Curs Analiza Matematica PDF

Curs 1
Serii de numere reale
Noţiunea de serie este extinderea noţiunii de sumă finită la un şir de numere, deci pentru o
mulţime infinită.
Definiţie. Fie (xn )n≥0 , un şir de numere reale. Cu termenii acestui şir se formează un
nou şir (Sn )n≥0 , unde
Xn
Sn = xk .
k=0

Perechea (xn )n≥0 , (Sn )n≥0 se numeşte serie de termen general xn şi se notează cu
X
xn sau x0 + x1 + ... + xn + ...
n≥0
xn este termenul de rang n al seriei, iar Sn este suma parţială de rang n a seriei.
P
Seria xn+1 + xn+2 + ... este restul de ordinul n al seriei date şi se notează xi .
i≥n+1
P
Definiţie. Seria xn este convergentă (şi asociem notaţia CONV), dacă şirul sumelor
n≥0
parţiale (Sn )n≥0 este convergent.
O serie care nu este convergentă se numeşte divergentă (şi asociem notaţia DIV ).
Dacă seria este convergentă, se defineşte suma ei ca fiind numărul real
lim Sn ,
n→∞
care se notează
∞
X
xn .
n=0
Deci suma unei serii convergente este

∞
X
xn = lim Sn .
n→∞
n=0
Exemple
1. Fie q ∈ R un număr fixat. Seria

X
q n = 1 + q + q 2 + ... + q n + ...
n≥0
1
2 CURS 1. SERII DE NUMERE REALE
se numeşte serie geometrică de raţie q. Şirul sumelor parţiale (Sn )n≥0 are termenul general
 1−qn+1
 1−q dacă q 6= 1
Sn = 1 + q + q 2 + ... + q n =

n+1 dacă q = 1
Deoarece
0 dacă |q| < 1
lim q n =
n→∞ ∞ dacă q > 1
iar pentru q ≤ −1 această limită nu există, rezultă că seria geometrică este CONV dacă şi
numai dacă raţia q este subunitară. Suma seriei geometrice convergente este
∞
X 1
qn = , pentru |q| < 1.
n=0
1−q
1
P
2. Seria n2 +n este CONV pentru că
n≥1
n n
X 1 X 1 1 1
Sn = = − =1− .
k(k + 1) k k+1 n+1
k=1 k=1
Avem limn→∞ Sn = 1, deci

∞
X 1
= 1.
n2 + n
k=1
n+1
P
3. Seria (−1) este DIV, deoarece şirul sumelor parţiale Sn , cu
n≥1
n
X
Sn = (−1)k+1
k=1
nu are limită.
1
P
4. Seria √
3 n este DIV deoarece
n≥1
n √
X 1 1 1 n 3
Sn = √
3
=1+ √
3
+ ... + √ > √ = n2 ,
k 2 3
n 3
n
k=1
deci limn→∞ Sn = ∞.
Teorema - Criteriul general de convergenţă al lui Cauchy

P
Seria xn este CONV ⇔ ∀ > 0, există un rang n astfel ı̂ncât pentru ∀n > n şi ∀p ∈ N,
n≥0
avem
|xn+1 + xn+2 + ... + xn+p | < .
P
Demonstraţie. Seria xn este CONV⇔ şirul sumelor parţiale (Sn ) este convergent. Aceasta
n≥0
are loc ⇔ (Sn ) este şir Cauchy: ∀ > 0, ∃n astfel ı̂ncât ∀n > n şi ∀p ∈ N, avem
|Sn+p − Sn | = |xn+1 + xn+2 + ... + xn+p | < .
P
Observaţie. Fie xn o serie CONV, având suma S. Avem
n≥0
xn+1 = Sn+1 − Sn şi lim xn+1 = lim (Sn+1 − Sn ) = S − S = 0

n→∞ n→∞
3
P
Rezultă că dacă seria xn este CONV, avem xn → 0.
n≥0
Implicaţia inversă nu este adevărată: daca xn → 0 6⇒ că seria este CONV.
1
P
Exemplu. Seria armonică n este DIV, pentru că nu este ı̂ndeplinit criteriul lui Cauchy.
n≥1
1
Într adevăr, ∃ 0 = 2 astfel ı̂ncât pentru p = n avem

1 1 1 n
|xn+1 + xn+2 + ... + x2n | =
+ + ... + > = 0 .
n+1 n+2 n + n 2n
1 1
P
Deci xn = n → 0 şi totuşi seria n este DIV.
n≥1
P P
Definiţie. O serie xn este absolut convergentă, dacă seria |xn | este CONV.
n≥0 n≥0
Definiţie. O serie CONV care nu este absolut convergentă se numeşte serie semiconvergentă.
Teorema. O serie absolut convergentă este CONV.

Demonstraţie. Folosim inegalitatea
|xn+1 + xn+2 + ... + xn+p | ≤ |xn+1 | + |xn+2 | + ... + |xn+p |

P
şi criteriul general de convergenţă al lui Cauchy pentru seria |xn | .
n≥0
Teorema-Criteriul Abel-Dirichlet.
P
Dacă seria un are şirul sumelor parţiale mărginit şi dacă (an )n≥0 este un şir cu ter-
n≥0 P
meni pozitivi, monoton descrescător, convergent la zero, atunci seria an un este CONV.
n≥0
Demonstraţie. Fie σn = a0 u0 + a1 u1 + ... + an un .
Vom demonstra că şirul sumelor parţiale (σn ) este şir Cauchy. Avem
σn+p − σn = an+1 un+1 + an+2 un+2 + ... + an+p un+p =
= an+1 (Sn+1 − Sn ) + an+2 (Sn+2 − Sn+1 ) + ... + an+p (Sn+p − Sn+p−1 ) =

= −an+1 Sn + Sn+1 (an+1 − an+2 ) + ... + Sn+p−1 (an+p−1 − an+p ) + an+p Sn+p .
Deoarece şirul (Sn ) este mărginit, ∃M > 0 astfel ı̂ncât |Sn | ≤ M, ∀n ∈ N. Cum şirul (an )
este descrescător, avem
|σn+p − σn | ≤ |−an+1 | M +M (an+1 − an+2 + an+2 − an+3 + ... + an+p−1 − an+p + an+p ) =
= 2M · an+1 .
Deci |σn+p − σn | ≤ 2M · an+1 , ∀n, Pp ∈ N, unde an → 0. Rezultă că (σn ) este şir Cauchy,
deci convergent. Rezultă că seria an un este CONV.
n≥0
Exemplu. Să se stabilească natura seriei
X cos(a · n)
√ , a 6= 2kπ.
n
n≥1
Soluţie. Aplicăm criteriul Abel-Dirichlet. Avem an = √1 → 0 monoton descrescător şi

n
un = cos(a · n). Calculăm
sin na2 (n + 1)a

Sn = cos a + cos(2a) + ... + cos(na) = · cos ,
sin a2 2
4 CURS 1. SERII DE NUMERE REALE
1
P cos(a·n)
deci |Sn | < . Rezultă că seria √ este CONV.
|sin a2 | n≥1
n
Serii alternante
(−1)n an , unde an > 0, ∀n ∈ N este o serie alternantă.

P
Definiţie. Seria
n≥0
Teorema - Criteriul lui Leibniz
P Dacăn şirul (an ) cu termeni pozitivi este descrescător, convergent la zero, atunci seria
(−1) an este CONV.
n≥0
Demonstraţie. Aplicăm criteriul Abel-Dirichlet. Avem
Sn = 1 − 1 + ... + (−1)n ⇒ |Sn | ≤ 1, ∀n ∈ N
(−1)n an este CONV.

P
şi an → 0 monoton descrescător. Rezultă că
n≥0
(−1)n+1 · n1 este CONV.
P
Exemplu. Seria armonică alternantă
n≥1
Curs 2
SERII CU TERMENI
POZITIVI
P
Seria un ,unde un > 0, ∀n ∈ N, este o serie cu termeni pozitivi. Această serie are
n≥0
şirul sumelor parţiale strict crescător, deci acesta este convergent dacă şi numai dacă este şi
marginit. MenţionămPcă natura P unei serii nu depinde de un număr finit de termeni ai săi.
De asemenea, seriile un şi α · un , α ∈ R au aceeaşi natură.
n≥0 n≥0
Dăm ı̂n continuare criterii de convergenţă pentru serii cu termeni pozitivi.
Criteriul 1 de comparaţie
P P
Fie un şi vn două serii cu termeni pozitivi. Dacă există n0 ∈ N astfel ı̂ncât un ≤ vn
n≥0 n≥0
pentru ∀n ≥ n) , atunci:
P P
1. dacă seria vn este CONV, atunci şi seria un este CONV.
n≥0 n≥0
P P
2. dacă seria un este DIV, atunci şi seria vn este DIV.
n≥0 n≥0
Demonstraţie. Deoarece un număr finit de termeni ai unei serii nu influenţează natura

ei, vom demonstra acest criteriu pentru cazul nn ≤ vn , ∀n ∈ N.
Fie Un = u0 +u1 +...+un şi Vn = v0 +v1 +...+vn sumele parţiale de ordin n ale celor două serii.
P P
1. Din vn CONV ⇒ (Vn ) mărginit ⇒ (Un ) mărginit ⇒ un CONV.
n≥0 un ≤vn n≥0
P P
2. Din un DIV ⇒ (Un ) nemărginit ⇒ (Vn ) nemărginit ⇒ vn DIV.
n≥0 un ≤vn n≥0
Exemplu. Să se studieze natura seriei

X 1 2 n
.
n 3
n≥1
1 2 n 2 n 2 n
P
Soluţie. Pentru că n 3 ≤ 3 şi seria 3 este CONV, fiind serie geometrică cu
n≥1
raţie subunitară, rezultă că seria studiată este CONV.
1
2 CURS 2. SERII CU TERMENI POZITIVI
Criteriul al doilea de comparaţie

P P
Fie un şi vn două serii cu termeni pozitivi. Dacă există n0 ∈ N astfel ı̂ncât
n≥0 n≥0
un+1 vn+1
≤ pentru ∀n ≥ n0 ,
un vn
atunci:
P P
1. dacă vn este CONV ⇒ un este CONV.
n≥0 n≥0
P P
2. dacă un este DIV ⇒ vn este DIV.
n≥0 n≥0
Demonstraţie. Din
un0 +1 vn +1
≤ 0
un0 vn0
un0 +2 vn0 +2
≤
un0 +1 vn0 +1
.......................
un vn
≤
un−1 vn−1
prin ı̂nmulţire termen cu termen, obţinem
un vn
≤ , ∀n ≥ n0 .
un0 vn0
u
Notând vnn0 = k, rezultă că avem un ≤ k · vn şi ı̂n continuare se aplică criteriul 1 de
0
comparaţie.
Criteriul al treilea de comparaţie

P P
un şi vn două serii cu termeni pozitivi. Dacă
n≥0 n≥0
un
lim = l ∈ (0, ∞,
n→∞ vn
atunci cele două serii au aceeaşi natură.
Demonstraţie. Fie > 0 astfel ı̂ncât l − > 0. Rezultă că ∃n ∈ N astfel ı̂ncât ∀n > n să
avem
un
< ⇔ l − < un < l + .

vn − l vn
Prin ı̂nmulţire cu vn > 0, rezultă că
(l − ) · vn < un < (l + ) · vn , pentru ∀n > n
şi ı̂n continuare se aplică criteriul 1 de comparaţie.
Exemplu. Studiaţi natura seriei

X a
sin , a ∈ (0, ∞) .
2n
n≥0
1
Alegem vn = 2n . Avem
un sin 2an
lim = lim 1 = a ∈ (0, ∞) .
n→∞ vn n→∞
2n
3
1
P
Cum seria 2n este CONV, rezultă ca şi seria studiată este CONV.
n≥0
Criteriul rădăcinii - Cauchy

P
Fie un o serie cu termeni pozitivi.
n≥0
√ P
1. Dacă ∃ n0 ∈ N şi ∃ q < 1 astfel ı̂ncât n un ≤ q pentru ∀n ≥ n0 , atunci seria un este
n≥0
CONV.
√ P
2. Dacă ∃ n0 ∈ N astfel ı̂ncât n un ≥ 1, pentru ∀n ≥ n0 , atunci seria un este DIV.
n≥0
n n
P
Demonstraţie. 1. Avem un ≤ q , ∀ n ≥ n0 , iar seria q
este CONV, fiind serie ge-
n≥0 P
ometrică cu raţie subunitară. Aplcând criteriul 1 de comparaţie, rezultă că seria un este
n≥0
CONV.
√
2. Din un ≥ 1 pentru ∀ n ≥ n0 , rezultă că un ≥ 1, ∀ n ≥ n0 , deci lim un 6= 0.
n
P n→∞
Rezultă că seria un este DIV.
n≥0
√
Corolar. Se calculează lim n un = l.
n→∞
P
Dacă l < 1 ⇒ un este CONV.
n≥0
P
Dacă l > 1 ⇒ un este DIV.
n≥0
Dacă l = 1, criteriul este ineficient.
n!
P
Exemplu. Să se studieze natura seriei nn .
n≥1
Avem
√ un+1 (n + 1)! nn 1
lim n
un = lim = n+1 · = < 1.
n→∞ n→∞ un (n + 1) n! e
deci seria dată este CONV.
Criteriul raportului - D0 Alambert.

P
Fie un o serie cu termeni pozitivi.
n≥0
un+1 P
1. Dacă ∃ n0 ∈ N şi ∃ l < 1 astfel ı̂ncât un ≤ l, ∀ n ≥ n0 , atunci seria un este
n≥0
CONV.
un+1 P
2. Dacă ∃ n0 ∈ N astfel ı̂ncât un ≥ 1, ∀ n ≥ n0 , atunci seria un este DIV.
n≥0
Demonstraţie. 1. Avem
un+1 ln+1
≤ n , ∀ n ≥ n0
un l
ln este CONV, fiind serie geometrică cu raţie subunutară. Din criteriul al doilea de
P
unde
n≥0 P
comparaţie, rezultă că seria un este CONV.
n≥0
un+1
2. Dacă ≥ 1, ∀ n ≥ P
un n0 , atunci şirul (un ) este crescător şi 0 < un0 ≤ un , deci
lim un 6= 0. Rezultă că seria un este DIV.
n→∞ n≥0
un+1
Corolar. Se calculează lim = l.
n→∞ un
P
1. Dacă l < 1 ⇒ un este CONV.
n≥0
P
2. Dacă l > 1 ⇒ un este DIV.
n≥0
3. Dacă l = 1, criteriul este ineficient.
π
P
Exemplu. Studiaţi natura seriei n · tg 2n+1 .
n≥1
Avem π
un+1 n + 1 tg 2n+2 1
lim = lim · π =
n→∞ un n→∞ n tg 2.
2n+1
Rezultă că seria este CONV.
Observaţie. Atunci când criteriul raportului este inficient şi criteriul rădăcinii este ine-
ficient.
Dacă criteriul raportului este inficient, este util să se folosească criteriul lui Raabe-Duhamel.
Dăm numai corolarul acestui criteriu.
Corolar Raabe - Duhamel. Se calculează

un
lim n · − 1 = l.
n→∞ un+1
P
1. Dacă l > 1 ⇒ un este CONV.
n≥0
P
2. Dacă l < 1 ⇒ un este DIV.
n≥0
3. Dacă l = 1, criteriul este inficient.

X 4n (n!)2
.
(2n)!
n≥0
Avem
un 2n + 1 1
lim n · −1 = lim n · −1 =− .
n→∞ un+1 n→∞ 2n + 2 2
Rezultă că seria este DIV.
Dăm fără demonstraţie
Criteriul de condensare al lui Cauchy.
Dacă (un ) este un şir cu termeni pozitivi descrescător, atunci seriile

X X
un şi 2n · u2n
n≥0 n≥0
au aceeaşi natură.
5
Aplicaţie. Să se determine natura seriei armonice generalizate

X 1
, α ∈ R.
nα
n≥1
1 1
P
Soluţie. Dacă α ≤ 0, lim un = lim α 6= 0, deci seria nα este DIV.
n→∞ n→∞ n n≥1
Dacă α > 0, aplicăm criteriul condensării: seria studiată are aceeaşi natură cu seria
X 1 Xh in
2n · n α = 2(1−α) ,
(2 )
n≥1 n≥1
care este serie geometrică cu raţia 21−α , deci CONV pentru 21−α < 1 şi DIV pentru 21−α ≥ 1.
Reţinem natura seriei armonice generalizate:
X 1
CON V, dacă α > 1
este
n α DIV, dacă α ≤ 1
n≥1

X 1
3 .
n≥2
n · ln n
Şirul cu termenul general un = n·ln13 n , n ≥ 2 este şir de numere reale pozitive, descrescător.
Aplicăm criteriul condensării şi studiem natura seriei
X 1 X 1 1 X 1
2n · 3 = 3 = 3
n≥2
2n (ln 2n ) n≥2
n3 (ln 2) (ln 2) n≥2 n3
care este CONV conform aplicaţiei precedente.
Observaţii.
1. Într-o serie cu termeni pozitivi termenii se pot asocia, fără a fi afectată natura sau
suma ei, ı̂n caz de convergenţă. Dacă seria nu este cu termeni pozitivi, termenii nu se pot
asocia.
Exemplu. Seria 1 − 1 + 1 − 1 + ... + (−1)n + ... este DIV pentru că şirul
(Sn ) , Sn = 1 − 1 + 1 − 1 + ... + (−1)n
nu are limită. În această serie, dacă se asociază termenii succesivi, rezultă seria 0 + 0 + ... + ...
care este CONV şi are suma egală cu zero. Putem asocia termenii şi ı̂n felul următor
1 + (−1 + 1) + (−1 + 1) + ... ⇒ 1 + 0 + 0 + ...
care este CONV şi are suma egală cu unu. Deci asociind termenii, se ajunge la rezultate false.
2. Dacă ı̂ntr-o serie se schimbă poziţia unui număr finit de termeni, nu se modifică natura
sau suma ei, ı̂n caz de convergenţă. Proprietatea nu este adevărată dacă se schimbă poziţia
unui număr infinit de termeni.
Exemplu. Seria armonică alternantă este CONV şi are suma ln 2:

1 1 n+1 1
1− + − ... + (−1) · + ... = ln 2.
2 3 n
Modificăm ordinea termenilo astfel: fiecare termen negativ ı̂l punem după doi termeni pozi-
tivi, iar ordinea termenilor pozitivi nu o schimbăm. Rezultă seria
1 1 1 1 1 1 1 1 X 1 1 1

1+ − + + − + + − + ... = + − .
3 2 5 7 4 9 11 6 4n − 3 4n − 1 2n
n≥1
Calculăm

1 1 1 1 1
1 1 1
Sn = 1+ − + + − + −
+ ... + =
3 2 4n − 3 4n − 1
5 7 4 2n

1 1 1 1 1 1 1 1
= 1 + + + + ... + + − · 1 + + ... + .
3 5 7 4n − 3 4n − 1 2 2 n
În continuare vom forma şirul care are ca limită constanta lui Euler, c:
1 1
xn = 1 + + ... + − ln n → c
2 n
Avem

1 1 1 1 1 1 1 1 1 1
Sn = 1 + + + ... + + − − − ... − − · 1 + + ... + =
2 3 4n − 1 4n 2 4 4n 2 2 n

1 1 1 1 1
= 1 + + ... + − ln 4n + ln 4n − · 1 + + ... + − ln 2n + ln 2n −
2 4n 2 2 2n

1 1 1
− · 1 + + ... + − ln n + ln n =
2 2 n
1 1
= x4n + ln 4n − · (x2n + ln 2n) − · (xn + ln n) =
2 2
1 1 4n
= x4n − · x2n − · xn + ln √ .
2 2 n 2
Rezultă că
1 1 √ √
lim Sn = c − c − c + ln 2 2 = ln 2 2.
n→∞ 2 2
Deci schimbând ordinea unui număr infinit de termeni, s-a modificat suma ei. Condiţiile ı̂n
care putem face acest lucru sunt date de
Teorema. Dacă ı̂ntr-o serie absolut convergentă se schimbă ordinea termenilor, se obţine
tot o serie absolut canvergentă, cu aceeaşi sumă ca şi seria iniţială.
Seria armonică alternantă, nu este absolut convergentă, deci ı̂n exemplul precedent nu este
ı̂ndeplinită ipoteza acestei teoreme.
Curs 3
Mulţimi
Mulţimile se notează cu litere mari, iar elementele mulţimilor cu litere mici. Vom nota
cu litere mari rotunde familiile de mulţimi. Dacă a este un element al mulţimii A, scriem
a ∈ A. Dacă b nu este ı̂n A, scriem b ∈
/ A. Mulţimea care nu are nici un element se numeşte
mulţme vidă şi se notează cu ∅. O mulţime poate fi dată prin enumerarea elementelor sale,
A = {a, b, c} sau indicând o proprietate P a elementelor sale A = {x |P (x) } .
Relaţia de incluziune
Fie A şi B două mulţimi.

