să se studieze monotonia
 p
acestei funcţii faţă de salariul real.

b) Se consideră modelul producătorului

max[ pAn σ − wn], σ = 0,5, A = 58,7888
 w
Să se determine funcţia de cerere de muncă n D = n D   . Să se studieze
 p
monotonia acestei funcţii faţă de salariul real.

c) pentru cazul în care n S = n D să se determine valorile de echilibru

*
 w
  , n * , c *
 p

2. . Într-o economie se cunoaşte:

max Ah β − wh
 β
Problema producătorului:  Y = Ah
 max C α l 1−α

Problema consumatorului: C = w(1 − l )(1 − t )
,unde C este cantitatea consumată din bunul realizat de producător; l este timpul liber
al consumatorului; Y este producţia realizată, h este cantitatea de muncă utilizată în
producţie, t este cota de impozit pe venit.
a) Determinaţi valorile optime pentru h, C şi l.
b) Rezolvaţi şi interpetaţi condiţiile de echilibru: Y=C (cantitatea produsă este egală
cu cantitatea consumată) şi h=1-l
c) Deduceţi influenţa cotei de impozit pe venit asupra lui l şi C

3. Se consideră o economie caracterizată de un consumator şi de un producător

reprezentativ. Utilitatea consumatorului depinde de consum (c) şi de timpul liber (1-l),
unde l reprezintă timpul lucrat (oferta de muncă), l ∈ (0,1) . Funcţia de utilitate a
consumatorului este următoarea:
(
u (c,1 − l ) = c + 1 − l)
2

Se mai ştie că acest consumator nu obţine venituri decât din muncă, w este salariul
nominal pe unitate de timp, iar p este nivelul preţurilor.
Din problema de optim a producătorului se obţine următoarea funcţie de cerere de
muncă:

3-1
 Suport Seminar Modelare Departamentul Moneda si Banci - 2010

w
−1
p
lD =
w
−2
p
Să se determine cantitatea optimă de muncă oferită de consumator în funcţie de
salariul real şi nivelul salariului real de echilibru pe piaţa forţei de muncă.

Rezolvări

  1 1−ν 1 1−ν 
1. a) max 1 − ν C + α 1 − ν (1 − n) ⋅

 p ⋅C = w⋅n
Construim Lagrangianul:
1 1
L(C , n, λ ) = C 1−ν + α (1 − n)1−ν − λ ( p ⋅ C − w ⋅ n) şi scriem condiţiile de
1 −ν 1 −ν
ordinul 1.
∂L  1
= 0 ⇒ C −ν = λp   w  
ν
∂C  1− n  p ν
⇒  = α ⇒ C = (1 − n)  
∂L −ν   C  w  pα  
= 0 ⇒ α (1 − n) = λw ⇒
∂n 

∂L 
= 0 ⇒ p ⋅C = w⋅n 
∂λ 
1
 w ν 1
⇒ p (1 − n)  = wn ⇒ n S* =
 pα 
1
1−
 w ν ν
1
  α + 1
 p
1
−
∂nS* 1  1  w  ν
=
−  1−   >0
∂
w  1−
1

2
 ν  p 
   ν 1
α ν + 1
p w
  p  
 
1 1
σ ∂Π  w σ −1
 1  σ −1
b) max[Π = pAn − wn] ⇒ = 0 ⇒ σpAn σ = w ⇒ n D* =    
∂n  p  Aσ 
1 1
−1
∂nD*  1  σ −1 1  w  σ −1
= <0
w  Aσ  σ − 1  p 
∂
p
w
c) n S* = n D* ⇒ = 35, n = 0,705, C = 24,7
p
2. Rezolvăm separat cele două probleme:
Problema producătorului: deoarece nu există restricţie se derivează în funcţie de h şi
se egalează derivata cu 0.

3-2
Suport Seminar Modelare Departamentul Moneda si Banci - 2010

( )
1
∂ Ah β − wh  w  β −1
= 0 ⇒ Aβh β −1 − w = 0 ⇒ h* =  
∂h  Aβ  aceasta este ecuaţia cererii de
muncă.
β

β  w  β −1
Y = Ah = A 
Oferta de bunuri pe piaţă este  Aβ 
Problema consumatorului: deoarece avem o restricţie folosim funcţia tip Lagrange sau
încorporăm restricţia în funcţia de maximizat.
L(C , l , λ ) = C α l 1−α − λ (C − w(1 − l )(1 − t ))
 ∂L
 = 0 ⇒ αC α −1l 1−α = λ (1)
max L(C , l , λ ) ⇒  ∂C
∂L
 = 0 ⇒ (1 − α )C α l −α = λw(1 − t ) (2)
 ∂l

Derivând în funcţie de λ se obţine restricţia.

Se împarte (2) la (1) şi se obţine:
1−α C αlw(1 − t )
= w(1 − t ) ⇒ C =
α l 1 − α . Introducând în restricţie:

αlw(1 − t )
= w(1 − l )(1 − t ) ⇒ l * = 1 − α
1−α aceasta este oferta de muncă.
C = αw(1 − t ) aceasta este cererea de bunuri pe piaţă.
*

β
 w  β −1 β −1
 = C = α w (1 − t ) ⇒ w = ( Aβ ) α (1 − t ) 
β
b) Y =  * *

 Aβ 

3-3