Unitatea de învățare 1

Analiză Matematică ID

Cuprins

1.1. iruri de numere reale

1.2. Serii de numere reale
1.3. Test de autoevaluare
1.4. Bibliografia unităţii de învăţare 1

Obiectivele unităţii de învăţare 1

După studiul acestei unităţi de ˆınvăţare studenţii vor avea cunoştinţe şi abilităţi
practice despre:
• ¸siruri şi serii de numere reale, calculul (acolo unde este posibil) a sumelor de
serii de numere reale;
• interpretarea unor procese precum şi a conţinuturilor teoretice ¸si practice ale
disciplinei.

1.1. Şiruri numerice

Definiţie (mulţime numărabilă)
O mulţime A se numeşte numărabilă dacă există o funcţie bijectivă f:N→A (A este
echipotentă cu N).

Exemple
1) Ν n0 = {n ∈ Ν n ≥ n0} este numărabilă, ∀n0∈N.
2) A={0, 2, 4, ...} este numărabilă (f:N→A, f(x)=2x este bijectivă).
Proprietăţi
p
1) Dacă A1, ..., Ap, p∈N, p≥2 numărabile, atunci ∪ Ak este numărabilă.
k =1
2) Reuniunea unei familii numărabile de mulţimi numărabile este numărabilă.

Consecinţe
1) Z este numărabilă (Z=A∪B unde A={-kk∈N*} şi B=N)
2) Q este numărabilă.

Observa ţie
[0, 1] nu este numărabilă
Dem.
Presupunem că I=[0, 1] este numărabilă⇒∃ ( α n ) n∈N astfel încât I= {α n n ∈ N} .

1
  1 1 2  2 
Împărţim I în trei intervale egale, I= 0 ,  ∪  ,  ∪  ,1 şi notăm I1, primul interval din
 3 3 3  3 
stânga ce nu conţine elementul α0. Analog, împărţim I1 în trei intervale egale şi notăm cu I2
primul interval din stânga ce nu conţine α1. Se obţine astfel un şir de intervale I1, I2, I3,... cu
proprietăţile:
- I⊃I1⊃I2⊃ I3⊃...;
1
- lungimea intervalelor este l ( I k ) = , k∈N*;
3k
- αk∉Ik+1, ∀ k∈N.
∞ ∞ ∞
Ca urmare α n ∉ ∩ I k ,∀n ∈ N şi ∩ I k ≠ Φ , deci ∃α ∈ ∩ I k ⊂ I , cu
k =1 k =1 k =1
α ≠ α n ,∀n ∈ N ( ⇔ α ∉ I ) contradicţie, deci I=[0, 1] nu este numărabilă

Definiţie (şir)

O funcţie f: Ν n0 →R se numeşte şir de numere reale şi se notează an=f(n), ∀n∈ Ν n0 ,

(an)n∈ Ν n (sau (an)n≥ n0 ).
0

Definiţie (vecinătate)
Fie a∈R, atunci V(a)=(α, β) cu proprietatea a∈(α, β) se numeşte vecinătate a lui a.
- Vε(a)=(a-ε, a+ε) cu ε>0 se se numeşte vecinătate centrată a lui a;
- V(∞)=(α, ∞), α∈R se numeşte vecinătate a lui ∞;
- V(-∞)=(-∞,β),β∈R se numeşte vecinătate a lui -∞.

Definiţii (limită, şir convergent)