Definiţie. Mulţimea A este inclusă ı̂n mulţimea B şi notăm A ⊂ B, dacă oricare element al
mulţimii A este şi ı̂n B. Deci
A ⊂ B ⇔ ∀x ∈ A avem x ∈ B.
Dacă A ⊂ B, spunem că A este submulţime a lui B. Mulţimea vidă este submulţime a
oricărei mulţimi.
Fiind dată o mulţime X, vom nota cu P(X) mulţimea submulţimilor lui X sau mulţimea
părţilor lui X. Este evident că ∅ ∈ P(X) şi X ∈ P(X).
Exemplul 1. Fie A = {a, b} . Mulţimea părţilor lui A este
P(A) = {∅, {a} , {b} , {a, b}} .
Exemplul 2. Dacă X este o mulţime cu n elemente, atunci P(X) are Cn0 +Cn1 +...+Cnn = 2n
elemente.
Egalitatea mulţimilor.
A = B ⇔ A ⊂ B şi B ⊂ A.
OPERAŢII CU MULŢIMI
Fie A, B două mulţimi, I 6= ∅ o mulţime de indici şi {Ai | i ∈ I } o familie de mulţimi.

Reuniunea. Reuniunea a doua mulţimi:
A ∪ B = {x | x ∈ A sau x ∈ B } .
Reuniunea unei familii de mulţimi
∪ Ai = {x | ∃ i ∈ I astfel ı̂ncât x ∈ Ai } .
i∈I
Intersecţia. Intersecţia a două mulţimi:
A ∩ B = {x | x ∈ A şi x ∈ B }
1
2 CURS 3. MULŢIMI
Dacă A şi B nu au nici un element comun, ele se numesc disjuncte şi A ∩ B = ∅. Intersecţia
unei familii de mulţimi
∩ Ai = {x | x ∈ Ai , ∀i ∈ I } .
i∈I
Diferenţa. Fie A şi B submulţimi ale unei mulţimi nevide X.
A − B = {x | x ∈ A şi x ∈
/ B}.
Diferenţa X − A se numeşte complementara lui A ı̂n raport cu X şi se notează CX (A)

sau numai C(A), dacă mulţimea X se subânţelege:
CX (A) = {x | x ∈ X şi x ∈
/ A} .
Avem
CX (∅) = X − ∅ = X, CX (X) = X − X = ∅, CX (CX (X)) = CX (∅) = X
A ∪ CX (A) = X, A ∩ CX (A) = ∅
Dacă Ai ⊂ X, ∀i ∈ I, atunci au loc Legile lui De Morgan:

C ∪ Ai = ∩ C (Ai )
i∈I i∈I

C ∩ Ai = ∪ C (Ai )
i∈I i∈I
Produs cartezian. Produsul cartezian al mulţimilor A şi B, notat A × B, este mulţimea

formată din perechile ordonate (x, y) cu proprietatea x ∈ A şi y ∈ B, deci
A × B = {(x, y) | x ∈ A şi x ∈ B } .
Dacă A 6= B, atunci A × B 6= B × A.
Dacă A = B, atunci
A × A = A2 = {(x, y) | x ∈ A şi y ∈ A } .
În mod analog se poate defini produsul cartezian a n mulţimi:
A1 × A2 × ... × An = {(a1 , a2 , ..., an ) | a1 ∈ A1 , a2 ∈ A2 , ..., an ∈ An }
Dacă A1 = A2 = ... = An = A, atunci avem
An = (a1 , a2 , ..., an ) ai ∈ Ai , i = 1, n

MARGINE SUPERIOARĂ. MARGINE INFERIOARĂ
Fie A o mulţime mărginită, nevidă de numere reale.
Definiţie. Un element y ∈ R este un majorant al mulţimii A, dacă pentru ∀x ∈ A

avem x ≤ y.
Definiţie. Un element y ∈ R este un minorant al mulţimii A, dacă pentru ∀x ∈ A avem
y ≤ x.
Definiţie. Cel mai mic majorant al mulţimii A se numeşte margine superioară, sau
supremum al mulţimii A. Notaţie: sup(A).
Definiţie. Cel mai mare minorant al mulţimii A se numeşte margine inferioară, sau in-
fimum al mulţimii A. Notaţie: inf(A).
Dacă mulţimea A nu este mărginită superior, atunci sup(A) = ∞, iar dacă nu este mărginită
inferior, atunci inf(A) = −∞. Dacă inf(A) ∈ A atunci infimum de A se mai numeşte minimul
3
lui A. Dacă sup(A) ∈ A, atunci supremum de A se numeşte maximul lui A.
Exemplu. Să se găsească marginile mulţimii

n+1
A = xn ∈ R xn =
, n∈N .
n+2
1
Avem xn+1 > xn şi xn → 1, crescător, deci x0 = 2 < x1 < ... < xn < .... Rezultă că
inf(A) = min(A) = 21 şi sup(A) = 1.
RELAŢII. FUNCŢII
Definiţie. Fie A şi B două mulţimi. O submulţime R a produsului cartezian A × B se

numeşte relaţie binară de la A la B. Notaţie:(A, B, R).
Spunem că x este ı̂n relaţia R cu y, dacă (x, y) ∈ R şi folosim notaţia xRy.
Mulţimea DR = {x ∈ A | ∃y ∈ B astfel ı̂ncât (x, y) ∈ R } se numeşte mulţimea se definiţie

(domeniul) relaţiei R.
Mulţimea CR = {y ∈ B | ∃x ∈ A astfel ı̂ncât(x, y) ∈ R } se numeşte mulţimea valorilor (codome-

niul) relaţiei R.
O relaţie R este univocă dacă ∀x ∈ DR , există un singur y ∈ CR , astfel ı̂ncât să avem xRy.
Relaţia R este peste tot definită, dacă DR = A.
Definiţie. O relaţie f de la A la B, univocă şi peste tot definită se numeşte funcţie

sau aplicaţie definită pe A cu valori ı̂n B.
Notaţie: f : A → B.
Graficul funcţiei f : A → B este mulţimea
Gf = {(x, f (x)) |x ∈ A } ⊂ A × B.
Fie A1 ⊂ A, B1 ⊂ B nevide.
Imaginea mulţimii A1 prin funcţia f este mulţimea
f (A1 ) = {f (x) | x ∈ A1 } ⊂ B.
Contraimaginea mulţimii B1 este mulţimea
f ← (B1 ) = {x ∈ A | f (x) ∈ B1 } ⊂ A.
Funcţia f : A → A, f (x) = x, ∀x ∈ A se numeşte funcţie identică şi se notează 1A .
Mulţimea funcţiilor definite pe A cu valori ı̂n B se notează B A , deci B A = {f |f : A → B } .
Definiţie. Fie A, B, C trei mulţimi şi f : A → B, g : B → C două funcţii. Funcţia

h : A → C definită prin egalitatea h(x) = g(f (x)), ∀x ∈ A, se numeşte compunerea lui g cu
f şi se notează h = g ◦ f.
Funcţia f : A → B este injecţie, dacă este ı̂ndeplinită una dintre condiţiile echivalente:
1. ∀x1 , x2 ∈ A, f (x1 ) = f (x2 ) ⇒ x1 = x2 .
2. ∀x1 , x2 ∈ A, x1 6= x2 ⇒ f (x1 ) 6= f (x2 ).
3. Ecuaţia f (x) = y, cu necunoscuta x are cel mult o soluţie ı̂n A, pentru orice y ∈ B.
4 CURS 3. MULŢIMI
Funcţia f : A → B este o surjecţie dacă este ı̂ndeplinită una dintre condiţiile echiva-
lente:
1. ∀y ∈ B, ∃ x ∈ A astfel ı̂ncât f (x) = y.
2. f (A) = B
3. Ecuaţia f (x) = y, cu necunoscuta x are cel puţin o soluţie ı̂n A, pentru orice y ∈ B.
Funcţia f : A → B este bijecţie dacă este injecţie şi surjecţie. În acest caz, ea admite o
inversă f −1 : B → A, care satisface egalităţile: f ◦ f −1 = 1B şi f −1 ◦ f = 1A .
Teoremă. Fie f : A → B şi g : B → C două funcţii. Atunci
1. Dacă f şi g sunt injective, atunci g ◦ f este injectivă.
2. Dacă f şi g sunt surjective, atunci g ◦ f este surjectivă.
3. Dacă f şi g sunt bijective, atunci g ◦ f este bijectivă şi (g ◦ f )−1 = f −1 ◦ g −1 .
Teorema următoare conţine principalele proprietăţi ale imaginii şi contraimaginii unei mulţimi.
Teoremă. Fie f : A → B o funcţie. Considerăm mulţimile A1 , A2 ⊂ A, B1 , B2 ⊂ B

şi Ai ⊂ A, Bi ⊂ B, i ∈ I. Avem:
1. A1 ⊂ A2 ⇒ f (A1 ) ⊂ f (A2 )
2. B1 ⊂ B2 ⇒ f ← (B1 ) ⊂ f ← (B2 )

3. f ∪ Ai = ∪ f (Ai )
i∈I i∈I

4. f ∩ Ai ⊂ ∩ f (Ai ) .
i∈I i∈I

5. f ← ∪ Bi = ∪ f ← (Bi )
i∈I i∈I

6. f ← ∩ Bi = ∩ f ← (Bi )
i∈I i∈I
7. A1 ⊂ f ← (f (A1 ))
8. B1 ⊃ f (f ← (B1 )) .
Demonstraţie.
1. Fie y ∈ f (A1 ) ⇒ ∃x ∈ A1 astfel ı̂ncât f (x) = y ⇒ ∃x ∈ A1 ⊂ A2 astfel ı̂ncât f (x) = y
⇒ y ∈ f (A2 ) ⇒ f (A1 ) ⊂ f (A2 ).
2. Fie x ∈ f ← (B1 ) ⇒ f (x) ∈ B1 ⊂ B2 ⇒ x ∈ f ← (B2 ) ⇒ f ← (B1 ) ⊂ f ← (B2 ).
4. Avem ∩ Ai ⊂ Ai , ∀i ∈ I. Pe baza proprietăţii 1, rezultă că
i∈I

f ∩ Ai ⊂ f (Ai ), ∀i ∈ I ⇒ f ∩ Ai ⊂ ∩ f (Ai ).
i∈I i∈I i∈I
8. Fie y ∈ f (f ← (B1 ))) ⇒ ∃x ∈ f ← (B1 ) astfel ı̂ncât f (x) = y. Deoarece x ∈ f ← (B1 ) ⇒

f (x) ∈ B1 , deci y ∈ B1 , de unde rezultă incluziunea dorită.
5
SPAŢII METRICE
Definiţie. Se numeşte metrică sau distanţă pe mulţimea X, o aplicaţie d : X × X → R

care satisface condiţiile:
1. d(x, y) = 0 ⇔ x = y.
2. d(x, y) = d(y, x), ∀x, y ∈ X
3. d(x, y) ≤ d(x, z) + d(z, y), ∀x, y, z ∈ X.
Condiţia 3 este ”inegalitatea triunghiului”.

Dacă ı̂n 3. punem x = y ⇒ d(x, z) ≥ 0, ∀x, z ∈ X, deci metrica ia valori nenegative.
Prin spaţiu metric se ı̂nţelege mulţimea X ı̂mpreună cu o metrică d definită pe X şi se
notează (X, d).
Definiţie. Fie (X, d) spaţiu metric, x0 ∈ X şi r ∈ R, r > 0. Mulţimile
B(x0 , r) = {x ∈ X |d(x, x0 ) < r }
B(x0 , r) = {x ∈ X |d(x, x0 ) ≤ r }
se numesc bilă deschisă, respectiv bilă ı̂nchisă cu centrul ı̂n x0 şi rază r. Mulţimea
S(x0 , r) = {x ∈ X |d(x, x0 ) = r }
se numeşte sferă cu centrul ı̂n x0 şi rază r.
Exemple. 1. Aplicaţia d : R × R → R, d(x, y) = |x − y| este o metrică (distanţă) pe

axa reală, numită metrica euclidiană. Bila deschisă cu centrul ı̂n x0 şi rază r este
B(x0 , r) = {x ∈ R ||x − x0 | < r } = (x0 − r, x0 + r).
2. Aplicaţia d : R2 × R2 → R definită prin

p
d(M1 , M2 ) = (x1 − x2 )2 + (y1 − y2 )2 ,
unde M1 (x1 , y1 ), M2 (x2 , y2 ) ∈ R2 , este o metrică pe R2 numită metrica euclidiană a planului.

Fie A(a, b) şi r > 0. Bila cu centrul ı̂n A şi rază r, este
n p o
B(A, r) = (x, y) (x − a)2 + (y − b)2 < r ,

deci mulţimea punctelor interioare cercului cu centrul ı̂n A şi rază r. În plan, bila deschisă
o vom numi disc cu centrul ı̂n A şi rază r.
3. Orice mulţime X poate fi ı̂nzestrată cu metrica

0, dacă x = y
d(x, y) =
6 y
1, dacă x =
Avem
B(a, 1) = {x ∈ X | d(x, a) < 1 } = {a} ,
iar bila cu raza r > 1 este
B(a, r) = {x ∈ X | d(x, a) < r } = X.

6 CURS 3. MULŢIMI
SPAŢIUL EUCLIDIAN Rn
Fie n ∈ N∗ un număr fixat. Considerăm produsul cartezian Rn = R × R × ... × R. Un

| {z }
n ori
element x ∈ Rn este un n-uplu ( un sistem) de n numere reale (x1 , x2 , ..., xn ), care se numesc
coordonatele lui x. Elementul x ∈ Rn se mai numeşte vector ı̂n Rn , iar (x1 , x2 , ..., xn ), com-
ponentele vectorului.
Adunarea ı̂n Rn . Prin suma lui x = (x1 , x2 , ..., xn ) cu y = (y1 , y2 , ..., yn ) se ı̂nţelege vectorul
x + y = (x1 + y1 , ..., xn + yn ).
Vectorul nul este 0 = (0, 0, ..., 0). Opusul vectorului x = (x1 , x2 , ..., xn ) este vectorul
−x = (−x1 , ..., −xn ).
Este evident că (Rn , +) este grup abelian faţă de adunarea vectorilor.
Înmulţirea cu scalari ı̂n Rn . Fie x ∈ Rn şi α ∈ R. Se defineşte vectorul αx ∈ Rn

prin αx = (αx1 , ..., αxn ). Se verifică imediat ca ∀x, y ∈ Rn , ∀α, β ∈ R au loc proprietăţile:
1. α(x + y) = αx + αy
2. (α + β)x = αx + βx
3. (αβ)x = α(βx)
4. 1 · x = x.
Rezultă că mulţimea Rn este spaţiu liniar (vectorial) peste corpul numerelor reale R.
Definiţie. Funcţia
n
X
< ·, · >: Rn × Rn → R , definită ca < x, y >= xi yi
i=1
se numeşte produs scalar al vectorilor x = (x1 , x2 , ..., xn ) şi y = (y1 , y2 , ..., yn ).

Definiţie. Funcţia
v
u n
√ uX
k·k : Rn → R definită prin kxk = < x, x > = t x2 i
i=1
se numeşte normă euclidiană.

Spaţiul Rn pe care s-a definit norma euclidiană se numeşte spaţiu euclidian n dimen-
sional. √
Exemplu. Dacă x ∈ R, atunci kxk = x2 = |x| deci pe axa reală, norma coincide cu
modulul. p
Dacă x ∈ R2 , x = (x1 , x2 ), atunci |x| = x21 + x22 şi norma lui x coincide cu lungimea
vectorului x.
Teorema. Pentru ∀ x, y ∈ Rn şi λ ∈ R, avem
1. kxk = 0 ⇔ x = 0
2. kλxk = |λ| kxk
3. kx + yk ≤ kxk + kyk .
7
Demonstraţie. 1 şi 2 sunt evidente. Demonstrăm inegalitatea 3. Avem

n
X n
X n
X n
X
2 2
kx + yk =< x + y, x + y >= (xi + yi ) = x2i + yi2 +2 xi yi .
i=1 i=1 i=1 i=1
În continuare folosim inegalitatea lui Cauchy - Buniacovski - Schwarz:

v v
Xn u Xn u n
u uX
xi yi ≤ t x2i · t yi2

i=1 i=1 i=1
şi obţinem
2 2 2
kx + yk ≤ kxk + kyk + 2 · kxk · kyk = (kxk + kyk)2 .
Teoremă. Funcţia d : Rn × Rn → R definită prin relaţia
d(x, y) = kx − yk
este o metrică pe Rn , numită metrica euclidiană.
Demonstraţie. Primele două axiome ale metricii sunt verificate, conform teoremei prece-
dente. Demonstrăm inegalitatea triunghiului. Avem
d(x, y) = kx − yk = kx − z + z − yk ≤ kx − zk + kz − yk = d(x, z) + d(z, y).
Observaţie. Reţinem că distanţa de la x = (x1 , x2 , ..., xn ) la y = (y1 , y2 , ..., yn ) este

v
u n
uX
d(x, y) = t (xi − yi )2 .
i=1
Curs 4
ŞIRURI ÎN SPAŢII METRICE
Fie (X, d) un spaţiu metric.

Definiţie. Se numeşte şir o aplicaţie f : N → X, f (n) = xn .
Vom folosi pentru şirul x0 , x1 , ..., xn , ..., notaţia (xn )n≥0 sau (xn ).
Definiţie. Un şir de puncte (xn ) din spaţiul metric (X, d) este convergent către a ∈ X,
dacă ∀ > 0, ı̂n afara bilei B(a, ) se găseasc un număr finit de termeni ai şirului.
Notaţie: lim xn = a, sau xn → a.
n→∞
Definiţia precedentă se poate enunţa şi sub forma echivalentă:
Definiţie. xn → a ⇔ ∀ > 0, există un rang n ∈ N astfel ı̂ncât ∀n > n să avem

d(xn , a) < .
Deoarece d(xn , a) < pentru ∀n > n , putem spune că xn → a, dacă şi numai dacă
lim d(xn , a) = 0.
n→∞
Definiţie. Un şir (xn ) din spaţiul metric (X, d) se numeşte şir Cauchy sau şir fundamental,
dacă ∀ > 0, există un rang n ∈ N astfel ı̂ncât ∀n, m > n să avem d(xn , xm ) < .
Observaţie. Pentru a demonstra că (xn ) este şir Cauchy este suficient să arătăm că există un
şir de numere reale pozitive (n ), convergent la zero, astfel ı̂ncât d(xn+p , xn ) ≤ n , ∀n, p ∈ N.
Definiţie. Un spaţiu metric (X, d) se numeşte spaţiu metric complet, sau spaţiu Banach,
dacă orice şir Cauchy (xn ) ∈ X N este convergent către un element din X.
Exemplu. Spaţiul numerelor raţionale (Q, d) cu metrica euclidiană d(x, y) = |x − y| nu

n
este spaţiu metric complet, deoarece şirul (xn ) cu termenul general xn = 1 + n1 este şir
de numere raţionale, este şir Cauchy, dar lim xn = e ∈ / Q.
n→∞
TEOREMA DE PUNCT FIX A LUI S.BANACH
Fie (X, d) şi (Y, σ) două spaţii metrice.

Definiţie. Aplicaţia f : X → Y se numeşte contracţie, dacă ∃α ∈ (0, 1) astfel ı̂ncât
σ(f (x), f (y)) ≤ α · d(x, y), ∀x, y ∈ X.
Definiţie. Punctul x0 ∈ X este punct fix al aplicaţiei f : X → X, dacă f (x0 ) = x0 .
Teorema lui S.Banach
Dacă (X, d) este spaţiu metric complet ( spaţiu Banach), iar aplicaţia f : X → X este
contracţie, atunci ea are un punct fix, unic.
1
2 CURS 4.
Demonstraţie. Fie x0 ∈ X un punct oarecare. Formăm prin recurenţă şirul
(xn ) ∈ X N : xn+1 = f (xn ), n = 0, 1, ...
Demonstraţia cuprinde patru etape.
1. Arătăm prin induţie că d(xk , xk+1 ) ≤ αk · d(x1 , x0 ), ∀k ∈ N.

