Unitatea de învățare 5

Analiză Matematică ID

Cuprins

Funcții reale de mai multe variabile

5.1. Elemente de topologie în Rn

5.2. Limita unei funcţii într-un punct
5.3. Continuitatea unei funcţii într-un punct
5.4. Test de autoevaluare
5.5. Bibliografia unităţii de învăţare 5

Obiectivele unităţii de învăţare 5

După studiul acestei unităţi de învăţare studenţii vor avea cunoştinţe şi abilităţi
practice despre:
• calculul limitelor într-un punct, studiul continuității funcţiilor de mai multe
variabile;
• interpretarea unor procese precum şi a conţinuturilor teoretice ¸si practice ale
disciplinei.

1
Funcţii reale de mai multe variabile
5.1. Elemente de topologie în R n

Considerăm:
Rn={x=(x1, x2, …, xn)xi∈R, i= 1, n }, n∈N*.

Fie funcţia d: Rn× Rn→[0, ∞), definită prin

n
d(x, y)= ∑ ( xi − yi )2 pentru x=(x1, x2, …, xn), y=(y1, y2, …, yn).
k =1

Se verifică uşor că d este o distanţă pe Rn (numită distanţă euclidiană).

Definiţii
• Fie x0∈Rn şi r>0. Atunci mulţimea Br(x0)={x∈Rnd(x, x0)<r} se numeşte bila deschisă de
centru x0 şi rază r.
• O mulţime A⊂ Rn se numeşte vecinătate a punctului x0 dacă ∃r>0 astfel încât Br(x0) ⊂ A.
• O vecinătate a lui x0 se va nota cu V(x0).
• x0∈Rn se numeşte punct interior mulţimii A⊂Rn ⇔∃ V(x0) astfel încât V(x0) ⊂ A.
Notaţie
o
A ={x0∈Rn x0 punct interior al mulţimii A} (sau IntA) - interiorul lui A .
• O mulţime care conţine numai puncte interioare se numeşte deschisă.

Observaţie
o
A este mulţime deschisă ⇔ A= A .
• x0∈Rn se numeşte punct exterior mulţimii A⊂ Rn ⇔∃ V(x0) astfel încât V(x0) ⊂ CA.
• x0∈Rn se numeşte punct aderent mulţimii A⊂ Rn ⇔∀ V(x0) avem V(x0) ∩A≠∅.
• O mulţime care îşi conţine toate punctele aderente se numeşte închisă.
Notaţie
A ={x0∈Rn x0 punct aderent mulţimii A} - aderenţa lui A.

Observaţie
A este mulţime închisă ⇔ A= A .

• x0∈Rn se numeşte punct de acumulare pentru mulţimea A⊂ Rn ⇔∀ V(x0) avem

2
 (V(x0)-{x0}) ∩A≠∅.
• x0∈A se numeşte punct izolat al mulţimii A ⇔∃ V(x0) astfel încât V(x0)∩A={x0}
Notaţii
A’={x0∈Rn x0 punct de acumulare pentru mulţimea A} - mulţimea derivată asociată lui A .
IzA=={x0∈Rn x0 punct izolat pentru mulţimea A} - mulţimea punctelor izolate ale lui A .

Observaţii
1) A’⊂ A
2) Un punct de acumulare pentru A poate să nu aparţină mulţimii A.

• x0∈Rn se numeşte punct de frontieră pentru mulţimea A⊂ Rn ⇔∀ V(x0) avem

V(x0) ∩A≠∅ şi V(x0) ∩CA≠∅ .
Notaţie
FrA={ x0∈Rn x0 punct frontieră pentru mulţimea A} frontiera lui A.