1) Spunem că lim a n = l ∈ R ⇔ în orice vecinătate V(l) a lui l se află un număr infinit de
n →∞
termeni ai şirului, iar în afara acesteia un număr finit.
2) (an)n∈N este convergent ⇔ ∃ lim an şi lim an ∈R.
n →∞ n →∞
3) (an)n∈N este divergent ⇔ (an)n∈N nu este convergent ⇔ ∃ lim an sau lim an ∈ {±∞} .
n →∞ n →∞
Definiţie (şir Cauchy)
(an)n∈N se numeşte şir Cauchy (fundamental) ⇔∀ε>0, ∃ N(ε)∈N astfel încât ∀m, n ≥ N(ε)
avem am-an<ε ⇔∀ε>0, ∃ N(ε)∈N astfel încât ∀n ≥ N(ε),∀p∈N* avem an+p-an<ε⇔
⇔∀ε>0, ∃ N(ε)∈N astfel încât ∀n ≥ N(ε) avem aN(ε)-an<ε.
Proprietăţi
1) Dacă (an)n∈N şir Cauchy ⇒ (an)n∈N mărginit.
2) (Lema Cesaro) Din orice şir mărginit se poate extrage un subşir convergent.
3) Dacă (an)n∈N şir Cauchy şi (an)n∈N conţine un subşir convergent ⇒ (an)n∈N convergent.
Criteriul general de convergenţă al lui Cauchy
(an)n∈N este convergent ⇔(an)n∈N şir Cauchy

Definiţie (punct limită al unui şir)

Fie (an)n∈N un şir. a∈ R se numeşte punct limită al şirului (an)n∈N ⇔∀ V(a) o vecinătate a lui
a atunci V(a) conţine o infinitate de termeni ai şirului.

2
Propoziţie
a∈ R este punct limită al şirului (an)n∈N ⇔ ∃ a n ( )
k k∈N
, un subşir al lui (an)n∈N astfel încât
lim a n = a .
k
k →∞
Definiţii
- Notăm L(an)={a∈ R a este punct limită al şirului (an)n∈N } mulţimea punctelor limită ale
şirului (an)n∈N.
- Limita superioară a şirului (an)n∈N, notată lim a n sau lim sup a n , cel mai mare element al
n→∞ n→∞
mulţimii L(an).
- Limita inferioară a şirului (an)n∈N, notată lim a n sau lim inf a n , cel mai mic element al
n →∞ n→∞
mulţimii L(an).

Observaţie: Dacă lim a n = a ⇔ lim a n = lim a n =a.

n→∞ n→∞ n →∞

Exerciţii propuse
Să se determine punctele limită ale şirurilor următoare:
n+2
+ e( ) ,n ≥ 0 ; b) an = arctg ( n! ) ⋅
n
n −1 ⋅n
a) an = ,n ≥ 2 ;
2 1− n
n +1
nπ π
c) an = cos − sin ( n + 1) ,n ≥ 0 .
2 4
 π  2 2 
(R: a) L( an )={0, ∞}; b) L( an )=  −  ; c) L( an )= 0,± 1,1 ± , −1 ± )
 2  2 2 

1.2. Serii de numere reale

Definiţie
Fie (an)n≥1 un şir de numere reale. Suma infinit ă (a1+a2+a3+…+an+…) se numeşte
∞
serie (numerică) de termen general an şi se notează ∑ an (sau ∑ an ).
n =1 n ≥1
Observaţie
Există mai multe situaţii posibile în teoria sumelor infinite de numere reale, dintre care să
menţionăm câteva în cele ce urmează:
∞
- dacă an=1, ∀n≥1, atunci ∑ an = 1+1+1+…, deci suma este +∞;
n =1
∞
- dacă an=0, ∀n≥1, atunci ∑ an = 0+0+0+…, deci suma este 0;
n =1
∞
- dacă an=(-1)n, ∀n≥1, atunci ∑ an = (-1)+1+(-1)+…, deci suma nu poate fi precizată.
n =1
Astfel, pentru a caracteriza aceste cazuri, se introduc definiţiile următoare.

3
Definiţii
n
Suma finită Sn= a1+a2+…+an= ∑ ak , n≥1 se numeşte sumă parţială de ordin n,
k =1
∞ ∞
asociată seriei ∑ an iar şirul (Sn) n≥1 se numeşte şirul sumelor parţiale asociat seriei ∑ an .
n =1 n =1

∞
Spunem că seria ∑ an este convergentă dacă şi numai dacă şirul sumelor parţiale
n =1
(Sn)n≥1 este convergent (adică ∃ S= lim Sn ∈R). In acest caz limita şirului (Sn)n≥1, notată S, se
n →∞
∞
numeşte suma seriei şi scriem ∑ an =S.
n =1
∞
Seria ∑ an se numeşte divergentă dacă şi numai dacă şirul sumelor parţiale (Sn)n≥1
n =1
este divergent (adică lim Sn este +∞ sau -∞ ori nu există).
n →∞

Notaţie
In cele ce urmează, se notează:
∞ ∞
∑ an ~ ∑ bn
n =1 n =1
∞ ∞
faptul că seriile ∑ an şi ∑ bn au aceeaşi natură (ambele sunt convergente sau ambele
n =1 n =1
divergente).