Pentru k = 0, d(x0 , x1 ) ≤ d(x1 , x0 ), deci relaţia este verificată.
Presupunem că proprietatea are loc pentru k : d(xk , xk+1 ) ≤ αk · d(x1 , x0 ) şi demonstrăm că
are loc şi pentru k + 1 : d(xk+1 , xk ) ≤ αk+1 · d(x1 , x0 ).
Într-adevăr, folosind recurenţa şi faptul că f este contracţie, avem
d(xk+1 , xk+2 ) = d(f (xk ), f (xk+1 )) ≤ α · d(xk , xk+1 ) ≤ αk+1 · d(x1 , x0 ).
2. Arătăm că (xn ) este şir Cauchy. Aplicând ı̂n mod repetat inegalitatea triunghiului şi apoi
punctul unu al demonstraţiei, avem
d(xn+p , xn ) ≤ d(xn+p , xn+p−1 ) + d(xn+p−1 , xn ) ≤ ...
≤ d(xn+p , xn+p−1 ) + d(xn+p−1 , d(xn+p−2 ) + ... + d(xn+1 , xn ) ≤

≤ αn+p−1 + αn+p−2 + ... + αn · d(x1 , x0 ) =

1 − αp αn
= αn · · d(x1 , x0 ) ≤ · d(x1 , x0 ).
1−α 1−α
Deci
αn
d(xn+p , xn ) ≤ · d(x1 , x0 ), unde αn → 0 pentrun → ∞.
1−α
Rezultă că (xn ) este şir Cauchy. Deoarece X este spaţiu metric complet, rezultă că (xn ) este
convergent şi x∗ = lim xn ∈ X.
n→∞
∗
3. Arătăm că x este punctul fix al aplicaţiei f.
Folosind inegalitatea triunghiului, recurenţa şi apoi faptul că f este contracţie, avem:
0 ≤ d(x∗ , f (x∗ )) ≤ d(x∗ , xn ) + d(xn , f (x∗ )) =
= d(x∗ , xn ) + d(f (xn−1 ), f (x∗ )) ≤ d(x∗ , xn ) + α · d(xn−1 , x∗ ).

Deci
0 ≤ d(x∗ , f (x∗ )) ≤ d(x∗ , xn ) + α · d(xn−1 , x∗ ) → 0, pentru n → ∞.
Cum metrica nu poate fi negativă, rezultă că d(x∗ , f (x∗ )) = 0, adică x∗ = f (x∗ ), deci x∗
este punct fix pentru f .
4. Arătăm că punctul fix este unic.

Presupunem că f are două puncte fixe x∗ şi x∗∗ , deci f (x∗ ) = x∗ şi f (x∗∗ ) = x∗∗ . Avem:
d(x∗ , x∗∗ ) = d(f (x∗ ), f (x∗∗ )) ≤ α · d(x∗ , x∗∗ )
sau
(1 − α) · d(x∗ , x∗∗ ) ≤ 0.
Cum 1 − α > 0, rezultă că d(x∗ , x∗∗ ) = 0, deci x∗ = x∗∗ .
Metoda folosită pentru determinarea punctului fix se numeşte metoda aproximaţiilor

succesive, MAS.
αn
Din inegalitatea d(xn+p , xn ) ≤ 1−α · d(x1 , x0 ), trecând la limită pentru p → ∞, obţinem
αn
d(x∗ , xn ) ≤ · d(x1 , x0 ), ∀n ∈ N,
1−α
3
deci aproximarea punctului fix x∗ este cu atât mai bună cu cât n este mai mare.
Teoremă. Fie I un interval compact al axei reale. Dacă f : I → R este o funcţie derivabilă
astfel ı̂ncât |f 0 (x)| ≤ M < 1, ∀x ∈ I, atunci ecuaţia f (x) = x are o soluţie unică ce se poate
determina prin MAS.
Demonstraţie. Fie x, y ∈ I, oarecare. Aplicând teorema de medie a lui Lagrange funcţiei f,

rezultă că ∃c ∈ (x, y) astfel ı̂ncât
|f (x) − f (y)| = |f 0 (c)(x − y)| ≤ M · |x − y| .
Deci f este contracţie şi se aplică ı̂n continuare teorema lui Banach.
Exemplu. Să se aproximeze prin metoda aproximaţiilor succesive rădăcina din intervalul
[0, 1] a ecuaţiei x4 + 6x − 6 = 0. Să se determine cu o precizie mai mare de 10−3 soluţia
acestei ecuaţii.
4
Soluţie. Scriem ecuaţia sub forma x = 1 − x6 . Considerăm funcţia
x4
f : [0, 1] → [0, 1], f (x) = 1 −
6

Avem |f 0 (x)| = − 23 x3 ≤ 32 . Conform teoremei precedente, ecuaţia f (x) = x are soluţie
unică pe care o putem aproxima prin MAS Construim şirul aproximaţiilor succesive (xn ) :
x4n
x0 = 0, xn+1 = 1 − , n = 0, 1, ...,
6
care converge spre soluţia ecuaţiei. La fiecare pas, eroarea aproximării soluţiei x∗ prin xn
este dată de
2 n n

∗ 3 2
|xn − x | ≤ 2 |x1 − x0 | = 3 3 .
1− 3
n
Punem condiţia |xn − x∗ | ≤ 3 32 < 10−3 şi rezolvăm această inegalitate. Obţinem
n
2 1 2 3 + lg 3
< ⇒ n · lg < − lg 3 − 3 ⇒ n > = 19, 75...
3 3 · 103 3 lg 3 − lg 2
Rezultă că după 20 de paşi se obţine precizia dorită.
TOPOLOGIA UNUI SPAŢIU METRIC
Fie (X, d) spaţiu metric, a ∈ X fixat şi r > 0. Reamintim că bila deschisă cu centrul
ı̂n a de rază r este mulţimea
B(a, r) = {x ∈ X |d(x, a) < r }
Definiţie. O mulţime V ⊂ X este vecinătate a punctului a ∈ X, dacă ∃r > 0 astfel ı̂ncât

B(a, r) ⊂ V.
Notaţie: Va = mulţimea vecinătăţilor lui a.
Teoremă - Proprietăţile vecinătăţilor.

Fie (X, d) spaţiu metric, a ∈ X.
1. Dacă V ∈ Va ⇒ a ∈ V.
2. Dacă V ∈ Va şi V ⊂ U ⇒ U ∈ Va .
3. Dacă V1 , V2 ∈ Va ⇒ V1 ∩ V2 ∈ Va .
4 CURS 4.
4. Dacă a, b ∈ X, a 6= b, atunci ∃V ∈ Va şi ∃W ∈ Vb astfel ı̂ncât V ∩ W = Φ.
Definiţie. Mulţimea D ⊂ X se numeşte deschisă, dacă ∀a ∈ D, ∃r > 0 astfel ı̂ncât

B(a, r) ⊂ D.
Din definiţie, rezultă că D ∈ Va , ∀a ∈ D. Deci o mulţime deschisă este vecinătate pentru
orice punct al său.
Observaţie. Consederăm că mulţimea vidă Φ este mulţime deschisă.
Teoremă - Proprietăţile mulţimilor deschise.
Fie (X, d) spaţiu metric.
1. X, Φ sunt mulţimi deschise.
2. Orice reuniune de mulţimi deschise este mulţime deschisă.
3. Orice intersecţie finită de mulţimi deschise este mulţime deschisă.
Demonstraţie.
1. X este deschisă: ∀a ∈ X, ∃r > 0 astfel ı̂ncât B(a, r) ⊂ X.
?
2. Dacă Di , i ∈ I sunt deschise ⇒ ∪ Di deschisă.
i∈I
Fie
a ∈ ∪ Di ⇒ ∃i ∈ I astfel ı̂ncât a ∈ Di ⇒ ∃ri > 0 astfel ı̂ncât B(a, ri ) ⊂ Di

i∈I Di deschise
⇒ B(a, ri ) ⊂ ∪ Di ⇒ ∪ Di este deschisă

i∈I i∈I
?
3. Dacă D1 , D2 sunt deschise ⇒ D1 ∩ D2 este deschisă.
Fie
a ∈ D1 ∩ D2 ⇒ a ∈ D1 şi a ∈ D2 .
Cum D1 , D2 sunt deschise
⇒ ∃r1 , r2 > 0 astfel ı̂ncât B(a, r1 ) ⊂ D1 şi B(a, r2 ) ⊂ D2 .
Fie r = min {r1 , r2 } .
⇒ B(a, r) ⊂ D1 ∩ D2 ⇒ D1 ∩ D2 este deschisă.
Definiţie. F ⊂ X este ı̂nchisă dacă are complementara deschisă.

Deci F este ı̂nchisă ⇔ CX (F ) este deschisă
Teoremă - Proprietăţile mulţimilor ı̂nchise
Fie (X, d) spaţiu metric.
1. X, Φ sunt ı̂nchise.
2. Orice intersecţie de mulţimi ı̂nchise este mulţime ı̂nchisă.
3. Orice reuniune finită de mulţimi ı̂nchise este mulţime ı̂nchisă.
Demonstraţie.
1. Avem CX (X) = Φ este deschisă ⇒ X este ı̂nchisă.

5
CX (Φ) = X este deschisă ⇒ Φ este ı̂nchisă.
2. Fie Fi , i ∈ I mulţimi ı̂nchise ⇒ C(Fi ), i ∈ I sunt deschise ⇒ ∪ C(Fi ) este deschisă. Dar
i∈I
folosind legile lui Morgan avem
C( ∩ Fi ) = ∪ C(Fi ) deschisă ⇒ ∩ Fi ı̂nchisă.

i∈I i∈I i∈I
3. Fie F1 , F2 mulţimi ı̂nchise ⇒ C(F1 ), C(F2 ) sunt deschise ⇒ C(F1 ) ∪ C(F2 ) este deschisă
⇒ C(F1 ∩ F2 ) = C(F1 ) ∪ C(F2 ) este deschisă ⇒ F1 ∩ F2 este ı̂nchisă.
M organ
Exemplu. Fie (R, d) spaţiul metric al numerelor reale. Intervalele (a, b), b > a, (a, ∞)
sunt mulţimi deschise. Într-adevăr ∀x ∈ (a, b) ∃ > 0 astfel ı̂ncât (x − , x + ) ⊂ (a, b).
[a, b] este mulţime ı̂nchisă, deoarece C([a, b]) = (−∞, a) ∪ (b, ∞) este deschisă.
[a, b) nu este nici deschisă nici ı̂nchisă, pentru că ∃a ∈ [a, b) astfel ı̂ncât ∀ > 0 intervalul
(a − , a + ) 6∈ [a, b).
[a, ∞) este mulţime ı̂nchisă: C([a, ∞)) = (−∞, a) este deschisă.
Definiţie. Fie X o mulţime nevidă. O familie τ de submulţimi ale lui X cu proprietăţile:
1. X, Φ ∈ τ
2. Gi ∈ τ, i ∈ I ⇒ ∪ Gi ∈ τ
i∈I
3. G1 , G2 ∈ τ ⇒ G1 ∩ G2 ∈ τ
se numeşte topologie pe X.
Perechea (X, τ ) se numeşte spaţiu topologic.
Rezultă că mulţimile deschise dintr-un spaţiu metric (X, d)formează o topologie pe X.
Curs 5
Fie (X, d) un spaţiu metric A ⊂ X.

Definiţie. a ∈ X este punct interior lui A, dacă ∃r > 0 astfel ı̂ncât B(a, r) ⊂ A.
Rezultă că A ∈ Va .
Mulţimea punctelor interioare lui A se notează int(A). Avem
int(A) = {a ∈ X |∃r > 0 astfel ı̂ncât B(a, r) ⊂ A } .
Din definiţie rezultă că int(A) ⊂ A.
Definiţie. a ∈ X este punct aderent mulţimii A, dacă ∀V ∈ Va avem V ∩ A 6= Φ.

Mulţimea punctelor aderente lui A se notează cu A. Avem
A = {a ∈ X |∀V ∈ Va avem V ∩ A 6= Φ } .
Avem A ⊂ A. Într-adevăr, dacă a ∈ A, avem a ∈ A ∩ V, ∀V ∈ Va ⇒ A ∩ V 6= Φ, ∀V ∈ Va

⇒ a ∈ A ⇒ A ⊂ A.
Dăm, fără demonstraţie, câteva proprietăţi:
1. Int(A) este cea mai mare mulţime deschisă inclusă ı̂n A.
2. A este cea mai mică mulţime ı̂nchisă care include pe A.
3. O mulţime A este deschisă dacă şi numai dacă Int(A) = A.
4. O mulţime A este ı̂nchisă dacă şi numai dacă A = A.
Definiţie. Un punct a ∈ X se numeşte punct de acumulare pentru mulţimea A, dacă

∀V ∈ Va avem A ∩ (V − {a}) 6= Φ.
Punctul de acumulare se mai numeşte punct limită pentru mulţimea A. Mulţimea punctelor
de acumulare ale lui A se notează A0 . Avem
A0 = {a ∈ X |∀V ∈ Va avem A ∩ (V − {a}) 6= Φ } .
Dar A ∩ (V − {a}) = (A − {a}) ∩ V , deci din definiţie rezultă că
a ∈ A0 ⇔ a ∈ A − {a}.
Se demonstrează că
A = A0 ∪ A.
Observaţie. Fie A ı̂nchisă ⇔ A = A ⇔ A = A0 ∪ A ⇔ A0 ⊂ A. Deci o mulţime ı̂nchisă ı̂şi
conţine punctele de acumulare.
1
2 CURS 5.
Definiţie. Exteriorul mulţimii A este mulţimea ext(A) = intCX (A).
Definiţie. Frontiera lui A este mulţimea f r(A) = X − int(A) ∪ ext(A).
Se demonstrează că f r(A) = A − int(A).
Exemplu.Fie (R, d) spaţiul metric al numerelor reale şi A = [0, 1). Avem int(A) = (0, 1) ;
A = [0, 1] ; f r(A) = A − int(A) = {0, 1}.
Definiţie. O familie de mulţimi {Ai | i ∈ I } este o acoperire pentru K ⊂ X, dacă K ⊂ ∪ Ai .

i∈I
Definiţie. O submulţime K ⊂ X se numeşte compactă, dacă din orice acoperire a sa cu
mulţimi deschise se poate extrage o subacoperire finită.
Teoremă. O mulţime K ⊂ X este compactă, dacă orice şir de puncte din K are un subşir
convergent către un punct din K.
Observaţie. O mulţime compactă este spaţiu metric complet.
Definiţie. Fie [ai , bi ], i = 1, p intervale ı̂nchise şi mărginite din R. Mulţimea P =

[a1 , b1 ] × [a2 , b2 ] × ... × [ap , bp ] se numeţe paralelipiped ı̂nchis ı̂n Rp .
Se demonstrează
Teoremă. Orice paralelipiped ı̂nchis este mulţime compactă.
Dacă p = 1 ⇒ [a, b] este compactă.

Dacă p = 2 ⇒ că dreptunghiul [a1 , b1 ] × [a2 , b2 ] este mulţime compactă.
Definiţie. Mulţimea A ⊂ X este conexă, dacă nu se poate reprezenta ca o reuniune

de două mulţimi nevide, disjuncte, ambele deschise sau ambele ı̂nchise.
Intuitiv, o mulţime conexă este formată dintr-o singură ”bucată” nu este o reuniune de
mulţimi disjuncte.
În spaţiul metric (R, d),
A ⊂ R este compactă ⇔ A este ı̂nchisă şi mărginită.
A ⊂ R este conexă ⇔ A este un interval.

Exemplu.
[0, 1] este conexă şi compactă.
(0, 1) este conexă şi nu-i compactă.
[0, 1] ∪ [2, 3] este compactă şi nu-i conexă.
FUNCŢII CONTINUE PE SPAŢII METRICE
Fie (X, d), (Y, σ) spaţii metrice.
Definiţie. Funcţia f : X → Y este continuă ı̂n punctul x ∈ X, dacă ∀ > 0, ∃δ(x, )

astfel ı̂ncât pentru ∀x0 ∈ X cu proprietatea d(x, x0 ) < δ(x, ) avem σ(f (x), f (x0 )) < .
f este continuă pe X dacă este continuă pe orice punct din X.
Definiţie. Funcţia f : X → Y este uniform continuă pe X, dacă ∀ > 0, ∃δ() ast-

fel ı̂ncât ∀x0 , x00 ∈ X cu proprietatea d(x0 , x00 ) < δ() să avem σ(f (x0 ), f (x00 )) < .
O funcţie uniform continuă este contunuă.
Observaţie. Pentru a arăta că o funcţie nu este uniform continuă, este suficient să arătăm
3
că există două şiruri (x0n ), (x00n ) astfel ı̂ncât d(x0n , x00n ) → 0, dar σ (f (x0n ), f (x00n )) 6→ 0 pentru
n → ∞.
Aplicaţie. Să dăm definiţiile de mai sus pentru spaţiul metric (R, d).
Fie f : A → R, A ⊂ R.
Funcţia f este continuă pe punctul x ∈ A, dacă ∀ > 0, ∃ δ(x, ) astfel ı̂ncât ∀ x0 ∈ A cu
proprietatea |x − x0 | < δ(x, ) avem şi |f (x) − f (x0 )| < .
Funcţia f este uniform continuă pe A, dacă ∀ > 0, ∃ δ() astfel ı̂ncât ∀ x0 , x00 ∈ A cu
proprietatea |x0 − x00 | < δ, avem şi |f (x0 ) − f (x00 )| < .
Observaţia 1. Dacă a ∈ A ⊂ R este punct de acumulare al lui A, atunci f este con-

tinuă ı̂n a dacă şi numai dacă lim f (x) = f (a). În acest caz,
x→a
lim f (x) = lim f (x) = f (a). (5.1)

x%a x&a
Un punct ı̂n care f nu este continuă, se numeşte punct de discontinuitate.
Definiţie. Punctul a este punct de discontinuitate de prima speţă, dacă există lim f (x),
x%a
există lim f (x), sunt finite, dar nu are loc (5.1).
x&a
Exemple de funcţii cu puncte de discontinuitate de prima speţă.
a) Funcţia semn f : R → R definită prin

 1, x > 0
f (x) = 0, x = 0
−1, x < 0,

are ı̂n 0 un punct de discontinuitate de prima speţă, vezi Figura 5.1.

b) Funcţia parte ı̂ntreagă f : R → R, f (x) = [x] are toate punctele ı̂ntregi de pe axă ca
puncte de discontinuitate de prima speţă, vezi Figura 5.2.
Y
Y
O X O 1 2 3 X
Figura 5.1: Funcţia semn Figura 5.2: Funcţia parte ı̂ntreagă
Definiţie. Punctul a ∈ A ⊂ R este punct de discontinuitate de speţa a doua pentru f , dacă

nu există limita la stânga sau (şi) limita la dreapta ı̂n a, sau aceste limite sunt infinite.
Exemple de funcţii cu puncte de discontinuitate de speţa a doua. a) Funcţia

f : R → R definită prin 1
f (x) = x , x 6= 0
0, x = 0,
are ı̂n 0 un punct de discontinuitate de speţa a doua, pentru că limitele laterale nu sunt
finite: limx%0 f (x) = −∞ şi limx&0 f (x) = +∞, vezi Figura 5.3.
b) Funcţia f : R → R definită prin
sin x1 , x 6= 0

f (x) =
0, x = 0,
are ı̂n 0 un punct de discontinuitate de speţa a doua, pentru că limitele laterale nu există,
vezi Figura 5.4.
4 CURS 5.
Y
Y
b b
O X O X
1
Figura 5.3: Funcţia x Figura 5.4: Funcţia sin x1
Observaţia 2. Dacă a ∈ A ⊂ R este punct izolat al lui A (adică a ∈ A − A0 ), atunci f este

continuă ı̂n a.
√
Exemple. 1. Fie f : R+ → R, f (x) = x. Să se arate că f este uniform continuă pe
[1, ∞).
Soluţie. Fie x0 , x00 ∈ [1, ∞). Avem
√ √ |x0 − x00 | |x0 − x00 |
|f (x0 ) − f (x00 )| = x0 − x00 = √ √ < .

x0 + x00 2
Fie > 0, oarecare. Din inegalitatea de mai sus ⇒ ∃ δ() = 2 astfel ı̂ncât pentru
|x0 − x00 | < 2, avem şi |f (x0 ) − f (x00 )| < . Rezultă că f este uniform continuă pe [1, ∞).
1
2. Fie f : [1, 2] → R, f (x) = Să se demonstreze că f este uniform continuă. Avem
x2 .
1 |x0 − x00 | (x0 + x00 )

1
|f (x0 ) − f (x00 )| = 0 2 − 00 2 = ≤
(x ) (x ) (x0 )2 (x00 )2
≤ |x0 − x00 | · (x0 + x00 ) < 4 |x0 − x00 | .