Observaţie
o
FrA= A - A

Exerciţii rezolvate
o
Să se determine A , A , A’, FrA şi IzA pentru mulţimea
 n n +1 
a) A= ( −1) n ∈ N  ∪ ( 3,4] ∪ {7} ;
 2 n + 1 
{ 2 2 2
}
b) A= ( x, y ) ∈ R x + y < 4, y ≥ 0 ∪ {( 3, 4 )} .
Soluţii
 2k + 1   2k + 2 
a) Putem scrie A=  k ∈ N  ∪ − k ∈ N  ∪ ( 3,4] ∪ {7} . Atunci
 4k + 1   4k + 3 
o
A =(3, 4),
 1 1
A =A∪ 3, ,−  ,
 2 2
1 1 
A’=[3, 4] ∪  ,− 
2 2
o
 n n +1   1 1 
FrA= A - A = ( −1) n ∈ N  ∪ 3, ,− ,7 ,4 
 2 n + 1   2 2 
 n + 1 
IzA= ( −1) n ∈ N  ∪ { 7}
n
 2 n + 1 
o
{
b) A = ( x, y ) ∈ R 2 x 2 + y 2 < 4, y > 0 }
{ }
A = ( x, y ) ∈ R 2 x 2 + y 2 ≤ 4, y ≥ 0 ∪ {( 3, 4 )}

( 3, 4 ) punct exterior relativ la A

{
A’= ( x, y ) ∈ R 2 x 2 + y 2 ≤ 4, y ≥ 0}

3
IzA= {( 3,4 )}

{
FrA= ( x, y ) ∈ R 2 x 2 + y 2 = 4, y ≥ 0 ∪ } {( x, y ) ∈ R 2
}
x ∈ ( −2,2 ) , y = 0

5.2. Limita unei funcţii într-un punct

Definiţii (limita unei funcţii într-un punct)

Fie A⊂ Rn şi f:A→R şi x0∈A’
1) Spunem că lim f ( x ) = l ∈ R ⇔∀ ( xn ) n≥1 ⊂ A cu xn ≠ x0 ,∀n ≥ 1 , lim xn = x0 avem
x → x0 n →∞
lim f ( xn ) = l .
n →∞
2) Spunem că lim f ( x ) = l ∈ R ⇔∀ε>0 ∃δ(ε)>0 astfel încât ∀x∈A cu proprietatea
x → x0
x − x0 < δ ( ε ) avem f ( x ) − l < ε

Limite iterate (n=2)

Definiţii
Fie A⊂ R2 şi f:A→R şi (x0, y0)∈A’.
• Dacă lim f ( x, y ) există ca funcţ ie de y atunci se poate defini
x → x0
  not.
lim  lim f ( x, y )  = l y,x ( x0 , y0 ) .
y → y0  x → x0 
• Analog, dacă lim f ( x, y ) există ca funcţie de x atunci se poate defini
y → y0
  not.
lim  lim f ( x, y )  = l x,y ( x0 , y0 ) , iar l y,x ( x0 , y0 ) şi l x,y ( x0 , y0 ) se numesc limitele
x → x0  y → y0 
iterate în (x0, y0).

Propoziţie
Dacă lim f ( x, y ) există şi este egală cu l, iar o limită iterată există atunci aceasta
( x, y )→( x0 , y0 )
este egală cu l.

Criteriu (comparaţiei pentru şiruri)

Fie ( xn ) n≥1 şi ( yn ) n≥1 două şiruri şi l ∈ R astfel încât ∃ N ∈ N cu proprietatea
xn − l ≤ yn , ∀n ≥ N
şi lim yn = 0 , atunci lim xn = l .
n →∞ n →∞

4
Exerciţii rezolvate

x3
1) Fie f: R2\{(0, 0)}→R, f ( x, y ) = . Să se arate că lim f ( x, y ) = 0 .
x2 + y 2 ( x, y )→( 0, 0)
Soluţie
Observăm că (0, 0) este punct de acumulare pentru R2\{(0, 0)}.
Fie ( ( xn , yn ) ) ⊂ R2\{(0, 0)} astfel încât
n ≥1
 