Exemple
∞
1) Seria geometrică: ∑ q n =1+q+q2+…, q∈R.
n =0
n −1 n −1
In acest caz an=qn, ∀n≥0 şi Sn= ∑ ak = ∑ q k =1+q+q2+…+qn-1, deci
k =0 k =0
1 − q n
 , q ≠1
Sn =  1 − q , ∀n≥1.
 n , q =1

 1
 1 − q , q ∈ (-1, 1)

Astfel că, lim Sn =  + ∞ , q ∈ [1, ∞) de unde rezultă că
n →∞  nu există , q ∈ ( − ∞ , -1]


seria geometrică este convergentă dacă şi numai dacă q ∈(-1, 1), având în acest caz suma
∞
1 1
( ∑ rn = ) şi este divergentă când q∈(-∞ , -1]∪[1, ∞ ).
1 − q n =0 1− q

4
2) Calculul valorii actuale a unui şir de anuităţi perpetue
Ce sumă S0 (valoarea actuală) trebuie depusă în momentul t=0 pentru a putea primi în
perpetuitate (de exemplu o pensie), o sumă constantă T, la sfârşitul fiecărui an, dacă dobânda
unitară anuală este i?
T T T T

0 1 2 3 ……. n ……

In acest context modelul matematic al plăţilor în perpetuitate este un şir numeric constant cu
valoarea T. Cum plăţile sunt la momente diferite de timp valoarea actuală S 0 se calculează ca
suma valorilor actuale corespunzătoare acestor plăţi.
Se ştie că, în regim de dobândă compusă, valoarea actuală a unei sume T plătită după k ani
T
este , ∀k∈N*. Astfel că
(1 + i )k
∞ ∞ k
T T  1 
S 0= ∑ = ∑  1+ i 
k =1 (1 + i ) 1+ i
k
k =0  
1
şi cum i>0 rezultă că r= ∈(0, 1), deci suntem în ipoteza când seria geometrică este
1+ i
T 1 T 1+ i T
convergentă. Atunci S0= ⋅ = ⋅ = .
1+ i 1− 1 1+ i i i
1+ i
∞
1 1 1
3) Seria armonică: ∑ =1+ + +…
n =1 n 2 3
n n
1 1
Termenul general al acestei serii este a n= , n≥1, deci S n= ∑ ak = ∑ , n≥1. Aplicând
n k =1 k =1 k
teorema Lagrange funcţiei f:[k, k+1]→R, f(x)=lnx, k= 1,n , se obţine:
1
∃ ck∈(k, k+1) astfel încât =ln(k+1)-ln(k)
ck
1  1 1
Cum ck∈(k, k+1) rezultă că ∈ ,  , deci
ck  k + 1 k 
1 1
< ln(k+1)-ln(k)< , ∀ k=1,n .
k +1 k
Considerând pentru k valorile k=1, 2, …, n şi sumând inegalităţile obţinute deducem:
n n
1 1
∑ k + 1 <ln(n+1)< ∑ k .
k =1 k =1
Astfel Sn> ln(n+1), ∀ n≥1. Dar lim ln( n + 1 ) = ∞ rezultă lim Sn = ∞ , deci (Sn)n≥1 este
n →∞ n →∞
∞
1
divergent şi ca urmare seria armonică ∑n este divergentă.
n =1
∞
2n + 3
4) Să se studieze natura seriei şi, dacă este cazul, să se calculeze suma: ∑ n( n + 1 )( n + 2 ) .
n =1
2n + 3
In acest caz seria are termenul general an= , n≥1, astfel că
n( n + 1 )( n + 2 )