Fie > 0, oarecare. Rezultă că există δ() = 4 astfel ı̂ncât pentru |x0 − x00 | < δ() avem şi
|f (x0 ) − f (x00 )| < . Rezultă că f este uniform continuă pe [1, 2].
3. Să se demonstreze că f : (0, 1] → R, f (x) = x12 , nu este uniform continuă.

1
Fie x0n = n1 , x00n = n+1 . Avem

0 00
1 1
|xn − xn | = −
→ 0, pentru n → ∞
n n + 1
dar
|f (x0n ) − f (x00n )| = n2 − (n + 1)2 6→ 0.

Y Y
O 1 X O 1 2 X
√ 1
Figura 5.5: Funcţia x Figura 5.6: Funcţia x2
Se demonstrează că au loc:

5
Teoremă. Dacă f : (X, d) → (Y, σ) este continuă şi A ⊂ X este conexă, atunci f (A) este
conexă.
Teoremă. Dacă f : (X, d) → (Y, σ) este continuă şi A ⊂ X este compactă, atunci f (A) este
compactă.
Caz particular. Dacă f : (X, d) → R este continuă şi A ⊂ X este compactă, atunci f (A)
este mărginită.
Teorema lui Weierstrass.

Dacă funcţia f : (X, d) → R este continuă şi A ⊂ X este compactă, atunci f ı̂şi atinge
marginile pe A ( f are minim şi maxim pe A).
Demonstraţie. Din teorema precedentă, rezultă că mulţimea f (A) este mărginită. Fie
m = inf f (x), M = sup f (x)

x∈A x∈A
Presupunem că f nu-şi atinge marginile pe A. Dacă f nu-şi atinge supremumul, ∀x ∈ A,

avem f (x) < M . Considerăm funcţia
1
g : A → R, g(x) = ,
M − f (x)
care este continuă, deci mărginită.

1
⇒ ∃c ∈ R astfel ı̂ncât g(x) ≤ c ⇒ ≤ c, ∀x ∈ A
M − f (x)
1 1
⇒ M − f (x) ≥ , ∀x ∈ A ⇒ f (x) ≤ M − , ∀x ∈ A
c c
⇒ M − 1c este un majorant pentru mulţimea f (A), deci M nu este cel mai mic majorant
⇒ M nu este supremum (contradicţie). Rezultă că ∃x1 ∈ A astfel ı̂ncât f (x1 ) = M.
Teorema lui Cantor. Fie f : (X, d) → (Y, σ). Dacă f este continuă pe X şi X este
mulţime compactă, atunci f este uniform continuă pe X.
Curs 6
FUNCŢII VECTORIALE
Vom studia un caz particular de funcţii, ı̂n care domeniul de definiţie şi domeniul valo-
rilor sunt respectiv Rn şi Rm , ı̂nzestrate cu metrica euclidiană.
Fie A ⊂ Rn . Funcţia f : A → Rm , unde m > 1 se numeşte funcţie vectorială de n variabile
reale. Funcţia f are m componente, deci este de forma
f = (f1 , f2 , ..., fm ) unde f1 , f2 , ..., fm : X → R.
Dacă m = n = 1, atunci f : A ⊂ R → R este funcţie reală de o variabilă reală.

Dacă m = 1, atunci f : A ⊂ Rn → R este funcţie (scalară) de n variabile reale.
Exemplu. Funcţia f : R2 → R3 , f (x, y) = xy, x2 + y 2 , y , este funcţie vectorială de două
variabile reale. Componentele funcţiei sunt
f1 (x, y) = xy, f2 (x, y) = x2 + y 2 , f3 (x, y) = y.
Graficul funcţiei f : A ⊂ Rn → Rm este mulţimea
Γf = {(x, y) |y = f (x), x ∈ A } ⊂ Rn × Rm .
Prin urmare, y = f (x), x ∈ A ı̂nseamnă
(y1 , y2 , ..., ym ) = (f1 (x), f2 (x), ..., fm (x)) , unde x = (x1 , x2 , ..., xn ).
De aici se vede că funcţia f : A ⊂ Rn → Rm este echivalentă cu un sistem de m funcţii reale

de n variabile reale x1 , x2 , ..., xn .
Definiţia limitei ı̂ntr-un punct
Considerăm funcţia f : A ⊂ Rn → Rm . Fie a = (a1 , a2 , ..., an ) ∈ A0 un punct de acu-

mulare şi l = (l1 , l2 , ..., lm ) ∈ Rm .
Definiţie. Punctul l ∈ Rm este limita funcţiei f ı̂n punctul a ∈ A0 dacă şi numai dacă
∀ > 0, ∃δ astfel ı̂ncât ∀x ∈ A, x 6= a cu proprietatea kx − ak < δ , avem şi kf (x) − lk < .
Notaţie: lim f (x) = l, sau f (x) → l, pentru x → a.
x→a
Ţinând seama de definţia dată normei ı̂n spaţiul euclidian Rn , această definiţie se poate
enunţa astfel:
lim f (x) = l ⇔ ∀ > 0, ∃δ > 0 astfel ı̂ncât ∀x ∈ A, x 6= a, cu proprietatea
x→a
|xi − ai | < δ , i = 1, n, avem şi |fk (x) − lk | < , k = 1, m.
1
2 CURS 6.
Teoremă. Fie f : A ⊂ Rn → Rm , f = (f1 , f2 , ..., fm ), a ∈ A0 un punct de acumulare

şi l = (l1 , l2 , ..., lm ) ∈ Rm .
Atunci lim f (x) = l, dacă şi numai dacă
x→a
lim f1 (x) = l1 , lim f2 (x) = l2 , ..., lim fm (x) = lm .

x→a x→a x→a
Să considerăm, ı̂n continuare, o funcţie de două variabile reale f : A ⊂ R2 → R. Fie

(x0 , y0 ) ∈ A0 .
lim f (x, y) se numeşte limita globală a lui f ı̂n punctul (x0 , y0 ).
(x,y)→(x0 ,y0 )
lim lim f (x, y) şi lim lim f (x, y) se numesc limite iterate ale lui f ı̂n punctul (x0 , y0 ).
x→x0 y→y0 y→y0 x→x0
Exemple.
x2 −y 2
1. Fie f : R2 − (0, 0) → R, f (x, y) = x2 +y 2 . Avem
lim f (x, y) = −1, lim lim f (x, y) = −1.

x→0 y→0 x→0
lim f (x, y) = 1, lim lim f (x, y) = 1.

y→0 x→0 y→0
xy 2
2. Fie f (x, y) = x3 +y 3 , (x, y) 6= (0, 0), x 6= −y. Avem
lim f (x, y) = 0; lim lim f (x, y) = 0.

x→0 y→0 x→0
lim f (x, y) = 0; lim lim f (x, y) = 0

y→0 x→0 y→0
deci limitele iterate ı̂n (0, 0) sunt egale. Această funcţie nu are limită globală ı̂n (0, 0), pentru
că dacă punctul (x, y) tinde la (0, 0) pe o dreaptă y = mx, limita depinde de m, deci ia valori
diferite pentru drepte diferite:
m 2 x3 m2
lim f (x, y) = lim = .
(x,y)→(0,0) x→0 x3 (1 +m ) 3 1 + m3
y=mx
5 5
3. Fie f : R − (0, 0) → R, f (x, y) = xx2 +y+y
2
Limitele iterate ı̂n (0, 0)şi limita pe drepte y = mx, pentru x → 0 sunt egale cu zero. Limita
globală ı̂n (0, 0) este tot zero. Într-adevăr:
5 5 5
x + y 5 x y 3 3
|f (x, y)| = 2 ≤ + ≤ x + y → 0 pentru (x, y) → (0, 0).
x + y2 x2 + y 2 x2 + y 2
Rezultă că lim f (x, y) = 0.
(x,y)→(0,0)
Funcţii vectoriale continue
Fie A ⊂ Rn şi f : A → Rm .
Definiţie. Funcţia f : A → Rm este continuă ı̂n punctul a = (a1 , ..., an ) ∈ A, dacă şi
numai dacă ∀ > 0, ∃δ > 0 astfel ı̂ncât ∀x ∈ A cu proprietatea kx − ak < δ avem şi
kf (x) − f (a)k < .
Observaţie. Ţinând seama de definiţia dată normei euclidiene, această definiţie revine la:
funcţia f = (f1 , ..., fm ) este continuă ı̂n punctul a = (a1 , ...an ) ∈ A, dacă şi numai dacă
∀ > 0, ∃δ astfel ı̂ncât ∀x = (x1 , ..., xn ) ∈ A cu proprietatea |xi − ai | < δ pentru i = 1, n,
avem şi |fk (x) − fk (a)| < , pentru k = 1, m.
De aici deducem că funcţia vectorială f = (f1 , ..., fm ) este continuă dacă şi numai dacă
funcţiile componente f1 , ..., fm sunt continue.
3
Exemplu. Să se studieze continuitatea funcţiei f : R2 → R2 ,

 3 3

 xy, (x2x+y
 y
2 )2 dacă (x, y) 6= (0, 0)
f (x, y) =

(0, 0) dacă (x, y) = (0, 0)

Soluţie. Problema revine la studiul continuităţii funcţiilor f1 , f2 : R2 → R


 x · y dacă (x, y) 6= (0, 0)
f1 (x, y) =
0 dacă (x, y) = (0, 0)

x3 y 3

 (x2 +y 2 )2 dacă (x, y) 6= (0, 0)
f2 (x, y) =

0 dacă (x, y) = (0, 0)
2
Funcţia f1 este continuă pe R . Studiem continuitatea funcţiei f2 ı̂n (0, 0). Avem:
3
3 3
x y |xy| 1
|f2 (x, y)| = 2 < = |xy| → 0 pentru (x, y) → (0, 0).
(x + y 2 )2 4 |x2 y 2 | 4
Rezultă că lim f2 (x, y) = 0 = f2 (0, 0), deci f2 este continuă ı̂n (0, 0).
(x,y)→(0,0)
Pentru că f = (f1 , f2 ) are componentele continue, rezultă că f este continuă pe R2 .
CALCUL DIFERENŢIAL
DERIVABILITATEA FUNCŢIILOR DE O VARIABILĂ
Fie A ⊂ R o mulţime de numere reale, x0 ∈ A ∩ A0 un punct de acumulare al lui A şi

f : A → R o funcţie.
Definiţie. Funcţia f este derivabilă ı̂n x0 , dacă
f (x) − f (x0 )
lim
x→x0
x6=x0
x − x0
există şi este finită.

df
Această limită se notează cu f 0 (x0 ) sau dx (x0 ) şi se numeşte derivata lui f ı̂n punctul x0 .
Vom spune f este derivabilă pe A, dacă f este derivabilă ı̂n fiecare punct x ∈ A. Atunci
aplicaţia f 0 : A → R care asociază fiecărui punct x ∈ A derivata funcţiei ı̂n acest punct, se
numeşte derivata lui f.
Observaţii. 1. Dacă ı̂ntr-un punct x0 , avem
f (x) − f (x0 )
lim = ∞ (sau − ∞)
x→x0
x6=x0
x − x0
atunci funcţia f nu este derivabilă ı̂n x0 , dar se spune că f are derivată finită ı̂n punctul x0 .
2. Dacă f nu este derivabilă ı̂n x0 , dar există limitele laterale
f (x) − f (x0 )
f 0s (x0 ) = x→x
lim
0
x<x0
x − x0
sau
f (x) − f (x0 )
f 0d (x0 ) = x→x
lim ,
0
x>x0
x − x0
4 CURS 6.
atunci aceste limite se numesc derivate laterale ale funcţiei f ı̂n punctul x0 .
Se ştie că derivata funcţiei ı̂n punctul x0 este coeficientul unghiular al tangentei la graficul
lui f ı̂n punctul (x0 , f (x0 )). În punctele ı̂n care derivatele laterale sunt diferite, graficul lui f
are o tangentă la stânga şi o tangentă la dreapta, adică ı̂n aceste puncte nu există tangentă
unică.
Teorema. O funcţie derivabilă ı̂ntr-un punct este continuă ı̂n acel punct.
Demonstraţie. Fie f : A ⊂ R → R derivabilă ı̂n x0 . Pentru orice x ∈ A, x 6= x0 avem
f (x) − f (x0 )
f (x) = f (x0 ) + · (x − x0 ) .
x − x0
Trecem la limită şi ţinem seama că
f (x) − f (x0 )
lim = f 0 (x0 )
x→x0
x6=x0
x − x0
este un număr finit. Rezultă că

f (x) − f (x0 )
lim f (x) = f (x0 ) + lim · (x − x0 ) = f (x0 ),
x→x0 x→x0 x − x0
deci funcţia f este continuă ı̂n x0 .
Reciproca nu este adevărată: nu orice funcţie continuă ı̂ntr-un punct este şi derivabilă ı̂n
acel punct. De exemplu, funcţia f : R → R, f (x) = |x| este continuă ı̂n x = 0, dar nu este
derivabilă ı̂n acest punct.
Reamintim câteva reguli de bază ale calculului diferenţial.
Dacă f, g : A → R sunt derivabile ı̂ntr-un punct x0 ∈ A ∩ A0 , atunci:
1. f ± g este derivabilă ı̂n x0 şi (f ± g)0 (x0 ) = f 0 (x0 ) ± g 0 (x0 ).
2. λf, λ ∈ R este derivabilă ı̂n x0 şi (λf )0 (x0 ) = λf 0 (x0 ).
3. f · g este derivabilă ı̂n x0 şi
(f · g)0 (x0 ) = f 0 (x0 ) · g(x0 ) + f (x0 ) · g 0 (x0 ).

f
4. dacă g(x0 ) 6= 0, atunci g este derivabilă ı̂n x0 şi
f 0 (x0 )g(x0 ) − f (x0 )g 0 (x0 )

f 0
(x0 ) = .
g g 2 (x0 )
5. Derivarea funcţiei compuse. Fie f : D → E şi g : E → R două funcţii. Dacă f este

derivabilă ı̂n x0 ∈ D şi g este derivabilă ı̂n punctul y0 = f (x0 ), atunci funcţia compusă
g ◦ f : D → R este derivabilă ı̂n x0 şi (g ◦ f )0 (x0 ) = g 0 (y0 ) · f 0 (x0 ).
Dacă f este derivabilă pe D şi g este derivabilă pe E, atunci g ◦ f este derivabilă pe D şi are
loc formula (g ◦ f )0 = (g 0 ◦ f ) · f 0 .
6. Derivarea funcţiei inverse. Fie f : D → E o funcţie bijectivă, derivabilă ı̂n x0 ∈ D şi
f 0 (x0 ) 6= 0. Atunci inversa g = f −1 este derivabilă ı̂n punctul y0 = f (x0 ) şi g 0 (y0 ) = f 0 (x
1
0)
.
0 −1
Deci, dacă f admite inversă şi f (x) 6= 0, ∀x ∈ D, atunci funcţia inversă f : E → E este
derivabilă şi are loc formula
1
(f −1 )0 = 0 .
f ◦ f −1
7. Derivata unui determinant

f11 (x) f12 (x) · · · f1n (x)
 0
f11 (x) f12 (x) · · · f1n (x) Xn . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
0
f (x) f 0 (x) · · · f 0 (x)

. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . =
k1 k2 kn
fn1 (x) fn2 (x) · · · fnn (x) k=1 . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
fn1 (x) fn2 (x) · · · fnn (x)
5
Proprietăţi ale funcţiilor derivabile
Fie f : A → R, A ⊂ R.
Definiţie. Punctul x0 ∈ A este punct de extrem local pentru funcţia f, dacă ∃δ > 0 astfel
ı̂ncât diferenţa f (x) − f (x0 ) nu-şi schimbă semnul pentru x ∈ A ∩ (x0 − δ, x0 + δ).
Teorema lui Fermat. Într-un punct interior de extrem local al unei funcţii, derivata
funcţiei, dacă există, este egală cu zero.
Demonstraţie. Fie f : A → R, x0 ∈ A punct de extrem local al funcţiei ı̂n care există
f 0 (x0 ). Rezultă că ∃δ > 0 astfel ı̂ncât f (x) − f (x0 ) nu-şi schimbă semnul pentru orice
x ∈ A ∩ (x0 − δ, x0 + δ). Fie
x ∈ (x0 − δ, x0 ) ∩ A şi x0 ∈ (x0 , x0 + δ) ∩ A.
Avem
f (x) − f (x0 ) f (x0 ) − f (x0 )
· ≤ 0.
x − x0 x0 − x0
Trecem la limită pentru x → x0 , x < x0 şi x0 → x0 , x0 > x0 şi obţinem
f 0s (x0 ) · f 0d (x0 ) ≤ 0.
Dar f fiind derivabilă ı̂n x0 , avem
f 0s (x0 ) = f 0d (x0 ) = f 0 (x0 ),

2
deci [f 0 (x0 )] ≤ 0, de unde rezultă că f 0 (x0 ) = 0.
Definiţie. Punctele ı̂n care derivata unei funcţii se anulează se numesc puncte critice sau
staţionare ale lui f.
Observaţie. O funcţie poate avea puncte critice care nu sunt puncte de extrem. De exem-
plu f (x) = |x| , x ∈ R are ı̂n x = 0 punct de extrem, dar nu este derivabilă ı̂n acest punct,
deci x = 0 nu este punct critic pentru f.
De asemenea, există funcţii care ı̂n punctele critice nu au extrem. De exemplu g(x) = x3 ,
x ∈ R are x = 0 punct critic, care nu este şi punct de extrem.
Teorema lui Rolle. Dacă f : [a, b] → R este continuă pe [a, b], este derivabilă pe (a, b) şi
dacă f (a) = f (b), atunci există c ∈ (a, b) astfel ı̂ncât f 0 (c) = 0.
Teorema lui Cauchy. Dacă funcţiile f, g : [a, b] → R sunt continue pe [a, b], derivabile
pe (a, b) şi g 0 (x) 6= 0, ∀x ∈ (a, b), atunci există c ∈ (a, b) astfel ı̂ncât
f (b) − f (a) f 0 (c)

= 0 .
g(b) − g(a) g (c)
Teorema lui Lagrange - teorema creşterilor finite. Dacă f : [a, b] → R este continuă
pe [a, b], derivabilă pe (a, b), atunci există c ∈ (a, b) astfel ı̂ncât
f (b) − f (a) = f 0 (c) · (b − a).

Curs 7
DERIVATE DE ORDIN SUPERIOR
Fie f : A → R o funcţie derivabilă pe un subinterval I ⊂ A. Funcţia f este derivabilă

de două ori ı̂n punctul x0 ∈ I ∩ I 0 , dacă funcţia f 0 este derivabilă ı̂n x0 , adică
f 0 (x) − f 0 (x0 )
lim
x→x 0
x6=x0
x − x0
2
există şi este finită. Această limită se notează cu f 00 (x0 ) sau ddxf2 (x0 ) şi se numeşte derivata
a doua a funcţiei f ı̂n punctul x0 .
Dacă funcţia f 0 este derivabilă pe mulţmea I, atunci derivata de ordinul doi a funcţiei f,
notată f 00 , se defineşte prin relaţia f 00 = (f 0 )0 . În general, derivata de ordinul n a funcţiei f ,
notată f (n) , se defineşte prin recurenţă
h i
f (n) = f (n−1) 0 , n = 1, 2, ...
n
Pentru derivata de ordinul n se mai foloseşte notaţia ddxnf .
Mulţimea funcţiilor care au derivată de ordinul n continuă pe [a, b] se notează C n [a, b], deci
n o
C n [a, b] = f : [a, b] → R ∃f (n) continuă .