lim ( xn , yn ) = ( 0 ,0 )  ⇔ lim xn = 0 si lim yn = 0  şi ( xn , yn ) ≠ ( 0 ,0 ) ∀n ≥ 1 .
n →∞  n →∞ n →∞ 
Atunci putem scrie
3 3
xxn
f ( xn , y n ) − 0 = ≤ n = xn ,∀n ≥ 1 .
xn2 + yn2 xn2
Cum lim xn = 0 deducem, cu Criteriul comparaţiei de la limite de şiruri, că
n →∞
lim f ( xn , yn ) = 0 , astfel că lim f ( x, y ) = 0 .
n →∞ ( x, y )→( 0, 0)
x2 − y 2
2) Fie f: R2\{(0, 0)}→R, f ( x, y ) = . Să se arate că f nu are limită în (0, 0).
x2 + y 2
Soluţie
Observăm că (0, 0) este punct de acumulare pentru R2\{(0, 0)}.

Metoda I
Fie ( ( xn , yn ) ) ⊂ R2\{(0, 0)} astfel încât lim ( xn , yn ) = ( 0 ,0 ) şi ( xn , yn ) ≠ ( 0 ,0 ) ∀n ≥ 1
n ≥1 n →∞
şi o anumită dependenţă între yn şi xn. Forma acestei relaţii dintre yn şi xn este dată de cerinţa
ca f(xn, yn) să nu mai depindă de n.

xn2 − yn2
Aici, calculând f(xn, yn) avem f(xn, yn)= , ∀n ≥1.
xn2 + yn2

1 − λ2
Astfel, luând yn=λxn, λ∈R, ∀n≥1 obţinem f(xn, yn)= ,∀n≥1.
1 + λ2
1 − λ2
Ca urmare lim f (xn , yn ) = , ∀λ∈R care nu este unic, deci lim f (xn , yn ) nu există
n →∞ 1 + λ2 n →∞
⇒ lim f (x, y ) nu există.
(x,y ) → (0 ,0)

Metoda II
Presupunem, prin reducere la absurd, că f are limita l în (0, 0) ⇒ dacă limitele iterate în (0, 0)
există atunci sunt egale cu l. Dar

  x2
l x,y ( 0 ,0 ) = lim  lim f ( x, y )  = lim =1
x →0  y → 0 2
 x →0 x

5
  
l y,x ( 0 ,0 ) = lim  lim f ( x, y )  = lim ( −1) = −1 , deci l x,y ( 0 ,0 ) ≠ l y,x ( 0 ,0 ) → contradicţie cu
y →0  x →0  y →0
ipoteza făcută. În consecinţă f nu are limită în (0, 0).
xy
3) Fie f: R2\{(0, 0)}→R, f ( x, y ) = . Să se arate că f nu are limită în (0, 0), dar
x + y2
2

l x,y ( 0 ,0 ) = l y,x ( 0 ,0 ) .
Soluţie
Observăm că (0, 0) este punct de acumulare pentru R2\{(0, 0)}.
Este uşor de demonstrat că l x,y ( 0 ,0 ) = l y,x ( 0 ,0 ) = 0 .
Să arătăm că lim f (x, y ) nu există.
(x,y ) → (0 ,0)

Fie ( ( xn , yn ) )n≥1 ⊂ R2\{(0, 0)} astfel încât lim ( xn , yn ) = ( 0 ,0 ) , ( xn , yn ) ≠ ( 0 ,0 ) ∀n ≥ 1 şi

n →∞
yn=λxn, λ∈R. Atunci
λ λ
lim f (xn , yn )= lim 2
= , λ∈R. Ca urmare lim f (x, y ) nu există.
n →∞ n →∞ 1 + λ 1 + λ2 (x,y ) → (0 ,0)

5.3. Continuitatea unei funcţii într-un punct

Definiţie (continuitate)
o
Fie A⊂R2, f: A→R, (a, b) ∈ A . Spunem că funcţia f este continuă în (a , b) dacă şi numai
dacă lim f (x, y ) există şi este egală cu f(a, b ) ( lim f (x, y ) =f(a , b )).
(x,y ) → (a,b ) (x,y ) → (a,b )
Exemple
 2 xy
 , (x, y ) ≠ (0, 0)
1) Să se demonstreze că funcţia f(x, y) =  x 2 + y 2 este continuă în origine.

