3.4.

2 Proiectarea prin metoda eşantionării în frecvenţă

Această metodă se bazează pe DFT – transformata Fourier discretă. În locul

funcţiei de transfer – mai precis al caracteristicii de frecvenţă - H ( e jω ) , se vor
preciza N eşantioane echidistante ale acesteia din intervalul [ 0,2π )
N −1 2π
Hk = H (e )
− jk
= ∑ hn e
n
jω
2π k
N
, k = 0, N − 1
ω=
N 0

unde coeficienţii filtrului (RFI – deci în număr finit) se determină cu ajutorul DFT
inverse
2π
1 N −1
hn = ∑ H k e N , n = 0, N − 1
jn k

N 0
Este aici locul şi momentul de a reaminti faptul că DFT se defineşte pentru
semnale de suport (continuu sau discret) finit, deci după o trecere posibilă printr-o
fereastră dreptunghiulară; la rândul său şi transformata este discretizată, luând un
număr finit de valori pe perioadă.
2π
−j
Cu notaţia binecunoscută e N
:= W obţinem funcţia de transfer a filtrului
proiectat
2π
N −1 N −1
⎛ 1 N −1 jn k ⎞
H ( z ) = ∑ hn z − n = ∑ ⎜ ∑ H k e N ⎟z − n
0 0 ⎝ N 0 ⎠
1 N −1 N −1
1 −1
1 − W − kN z − N
= ∑ H k ∑ (W z ) = ∑ H k
N
− k −1 n

N 0 n =0 N 0 1 − W − k z −1
N −1
1 1
=
N
(1 − z −N
) ∑ Hk
1 − W − k z −1
0

Funcţia de transfer astfel obţinută reprezintă în definitiv o structură serie

(cascadă) formată dintr-un filtru nerecursiv dat de
1 − z−N
H1 ( z ) =
N
şi un filtru recursiv descris de
N −1
Hk
H2 ( z ) = ∑
0 1 − W − k z −1
Prima secţiune se numeşte filtru pieptene având zerourile zk = W − k ,
k = 0, N − 1 situate pe cercul unitate (denumirea vine de la forma caracteristicii de
frecvenţă).
A doua secţiune este caracterizată de coeficienţi complecşi şi termenii sumei
pot fi grupaţi câte doi pentru a genera aşa numitele celule rezonatoare de ordinul
al doilea. În funcţie de varianta de filtru cu fază liniară vom obţine
 - tipul 1 (răspuns simetric şi N = 2p+1, impar) pentru care hk = hN −1−k = h2 p −k ,
hp = 0 . Deducem
2p p −1 2p
H k = hˆk = ∑ hnW nk = ∑ hnW nk + ∑ hnW nk
0 0 p +1

( )
p −1 p −1 p −1
= ∑ hnW + ∑ h2 p −nW ( 2 p − n )k
= ∑ hn W nk + W (
nk 2 p +1)k −( n +1)k
W
0 0 0

p −1
−
k ⎛ ⎛⎜ n+ 12 ⎞⎟k −⎜ n + ⎟ k ⎞
⎛ 1⎞

= ∑ hnW 2
⎜W ⎝ ⎠
+W ⎝ 2⎠ ⎟
⎜ ⎟
0 ⎝ ⎠
−
k p −1
2 kπ ⎛ 1⎞
= 2W 2
∑ h cos 2 p + 1 ⎜⎝ n + 2 ⎟⎠
0
n

Un calcul direct arată că

−
2 p +1− k p −1
2 ( 2 p + 1 − k )π ⎛ 1⎞
H 2 p +1−k = 2W 2
∑ h cos
0
n
2 p +1
⎜n + ⎟
⎝ 2⎠
k p −1
⎛ 2 kπ ⎛ 1 ⎞⎞
= −2W 2
∑ h cos ⎜ ( 2n + 1)π − 2 p + 1 ⎜⎝ n + 2 ⎟⎠ ⎟ = H
n k
0 ⎝ ⎠
p −1
Se vede apoi că H 0 = 2∑ hn , fiind un număr real. Vom deduce
0