Exemple. 1. Să se calculeze derivata de ordinul n a funcţiei

b
f (x) = ln(ax + b), x > − .
a
Avem succesiv:
a −a2 2a3 (−1)n−1 (n − 1)!an
f 0 (x) = , f 00 = , f 000
= , ..., f (n)
(x) = .
ax + b (ax + b)2 (ax + b)3 (ax + b)n
2. Se arată prin inducţie că

π π
(sin x)(n) = sin x + n şi (cos x)(n) = cos x + n .
2 2
Pentru a calcula derivata de ordin superior a unui produs de două funcţii, se foloseşte for-
mula lui Leibniz:
n
X
(f · g)(n) = Cnk f (n−k) · g (k) .
k=0

Exemplu. Să se calculeze derivata de ordinul n a funcţiei f (x) = x2 + 1 · eax . Soluţie.
Aplicând formula lui Leibniz, avem
(n) (n−1) (n−2)
f (n) (x) = x2 + 1 · (eax ) + Cn1 · 2x · (eax ) + Cn2 · 2 · (eax )

=
1
2 CURS 7.
= eax x2 + 1 an + 2nxan−1 + n (n − 1) an−2 .

FORMULA LUI TAYLOR PENTRU FUNCŢII DE O VARIABILĂ
Formula lui Taylor permite exprimarea unei funcţii cu ajutorul unui polinom şi al unui
rest. Se pot aproxima valorile unei funcţii ı̂n vecinătatea unui punct cunoscând derivatele
sale ı̂n punctul respectiv.
Teorema lui Taylor.
Fie f : I ⊂ R → R, [a, b] ⊂ I. Dacă

1. f ∈ C n [a, b].
2. există derivata de ordinul n + 1 pe (a, b),
atunci pentru orice x, x0 ∈ [a, b], există relaţia
x − x0 0 (x − x0 )2 00 (x − x0 )n (n)
f (x) = f (x0 ) + f (x0 ) + f (x0 ) + ... + f (x0 ) + Rn (x),
1! 2! n!
unde
(x − x0 )n+1 (n+1)
Rn (x) = f (x0 + θ(x − x0 )) , 0 < θ < 1,
(n + 1)!
numită formula lui Taylor de ordinul n a funcţiei f, relativă la punctul x0 .
Demonstraţie. Se consideră funcţia F : [a, b] → R,
b−x 0 (b − x)2 00 (b − x)n (n)
F (x) = f (x) + f (x) + f (x) + ... + f (x) + A · (b − x)n+1 ,
1! 2! n!
unde A este o constantă care se determină din condiţia F (a) = F (b). Funcţia F verifică
ipotezele teoremei lui Rolle. Rezultă că există c ∈ (a, b) astfel ı̂ncât F 0 (c) = 0. Avem
1 0 (b − x) 00 2(b − x) 00 (b − x)n (n+1)
F 0 (x) = f 0 (x) − f (x) + f (x) − f (x) + ... + f (x)−
1! 1! 2! n!
(b − x)n (n+1)
−A · (n + 1)(b − x)n = f (x) − A · (n + 1)(b − x)n .
n!
Cum F 0 (c) = 0, rezultă că
f (n+1) (c)
A= , c ∈ (a, b).
(n + 1)!
Egalând
b−a 0 (b − a)2 00 (b − a)n (n) f (n+1) (c)
F (a) = f (a) + f (a) + f (a) + ... + f (a) + (b − a)(n+1) ,
1! 2! n! (n + 1)!
cu
F (b) = f (b),
rezultă
b−a 0 (b − a)2 00 (b − a)n (n) (b − a)n+1 (n+1)
f (b) = f (a) + f (a) + f (a) + ... + f (a) + f (c),
1! 2! n! (n + 1)!
unde c ∈ (a, b).
Dacă ı̂n această formulă ı̂nlocuim b cu x şi a cu x0 , se obţine formula lui Taylor, cu restul
(x − x0 )n+1 (n+1)
Rn (x) = f (c), unde c ∈ (x0 , x) se poate scrie sub forma c = x0 + θ(x − x0 ).
(n + 1)!
Observaţii. Polinomul
x − x0 0 (x − x0 )2 00 (x − x0 )n (n)
Tn (x) = f (x0 ) + f (x0 ) + f (x0 ) + ... + f (x0 )
1! 2! n!
3
se numeşte polinomul lui Taylor de grad n relativ la funcţia f şi punctul x0 .

Funcţia
(x − x0 )n+1 (n+1)
Rn (x) = f (x0 + θ(x − x0 )) , 0 < θ < 1,
(n + 1)!
se numeşte restul de ordinul n al formulei lui Taylor, scris sub forma lui Lagrange.
(k)
Conseciţa 1. Tn (x0 ) = f (k) (x0 ), k = 0, n.
Derivând de k ori funcţia Tn , obţinem
x − x0 (k+1) (x − x0 )(n−k) (n)
Tn(k) (x) = f (k) (x0 ) + ·f (x0 ) + ... + f (x0 ),
1! (n − k)!
(k)
deci Tn (x0 ) = f (k) (x0 ), k = 0, n.
Consecinţa 2. Restul de ordinul n al formulei lui Taylor pentru un polinom de gradul n
este identic nul, adică
x − x0 0 (x − x0 )n (n)
P (x) = P (x0 ) + P (x0 ) + ... + P (x0 ).
1! n!
Fie o o funcţie care satisface condiţia

o(y)
lim = 0.
y→0 y
Restul ı̂n formula lui Taylor se poate exprima şi cu ajutorul funcţiei o. Într-adevăr
(x − x0 )(n+1) (x − x0 )n+1 1
= 0 ((x − x0 )n ) , pentru că lim = 0,
(n + 1)! x→x 0 (n + 1)! (x − x0 )n
deci dacă derivata de ordin n + 1, f (n+1) este mărginită ı̂n [a, b], atunci formula lui Taylor
se poate scrie ca
x − x0 0 (x − x0 )2 00 (x − x0 )n (n)
f (x) = f (x0 ) + f (x0 ) + f (x0 ) + ... + f (x0 ) + o ((x − x0 )n ) ,
1! 2! n!
care se numeşte formula lui Taylor cu restul sub forma lui Peano.
Dacă ı̂n formula lui Taylor se consideră x0 = 0, se obţine formula lui Mac Laurin:
x 0 xn (n) x(n+1) (n+1)
f (x) = f (0) + f (0) + ... + f (0) + f (θx), θ ∈ (0, 1).
1! n! (n + 1)!
Formula lui Mac Laurin cu restul sub forma lui Peano este
x 0 xn (n)
f (x) = f (0) + f (0) + ... + f (0) + o (xn ) .
1! n!
Exemplu. Formula lui Mac Laurin pentru funcţia f (x) = ex , x ∈ R este
x x2 xn xn+1 θx
ex = 1 + + + ... + + e , 0 < θ < 1.
1! 2! n! (n + 1)!
Unei funcţii care admite derivată de orice ordin i se poate ataşa seria ei Taylor
X (x − x0 )n
f (n) (x0 ),
n!
n≥0
care poate fi convergentă sau nu. Dacă lim Rn (x) = 0, pentru x ∈ D, atunci seria Taylor
n→∞
ataşată acestei funcţii este convergentă şi suma ei este f:
∞
X (x − x0 )n (n)
f (x) = f (x0 ), x ∈ D.
n=0
n!
4 CURS 7.
În acest caz se spune că am dezvoltat pe f ı̂n serie Taylor, ı̂ntr-o vecinătate a punctului x0 ,
sau ı̂n serie de puteri ale lui x − x0 .
Seria Mac Laurin ataşată funcţiei f se obţine pentru x0 = 0
∞
X xn (n)
f (x) = f (0), x ∈ D.
n=0
n!
Exemplu. Să revenim la funcţia ex . Avem

x x2 xn xn+1 θx
ex = 1 + + + ... + + e , 0 < θ < 1.
1! 2! n! (n + 1)!
Să demonstrăm că
x(n+1) θx
lim Rn = lim e = 0, x ∈ R.
n→∞ n→∞ (n + 1)!
Pentru x fixat, eθx , θ ∈ (0, 1) este mărginit. Arătăm că

xn+1
lim = 0.
n→∞ (n + 1)1
Dacă x este fixat, există un număr natural N astfel ı̂ncât |x| < N. Notăm |x| N = q < 1. Avem
n+1
x x x x x
(n + 1)! = 1 · 2 · ... · n · n + 1 =

x x x x
x x
= · · ... · · · ... · · <

1 2 N − 1 N n n + 1
N −1
x x x |x|
< · · ... ·
· q · q · ... · q = · q n−N +2 ,
1 2 N − 1 | {z } (N − 1)!
n+1−(N −1)
|x|N −1
unde (N −1)! este o constantă ce nu depinde de n, iar lim q n−N +2 = 0. Rezultă că
n→∞
n+1
x
lim = 0,
n→∞ (n + 1)!
deci funcţia f (x) = ex se poate dezvolta ı̂n serie de puteri ale lui x şi avem
∞
X xn
ex = , x ∈ R.
n=0
n!
Dăm ı̂n continuare câteva exemple de dezvoltări ı̂n serie de puteri ale lui x. Avem
∞
X xn
ex = , x∈R
n=0
n!
∞
X x2n+1
sin x = (−1)n , x∈R
n=0
(2n + 1)!
∞
X x2n
cos x = (−1)n , x∈R
n=0
(2n)!
∞
1 X
= xn , x ∈ (−1, 1)
1 − x n=0
∞
X xn
ln(1 + x) = (−1)n−1 , x ∈ (−1, 1]
n=1
n
α α(α − 1 2 α(α − 1) · ... · (α − n + 1 n
(1 + x)α = 1 + x + x + ... + x + ..., x ∈ (−1, 1), α ∈ R.
1! 2! n!
Curs 8
DERIVATE PARŢIALE
Fie A ⊂ Rn , f : A → R o funcţie de n variabile reale şi x0 = (x01 , x02 , ..., x0n ) ∈ A ∩ A0

un punct de acumulare al lui A.
Definiţie. Funcţia f este derivabilă ı̂n punctul x0 ı̂n raport cu variabila xk , dacă
f (x01 , ..., x0k−1 , xk , x0k+1 , ...x0n ) − f (x01 , ..., x0k−1 , x0k , x0k+1 , ..., x0n )
lim 0 ,
xk →xk xk − x0k
există şi este finită.

Această limită se numeşte derivata parţială a funcţiei f ı̂n raport cu xk ı̂n punctul x0 şi se
notează
∂f 0
f 0xk (x0 ) sau (x ).
∂xk
Definiţie. Funcţia f are derivată parţială ı̂n raport cu xk pe mulţimea A, dacă ea admite
derivate parţiale ı̂n raport cu xk ı̂n orice punct din A.
Atunci funcţia care ataşează fiecărui punct din A valoarea derivatei parţiale ı̂n raport cu xk
ı̂n acel punct, se numeşte derivata parţială a lui f ı̂n raport cu xk şi se notează
∂f
f 0xk sau .
∂xk
Derivata parţială f 0xk este de fapt derivata funcţiei f (x1 , ..., xk−1 , · , xk+1 , ..., xn ) de o singură
variabilă, xk , ı̂n care celelalte variabile ale funcţiei f, adică x1 , ..., xk−1 , xk+1 , ...xn , sunt fixate.
Exemple. 1. f : R2 → R, f (x, y) = x3 − xy 2 + y 3 . Derivatele parţiale sunt:
∂f ∂f
(x, y) = 3x2 − y 2 , (x, y) = −2xy + 3y 2 .
∂x ∂y
2. f (x, y) = y x , y > 0. Derivatele parţiale sunt
f 0x (x, y) = y x · ln y, f 0y (x, y) = x · y x−1 .
Dacă funcţia f este derivabilă ı̂n raport cu variabila xk ı̂n punctul x0 , atunci ea este continuă
ı̂n raport cu variabila xk ı̂n punctul x0 , dar derivabilitatea ı̂n raport cu fiecare variabilă ı̂n
parte, nu implică continuitatea globală.
Exemplu. (
xy 2
x3 +y 3 , (x, y) 6= (0, 0)
f (x, y) =
0, (x, y) = (0, 0)
Calculăm derivatele parţiale ı̂n origine:
f (x, 0) − f (0, 0) ∂f
lim =0 ⇒ (0, 0) = 0
x→0 x−0 ∂x
1
2 CURS 8.
f (0, y) − f (0, 0) ∂f
lim =0 ⇒ (0, 0) = 0,
y→0 y−0 ∂y
deci f are derivate parţiale ı̂n (0, 0), dar nu este continuă ı̂n (0, 0), pentru că nu are limită
globală ı̂n origine:
m 2 x3 m2
lim f (x, y) = lim = .
(x,y)→(0,0) x→0 x3 (1 + m3 ) 1 + m3
y=mx
Derivate parţiale de ordin superior
Fie f : A → R, A ⊂ Rn o funcţie de n variabile derivabilă ı̂n raport cu variabila xk pe

o mulţime I ⊂ A.
Spunem că f este derivabilă de două ori ı̂n raport cu xk şi xi ı̂n punctul x0 ∈ I ∩ I 0 dacă
funcţia f 0xk este derivabilă ı̂n raport cu xi ı̂n punctul x0 , adică următoarea limită există şi
este finită:
f 0xk (x01 , ..., x0i−1 , xi , x0i+1 , ...x0n ) − f 0xk (x01 , ...x0i−1 , x0i , x0i+1 , ..., x0n )
lim 0 .
xi →xi xi − x0i
Această limită se numeşte derivata parţială de ordinul doi a lui f ı̂n raport cu xk şi xi ,
calculată ı̂n punctul x0 şi se notează
∂2f
fx00k xi (x0 ) sau (x0 ).
∂xi ∂xk
Rezultă că derivata parţială de ordinul doi este derivata parţială a unei derivate de ordinul
ı̂ntâi:
∂2f

∂ ∂f
fx00k xi = f 0xk 0xi sau

= .
∂xi ∂xk ∂xi ∂xk
Dacă i 6= k, atunci derivata fx00k xi se numeşte derivată mixtă. Dacă i = k, atunci derivata se
2
∂ f
notează fx002 sau ∂x 2 . În general, o derivată parţială de ordinul n este o derivată de ordinul
k k
ı̂ntâi a unei derivate parţiale de ordinul n − 1.
Exemplul 1. Să se calculeze derivatele parţial de ordinul doi pentru o funcţie f : A ⊂

R2 → R ı̂ntr-un punct (x0 , y0 ). Avem
∂f f (x, y0 ) − f (x0 , y0 )
f 0x (x0 , y0 ) = (x0 , y0 ) = lim
∂x x→x0 x − x0
∂f f (x0 , y) − f (x0 , y0 )
f 0y (x0 , y0 ) = (x0 , y0 ) = lim
∂y y→y 0 y − y0
∂2f f 0 (x, y0 ) − f 0x (x0 , y0 )
fx002 (x0 , y0 ) = 2
(x0 , y0 ) = lim x
∂x x→x0 x − x0
00 ∂2f f 0 (x0 , y) − f 0x (x0 , y0 )
fxy (x0 , y0 ) = (x0 , y0 ) = lim x
∂y∂x y→y0 y − y0
00 ∂2f f 0y (x, y0 ) − f 0y (x0 , y0 )

fyx (x0 , y0 ) = (x0 , y0 ) = lim
∂x∂y x→x0 x − x0
∂2f f 0y (x0 , y) − f 0y (x0 , y0 )
fy002 (x0 , y0 ) = 2
(x0 , y0 ) = lim .
∂y y→y0 y − y0
3
Exemplul 2. Să se calculeze derivatele parţiale de ordinul doi pentru funcţia

f (x, y) = x2 y 3 − y 2 + x. Avem
f 0x (x, y) = 2xy 3 + 1
f 0y (x, y) = 3x2 y 2 − 2y
fx002 (x, y) = 2y 3
fy002 (x, y) = 6x2 y − 2
00 00
fxy (x, y) = 6xy 2 , fyx (x, y) = 6xy 2 .
00 00
În anumite condiţii, derivatele mixte fxy şi fyx sunt egale.
Teorema lui Schwarz.
00 00
Dacă funcţia f : A ⊂ R2 → R admite derivate parţiale mixte fxy şi fyx continue ı̂ntr-o
vecinătate V a punctului (x0 , y0 ), atunci
00 00
fxy (x0 , y0 ) = fyx (x0 , y0 ) .
Demonstraţie. Fie (x, y) ∈ V. Considerăm funcţiile auxiliare
h = f (·, y) − f (·, y0 ) , g = f (x, ·) − f (x0 , ·) .
Avem h(x) − h(x0 ) = g(y) − g(y0 ). Aplicând teorema lui Lagrange, rezultă că există punctul
ξ ı̂ntre x0 şi x şi există punctul η ı̂ntre y0 şi y astfel ı̂ncât
h0 (ξ) · (x − x0 ) = g 0 (η) · (y − y0 )
sau
[f 0x (ξ, y) − f 0x (ξ, y0 )] · (x − x0 ) = f 0y (x, η) − f 0y (x0 , η) · (y − y0 ) .

Aplicăm din nou teorema lui Lagrange: există punctul η1 ı̂ntre y0 şi y şi există punctul ξ1
ı̂ntre x0 şi x astfel ı̂ncât
00 00
fxy (ξ, η1 ) · (y − y0 ) · (x − x0 ) = fyx (ξ1 , η) · (x − x0 ) · (y − y0 ) ,
sau
00 00
fxy (ξ, η1 ) = fyx (ξ1 , η) .
Dacă
(x, y) → (x0 , y0 ) ⇒ (ξ, η1 ) → (x0 , y0 ) şi (ξ1 , η) → (x0 , y0 ) .