 0 , (x, y ) = (0, 0)
 x2 − y 2
 , (x, y ) ≠ (0, 0)
2) Să se demonstreze că funcţia f(x, y) =  x 2 + y 2 nu este continu ă în origine.
 0 , (x, y ) = (0, 0)

Soluţii
1) Fie ( ( xn , yn ) ) ⊂ R2\{(0, 0)} astfel încât lim ( xn , yn ) = ( 0 ,0 ) .Atunci
n ≥1 n →∞
2 xn yn
f(xn, yn)= ∀n≥1. Aplicând inegalitatea mediilor de obţine uşor
xn2 + yn2
xn2 + yn2 ≥2xnyn∀n≥1, ca urmare putem scrie:
2 xn yn
 f(xn, yn)-0≤ ∀n≥1 adică  f(xn, yn)-0≤ 2 xn yn ∀n≥1.
2 xn yn
Cum lim 2 xn yn =0, rezultă, folosind inegalitatea anterioară, că şi lim f (xn , yn ) =0, deci
n →∞ n →∞
lim f (x, y ) =0. Dar f(0, 0)=0 atunci putem scrie lim f (x, y ) = f(0, 0)=0 de unde
(x,y ) → (0 , 0) (x,y ) → (0 ,0)
deducem că f este continu ă în (0, 0).

6
2) Am demonstrat că într-un exemplu anterior că lim f (x, y ) nu există, deci f nu este
(x,y ) → (0 ,0)
continu ă în (0, 0).

5.4. Test de autoevaluare

1) Să se calculeze limitele iterate şi limita globală în (0, 0) (dacă acestea există) pentru
funcţiile:
xy
a) f: R2\{(0, 0)}→R, f ( x, y ) = .
x2 + 2 y 2
sin ( xy )
b) f: R2\{(x, y)∈ R2x=0}→R, f ( x, y ) = .
x

2) Să se studieze continuitatea următoarelor funcţii în origine:

 x 2 + xy 2 + y 2
 , ( x, y ) ≠ ( 0 , 0 )
a) f(x, y)=  x 2 + y 2 unde α parametru real;
 α, ( x, y ) = ( 0, 0 )

 xy
 2 , ( x, y ) ≠ ( 0, 0 )
b) f(x, y)=  x + y 2 .

 1, ( x, y ) = ( 0, 0 )

Rezultate

1) a) l x,y ( 0 ,0 ) = 0 ,l y,x ( 0 ,0 ) = 0 , lim f (x, y )=0 ;

(x,y )→(0 ,0)

b) l x,y ( 0 ,0 ) = 0 ,l y,x ( 0 ,0 ) = 0 , lim f (x, y )=0 .

(x,y )→(0 ,0)
2) a) lim f (x, y )=1 , f continua în (0, 0)⇔ α=1;
(x,y )→(0 ,0)
b) lim f (x, y )=0 , f nu este continuă în (0, 0).
(x,y )→(0 ,0)

7
5.5. Bibliografia unităţii de învăţare 5

1. Gabriela Beganu, Marius Giuclea, “Elemente fundamentale de matematică aplicată în

economie”, Editura ASE, 2011.
2. Marius Giuclea, Costin Ciprian Popescu, “Metode fundamentale de matematică cu aplicaţii
în economie”, Editura ASE, 2009.
3. D.P. Covei, “Elemente de Analiză Matematică”, Editura ASE, Bucureşti, 2015, România
4. S. Dedu, Fl. Şerban, “Matematici aplicate ı̂n economie. Culegere de probleme“, Teocora,
Buzău, 2009.
5. R. Serban, D. Ijacu , I. Mircea, “Algebra si analiza matematica. Teorie si aplicatii“, Corint,
2015, România.
6. R. Șerban, O. Vegheș, S.Spătaru, I.Mircea, M.Marinescu, M.Covrig , “Exerciții privind
tehnicile computaționale. Introducere“, Editura ASE, 2009, România.