2p
H0 Hk
H2 ( z ) = + ∑
1 − z −1 1 1 − W − k z −1
⎛ −
k k
⎞
2 p −1
⎛ 2 kπ ⎛
p
1 ⎞ ⎞⎜ W
p −1 2
W2 ⎟
= ∑ hn + 2∑1 ⎜ ∑0 hn cos 2 p + 1 ⎜⎝ n + 2 ⎟⎠ ⎟ ⎜ 1 − W − k z −1 + 1 − W k z −1 ⎟ =
1 − z −1 0 ⎝ ⎠⎜ ⎟
⎝ ⎠
⎡ 1 p −1 p
⎛ p −1 2 kπ ⎛ 1 ⎞⎞ πk
= 2⎢ −1 ∑ h + 2 ∑ ⎜ ∑ h cos ⎜ n + ⎟ ⎟ cos ⋅
⎣1 − z 0 2 p + 1⎝ 2 p +1
n n
1 ⎝ 0 2 ⎠⎠
⎤
⎥
1 − z −1 ⎥
⋅
⎛ 2kπ ⎞ −1 −2 ⎥
1 − 2 ⎜ cos z +z ⎥
⎝ 2 p + 1 ⎟⎠ ⎦

- tipul 2 (răspuns simetric şi N = 2p, par) cu hk = h2p-1-k are următoarele

eşantioane de frecvenţă:
 2 p −1 p −1 2 p −1
Hk = ∑ hnW nk = ∑ hnW nk +
0 0
∑hW
p
n
nk

( ) ( )
p −1 p −1
= ∑ hn W nk + W ( = ∑ hn W nk + W
2 p −1− n )k −( n +1)k

0 0

−
k p −1 ⎛ ⎛⎜ n+ 12 ⎞⎟k −⎜ n + ⎟ k ⎞
⎛ 1⎞

=W 2
∑0 hn ⎜⎜W ⎝ ⎠
+W ⎝ 2⎠ ⎟
⎟
⎝ ⎠
−
k p −1
kπ ⎛ 1⎞
= 2W 2
∑ h cos
0
n ⎜n + ⎟
p ⎝ 2⎠
Calculul direct, bazat pe trigonometrie elementară, arată că H 2 p −k = H k . În
particular se vede că H 0 este real şi Hp rezultă nul. Deducem
p −1 p −1
H0 Hk Hk
H2 ( z ) =
1− z −1
+ ∑1 1−W
− k −1
z
+ ∑ k −1
1 1−W z

⎡ ⎤
⎢ ⎥
1 ⎛ p −1 ⎞ ⎛
p −1 p −1
kπ ⎛ 1 ⎞ ⎞⎛ kπ ⎞ 1− z −1

−1 ⎜ ∑ n ⎟
=2 ⎢ h + 2∑ ⎜ ∑ hn cos ⎜ n + ⎟ ⎟⎜ cos ⎟ ⎥
⎢1 − z ⎝ 0 ⎠ 1 ⎝ 0 p ⎝ 2 ⎠ ⎠⎝ p ⎠ 1 − 2 ⎛ cos kπ ⎞ z −1 + z −2 ⎥
⎢ ⎜ p ⎟⎠ ⎥
⎣ ⎝ ⎦

- tipul 3 (răspuns anti-simetric, N = 2p+1, impar) cu hk = −h2 p −k , hp = 0 .

Deducem
2p p −1 2p
H k = ∑ hnW nk = ∑ hnW nk + ∑ hnW nk
0 0 p +1
p −1 p −1
= ∑ hnW nk − ∑ hnW
−( n +1)k

0 0

−
k p −1
2 kπ ⎛ 1⎞
= −2 jW 2
∑ h sin 2 p + 1 ⎜⎝ n + 2 ⎟⎠
0
n

Se vede că H0 = 0. De asemenea:
−
2 p +1− k p −1
2 ( 2 p + 1 − k )π ⎛ 1⎞
H 2 p +1−k = −2 jW 2
∑ h sin
0
n
2 p +1
⎜n + ⎟
⎝ 2⎠
k p −1
⎛ 2kπ ⎛ 1 ⎞⎞
= −2 je jπ W 2
∑ h sin ⎜ ( 2n + 1)π − 2 p + 1 ⎜⎝ n + 2 ⎟⎠ ⎟
n
0 ⎝ ⎠
k p −1
2kπ ⎛ 1⎞
= 2 jW 2
∑ h sin 2 p + 1 ⎜⎝ n + 2 ⎟⎠ = H
0
n k