00 00
Cum fxy şi fyx sunt funcţii continue ı̂n (x0 , y0 ) rezultă că
00 00
fxy (x0 , y0 ) = fyx (x0 , y0 ) .
4 CURS 8.
DERIVAREA FUNCŢIILOR COMPUSE
Fie D ⊂ R2 un domeniu din plan. Fie funcţiile f : D → R şi u, v : (a, b) → R astfel

ı̂ncât punctul (u(x), v(x)) ∈ D, ∀x ∈ (a, b). Considerăm funcţia compusă
F : (a, b) → R, F (x) = f (u(x), v(x)).
Teoremă. Dacă funcţia f : D → R are derivate parţiale f 0u , f 0v dintre care cel puţin una
este continuă şi dacă funcţiile u, v : (a, b) → R sunt derivabile, atunci funcţia
F : (a, b) → R F (x) = f (u(x), v(x))
este derivabilă şi avem
F 0 (x) = f 0u (u(x), v(x)) · u0 (x) + fv (u(x), v(x)) · v 0 (x).
Demonstraţie. Să presupunem că f 0u este continuă. Fie x0 ∈ (a, b). Vom calcula F 0 (x0 ).
Avem
F (x) − F (x0 ) f (u(x), v(x)) − f (u(x0 ), v(x0 )
= =
x − x0 x − x0
f (u(x), v(x)) − f (u(x0 ), v(x)) f (u(x0 ), v(x)) − f (u(x0 ), v(x0 ))
= + .
x − x0 x − x0
Aplicăm teorema lui Lagrange diferenţei de la numărătorul primei fracţii. Rezultă că există
ξ ı̂ntre (u(x0 ) şi u(x) astfel ı̂ncât
F (x) − F (x0
=
x − x0
u(x) − u(x0 ) f (u(x0 ), v(x)) − f (u(x0 ), v(x0 )) v(x) − v(x0 )
= f 0u (ξ, v(x)) · + · .
x − x0 v(x) − v(x0 ) x − x0
Trecem la limită ı̂n ambii membri ai acestei egalităti pentru x → x0 şi ţinem seama că f 0u
este continuă. Rezultă că
F (x) − F (x0 )
lim = f 0u (u(x0 ), v(x0 )) · u0 (x0 ) + f 0v (u(x0 ), v(x0 )) · v 0 (x0 ).
x→x0 x − x0
Formula dată de această teoremă se mai poate scrie sub forma
dF ∂f du ∂f dv
= · + · .
dx ∂u dx ∂v dx
Dacă funcţia compusă este de forma F (x) = f [u1 (x), ..., un (x)] , formula de derivare se poate
generaliza:
F 0 (x) = f 0u1 · u01 + f 0u2 · u02 + ... + f 0un · u0n
sau
n
dF X ∂f dui
= · .
dx i=1
∂ui dx
Formula dedusă se aplică şi pentru calculul derivatelor de ordin superior. Să calculăm
00 00
derivata de ordinul doi a lui F , ı̂n cazul ı̂n care derivatele mixte fuv şi fvu sunt continue,
deci egale.
Vom deriva funcţia F 0 (x) = f 0u (u, v) · u0 + f 0v (u, v) · v 0 . Avem
F 00 (x) = (fu002 · u0 + fuv

00
· v 0 ) · u0 + f 0u · u00 + (fvu
00
· u0 + fv002 · v 0 ) · v 0 + f 0v · v 00 =
= fu002 · (u0 )2 + 2fuv

00
· u0 · v 0 + fv002 · (v 0 )2 + f 0u · u00 + f 0v · v 00 ,
5
sau, cu altă notaţie

2 2
d2 F ∂2f ∂ 2 f du dv ∂2f ∂f d2 u ∂f d2 v

du dv
= · +2 · · + 2 · + · + · .
dx2 ∂u2 dx ∂v∂u dx dx ∂v dx ∂u dx2 ∂v dx2
Exemplu. Să se calculeze derivatele de ordinul ı̂ntâi şi ordinul doi pentru funcţia
F (x) = f (x2 , sin x), unde f are derivate parţiale de ordinul ı̂ntâi şi ordinul doi continue.
Notăm u = x2 şi v = sin x, deci F (x) = f [u(x), v(x)].
F 0 (x) = f 0u (u, v) · u0 (x) + f 0v (u, v) · v 0 (x) = 2x · f 0u (u, v) + cos x · f 0v (u, v).
F 00 (x) = 2f 0u (u, v) + 2x (fu002 · u0 (x) + fuv

00
· v 0 (x)) − sin x · f 0v (u, v)+
00
+ cos x · (fvu · u0 (x) + fv002 · v 0 (x)) =
00
= 2f 0u + 2x (2x · fu002 + cos x · fuv ) − sin x · f 0v + cos x (2xfuv
00
+ fv002 · cos x) =
= 4x2 fu002 + 4x cos x · fuv
00
+ cos2 x · fv002 + 2f 0u − sin x · f 0v .
Funcţiile compuse considerate până acum sunt funcţii compuse de o variabilă. Regula dedusă
se aplică şi funcţiilor compuse de două sau mai multe variabile.
Să considerăm F (x, y) = f (u, v), unde u şi v sunt funcţii de x şi y. Atunci
F (x, y) = f [u(x, y), v(x, y)]
este o funcţie compusă de variabile x şi y. Presupunem că f are derivate parţiale de ordinul
ı̂ntâi şi cel puţin una este continuă, iar u şi v au derivate parţiale. Derivatele parţiale ale
funcţiei F sunt
∂F ∂f ∂u ∂f ∂v
(x, y) = · + ·
∂x ∂u ∂x ∂v ∂x
∂F ∂f ∂u ∂f ∂v
(x, y) = · + · .
∂y ∂u ∂y ∂v ∂y
sau, cu altă scriere a derivatelor parţiale
F 0x (x, y) = f 0u · u0x + f 0v · v 0x
F 0y (x, y) = f 0u · u0y + f 0v · v 0y
Dacă f, u şi v au derivate parţiale de ordinul doi, ı̂n condiţiile ı̂n care teorema lui Schwarz
are loc să calculăm de exemplu Fy002 . Trebuie să derivăm ı̂n raport cu y funcţia
F 0y (x, y) = f 0u (u, v) · u0y + f 0v (u, v) · v 0y .
Avem
Fy002 (x, y) = fu002 · u0y + fuv

00
· v 0y · u0y + f 0u · u00y2 + fvu
00
· u0y + fv002 · v 0y · v 0y + f 0v · vy002 =

2 2
= fu002 · u0y 00
+ 2 · fuv · u0y · v 0y + fv002 · v 0y + f 0u · u00y2 + f 0v · vy002 .
Curs 9
FUNCŢII OMOGENE
Considerăm o mulţime D ⊂ Rn cu proprietatea că pentru ∀x ∈ D şi ∀t > 0, avem tx ∈ D.

O astfel de mulţime se numeşte con ı̂n Rn .
Definiţie. Funcţia f : D → R este omogenă de ordinul p, p ∈ R, dacă pentru orice

x = (x1 , x2 , ..., xn ) ∈ D şi pentru orice t > 0, avem
f (tx1 , tx2 , ..., txn ) = tp · f (x1 , x2 , ..., xn ).

xy 3
Exemplu. f (x, y) = x2 +y 2 , (x, y) 6= (0, 0) este omogenă de ordinul doi pentru că
t4 xy 3
f (tx, ty) = = t2 f (x, y).
t2 x2 + t2 y 2
Teoremă. Identitatea lui Euler.
Fie f : D → R o funcţie care are derivate parţiale continue.

Funcţia f este omogenă de ordinul p, dacă şi numai dacă este ı̂ndeplinită relaţia
n
X ∂f
xi · (x) = p · f (x), ∀x = (x1 , ..., xn ) ∈ D,
i=1
∂xi
numită identitatea lui Euler.
Demonstraţie. Condiţia este necesară: presupunem că f este omogenă şi demonstrăm că
are loc identitatea lui Euler.
Cum f este omogenă, avem
f (tx1 , tx2 , ..., txn ) = tp · f (x1 , x2 , ..., xn ), ∀x = (x1 , ..., xn ) ∈ D, ∀t > 0.
Notăm tx1 = u1 , ..., txn = un şi avem f (u1 , ...un ) = tp · f (x1 , ..., xn ). Derivăm această relaţie
ı̂n raport cu t:
∂f ∂f
· u0 (t) + ... + · u0 (t) = ptp−1 · f (x1 , ..., xn )
∂u1 1 ∂un n
sau
n
X ∂f
xi · (tx1 , ..., txn ) = ptp−1 · f (x1 , ..., xn ).
i=1
∂u i
Pentru t = 1, obţinem
n
X ∂f
xi · (x1 , ..., xn ) = p · f (x1 , ..., xn ).
i=1
∂xi
1
2 CURS 9.
Condiţia este suficientă: presupunem că f ı̂ndeplineşte identitatea lui Euler şi arătăm că
atunci f este omogenă.
Considerăm funcţia
f (tx1 , ..., txn )
F : (0, ∞) → R, F (t) = .
tp
Notăm txi = ui , i = 1, n şi derivăm:
Pn ∂f
0
tp i=1 ∂ui (u1 , ..., un ) · u0i − ptp−1 f (u1 , ..., un )
F (t) = =
t2p
Pn ∂f
i=1 txi ∂u (u1 , ..., un ) − pf (u1 , ..., un )
= i
= 0,
tp+1
pentru că la numărător apare identitatea lui Euler scrisă ı̂n punctul tx = (tx1 , ..., txn ) =
(u1 , ..., un ).
Din F 0 (t) = 0 rezultă că F este constantă, deci F (t) = F (1).
f (tx1 , ..., txn )

⇒ = f (x1 , ..., xn ),
tp
deci f este funcţie omogenă.
Exemplu. Fie f (x, y, z) = xk · xy+yz 0 0

z 2 , z 6= 0. Să se calculeze xf x + yf y + zf z .
0
k
Soluţie. Funcţia f este omogenă de ordinul k: f (tx, ty, tz) = t ·f (x, y, z), deci este ı̂ndeplinită
identitatea lui Euler
⇒ xf 0x + yf 0y + zf 0z = k · f (x, y, z).
FORMULA LUI TAYLOR PENTRU FUNCŢII DE MAI MULTE VARIABILE
Această formulă permite exprimarea unei funcţii ca suma dintre un polinom şi un rest.
Vom da mai ı̂ntâi formula pentru funcţii de două variabile.
Fie D ⊂ R2 un domeniu convex: ∀M0 , M1 ∈ D rezultă că şi segmentul M0 M1 ⊂ D. Vom
folosi operatorul de derivare:

∂ ∂ ∂f ∂f
(x − a) + (y − b) f = (x − a) + (y − b)
∂x ∂y ∂x ∂y
(n) n
∂nf

∂ ∂ X
(x − a) + (y − b) f= Cnk · (x − a)n−k · (y − b)k ·
∂x ∂y ∂xn−k ∂y k
k=0
n
Teoremă. Fie f : D → R. Dacă f ∈ C (D) şi dacă f are derivate parţiale de ordinul n + 1,
atunci pentru orice două puncte (a, b) ∈ D, şi (x, y) ∈ D, are loc relaţia
(2)
1 ∂ ∂ 1 ∂ ∂
f (x, y) = f (a, b)+ (x − a) + (y − b) f (a, b)+ (x − a) + (y − b) f (a, b)+
1! ∂x ∂y 2! ∂x ∂y
(n)
1 ∂ ∂
+... + (x − a) + (y − b) f (a, b) + Rn (x, y),
n! ∂x ∂y
unde
(n+1)
1 ∂ ∂
Rn (x, y) = (x − a) + (y − b) f (c, d),
(n + 1)! ∂x ∂y
iar c = a + θ(x − a), d = b + θ(y − b), θ ∈ (0, 1) numită formula lui Taylor de ordinul n a
funcţiei f , relativ la punctul (a, b).
3
Dacă considerăm (a, b) = (0, 0), atunci se obţine formula lui Mac-Laurin:
n (k)
X 1 ∂ ∂
f (x, y) = f (0, 0) + x +y f (0, 0) + Rn (x, y),
k! ∂x ∂y
k=1
unde (n+1)
1 ∂ ∂
Rn (x, y) = x +y f (θx, θy), θ ∈ (0, 1).
(n + 1)! ∂x ∂y
Formula lui Taylor restrânsă la primul termen (n=0) este formula lui Lagrange pentru
funcţii de două variabile: dacă f este continuă pe D ⊂ R2 şi are derivate parţiale de ordinul
ı̂ntâi, atunci
∂f ∂f
f (x, y) − f (a, b) = (x − a) (ξ η) + (y − b) (ξ, η),
∂x ∂y
unde ξ = a + θ(x − a), η = b + θ(y − b), θ ∈ (0, 1).
Exemplul 1. Să se scrie formula lui Taylor pentru
f (x, y) = x2 − xy + 2y 2 − x + 1, ı̂n punctul (2, 1).
Soluţie. Avem nevoie de valoarea lui f şi de derivatele parţiale ale funcţiei f ı̂n punctul
(2, 1).
00
f (2, 1) = 3, f 0x (2, 1) = 2, f 0y (2, 1) = 2, fx002 = 2, fy002 = 4, fxy = −1.
Avem:
(2)
1 ∂ ∂ 1 ∂ ∂
f (x, y) = f (2, 1)+ (x − 2) + (y − 1) f (2, 1)+ (x − 2) + (y − 1) f (2, 1) =
1! ∂x ∂y 2! ∂x ∂y

1 ∂f ∂f
= f (2, 1) + (x − 2) (2, 1) + (y − 1) (2, 1) +
1! ∂x ∂y
2 2
∂2f

1 2 ∂ f 2 ∂ f
+ (x − 2) · (2, 1) + (y − 1) · (2, 1) + 2(x − 2)(y − 1) · (2, 1) =
2! ∂x2 ∂y 2 ∂x∂y
= 3 + 2(x − 2) + 2(y − 1) + (x − 2)2 + 2(y − 1)2 − (x − 2)(y − 1).
În ipoteze analoage celor de mai sus, formula lui Taylor se poate generaliza pentru funcţii
de p variabile. Fie D ⊂ Rp , f : D → R, x = (x1 , ..., xp ) ∈ D, a = (a1 , ..., ap ) ∈ D. Avem:

1 ∂ ∂
f (x) = f (a) + (x1 − a1 ) + ... + (xp − ap ) f (a) + ...+
1! ∂x1 ∂xp
(n)
1 ∂ ∂
+ (x1 − a1 ) + ... + (xp − ap ) f (a) + Rn (x),
n! ∂x1 ∂xp
unde
(n+1)
1 ∂ ∂
Rn (x) = (x1 − a1 ) + ... + (xp − ap ) f (c), iar c = a+θ(x−a), 0 < θ < 1.
(n + 1)! ∂x1 ∂xp
Exemplul 2. Să se liniarizeze funcţia f (x, y, z) = xyz + ln(xyz) ı̂n jurul punctului (1, 1, 2).
Soluţie. Scriem formula lui Taylor pentru n = 1. Avem

1 ∂f ∂f ∂f
f (x, y, z) = f (1, 1, 2) + (x − 1) (1, 1, 2) + (y − 1) (1, 1, 2) + (z − 2) (1, 1, 2) + R1
1! ∂x ∂y ∂z
∂f ∂f ∂f 3
f (1, 1, 2) = 2 + ln 2, (1, 1, 2) = 3, (1, 1, , 2) = 3, (1, 1, 2) = .
∂x ∂y ∂z 2
4 CURS 9.
3 3
⇒ f (x, y, z) ≈ 2 + ln 2 + 3(x − 1) + 3(y − 1) + (z − 2) = 3x + 3y + z − 7 + ln 2.
2 2
DIFERENŢIALA
Fie U şi V spaţii vectoriale peste corpul numerelor reale.
Definiţie. Aplicaţia T : U → V se numeşte aplicaţie linară dacă ı̂ndeplinesţe condiţiile:
1. T (x + y) = T (x) + T (y), ∀x, y ∈ U.
2. T (α · x) = α · T (x), ∀x ∈ U, ∀α ∈ R.
Observaţie. Dacă aplicaţia T este liniară, atunci T (0) = 0.
Definiţie. Aplicaţia k·k : U → [0, ∞) care ı̂ndeplineşte condiţiile:

1. kxk = 0 ⇔ x = 0
2. kα · xk = |α| · kxk , ∀x ∈ U, ∀α ∈ R
3. kx + yk ≤ kxk + |yk , ∀x, y ∈ U,
se numeşte normă.
p
Exemplu. Funcţia k·k : R2 → [0, ∞), k(x, y)k = x2 + y 2 , este normă numită norma
euclidiană.
Aplicaţia d : U × U → R, d(x, y) = kx − yk este metrică pe U. Un spaţiu liniar pe care s-a
definit o normă, se numeşte spaţiu liniar normat.
Se demonstrează
Teorema. Fie U şi V spaţii normate. O aplicaţie liniară T : U → V este continuă, dacă şi
numai dacă ∃M > 0 astfel ı̂ncât kT (x)k ≤ M · kxk .
Corolar. Dacă f : Rn → Rm este o aplicaţie liniară, atunci ea este continuă şi trans-
feră mulţimi mărginite ı̂n mulţimi mărginite.
Definiţie. Fie U şi V spaţii liniare normate. Aplicaţia f : U → V este diferenţiabilă

Fréchet ı̂n punctul x0 ∈ int(U ), dacă există o aplicaţie T : U → V liniară şi continuă astfel
ı̂ncât
kf (x) − f (x0 ) − T (x − x0 )k
lim = 0.
x→x0
x6=x
kx − x0 k
0
Aplicaţia T se numeşte diferenţiala Fréchet a funcţiei f ı̂n punctul x0 şi se notează d f (x0 ).
Notând x − x0 = h, avem
kf (x0 + h) − f (x0 ) − T (h)k
lim = 0,
h→0 khk
h6=0
unde T (h) = d f (x0 )(h) este diferenţiala lui f ı̂n punctul x0 pentru creşterea h.
Funcţia f este diferenţiabilă pe U, dacă este diferenţiabilă ı̂n orice punct din U.
Teoremă. Diferenţiala unei funcţii ı̂ntr-un punct, dacă există, este unică.
Demonstraţie. Presupunem că f are două diferenţiale ı̂n punctul x0 : T1 şi T2 .

Fie h ∈ U, h 6= 0. Avem
kT1 (h) − T2 (h)k kT1 (th) − T2 (th)k
= =
khk kthk
kT1 (th) + f (x0 ) − f (x0 + th) + f (x0 + th) − f (x0 ) − T2 (th)k
= ≤
kthk
5
kT1 (th) + f (x0 ) − f (x0 + th)k kf (x0 + th) − f (x0 ) − T2 (th)k

≤ + → 0 pentru t → 0,
kthk kthk
deoarece T1 şi T2 sunt diferenţiale ale lui f ı̂n punctul x0 . Rezultă că
T1 (h) = T2 (h), pentru h 6= 0.
Dacă h = 0, atunci T1 (h) = T2 (h) = 0 pentru că T1 şi T2 sunt aplicaţii liniare. Rezultă că
T1 (h) = T2 (h), ∀h ∈ U .
Se demonstrează
Teorema. Fie U şi V spaţii liniare finit dimensionale. Dacă f : U → V este diferenţiabilă
ı̂n punctul x0 , atunci f este continuă ı̂n punctul x0 .
DIFERENŢIALA FUNCŢIILOR REALE DE O VARIABILĂ REALĂ
Fie A ⊂ R, f : A → R derivabilă ı̂ntr-un punct x ∈ A ∩ A0 , x ∈ int(A). Pentru că

domeniul de definţie şi domeniul valorilor lui f sunt R, unde norma coincide cu modulul,
definiţia diferenţiabilităţii ı̂n punctul x revine la:
|f (x + h) − f (x) − T (h)|
lim = 0.
h→0 |h|
h6=0
Pe de altă parte
|f (x + h) − f (x) − f 0 (x) · h|

f (x + h) − f (x) 0

lim = lim
− f (x) = 0.
h→0 |h| h→0 h
h6=0 h6=0
Din unicitatea diferenţialei unei funcţii ı̂ntr-un punct, rezultă că aplicaţia liniară
T : A → R, T (h) = f 0 (x) · h,
este diferenţiala funcţiei f ı̂n punctul x, deci d f (x)(h) = f 0 (x) · h.
Observaţie. Diferenţiala funcţiei identice 1A : A → A, 1A (x) = x, ∀x ∈ A este d 1A (x)(h) =

[1A (x)] 0 · h = h şi de aceea este justificată notaţia h = dx. Rezultă că
d f (x)(dx) = f 0 (x) · dx, ∀x ∈ A.
În această egalitate, litera x din expresiile d f (x) şi f 0 (x) indică punctul la care se referă
diferenţiala, respectiv derivata; dx este argumentul diferenţialei d f (x).
Reţinem că diferenţiala este o funcţie: pentru orice x ∈ A, d f (x) este o funcţie de argument
dx.
Exemplu. Fie f (x) = x − x3 + 2, x ∈ R.
1. Să se calculeze diferenţiala lui f relativ la punctul x şi la punctul x = −1.
2. Să se calculeze diferenţiala lui f relativ la punctul x şi de argument dx = 3.
3. Să se calculeze valoarea diferenţialei lui f relativ la punctul x = −1 şi de argument dx = 3.
Soluţie.
1. d f (x) = f 0 (x)dx = (1 − 3x2 )dx, d f (−1) = f 0 (−1)dx = −2dx.
2. d f (x)(3) = f 0 (x) · 3 = (1 − 3x2 ) · 3 = 3 − 9x2 .
3. d f (−1)(3) = f 0 (−1) · 3 = (−2) · 3 = −6.
Interpretare geometrică. Diferenţa f (x0 + h) − f (x0 ) = M N reprezintă creşterea funcţiei

f , pentru creşterea h a argumentului.
TN
d f (x0 )(h) = f 0 (x0 ) · h = tg α · h = · M0 N = T N.
M0 N
6 CURS 9.
Y
M
f (x0 + h) b
b
T
M0 α
f (x0 ) b b
N
O x0 x0 + h X
Figura 9.1: Interpretarea geometrică a diferenţialei
Când aproximăm creşterea f (x0 + h) − f (x0 ) prin d f (x0 )(h), ı̂nlocuim segmentul M N cu
T N.
Regulile de diferenţiere sunt o consecinţă a regulilor de derivare:
d (f + g) = d f + d g
d (f · g) = g · d f + f · d g

f g · df − f · dg
d = , g(x) 6= 0
g g2
d (f ◦ u) = f 0 (u) · d u.
Fie f : A → R derivabilă de două ori ı̂ntr-un punct x ∈ A ∩ A0 . Diferenţiala de ordinul doi

a funcţiei f calculată ı̂n punctul x, pentru creşterea h, se obţine prin diferenţierea primei
diferenţiale, conform regulii deduse. Cum d f (x)(h) = f 0 (x) · h, avem
d2 f (x)(h) = [d f (x)(h)] 0 · h = (f 0 (x) · h)0 · h = f 00 (x) · h2 ,
sau folosind convenţia h = d x, rezultă că d2 f = f 00 · d x2 .
Analog, dacă f admite derivată de ordinul n ı̂n punctul x, atunci diferenţiala de ordinul
n este dn f (x) = f (n) (x) · d xn .
Atenţie la notaţii:
1. d x2 = d x · d x
2. d2 x = 0, pentru că este diferenţiala a doua a funcţiei f (x) = x.
3. d (x2 ) = 2x · d x.
Observaţie. Formula lui Taylor se poate scrie folosind diferenţialele funcţiei f relative
la punctul x0 pentru creşterea x − x0 :
d f (x0 )(x − x0 ) d2 f (x0 )(x − x0 ) dn f (x0 )(x − x0 )

f (x) = f (x0 ) + + + ... + + Rn ,
1! 2! n!
unde
dn+1 f (x0 + θ(x − x0 ))(x − x0 )
Rn = , 0 < θ < 1.
(n + 1)!
Curs 10
DIFERENŢIALA FUNCŢIILOR REALE DE MAI MULTE VARIABILE REALE
Fie A ⊂ Rn , f : A → R şi a = (a1 , ..., an ) ∈ int(A) punct de acumulare al mulţimii A.