5
 n n
2k + 3
Sn= ∑ ak = ∑ , dar
k =1 k =1 k( k + 1 )( k + 2 )
2k + 3 A B C A( k 2 + 3k + 2 ) + B( k 2 + 2k ) + C( k 2 + k )
= + + = de unde
k( k + 1 )( k + 2 ) k k + 1 k + 2 k( k + 1 )( k + 2 )

A+ B + C = 0
 1 2k + 3 1 3 2 1
3 A + 2 B + C = 2 şi B = −1, C = − ⇒ = ( − − ) , deci
 2 k( k + 1 )( k + 2 ) 2 k k + 1 k + 2
3
2 A = 3 ⇒ A =
 2
n
1 3 2 1
Sn= ∑ ( − − )=
2 k =1 k k + 1 k + 2
1 2 1 3 2 1 3 2 1 3 2 1
= [(3 − − ) + ( − − )+( − − )+...+( − − )] şi reducând termenii
2 2 3 2 3 4 3 4 5 n n +1 n + 2
asemenea rămâne
1 1 3 1 7
Sn= [(3 + − − )] un şir convergent cu limita . Ca urmare, seria este
2 2 n +1 n + 2 4
∞
7 2n + 3 7
convergentă şi are suma (putem scrie ∑ = ).
4 n =1 n( n + 1 )( n + 2 ) 4

Proprietăţi generale ale seriilor

1) Dacă într-o serie numerică se schimbă ordinea unui număr finit de termeni atunci natura
seriei nu se schimbă.
2) Dacă la o serie numerică se adaugă sau se elimină un număr finit de termeni atunci natura
seriei nu se schimbă.
∞ ∞
De remarcat că această proprietate justifică afirmaţia că seriile ∑ an ~ ∑ an (seriile au
n =1 n = n0
aceeaşi natură) pentru orice n0 număr natural. De aceea când studiem convergenţa unei serii
∞
numerice ∑ an se poate folosi notaţia simplificată ∑ an .
n =1 n
∞
3) Şirul resturilor unei serii numerice ∑ an convergente (definite prin Rn=S-Sn, n≥1) este
n =1
convergent către zero ( lim Rn =0).
n →∞
Justificare
∞
Într-adevăr, dacă ∑ an este convergentă atunci ∃ S= nlim
→∞
Sn ∈R deci
n =1
lim Rn = lim ( S − Sn ) =S-S=0.
n →∞ n →∞
∞
4) Dacă seria numerică ∑ an este convergentă atunci şirul sumelor parţiale (S n)n≥1 este
n =1
mărginit.

6
Justificare
∞
Afirmaţia este evidentă având în vedere că ∑ an convergentă ⇔ (S n)n≥1 este convergent iar
n =1
un şir convergent este mărginit.
∞ ∞
5) Dacă seriile ∑ an şi ∑ bn sunt convergente şi au sumele A şi, respectiv B atunci seria
n =1 n =1
∞
∑ ( αan + βbn ) este convergentă şi are suma (αA+βB), ∀ α, β∈R.
n =1
Această proprietate rezultă foarte uşor având în vedere definiţia seriei convergente şi
operaţiile cu şiruri convergente.
∞
6) Dacă seria ∑ an este convergentă atunci lim an =0.
n →∞
n =1
Justificare
∞
Cum seria ∑ an este convergentă rezultă că (Sn)n≥1 este convergent şi ∃ S= lim Sn ∈R. Însă
n →∞
n =1
se poate scrie an=Sn-S n-1, ∀ n≥2, deci lim an = lim ( Sn − Sn −1 ) =S -S=0.
n →∞ n →∞

Pe baza proprietăţii 6 se pot deduce următoarele două observaţii importante referitoare la