Deducem de aici,
 ⎛ −
k k
⎞
⎛ 2 kπ ⎛
p −1
1 ⎞ ⎞⎜ W
p −1 2
W2 ⎟
H 2 ( z ) = −2 j ∑ ⎜ ∑ hn sin ⎜ n + ⎟ ⎟⎜ −
k =1 ⎝ 0 2 p + 1⎝ 2 ⎠ ⎠ ⎜ 1 − W − k z −1 1 − W k z −1 ⎟⎟
⎝ ⎠
kπ
⎛
p −1 p −1
2 kπ ⎛ 1 ⎞⎞
sin
2 p +1
(1 − z −1 )
= 4∑ ⎜ ∑ hn sin ⎜ n + ⎟⎟
1 ⎝ 0 2 p + 1⎝ 2 ⎠⎠ ⎛ 2kπ ⎞ −1 −2
1 − 2 ⎜ cos z +z
⎝ 2 p + 1 ⎟⎠
- tipul 4 (răspuns antisimetric, N = 2p) pentru care hk=h2p-1-k. Vom deduce
pentru acest tip de filtru
2 p −1 p −1 2 p −1
Hk = ∑hW
0
n
nk
= ∑ hnW
0
nk
+ ∑hW
p
n
nk

⎛ ⎛⎜ n+ 12 ⎞⎟k −⎜ n + ⎟ k ⎞
⎛ 1⎞

( ) =W
p −1 k p −1
−
= ∑ hn W ∑0 hn ⎜⎜W
−( n +1)k
nk
−W 2 ⎝ ⎠
−W ⎝ 2⎠ ⎟
⎟
0 ⎝ ⎠
−
k p −1
kπ ⎛ 1⎞
= −2 jW 2
∑ h sin
0
n ⎜n + ⎟
p ⎝ 2⎠
π p −1 p −1

∑ ( −1) hn = 2∑ ( −1) hn
j
Observăm că H0 = 0 şi H p = −2 je
n n
2

0 0
Rezultă de aici

p −1 1 Hp 2 p −1 Hk
H2 ( z ) = ∑ Hk −k −1
+ −p −1
+ ∑
1 1−W z 1−W z p +1 1 − W − k z −1
1 p −1 p −1 ⎛ Hk Hk⎞
∑ ( −1) hn + ∑ ⎜
n
=2 + ⎟
1 + z −1 0 1 ⎝ 1−W
−k
z −1
1 − W k z −1 ⎠
⎛ − ⎛
k k ⎞⎞
1 p −1 k π ⎜ p −1 ⎜ p −1
W 2 W 2 ⎟⎟
∑ ( −1) hn + ( −2 j ) ∑ ⎜ ∑ hn sin ( n + 1) ⎜
n
=2 − ⎟⎟
1 + z −1 0 1 ⎜ 0 p − k −1
⎜ 1−W z 1 − W k z −1 ⎟ ⎟
⎜ ⎟
⎝ ⎝ ⎠⎠
⎡ ⎛ ⎞⎤
⎢ ⎜ ⎟⎥
⎢ 1 ⎛ p −1 ⎞ p −1 ⎛ p −1 kπ ⎛ 1 ⎞ ⎞ ⎜ ⎛ kπ ⎞ 1 − z −1 ⎟ ⎥
∑ ( −1) hn ⎟ + 2 ∑ ⎜ ∑ hn sin ⎜ n + ⎟ ⎟ ⎜ sin ⎜ ⎟
n
=2
⎢1 + z −1 ⎜⎝ 0 ⎠ 1 ⎝ 0 p ⎝ 2 ⎠ ⎠ ⎝ 2 p ⎛
⎠ 1 − 2 cos k π ⎞ −1 −2 ⎟ ⎥
⎢ ⎜ ⎜ ⎟ z + z ⎟⎥
⎣⎢ ⎝ ⎝ p ⎠ ⎠ ⎥⎦