Teoremă. Dacă f : A → R este continuă şi are derivate parţiale continue ı̂n punctul a,
atunci ea este diferenţiabilă ı̂n punctul a şi avem
∂f ∂f ∂f
d f (a)(h) = (a) · h1 + (a) · h2 + ... + (a) · hn ,
∂x1 ∂x2 ∂xn
pentru ∀h = (h1 , h2 , ..., hn ) ∈ A.
Notând h = (h1 , ..., hn ) = (d x1 , ..., d xn ), obţinem

∂f ∂f
d f (a) = (a) · d x1 + ... + (a) · d xn .
∂x1 ∂xn
Exemplu. Să se calculeze diferenţiala funcţiei
f : A ⊂ R3 → R, f (x, y, z) = x2 − xz + y 2
calculată ı̂n punctul (a, b, c).

Soluţie. Avem
∂f ∂f ∂f
d f (a, b, c) = (a, b, c) · d x + (a, b, c) · d y + (a, b, c) · d z = (2a − c) · d x + 2b · d y − a · d z.
∂x ∂y ∂z
Diferenţiale de ordin superior
Dacă funcţia f : A ⊂ Rn → R are ı̂ntr-o vecinţate a punctului a = (a1 , ..., an )toate derivatele
parţiale de ordinul p şi aceste derivate sunt continue ı̂n a, atunci f este diferenţiabilă de p
ori ı̂n punctul a. Diferenţiala de ordinul p este
(p)
∂ ∂
dp f (a) = · d x1 + ... + · d xn f (a).
∂x1 ∂xn
Dacă f : A ⊂ R2 → R, atunci
(p) p
∂p f

∂ ∂ X
dp f (a, b) = · dx + · dy f (a, b) = Cpk p−k k (a, b) · d xp−k · d y k .
∂x ∂y ∂x ∂y
k=0
Observaţie. Formula lui Taylor pentru funcţia f : A ⊂ Rn → R se poate exprima şi cu

ajutorul diferenţialelor funcţiei f. Dacă a = (a1 , ..., an ) şi x = (x1 , ..., xn ), atunci
1 1 1
f (x) = f (a) + d f (a)(x − a) + d2 f (a)(x − a) + ... + + dm f (a)(x − a) + Rm ,
1! 2! m!
1
2 CURS 10.
unde
1
Rm = dm+1 f (c)(x − a), iar c = a + θ(x − a), 0 < θ < 1.
(m + 1)!
FUNCŢII IMPLICITE
Fie mulţimile A, B ⊂ R şi funcţia F : A × B → R. Considerăm ecuaţia
(1) F (x, y) = 0
Definiţie. Dacă ecuaţia (1) are o singură soluţie ı̂n raport cu y, ∀x ∈ A, atunci funcţia
f : A → B care satisface egalitatea
F (x, f (x)) = 0, ∀x ∈ A
se numeşte funcţie definită implicit de ecuaţia (1).
Mulţimea punctelor (x, y) ∈ R2 care verifică ecuaţia (1) este graficul funcţiei implicite f.
Exemple 1. Fie F : R × R → R,
F (x, y) = x2 − y 3 + 1.
√
3
În acest caz, ecuaţia F (x, y) = 0, defineşte implicit funcţia f (x) = x2 + 1.
2. Fie F (x, y) = x6 + x2 + y 2 + 1, x, y ∈ R. Ecuaţia F (x, y) = 0 nu defineşte o funcţie

implicită, deoarece nu are soluţii reale ı̂n raport cu necunoscuta y.
3. Dacă F (x, y) = y 5 + 2x3 y 4 + y − 2, atunci nu ştim dacă funcţia definită implicit de

ecuaţia F (x, y) = 0 există şi ce reprezentare are ea.
Teorema care urmează dă condiţii suficiente pentru existenţa şi unicitatea funcţiei implicite
ı̂n vecinătatea unui punct care verifică ecuaţia F (x, y) = 0.
Teoremă Fie x0 , y0 ∈ R, U ∈ Vx0 , V ∈ Vy0 . Dacă funcţia F : U × V → R este con-

tinuă şi satisface condiţiile:
1. F (x0 , y0 ) = 0
2. există F 0x , F 0y continue pe u × V
3. F 0y (x0 , y0 ) 6= 0,
Atunci există vecinătăţile U0 ∈ Vx0 , V0 ∈ Vy0 şi există funcţia f : U0 → V0 , astfel ı̂ncât
(a) f (x0 ) = y0
(b) F (x, f (x)) = 0, ∀x ∈ U0
(c) f are derivată continuă pe U0 şi
F 0x (x, f (x))
f 0 (x) = − .
F 0y (x, f (x))
Exemplu. Să se arate că ecuaţia
2 · x · ey + y + 1 = 0
3
defineşte ı̂ntr-o vecinătate a punctului x0 = 0 o funcţie implicită y = y(x). Calculaţi y 0 (x0 ).

Soluţie. Verificăm dacă sunt ı̂ndeplinite ipotezele teoremei.
1. Trebuie ca F (x0 , y0 ) = 0. ⇒ y0 = −1. ⇒ (x0 , y0 ) = (0, −1).
2. F 0x = 2 · ey , F 0y = 2 · x · ey + 1 sunt continue.
3. F 0y (0, −1) = 1 6= 0
⇒ ∃U0 ∈ V0 , ∃V0 ∈ V−1 şi ∃f : U0 → V0 astfel ı̂ncât y(0) = −1, F (x, y(x)) = 0, ∀x ∈ U0 .
Funcţia implicită y are derivată continuă ı̂n U0 şi
F 0x (x, y) 2ey 2 · ey 2
y 0 (x) = − 0
⇒ y 0 (x) = − y
= ⇒ y 0 (0) = − .
F y (x, y) 2·x·e +1 y e
Practic, derivata funcţiei implicite definite de ecuaţia F (x, y) = 0 se găseşte derivând

ecuaţia F (x, y(x)) = 0. Avem
F 0x (x, y)
F 0x (x, y) + F 0y (x, y) · y 0 (x) = 0 ⇒ y 0 (x) = − .
F 0y (x, y)
Pentru calculul derivatelor de ordin superior, se porneşte de la relaţia

F 0x (x, y) + F 0y (x, y) · y 0 (x) = 0. Avem
Fx002 (x, y) + Fxy00

(x, y) · y 0 + Fyx
00
(x, y) + Fy002 (x, y) · y 0 · y 0 + F 0y (x, y) · y 00 = 0.

Aici se ı̂nlocuieşte y 0 şi găsim

2 2
00
Fx002 F 0y 00
− 2Fxy F 0x F 0y + Fy002 (F 0x )
y =− 3 .
F 0y
Rezultatele anterioare se extind pentru ecuaţii cu trei şi mai multe variabile. Enunţăm
teorema de existenţăa funcţiilor implicite de două variabile. Ne punem problema ı̂n ce
condiţii o ecuaţie de forma F (x, y, z) = 0 defineşte o funcţie z = z(x, y) ?
Teoremă. Fie x0 , y0 , z0 ∈ R, U ∈ V(x0 ,y0 ) şi V ∈ Vz0 . Dacă F : U × V → R este con-

tinuă şi satisface condiţiile
1. F (x0 , y0 , z0 ) = 0
2. există F 0x , F 0y , F 0z continue pe U × V
3. Fz (x0 , y0 , z0 ) 6= 0,
atunci există vecinătăţile U0 ∈ V(x0 ,y0 ) , V0 ∈ Vz0 şi o funcţie z : U0 → V0 astfel ı̂ncât
(a) z(x0 , y0 ) = z0
(b) F (x, y, z(x, y)) = 0, ∀x ∈ U0
(c) z are derivate parţiale continue pe U0 şi
F 0x (x, z(x, y)) 0 F 0y (x, z(x, y))

z 0x (x, y) = − , z y (x, y) = − .
F 0z (x, z(x, y)) F 0z (x, z(x, y))
Exemplu. Să se arate că ecuaţia z 3 − (x + y) · z − 8 = 0 defineşte ı̂ntr-o vecinătate a

4 CURS 10.
punctului (0, 0) o funcţie implicită z=z(x,y). Să se calculeze z 0x (0, 0), z 0y (0, 0).
Soluţie. Din F (x0 , y0 , z0 ) = 0 ⇒ z0 = 2.

F 0x = −z, F 0y = −z, F 0z = 3z 2 − (x + y) sunt continue pe orice vecinătate a punctului (0, 0).
F 0z (0, 0, 2) = 12 6= 0.
Rezultă că există o vecinătate U0 a punctului (0, 0) şi o vecinătate V0 a punctului z0 = 2 şi
o funcţie z : U0 → V0 astfel ı̂ncât z(0, 0) = 2, F (x, y, z(x, y)) = 0, ∀(x, y) ∈ U0 . Derivatele
parţiale sunt
F 0x z F 0y z
z 0x (x, y) = − 0
= 2
, z 0
y = − 0
= 2 .
Fz 3z − (x + y) Fz 3z − (x + y)
1 0 1
⇒ z 0x (0, 0) = , z (0, 0) = .
6 y 6
Curs 11
EXTREME
Fie D ⊂ Rn şi aplicaţia f : D → R.

Definiţie. Punctul x0 ∈ D se numeşte punct de minim local pentru funcţia f , dacă există
o vecinătate V ∈ Vx0 astfel ı̂ncât f (x) ≥ f (x0 ), ∀x ∈ V ∩ D.
Punctul x0 ∈ D se numeşte punct de maxim local pentru funcţia f , dacă există o vecinătate
V ∈ Vx0 astfel ı̂ncât f (x) ≤ f (x0 ), ∀x ∈ V ∩ D.
Punctele de maxim sau minim local se numesc puncte de extrem local, iar valorile funcţiei
ı̂n aceste puncte, se numesc extreme locale.
Să presupunem că f are derivate parţiale ı̂n punctul x0 ∈ D.
Definiţie. Punctul x0 este punct critic sau punct staţionar pentru funcţia f , dacă
∂f
(x0 ) = 0, i = 1, n.
∂xi
Punctele de extrem din int(D) se pot caracteriza printr-o teoremă analoagă teoremei lui
Fermat.
Teoremă. Dacă x0 ∈ Int(D) este punct de extrem local pentru funcţia f şi f are derivate
parţiale de ordinul ı̂ntâi ı̂n punctul x0 , atunci x0 este punct critic.
Demonstraţie. Fie x0 = (x01 , x02 , ..., x0n ) ∈ int(D), punct de extrem local pentru f . Dacă
fixăm n − 1 variabile, obţinem o funcţie de o variabilă
F (xk ) = f (x01 , ..., x0k−1 , xk , x0k+1 , ..., x0n ),
care are ı̂n punctul x0k un punct de extrem local. Conform teoremei lui Fermat rezultă

0 0 d 0 0 0 0

F (xk ) = f x1 , ..., xk−1 , xk , xk+1 , ..., xn =0
d xk xk =x0 k
∂f
⇒ (x0 ) = 0, k = 1, n.
∂xk
deci x0 este punct critic.
Fie D ⊂ Rn o mulţime deschisă. Presupunem că f : D → R este de clasă C p (D), p ≥ 2.
1
2 CURS 11.
Definiţie. Aplicaţia d2 f (x) este
pozitiv definită dacă d2 f (x)(h) > 0, ∀h ∈ Rn , h 6= 0
negativ definită dacă d2 f (x)(h) < 0, ∀h ∈ Rn , h 6= 0
pozitiv semidefinită dacă d2 f (x)(h) ≥ 0 ∀h ∈ Rn , h 6= 0
negativ semidefinită dacă d2 f (x)(h) ≤ 0 ∀h ∈ Rn , h 6= 0.
În alte situaţii, d2 f (x) este nedefinită.
Teoremă. Fie x0 ∈ D punct critic pentru f .

Dacă d2 f (x0 ) este pozitiv definită, atunci x0 este punct de minim local pentru f .
Dacă d2 f (x0 ) este negativ definită, atunci x0 este punct de maxim local pentru f .
Demonstraţie. Scriem formula lui Taylor ataşată funcţiei f ı̂n punctul x0 = (x01 , ..., x0n ).
Oricare este x = (x1 , ..., xn ) ∈ D, avem

1 ∂ ∂
f (x) = f (x0 ) + (x1 − x01 ) + ... + (xn − x0n ) f (x0 )+
1! ∂x1 ∂xn
(2)
1 ∂ ∂
+ (x1 − x01 ) + ... + (xn − x0n ) f (c),
2! ∂x1 ∂xn
unde c = x0 + θ(x − x0 ), 0 < θ < 1. Pentru că x0 este punct critic,
∂f
(x0 ) = 0, i = 1, n,
∂xi
deci (2)
1 ∂ ∂
f (x) − f (x0 ) = (x1 − x01 ) + ... + (xn − x0n ) f (c),
2! ∂x1 ∂xn
sau
1 2
f (x) − f (x0 ) = d f (x0 + θ(x − x0 )) (x − x0 ).
2
Rezultă că pentru x ı̂ntr-o vecinătate a lui x0 , semnul diferenţei f (x) − f (x0 ) este dat de
semnul diferenţialei a doua a funcţiei f ı̂n punctul x0 , pentru creşterea x − x0 .
Dacă d2 f (x0 )(x − x0 ) > 0 ı̂ntr-o vecinătate V a lui x0 ⇒ f (x) − f (x0 ) > 0, ∀x ∈ V ∩ D, deci
x0 este punct de minim local.
Dacă d2 f (x0 )(x − x0 ) < 0 ı̂ntr-o vecinătate V a lui x0 ⇒ f (x) − f (x0 ) < 0, ∀x ∈ V ∩ D,
deci x0 este punct de maxim local pentru f.
Observaţie. Dacă d2 f (x0 ) este semidefintă, nu se poate spune dacă ı̂n x0 există sau nu
extrem. În acest caz se studiază valorile lui f ı̂ntr-o vecinătate a lui x0 . Dacă d2 f (x0 ) este
nedefinită, atunci f nu are extrem ı̂n x0 . Un punct staţionar care nu este punct de extrem
se numeşte punct şa.
Pentru a decide dacă un punct critic este punct de extrem, se poate folosi şi teorema lui
Sylvester, care apare ı̂n teoria formelor pătratice.
3
Teorema lui Sylvester. Fie f : D ⊂ Rn → R şi x ∈ D. Notăm
∂2 f
aij = (x), i, j = 1, n.
∂xi ∂xj
1) d2 f (x) este pozitiv definită dacă şi numai dacă

a11 a12 ... a1n

a11 a12
a11 > 0, > 0, ..., a21 a22 ... a2n > 0.
a21 a22
...
... ... ...
an1 an2 ... ann
2) d2 f (x) este negativ definită dacă şi numai dacă

a11 a12 ... a1n

a11 a12 n

a11 < 0, > 0, ..., (−1) · a21 a22 ... a2n > 0.
a21 a22 ...
... ... ...
an1 an2 ... ann
Observaţie. Fie cazul particular f : D ⊂ R2 → R. Presupunem că (x0 , y0 ) este punct critic.
Avem
∂2f ∂2f ∂2f
a11 = 2
(x0 , y0 ), a12 = (x0 , y0 ) = a21 , a22 = (x0 , y0 )
∂x ∂x∂y ∂y 2
şi
a11 a12

a21 = a11 · a22 − a212 .
a22
Ţinând seama de teorema lui Sylvester şi de observaţiile anterioare, rezultă că:
Dacă a11 · a22 − a212 > 0, atunci punctul (x0 , y0 ) este punct de extrem. Acesta este punct de
minim, dacă a11 > 0 sau este punct de maxim dacă a11 < 0.
Dacă a11 · a22 − a212 = 0, atunci nu se poate decide dacă punctul (x0 , y0 ) este punct de
extrem. În acest caz se pot studia valorile lui f ı̂ntr-o vecinătate a punctului critic.
Dacă a11 · a22 − a212 < 0, atunci (x0 , y0 ) nu este punct de extrem.
Exemplu. Să se studieze extremele funcţiei f : R2 → R, f (x, y) = x4 + y 4 − 2(x − y)2 .