∞
legătura dintre condiţia lim an =0 şi convergenţa seriei
n →∞
∑ an .
n =1

Observaţii
∞
I) (Criteriu de divergenţă) Dacă ∑ an este o serie numerică astfel încât lim an ≠0 sau
n →∞
n =1
∞
lim an nu există, atunci seria
n →∞
∑ an este divergentă.
n =1
Exemple
∞ ∞
2n + 1 2n + 1
Să se studieze natura seriilor: a) ∑ ∑ ( −1)
n
; b)
n =1 3n + 2 n =1 2n + 2
Soluţii
2n + 1 2
a) În acest caz an= şi lim an = ≠0, deci, folosind criteriul de divergenţă, seria
3n + 2 n →∞ 3
∞
2n + 1
∑ 3n + 2 este divergentă.
n =1
2n + 1
b) Aici an= ( −1)
n
şi lim a2n =1 iar lim a2n +1 =-1 deci şirul (a n)n≥1 este divergent ⇒
2n + 2 n →∞ n →∞
∞ n +1
2
lim an ≠0⇒ ∑ ( −1) n
n
este divergentă.
n →∞ n =1 2 +2

∞
II) Dacă lim an =0 atunci seria numerică
n →∞
∑ an poate fi convergentă sau divergentă (nu
n =1
∞
rezultă că ∑ an este convergentă!).
n =1

7
În concluzie, când lim an =0 şi convergenţa şirului sumelor parţiale nu poate fi pusă în
n →∞
evidenţă, studiul convergenţei seriilor numerice se bazează pe o serie de criterii ce vor fi
menţionate în continuare.

Criteriu general de convergenţă a seriilor (Cauchy)

∞
Seria ∑ an este convergentă dacă şi numai dacă ∀ε>0 ∃ N(ε)∈N astfel încât
n =1
∀n≥ N(ε),∀p ∈N* avem
an+1+an+2+…+a n+p<ε (1)
Demonstraţia acestui criteriu rezultă imediat din echivalenţa (S n)n≥1 şir Cauchy ⇔(S n)n≥1 şir
convergent.

În secţiunile următoare sunt prezentate două clase de serii numerice (seriile de termeni
pozitivi şi cele alternate), precum şi criterii de abordare a convergenţei acestora.

1.3. Test de autoevaluare

1) Să se determine punctele limită ale şirului următoare:

nπ π
a) an = 2 cos ,n ≥ 0 ; b) bn = −3 sin ( n + 1) ,n ≥ 0 .
2 4
2) Să se studieze natura (convergenţa sau divergenţa) următoarelor serii şi, dacă este cazul, să
se calculeze suma acestora:
∞ ∞ n +1 ∞ ∞
( −1) n 2 n + 3n +1
k +1 1
a) ∑ ln ; b) ∑ ; c) ∑ ; d) ∑ .
k =1 k + 2 n =1 ( n + 2 ) ! n =1 n + 1 + n + 2 n =0 5n

∞ n ∞
n 2n + 1  1
3) Să se studieze natura următoarelor serii: a) ∑ ( −1)   ; b) ∑n .
n =1  2n  n=2 n+2

Rezultate
 3 2 
1) a) L( an )= {0 ,± 2} ; b) L( bn )= 0 , ± 3, ± .
 2 
1 115
2) a) Divergent ă; b) Convergentă cu suma ; c) Divergentă; d) Convergentă cu suma .
2 14

3) a) lim an nu există ⇒ Divergentă; b) lim an =1 ≠0 ⇒ Divergentă.

n →∞ n →∞

8
1.4. Bibliografia unităţii de învăţare 1

1. Gabriela Beganu, Marius Giuclea, “Elemente fundamentale de matematică aplicată în

economie”, Editura ASE, 2011.
2. Marius Giuclea, Costin Ciprian Popescu, “Metode fundamentale de matematică cu aplicaţii
în economie”, Editura ASE, 2009.
3. D.P. Covei, “Elemente de Analiză Matematică”, Editura ASE, Bucureşti, 2015, România
4. S. Dedu, Fl. Şerban, “Matematici aplicate ı̂n economie. Culegere de probleme“, Teocora,
Buzău, 2009.
5. R. Șerban, O. Vegheș, S.Spătaru, I.Mircea, M.Marinescu, M.Covrig , “Exerciții privind
tehnicile computaționale. Introducere“, Editura ASE, 2009, România.