Odată stabilit faptul că acest filtru poate fi realizat cu coeficienţi reali, vom
examina caracteristica de fază nulă a filtrului. Pe cercul unitate funcţia de transfer
devine
1 − e − jω N N −1
H (e ) =
Hk
jω

N
∑ j
2 kπ
0
1 − e N e − jω
pe care un calcul elementar deja binecunoscut o aduce la forma
Nω
N −1 N −1 sin 1 − j kNπ
H ( e jω ) = e
− jω
2
∑0 1 ⎛ 2kπ ⎞ N e H k
2
sin ⎜ ω − ⎟
2⎝ N ⎠
Introducând funcţia binecunoscută
N⎛ 2kπ ⎞ ωN
sin ⎜ω − ⎟ sin
2⎝ N ⎠ 2
S ak (ω ) = = ( −1)
k

1⎛ 2kπ ⎞ 1⎛ 2kπ ⎞
sin ⎜ ω − ⎟ sin ⎜ ω − ⎟
2⎝ N ⎠ 2⎝ N ⎠
se obţine
N −1 N −1 kπ
1 k
H ( e jω ) = e
− jω −j
∑ ( −1) e S a (ω )
k
2 N
Hk
0 N
Pe de altă parte eşantioanele Hk se obţin din
⎛ j 2Nkπ ⎞ − j 2Nkπ N2−1 kπ
= H 0 k ( −1) e
k jN
Hk = H0 ⎜ e ⎟e
⎝ ⎠
pentru filtrele simetrice şi din
kπ
H k = jH 0 k ( −1) e
k j
N

pentru filtrele antisimetrice de fază liniară; de asemenea H 0 k = H kd unde H kd sunt

eşantioanele funcţiei de transfer de fază 0 a filtrului ideal. Substituind în H ( e jω )
vom deduce funcţia de transfer de fază 0 a filtrului proiectat
N −1
1 ⎛ 2kπ ⎞
H 0 ( e jω ) = ∑ H kd Sa ⎜ ω − ⎟
0 N ⎝ N ⎠
deci ca o interpolare a eşantioanelor de frecvenţă, funcţia de interpolare fiind
S a (ω ) , analogul discret al funcţiei sin c (ω ) .
Un calcul simplu arată că eroarea de interpolare este nulă în punctele de
eşantionare şi finită între ele; cu cât răspunsul aproximat este mai neted cu atât
această eroare va fi mai mică.
Calitatea aproximării se poate îmbunătăţi dacă se lasă neprecizate 1÷3
eşantioane de frecvenţă plasate în banda de tranziţie (intermediară), ale căror valori
pot fi utilizate în proceduri de optimizare a proiectării cu ajutorul calculatorului.
Experienţa de proiectare a condus la următoarele evaluări ale atenuării în
banda de oprire, în funcţie de numărul de eşantioane libere în banda de tranziţie:
- cu 1 eşantion: (-45 dB) ÷ (-55 dB);
- cu 2 eşantioane: (-65 dB) ÷ (-75 dB);
- cu 3 eşantioane: (-85 dB) ÷ (-95 dB).
 Metoda eşantionării în frecvenţă poate fi combinată cu metoda ferestrelor prin
ponderarea şirului pondere {hk }k cu o fereastră {wk }k de tipul cunoscut, în vederea
reducerii drastice a ondulaţiilor în benzile filtrului.

3.4.3 Proiectarea bazată pe aproximarea în domeniul frecvenţă

Suportul teoretic al acestei metode îl constituie teoria aproximării funcţiilor de

transfer pe baza unui criteriu de minimizare a erorii dintre funcţia de transfer
aproximantă şi cea „ideală”; eroarea se evaluează în benzile de frecvenţă de interes
practic (trecere, oprire, tranziţie).
Între tehnicile de aproximare, cea mai frecventă este aproximarea tip Cebîşev
care realizează minimizarea erorii de aproximare pe întreg intervalul de frecvenţă
considerat. Rezultatul sunt aşa numitele filtre optimale. Alte tehnici de aproximare
mai sunt: minimizarea erorii pătratice, proiectarea cu fază liniară şi caracteristică
de modul maxim plată, utilizarea filtrelor de interpolare.