Soluţie. Căutăm punctele critice, soluţiile sistemului
0
4x3 − 4(x − y) = 0

f x (x, y) = 0
⇒
f 0y (x, y) = 0 4y 3 + 4(x − y) = 0
√ √ √ √
rezolvăm sistemul şi găsim punctele critice ( 2, − 2), (− 2, 2), (0, 0).
Diferenţiala a doua a funcţiei f este
∂2f 2 ∂2f ∂2f 2

d2 f (x, y)(d x, d y) = d x +2 d xd y+ d y = (12x2 −4)d x2 +8d xd y+(12y 2 −4)d y 2 .
∂x2 ∂x∂y ∂y 2
4 CURS 11.
Studiem semnul diferenţialei a doua ı̂n punctele critice:

√ √
d2 f ( 2, − 2)(d x, d y) = 4(5d x2 + 2d xd y + 5d y 2 ).
Considerând această expresie ca o funcţie de gradul doi ı̂n d x, cu discriminantul

2 2 2 2
∆x = 4d
2
√y − √100d y < 0 ⇒ 5d x + 2d xd y + 5d y √> 0,√∀(d x, d y) 6= (0, 0). Rezultă
√− 2)
că d f ( 2, √ este pozitiv definită. Deci punctul ( 2, − 2) este punct de minim, iar
fmin = f ( 2, − 2) = −8.
√ √
În mod analog se arată că (− 2, 2) este tot punct de minim local cu fmin = −8.
În punctul critic (0, 0), avem d2 f (x, y)(d x, d y) = 4 · (d x − d y)2 ≤ 0. Diferenţiala a doua
poate fi egală cu zero pentru d x = d y, (d x, d y) 6= (0, 0) deci d2 f (0, 0) este semidefinită.
În acest caz studiul diferenţialei nu dă natura punctului critic. Vom studia valorile funcţiei
ı̂ntr-o vecinătate a punctului (0, 0). Comparăm pe f (0, 0) cu valorile lui f ı̂ntr-o vecinătate
a punctului (0, 0). Avem
f (x, x) = 4x4 > 0, ∀x 6= 0.
√ √
f (x, 0) = x2 (x2 − 2) < 0, pentru x ∈ (− 2, 2)
√ √
⇒ f (x, 0) < f (0, 0), pentru x ∈ (− 2, 2).
√
Rezultă că ı̂ntr-un disc cu centrul ı̂n (0, 0) şi rază mai mică decât 2, diferenţa f (x, y)−f (0, 0)
nu-şi păstreză semnul, deci (0, 0) nu este punct de extrem.
Figura 11.1: Punctul (0, 0) este punct şa al suprafeţei z = x4 + y 4 − 2(x − y)2
Extreme condiţionate.
Considerăm o funcţie de două variabile f : D ⊂ R2 → R pe care o vom numi funcţie scop
sau funcţie obiectiv. Fie F (x, y) = 0 o ecuaţie care defineşte implicit funcţia y(x). Notăm
A = {(x, y) ∈ D | F (x, y) = 0 } .
Definiţie. Spunem că (x0 , y0 ) este punct de extrem condiţionat al funcţiei f , cu legătura
F (x, y) = 0 dacă există V ∈ V(x0 ,y0 ) astfel ı̂ncât f (x, y) − f (x0 , y0 ) nu-şi schimbă semnul
∀(x, y) ∈ V ∩ A.
5
Observaţie. Extremele lui f cu condiţia F (x, y) = 0 sunt extremele libere ale restricţiei
lui f la mulţimea A. Ilustrăm această observaţie cu un exemplu:
Exemplu. Să se ı̂mpartă un număr a > 0 ı̂n trei numere astfel ı̂ncât produsul lor să
fie maxim.
Soluţie. Notând cu x,y şi z cele trei numere, vom căuta maximul funcţiei
f (x, y, z) = xyz, x > 0, y > 0, z > 0 cu condiţia x + y + z = a.
Din legătură avem z = a − x − y, care se ı̂nlocuieşte ı̂n f şi se obţine oproblemă de extrem
a a
liber pentru funcţia g(x, y) = xy(a−x−y). Aceasta are ı̂n punctul 3 , 3 un maxim. Rezultă
a a a

că soluţia problemei de extrem condiţionat este: ı̂n 3 , 3 , 3 funcţia f (x, y, z) = xyz are un
3
maxim egal cu a27 .
Metoda folosită la rezolvarea acestui exemplu se numeşte metoda ı̂nlocuirii variabilelor.
Revenim la problema de extrem condiţionat: căutăm extremele funcţiei f (x, y) unde y = y(x)
este definită de ecuaţia F (x, y) = 0. Deci căutăm extremele funcţiei f (x, y(x)), funcţie de o
variabilă. În punctele de extrem trebuie ca f 0 (x, y(x)) = 0. Avem
F 0x F0
f 0x + f 0y · y 0 = 0, unde y 0 = 0
⇒ f 0x − f 0y · x0 = 0 sau f 0x · F 0y = f 0y · F 0x .
Fy Fy
Punem această relaţie sub forma
f 0x f 0y
= = −λ,
F 0x F 0y
de unde  0

 f x + λF 0x = 0



f 0y + λF 0y = 0




F (x, y) = 0

Ţinând seama de aceste consideraţii, este justificată

Metoda multiplicatorilor lui Lagrange:
1. Se scrie funcţia lui Lagrange: L(x, y, λ) = f (x, y) + λ · F (x, y).
2. Se rezolvă sistemul
 0

 Lx = f 0x + λF 0x = 0



L0y = f 0y + λF 0y = 0




 0
Lλ = F (x, y) = 0
şi găsim punctele critice pentru funcţia L.
3. Se studiază semnul diferenţalei d2 L ı̂n punctele critice, folosind dacă este nevoie şi
diferenţiala legăturii.
2 2
Exemplul 1. Să se ı̂nscrie ı̂n elipsa xa2 + yb2 − 1 = 0 un dreptunghi de arie maximă.
Soluţie. Fie M (x, y) un vı̂rf al dreptunghiului, situat pe elipsă. Vom căuta maximul funcţiei
6 CURS 11.
x2 y2
f (x, y) = 4xy, x > 0, y > 0, cu legătura a2 + b2 − 1 = 0. Funcţia lui Lagrange este
x2 y2

L(x, y, λ) = 4xy + λ · + 2 −1 .
a2 b
Rezolvăm sistemul  0

 Lx = 4y + 2λ
a2 x = 0



L0y = 4x + 2λ
b2 y = 0



y2

 x2
a2 + b2 − 1 = 0
Primele două ecuaţii  λ

 a2 x + 2y = 0
λ
2x + b2 y =0

formează un sistem omogen, a cărui soluţie trebuie să verifice ecuaţia elipsei, deci soluţie
diferită de cea banală. Condiţia este
λ
2 2
a
= 0 ⇒ λ = ±2ab
λ

2
b2
Pentru λ = −2ab rezolvăm sistemul

 2b
 − a x + 2y = 0
x2 y2
−1=0

a2 + b2

şi obţinem soluţia √a2 , √b2 .
Pentru λ = 2ab nu se obţin soluţii strict pozitive.
În continuare studiem semnul diferenţialei a doua a funcţiei L ı̂n punctul critic. Avem
2λ 2 2λ
d2 L(x, y)(d x, d y) = L00x2 d x2 + 2L00xy d xd y + L00y2 d y 2 = d x + 8d xd y + 2 d y 2
a2 b
şi
r r !2
a b b 2 a b a
d2 L √ ,√ (d x, d y) = −4 d x − 2d xd y − d y 2 = −4 dx − dy ≤ 0.
2 2 a b a b
Deci d2 L este negativ semidefinită. Vom studia diferenţiala legăturii. Avem

2x 2y a b a
d x + 2 d y = 0, iar pentru x = √ , y = √ ⇒ d x = − d y.
a2 b 2 2 b
r 2
2 a b a
⇒d L √ ,√ (d x, d y) = −4 −2 d y < 0, ∀(d x, d y) 6= (0, 0).
2 2 b

Rezultă că ı̂n punctul √a2 , √b2 funcţia are un punct de maxim local.
Curs 12
ŞIRURI DE FUNCŢII
Fie (fn )n≥1 un şir de funcţii reale definite pe aceeaşi mulţime A ⊂ R. Punctul x0 ∈ A
se numeşte punct de convergenţă pentru şirul (fn ), dacă şirul de numere reale (fn (x0 )) este
convergent. Totalitatea punctelor de convergenţă ale şirului (fn ) formează mulţimea de
convergenţă a şirului de funcţii (fn ). Această mulţime poate să fie egală sau inclusă ı̂n A sau
poate fi vidă.
Exemplul 1. Şirul de funcţii (fn ), fn : R → R, fn (x) = x + n2 are mulţimea de convergenţă

vidă, pentru că
lim fn (x) = lim (x + n2 ) = ∞, ∀x ∈ R
n→∞ n→∞
Exemplul 2. Fie şirul de funcţii (fn ),
1
fn : R → R, fn (x) = xn + 1 + .
n+1
Să determinăm mulţimea de convergenţă. Avem


 1, dacă |x| < 1





1
  2, dacă x = 1

n
lim x + 1 + =
n→∞ n+1 
 ∞, dacă x > 1






6 ∃, dacă x ≤ −1.

Rezultă că mulţimea de convergenţă este (−1, 1].
Considerăm din nou şirul de funcţii (fn ), definite pe mulţimea A având mulţimea de convergenţă
M 6= ∅. Fie f : M → R.
Definiţie. Şirul de funcţii (fn ) converge punctual la f pe mulţimea M , dacă pentru

orice x ∈ M , avem lim fn (x) = f (x).
n→∞
p
Notaţie: fn → f pentru n → ∞ sau lim fn (x) = f (x).
n→∞
O definiţie echivalentă este următoarea:
lim fn (x) = f (x) ⇔ ∀ > 0, ∃n(, x) astfel ı̂ncât ∀n > n(, x) să avem |fn (x) − f (x)| < .
n→∞
Definiţie. Şirul de funcţii (fn ) este convergent uniform către funcţia f pe mulţimea
M, dacă şi numai dacă ∀ > 0, există un rang n(), care depinde numai de , astfel ı̂ncât
|fn (x) − f (x)| < pentru ∀n > n().
u
Notaţie: fn → f.
1
2 CURS 12.
Interpretare geometrică. Dacă (fn ) converge uniform la f pe mulţimea M, atunci ∀ > 0,

ı̂n jurul graficului funcţiei f există o bandă de lăţime 2 ı̂n care se găsesc graficele tuturor
funcţiilor fn , cu n > n().
Observaţie. În cazul convergenţei uniforme, avem

u
fn → f ⇔ sup |fn (x) − f (x)| → 0, (n → ∞).
x∈M
Exemplu. Fie şirul de funcţii (fn ), fn : [0, ∞) → R

nx
fn (x) = , n ∈ N.
enx
Să se arate că:
p
1. fn → 0.
2. Convergenţa nu este uniformă.
3. Restricţia la [a, ∞) converge uniform (a > 0).
Soluţie. 1. Pentru x = 0, avem
fn (0) = 0, deci lim fn (0) = 0.

n→∞
Pentru x > 0, avem

nx
lim fn (x) = lim = 0.
n→∞ n→∞ enx
p
Rezultă că fn → 0.
2. Vom studia variaţia unei funcţii fn . Avem

1 − nx
f 0n (x) = nenx .
e2nx
Y
1
e
1
x 0 n ∞
fn0 + + 0 - - O 1 X
1 n
fn 0 % e & 0
Figura 12.1: Tabel de variaţie Figura 12.2: Graficul funcţiei fn
Avem
1
sup |fn (x) − f (x)| = sup |fn (x)| =
x≥0 x≥0 e
şi deci
lim sup |fn (x)| 6= 0
n→∞ x≥0
adică şirul (fn ) nu converge uniform la funcţia 0.
3. Fie x ≥ a > 0 şi fie n0 ∈ N astfel ı̂ncât a > n10 . Pentru ∀n > n0 avem 1
n < a. Din
studiul variaţiei funcţiei fn , observăm că pentru x > n1 , fn descreşte.
na
⇒ ∀n > n0 , sup |fn (x) − 0| = sup |fn (x)| = fn (a) = → 0 (n → ∞),
x≥a x≥a ena
3
deci restricţia şirului (fn ) la [a, ∞), a > 0, este uniform convergentă la zero.
Proprietăţi ale şirurilor de funcţii uniform convergente
Teoremă. Fie (fn ) un şir de funcţii, fn : [a, b] → R. Dacă funcţiile fn sunt continue
u
şi fn → f, atunci funcţia f este continuă pe intervalul [a, b].
Demonstraţie. Fie x0 ∈ [a, b]. Avem
|f (x) − f (x0 )| ≤ |f (x) − fn (x)| + |fn (x) − fn (x0 )| + |fn (x0 ) − f (x0 )| . (1)
u
Din fn → f, rezultă că ∀ > 0, există un rang n() astfel ı̂ncât pentru n > n() avem

|f (x) − fn (x)| < şi |fn (x0 ) − f (x0 )| < .
3 3
Pentru că funcţiile fn sunt continue pe compactul [a, b], rezultă că ∃δ() > 0 astfel ı̂ncât

|fn (x) − fn (x0 )| < pentru |x − x0 | < δ().
3
Cum membrul ı̂ntâi al inegalităţii (1) nu depinde de numărul natural n, ı̂nseamnă că ı̂n
membrul doi, acest număr poate fi oricât de mare, deci n > n(). Rezultă că are loc

|f (x) − f (x0 )| < 3 · = pentru |x − x0 | < δ(),
3
deci f este continuă ı̂n punctul x0 .
Teoremă. Fie şirul de funcţii (fn ), fn : [a, b] → R. Dacă funcţiile fn sunt continue şi
u
fn → f, atunci
Z b Z b
lim fn (x) dx = lim fn (x) dx.
n→∞ a a n→∞
Demonstraţie. Din teorema anterioară, rezultă că funcţia f este continuă, deci integrabilă.
Arătăm că Z b Z b
lim fn (x) dx = f (x) dx.
n→∞ a a
Avem Z Z
b Z b b
fn (x) dx − f (x) dx ≤ |fn (x) − f (x)| dx.

a a a
u
fn → f ⇒ ∀ > 0 ∃n() astfel ı̂ncât ∀n > n() avem |fn (x) − f (x)| < , ∀x ∈ [a, b].
b−a
Rezultă că Z Z
b Z b b

fn (x) dx − f (x) dx < dx = ,

a b−a

a a
pentru n > n(), deci

Z b Z b
lim fn (x) dx = f (x) dx.
n→∞ a a
Observaţie. Teorema stabileşte condiţiile ı̂n care un şir de funcţii se poate integra termen
cu termen.
Teoremă. Dacă (fn ) este un şir de funcţii din C 1 [a, b], care converge punctual spre o
funcţie f şi dacă şirul derivatelor (f 0n ) este uniform convergent, atunci f este derivabilă şi
lim f 0n (x) = f 0 (x), ∀x ∈ [a, b].

n→∞
4 CURS 12.
u
Demonstraţie. Să presupunem că f 0n → g. Vom arăta că g(x) = f 0 (x), ∀x ∈ [a, b].
Pentru ∀n ∈ N şi ∀x ∈ [a, b], avem
Z x
f 0n (t) dt = fn (x) − fn (a).
a
Trecem la limită pentru n → ∞ şi ţinem seama de teorema anterioară. Obţinem

Z x
g(t) dt = f (x) − f (a),
a
de unde, prin derivare, rezultă g(x) = f 0 (x).

Observaţie. Teorema stabileşte condiţiile ı̂n care un şir de funcţii se poate deriva termen
cu termen.
SERII DE FUNCŢII
Rezultatele privind şirurile de funcţii se transpun seriilor de funcţii prin intermediul şirului
sumelor parţiale.
P
Fie fn o serie de funcţii definite pe aceeaşi mulţime A şi (Sn )n≥1 , Sn = f1 + ... + fn
n≥1
şirul sumelor parţiale ale seriei. Notăm cu M mulţimea de convergenţă a şirului de funcţii
(Sn ) şi considerăm o funcţie S : M → R.
P p
Seria fn este convergentă punctual la funcţia S, dacă Sn → S.
n≥1
P u
Seria fn converge uniform la funcţia S, dacă Sn → S.
n≥1 P
Funcţia S : M → R, definită ca S(x) = lim Sn (x), se numeşte suma seriei fn şi se
n→∞ n≥1
notează ∞
X
S(x) = fn (x).
n=1
P P
Seria fn este absolut convergentă, dacă seria |fn | este convergentă.
n≥1 n≥1
Teorema lui Weierstrass.

P
Fie fn o serie de funcţii definite pe o mulţime A. Dacă |fn (x)| ≤ an , ∀n ∈ R, ∀x ∈ A,
n≥1
P P
unde an este o serie convergentă de numere reale, atunci seria de funcţii fn este ab-
n≥1 n≥1
solut şi uniform convergentă pe A.
Demonstraţie. Se foloseşte criteriul general de convergenţă al lui Cauchy şi inegalitatea
|fn+1 (x) + ... + fn+p (x)| ≤ an+1 + ... + an+p , ∀n, p ∈ N∗ , ∀x ∈ A.

X cos(nx)
, x ∈ R.
n2 + x4
n≥1
Soluţie. Aplicăm teorema lui Weierstrass. Avem

∞
cos(nx) 1 1 X 1
|fn (x)| = 2 ≤ < , unde este convergentă
n + x4 n2 + x4 n2 n=1
n 2
5
deci seria de funcţii este absolut şi uniform convergentă.
Proprietăţile seriilor de funcţii sunt analoage celor ale şirurilor de funcţii:

P P u
1. Dacă fn este o serie de funcţii continue, definite pe [a, b], şi fn → S, atunci S
n≥1 n≥1
este funcţie continuă pe [a, b].
P P u
2. Dacă fn este o serie de funcţii continue pe [a, b] şi fn → S, atunci
n≥1 n≥1
∞ Z
X b Z b
fn (x) dx = S(x) dx.
n=1 a a
fn este o serie de funcţii de clasă C 1 [a, b], convergentă punctual la S şi dacă
P
3. Dacă
P 0 n≥1
seria f n este uniform convergentă pe [a, b], atunci funcţia S este derivabilă şi
n≥1
∞
X
S 0 (x) = f 0n (x), ∀x ∈ [a, b].
n=1
Observaţie. Ultimele două proprietăţi dau condiţiile ı̂n care o serie de funcţii se poate
integra sau deriva termen cu termen.

Curs Analiza Matematica PDF

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Curs Analiza Matematica PDF

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Curs 1

Serii de numere reale

Dacă seria este convergentă, se defineşte suma ei ca fiind numărul real

Deci suma unei serii convergente este

1. Fie q ∈ R un număr fixat. Seria

Avem limn→∞ Sn = 1, deci

Teorema - Criteriul general de convergenţă al lui Cauchy

xn+1 = Sn+1 − Sn şi lim xn+1 = lim (Sn+1 − Sn ) = S − S = 0

Teorema. O serie absolut convergentă este CONV.

|xn+1 + xn+2 + ... + xn+p | ≤ |xn+1 | + |xn+2 | + ... + |xn+p |

σn+p − σn = an+1 un+1 + an+2 un+2 + ... + an+p un+p =

= an+1 (Sn+1 − Sn ) + an+2 (Sn+2 − Sn+1 ) + ... + an+p (Sn+p − Sn+p−1 ) =

Soluţie. Aplicăm criteriul Abel-Dirichlet. Avem an = √1 → 0 monoton descrescător şi

sin na2 (n + 1)a

(−1)n an , unde an > 0, ∀n ∈ N este o serie alternantă.

Teorema - Criteriul lui Leibniz

Sn = 1 − 1 + ... + (−1)n ⇒ |Sn | ≤ 1, ∀n ∈ N

(−1)n an este CONV.

Dăm ı̂n continuare criterii de convergenţă pentru serii cu termeni pozitivi.

Demonstraţie. Deoarece un număr finit de termeni ai unei serii nu influenţează natura

Exemplu. Să se studieze natura seriei

Criteriul al doilea de comparaţie

Criteriul al treilea de comparaţie

atunci cele două serii au aceeaşi natură.

(l − ) · vn < un < (l + ) · vn , pentru ∀n > n

şi ı̂n continuare se aplică criteriul 1 de comparaţie.

Exemplu. Studiaţi natura seriei

Criteriul rădăcinii - Cauchy

Dacă l = 1, criteriul este ineficient.

Criteriul raportului - D0 Alambert.

3. Dacă l = 1, criteriul este ineficient.

Rezultă că seria este CONV.

Corolar Raabe - Duhamel. Se calculează

3. Dacă l = 1, criteriul este inficient.

Exemplu. Să se studieze natura seriei

Dăm fără demonstraţie

Criteriul de condensare al lui Cauchy.

Dacă (un ) este un şir cu termeni pozitivi descrescător, atunci seriile

Aplicaţie. Să se determine natura seriei armonice generalizate

Exemplu. Să se studieze natura seriei

care este CONV conform aplicaţiei precedente.

(Sn ) , Sn = 1 − 1 + 1 − 1 + ... + (−1)n

1 + (−1 + 1) + (−1 + 1) + ... ⇒ 1 + 0 + 0 + ...

Exemplu. Seria armonică alternantă este CONV şi are suma ln 2:

Fie A şi B două mulţimi.

Exemplul 1. Fie A = {a, b} . Mulţimea părţilor lui A este

P(A) = {∅, {a} , {b} , {a, b}} .

Fie A, B două mulţimi, I 6= ∅ o mulţime de indici şi {Ai | i ∈ I } o familie de mulţimi.

Reuniunea unei familii de mulţimi

Intersecţia. Intersecţia a două mulţimi:

Diferenţa. Fie A şi B submulţimi ale unei mulţimi nevide X.

Diferenţa X − A se numeşte complementara lui A ı̂n raport cu X şi se notează CX (A)

CX (∅) = X − ∅ = X, CX (X) = X − X = ∅, CX (CX (X)) = CX (∅) = X

Produs cartezian. Produsul cartezian al mulţimilor A şi B, notat A × B, este mulţimea

A1 × A2 × ... × An = {(a1 , a2 , ..., an ) | a1 ∈ A1 , a2 ∈ A2 , ..., an ∈ An }

Dacă A1 = A2 = ... = An = A, atunci avem

MARGINE SUPERIOARĂ. MARGINE INFERIOARĂ

Fie A o mulţime mărginită, nevidă de numere reale.

Definiţie. Un element y ∈ R este un majorant al mulţimii A, dacă pentru ∀x ∈ A

lui A. Dacă sup(A) ∈ A, atunci supremum de A se numeşte maximul lui A.

Exemplu. Să se găsească marginile mulţimii

Definiţie. Fie A şi B două mulţimi. O submulţime R a produsului cartezian A × B se

Mulţimea DR = {x ∈ A | ∃y ∈ B astfel ı̂ncât (x, y) ∈ R } se numeşte mulţimea se definiţie

(l − ) · vn < un < (l + ) · vn , pentru ∀n > n

Definiţie. xn → a ⇔ ∀ > 0, există un rang n ∈ N astfel ı̂ncât ∀n > n să avem